Dilema Veche, nr. 108, 17-23 februarie 2006.

Dilematici de pretutindeni, vă ascultăm...

Şi eu care credeam că sînteţiPatriotismul

vreun "de Ardeal"
englezoi...
Mama e un pic bulgăroaică. Nu ştiu dacă e
şa după ţoale, întocmai ca în romanul lui
important, dar se zice că ar fi cam 25%. Aşa-
Proust, am putea fi luaţi şi noi dreptdar, avem rude în Bulgaria. Sora bunicii e
nişte
măritată
occidentali, adevărat, ceva mai spălăciţi. acolo. De la 19 ani. Soţul ei vorbeşte
Vorbim curent la telefonul mobil, ne-amfoarte bine româneşte, fiul lor nu prea. Mai
avem şi alte neamuri. Fratele bunicii a murit
deprins cu mouse-ul, frecventăm Internet-ul,
zapăm în draci. Folosim în exprimare demult.
cuvîntul Soţia lui însă mai trăieşte. Au trei fii,
toţi
marketing. Sîntem în NATO. Pînă şi băieţii însuraţi şi, la rîndul lor, cu cîte doi copii.
Nici unul
ăştia care boscorodesc hip hop au învăţat şi einu vorbeşte româneşte.
să bîţîie dintr-o mînă, iar cu cealaltă să se ţină
Anul trecut am fost să-i vizităm. Sînt foarte
de "manea" la fel ca ? Cent. Dar ambalajul,
retorica şi cîteva dexterităţi tehno nuataşaţi
sînt de noi, mai ales de cînd s-a prăpădit
bunica
suficiente pentru a acoperi, convenabil, un mea.
soi Se bucura grozav să-şi primească
neamurile
de ancestrală paradigmă a disoluţiei, acel din România. Sîntem invitaţi în
inconvénient d'être né. Ne trezim şifiecare
ne simţimseară la cîte cineva în vizită. Mai
români, mai ales în eşecuri, ratări, tranzacţiişi alte rude îndepărtate sau prieteni
întîlnim
păguboase, în proasta funcţionare ade origine română. Toţi plecaţi de 50-60 de ani
statului,
în lejerităţi etice şi discontinuitate din România, vorbind mai bine sau mai prost
administrativă. L-am dat pe Brâncuşi, româneşte.
ne
mîndrim cu Enescu, gîndim întemeieri
metafizice subţiri, dar n-avem obiceiulMama nu ştie bulgăreşte, dar tata vorbeşte
punctualităţii, respectul promisiuniiruseşte
făcute, bine, aşa că el e purtătorul nostru de
seriozitatea şi răbdarea unei idei pecuvînt.
termenTata e român 100%. Nu din Ardeal,
lung. Bem, mîncăm azi, mîine mai vedem.cum e bătrînul
Cum Gheorghe din articolul drei
să te simţi român fără să nu te întrebiAdina
de Popescu, dar vibrează foarte bine la
cîntecele
dimineaţă pînă seara: la ce bun? O să-mi noastre patriotice. Începe deci a le
plăteasă Europa dumitale factura lacînta şi lor. "Nu uita că eşti român." Îi dau
întreţinere? Ca români, ne interesează lacrimile
la în timp ce cîntă. Apoi le spune de
civilizaţiile "performante" partea deCoşbuc
hedonism, şi de Vlahuţă şi de Alecsandri, le mai
divertismentul, plăcerea bramburelii, Hamlet o strofă ici şi colo. Trece apoi la
recită cîte
lecţia de Istorie. Le spune de Ştefan cel Mare,
şi amurgul zeilor, siliconul şi blugii decupaţi,
chermeza şi repausul duminical, scaiul de Mircea
şi nu cel Bătrîn, de Ţara Românească ce
se întindea
textura autentică, glanţul şi nu grundul. Dacă pîna la Marea cea Mare.
Faust derivă linia de asamblare a maşinilor Bineînţeles, e pămînt românesc,
Cadrilaterul.
Mercedes, din Povestea unui om leneş şi einu
sînt români, iar el e mîndru că ei sînt
români!
poate ieşi decît un damf de limuzină. În
absolut sîntem pe drumul cel bun, numai că, în
Ascult,
timp, ne cade cutia de viteze la Caracal. Şi mă uit la feţele lor. Oameni obişnuiţi,
apoi, de ce să ne zbatem pentru un preocupaţi
degresant să li se mărească pensia din 6 în 6
eficient cînd aici, în Villabajo, putemluni,
spăla
să şi
se mărite fata bine, să-şi ia băiatul un
cu un detergent obişnuit? Avem un seviciu
om deplinbine plătit... Ar vrea să spună toate
al culturii române, însă ne-ar mai trebui
astea,unul
ca între rude, dar... Tata e mîndru
al gospodăririi comune. Ceea ce ne-ar nevoie
facemare.
să Şi-a făcut datoria.
ne simţim, întru fiinţă, români.
Un văr mă invită la plimbare pe faleză. Vorbim
Gabriel
în engleză.
FunicaEl este ofiţer de marină. A călătorit
gabriel_funica05@yahoo.com
mult, a fost şi în America. Îmi povesteşte din
voiajele lui.

Ne oprim la o terasă, bem Coca-Cola şi fumăm

"Nu pot să explic..." Gauloise. Ne simţim amîndoi bine, deşi nu
discutăm despre Cadrilater şi despre a fi sau
nu român. O fi globalismul de vină?
M ărturisesc cu oarece ruşine că nu pot să
explic (pe înţelesul tuturor) de ce mă simt Mihaela Costin
român. Într-o experienţă anterioară cei ce mcostin2001@yahoo.com
voiau să afle secretul de a fi român, au rămas
dezamăgiţi, pentru că ceea ce vedeau nu se
potrivea cu părerea lor. În Hoţii de frumuseţe
de Pascal Bruckner, apar un El şi o EaAici (dinmă simt acasă
munţii Jura) care par a fi fost teleportaţi din
România de pînă în '89 (unor francezi nici nu
le-ar strica experienţa). Femeia aia de u 25mădesimt româncă pentru că ştiu doar
ani şi care pare de 60, îmi pare cunoscută
limba română.
şi le E un handicap la ora actuală.
pare şi celor ce au trăit experienţa poate...
Am învăţat în şcoală rusa şi franceza. Citeam
Puşkin, Lermontov, Esenin, Balzac, Alain
Manualul de Istoria antică (din şcoalaFournier.
timpului Sigur că am asimilat ceva cuvinte,
meu) se termina cu istoria Romei pînă expresii
la şi propoziţii în limba engleză. Dar atît.
cucerirea Daciei. Pentru că îl citisemDeci
înainte
lb. română e un serios cordon ombilical
de a ne fi predat lecţie-cu-lecţie, eram
care unmă ţine aici for ever. Altceva, ar fi natura
legionar roman convins; aşa că am jubilat
ţării. Am cînd
privit de trei ori Pacificul, inclusiv un
Decebal a fost înfrînt. Ceaţa nu s-a împrăştiat
apus de soare. Mirosul lui sărat e foarte
cu totul nici cînd tovarăşa profesoarăasemănător
a cu cel din Marea Neagră, dar
explicat "adevărul". vegetaţia de acolo (SUA) e mare, puternică,
deasă cu frunze groase, mari, e altfel. Apa este
"Măi, păi voi pe cine credeţi că au adus
mai limpede. Scoicile sînt altfel şi am văzut şi
romanii în Dacia? - toate scursurile caracatiţe.
imperiului, În Marea Neagră am văzut doar
şi nu romani din Roma. Din ăia ne tragem
meduze. noi."
Cam la aceeaşi latitudine ca a
Asta era teoria unui jurist ce făcusenoastră,
puşcărieundeva lîngă Chicago, copacii sînt
ca "duşman al poporului". Şi al regimului,
altfel, veveriţele jucăuşe au altă culoare faţă
bineînţeles. de cele autohtone.

...Descoperind scrisul dlui Livius Ciocârlie

Şi am mai văzut un litoral în Italia la 40 km de
(recunosc, m-a atras şi numele), m-am Veneţia
simţit
la Marea Adriatică. Umbrela,
mîndru că mi-s bănăţean; şi deloc şocat şezlongul
cînd sau chiar patul pliant sînt asigurate.
mi-am dat seama că îl înţeleg (nu înHotelul
totul, dar
la care locuieşti şi nr. camerei sînt
asta sporea farmecul) pe moldoveanul menţionate pe umbrelă şi şezlong. Topless
Brumaru. acolo. Chiar copiii nu prea umblă goi-puşcă.
Mult mai multă linişte. Imposibil să te îneci.
N-am fost deloc surprins că-mi place Apa
şi nu e deloc adîncă. Seara mereu se cîntă
severineanul (fie, timişoreanul) Şerban muzicăFoarţă,
"veche" din anii '60, '70, '80. Miting
ca să nu mai zic de bucureşteanul Radu aviatic. Nu te poţi plictisi. La masă, salate de
Cosaşu... crudităţi cît încape. În România, încă nu am
învăţat să dăm pe răzătoare varză, morcovi şi
Sînt român? Cu ceva timp în urmă un altele.
croitor
Şi lasagna, ceva foarte gustos. Dar, spre
ungur mi-a spus că numele meu s-arsurprinderea
trage din mea, seara nu am văzut cerul
maghiarul Palint. Aş fi putut să protestez,
înstelat.dar
Nu ştiu, cerul nostru e altfel.
nu ar mai sta în picioare dilema mea la numele
de familie a multor români: Grecu, Rusu,Oricum, pentru noi, cred că Italia este ţara în
Sîrbu, Turcu... Totuşi mă simt român. careŞi te poţi simţi minunat. Pentru mine aşa
bănăţean; ţin cu Poli, Manchester Unitedeste. Amşi pus talpa în mai multe ţări, dar în
Brazilia. Italia te simţi mai puţin străin. Doar că eşti
covîrşit de atîta frumuseţe. Şi mă refer la
Ceva mă nedumereşte însă: de ce nu Vatican,
sînt defîntînile Romei, Veneţia, Florenţa,
acord cu unii români care călătoresc Milano.
în
străinătate şi cînd îi văd pe "ai noştri" în
posturi jenante (să zicem), îşi trag şapca
Recunosc,
pesteîn p. 9 am sesizat cîteva chestii în
ochi (poate părea o aluzie la dl Turcescu,
casetadar"Ştii sigur că eşti român dacă", care-mi
nu e singular). sînt proprii şi mie. Dar nu mă ruşinez aşa tare
pentru asta. Sînt destule ţări superbe şi
Mult mai jenant mi se pare a te facecivilizate.
acolo Nu cred că m-aş simţi acolo acasă. E
nu îi vezi (cunoşti), şi vrei să nu fi descoperit
prea tîrziu pentru mine. Sînt şi aici momente
cine eşti, iar apoi, întors acasă, să-i de
arăţi
tihnă
cu şi de bine. Doar că sînt puţine. Mereu
degetul roşu de ruşine. Trasul şepciivorbim
peste despre calitatea noastră de cetăţeni de
ochi, tocmai de către cei care au calitatea
rangul deII pe
a acest continent bătrîn şi
schimba în bine "imaginea ţărişoarei" prietenos.
mi se Dar trebuie să uităm odată asta.
pare de tot hazul. Simplist: belgieniiTotul
să-şise schimbă (nu?) pe lumea asta.
tragă şapca peste ochi pentru pedofilii lor,
britanicii/englezii pentru ai lor beţivi şi Maria Niculescu
huligani de pe stadioane, nemţii să nu şi-o mai Oneşti
ridice în veci pentru secolul ce-a trecut,
francezii pentru că nu mai sînt dama cu
camelii...
Mesaj
O glumă, bineînţeles, de român care nu se
solidarizează la "noi, lugojenii /noi, bănăţenii /
noi, românii". timată redacţie,
Femeia aia (din romanul lui Bruckner)Suntdenăscută
25 la Oradea în 1932, tatăl ofiţer în
de ani şi care pare de 60, nu vi se pare
armata română, mama profesoară de română,
cunoscută? Unii s-au săturat de ea, directoare
alţii vor să de liceu. Sînt, prin educaţie,
facă sex. patriotă, monarhistă şi credincioasă.

Sînt români - de-ai noştri. Scrisoarea dlui Mihai Buzea din nr 106
"Prietenul meu Gorda" (surprinzător de
Să ne tragem şapca peste ochi. simplă, subtilă şi justă) ar trebui trimisă la
Preşedinţia României, iar dl Buzea invitat la
Victor
revista
Balintoni
dvs. în calitate de colaborator
permanent.

P.S. Nu mă simt "ruşinat" pentru ce s-a Rodica Stroescu

întîmplat la Tanacu, şi nu am nici un merit Bucureşti
pentru medalia de argint obţinută de
handbaliste. P.S. Adolescenţa mea la Oradea a fost
frumoasă, datorită "găştii" noastre de români,
M-am crucit... şi m-am bucurat... unguri şi evrei, nedespărţiţi timp de patru ani
(1946-'50).
</P< p>
Scrisori

Viaţa şi opera

O pedagogie vag marxizantă - Cele două culturi. Omul

.

descoperea, candid, că există o

anticipată totuşi de Sainte-Beuve - cultură a "literaţilor" şi una a
ne-a deprins cu ideea că opera "ştiinţei pozitive", le punea apoi
oricărui producător de cultură e într-un trivial contrast (unii
"oglindirea", efectul, reacţionari, unii progresişti, unii
"transfigurarea" vieţii sale. de dreapta, unii de stînga, unii
Biografia explică textul. Marcel aroganţi, ceilalţi plini de
Proust, a cărui viaţă n-a fost lipsită compasiune pentru aproapele) şi
de un patos secret, a scris o le cerea, în final, să se împace,
celebră replică la această luînd ca model literatura sovietică
prejudecată (Contre Sainte- a momentului, în care figura
Beuve), ca unul care ştia din inginerului a devenit centrală. Dar
proprie experienţă că "o carte e chiar şi un ideolog caraghios ca
produsul unui alt eu (s.m.), decît C.P. Snow face efortul să-şi
cel care se manifestă în nuanţeze opiniile. Dostoievski -
deprinderile noastre, în viaţa spune el - e un scriitor genial.
noastră publică şi în viciile Dacă însă îi citeşti jurnalul, te
noastre". Nu ştiu cît de departe se îngrozeşti: pledează pentru război,
poate merge cu această disjuncţie susţine autocraţia cea mai
proustiană. În definitiv, arbitrară, e antisemit, consimte la
creativitatea nu e neapărat o exploatarea maselor, e, pe scurt,
formă de schizofrenie, nu ultrareacţionar. Prin contrast,
valorifică întotdeauna o patologică Cernîşevski e băiat de zahăr:
dedublare a personalităţii. Există deschis la inimă şi la minte, plin de
experienţe şi evenimente de viaţă bunăvoinţă, de pasiune socială, de
care au, inevitabil, un anumit elan justiţiar. Posteritatea e însă
ecou, mai discret sau mai apăsat, capricioasă. Pe termen lung, ea
asupra operei. Proust are însă iartă relele şi consacră opera
dreptate să refuze simetriile valoroasă, indiferent de caracterul
mecanice şi inferenţele grosolane. antipatic sau simpatic al autorilor.
E de presupus că fiecare dă, în Nici un cititor normal nu stă pe
lucrările sale literare sau gînduri, dacă are de ales între Ce-i
ştiinţifice, tot ce are mai bun. Cu de făcut? al lui Cernîşevski şi
alte cuvinte, textul, cînd e împlinit, Fraţii Karamazov. Misterul
bate biografia. Vieţi precare sau juxtapunerii dintre o "fire întoarsă"
amendabile - ca ale lui Villon, şi genialitate ne scapă oricum, iar
Rimbaud sau Modigliani - nu obstinaţia de a-l lămuri ne va face
exclud opere admirabile. Opţiuni să pierdem multe ceasuri de
politice delirante - vezi Céline, lectură exaltantă.
Aragon, Heidegger şi Sartre - nu
reuşesc să diminueze talentul şi Am scris, cu ani în urmă, tot în
anvergura. Îţi pare rău, condamni Dilema (pe atunci nouă), un articol
ceea ce e de condamnat, regreţi, despre procesul devastator făcut
uneori, că autorii la care ţii au lui Mircea Eliade, ca urmare a
bătut cîmpii fără măcar să-şi păcatelor lui de tinereţe. Spuneam
amendeze, retrospectiv, greşelile, că justeţea unui asemenea proces
dar nu încetezi să te bucuri de depinde de discernămîntul
reuşita lor artistică sau judecătorilor şi de simţul lor
intelectuală. O "răpide ochire" în pentru măsură: în fond, ni se cere
măruntaiele proprii te va ajuta, de să admitem ca fiind omeneşte
altfel, să nu te grăbeşti cu ridicatul posibilă convieţuirea (paradoxală?)
pietrei şi cu clasificările în alb- între un episod ideologic nefast şi
negru. o creativitate validă, autonomă.
Dacă însă construim ruguri,
Dar chiar vieţile oamenilor, incendiem biblioteci şi proferăm
indiferent dacă se cuplează sau nu excomunicări, atunci nu trebuie să
cu o operă (mai mult sau mai puţin ne mire cînd, mai devreme sau mai
reuşită), sînt departe de a fi tîrziu, vedem aprinzîndu-se ruguri
ansambluri omogene. Avem cu contrare. Furor-ul demascărilor ne
toţii perioade bune şi perioade duce, automat, în pragul unui
rele, avem cu toţii, în raniţă, nefericit ping-pong planetar: "X e
isprăvi dezonorante şi isprăvi un scriitor fascist!" - "Da, dar şi Y
onorabile. De aceea, nu putem fi e un scriitor comunist!" - "Bine,
judecaţi pe fragmente. Decisive dar Y n-a omorît oameni!" - "Păi,
sînt bilanţul, dominanta, proporţia. nici X n-a omorît oameni!" - "Da,
Judecata optimă, judecata corectă însă doctrina la care a aderat X a
nu poate fi decît cea "finală", adică fost una criminală!" - "E adevărat,
cea survenită în clipa din urmă a dar şi doctrina la care a aderat Y a
insului şi a lumii... fost criminală!" - "Totuşi, X n-a
avut nici măcar bunul-simţ să
Nu spun toate astea ca să retracteze!" - "Şi ce, Y a avut?" -
relativizez culpa unora şi a altora "Da, dar după deriva comunistă, Y
sau ca să scot din discuţie a devenit om cumsecade şi a făcut
dimensiunea morală a unui autor mult bine!" - "Păi, şi X, după
sau a altuia. Vreau doar să momentul legionar, s-a potolit şi a
avertizez asupra riscului de a făcut mult bine!". Întrucît e
manipula isteric sabia dreptăţii şi moralmente imposibil să spui că
de a căuta cu lumînarea răul. unele demascări (cele privind
Vreau să atrag atenţia asupra extrema dreaptă) sînt legitime, în
cercului vicios al "demascărilor". vreme ce altele (cele privind
Cu cît o să vorbim mai mult de extrema stîngă) sînt abuzive,
"odioşii" dintr-o parte, vom singura soluţie e ca una din tabere
amplifica zelul de a identifica să fie mai înţeleaptă decît cealaltă
"odioşii" celeilalte părţi. Cu cît şi să iasă din caruselul
vom publica mai multe caricaturi recriminărilor. Sau, atunci, să
antimusulmane, cu atît vom avea facem, fără supărare, o dată
mai multe incendii antieuropene. pentru totdeauna, un exerciţiu de
confesiune şi apoi, limpeziţi, să
În 1959, un profesor de la pornim împreună mai departe, cu
Cambridge, C.P. Snow, a scris o tot ceea ce a rămas nepătat în noi.
carte de mare succes şi perfect
stupidă: Andrei PLEŞU

Oraşe şi sentimente

Săptămîna trecută, cu ocazia Iar unii spun direct că a fost vorba,

.

de fapt, despre o anume

deschiderii Olimpiadei de la
Torino, programul francez de la
Radio France Internationale a
transmis un reportaj despre
oraşul-gazdă. L-am ascultat, deşi
după introducerea reporterului mă
cam lămurisem "care-i mesajul":
cu o ironie subtilă de care numai
jurnalismul francez e în stare
"galicizare", aducînd ca dovadă
faptul că pînă şi azi cuvîntul elites
se scrie şi se pronunţă ca-n
franceză.
Se amestecă aici, bineînţeles,
stereotipii etnice şi culturale,
"amintiri" istorice şi altele,
întreţesute în ceea ce se poate
(beneficiind, bien sûr, şi de
fineţurile limbii franceze), numi "percepţia" sau "opinia
ascultătorul era avertizat că comună". "Europa diferenţelor",
"Turin" este un oraş industrial cu o desigur; dar Europa stereotipiilor
personalitate "gri", marcată de îşi scoate şi ea, la ocazii, colţii
industrie şi de prezenţa benigni ai micilor muşcături
atotputernicei companii Fiat, care reciproce. (Nici italienii, la o adică,
a subjugat definitiv urbea, nu-s mai prejos: acum zece ani mi
anulîndu-i farmecul de odinioară. s-a povestit, la faţa locului, că prin
Pe scurt, e un oraş care "îşi caută anii '70 se importase un stoc masiv
o nouă identitate". Ca ilustrare a de prezervative din Franţa; toate
acestei opinii "preliminare", o sentimentele şi resentimentele
distinsă şi vîrstnică localnică antifranceze s-au concentrat
vorbea, într-o franceză livrescă şi atunci în protestul bărbaţilor
hipercorectă cum nici francezii italieni împotriva faptului că
înşişi nu prea mai vorbesc, despre francezii fac prezervativele cam
vremurile cînd "Turin" era un oraş mici. Nu ştiu dacă e adevărat, dar
dominat de "familiile bune", cu prin '95 încă mai circula, ca un
distincţie aristocratică şi banc...).
propensiuni culturale: vremuri
apuse, căci în anii '60, "miracolul Dar, dincolo de percepţii şi de
economic italian" şi dezvoltarea stereotipii, subiectul reportajului
fabricii Fiat au adus în oraş era identitatea unui oraş. Avînd
lucrători din Sudul subdezvoltat, reflexul comparaţiei, n-am putut să
care au "stricat" regulile. În gînd, nu mă întreb care este identitatea
i-am prezentat distinsei doamne oraşelor noastre şi, mai ales, cum
omagiile mele, impresionat plăcut se vede ea din afara lor. Din şcoală
de autentica dumisale nostalgie, în ori de la televizor, avem cunoştinţă
timp ce ascultam franceza sumară doar de cîteva etichete simpliste:
(cu nazalizări chinuite) a unei Timişoara - "oraşul florilor", Galaţi
profesoare de la Universitatea din - "oraşul siderurgiei", Caracal -
Torino, care încerca să dea "locul unde s-a răsturnat carul cu
explicaţii socio-economice proşti", Ploieşti - "oraşul
"valului" de italieni sudici ajunşi în petrolului", "dulcele tîrg al Ieşilor"
Piemont odată cu industrializarea. şi altele asemenea. În rest,
Au urmat (zgîndăriţi de reporter să "percepţia comună" e mai degrabă
răspundă la aceeaşi chestiune goală de conţinut, chiar dacă mulţi
privind "cenuşiul" industrial şi dintre noi am vizitat "obiectivele
căutarea unei noi identităţi turistice" dintr-un oraş sau din
urbane) un arhitect, şeful Direcţiei altul ori avem rude şi prieteni pe
cultură de la Primărie, un artist şi acolo. Oraşele României sînt,
alţii. Concluzia: "Turin" este un pentru cei care nu locuiesc în ele,
oraş industrial care îşi caută o pură geografie: n-au o identitate
nouă identitate. culturală şi un stil care să
amintească de ceva ori să
Ca modest şi subiectiv cunoscător sugereze ceva (cu excepţia
al lumii italiene, în care mi-am vechilor oraşe transilvane - Braşov,
petrecut vreo patru ani din viaţă, Sibiu, Mediaş etc. - pe care ni le
am simţit în tonul şi alcătuirea reprezentăm mai degrabă "prin
reportajului un oarecare parti pris negaţie", în sensul că nu seamănă
galic, produs poate de nostalgia cu oraşele din sud şi din est). Sau,
epocii cînd Piemontul era francez, mai precis, chiar dacă au o astfel
şi mi-am adus aminte de unul de personalitate, ea nu e suficient
dintre locurile comune ale opiniei comunicată şi cunoscută. Despre
italienilor "mai din sud" despre Torino se ştie că a fost cumva şi
regiunea a cărei capitală e Torino: acum este altcumva nu geografic,
e o provincie "care păstrează un ci cultural: moravuri, mod de
aer franţuzesc", îmi spuneau viaţă, tradiţii locale comunicabile
amicii mei din Napoli sau din celorlalţi. Despre oraşele noastre
Roma, aducînd drept argumente se cunosc mai degrabă tradiţii
gastronomia locală, fineţea istorice transformate în pseudo-
moravurilor şi aerul aristocratic, mituri şi clişee: toţi ştim că
păstrat în ciuda industrializării şi Suceava e "vechea cetate de scaun
"proletarizării" aduse de Fiat. Mai a Moldovei", dar cîţi pot spune,
mult, cu un aer oarecum luaţi repede, care e mîncarea
nemulţumit, amicii mei sudici îmi specifică a Sucevei?
spuneau că simţul comun a
perceput unificarea Italiei ("marşul Dar nu-i nimic, le va rezolva UE şi
spre Roma" al lui Garibaldi cu cei pe-astea, căci în toate
o mie ai săi - "o mie, domnule, documentele se vorbeşte despre
numai o mie", Conul Leonida dixit) diversitate şi stimularea
mai curînd ca o "piemontizare" a identităţilor locale şi regionale.
ţării, căci de acolo au venit nu După 1 ianuarie 2007, cînd Torino
doar eliberatorii, dar şi unele se va chinui în continuare să-şi afle
"trăsături culturale" nu tocmai noua identitate, presimt că la noi
agreate mai spre vîrful cizmei, vor izbucni ample dezbateri despre
plus "I Savoiardi", adică familia identitatea oraşelor Urlaţi, Buhuşi
regală Savoia. şi Cîrlibaba. Sau ăsta încă nu e
oraş?

Mircea VASILESCU

cu dilema la croitor

Pe noi cine ne ascultă? .

intelectuali famelici, scîrbiţi de
emanatul Iliescu.
S-au dus vremurile fericite, cînd
băieţii stăteau cu stetoscopul lipit Între timp lucrurile au degenerat
de zidul Casei Scriitorilor ca să
adulmece palpitul intelighenţiei
dîmboviţene. A ruginit frunza din
vii, dar şi microfonul înşurubat în
farfuriile din care îşi sorbeau supa
poeţii la madam Candrea. Ultimii
dumicaţi ai respectului faţă de
literatura română s-au păpat prin
anii '90-'91, cînd securiştii,
trăgîndu-şi pe corp costumele din
noua colecţie a casei de modă
Măgureanu, au mai mişcat cît de
cît, asemenea piciorului de
broască tăiat, băgîndu-şi ultimele
microfoane în ceştile de ceai ale
cîtorva
pînă la pragul discriminării şi mă
mir că uniunile de creaţie nu s-au
autosesizat vizavi de dispreţul de
care dau dovadă organele, cărora
li se ofilesc urechile cînd vine
vorba de mîzgălici. Ca să fii astăzi
filat şi amuşinat, e obligatoriu să
treci peste pragul onorabilităţii de
a avea cel puţin zece mii de dolari
în cont.
D-aia prăpastia dintre cei ce taie
mămăliga cu aţa şi cei ce taie
cozonacul cu laserul la balul
vienez e plină de intelectuali pe
care nu-i mai ascultă nimeni.

Mircea DINESCU

ţinerea de minte

prizonieră. Într-o anumită măsură,

.

"N ea a fost întotdeauna captiva

oi toţi, inclusiv Mandelştam timpului său, dar timpul însuşi
şi Pasternak, n-am terminat de extinde sau restrînge anvergura
gîndit numeroase gînduri, mai gîndirii, iar vremea noastră a
exact, aceste gînduri nici nu ne-au redus-o pînă la limita extremă.
venit în minte, drept care nici nu s- Realitatea cruntă şi înţelepciunea
au întrupat în cuvinte. Într-adevăr, ieftină din zilele noastre ne-au
pămîntul ne-a costat preţul a zece apăsat cu atîta forţă, încît noi n-am
ceruri, dar n-am primit mai mult gîndit, ci doar am raţionat... Epoca
pămînt decît deschiaburiţii şi cei i-a ajutat pe acei oameni care nu
care au executat dezchiaburirea. prea aveau mare lucru în minte."
Orizontul s-a îngustat pînă a
devenit de nerecunoscut. Chiar şi (Nadejda Mandelştam, Speranţă
acei puţini care-şi păstraseră abandonată ,
în traducerea lui Nicolae Iliescu, Editura
libertatea interioară nu se gîndeau Polirom, 2005
decît la prezentul ce ne era
insinuat de epocă. Gîndirea ţinerea de minte
devenise
Macovei - avangarda pierdută în ceaţă?

Cei surprinşi de reacţiile Cristian Diaconescu a fost mai

.

binevoitor, dar nu i-a convins că ar

imediate şi dure venite dinspre avea vreun control asupra a ce se
Comisia Europeană după întîmpla aici. Aşa că, în mandatul
respingerea ordonanţei DNA în Diaconescu, au existat întîlniri
Senat ar trebui să rememoreze protocolare, europenii primeau
istoria respectivului act. rapoarte oficiale şi apoi erau
anunţaţi că s-au mai adoptat nişte
Povestea e oarecum bizară, legi. De altfel, la finele lui 2004,
ordonanţa nefiind o alegere a Directoratul respectiv a dat aviz
Monicăi Macovei, ci o contra- negativ încheierii negocierilor cu
măsură adoptată în disperare de România (şi nu a fost singurul
cauză pentru a ieşi dintr-un blocaj domeniu în care experţii au
aranjat cu măiestrie. Cum sigur recomandat asta; doar decizia
cititorii îşi amintesc, PNA a fost politică a lui Günter Verheugen a
înfiinţat de Guvernul Năstase. Nu dat peste cap recomandările lor,
la cererea Comisiei Europene, cum fapt pentru care unii dintre ei îi
mai mint şi acum reprezentanţi ai mai poartă încă pică "prietenului
PSD. Decizia a fost luată la o domnului Năstase").
şedinţă de partid de week-end
pentru că trebuia arătat la Macovei a schimbat complet
Bruxelles că băieţii muncesc. Abia peisajul. A adoptat o tactică de
ulterior, Comisia a acceptat noua gospodină eficientă: vizite dese,
instituţie, spunînd: dacă tot aţi indicatori clari pentru ce va face în
făcut-o, daţi-i mijloace necesare perioada următoare, apoi ce a
pentru a-şi face treaba. Noul PNA făcut sau nu a făcut şi de ce. Pe
a (ne)funcţionat doi ani departe de scurt, Macovei a făcut acolo mai
aşteptări. După ce PSD a pierdut degrabă figură de funcţionar
alegerile, un grup de parlamentari european (ştie ce are de făcut şi
PRM şi PSD au atacat la Curtea face) decît de ministru balcanic (se
Constituţională chiar ordonanţa lui face că ştie, promite mult şi nu
Năstase de creare a PNA. Motivul: face nimic). Nu-mi rămîne decît să
Constituţia spune că parlamentarii regret de două ori că nu pot cita
pot fi anchetaţi numai de Parchetul impresiile despre ministrul
General. O Curte Constituţională Justiţiei, oricum nu ţin minte să-mi
onestă ar fi recunoscut principiul mai fi vorbit cineva vreodată
că PNA e asimilat Parchetului despre un oficial român în astfel
General, şi atunci nimic nu se de termeni.
schimba. Nu a fost cazul cu
actuala Curte. În acel moment, ne De aceea, nu am fost deloc
găseam într-o situaţie cu totul surprins să văd ce reacţii chiar
stupidă: dosarele fără vehemente pentru standardele
parlamentari rămîneau la PNA, iar diplomatice a stîrnit votul din
cele cu parlamentari erau trimise Senat. Purtătoarea de cuvînt a lui
la Parchetul General. În unele Oli Rehn l-a calificat ca pe o
cazuri, dosarele trebuiau sparte în lovitură dată luptei anticorupţie,
mai multe bucăţi, în funcţie de ameninţînd voalat că situaţia va fi
persoanele implicate. În disperare reflectată în raportul din aprilie-
de cauză, Macovei a recurs la mai. Ambasadorul Marii Britanii a
această ordonanţă prin care PNA mers mult dincolo de uzanţele
era transferat în cadrul tradiţionale, spunînd că "peştii se
Parchetului General, ca zbat să scape din năvodul lui
Departament Anticorupţie (pentru Morar şi Macovei". Am fost
a respecta decizia Curţii întrebat la Bruxelles dacă nu
Constituţionale), dar păstrînd cumva Macovei e în situaţia lui
statutul excepţional al procurorilor Gorbaciov: e mai binevăzută afară
de acolo şi autonomia de decizie decît acasă.
(pentru a respecta doleanţa
Comisiei: dacă tot aţi făcut-o, Cred că acum este aşteptat un
puneţi-o la lucru!). mesaj clar de la Bucureşti:
reprezintă Monica Macovei statul
Deşi e complicată, povestea are un român sau va fi trădată de
substrat simplu: sistemul politicieni? Comisia evaluează în
reacţionează prin chichiţe faţă de aceste zile România ca stat, cu pe
pericolul de curăţenie. De cînd a Macovei ca persoană. Adică şi
intrat în vigoare ordonanţa, DNA a Senatul, şi politicienii săi, între
făcut mutări spectaculoase, dar care Ion Iliescu spune că Macovei
respingerea sa la Senat însemna e "o abuzivă". Nu ştiu de ce l-a
că DNA redevine PNA, care îşi găsit tocmai acum pe preşedintele
împarte dosarele cu Parchetul Băsescu pofta de consultări, cînd
General. decizia sa trebuia să fie fermă şi
rapidă, întorcînd votul Senatului,
Şi Delegaţia de la Bucureşti, şi cum îi dă dreptul Constituţia. Nu
oamenii de la Bruxelles au îmi dau seama ce o fi de consultat
reacţionat imediat pentru că pe această temă. Din cîte aud, se
vedeau date peste cap evoluţii pare că preşedintele Băsescu,
apreciate de ei anterior. Asta vine după ce a fost ferm ca Macovei să
pe fondul unei impresii ajungă în guvern, s-a cam plictisit
extraordinare pe care a reuşit să o de oengiştii prea băgăcioşi.
lase Monica Macovei acolo. Pot
depune mărturie pentru asta Într-un interviu pentru Cotidianul,
pentru că am avut recent Karen Fogg, primul şef de
posibilitatea de a mă întîlni cu delegaţie UE la Bucureşti, spune
diverse persoane care lucrează cu despre ministrul Justiţiei: "Este
România la Comisie. Din păcate, foarte neplăcut pentru ea şi pentru
aranjamentul e de aşa natură încît România dacă o singură persoană
nu pot cita conţinutul discuţiilor. este văzută ca simbol al reformei.
Chiar şi pentru mine, care am scris Nimeni nu poate face reforma de
în general favorabil despre unul singur". De fapt, aceste zile
doamna Monica Macovei, a fost
mai mult decît o supriză să văd cît
de bine e văzută acolo. Pentru
funcţionarii din eşalonul doi al
Comisiei, Macovei a însemnat cu
totul altceva faţă de ce erau
obişnuiţi să întîlnească în
România. Rodica Stănoiu îi ignora
şi înşela,
trebuie să arate dacă Macovei a
înaintat prea repede, cum se
întîmpla uneori în războiele
premoderne: cavaleria avansa
prea rapid şi pierdea contactul cu
trupele. Se întîmpla ca, pierdută în
ceaţă, cavaleria să fie măcelărită
de inamici.
Cristian GHINEA

De ce Umberto Tomasi îl poate bate pe Eco

Pentru cine nu-l cunoaşte încă, pop-ul internaţional se află în

.

situaţia dinastiilor europene: prea

am să fac prezentările. Dl Tomasi e multe căsătorii (muzicale) între
numele "european" al lui Costi rude au dus la boli genetice grave:
Ioniţă, compozitor de manele şi, în toate melodiile seamănă între ele,
timpul liber, agent provocator iar versurile sînt reciclate pe
pentru juriul Euroviziunii. calculator. Trupele de anul ăsta
Săptămîna trecută, Costi s-a sînt identice cu cele de anul
înfăşurat în mantia lui Umberto şi trecut, de acum un deceniu sau
a trecut de preselecţie incognito două. Poţi să le schimbi numele
cu patru melodii, judecate ca bune între ele că nu se prinde nimeni.
de acelaşi juriu care a dat jos Nici una n-are sînge în instalaţie,
manelele din trenul cu muzica de cum ar spune un textier de
export. "Huo, la nunţi şi botezuri, manele, care n-a vrut să rămînă
nu la Eurovision!" - cam asta e anonim, dar asta e soarta lui!
versiunea neprelucrată a reacţiei
culte faţă de ideea de a ne da mari În anii '60, cînd Marea Britanie era
în Europa cu manelele. într-o situaţie financiară delicată,
trupa The Beatles a exportat atîtea
E nedrept. Manelele sînt în mod discuri încît a reuşit să treacă
sincer şi fără echivoc româneşti. balanţa de plăţi externe pe plus.
Nu pentru că au rădăcini în De aceea au şi fost făcuţi cavaleri
muzica noastră, ci pentru că au de către regină - care a fost şi ea
fost adoptate cu o viteză mai mare nevoită să pună cîrligul pe nas şi
decît a cooperativizării, în anii '50. să recunoască, dacă nu măcar
Să faci o crimă din faptul că o muzica, măcar cash-flow-ul. La
melodie e populară e mai mult situaţia noastră financiară, sigur
decît ridicol: e o irosire de resurse nu ne putem permite să fim mai
naţionale. Manelele sînt o năzuroşi. Iar manelele sînt singura
industrie care nu produce pe stoc chestie nouă pe care o putem
şi are un potenţial uriaş de export. scoate pe piaţă: restul sînt imitaţii,
Puneţi-i un cîrlig pe nas lui Marius într-o engleză aproximativă, ale
Ţeicu şi hai să ne încercăm unor cîntece aproximativ
norocul - chiar dacă e norocul europene. E ca şi cum, în lumea
prostului! iPod-urilor, ai scoate o versiune
românească de MP3, cu casetă, că
Ştiţi, desigur, că atunci cînd un e singura tehnologie pe care o
infractor e arestat, singura lui stăpînim...
şansă de a-şi reduce pedeapsa e să
coopereze cu justiţia. Sîntem, ca Nu trebuie să ne placă manelele ca
ţară, în aceeaşi situaţie: Europa să fim îndrăzneţi, după cum
ne-a pus lampa în ochi şi ne producătorilor de telenovele nu
întreabă de corupţie, stabilitate trebuie neapărat să le lăcrimeze
macro, politici de mai ştiu eu ce ochii în fiecare zi la serviciu şi să
fel, păcatele mele! Păi, dacă tot am plece acasă distruşi de întorsătura
început să fim sinceri şi să-i luată de scenariu. Trebuie pur şi
chemăm pe DIP şi Năstase la baia simplu să punem în faţă banii şi
publică, hai să mergem pînă la interesul naţional. Iar acesta poate
capăt şi să dăm şi manelele pe fi mai bine slujit de o chestie
faţă! "Da, domnilor occidentali, despre care Europa să vorbească,
asta e muzica noastră, o cîntă tot fără să facă referire la copii
românul în maşină, la muncă, la abuzaţi sau abandonaţi. OK, se
mare şi la munte! Fiţi pregătiţi acceptă excepţia Copilul Minune.
pentru ea şi cumpăraţi un CD,
dacă vreţi să investiţi aici - că asta La urmă rămîne doar o mică
o să vă pună la difuzor muncitorii problemă: inflexiunile orientale ale
pe şantier!" E un discurs publicitar acestui gen ar putea să ne pună pe
încropit, sînt convins că o agenţie lista neagră a ţărilor care sprijină
serioasă va găsi vorbe mai bune şi terorismul. Însă o cruce mare, de
motive mai multe pentru aşa o aur, pe pieptul păros al solistului
achiziţie. ar rezolva imediat orice
malentendu cultural. Na, că
Dar nu e doar spre binele nostru. vorbesc urît!
Vedeţi dumneavoastră,
Lucian MINDRUŢĂ

globul cubic

Reţete de coabitare
După ce participarea sa şi a
.
de vedetă, ceea ce este de fapt
scopul său, sau să tacă şi să lase
să se creadă că tăcerea înseamnă
aprobare? Ea nu mai dă mîna cu
 guvernatorul de cînd acesta a
formaţiunii sale la Guvernul lansat o campanie de presă
naţional a atras sancţiunile Uniunii împotriva ei şi a soţului ei.
Europene, Jörg Haider s-a retras în Subiectul e construcţia unui teatru
provincia sa natală, Carinthia, pe malurile lacului Wörthersee.
unde este şeful Guvernului Gabrielle Schauning şi prietenii ei
regional, dar guvernează în socialişti au criticat delirul de
coaliţie cu Partidul Socialist. (Nu e grandoare şi risipa provocată de
inutil să amintim că, în 2000, PS a acest proiect. Dar s-a dovedit că
denunţat alianţa dintre extremistul Hans Schauning a fost
Haider şi conservatorul Schüssel). împuternicitul societăţii care a
În politică e nevoie de memorie livrat o instalaţie sonoră defectă
scurtă şi de convingeri (400.000 de euro). «Gabrielle
schimbătoare. Schauning critică, soţul ei -
încasează»: partidul lui Haider a
În Carinthia, regiune atipică a cumpărat pagini întregi de
Austriei, guvernele de coaliţie sînt publicitate în ziare pentru a
regula cam de pe la sfîrşitul celui populariza acest slogan. Se mai
de-al doilea război mondial. "Ceea poate colabora, dacă insultele curg
ce nu înseamnă că e uşor de zilnic? «Suceptibilitatea personală
suportat. Să stai cu Haider zi de zi, nu este o categorie politică» -
în aceeaşi echipă, nu e o sinecură. răspunde Gabrielle Schauning în
Blondă surîzătoare, îmbrăcată în timp ce se pregăteşte să depună o
jeanşi, Gabrielle Schauning a fost plîngere pentru calomnie. (...)
aleasă preşedintă a Partidului Programul de guvernare a fost
Socialist austriac în octombrie elaborat cu meticulozitate şi în
2005. Este prima femeie care detalii. Gabrielle Schauning ţine
ocupă acest post. Partenerul ei nu ca el să fie respectat întocmai."
pierde nici o ocazie pentru a (Le Monde, 7 februarie 2006)
provoca ruptura coaliţiei: «N-o să
ne lăsăm eliminaţi» - spune Se pare că pînă la viitoarele
doamna Shauning, mereu alegeri, cînd poate va apărea o
întrebată din ce e compusă reţeta majoritate care să se poată lipsi de
necesară pentru a face faţă coabitări, programul e mai
ieşirilor insuportabile ale lui important decît susceptibilitatea.
Haider: să se indigneze şi să (M. B.)
contribuie astfel la statutul lui
globul cubic

ready made

"Acum să vin la răguşelile tale. Bravul general Şavani făcu pe la

.

noi minuni, smulgînd o grămadă

Fratele Pavel, ca cunoscătoriu, îmi de masce cu peliţă cu tot.
zice să-ţi scriu că nicidecum nu-i Eclatantă satisfăciune!"
place cînd oamenii graşi răguşesc
prea des şi îndelungat, pentru că (George Bariţ către Ioan Maiorescu, în
pot veni în pericul de phtisys. Deci George Bariţ
şi contemporanii săi, vol. VII, Editura
păzeşte-te mai bine şi cu tot Minerva, 1985)
adinsul. Aşa te rugăm.
ready made
[...]

Chinezării sau privatizări?

"Declaraţiile sale de vineri reprezintă diluarea brand-ului său

.

personal - îl transformă în bişniţar

sugerează indignarea faţă de ordinar, în timp ce el este un
acuzaţiile care îi sînt aduse. Nu politician cu ifose de om de stat.
înţelege de ce cîteva geamuri şi
vaze chinezeşti ar putea fi o mare Este ca şi cum Maybach-ul ar
scofală. Îl revoltă sugestia că ar putea fi cumpărat la colţ de stradă
putea ţine pe cineva în post în în schimbul unui Tico şi a încă
schimbul unor astfel de ofrande: 1.000 de euro, nu cu listă de
«Puteţi să credeţi că un funcţionar aşteptare de luni întregi şi cu un
din Guvern a rămas în post preţ de ordinul sutelor de mii de
oferindu-mi diferite lucruri? Mă euro.
credeţi în stare de aşa ceva?». Din
indignarea dlui Năstase reies mai O altă interpretare a indignării
multe concluzii, şi nici una nu-l Nepotului Minune ar fi că el
avantajează. Una dintre ele ar fi că consideră cadourile acestea ca
era nevoie de mult mai mult decît fiind absolut normale şi pot fi
de cîteva termopane şi chinezării trecute cu vederea. Ce contează
pentru a obţine o indulgenţă şi un cîteva milioane ciupite pe ici-pe
scaun solid de la prim-ministrul colo, nişte termopane şi cîteva
Adrian Năstase. chinezării? Departamentul
Naţional Anticorupţie ori îl
Aşa cum dădeam doctorului urmăreşte pentru măsluirea de
antedecembrist niscaiva Kent contracte enorme, cum ar fi
pentru un guturai şi trebuia ceva privatizările, ori să nu-şi mai bată
mai «greu» pentru o operaţie de capul deloc." (Andrei Postelnicu,
apendicită, favorurile la nivel înalt Evenimentul zilei, 13 februarie)
au preţul cuvenit. Sugestia că dl (C. G.)
Năstase ar putea fi cumpărabil cu
termopane este jignitoare presa despre...
deoarece
Miliardarii şi deţinuţii

Politica externă a Rusiei, din ce au intrat în mîinile acelor

.

particulari agreaţi de stat. Ei nu

în ce mai decisă să renunţe la consideră o nenorocire faptul că
solidarităţi neconvenabile şi să sînt cu ochii legaţi şi cu căluşul în
joace rolul creatorului de situaţii gură, important e că nu sînt cu
noi, este însoţită pe plan intern de mîinile legate.
măsurile necesare pentru
asigurarea coeziunii populare. În al doilea rînd, cine vrea să dea
Bolovanul-spion, organizaţiile din mîini o păţeşte. Mihail
neguvernamentale - oficine Hodorkovski, fostul proprietar al
întreţinute cu bani murdari de companiei petrolifere IUKOS, este
străinii ostili - menţinerea trupelor după cum se ştie condamnat la
în regiunile revendicate de noile muncă, pe şapte ani, în lagărul de
state independente nu fac decît să Krasnokamensk, regiunea Cita
afirme că Rusia nu a renunţat la (7.000 de kilometri depărtare de
rolul ei de lider mondial. Faptul că Moscova, 29 de ore cu avionul).
lumea s-a schimbat nu pare să o Aici i s-a dat o pedeapsă
impresioneze: se vor găsi suplimentară pentru că şi-ar fi
întotdeauna nemulţumiţi de părăsit locul de muncă - o maşină
politica adversarilor şi aceştia pot unde cosea mănuşi - fără motiv
fi înregimentaţi în propria tabără. temeinic. Hodorkovski şi avocata
Diferenţa faţă de trecut este că de lui au susţinut că maşina era
data asta Rusia nu mai este stricată şi el s-a dus după cineva
purtătoarea unei ideologii menite capabil s-o repare, fără să
să aducă odată şi odată fericirea depăşească perimetrul atelierului.
pe pămînt, ci doar exponentul unei A doua mustrare adusă celebrului
puteri opuse altei puteri, lipsite de deţinut s-a referit la faptul că avea
credibilitate cînd vorbeşte despre documente interzise printre
democraţie, libertate şi egalitate. efectele personale. În urma acestei
descoperiri a fost trimis pentru
Spectacolul conferinţelor de presă, cinci zile în izolatorul de pedeapsă.
un one-man-show bine pus în Desigur, toate acestea fac
scenă, face să cadă în derizoriu imposibilă orice discuţie despre
"micile" decizii bifînd etapele eliberarea lui Hodorkovski înainte
intermediare necesare scopului. de termen sau măcar despre
mutarea lui într-un loc mai
În primul rînd istoria. Preşedintele apropiat de Moscova.
Putin a decis că faptele istorice
trebuie expuse în manuale în aşa Măcar despre Hodorkovski se ştie
fel încît să stimuleze mîndria unde este. Antonio Valdes-Garcia,
tinerilor pentru trecutul îndepărtat cetăţean spaniol, fost director la
sau recent al ţării lor. A fost astfel una din sucursalele IUKOS, a fost
eliminat de pe piaţă un manual arestat în iunie 2005. În
care pomenea "dictatura septembrie a fost văzut în spitalul
autoritară" instalată în ţară după Academiei Ruse de Ştiinţă cu
2001, cerînd elevilor să comenteze traumă craniană, comoţie
pozitiv sau negativ, prin fapte, cerebrală, multiple fracturi ale
această definiţie. În manual era membrelor inferioare şi fără dinţi.
evocat şi Troţki: el pretindea că Nimeni nu era în stare sau nu a
dragostea de patrie nu trebuie vrut să explice cum de a ajuns
confundată cu dragostea pentru omul (posesor al dublei cetăţenii,
secretarul partidului, iar Ceaadaev rusă şi spaniolă) într-o asemenea
(secolul XIX) spunea că patria nu stare. La început martor protejat,
poate fi iubită cu ochii legaţi şi cu a devenit în cele din urmă acuzat.
un căluş în gură, dar afirmaţiile La conferinţa de presă a
acestor personaje nu figurează pe preşedintelui Putin, un ziarist
lista citatelor admisibile. spaniol l-a întrebat ce ştie despre
soarta cetăţeanului spaniol
E adevărat, aşa cum arată patria Antonio Garcia: "În Rusia trăiesc
acum, există cîţiva oameni care nu 145 de milioane de oameni. Nu pot
au de ce să nu o iubească: dintre să-i ştiu pe toţi" - a răspuns Putin
cei 720 de miliardari ruşi (în zîmbind. "Cu atît mai mult dacă nu
ruble), 40 sînt deputaţi în Duma de e cetăţean rus, ci spaniol." Aşa e,
stat sau sînt membrii ai Sovietului Putin nu e Cain, nu trebuie să ştie
federal. Dintre cei 720 de ce i s-a întîmplat fratelui său Abel,
miliardari, 50 sînt miliardari în dar intră în fişa postului lui ca
dolari şi bogăţia lor vine din arestaţii să nu apară cu capul
extracţia de petrol şi industria spart în spitale şi să dispară de
metalurgică. Ambele au fost acolo. Nu e nevoie de manuale ca
proprietăţi ale statului şi oamenii să înţeleagă ce-i aia o "o
dictatură autoritară".

Magdalena BOIANGIU

Noi - postmodernitatea noastră

Cînd am aflat că editorul E scurtă, are puţin gust paradoxal,

.

spune precis ceea ce vrea să spună

publicaţiei daneze care a publicat şi a fost rostită de un viitor Papă în
caricaturile ajunse pretext pentru chiar ziua desemnării sale. René
incendierea planetei şi-a cerut, Girard, eminentul profesor de
umil, scuze lumii islamice, nu m- antropolgie de la Stanford, un
am putut împiedica să nu mă catolic conservator deschis, autor
enervez: acest om, al cărui nume al cărţii Violenţa şi sacrul, tradusă
nu îl cunosc, a greşit iarăşi. A doua şi la noi cu ani în urmă la Nemira,
oară. Oare la ce să ne mai pune în legătură directă
aşteptăm de la el? Prima oară a avertismentul Papei Benedict al
greşit cînd a publicat desenele XVI-lea cu doctrina strălucitului
acelea. Ca un bun european din său predecesor, Ioan Paul al II-lea,
debilul secol XXI, omul habar nu care spunea că "trebuie să
avea că pe lumea asta există reconstituim o cultură a vieţii din
lucruri cu care nu ai voie să această cultură a morţii", căci
glumeşti. Şi că e o mare greşeală risipirea postmodernă în multiple
să publici ceva despre un subiect adevăruri, diluarea în toleranţe
pe care nu îl cunoşti deloc; e indiscriminate, paralizia în
limpede că editorul cu pricina nu acceptanţă integrală echivalează,
cunoştea ce înseamnă pentru cumva, cu moartea.
musulmani simplul act de a-l
desena pe Profet, cu atît mai mult Atunci, în 2005, diagnosticul pus
acela de a-l caricaturiza. Apoi, a de Suveranul Pontif mi-a sunat
comis o altă imensă greşeală grav nu neapărat pentru că
acum, cînd şi-a cerut scuze. Nici prevedea o dictatură (ceea ce,
de data asta nu pricepe nimic. pentru oricine în estul Europei,
Omul chiar îşi imaginează că este coşmarul absolut), ci pentru
desenele lui au stîrnit hoardele că vorbea despre plasarea ego-
islamice, că ziarul lui e responsabil ului, a dorinţei personale, a
pentru violenţele din Iran, Liban, impresiilor, a pulsiunilor năuce şi a
Siria sau de aiurea. Asta îmi aduce subiectivităţii în forma ei cea mai
aminte de povestea unui amărît de capricioasă şi superficială ca ultim
acar polonez - o fi dintr-un film, o criteriu al lumii. În faţa acestei
fi dintr-o carte, mi-o fi spus-o autoidolatrii, creştinii opun
cineva, nu mai ţin minte. Dar iată modelul lor: Isus, Fiul lui
povestea. În ziua de 31 august Dumnezeu. Pentru creştini, El este
1939, acarul nostru este trimis să ultima măsură, El este reperul
schimbe nişte macaze pe un cîmp fundamental al umanismului. Deja
ceva mai izolat, foarte aproape de aceste vorbe rostite, şi e suficient
graniţa cu Germania, unde se să treci drept evitabil printre
făceau adesea manevre cu apostolii universitari ai noii lumi.
vagoane de marfă. Acarul execută Să crezi în Isus este, în logica
ce avea de executat şi apoi, ostenit relativismului, în neregulă. Un
probabil, se bagă într-un vagon de postmodern crede în toţi laolaltă şi
marfă, tras pe-o linie, şi adoarme. priveşte "obiectiv", detaşat,
Cînd se trezeşte, vagonul în care relaxat, avînd grijă să se lase
era, mergea în noapte. Sare impresionat în mod echilibrat şi de
speriat din vagon şi, apropiindu-se iudaism, şi de budism, şi de islam
tiptil de o haltă, îşi dă seama că se (e în mare vogă), şi de ceva
afla în Germania dar, slavă mitologii animiste, dacă îi ies în
Domnului, nu foarte departe de cale. Cu creştinismul, e bine să fie
graniţă. O ia pe jos înapoi spre
Polonia şi, după o noapte întreagă o măsură mai rezervat decît cu
de mers, ajunge, în sfîrşit, acasă. toate celelalte, ca să arate că
Este 1 septembrie 1939. Hitler asumă, tot obiectiv, o culpă
atacă Polonia sub motivul că trupe istorică a civilizaţiei creştine:
poloneze au invadat teritoriul cruciade, sclavi, colonii,
german numind exact sectorul de imperialism, exploatare,
frontieră pe care acarul îl trecuse discriminare, rasism ş.c.l.
în somn. Bietul acar a trăit toată Relativismul postmodern, cînd este
viaţa cu convingerea că a fost dus de la idee la ideologie şi, apoi,
văzut pe teritoriul german în acea la normă, produce disoluţia
noapte, că a fost luat drept soldat nucleului tare al individualităţii,
polonez, deşi el era de la căile nucleul definitoriu al oricărui om,
ferate, dar, deh, uniforma se poate cel al credinţelor şi libertăţii sale.
confunda, şi că el a declanşat cel
de-al doilea război mondial. Mă deranjează că editorul danez
Danezul de la ziar nu este cu nimic şi-a cerut scuze înainte ca vreun
mai puţin înduioşător decît acarul stat islamic să fi cerut scuze
polonez din povestea mea. Dar e Danemarcei pentru devastarea
totuşi jurnalist, om de presă. Ştie sediilor diplomatice şi consulare.
pe ce lume se află. Atunci, care să Editorul danez a căzut în două
fie cauza şirului de greşeli pe care capcane abil întinse de islamişti:
îl rog frumos să îl oprească aici, că prima, cea a vinovăţiei. Îşi cere
e de-ajuns? scuze, deci e vinovat. Or, bietul
danez nu este de vină pentru
Pe 18 aprilie 2005, cu puţine ore violenţele de stradă din Siria,
înainte de a deveni Papa Benedict Liban sau Iran. În al doilea rînd,
al XVI-lea, cardinalul Joseph cerînd scuze a certificat caracterul
Ratzinger a spus celorlalţi pur, inocent, al marilor
cardinali strînşi în basilica San manifestaţii islamice din toată
Pietro, anume pentru a alege noul lumea. Oare danezul chiar nu
Sfînt Părinte: "Ne îndreptăm spre pricepe că tot acest cor isteric cu
dictatura relativismului care nu blesteme şi ameninţări teroriste
recunoaşte nimic ca fiind sigur şi este pus la punct de multă vreme
are ca scop suprem afirmarea ego- şi se exersează la comandă?
ului şi a propriilor dorinţe". Probabil că nu. Moleşit de
Mărturisesc că, pe loc, mi-a plăcut dictatura relativismului, danezul,
formula "dictatura relativismului". ca şi oficialii ţării sale, şi-a cerut
Pînă şi relativiştii trebuie să scuze. Şi, probabil, va trăi toată
admită că formularea are toate viaţa cu obsesia că a declanşat al
datele ca să fie memorabilă. patrulea război mondial.

Sever VOINESCU
A.D. MDCXXXV

Aşchia nu sare departe de ca fructul Reginei Claudia: reine-

.

claude, din cuprinsul grădinilor

trunchi, - nici Saskia de frînce, sub care creanga se frînge,
Rembrandt van Rijn, care,-n iar carnea femeii uşor prinde
tavernă, o leagănă fain pe plod...
genunchi.

Cu spadă la şold, el e-n cel mai

Acesta din urmă,-n lumina de-
amurg a locantei cu clinchete
vesele, simte, prin lenj,
despicîndu-se fesele Saskiei van
Uylenburgh -
scump strai, şi-i ca muşchetarii de
mîndru; paharu-i zis flaut ridică-se
întru noroc şi bun trai.
Şerban FOARŢĂ

Criza de fecioare

«shaheed», toată familia mea va

Revin cu o notă de subsol la
.

ajunge în Paradis, iar eu mă voi

caricaturile din ziarul danez atît de căsători acolo cu 72 de fecioare.
popular în lumea arabă. Un desen Mi-au mai spus că explozia e
(la fel de stîngaci ca restul) îl arăta plătită cu 6.000 de dolari. Banii îi
pe Profetul Mohamed într-o prea primea familia mea după ce
puţin clericală stare de agitaţie. muream. Ce vrea Jihadul Islamic?
Primea, la uşa raiului, un şir de Jihadul Islamic luptă pentru
drept-credincioşi, ce pluteau distrugerea Israelului şi va ataca
binedispuşi pentru că-şi obiective israeliene în toată lumea,
îndepliniseră misiunea de pe pînă cînd Israelul se retrage din
Pămînt. Centurile cu explozibili Palestina şi Palestina va fi
lămureau şi caracterul misiunii. eliberată în totalitate, pînă la
Numai că Profetul era îngrijorat: mare. Tu, personal, îi urăşti pe
"Mai uşor, zicea el, nu mai avem evrei? Da, îi urăsc. Ne-au luat
fecioare!". Grav lucru! Potrivit pămîntul. Ştii versetul din Coran
Coranului, fecioarele sînt care interzice uciderea femeilor,
principala răsplată pentru copiilor şi bătrînilor? Nu există aşa
musulmanii ce binemerită un loc în ceva. Nu există aşa ceva în Coran?
paradis. Să-ţi iei viaţa alături de Nu. La ultimul atentat din
necredincioşi, să te laşi găurit de Ierusalim, au murit femei şi copii?
cuie ruginite şi pilitură de fier, Nu ştiu cine era acolo. Dar ştiu că
pentru ca, în final, huriile să au murit nişte soldaţi evrei în lupta
absenteze, iată o încălcare de de la Beit Lid. Soldaţi care erau
contract! Pentru creştini, care au instruiţi să ucidă palestinieni.
un număr uriaş de bancuri cu Bine, dar sînt milioane de soldaţi
Dumnezeu şi Sfîntul Petru, asta n- evrei. O să-i omorîţi pe toţi? Ştii
ar părea o blasfemie majoră. ce-a zis Profetul? De fiecare dată
Islamul este însă de altă părere, de cînd un evreu vede un musulman,
unde şi periculoasa popularitate a nu se gîndesc decît cum să se
modestului caricaturist. (Glorie omoare unul pe altul. Şi tot
parafată şi de reţeaua Profetul, odihnească-se-n pace, a
franţuzească Carrefour, care s-a spus că atacurile musulmanilor
debarasat bărbăteşte, peste împotriva necredincioşilor nu
noapte, de toate produsele trebuie să înceteze nici un ceas.
daneze.) Dar nu despre asta vreau Nu trebuie să stăm degeaba nici
să scriu. măcar un ceas. Rashid, ce-ţi
lipseşte cel mai mult la
În august 1997, cînd omenirea închisoare? Fotbalul. Care jucători
lăcrima pentru Lady Di şi îţi plac în campionatul israelian?
egipteanul ei iubit, revista Reuven Atar de la Haifa, Al Rahi
americană Harper's Bazaar făcea de la Betah Tikva, Haisham Zohabi
cronica unei premiere - filmul de la Be'er Sheva, Zahi Armeli de
Shaheed (Luptătorii), în regia lui la Tibeh. Dintre evrei - Ronnie
Dan Setton. Un documentar Rosenthal, Ronen Harazi, Itzhak
despre atentatorii sinucigaşi. Zohar. Cum e fotbalul din Israel
Harper's reproducea şi un dialog faţă de cel din teritoriile ocupate?
din film, interviul luat La noi, în teritorii, e vai de lume.
palestinianului Rashid Sakher, un Nu e nici la nivelul minim. Sînt
membru al Jihadului Islamic care foarte multe de făcut, dar nu poţi
nu apucase să execute crima să urci toate treptele dintr-o dată.
comandată. Poliţia israeliană îl Pot să-ţi pun o întrebare dificilă?
arestase în 1996, chiar înainte de Dă-i drumul. Dacă Jihadul Islamic
a se arunca în aer împreună cu ţi-ar cere să comiţi un atac terorist
civilii dintr-un autobuz. Desenul pe un stadion mare de fotbal, unde
din Jyllands-Posten mi-a adus sînt mulţi evrei, ce-ai face? Nu. N-
aminte nu atît de film (nici nu l-am aş putea să fac asta. Bine, dar sînt
văzut), cît de acest dialog evrei. Necredincioşi. Da, aşa e.
halucinant. Am căutat revista, iată Dar pe un stadion de fotbal... Nu,
un extras: n-aş putea."

"SETTON: Cum ai fost recrutat de Dan GOANŢĂ

Jihadul Islamic? Ce ţi-au spus?
SAKHER: Mi-au spus că voi fi
martir, că voi muri pentru Allah.
Mi-au spus că, devenind
Ţăranul român şi Uniunea Europeană

de a găsi un loc de muncă (54%).

Vestea bună din recentul
.

O singură excepţie, foarte

eurobarometru rural este că, la semnificativă: în timp ce, statistic
ora actuală, doar 52% din vorbind, aproximativ jumătate din
populaţia de la sate mai are multă populaţia rurală prevede o
încredere în UE. creştere a şanselor şi resurselor,
doar un sfert din aceeaşi populaţie
De ce este o veste bună? Simplu, este la fel de optimist în privinţa
deoarece aceasta înseamnă că - veniturilor personale şi ale
unii cel puţin - au mai aflat despre gospodăriei. Mai exact, doar 28%
ce este vorba şi au început să sînt "optimişti", 24% considerînd
gîndească. Iar cînd gîndeşti, că veniturile gospodăriei personale
lucrurile se nuanţează, se vor scădea - acesta fiind cel mai
complică, se diferenţiază. Doar mare procent "pesimist". Să fie
naivitatea şi teroarea produc oare vorba despre cei care
unanimitate. realizează (sau se tem...) că toate
acestea vor veni prea tîrziu pentru
Ce ne spune eurobarometrul în ei?
această privinţă?
Acest (relativ) optimism, (mai mult
Că, deşi doar 52% au o mare sau mai puţin) calificat, pare să fie
încredere în UE, 72% ar vota legat şi de o la fel de relativă
totuşi pentru integrarea îmbunătăţire a imaginii
europeană, dacă mîine ar fi un instituţiilor publice. Astfel,
astfel de scrutin. comparînd cu datele din 2002,
rezultă că oamenii au în prezent
Că, pe ansamblu, cei de la sate se ceva mai multă încredere faţă de
consideră cu puţin mai informaţi primarul lor, de consilieri, de
cu privire la UE decît în 2002 - dar doctor şi învăţători şi chiar faţă de
foarte puţin. Dacă sînt întrebaţi asociaţiile agricole din sat. De
însă de probleme mai apropiate de asemenea, întrebaţi cine sînt
preocupările lor, cum ar fi de pildă oamenii cu iniţiativă care au făcut
cunoaşterea reglementărilor legale ceva pentru sat, 69% indică
privind condiţiile de igienă pentru primarul sau cineva din Primărie.
obţinerea de lapte şi carne, aceiaşi Pe locul doi vine preotul, cu 7%
ţărani se declară mai puţin din răspunsuri... În orice caz,
informaţi decît în 2002. Motivul dependenţa faţă de Primărie este
este, după toate aparenţele, clar foarte mare, iar acolo unde s-a
următorul: de-abia recent au aflat făcut cîte ceva, acest lucru se
că există cu adevărat astfel de datorează primarului/Primăriei. Şi
norme, diferite şi complicate, invers, acolo unde nu merg
drept care au realizat că nu prea lucrurile, vina o poartă tot
ştiu în ce constau ele. primarul/Primăria.
Corespunzător, dacă în 2002, 63%
erau de acord cu introducerea Nota globală de (relativ) optimism
unor restricţii în acest domeniu, o dau răspunsurile legate de
acum sînt ceva mai prudenţi, doar "satisfacţia faţă de viaţă". Întrebaţi
55% fiind de acord şi 33% fiind cît de mulţumiţi sînt de felul în
împotrivă (faţă de 23% în 2002). care trăiesc, 40% s-au declarat
De asemenea, semnificativ este destul de mulţumiţi (faţă de numai
faptul că, dacă se trece în alt 29% în 2002), numărul celor deloc
domeniu, cel al viilor hibid şi mulţumiţi scăzînd de la 22% în
reglementările europene aferente, 2002 la 14% în prezent. Chiar şi în
de pildă, procentele sînt cu totul privinţa banilor, oamenii par ceva
altele, indicînd clar faptul că este mai mulţumiţi în prezent decît în
vorba (cît de cît...) de un "vot urmă cu trei ani. Astfel, dacă în
calificat" şi nu (doar...) de o 2002, 49% răspundeau că
atitudine generică faţa de veniturile nu le ajung nici pentru
"Europa". Despre lapte şi carne se strictul necesar, în prezent doar
ştie ceva, despre vii se ştie mai 32% sînt în această situaţie. Adică
puţin, drept care şi mult mai mulţi totuşi o treime!...
se abţin să-şi dea cu presupusul cu
privire la introducerea unor Ceva - esenţial - nu pare să se fi
restricţii în acest domeniu (26% schimbat însă. Iată un exemplu şi
non-răspunsuri faţă de 12% în o să înţelegeţi la ce mă refer. Cît
cazul laptelui şi cărnii). de folositor pentru gospodăria
unei localităţi este ca locuitorii ei
O întrebare foarte frumoasă să se informeze despre proiectele
despre sentimentele asociate UE şi hotărîrile Primăriei - întreabă
ne arată un lucru foarte frumos: anchetatorul. Şi 81% spun că mult,
nu este vorba de entuziasm (doar foarte mult! Dar în ce măsură vă
8% dintre răspunsuri), dar nici de interesează să vă informaţi despre
respingere (doar 1% dintre proiectele şi hotărîrile Primăriei? -
răspunsuri), ci pur şi simplu de mai întreabă acelaşi anchetator. Şi
speranţă (55%) şi încredere (33%). aceiaşi oameni răspund în
Cam două treimi din populaţia proporţie de 69% că mai deloc.
rurală consideră, de altfel, că viaţa Mai mult, 23% declară sincer că
în ţară, în localitatea lor şi a lor au o părere foarte proastă despre
personală, va fi mai bună după cei care au acest prost obicei de a
integrare. Tonalitatea afectivă a se informa despre numitele
integrării rămîne deci una proiecte şi hotărîri...
majoritar optimistă, dar fără
efuziuni (peste o treime dintre Dar, ca să revin la tonul optimist,
aceşti "optimişti" consideră că va fi tot e bine că oamenii de la sate au
mai bine de abia după vreo 5 ani început să conştientizeze faptul că
sau mai mult). aceste "proiecte şi hotărîri" chiar îi
privesc şi e important să le
Mai interesantă este însă cunoască. E important că 58% au
detalierea acestor pronosticuri: ce auzit de Sapard, faţă de numai
se va întîmpla cu şansele de a 35% în 2002. Mai mult - cum
vinde produse obţinute din spunea Ovidiu Voicu, responsabilul
gospodărie, cu subvenţiile pentru acestui sondaj - chiar faptul că au
agricultori etc.? Comparînd datele început să audă de termenul însuşi
din 2002 cu cele actuale, un prim de "proiect" şi să înceapă să
lucru îmbucurător este scăderea înţeleagă că între "vin bani" şi "o
semnificativă a non-răspunsurilor. să avem bani" se interpune o etapă
Opiniile acestora se repartizează numită proiect este de bun augur.
mai ales pe extreme, astfel încît
cresc atît procentele "pesimiştilor" Iată că din nou Mircea Vulcănescu
- cei care consideră că aceste avea dreptate: la români se poate
şanse vor scădea - cît şi cele ale doar cînd nu se mai poate...
"optimiştilor". Opiniile optimiste
prevalează însă net, mai ales în Vintilă MIHĂILESCU
ceea ce priveşte subvenţiile pentru
agricultori (57% consideră că vor
creşte) şi şansele tinerilor din sat

La un gin cu Putin şi Bolkestein

Dle Văcăroiu, am două veşti cecenii săi rebeli din interior, pe

.

care din terorişti nu-i scoate şi

pentru dvs.: una bună, alta mai cărora nici în ruptul capului nu le-
puţin bună! Cu care să încep? De ar permite organizarea de alegeri
fapt, dacă mă gîndesc bine, sînt libere (ba încă Putin l-a rugat mai
trei veşti - numai că una e cu totul an şi pe Bush ca America să se
neutră, aşa că v-o livrez fără abţină de la orice contact cu
probleme: după îndelungi cecenii - iar Bush, băiat de treabă,
parlamentări, în Marea Britanie, l-a trădat pe Rambo III şi a zis
de cîteva luni de zile Guvernul a OK!), în schimb este prima care
dat o lege extinzînd programul legitimează o organizaţie care, în
barurilor şi pub-urilor care vînd ultimii zece ani, a trimis batalioane
alcool - de unde, pînă în noiembrie de sinucigaşi pe străzile Orientului
anul trecut, etablissement-ele Proxim.
puteau servi grade lichide numai
pînă la ora 23, acum pot s-o facă
pînă cînd o cere ultimul client. Mai Dle Văcăroiu, ori nu mai văd eu
interesant e altceva: contrar bine, ori balanţa politică de la
temerilor apocaliptice ale Kremlin a băut şi ea vodcă de
conservatorilor, un bilanţ recent al sfeclă, vîrtos, de la ultimul dangăt
poliţiei arată că, în numai trei luni, de miezul zilei al clopotelor din
infracţiunile grave cauzate de Piaţa Roşie şi pînă noaptea tîrziu,
alcool au scăzut cu 21% faţă de cînd undeva în Albion cel de pe
aceeaşi perioadă a anului urmă briton treaz din cel de pe
precedent. De unde se vede că, urmă pub deschis suge ultimul gin
dacă mai înainte britonul le trăgea - că prea e strîmbă: adică dacă un
grăbit toată seara de grijă să nu islamist cecen se-aruncă în aer la
bată pendula de unş'pe şi să-l Moscova e terorism, iar dacă un
prindă nesătul (după care, odată islamist palestinian face acelaşi
sunat ceasul, uneori ieşea din pub lucru la Ierusalim e geopolitică!
şi se bătea cu primul
cvasicunoscut ce-i ieşea în cale), Totalmente derutat de acest dublu-
acum el e mai relaxat şi stă la standard în judecarea violenţei
taclale cu berea şi ginu-n faţă contemporane, iată-mă adîncit, dle
pînă-i amorţesc genunchii pe preşedinte, într-un impenetrabil
scaun, brăzdînd temerar în mister. Vă scriu aceste rînduri de
răstimp acel drum atît de familiar la Strasbourg, este marţi 14
inclusiv românului înţărcat la februarie a.c., un soare rece
cîrciumă: de la masă spre privată grăbeşte din urmă prînzul şi, la
şi înapoi (profesioniştii adevăraţi ora la care din biroul meu (pe care
au calculat: măcar trei asemenea aici îl împart cu un foarte de
mini-odisee fac o seară notabilă - treabă bulgar, care are pe celular
şi cinci una memorabilă!). o sonerie cu o manea
românească!), cu pana-mi 'muiată
Asta era vestea neutră. în cerneala pixelilor dau să mă
apropii de dvs., undeva pe lîngă
Acum, dle preşedinte, vestea bună: clădirea Parlamentulului European
cică rusul generic de cîţiva ani bea o mare de manifestanţi ar trebui
mai puţin (cauza: creşterea să protesteze împotriva directivei
preţului tăriei, scumpirea Bolkestein - care, edulcorată şi cu
medicamentelor etc.) şi, chiar şi dinţii scoşi (adică fără principiul
cînd bea, pare a fi devenit, în ţării de origine, o să vă explic
mare, mai tolerant. În fine, nu pot săptămîna viitoare) va fi votată
să mai trag de timp - iată şi vestea poimîine, joi. Stau şi stau şi tot
rea: rusul generic o fi devenit mai aştept, îmi saltă inima-n piept, ba
tolerant, dar un rus anume a încă trec de la un geam la altul -
devenit mai tolerant pe sîngele unde-s huiduielile, unde-s
altora! E vorba despre dl Putin, gemetele, urletele, pietrele în
cunoştinţa dvs. mai veche de la scutieri, haosul? De ce taci,
Răsărit, care - fără măcar să-şi Europo? Azi-dimineaţă poliţia ne-a
anunţe partenerii din abia avertizat că sînt aşteptaţi între 25
formatul cvartet pentru Orientul
Apropiat (SUA, Uniunea
Europeană, Rusia şi ONU) -, a
adresat o invitaţie liderilor Hamas
să vină la Moscova în vizită
oficială, ca-ntre şefi de state.
Sigur, nimic nu e în sine
surprinzător în lumea de azi şi, în
plus, oricum cineva trebuia să
spargă gheaţa în relaţia cu noii
cîştigători ai alegerilor (libere, aici
e problema!) din Palestina. Apoi e
de înţeles că Rusia de azi încearcă
să recucerească ceva din poziţiile
în lumea arabă pe care altădată le
avea URSS. Cu un detaliu ca rest,
totuşi: Rusia este exact acea ţară
ce nu concepe să stea de vorbă cu
şi 30 de mii (!) de protestatari de
pe tot continentul; unii, prin alte
birouri, spun că au şi venit...
Dar, păzea, parcă aud totuşi ceva!
Ceva abia descifrabil... o geană de
vuiet... un mugur de răzmeriţă...
un icnet neo-proletar... ceva parcă
s-ar întrezări! Dacă scap teafăr,
promit să vă mai scriu şi
săptămîna viitoare, dle Văcăro... -
ah, dar ce-mi văd ochii?! Să fie
oare cu putinţă...?! (săptămîna
viitoare, un incendiar reportaj de
la faţa - şi din spatele - locului!)
Adrian CIOROIANU

Mardi Gras 2006: prima salvă

din New York, venise la New

.

"C hirac, ia-ne înapoi!" a fost

Orleans să dea o mînă de ajutor.
Nu bea alcool şi că-pătase o slujbă
unul dintre sloganurile cu care a într-un atelier de lenjerie, tot
mărşăluit prin noaptea rece chitind cum ar face mai bine să ne
parada celor de la Krewe de Vieux. aline în nenorocirea care ne-a
Au mărşăluit frigiderele lipite cu lovit. Deşi fără tragere de inimă,
scotch, cadavre au plutit de jur am tot făcut la poze, aşa cum fac
împrejur, cei din Krewe de Vieux s- de fiecare Mardi Gras şi, ca de
au învîrtit într-o horă bărboasă, ca fiecare Mardi Gras, au ieşit numai
nişte iepuri drogaţi, două muieri jumătăţi de capete, strălucirile
imense din papier mâché , pe ochelarilor unor oameni, şiraguri
nume Katrina şi Rota, au făcut sex mişcate de mărgele zburînd şi
lesbian, o mare de pălării melon au lumini de neidentificat. Pozele
ţopăit în sus şi-n jos pe sub mele sînt atît de proaste încît le
balconul de deasupra barului poţi numi artă şi unii chiar o fac.
Molly's şi un şirag de mărgele roşii Dar cam asta a fost singurul lucru
ca rubinul, de dimensiuni medii, care a rămas, liniştitor, la fel. Prea
era cît pe ce să-mi scoată ochiul multe poveşti de jale m-au doborît,
stîng. Balconul se hîţîna periculos aşa că m-am dus acasă devreme în
sub roiul de oameni din el şi mi-a această primă paradă de Mardi
 Gras după furtună. Am dat drumul
fost teamă să mă apropii prea mult la televizor, pe postul acela care dă
de margine, cum făceam în anii numai imagini cu catastrofa, fără
trecuţi, căci eram sigur că ne vom comentarii. Şi iată-l, New Orleans-
prăvăli în stradă şi o să storcoşim ul, ruină cu ruină, iar şi iar, golit
vreun car alegoric. Nu s-a de viaţă, plin de indicii de viaţă
întîmplat aşa, dar tot am văzut o scursă. Apoi m-am uitat la postul
mulţime de oameni căzuţi laţi care dă adunări ale cetăţenilor din
străduindu-se din răsputeri să ţină New Orleans cu diverse comitete
în viaţă acel antren care vine cu şi comiţii, 24 din 24, şi am ascultat
udătura şi se şterge cu poveştile. un artist furios care spunea unui
Cinci dintre oamenii cu care am podium fără chip că arta este tot
vorbit trăiau în rulote primite ca ce contează în acest oraş. După el
ajutoare de urgenţă, dar doi dintre a venit o femeie furioasă care a
ei se ţineau cît mai departe de ele, cerut mai multă muzică şi mai
chiar dacă asta însemna să-şi puţin turism. Apoi o tipă de la
petreacă noaptea cu vreo marketing-ul unei firme de turism
cunoştinţă întîmplătoare, cu care se cocoţase pe nişte toace
condiţia să aibă o casă de- înalte şi şi-a articulat cu emfază
adevăratelea. Un profesor de la gratitudinea faţă de comisie
Loyola mi-a spus că universitatea pentru ceva ce n-am înţeles. În tot
are propria sa tabără de rulote, timpul ăsta, guvernul e pe butuci,
dar nimeni nu stă în ea. Misterul statul e pe butuci, oraşul zace
unui New Orleans înecat în trafic, făcut ţăndări. Primul spasm public
deşi doar o treime din populaţie s- de plăcere în oraş, după furtună, a
a întors în oraş, şi-a găsit în cele fost parada celor de la Krewe de
din urmă dezlegarea: maşinile sînt Vieux, dar eu n-am putut intra în
singurele locuri în care poţi să ritm. Cred că alcoolul e de vină:
rămîi singur. Rulotele şi casele sînt nu-l mai fac atît de tare ca anţărţ.
pline de oameni şi tensiunile sînt
tot mai mari, aşa că oamenii se Andrei CODRESCU
plimbă prin oraş cu maşina, doar
ca să fie singuri. O femeie tînără, Cel mai recent volum al lui Andrei
zîmbind dulce paharului cu rom şi Codrescu este Miracol şi catastrofă.
Dialoguri în Cyberspace cu Robert Lazu,
coca, mi-a explicat că trebuie să-şi Editura Hartmann, 2005.
părăsească hotelul săptămîna
viitoare şi habar nu are unde să se
ducă. O fată din Boston, crescută
într-o comunitate mică şi
religioasă

Banksy şi Revoluţia română

Pînă acum două săptămîni, încă toate în aceeaşi zi. În fiecare
.

dintre ele, Banksy a expus lucrări

aveam impresia că toată lumea îl deştept legate de tematica
ştie pe Banksy. Vorbeşti de culture muzeului, totuşi evident şi ironic
jamming şi zici "Banksy". Nu se contemporane. În fiecare dintre
poate altfel. Mi se părea că-i atît aceste muzee lucrările lui au stat
de cunoscut încît mă fac dracului pe pereţi mult şi bine. "Arta este
de rîs dacă m-apuc să povestesc ultimul dintre marile carteluri -
despre el. Doar e primul om care, zice Banksy. E făcută de o mînă de
după Duchamp, a lăsat lumea oameni, cumpărată de o mînă de
artistică înmărmurită pe bune. oameni şi expusă de altă mînă de
Doar e cel care a şters limita oameni. Dar milioanele de indivizi
dintre artă şi vandalism, care se duc să se uite la ea n-au
transformînd viziunea pietonilor nici un cuvînt de spus."
despre stencil graffiti. Doar a
apărut o mică ştire despre el pînă Stencil-ul care ilustrează articolul
şi-n Libertatea. ăsta a devenit de mult un simbol al
artei de stradă. Poate nu-i încă la
Însă Duchamp era deja cunoscut în fel de cunoscut ca frunza de
cercurile înalte ale artei pe vremea mariaioana sau ca mutra lui Che,
cînd insera, sub pseudonim, dar popularitatea lui tot creşte.
pisoarul în expoziţie, pe cînd Tocmai fiindcă a ajuns să capete
Banksy nu. Iar Duchamp nu i-a caracteristici de brand logo, aş fi
lăsat cu gura căscată decît pe-ăia ales cu dragă inimă altceva din
care-au înţeles ce chestie faină a galeria lui Banksy. Doar că
făcut el. Banksy, în schimb, e mult povestea aruncătorului ăstuia de
mai accesibil. Oricum, amîndoi au flori e una specială. Pînă de curînd
foarte mult umor. mă uitam la nenea ăsta cu
bandana pe gură şi mă gîndeam la
Nu multă lume ştie cum arată şi, Mai '68 şi Flower Power. Şi mai
probabil, doar părinţii îi ştiu ce? Surpriză, aruncătorul de flori
numele adevărat. Pretinde că l-ar al lui Banksy e, de fapt, un
chema Robin Banks, dar dacă eşti revoluţionar român. Cel puţin aşa
un pic atent, asta sună mult prea pretinde site-ul BBC într-o ştire
aproape de "Robbing Banks" din septembrie 2001, "Street art's
("Jefuind Bănci") ca să fie o new design for life". Hmm, mi-am
coincidenţă. E cel mai vînat artist zis, probabil vreun reporter
din lume: de fani, de marile influenţat atît de puternic de
corporaţii (care-i tot propun imagistica TV recentă încît uită că
colaborări) şi, nu în ultimul rînd, înainte de Bucureşti a fost Parisul.
de poliţie. Crimele lui artistice (nu Dar Banksy confirmă într-un
există prea multe străzi în Londra interviu realizat de cei de la Squall
pe care Banksy să nu le fi vizitat (www.squall.co.uk ) fascinaţia lui
cu spray-ul) îl pot costa cîţiva ani faţă de Revoluţia română. Articolul
buni de închisoare. Au apărut pînă - "Metaphysical Graffiti (out and
şi tricouri cu "I'm Banksy. Arrest about with Banksy in Bristol)" - se
me!". Tipul e, fără îndoială, un încheie aşa: "Ultima oară cînd m-
maestru al marketing-ului cultural. am văzut cu Banksy, mi-a povestit
o chestie despre căderea lui
Şi-a făcut loc în complicatul sistem Ceauşescu. În noiembrie '89, ca
de recunoaştere artistică fiindcă răspuns la o mică răscoală în
aşa a avut chef şi fiindcă a Timişoara, dictatorul corupt şi
considerat că lucrările lui merită brutal al României a fost sfătuit să
să stea pe pereţii Cubului Alb: ţină un discurs în faţa unei mari
"Această ocazie istorică - spune adunări de oameni la Bucureşti.
Banksy - are mai puţin de-a face cu Un tip din mulţime, Nica Leon,
faptul că aş fi fost, în sfîrşit, sătul pînă-n gît de regim, a început
îmbrăţişat de Stabilimentul Artelor să strige în favoarea
Frumoase, ci mai degrabă cu revoluţionarilor din Timişoara.
folosirea judicioasă a unei bărbi Mulţimea care-l înconjura,
false şi a unui clei suficient de obedientă pînă la capăt, a crezut
puternic". că «Trăiască Timişoara!» e un nou
slogan politic şi s-a alăturat. De-
Dar ce-a făcut Banksy ăsta, de abia cînd tipul a început să strige
fapt? Nu e loc aici decît să vorbesc «Jos Ceauşescu!» şi-au dat cu toţii
puţin de acţiunea care i-a adus seama că lucrurile nu sînt în
renumele de "terorist al artei": regulă. Au încercat să fugă de
hackuirea celor mai tari muzee din lîngă el, pancartele cădeau şi se
lume. Travestit în pensionar, rupeau în mijlocul agitaţiei,
Banksy a expus mai întîi în femeile au început să ţipe. De la
venerabilul British Museum din balcon, panica se auzea ca şi cînd
Londra propria pictură rupestră, ar fi fost huiduieli. Ceauşescu
printre alte obiecte vechi de cîteva stătea acolo îngheţat într-o
mii de ani. "E o bucată de piatră grimasă ridicolă, tot deschizînd şi
pe care-am desenat un om al închizînd gura. La un moment dat,
peşterii care vînează o fiară şeful Securităţii s-a apropiat şi i-a
sălbatică şi-mpinge un cărucior de şoptit «intră peste noi». S-a putut
cumpărături". Exponatul se auzi clar la microfonul
intitulează "Om primitiv mergînd preşedintelui, iar informaţia asta a
la piaţă" şi a fost atribuit lui fost transmisă în direct în toată
Banksymus Maximus. Oficialii ţara. Revoluţia începuse. Într-o
muzeului au aflat despre noua lor săptămînă, Ceauşescu era mort.
achiziţie de-abia cînd au intrat pe Undeva, într-un bar din România,
site-ul obraznicului vandal. Deşi stă Nica Leon, un om care a
"urmele crimei" au fost schimbat de unul singur cursul
îndepărtate cu grijă imediat după istoriei. Undeva, într-un bar din
descoperirea acesteia, British Anglia, stă Banksy, plănuindu-şi
Museum este mîndru astăzi să următorul atac ilegal de culoare.
expună din nou tînăra lucrare Forţa fie cu amîndoi - şi fie să se
neanderthaliană a lui Banksy, întîlnească într-o zi."
alături de alte artefacte cu vîrste
ceva mai mari.
Au urmat, la rînd, patru locaţii
newyorkeze de înaltă clasă:
Metropolitan Museum of Art,
MoMA, American Museum of
Natural History şi Brooklyn
Museum,
Nu comentez cît şi cum ştie
Banksy din ce s-a întîmplat în Piaţa
Revoluţiei. Altceva vreau. Să
intraţi pe www.banksy.co.uk şi să
vă uitaţi cu atenţie la buchetul
acela de flori.
Cristi NEAGOE

citit auzit

* "Pierre Pinoncelli", vă spune .

ce face că - treisprezece ani mai
ceva? Numele acestui pictor/ tîrziu - Pinoncelli consideră că e
pensionar de 76 de ani a reînceput cazul să pună pensula şi paleta-n
să fie vehiculat în mass-media cui şi să se apuce de performance-
franceză după ce, pe 4 ianuarie uri: pe 24 decembrie 1967 se
a.c., a recidivat, lovind cu un costumează în Moş Crăciun şi-şi
ciocan celebrul "Urinoar" al lui deversează sacul în faţa Galeriilor
Marcel Duchamp, prezentat în Lafayette din Nisa, spărgînd
cadrul unei expoziţii Dada la jucăriile una cîte una în faţa
Centrul Pompidou... copiilor care-ncep să urle şi a
părinţilor care-l ameninţă cu
Fidel unei strategii de cîştigare a linşajul... Cu altă ocazie, l-a
notorietăţii prin matracaj împroşcat cu vopsea roşie pe
sistematic al "La Fontaine"-i (titlul André Malraux, pe atunci ministrul
real al ready-made-ului Culturii. În 1975, se înfiinţează în
duchampian), Pinoncelli mai sediul Société Générale din Nisa
atacase (şi, în prealabil, urinase în cu o puşcă cu gloanţe oarbe,
"Urinoar") pe 24 august 1993, cînd cerînd... zece franci! Motivul?
obiectul fusese expus la Carré "Denunţarea apartheidului",
d'Art din Nîmes; atunci scăpase ipostaziat de o fuziune S.G. cu o
"ieftin", cu o amendă de 45.000 de firmă din Africa de Sud; la proces
euro. Acum, Pinoncelli a invocat apare într-o pijama cu dungi şi cu
aceeaşi scuză, considerînd că o stea galbenă pe piept... În fine
gestul său este "un pur gest Dada" (gestul cel mai dramatic de pînă
(de altfel, a şi semnat pe el "Dada" acum), în 2002, se duce în
după ce-a obosit să-i dea lovituri Columbia şi, în cadrul unui festival
de ciocan...) şi că de fapt, de performance, îşi taie cu toporul
matracînd obiectul, îl transformă jumătate din degetul mic stîng -
în "unicat"; dar tribunalul pentru a-şi "exprima sprijinul"
corecţional din Paris a fost de altă pentru Ingrid Betancourt; apoi
părere, dînd o sentinţă mult mai scrie cu degetul însîngerat, pe
 perete, "Farc" (numele organizaţiei
aspră decît cea din urmă cu 13 teroriste care o ţine prizonieră pe
ani: 3 luni de închisoare cu Betancourt) şi-şi botează "opera"
suspendare, 200.000 de euro cu "Un deget pentru Ingrid"...
titlu de prejudiciu material şi încă
14.352 de euro cheltuieli de Astăzi trăieşte dintr-o pensie (de
reparaţie. Dada-Dada, da' nici director de societate) de 3.300 de
chiar aşa! euro, alături de o soţie care nu-i
gustă defel "acţiunile" artistice
Culmea e că "La Fontaine" (al (nici cei trei copii, de altfel). Este,
cărei preţ pe piaţa artei se ridică pînă la urmă, Pinoncelli nebun -
la 2,8 milioane de euro) nu este "ready mad", cum l-a numit
decît una din cele 8 copii Libération -, sau numai victima
supervizate de Duchamp în 1964, unui delir artistic mai curînd
opera originală fiind dată pierdută penibil? Pentru celebrul Ben,
încă din 1917. Cu toate acestea, "Pinon" nu este decît "un mare
directorul Muzeului Naţional de mincinos care n-are decît un scop:
Artă Modernă din Paris declara să se vorbească de el. Spiritul său
cotidianului Le Monde (din 21 «revoluţionar» este un vax şi o
ianuarie) că "A distruge opera lui aiureală!". Ben îi recunoaşte totuşi
Duchamp este la fel de grav ca a "un anumit curaj" şi-şi recunoaşte,
distruge «Pietà» a lui sieşi, "o mică invidie"... Dar
Michelangelo"... patologia lui Pinoncelli este mai
puţin relevantă decît felul în care,
Nu toată lumea e de acord cu prin şi datorită ei, se deschid, cînd
această afirmaţie - în primul rînd, şi cînd, dezbateri aprinse şi
fireşte, Pinoncelli însuşi: "Instituţia probabil necesare, despre statutul
(adică establishment-ul: muzeele, operei de artă; dezbateri care
criticii de artă, artiştii recunoscuţi, debordează cadrul "instituţiei" şi
negustorii, n.m.) a transformat ajung - iată! - în mass-media.
«Urinoarul» în Sfîntul Graal al Ultima oară, la foarte selecta
artei moderne, acoperindu-l de emisiune Campus moderată de
seriozitate. Este o trădare a Guillaume Durand, "cazul
spiritului însuşi al lui Duchamp şi Pinoncelli" a fost întors pe toate
a actului său de creaţie feţele de oameni care nu au,
revoluţionar." propriu-zis, legătură directă cu
arta - decît în calitate de
"Revoluţionar" este un cuvînt pe admiratori: scenarista şi
care Pinoncelli şi-l atribuie fără să regizoarea Danièle Thompson,
stea mult pe gînduri, deşi viaţa lui scriitoarea Christine Angot şi
este un balans continuu între mica actorul Edouard Baer. Discuţia a
existenţă burgheză şi "marea fost aprinsă; am reţinut o frază a
aventură a Artei": născut într-o lui Baer, care mi se pare de bun-
familie înstărită de industriaşi, n-a simţ: "A distruge un ready-made
avut niciodată probleme de bani; a nu mi se pare la fel de grav ca a
făcut armata la vînătorii alpini, distruge «Guernica» lui Picasso,
apoi a plecat în SUA, făcînd de de pildă." (a. l. ş.)
toate. În 1954, descoperă pictura
într-un muzeu din Mexic, are un citit auzit
şoc cultural şi, odată întors în
Franţa, începe să picteze.
Succesul este relativ, ceea

Debitele şi creditele eului prezent*

* "Adevăr-bine-frumos", şi bucurie, .* Deşi devenim foşti, trebuie să

şi folos; bucurie cu folos: da, aşa s- încercăm, să ne străduim să
ar putea numi formula cu care rămînem un pic (sună ridicol,
rămînem; nu: pe care o trăim, acest "un pic", dar nu vreau să
citind - nu: sorbind ca pe o ţuică folosesc "în esenţă"!) şi aceiaşi,
plină de înţelepciuni Cuvintelnicul trecînd prin furcile caudine ale
fără frontiere! devenirii!

Claritate, erudiţie, gai savoir, Deşi "memoria noastră vie, aceea

parodie, ironie, plaisir du texte, cu care ne sculăm şi ne culcăm
dar şi curaj de-a spune ce zilnic, ne-a trădat", "eul prezent şi
gîndeşte, de relever le défi eul fost" sînt "aceleaşi şi totuşi
decriptînd (ager şi ironic) falsităţi, diferite".
falsificări, lucruri mecanic învăţate
şi prost digerate: despre religie, Trebuie deci mereu ca "primul să-i
artă, istorie, politică, viaţă... preia debitele şi creditele celui de-
al doilea": altfel ne alienăm, ne
Seducătoare şi forma adoptată: pierdem urma, sîntem doar du
concentrate de rubrică de revistă mauvais devenir (vorba unui
de trei-patru pagini, rareori urcînd Blanchot, poate a Heidegger:
şi pe a cincea. Pastile magice, dînd memoria, bat-o vina, nu mă ajută!).
poftă la citit! Şi, în acelaşi timp,
coerenţă, continuitate, unitate a * Ce poetic se şi încheie textul
fragmentelor! Foştii (devenind el însuşi un fost -
din fericire, aici, repetiţia e
O Şeherazadă ce mi-a ţinut posibilă, luăm cartea din raft şi-l
companie trei nopţi de veghe! putem reciti!) : "Cine sîntem
atunci? Pesemne că proprii noştri
* Chiar dacă fiinţa şi neantul sînt urmaşi, ce, postumi lor înşişi, au
una (ori unul), chiar dacă cu toţii uitat ce au fost. Noi - fostele fiare,
devenim foşti, de fapt sîntem, foştii fluturi, ori poate - cine ştie -
perpetuu, doar foşti: "Foşti copii, chiar foştii zei..."
foşti adolescenţi, foşti soţi" (m-a
tulburat dedicaţia: "memoriei
soţiei mele, Lucia"); chiar dacă,
metafiziceşte, aşa ar sta (sau ar
merge) lucrurile, omeneşte (adică
eticeşte) vorbind, nu trebuie să
devenim şi "foşti responsabili" (ai scepticism - se simte speranţa,
laşităţilor, compromisurilor,
tăcerilor şi crimelor noastre...): un imperativ etic, ci într-o
"Nu, de responsabilitate nu ne
putem despărţi", spune (răspicat şi bunătate), căutarea unui echilibru
drept) Andrei Cornea.
Există aici, nicidecum o
contradicţie, ci bel et bien o
punere în armonie, o
complementaritate (a opusurilor)
între esteticul-metafizic şi eticul
aspru care trebuie să ne fie
"cîrma", "nordul ", căci pe apele
tulburi ale timpului nu putem
"guverna la întîmplare ".
Deci: o zi bună!
Deci: chestia e că butonînd eu la
taste m-am gîndit că, între atîtea
probleme de politică domestică şi
debate-uri care confuzează opinia
publică, ca editor (cu accent pe i,
please) al unei reviste care
hostuieşte issues culturale, ar
trebui să dedic un număr limbii...
ăăăă... române. Băi, adică io m-am
gîndit serios, că adevăru e că se
scrie şi se vorbeşte nashpa,
domne, nu-i vezi şi p-ăştia de la
televizor, cu vedete, cu alea-alea,
să trăiţi dom' Gigi, de unde să mai
ştie poporu cum e corect dacă nici
intelectualii ăia de apar la ştiri nu
Cîtă poezie şi în Behemot, Capul,
Comunicarea, Săptămîna I şi II,
Ambrozia, Cîinii...
* O carte în care - dincolo de orice
dorinţa, încrederea (nu numai într-
deschidere spre înţelegere şi
şi (de ce nu?) a fericirii.
mai 2004
Daniel ILEA
.
au făcut studiile afară. N-aş vrea
să concluzionez în nici un fel
asupra content-ului acestei
dezbateri, căci cititorii vor lectura
articolele şi îşi vor forma singuri o
părere. E groasă, fraţilor! Dacă
pînă şi fotbaliştii intră din cînd în
cînd în silenzio stampa, înseamnă
că nici ei nu mai au nimic de spus.
Mă rog, adică în fine, deci am
downloadat de pe net nişte kestii
mai fitzoase :) şi m-am uitat la un
film unde what's up? era tradus
prin ce-i sus?, am demarat apoi un
search pe situl CNA ( www.cna.ro)
unde e o monitorizare detaliată a
televiziunilor şi radiourilor din
mass-media şi, funcţie de
 exemplele găsite, m-am gîndit
prea mai face diferenţa. Tema care dacă acest număr al revistei va
am ales-o este, deci, "ce se putea fi number one sau dacă vă
întîmplă cu limba română" care o va ocaziona măcar oportunitatea
vorbim toţi şi care este un tezaur unei lecturi calitative care să
transmis din generaţie în întrunească condiţionalităţile de a
generaţie de la strămoşii noştrii de vă oferi cîteva momente de
origine latină romanii şi pe care elevaţie spirituală în locaţia
marii scriitori ai neamului nostru dumneavoastră preferată, alături
au transpus-o în opere de un drink şi împreună cu cei
nemuritoare, care nouă ne-au dragi. Dar haideţi, stimaţi cititori,
fermecat copilăria şi adolescenţa să le dăm cuvîntul specialiştilor în
care este. Am avut decît puţin problemele cele mai complexe ale
timp la dispoziţie pentru a realiza limbii române şi să vedem cu toţii
acest număr al revistei, din cauza ce atitudine au dînşii vizavi de
unor probleme de timing pe care, aceste probleme! Sperăm să vă
ca şi redactor, a trebuit să le mai avem în revistă. O zi bună!
soluţionez. Dar, ca şi abordare, am
solicitat by mail nişte interviuri (M. V., compoziţie după natură)
unor colaboratori pe care i-am
contactat pe mobil ca să-mi dea argument
OK-ul şi nişte articole unor
persoane care

De bine, de rău...

În secolul al XIX-lea, limba Aş face o paranteză aici. Merită

.

citită Clasificareaocupaţiilor din

română a trecut - odată cu
societatea românească - printr-un
rapid proces de modernizare.
Ceea ce a însemnat mai ales
relatinizare, adică preluarea unor
cuvinte din limba franceză şi (mai
puţin) din limba italiană şi
"pierderea pe drum" a unor
termeni greceşti, turceşti ori de
origine slavă, specifici vechii
societăţi. Împrumuturile s-au făcut
uneori de-a valma - comediile lui
Alecsandri au ironizat mania
franţuzismelor, iar ale lui
Caragiale au fixat un tablou al
România. Este o lectură pe cît de
inedită, pe atît de veselă, în
desuetudinea ei: scriitor de
vagoane? naphtolator la
imprimerie? paraşutist recepţie şi
control? marangoz calatachelagiu?
înnobilator scîndurele pentru
creioane? finisor cocleţi? fascinar?
corodor prin procedee chimice
(tiefdruc şi zinco)?... Închid
paranteza.
Ne-am însuşit, aşadar, cuvinte pe
care nu le-am găsit în dicţionarele
noastre şi pe care, probabil, nici
acelui amestec de vechi şi nou.
Scrierea cu alfabet latin s-a
legiferat abia în 1866 - sîntem deci
o naţiune tînără şi din acest punct
de vedere. Emil Ionescu este
conferenţiar la Facultatea de
Litere şi autor al unui Curs de
lingvistică generală, apărut în mai
multe ediţii. "Lingvistica generală"
este o disciplină care priveşte
limba ca sistem, "de sus". De
acolo, schimbările cu care ne
întîlnim zi de zi nu sînt atît de
supărătoare...
Emil IONESCU
"Limbile nu se strică"
Care sînt cele mai importante
schimbări apărute în limbaj în
ultimii ani?
Schimbările sînt de uz al limbii şi
se manifestă, după opinia mea, în
discursul public. El s-a diversificat
în mod remarcabil, pentru că au
apărut voci noi cu roluri sociale
noi.
În presă se fac greşeli, vedetele
vorbesc "fără perdea", expresii şi
cuvinte
populare/familiare/argotice
pătrund în limbajul public. Pentru
unii, e firesc ("e libertate!").
Pentru alţii, e supărător ("e
indecent", "e greşit"). Putem
reface echilibrul?
Nu cred sau, cel puţin, nu pe
termen scurt. Multe dintre
"vedete" sînt realmente în
imposibilitate intelectuală de a se
exprima mai bine decît ştim că o
fac. Aceştia sînt actorii dominanţi,
nu le vom găsi prea curînd.
Cuvinte fără de care nu ne puteam
descurca. Dar ne-am însuşit
deopotrivă şi termeni anglo-saxoni
care au corespondent în română,
dar despre care credem că nu ne
reprezintă. Pentru că, vedeţi
dumneavoastră, în ultimii 16 ani
nu s-a metamorfozat doar limba, ci
şi noi. Am intrat în altă piele, cu
un alt status şi o altă atitudine,
supralicitîndu-ne. Pe lîngă oamenii
de afaceri, s-a dezvoltat o masă
semnificativă de specialişti. În mod
firesc, mediul lor de muncă a
generat un limbaj specific.
"Jargon" i se spune. Cîtă vreme
soluţia pentru exprimarea cu
acurateţe a ceea ce fac nişte
profesionişti în breasla lor cere
cuvinte de nişă, nici un reproş! IT-
istul cu hard-ul şi soft-ul lui,
broker-ul cu piaţa lui futures,
publicitarul cu pitch-urile şi spot-
urile sale. Rezervele încep odată
cu exagerările. Cîteva training-uri
pe afară, lucrul cot la cot cu un
"expat", puţin snobism şi gata! nu
mai găsim cuvintele potrivite în
română. Aşa se face că discursul a
devenit înecăcios. Dacă am dealuit
un contract, facem un meeting cu
clientul, debriefăm în departament
şi facem networking pentru
awareness, fără a uita să linkuim
nişte proiecte mai vechi. Cînd
simţim că stafful e nemulţumit, îl
incentivăm, pentru că politica
noastră corporate este de
retaining people. Iar la ceas de
sărbătoare, organizăm un event.
Cu dicţionarul în mînă şi cu mult
exerciţiu, chiar şi inocentul
jurnalist ajunge să priceapă
mesajul. Mai are doar o problemă
atît ca număr de persoane, cît şi ca de knowledge: de ce nasturii unei
număr de apariţii. Dar cel ce apare ţinute de business trebuie să se
în public se expune anumitor matchuiască şi nu se pot doar
"sancţiuni" dacă trece peste o asorta la restul?
serie de convenţii. Modul de
exprimare (în cîteva din aspectele S-a scris, s-a vorbit şi s-a rîs mult
sale: corectitudine, lipsă de pe seama "romglezei". Cu spor sau
stridenţă în toate sensurile, fără. Nu îndrăznesc să ridic şi eu
claritate, concizie) reprezintă o vocea. Doar constat. Şi consemnez
astfel de convenţie. Aici trebuie să că aceste lucruri se întîmplă şi "ne
intervină reacţia de sens contrar: o doare!". Lumea afacerilor îşi
continuă stare de veghe şi creează propria limbă, care, în
denunţare a tot ceea ce poluează mod cert, nu e româna de
discursul public (agramatismul, dicţionar. Şi, pentru că tot a venit
golănia de limbaj, preţiozitatea vorba, poate că n-ar fi rău că
ridicolă). Şi iată, această reacţie Academia Română să fie mai puţin
există. Mulţumită ei, de pildă, discretă cu normele pe care ni le
metafora de bodegă a lui Adrian recomandă (vezi DOOM2 apărut în
Năstase (cea cu ouăle) va rămîne o iulie 2005) şi mai receptivă la
piatră de moară pentru acest realitate. Limba română e un
personaj pînă la sfîrşitul carierei organism viu, mai viu decît ne-am
sale politice. Povaţa de mardeiaş dori uneori şi prea viu ca să
"Ciocu' mic!" va rămîne şi ea lipită aştepte revelaţii academice.
de identitatea politică a lui Şerban
Mihăilescu. De acest gen de Închei, cu bucuria de a fi putut
intervenţie e nevoie şi constat că sharui cu dumneavoastră aceste
unii actori ai spaţiului public (mă gînduri.
refer la publicaţii precum
Cotidianul ori Academia
Caţavencu ) chiar se ocupă cu aşa În manuale se învaţă că limba
ceva. Cred că aceasta e direcţia română literară s-a format pe baza
cea bună. graiului vorbit cam între
Tîrgovişte, Braşov şi Făgăraş. Din
Înainte de 1989 discursul "public" Transilvania a venit însă
era lemnos şi contrafăcut. Cum "relatinizarea" şi conştiinţa de sine
este azi? Comunicăm mai bine ori a limbii române din epoca
mai eficient din moment ce nu mai modernă, prin iniţiativele
avem constrîngeri? cărturarilor din Şcoala Ardeleană.
Ne mai separă azi diferenţele de
Discursul public e contrafăcut şi grai regional, cînd toţi învăţăm la
acum, dacă ne referim mai ales la şcoală limba literară şi, mai ales,
discursul public al demnitarilor. În privim aceleaşi programe TV? Şi
ansamblu însă e mai diversificat. ce mai înseamnă aceste diferenţe,
De pildă, discursul public practicat în afară de "pitoresc" ori subiect
de reprezentanţii societăţii civile de glume? Văzute de peste
(ONG-uri, ca să dau un exemplu Carpaţi, inovaţiile venite de la
mai concret) e mai precis, mai clar. Bucureşti ori caracteristicile
Şi nici nu e de mirare: cînd ai ceva "sudului" sugerează că localismele
de spus nu-ţi trebuie multe (mai noi sau mai vechi) au încă un
cuvinte. Cînd însă nu ştii cum să cuvînt legitim de spus...
minţi mai convingător, ca să-ţi
ascunzi impostura civică, te repezi
la ceea ce e mai complicat şi mai Alexandru GRUIAN
obscur în vocabular. Nu cred, pe No, aşa gîndesc ardelenii...
de altă parte, că acum comunicăm
mai eficient. Lipseşte motivaţia de Îi telefonez la Braşov unui
a comunica mai eficient, dar şi cunoscut, George Bretin, dilematic
înţelegerea însăşi a conceptului de pe stil vechi şi nou cu aromă de
comunicare eficientă. Şi aici e un vechi. Îl întreb unde crede că se
mare gol la bază: instituţiile vorbeşte cea mai corectă limbă
desemnate să facă educaţie română. Îmi răspunde fără să stea
comunicaţională nu o fac. Şcoala, prea mult pe gînduri: "La Braşov şi
de pildă, mimează în fapt educaţia la Tîrgovişte". Pentru Braşov,
de acest tip, deoarece majoritatea argumentaţia este rezonabilă şi de
profesorilor nu ştie cum trebuie înţeles. Pentru Tîrgovişte, evazivă.
făcută această educaţie şi nici la Posibilă descendenţă
ce ar servi ea. muntenească? "Sînt ardelean get-
beget, născut chiar la Vlădeni-
Unul dintre aspectele cele mai Ardeal, la cîţiva kilometri de
frapante este abundenţa Braşov."
anglicismelor, mai ales în limbajul
legat de unele domenii Repet întrebarea, tot telefonic, de
(computere, publicitate, finanţe astă dată pentru dirijorul Emil
etc.). Profesioniştii din branşă Simon din Cluj. În sinea mea,
justifică acest lucru prin absenţa aşteptam un răspuns de genul "la
unor echivalenţe româneşti. Ce-i Cluj". N-am întrebat bine şi mi s-a
de făcut? spus: "La cotul Vrancei". "Pe
interior sau pe exterior?" - forţez
Aş vrea să nuanţez. Dacă e vorba eu nota geografică şi patriotismul
de domenii HI-TECH sau de ştiinţe ardelenesc. "Pe exterior, acolo
de anvergură internaţională (cum influenţele moldoveneşti sînt
sînt, de pildă, informatica sau moderate, iar cele sudice,
genetica), trebuie adoptată o nederanjante." "Dar gramatical?"
anumită atitudine. Iar dacă e "Gramatical, dacă facem abstracţie
vorba de domenii a căror calitate de regionalisme, cred că ardelenii
de ştiinţă e cel puţin îndoielnică, vorbesc mai corect."
atitudinea trebuie să fie diferită. În
primul caz, specialiştii trebuie Ca fost student în Braşov, am avut
lăsaţi să-şi forjeze terminologia colegi ardeleni, moldoveni şi
potrivit propriilor necesităţi. Ceea munteni. Cei mai mulţi vorbeau
ce primează în acest caz e uşurinţa fără să fie jenaţi de accent sau de
de comunicare şi mai ales forme regionale, pe care uneori le
anvergura de circulaţie a foloseau cu ostentaţie, tocmai
termenului împrumutat. Pe de altă pentru a-şi marca fără echivoc
parte, a spune target în loc de zona de provenienţă. Rar,
ţintă şi brand în loc de marcă e un deveneau ţinta ironiilor. Concluzia
snobism profesional pe care unul era că aşa vorbesc ei, acolo de
ca mine îl tratează cu unde vin. Era bineînţeles o
condescendenţă. Nu voi încuraja concluzie aplicabilă şi maghiarilor
ca specialist pe nimeni să din secuime, care vorbeau mai
vorbească aşa, dar nu voi avea in- stîlcit, dar nu şi saşilor, care
somnii patriotice din cauză că se vorbeau mai corect decît toţi.
întîmplă asta.
Pentru că n-am dorit să intru ca
Una peste alta, "s-a stricat limba" epigon pe tarlaua lingviştilor, am
în tranziţie? preferat să stau de vorbă cu
Nicoleta Nicula, profesoară de
Limbile nu "se strică". Ele pot limba română la un colegiu din
dispărea sub uriaşe şi îndelungate Deva. Am aflat astfel că dacă ar fi
presiuni culturale şi administrative să ne luăm după ce scrie în cărţi,
sau prin grave împuţinări de cel mai corect subdialect al limbii
populaţie. Nici limba română nu s- române se vorbeşte în Muntenia.
a stricat în tranziţie. În tranziţie au
apărut însă în spaţiul public minţi "Aşa scrie în cărţi, dar e
stricate sau în penurie de neuroni. interpretabil. Noi, ardelenii, nu
Asta-i tot. vorbim la modul standard, dar
vorbim corect în cea mai mare
parte a Transilvaniei. Poate nu e
Pe de o parte, copywriter, broker, bine să comparăm neapărat limba
administrator web, PR manager, vorbită la sat cu cea vorbită în
sales manager, trainer şi alte oraşe, dar fiecare zonă are
ocupaţii noi, care au dat năvală în regionalismele ei şi putem
societatea noastră cu tot compara corectitudinea limbii
vocabularul lor specific vorbite în satele munteneşti cu cea
(networking, advertising, vorbită în satele ardeleneşti.
management, spot, corporate Există lucruri supărătoare în
affairs etc.). Unele vorbe au Muntenia, supărătoare pentru
început să prindă aripi româneşti, mine, ca ardeleancă şi profesoară
pentru a putea zbura mai în voie de limbă română. Mă deranjează
("am linkuit", "am foruardat", expresii ca e ieftine, e bune şi mi
"cine-i piar la firma voastră?"...), se par mult mai deranjante decît
altele nu (titlurile futures de la forma o folosită în Ardeal în
Bursa din Sibiu). Pe de altă parte, construcţii ca o venit în loc de a
cuvinte cu parfum arhaic, dar la venit. În forma regională,
fel de greu inteligibile pentru ardeleanul face acordul. La acest
mulţi dintre noi ca şi cele de mai auxiliar regional, o, cu care se
sus (naphtolator la imprimerie, formează perfectul compus, avem
paraşutist recepţie şi control, acord la plural, or venit .
marangoz calatachelagiu,
înnobilator scîndurele pentru Uneori, uzul prevalează asupra
creioane, finisor cocleţi, fascinar). normei. Aici poate că e momentul
Rodica Nicolae este redactor-şef să introducem în discuţie şi
la revista Cariere, care se ocupă DOOM-ul - Dicţionarul ortografic,
cu domeniul numit resurse umane ortoepic şi morfologic, apărut anul
(fost "cadre"). Profesia o obligă să trecut şi care a schimbat multe.
folosească zilnic un limbaj Încep să fie acceptate ca literare
specializat, plin de inovaţii nu forme de plural precum cireşi - o
întotdeauna agreabile ori cireaşă, două cireşi. Motivaţia a
acceptabile. Sînt ele şi inevitabile? fost că atît de mulţi spun cireşi,
încît trebuie acceptată această
formă, uzul a impus regula, iar
Rodica NICOLAE regula vine de la Bucureşti. Nu
By the way... există consultări? "Nu. Acum, nu
ştiu dacă eu, ca profesoară de
Nu bocesc şi nu-mi frîng mîinile de română, trebuie să fiu neapărat
mila limbii române. Vor fi fiind consultată, dar s-ar putea face
mulţi lingvişti care o fac, măcar nişte sondaje la nivelul
îndreptăţiţi. Dar, aflîndu-mă cumva judeţelor, cu lingvişti din centrele
în bătaia cuvintelor, pot spune universitare. Totul vine de la
cîteva lucruri despre ce se centru."
întîmplă pe frontul jurnalismului
de business. Cum se explică sintagma băieţi de
băieţi? "Este vorba despre o
N-o iau de la '48, nu vă speriaţi! O construcţie la superlativ, dar, după
să încep cu 1989. Eram însetaţi şi părerea mea, e nefericit aleasă şi
flămînzi. Ferecaţi în sintagmele lor dovedeşte un spirit găunos" -
goale. Limba partidului - limba spune Nicoleta Nicula. "Nu poţi să
minciunii şi a demagogiei. S-au spui ce calităţi are băiatul cu
deschis ferestrele şi cuvintele au pricina şi atunci repeţi cuvîntul.
început să umble. Încolo şi Mi se pare sărăcie de spirit.
încoace. Mai ales încoace. Pentru Muntenii mai au probleme cu dă,
că, repet, eram înfometaţi. Nu pă, dîn sau dupe. Ca ardeleancă,
numai de adevăr şi de libertate, nu ştiu ce vor să spună - de pe sau
dar şi de limbă. De sensurile fireşti după. Există şi diferenţe, să
şi pline ale cuvintelor: iubesc, spunem, de politeţe. În Ardeal spui
respir, vreau, pot... unei bătrîne nană, un cuvînt cu
caracter aproape matern. În
Ei bine, printre libertăţile asumate Muntenia, se spune fă sau ţaţă,
imediat a fost şi aceea a importului cuvinte ce au cu totul altă
de vocabular. Fireşte, nu ca scop rezonanţă, mai de mahala, uneori
în sine, ci la pachet, împreună cu cu sens peiorativ, în construcţia
afacerea. Şi cum nu aveam timp să eşti o ţaţă. Influenţele se simt şi în
căutăm în dicţionar, am înghiţit de- modul în care vorbesc copiii. Am
a valma verbele şi substantivele fost la olimpiade naţionale şi am
imediat necesare. Nici nu s-ar fi putut identifica imediat regiunile
putut altfel. Trebuia să ne mişcăm din care vin copiii. La bucureşteni
repede. Autocarul de Turcia avea există accentul acela din care se
oră fixă de plecare şi nici bursa de poate deduce, aşa, cumva, o notă
studii rîvnită zeci de ani nu putea de superioritate. Nici ai noştri din
fi ratată tocmai acum. Ardeal nu sînt întotdeauna
controlaţi şi corectaţi de profesori,
Cuvintele limbii engleze, aşa că în lucrări am găsit cuvinte
esperanto-ul începutului de ca oauă. Am întrebat odată un elev
mileniu, ne-au alunecat pe gît, întîi ce înseamnă ordinar. Mi-a răspuns
mai greu, apoi tot mai uşor, pînă că o specie de porumb, motivînd
au devenit a doua noastră natură. că a auzit-o pe maică-sa spunînd
Pînă la un punct, nimic rău în asta. «cucuruzu' ăsta-i ordinar»... În
Cum să-i spui altfel training-ului? Ardeal mai folosim uşor impropriu
E un cuvînt întreg, complet, cu un pronumele dînsul, dînsa , care nu
sens pe care doar mai multe sînt pronume de politeţe, dar noi
expresii româneşti l-ar putea aşa le folosim. Ardelenii sînt mai
cuprinde. Tot aşa, cum să rezervaţi, nu sînt atît de
denumeşti o profesiune nouă, pe exuberanţi, nici atît de iuţi."
care n-am făcut-o pînă acum,
altcumva decît în felul în care i se Nu am putut să nu-i dau dreptate
spune la mama ei, acasă? Deci, Nicoletei Nicula, cel puţin în
cum să-i spui copywriter -ului? partea cu iuţeala ardelenilor. Că
doar se ştie că în Ardeal nu se
spun bancuri vinerea, ca să nu se
rîdă duminica în biserică...

Mircea VASILESCU

Forţa cuvîntului - un atu

Se "urîţeşte" limba actuală? .transpunerea greşită a ideii de

"libertate" în domeniul lingvistic,
avînd drept efect uşurinţa şi
U n răspuns la această întrebare îngăduinţa cu care se încalcă
nu se poate da în afara unei normele lingvistice; amestecul
caracterizări generale a românei realelor "modele" media şi al
actuale (a limbii române utilizate realelor "modele" didactice cu
după 1990), o caracterizare care falsele modele etc., toate
 reprezintă condiţii care facilitează
să surprindă datele esenţiale ale extinderea acestei direcţii,
acestei faze din evoluţia limbii instaurînd o confuzie lingvistică
române. generală.

După 1990, asistăm la o dinamică La întrebarea: Se "strică"/se

lingvistică (o mişcare a limbii) nu "urîţeşte" limba actuală?,
numai spectaculoasă prin răspunsul nu poate fi dat în mod
amploare, ci şi extrem de rapidă, global. Bogăţia, diversitatea
determinată în oarecare măsură lexicală, gramaticală şi stilistică a
intralingvistic, dar mai ales limbii actuale, capacitatea ei
extralingvistic, o evoluţie creatoare, ca şi capacitatea ei de
caracterizată, paradoxal, prin două încorporare (de adoptare şi de
mari direcţii şi tendinţe românizare) a neologismului sînt
contradictorii. semnele cele mai clare ale unei
limbi viguroase, aflate în consens
Pe de o parte, asistăm la o cu dinamica realităţilor
îmbogăţire şi diversificare extralingvistice, pentru care
lingvistică fără precedent, cu calificativele "urît", "stricat" sînt
manifestare în toate nivelurile şi departe de a fi exacte.
domeniile limbii. Lexical, limba
română înregistrează cea mai Totuşi, în măsura în care creşte
înaltă rată de îmbogăţire, atît prin îngrijorător de mult numărul
creaţii neologice, cît şi prin vorbitorilor neinstruiţi, al celor în
formaţii interne, şi cel mai rapid vorbirea cărora abundă
ritm al modificărilor semantice, exprimările confuze, ilogice,
toate reprezentînd schimbări aberante, în măsura în care creşte
impuse de apariţiile unor noi alarmant rating-ul emisiunilor de
domenii de activitate, dar şi de televiziune şi al revistelor cultivînd
înnoirile spectaculoase din un limbaj vulgar, indecent, erotico-
domeniile existente. Stilistic, limba aluziv, în măsura în care
actuală se îmbogăţeşte şi se moderatorii de opinie în media,
diversifică atît sub aspectul precum şi "oratorii" de la tribuna
utilizărilor stilistic funcţionale Parlamentului vădesc carenţe
(apar noi stiluri şi, mai ales, noi extrem de grave în pregătirea
substiluri funcţionale), cît şi sub lingvistică, carenţe de acelaşi tip
aspectul utilizărilor discursiv- fiind puse în evidenţă şi de
comunicative (utilizări în situaţii concursurile pentru ocuparea
noi de comunicare, multe dintre posturilor publice celor mai înalte
ele imposibil de imaginat în epoca (vezi recentul concurs de la
ceauşistă), utilizări care Ministerul de Externe), în măsura
antrenează mutaţii semnificative în care preferinţele multor tineri
de strategie discursivă şi o merg spre un limbaj neîngrijit,
diversificare fără precedent a sărac, vulgar şi indecent, putem
tipologiei textuale. La nivel răspunde că, pentru un segment
morfosintactic, limba actuală, prin semnificativ de vorbitori, uzul
numeroasele formaţii neologice
recente, manifestă tendinţa creării
de tipare flexionare noi, iar, prin
numeroasele calcuri sintactice,
tendinţa de creare de noi scheme
de construcţie şi de extindere a
unor scheme anterioare mai puţin
productive.
În consecinţă, în locul unei limbi
de lemn, terne, sărace, stereotipe,
încremenite, lipsite de culoare şi
de amprenta personală a
utilizatorilor ei, s-a ajuns la o
limbă vie, colorată, bogată şi
diversificată, capabilă să se
adapteze uşor situaţiilor de
comunicare celor mai diverse şi
mai neaşteptate (comunicare
formală şi informală, fiecare cu
manifestări diverse), capabilă să
se adapteze tendinţelor generale
de globalizare şi să facă faţă
obiectivelor de adoptare a acquis-
ului comunitar, capabilă să ţină
pasul şi să reflecte mutaţiile
semnificative din gîndirea şi din
societatea românească actuală.
Pe de altă parte, asistăm, din
păcate, pentru un segment din ce media, atît prin modelele
în ce mai numeros de utilizatori, la impecabile de limbă impuse
o sărăcire a limbii, redusă la un
lexic mult prea restrîns şi alarmant orientarea interesului faţă de
de rudimentar, un lexic selectat cu cultivarea limbii, propunînd
predilecţie şi cu voluptate din
zonele vulgare, indecente, ale
vocabularului, şi la o gramatică
redusă la tipare flexionare şi
sintactice rudimentare, cu
încălcări numeroase şi flagrante
ale regulilor. În plan stilistic,
asistăm la un amestec al
registrelor stilistice şi la
inadecvări stilistice de tot felul
lingvistic actual a suferit un proces
de "degradare", de "urîţire" şi de
"stricare".
Se poate interveni? În ce
fel?
Principala pîrghie de intervenţie
priveşte, credem, adîncirea
procesului educaţional în general
şi a educaţiei lingvistice în special.
* În procesul educaţiei lingvistice,
trebuie să crească rolul şcolii şi al
facultăţilor de profil filologic, al
căror obiectiv esenţial trebuie să-l
constituie formarea unei atitudini
normative la şcolari şi studenţi,
atitudine menită să conştientizeze
existenţa normelor literare, a
tipologiei diversificate a acestora,
să facă accesibilă înţelegerea
funcţionării complexe a normei, să
orienteze atenţia tinerilor spre
observarea şi cenzurarea propriei
exprimări, dar şi a exprimării
semenilor.
* Trebuie să crească rolul mass-
cititorilor/ascultătorilor, cît şi prin
emisiuni şi dezbateri publice
convingătoare pe teme
semnificative privind funcţionarea
limbii actuale.
* Toate aceste acţiuni trebuie să
ducă la sensibilizarea opiniei
publice în legătură cu necesitatea
cunoaşterii şi a respectării
normelor limbii literare de diverse
(elemente de oralitate pătrunse în
exprimarea scrisă; elemente de
limbaj colocvial şi de mahala,
precum şi elemente de argou
invadînd limbajul tinerilor şi presa
scrisă sau audiovizuală; utilizări
stilistic inadecvate ale formulelor
de adresare, ale lexicului de
specialitate, ale lexicului colocvial;
transgresări şi alunecări dintr-un
domeniu în altul fără nici o raţiune
stilistică sau comunicativă etc.).
Explicaţiile celei de-a doua direcţii
sînt diverse. Dorinţa obţinerii cu
orice preţ (şi cu mijloace facile) a
unui succes imediat de public şi de
piaţă, scăderea eficienţei educaţiei
lingvistice făcute în şi prin şcoală,
lipsa generală de interes (a şcolii,
dar şi a mass-media şi a societăţii
civile în general) pentru cultivarea
limbii;
Limba română de azi: fals decalog
La întrebarea provocatoare a
.
Dilemei vechi, eu aş propune mai
curînd o retrospectivă, care să
arate ce s-a întîmplat cu limba
română timp de un deceniu şi
jumătate de la intrarea în
furtunoasa noastră tranziţie. Să
privim deci înapoi spre limba
română, nu "cu mînie", ci cu
detaşarea confortabilă pe care ar
trebui să o aducă trecerea
timpului. Şi, de ce nu, cu puţin
umor. Marcată de un dinamism
accentuat, în special în
compartimentul său lexical, care
tipuri, în legătură cu necesitatea
creşterii rolului pregătirii
lingvistice în formarea generală ca
indivizi într-o societate modernă şi
civilizată. Şi nu în ultimul rînd,
trebuie încetăţenită ideea că o
limbă corect şi bine "mînuită",
făcînd apel la strategii de
comunicare diverse şi adecvate
intenţiilor imediate ale
utilizatorilor, poate creşte eficienţa
acţiunilor fiecărui individ şi ale
societăţii în ansamblu. Forţa
persuasivă a cuvîntului (puterea
lui de influenţare) reprezintă un
atu de care poate beneficia orice
vorbitor, în condiţiile unei pregătiri
lingvistice superioare, ajunse la un
înalt nivel de conştientizare.
Gabriela PANĂ-DINDELEGAN
dictaturii comuniste. Aspectul cel
mai carcateristic însă al
jurnalismului românesc actual
rămîne - aşa cum a observat
printre alţii Rodica Zafiu - stilul
"relaxat", apelul frecvent la
registrele vii ale limbii vorbite
(popular, colocvial, argotic) -
reacţie psihologică firească la
imobilismul "limbii de lemn" din
trecut.
* Cuvinte "de tranziţie"
Printre cuvintele la modă ale
este un seismograf sensibil al
prefacerilor vieţii sociale,
economice, politice, culturale,
limba română aminteşte astăzi, în
mod izbitor, de perioada de
modernizare a vocabularului din
secolul al XIX-lea, cu
nenumăratele sale controverse
legate de ortografie, adaptarea
neologismelor sau chestiuni de
normare lingvistică. Din
multitudinea aspectelor dezbătute
de specialişti şi de presă în ultimii
ani, aş reţine, în sinteză, cîteva.
tranziţiei, cu viaţă mai mult sau
mai puţin efemeră, se numără,
alături de anglicisme, numeroase
derivate şi compuse noi. Aş
reaminti numai cîteva din cele
care au făcut "istorie": dolarizare,
dughenizare, vesternizare,
fesenist, pesederizare, cederizare,
cotrocenizare, brucanizare,
buticar, chioşcar, răspîndac,
zvoner, scenarită, mineriadă,
golaniadă, manipulare,
criptocomunist, a se kaghebi,
stalinozaur şi cîte altele.

* Deschiderea lexicală maximă

sau "foamea de real" * Limbajul violent al românilor

Ieşită din lunga izolare la care o În vreme ce o parte a presei punea

condamnase regimul comunist, în mişcare vocabulele elevate ale
limba română se reconectează limbajului cultivat al epocii, ziarele
rapid după 1990 la reţeaua ultranaţionaliste sau de scandal îşi
referenţială a lumii contemporane, făceau un titlu de glorie din a
odată cu progresele înregistrate răscoli prin reziduurile limbii de
de diversele substructuri ale mahala, promovînd violenţa
organismului social. Valul de verbală, xenofobia nudă şi
neologisme "necesare", cu vulgaritatea în forme intolerabile.
precădere anglicisme, vine să Iată o mică mostră edificatoare din
umple, în mod benefic, largi goluri paginile României Mari din 1999:
de denominare din domeniile "putoare fără ruşine, judecătoarea
politic, economic, financiar-bancar, N.", "şef de rahat", "oligofrenul
tehnico-ştiinţific, cultural, viaţă D.", "banditul B.", "paraşutele
cotidiană, divertisment etc. Citez astea", "poponarul C.N.", "A.P.,
la întîmplare cuvinte care sînt cavaler de Kurlanda" ş.a. Violenţa
astăzi pe buzele tuturor (în mediul verbală face parte din tabloul de
urban) şi care păreau cu cîţiva ani azi al unei Românii resentimentare
în urmă exotisme lexicale sau şi brutale care nu poate fi ignorat
împrumuturi "de lux": airbag, (a fost, de altfel, studiată pe larg
audit, barter, brand, briefing, de Ruxandra Cesereanu în recenta
casting, chat, discount, hacker, sa carte).
lifting, link, live, look, mall, net,
online, password, roller, shake,
site, stretch, talk-show, thriller, * Temă restantă de gramatică
top, workshop etc. O
particularitate structurală a limbii Deşi gramatica este mai rezistentă
române este aceea de a fi, ca la asaltul inovaţiilor decît
totdeauna, o gazdă primitoare a vocabularul, revin cu insistenţă, în
cuvintelor împrumutate, ultimii ani, cîteva structuri
impunîndu-le însă tipare stricte de pervertite care ameninţă să se
adaptare morfologică. În impună: lipsa prepoziţiei "pe" la
comparaţie cu situaţia din alte acuzativul pronumelui relativ
limbi, precum franceza, masa de "care" ("Persoana care am căutat-
vorbitori a adoptat cu entuziasm, o..."), suprimarea negaţiei înaintea
în mediul urban, neologismul construcţiei restrictive cu "decît"
anglo-american, iar lingviştii care ("Am decît o casă."), generalizarea
s-au ocupat de acest aspect al prepoziţiei "în" la contexte
limbii (Mioara Avram, Georgeta improprii ("Merg în clubul X"),
Ciobanu, Adriana Stoichiţoiu-Ichim cuvinte parazitare ("Deci l-am
ş.a.) au dovedit mai curînd găsit, deci nu era plecat"; "Ca şi
permisivitate în recomandările lor om...") ş.a.
normative.

* Panica naţionalistă şi
* "Adio, Lenin!": casarea fanatismul purist
subproduselor "limbii de lemn"
Panica naţionalistă a generat şi la
"Urgenţa" completării golurilor noi fantezii legislative, precum cea
denotative din sistemul limbii este a lui George Pruteanu, care îşi
urmată rapid de o primenire imagina în anii din urmă că trebuie
stilistică a lexicului imediat după să-şi amendeze semenii pentru
1989. Cuvintele purtătoare ale excese neologice, de altfel
unei "sarcini" ideologice perimate supărătoare. Ideea ar rămîne
sau compromise de uzul "limbii de absolut hazlie, dacă nu ar fi totuşi
lemn" sînt înlocuite, cu satisfacţie, întristător faptul că o persoană
de neologisme anglo-americane cultivată, precum distinsul ex-
seducătoare, tot aşa cum senator, nu a putut învăţa nimic
turcismele şi grecismele cedaseră din lecţia latinismului purist al
locul neologismelor romanice după secolului al XIX-lea.
1820: miliţian / poliţist, întrunire /
meeting, şedinţă / summit, slujbă /
job, plan / proiect, planificare / * De la argotismele tinerilor în
planning, comitet / board etc. blugi la limbajul porno al
Sensurile se reaşază după modele generaţiei "Polirom"(2003-
englezeşti, astfel unele cuvinte 2004)
conotate negativ în perioada
comunistă sînt revalorizate Limbajul argotic colorat al
(program al PCR / social, cultural; tinerilor are în româna actuală o
compromis, a negocia ş.a.), iar vizibilitate infinit mai mare decît în
altora li se forţează semantica prin trecut (ţeapă, marfă, beton,
calchierea modelelor străine (a parfum, penal, supertare, a fi
aplica "a face o cerere"; interviu bazat, handicapat etc.). El
"discuţie în vederea angajării"; migrează în chip firesc nu numai
patetic "jalnic, deplorabil"). spre limbajul colocvial şi familiar,
ci şi spre cel al presei, aşa cum s-a
remarcat deseori. Foarte recent, s-
* Nostalgii etimologiste în a înregistrat o variantă "hard" a
reforma ortografică limbajului erotic licenţios prin
prozatorii lansaţi în ultimii ani, cei
În plină explozie lexicală a anilor mai mulţi de Editura Polirom
'90, cînd o eventuală urgenţă ar fi (2003-2004) - Ioana Bradea, Ioana
reprezentat-o normarea grafică şi Baetica, Ionuţ Chiva, Alexandru
morfologică a numeroaselor Vakulovski, Adrian Schiop, Dragoş
anglicisme ce invadau limba, Bucurenci, Cosmin Manolache,
Academia Română, atinsă de Claudia Golea - care împinge la
nostalgii etimologiste, se ocupă de limita de sus experienţa vulgară a
reforma ortografică, generînd limbajului. Rămîne de văzut dacă
zavistie printre specialişti şi haos această ostentativă dezinhibare
în rîndul publicaţiilor. E inutil să lingvistică are o justificare în plan
reatacăm azi cu argumente estetic sau se hrăneşte din nevoia
teoretice şi istorice fundamentul imperioasă de a şoca.
acestei reforme care, în numele
unui criteriu etimologic, impunea
de-a valma, alături de elemente * Legiuitorii limbii - mai
latineşti, scrierea cu â a tuturor relaxaţi ca oricînd (DOOM2,
cuvintelor, indiferent de originea 2005)
lor.
Nu în ultimul rînd trebuie
semnalată apariţia - îndelung
* Limbajul presei - "senza aşteptată - a noului Dicţionar
giacca e cravatta" ortografic, ortoepic şi morfologic
al limbii române, care adoptă o
Afirmarea impetuoasă a limbajului inteligentă şi binevenită atitudine
presei postcomuniste este, în relaxată în privinţa uzului
opinia multora, aspectul cel mai lingvistic. Deşi nu recomandă
complex şi mai original al epocii explicit toate anglicismele pe care
pe care o traversăm. Limbajul le înregistrează, autorii consideră
presei este compartimentul cel utilă normarea acestora. În multe
mai dinamic al românei actuale, alte cazuri se recomandă formele
fapt meritoriu cu atît mai mult cu duble (filozof/ filosof,
cît a fost nevoit să se construiască căpşune/căpşuni) sau se acceptă
din temelii. Promotor al înnoirii rostiri impuse de multă vreme prin
lexicale prin punerea masivă în uz (a fonda, frecţie, compleu,
circulaţie a neologimelor, a pricomigdală, absolvă etc.)
inovaţiilor lexicale (derivate,
compuse, savuroase creaţii Oana CHELARU-MURĂRUŞ
ludice), limbajul jurnalistic şi-a
recuperat în ritm extrem de alert
fireasca diversitate stilistică,
nivelată de controlul ideologic al

De bine, de rău...
(continuare)
Mihaela Ştefan este masterandă .o demonstreaza milioanele de
în relaţii publice, o profesie nouă romani care traiesc afara. Cei care
la români. Iar la profesie nouă - vom ramine in tara, in curind nu
vorbe noi, preluate de la vom mai suporta si vom iesi in
americani, părinţii fondatori ai strada.
domeniului. Anglicismele sînt,
uneori, printre cele mai Nume: Kartouche vs. Anti
supărătoare noutăţi din limba
română, iar cei care abuzează de Măi băiete, cu ce să lupţi
ele ar putea deveni personaje de împotriva ţepelor portocalii??? Nu
comedie, precum "franţuzitele" de au promis "trageri îm ţeapă" în
odinioară. Pragmatism? Snobism? piaţa Revoluţiei din Bucureşti! Cu
Ce e "la baza" acestui uz intens al ce să te aperi împotriva ţepuţilor
anglicismelor? Şi, mai ales, "de ce, portocalii, că arme de foc nu avem,
nene Anghelache?"... aşa că luăm şi noi furci şi topoare!!
Ştii ce a zis Avram Iancu, când au
Mihaela ŞTEFAN eşuat tratativele cu ungurii?? Nu
Romgleza piariştilor ştii, îţi spun eu : "înţelegerea va fi
parafată cu LANCEA LUI HOREA "
La nivel de limbaj, relaţiile publice - citat aproximativ, esenţa reală!
din România au o problemă de...
relaţionare. Grosso modo , aceasta Nume: Anti
poate fi analizată pe două niveluri.
Un prim nivel ţine de Puiule, in democratie, in mileniul
fundamentarea domeniului şi, mai 3, arma cea mai redutabila este
precis, de stabilirea unui lexic votul, nu o reprezinta nici furcile si
specializat, adaptat limbii române. nici topoarele. ATAT! Ai inteles?
Disciplina relaţiilor publice s-a
dezvoltat în secolul XX, în SUA
(primul curs de relaţii publice a Nume: Agnos pentruAnti
fost inaugurat în 1922, la New
York University, de către Edward Esti anti-intelept.Tu esti mai prost
L. Bernays), în contextul unei ca votu,asa ca cea mai periculoasa
economii capitaliste în expansiune. arma a mileniului 3 esti tu.Ce vot
Ea a fost relativ rapid importată şi idiotule.Nu vezi ca de 16 ani numa
în celelalte ţări capitaliste. cite doua voturi avem in fata
ochilor.Unui ciuma si celalalt
În România, primele secţii de riia.Acum stai si asteapta alegerile
comunicare s-au înfiinţat în anii si vezi ce alegi :ciuma sau riie.?
'93-'94, astfel că primii absolvenţi Sper sa -ti revi si sa-ti ascuti furca
au fost atestaţi în anii '97-'98. Într-
un timp atît de scurt şi, pentru un
domeniu inexistent pînă atunci în (fragmente preluate de pe forumul
România (încă se mai confundă cotidianului Jurnalul naţional,
relaţiile publice cu relaţiile cu www.jurnalul.ro; am respectat
publicul ), suportul de curs pentru întru totul "ortografia" şi
această disciplină lipsea cu "punctuaţia")
desăvîrşire, încît studenţii au fost
nevoiţi să înveţe după manuale
străine (în special americane). De păcate în general ştim cine se
Cine nu-şi fotocopiase cursul de ocupă. De "Păcatele limbii" se
relaţii publice al lui Denis Wilcox? ocupă de ani întregi, în rubrica sa
din România literară, Rodica
Aşa că studentul român s-a trezit Zafiu, conferenţiar la Facultatea
în situaţia de a-şi însuşi de Litere din Bucureşti. Măsurate
instrumente de comunicare săptămînal, încălcările normelor
specifice relaţiilor publice, fără să nu par neapărat "stricătoare de
aibă denumiri neaoşe cu care să le limbă" sau, în orice caz, îşi au
stăpînească. Din economie de timp "partea lor": limbajul actual a
şi din lipsa unei colaborări cu devenit mult mai expresiv decît
lingviştii români, s-a ajuns la un acum două decenii, iar inovaţiile -
import masiv de termeni englezi în chiar şi cele aberante - sînt o
limba română, import mai mult sau dovadă de vitalitate a limbii
mai puţin justificat: agenda-setter, române .
benchmark, copy testing,
factsheet, gatekeeper, hype,
lobbyst, press kit etc. Rodica ZAFIU
"Mai multe schimbări
Aceşti termeni, în majoritate, sînt pozitive
foarte greu de tradus astfel încît decît negative"
să nu se permită ambiguitatea în
decodarea informaţiei. Termenul Ce s-a schimbat - în bine şi în rău -
publicity, tradus prin românescul
publicitate, îşi pierde din
exactitate. În engleză, el are în limba română a ultimilor ani?
sensul de informaţie diseminată
prin mass-media, pentru care nu s- În momentul de faţă, pare să fi
au plătit spaţiu şi timp de difuzare. devenit mai mult negativ decît
Cînd pentru un material de presă pozitiv amestecul registrelor
se plăteşte difuzarea, se foloseşte limbii, mai exact relaxarea
termenul de advertising. Termenul extremă a normelor de adecvare
românesc publicitate nu face stilistică la situaţie. Solemnitatea,
această distincţie. ceremonia pot fi acuzate de
înţepeneală, rigiditate - dar, dacă
Al doilea nivel ţine de ceea ce s-ar dispar ele, dispare (din lipsă de
putea numi funcţionalitatea reper) şi plăcerea spontaneităţii. E
relaţiilor publice. Aici, situaţia se nevoie ca limbajul să dispună de
complică. Profesorul Cezar mai multe registre, puterea de a le
Tabarcea, cel care a înfiinţat adapta diferenţiat fiind semn de
Secţia de Comunicare şi Relaţii flexibilitate mentală. Tratarea
Publice din cadrul Facultăţii de tuturor problemelor actuale în
Litere (Universitatea din termenii limbajului familiar-
Bucureşti) avea obiceiul să spună argotic, şmecheresc şi vulgar, aşa
că, întrebîndu-l pe un profesor cum fac mulţi politicieni şi
american ce definiţie ar da publicişti (care vorbesc despre
relaţiilor publice, acesta din urmă crize politice, soluţii economice şi
ar fi răspuns: "superficialitatea integrare europeană în termeni
luată în serios". Pentru a-şi elabora narativ-argotici: a-şi pune tălpi, a-
strategia de comunicare şi pentru şi da la gioale, a se pune cu botul
a-şi construi în mod adecvat pe labe, a o îmbulina etc.),
mesajele, specialistul în relaţii înseamnă sărăcire a gîndirii:
publice trebuie să cunoască atît cît limbajul argotic are expresivitate,
este necesar din fiecare domeniu: culoare, pitoresc - dar îi e foarte
de la ştiinţele umaniste, pînă la greu să articuleze mai nuanţat idei
cele exacte. Prin urmare, el este şi argumente de tip intelectual.
nevoit să-şi însuşească un lexic Totul - inclusiv în cazul
ştiinţific interdisciplinar, care anglicismelor (inevitabile în
abundă, la rîndul lui, în jargoanele de specialitate şi
neologisme. Cred că exemplul explicabile în argoul tinerilor) - e o
limbajului ştiinţific al informaticii chestiune de extindere a unor
este suficient pentru a ilustra obiceiuri lingvistice în alte situaţii
amploarea acestui fenomen. decît în cele normale. Acum cîteva
luni discutam la un seminar despre
Din păcate, inflaţia de relaxarea extremă a regulilor (mai
comunicatori (engl. ales a celor de punctuaţie şi
communicator), din ultimii ani, a ortografie) şi despre inventivitatea
accentuat impresia de variaţiei ludice în anumite forme
superficialitate a relaţiilor publice. de comunicare prin intermediul
Probabil, în timp, cînd "piarul" nu Internet-ului; mă întrebam atunci
va mai fi trendy , vor deveni vizibili dacă acest stil ar putea influenţa
şi cei care au luat în serios acest comunicarea curentă, scrisul
domeniu. standard-cult. Aveam să primesc
curînd un răspuns, independent de
Acestor probleme specifice, care întrebare: mi s-a adus primul
ţin de dezvoltarea domeniului referat pentru examen în care -
relaţiilor publice în România, li se dincolo de iritanta absenţă a
suprapun problema globalizării diacriticelor, obicei din păcate
lingvistice şi cea a anglicizării foarte răspîndit -, autorul scrisese
limbilor. Globalizarea este un de cîteva ori, în graba redactării şi
proces generat de dezvoltarea în absenţa recitirii, "shi" (pentru şi
capitalismului. Necesitatea ) şi "d" (pentru de ).
acceptării unei limbi unice de
comunicare, în procesul Schimbările pozitive sînt totuşi
globalizării, s-a impus sub mai multe decît cele negative.
presiunea dezvoltării economice. Cînd comparăm situaţia de azi cu
Din raţiuni conjuncturale, limba cenuşiul limbajului public din
acceptată ca limbă a globalizării a deceniile comuniste, nu putem să
fost engleza, ca urmare a nu constatăm varietatea,
supremaţiei economice şi tehnice a pitorescul, inventivitatea,
SUA. vivacitatea limbii române actuale.
E în progres o anume plăcere a
Este ştiut faptul că modernizarea limbajului, dublată de o conştiinţă
limbii române în secolul al XIX-lea lingvistică şi avînd ca efect,
s-a produs sub influenţa limbii printre altele (nu intru în
franceze. Diversele statistici care contradicţie cu cele afirmate
s-au realizat arată că procentul anterior: orice calitate se poate
cuvintelor de origine franceză în transforma în defect şi invers), o
limba română contemporană se binevenită spontaneitate a
situează între 29-38% (http:// discursului public.
www.unibuc. ro /eBooks
/filologie /dindelegan /25 .pdf). În ultimii 15 ani nu s-au înmulţit
Astăzi, francezii sînt printre cei atît greşelile, cît posibilitatea de a
mai virulenţi combatanţi împotriva le expune public. Formulări inculte
globalizării şi anglicizării (a se existau cel puţin în aceeaşi măsură
vedea protestele împotriva şi în trecutul apropiat, dar pe
"mcdonaldizării" sau scrierile unor atunci acţiona o cenzură care, pe
René Etiemble şi Roland Breton). lîngă enorm de mult rău, făcea şi
binele minor al corecturii
Şi uite aşa, celebrului lingvistice.
"furculision", care ne-a
transformat în ţară francofonă, i- Opinia curentă, cel puţin în
au luat locul billgate-ismele şi publicul instruit, este, totuşi, că "s-
entertainment -ismele. Statisticile a stricat limba" şi că sînt necesare
deceniilor viitoare ne vor lămuri în măsuri, reglementări, norme
ce măsură vom deveni anglofoni.
Versiunile electronice ale ziarelor
au forumuri: locuri de dezbatere
în care cititorii îşi pot exprima
opiniile în legătură cu articolele
citite. Teoreticienii mass-media
văd în acest element, care
înlocuieşte clasicele scrisori
primite la redacţie, un semn al
stimulării spiritului civic, o mostră
de democraţie manifestată
interactiv, în timp real: mesajele
sînt afişate pe site şi citite rapid,
alţi cititori pot interveni imediat,
spaţiul disponibil este mult mai
mare decît îşi poate permite o
pagină de hîrtie, astfel încît e loc
pentru mai multe opinii ş.a.m.d.
Iată avantajele ziarului electronic!
În rest, consistenţa dezbaterii
depinde de preopinenţi, de
capacitatea lor de a dialoga. O
mostră aleasă la întîmplare se
referă la un subiect grav:
presupusele întîlniri de taină
dintre un om de afaceri, premier şi
ministrul Justiţiei. Este preluată
de pe pagina web a unui ziar
serios (Jurnalul naţional), ai cărui
cititori se presupune că vor să se
informeze, să-şi formeze opinii, să
se implice, nu de pe site-ul vreunei
fiţuici de scandal. De unde se
porneşte şi unde se ajunge ţine,
cum spuneam, de capacitatea
cititorilor de "a dialoga"...
De pe forum adunate
Popor de sclavi
Nume: Klaus Steinberg
suplimentare...
Limba nu se strică niciodată,
"degradarea" ("îmbolnăvirea" sau,
mai modern, "poluarea" limbii)
fiind una dintre tipicele lamentaţii
repetate generaţie de generaţie,
ca reacţie subiectivă la
modificările inevitabile. Limba
spontană, populară, evoluează
continuu şi cunoaşte nesfîrşite
variaţii, permiţînd mereu
comunicarea esenţială. Limba de
cultură e mai stabilă, dar şi mai
fragilă, pentru că e o construcţie
artificială (ca şi bunele maniere
sau alte coduri sociale). Limba
spontană evoluează destul de
imprevizibil. Modificarea
conştientă a limbii de cultură
depinde de factori sociali - nevoie
de diferenţiere sau impuls de
omogenizare - şi mai ales de
ideologiile vremii (purisme,
naţionalisme, populisme). Greşeli
sau devieri faţă de normele fixate
s-au făcut dintotdeauna, de cînd
există norme. Percepem mai acut
greşelile mai noi doar pentru că
încă nu ne-am obişnuit cu ele.
Lingviştii sînt în genere toleranţi,
pentru că se ocupă mai ales de
limba spontană, populară,
urmărindu-i cu interes şi
curiozitate ştiinţifică permanenta
transformare. Ca lingvist,
prezentul te ajută să înţelegi
trecutul: de pildă, era poate mai
greu să explici de ce o limbă
romanică foloseşte pentru un act
de limbaj fundamental - afirmaţia,
acordul - un cuvînt slav (da). Acum
poţi folosi analogia: vedem cu toţii
cît de uşor da e înlocuit de OK! Pe
de altă parte, schimbările din
Toate intalnirile sunt scrie chiar limba de cultură pot fi influenţate
sub titlu. Numai ca unii, orbitzi de de presiuni oficiale (şcoli,
dragostea pentru Patriciu si administraţie, canale oficiale de
tariceanu nu le vede. Cum pot sta comunicare). Vorbitorii înşişi
romanii asa ca idiotzii? Auzi, el resimt în genere nevoia de norme,
vrea 100 milioane de parai, pensia de repere, pentru că stăpînirea
a un milion de amaratzi pentru o unui anumit nivel de complexitate
luna iar tariceanu negociaza. lingvistică e un atu, un avantaj
Romani, daca nu va convine social, un semn de diferenţiere
sclavia iesitzi in strada! Cu furci si
pozitivă. Cine observă şi
topoare ca pe vremea lui sancţionează greşeala de limbaj a
Horea.Daca va convine, statzi si celuilalt îşi confirmă implicit
uitatzi-va la manelisti! superioritatea intelectuală,
culturală, socială. Prin urmare,
RE: Popor de sclavi lingvişti şi nelingvişti vor continua
să repete că anumite forme şi
Nume: Anti construcţii sînt corecte,
recomandate, necesare, pentru ca
Draga, esti complet cretinizat! limba cultă să nu fie dizolvată
Auzi, cu furci, cu topoare... Contra definitiv în cea populară. Se prea
cui, monser? De ce? In favoarea poate ca recomandările să nu fie
cui? Care va face - ce? Va mari ascultate, să nu stăvilească
pensiile, lefurile, va distribui tendinţele uzului ("ora
butelii? Ai minte? doisprezece", "eu ca şi invitat",
Doamne, fereste-ne de mai rau! "are decît doi copii"); în unele
cazuri vor avea totuşi succes. În
Nume: iar pt.anti genere, repetarea regulilor prin
intermediul canalelor "oficiale"
Hei.Daca vrei sa vezi cretini poate produce unele schimbări
autentici,uita-te-n oglinda draguta punctuale, spectaculoase pe
si apoi la pozele lui moment. Cele mai eficiente mi se
base,tariceanu,macovei & comp. par totuşi corectările "din
interior", asumate de către
Nume: Fantomas pentru Anti vorbitori, mai ales prin ironizare,
ridiculizare, umor ("primarul care
"Contra cui, monser?" Contra este").
acestei "clase politice", care de 16
ani a monopolizat puterea.
Romania a devenit o tara din care Concluzii? N-avem. "Limba
efectiv se fuge, asta română e patria mea", spunea
Nichita Stănescu. E valabil pentru
orice vorbitor al limbii române.
Numai că între timp s-au deschis
graniţele...
 Mircea VASILESCU

Scriu scurt şi vorbesc monstruos

Christopher şi Toni, cele două le-a impus şi în afara sa. Datorită

.

dezvoltării foarte rapide a

personaje principale ale romanului tehnologiei şi accesului
Metroland de Julian Barnes, sînt instantaneu la informaţie, cuvinte
doi puşti teribilişti, inteligenţi şi noi intră zilnic în vocabularul
intransigenţi, care vor să se "internauţilor". Internet-ul este un
diferenţieze de lumea din jur, să mediu unde libertatea lingvistică
epateze şi să ecraseze. Ei bine, este foarte mare, unde există o
una dintre modalităţile de a face puternică tendinţă de simplificare
lucrul acesta este limbajul. În şi de concizie, unde exprimarea se
special pentru cei tineri, modul în face atît prin cuvînt, cît şi grafic.
care vorbesc este o formă de Scriu prescurtat pentru că mă
afirmare a identităţii, a statutului grăbesc. Termeni ca brb (be right
de insider, în cadrul unui grup, sau back), gtg (got to go), lol (laughing
un fel de-a spune eu nu sînt ca voi, out loud) nu mai sînt de mult timp
sînt mişto, sînt cool, sînt altfel, mi o noutate, întîlnindu-se chiar şi în
se rupe de convenţiile voastre. exprimarea verbală.

Trăim în era comunicării. Nu sînt Totuşi, în rîndul tinerilor există

ceea ce sînt, sînt ceea ce spun prejudecăţi majore legate de
despre mine, o imagine. De multe limbaj. I-am dat la un moment dat
ori e mai important modul în care unui prieten (persoană pentru care
spui ceva, decît conţinutul propriu- lectura nu face deloc parte din
zis (cîte discursuri nu aţi auzit vreun plan de petrecere a timpului
care impresionează prin termenii liber şi care nu are nici o reţinere
folosiţi, dar de fapt este un bla-bla faţă de cuvintele "neacademice",
fără substanţă?). Vorbeşte pe ba chiar le foloseşte insistent) să
limba ta, spune sloganul unor citească o carte de literatură
snacks-uri pentru adolescenţi şi se contemporană conţinînd înjurături
pare că această stare de libertate şi limbaj argotic pentru că am
a limbajului face parte, vreţi, nu crezut că ar fi în target. Ei bine,
vreţi, din felul de a fi al celor respectiva persoană mi-a înapoiat
tineri. Da, se sacrifică destul de şocată cartea, indignată că îi dau
des corectitudinea de dragul să citească ceva atît de vulgar. OK,
expresivităţii sau al vitezei de dar tu vorbeşti mai rău, i-am
comunicare, se folosesc termeni replicat. Da, dar aşa ceva nu are
care ar face să roşească ce să caute într-o carte, a venit
dicţionarele, se inventează răspunsul. Mulţi dintre cei care
construcţii sau se impun
stereotipii. Acest tip de
comunicare informală se
caracterizează prin dezinvoltură
totală, inventivitate, ritm rapid de
înnoire, ludic şi conjunctural.
Am auzit păreri conform cărora
tinerii strică limba, o impurifică
(horrible dictu) cu englezismele
lor, cu diverse construcţii
alambicate şi cu forţarea normelor
prea minunatei noastre gramatici.
Pe de-o parte, e firesc să se
întîmple aşa. Fiecare domeniu are
limbajul său. Tinerii împrumută, în
general, termeni din zonele la
modă, cum ar fi publicitatea,
ultimele tendinţe în materie de
tehnologie, muzică sau fashion.
Schimbările în limbă vin dispre
tineri, de obicei sînt primii care
află noutăţile şi sînt mai receptivi.
Accesul rapid la informaţie într-un
sat global cu uliţe din ce în ce mai
largi face foarte dificilă
respectarea unei norme. Mai ales
în ultimii ani, cultura digitală şi-a
cerut drepturile, răspîndindu-se
tentacular în aproape toate
domeniile. Ca mediu dinamic,
interactiv, mereu în schimbare şi
mai ales în continuă expansiune,
Internet-ul şi-a găsit mereu
propriile forme de exprimare, ba
mai mult,
Criogenia salvează dramaturgia
folosesc un anumit tip de limbaj îl
găsesc inadmisibil în alt mediu
decît al lor şi acest lucru vine
dintr-o frustrare impusă de
şabloane prea stricte, cum ar fi
limba literară, în sensul dat de
orele de română din liceu. Astfel,
se produce o ruptură între diverse
tipuri de limbaj şi, pînă la urmă,
între medii.
Atîta timp cît este adecvat situaţiei
de comunicare, nu comite greşeli
flagrante sau acele greşeli sînt
conştiente şi asumate ludic (un fel
de românii e deştepţi), atîta timp
cît hulitele englezisme sînt folosite
pentru expresivitate, pentru
economie sau pentru că, pur şi
simplu, nu există un corespondent,
cred că limbajul tinerilor trebuie
lăsat în pace, cu toate
incorectitudinile lui (bineînţeles,
nu mă refer la un limbaj de tip
manelistic, care nu-şi
conştientizează propria
incorectitudine). Dacă un tînăr pe
care îl auzi la un moment dat
folosind o romgleză "autentică",
ornată cu elemente ale slang-ului
american sau cu acronime de pe
Internet, este capabil să vorbească
adecvat situaţiei, corect şi cu toate
acordurile la zi, atunci treaba nu
stă atît de nashpa cu limba
română.
Cristina FOARFĂ
Am citit piesa Alinei Mungiu- abandonat acum mai bine de un
.

deceniu. Cîte sincope ale spiritului

Pippidi, am văzut spectacolul critic, cîte comoţii intelectuale nu
montat de Benoît Vitse pe scena ar fi fost azi evitate! Ce turnură ar
Ateneului Tătăraşi şi am parcurs fi luat acest "caz"! Am fi avut un
pe nerăsuflate halucinantul dosar Oedip sau O zi din viaţa lui
al Evangheliştilor. Precizările sînt Nicolae Ceauşescu mai devreme,
absolut necesare într-un context adică la timp, dacă tot invocăm
alimentat fie de necunoaşterea blasfemia coborîrii "mitului în
piesei, fie de cea a spectacolului, istorie" (şi viceversa).
ba chiar de ignorarea amîndurora.
Depăşind prima reacţie, m-am Din păcate, Evangheliştii Alinei
pomenit făcînd inventarul Mungiu-Pippidi nu au ieşit la fel de
numelor, titlurilor, temelor, împrospătaţi din volumul Après la
referinţelor lansate în această censure, în care i-a descoperit
sarabandă mediatică. Efectul regizorul Benoît Vitse. Dacă textul
comic e garantat: Gigi Becali şi e inacceptabil sub raport teologic,
Vadim Tudor stau alături de el se salvează tocmai pentru că îşi
Nicolae Manolescu, Mircea conţine marja de eroare, de
Cărtărescu, Teodor Baconsky, ambiguitate şi imponderabil
Codul lui Da Vinci lîngă specifică ficţiunilor de calitate.
Evanghelia lui Saramago, Patimile Piesa nu e nici radicală, nici
lui Mel Gibson lîngă Ultima tezistă, e un exerciţiu polemic
ispită... a lui Scorsese, iar ingenios (a se reciti, în acest sens,
consilierii primăriei ieşene lîngă finalul, ambiguu, fără a contrazice
Preafericitul Teoctist... Să nu-i uit totuşi dogma creştină). Versiunea
nici pe cei "1,2 milioane de etnici scenică dezamăgeşte. Regizorul a
români din Statele Unite", uniţi în apelat la studenţi şi absolvenţi de
cuget şi simţire! Am avut de toate: actorie cărora simplul entuziasm
intervenţii seismice, în prime-time, nu le poate suplini nici talentul,
comunicate alarmiste, analiza nici şcoala incomplet asimilată.
raporturilor dintre teologie şi artă, Senzaţia de amatorism persistă şi
delicate chestiuni de etică literară, în cazul unor soluţii regizorale.
acuze de blasfemie, obscenitate şi Benoît Vitse citează într-un mod
suspiciuni de cenzură, atentate atît de stîngaci compoziţiile
cînd la "principiile morale ale violente, parodic-sofisticate ale
urbei", cînd la libertatea de fotografului ceh Jan Saudek, încît
expresie. Niciodată Bisericile comentariile sale vizuale nu fac
Ortodoxă şi Catolică nu s-au arătat decît să dubleze textul, fără nici un
mai solidare într-un denunţ spor de informaţie ori mister. Cît
comun, niciodată Ministerul despre aşa-zisa obscenitate, să fim
Culturii şi Cultelor nu şi-a dovedit serioşi: excesul de nuditate nu mai
mai utilă legitimitatea bicefală, poate jigni decît sentimentele unui
competenţele egale în construirea ins cu totul abstras din logica
Catedralei Mîntuirii Neamului şi în faptelor lumeşti şi culturale.
arbitrarea unui caz, în fond, de Episodul biblic al "spălării
descentralizare culturală.
picioarelor" e citat în cheie
profană şi conţine, ce-i drept,
Şi totuşi, după numai două luni de sugestia unei felaţii, doar că el se
la avanpremieră, Evangheliştii par consumă, de fapt, între Povestitor
să-şi fi epuizat resursele şi preoteasa păgînă Elena. Numai
pirotehnice. Primăria din Iaşi o lectură post factum , prin prisma
(principalul finanţator al "centrului dublei identităţi (divin-umană) a
de creaţie europeană" din cartierul povestitorului - asupra căreia şi
Tătăraşi) aşteaptă acum diagnoza regizorul, şi autoarea lasă însă loc
cîtorva critici de teatru. Ceea ce de interpretări - ar putea vedea
este, cred, un semn de aici o erezie.
normalitate, cu toate că mai
normal ar fi fost să aştepte ca sala Dacă meritele regizorale îi pot fi
Ateneului, încă plină la cea de-a contestate, Benoît Vitse este, după
opta reprezentaţie, să se golească toate indiciile, un animator
în mod natural. Ce-ar mai fi de cultural eficient, cu fler şi
adăugat acum, în afară, poate, de iniţiative. În mai puţin de un an,
nişte concluzii care să ne fostul director al Centrului
îndepărteze şi de tentaţia Cultural Francez din Iaşi şi al celui
victimizării şi de cea a similar de la Kiev, a dat viaţă
martirajului, manifestate de unele vechiului Ateneu Popular, făcînd
personaje-cheie ale păţaniei din el exact ceea ce şi-a propus: un
(autoarea pretinzînd, de pildă, că spaţiu al controversei. În mod cert,
prin acest scandal plăteşte "un ataşamentul faţă de dramaturgia
preţ al libertăţii de gîndire")!? contemporană îl singularizează
Oricît de ispititor, exerciţiul într-un Iaşi teatral de o discreţie
simetriilor cu episodul Tanacu ori vecină cu letargia. În fond, cred că
cu cel al caricaturilor daneze se aici stă şi singura explicaţie a
dovedeşte, aici, pur şi simplu scandalosului succes înregistrat cu
inoperant. Fiecare tumoare cu piesa Alinei Mungiu-Pippidi: într-
bisturiul şi pansamentul ei. un peisaj cultural criogenic şi un
context spiritual post-Tanacu (în
Nimeni nu tăgăduieşte că care BOR, deja opărită cu ciorba
Evangheliştii reprezintă un caz exorcizării, era pregătită să sufle
atipic în istoria postdecembristă a în orice iaurt!), Evangheliştii nu
teatrului nostru. Dar cea mai bună aveau cum să rămînă un petit jeu
piesă a anului 1992 este, cu tot sans conséquences.
succesul de marketing al
premierei din 2005, o piesă Andreea DUMITRU
ghinionistă. Montarea lui Benoît
Vitse este atît de modestă, încît nu
ne rămîne decît să ne imaginăm
cum ar fi arătat Evangheliştii în
regia lui Andrei Şerban, dacă
proiectul punerii în scenă la
Naţional nu ar fi fost
Între diavol şi Dumnezeu, copilul
"Se spune despre artişti că
.
umblă cu capul în nori, că artistul
vrea să-l vadă mereu pe
Dumnezeu" - Irina Moscu, 12 ani.
Am aflat acest lucru vizitînd
expoziţia pictorului şi profesorului
de desen Dorel Zaica intitulată
provocator "Copilul între diavol şi
Dumnezeu", expoziţie deschisă
săptămîna trecută la Institutul
Cultural Român .
Într-o frază, Dorel Zaica a pus în
scenă o serie de tablouri realizate
de elevii săi, tablouri în care
privirea ingenuă a copiilor
recompune imagini specifice
spaţiului creştin-ortodox: Sfînta
Treime, Sfînta Fecioară, Chipuri
ale Domnului Iisus Hristos, Sfinţii
pustnici, Sfîntul Simeon Stîlpnicul,
Hristos ostaş, Punerea în mormînt,
Izgonirea din Paradis... Din
imaginaţia copiilor, chipurile
sfinţilor au sărit imprimîndu-se pe
materii variate. Întîlnim desene în
cretă colorată pe tablă, desene în
tuş cu foiţă de aur, pictură în
plastilină, tempera sau catifea,
discursul plastic fiind întotdeauna
dublat de unul literar. Vizitatorul
expoziţiei trăieşte pe viu felul în
care se oglindesc tablourile în
texte şi viceversa. De vreo treizeci
de ani Dorel Zaica militează
pentru "literatura infantilă", iar
dar dracul nu face bine din
greşeală aşa că nu putem vedea
şomaj de drac niciodată" - Tudor
Matache, 11 ani. "Kamikaze sînt
patrioţi ai diavolului" - Paul Păun,
10 ani. "Drăcovenie înseamnă o
prostie cu coarne" - Teodor Zaica,
8 ani. Apocalipsa: "Apocalipsa va fi
cînd va curge ultima picătură în
paharul cu nervi ai lumii şi va da
pe afară" - Ruxandra Guţu, 15 ani.
Preotul: "Preotul e un fel de coşar
al sufletelor" - Alexandra Ristea,
11 ani. Asceză: "Dacă te abţii de la
o plăcere îţi iese o pildă" - Tudor
Matache, 11 ani. "Mătăniile sînt o
gimnastică credincioasă" - Teodor
Zaica, 7 ani. Peisajul: "Peisajul
este o caligrafie a lui Dumnezeu" -
Adrian Ioniţă, 8 ani.
Îngenuncherea: "Înţelesul aşezării
în genunchi cînd omul se roagă
este ca el să devină mai micuţ" -
Tudor Matache, 11 ani. Icoanele:
"Icoanele sînt portretele de familie
ale lui Dumnezeu" - Ana Maria
Badea, 13 ani. Moaştele: "Unii
oameni nu putrezesc după ce mor
pentru că trupurile lor au fost
băgate în pămînt cu cerul în ei" -
Sabina Dallu, 12 ani. Viaţa: "Chiar
dacă ţara noastră nu este în
război, lumea zice că viaţa e o
luptă, că oamenii se bat cu taxe
mari, care le-a pus dracii, la
lumină, taxele la gaze, apă şi
chirie, şi cu alţi duşmani şi ăia
care pierd războiul stau în frig fără
 lumină că sînt prizonieri" - Şerban
textele expuse pe pereţii ICR-ului Andrei Ionescu, 9 ani. Cerul: "Ca
pot fi ordonate în mai multe după ce murim să ne ridicăm la
"capitole": cer, trebuie toată viaţa să-i facem
aripi, sufletului" - Iulia Ghiţă, 14
Sfinţii: "Sfîntul Gheorghe l-a ani. "Zadarnic e să ai aripi, iar
omorît pe balaur că balaurul a cerul uşi închise" - Cassandra
început primul şi l-a băgat pe sfînt Halchias, 10 ani.
în legitimă apărare" - Felix
Roncea, 12 ani; "Aura sfinţilor Spiritul întregii expuneri de la
arată afară aurul dinăuntrul lor" - Institutul Cultural Român îi
Bogdan Topîrceanu, 11 ani. aminteşte vizitatorului un lucru
Călugării: "Sportivii trăiesc mai devenit subînţeles: un copil nu
puţin decît călugării că sportivii doar "spune lucruri trăznite", el
mănîncă mult în fiecare zi şi gîndeşte, rosteşte, mînuie, simte
carnea le dezorientează viaţa" - lucrurile cu care intră în contact.
Alina Zane, 8 ani. Biserica: "Unii Într-o istorie a jocurilor pre- şi
oameni aprind lumînări la biserică postdecembriste puse la cale de
pentru aceia care trebuie să fie intelectualii români, experimentele
povestiţi" - Teodor Zaica, 7 ani. lui Dorel Zaica ar putea fi
Rugăciunea: "Ne rugăm cu comparate cu acţiunile culturale
palmele lipite pentru că ele dacă ale Irinei Nicolau şi cu "Cercul
stau aşa, sînt ca o săgeată cu aripi artiştilor dispăruţi" şi reînviaţi la
de degete care se îndreaptă spre Petrila de Ion Barbu. Între ele
Dumnezeu" - Adrian Ioniţă, 9 ani. există un evident "aer de familie".
Diavolul: "Dacă dracul va
descoperi că, din greşeală, a făcut Ciprian VOICILĂ
un bine, s-ar concedia de ciudă,

Substrata
.
frunză căzută sau cîte un şuier de

N u îmi aduc aminte exact, dar

pasăre ce nu migrează niciodată.
O să-mi dau seama de ce o linişte
cred că sînt pe mare de vreo cîteva grea atîrnă deasupra insulei: toate
săptămîni. Nu am văzut nici un vietăţile îşi ţin răsuflarea să
petec de pămînt de cînd am părăsit urmărească pe ascuns cum trec
portul. Plutesc în derivă pe un oceaneu. Amintirile mele nu vor mai
de lacrimi fericite, colorate în exista, le voi arunca în temniţa din
albastru, care mă poartă uşor, mine şi le voi încuia cu un lacăt
geometric... Mă las descurajat pe fără cheiţă. Atunci, şi numai
umerii lor, fără să schiţez nici un atunci, o să-mi aud doar paşii
gest de împotrivire, ca şi cum aş ştileneşi pe pămîntul bătătorit şi
cu siguranţă unde am să ajung. trupu-mi revoltat de efort. Şi totuşi
 ceva mă va atrage înspre nord.
Poate am să mă lovesc, purtat de Ceva îmi va spune că urmează să
curenţi, de un colţ de insulă foarte aud o melodie, două, trei venite de
gol, cu o plajă tăcută la reflux, undenicăieri... Ca şi cum s-ar fi născut
mă va aştepta cuminte cuvîntul acolo, în insula pustie, numai
AJUTOR desenat pe nisip de o mînăpentru a le descoperi eu. Cineva
grăbită şi tremurîndă. O să fiu lăsatde departe îmi va şopti că
acolo, pe pămîntul umed, aşteptînd melodiile se vor numi
să fiu chemat deoparte. Rănile de pe "Hyperborea", "Antennaria" şi
buze o să se cangreneze, limba "Uva-Ursi"*, iar aceste triste
încleştată şi îmbîcsită de sare se va melodii mă vor face să mă simt
lipi de cerul gurii, iar mîinile uscateasfalt încins sub stropii veseli ai
de vînt şi de soare mă vor convinge ploii de vară. Şi abia atunci voi
că am atins în sfîrşit uscatul. Cu realiza că viitorul meu va fi o
ultimele sforţări mă voi arunca în amintire frumoasă...
desişul pădurii tropicale şi voi _____________
încerca să mă odihnesc aiurea, la * Substrata este numele albumului
umbra celorlalţi naufragiaţi, artistului norvegian Biosphere.
naturalizaţi acolo. Nici nu ştiu cînd o
să treacă timpul şi nici n-o să-mi Mihai DOBRE
pese. Răspunsurile la toate (Şuie Paparude)
întrebările mele de-acolo se află
aici. Pentru că urmează să mă mergi pe mîna mea
trezesc şi să înaintez adînc în burta
insulei pînă la rătăcire. Am să aud
din cînd în cînd, în spatele meu, cîte
un foşnet de

Românul şi libertatea de creaţie

În vechea revistă Teatrul, care a de fiecare dată, indiferent de

.

faptul că într-o seară sau alta un

apărut la Bucureşti din 1956 pînă actor sau altul este ori nu în cea
în 1989, exista o rubrică intitulată mai bună dispoziţie de joc. Mi s-a
"Reprezentaţia nr... X", unde se povestit că în unele teatre
publicau un fel de cronichete post- newyorkeze există persoane
premieră: la cîtva timp (cîteva luni, special angajate pentru a urmări
ba chiar şi cîţiva ani) după seara seară de seară spectacolul şi a
de gală, criticul care făcuse nota nu doar orice modificare
recenzia evenimentului, se ducea vizibilă din interpretarea actorilor,
iarăşi la spectacolul respectiv şi ci şi reacţiile publicului: dacă la o
apoi povestea ce-a văzut. Nu doar comedie, de pildă, rîsetele
dacă între timp surveniseră izbucnesc mai rar sau mai des faţă
înlocuiri (atunci comenta de standardul impus de premieră,
"prestaţia" noilor titulari de rol); în se deduce că la mijloc este cine
mod obişnuit, observa dacă ştie ce detaliu de joc observabil
montarea şi-a păstrat tonusul şi doar din sală, se procedează la o
nivelul sau dacă nu cumva se analiză a situaţiei şi la
petrecuseră abateri de la "linia" sancţionarea promptă a
iniţială, analiza încă o dată "vinovatului". Pentru banii lui,
interpretările actoriceşti şi cetăţeanul are dreptul la o marfă
constata cum au evoluat (sau impecabilă.
involuat) ele ş.a.m.d. Făcea, pe
scurt, un exerciţiu de critică Desigur, pe solul naţional nimeni
comparată, util tuturor - nu ar merge atît de departe cu
cititorilor/spectatori, care căpătau pretenţiile. Cu atît mai mult cu cît
astfel o idee despre cum lozinca agitată de actorul român,
funcţionează organismul viu al încă "din pruncie", este
spectacolului, realizatorilor, care creativitatea. Abia ajuns, cum-
obţineau un mic tablou sinoptic al necum, într-o şcoală de teatru,
propriilor progrese (sau regrese), tînărul viitor slujitor al Thaliei află
plus sentimentul că ecoul muncii că el face artă, nu meserie, că în
lor nu se stinge odată cu premiera, artă lucrurile esenţiale sînt
şi, în fine, lor înşile, căci îşi libertatea şi creativitatea şi că,
verificau "la rece" diagnosticul prin urmare, el are nu numai
iniţial, aducîndu-i, eventual, dreptul, dar aproape datoria să
corecţiile necesare. contribuie creator la opera pe care
o construieşte împreună cu alţii şi
Nu ştiu totuşi ca altundeva în lume cu, evident, creativitatea acelora.
să existe un asemenea gen Nu doar la repetiţii, nu doar pe
publicistic. Explicaţia este, parcursul chinuitoarelor căutări
probabil, aceea că nu ar avea ale desăvîrşirii, ci şi după aceea,
nimeni nevoie de el, pentru că un oricînd şi oricum. Cum zice strada,
spectacol, o dată "lansat" pe cînd şi cum vrea muşchii lui. Dacă,
scenă, rămîne la fel nu doar de la o de pildă, într-o seară i se abate
seară la alta, ci şi de la o lună la (impuls al creativităţii!) să
alta sau de la o stagiune la alta. De schimbe o replică, n-are decît s-o
altfel, în afara eventualelor schimbe; dacă îi vine să iasă din
"ajustări" ale distribuţiei, nici nu scenă prin dreapta, nu prin stînga,
ar avea ce altceva să se schimbe, n-are decît s-o facă; dacă demonul
întrucît concepţia regizorală creator îl împinge la gesturi în
fixează dinainte jaloanele plus, la prelungirea ori la
"ideologice" ale montării şi scurtarea unei şederi în scenă, n-
nuanţele jocului actoricesc, iar are decît să-l asculte - doar e
actorii... Ei, da: actorii se mişcă artist, creator adică, nu simplu
între aceste jaloane şi au grijă să executant. Că asta înseamnă
păstreze neschimbate aceste distrugerea echilibrului montării,
nuanţe, la care, uneori, au lucrat dezorientarea colegilor din
împreună cu regizorul vreme de distribuţie, ba chiar, la limită,
săptămîni întregi. Evident, mai înşelarea spectatorului, nu are nici
există mici diferenţe, amănunte o importanţă. Libertatea şi
uşor neasemănătoare, de la o creativitatea să trăiască! Este
reprezentaţie la alta, fiindcă motivul pentru care, în teatrul
actorul nu-i maşină şi i se poate românesc, înainte de a te
întîmpla ca într-o seară să aibă, de contrazice cu cineva pe tema
exemplu, o migrenă teribilă. Deşi - vreunui spectacol, e necesar să te
mi-au confirmat toţi actorii cu care asiguri că ai asistat la aceeaşi
am dezbătut chestiunea - în reprezentaţie ca şi preopinentul;
momentul cînd "intră pe scîndură" altfel, rişti să te cerţi degeaba pe,
interpretul, oricît ar fi de bolnav, practic, subiecte diferite.
nu mai simte nimic, nici durere,
nici oboseală, se poate întîmpla ca Pînă aici, lucrurile se păstrează
o suferinţă ascunsă (ori, totuşi în limitele normalităţii (chiar
dimpotrivă, o bucurie recentă) să-i dacă e vorba despre normalitatea
orienteze subtil modul de românească) şi ale bunului-simţ
manifestare într-o direcţie nouă, comun. Cînd însă se întîmplă - aşa
deosebită, în filigran, de aceea cum s-a întîmplat de curînd într-un
stabilită în timpul repetiţiilor. spectacol al unui foarte important
Acestea sînt însă abateri teatru bucureştean - ca, la
neesenţiale de la "portretul-robot" aprinderea luminilor pentru pauză,
al personajului, desenat cîteodată - un interpret (actor "cu nume"!) să
repet ideea pentru a o sublinia - în se adreseze spectatorilor, de pe
ceasuri lungi de trudă comună scenă, cu... recomandarea de a
alături de regizor şi de partenerii folosi răstimpul pentru a se uşura
din scenă. Este, în cazul actorului, de fireşti nevoi (termenul folosit a
o chestiune ţinînd de seriozitatea, fost mai scurt şi mai frust), intrăm
ba chiar de excelenţa profesională, pe teritoriul absurdului,
această consecvenţă, această suprarealului, neverosimilului. Al
coerenţă de cursă lungă a ficţiunii, într-un fel. Şi acolo
demersului artistic. În termeni mai rămînem şi în episodul următor.
pragmatici, este şi o chestiune de Căci, în faţa uluirii îngrozite a
respect faţă de public: oamenilor conducerii teatrului, actorul nostru
care dau bani ca să "cumpere" un şi-a explicat ieşirea drept o
spectacol, cu tot cu "prestaţiile" manifestare a libertăţii creatoare a
actoriceşti ce-l alcătuiesc, lise artistului...
cuvine acelaşi tratament
Alice GEORGESCU

O plictiseală agreabilă

* The Cardigans, Super Extra .

faţă de acel prim album solar,
Gravity, Universal elegant şi dulce din 1994,
International, 2005. Emmerdale, diferenţa nu putea
 decît să bucure şi să-mi certifice

P încă o dată prostia pe care o

oate că vă sînt dragi. Poate că vi făcusem cînd mă lăsasem păcălit
s-a făcut dor de ei. Poate că vă de aparenţele unui hit. The
mustra conştiinţa că de cîţiva ani Cardigans aveau în Nina Persson o
n-aţi mai încercat să aflaţi ce fac. personalitate distinctă, şăgalnică
Poate că, întîmplător, i-aţi văzut pe şi inteligentă care nu se sfia să
undeva şi v-aţi amintit de catifeleze asperităţile din "Iron
vremurile bune de odinioară. Poate Man" - Black Sabbath, pînă ce, din
că n-aţi uitat că ori de cîte ori aţi tot acel harnaşament heavy, nu
trecut prin momente dificile, ei v- rămînea decît voioşia galeşă a unei
au fost alături. Sau poate că, pur şi fericiri depline. Dublată de
simplu, vă aflaţi într-o pană de idei instrumentişti inventivi, muzica lor
şi gîndul de a vă întîlni cu nişte avea un plus de rafinament faţă de
foşti amici nu e tocmai de lepădat. toate trupele la modă cu voci
Nu ştiu. Sînt o groază de motive feminine, vezi Garbage, bunăoară.
pentru care să-ţi doreşti, aşa, din Dincolo de aparenţele simpatice,
senin, să asculţi poveştile unor suedezii se aflau într-o intimitate a
persoane cunoscute. În orice caz, graţiei care te cucerea. Pe mine,
nu merită să complici prea mult unul, cu siguranţă.
motivele unei vizite. Cert este că,
odată ajuns, ai nevoie, ca orice După cum suna primul extras pe
prieten egoist, de o atmosferă single de pe Super Extra Gravity,
plăcută şi de o gazdă jovială şi, "I Need Some Fine Wine, And You
mai ales, de nişte poveşti care să Need To Be Nicer", aveam toate
treacă rapid peste stînjeneala motivele să cred că lucrurile vor fi
inevitabilă a unei revederi de cît se poate de plăcute. Unu la
curtoazie. Şi, dacă toate astea se mînă, şi nu e argument de duzină,
potrivesc şi în privinţa suedezilor melodia avea cel mai bun titlu pe
de la The Cardigans, cu atît mai care l-am auzit în ultima vreme,
bine, căci despre ei va fi vorba în doi, versurile debordau de ironie şi
cele ce urmează. de haz nebun, trei, sound-ul în
forţă promitea ceva diferit, însă
Istoria este simplă şi n-are nici o plin de acel bun-gust de odinioară,
legătură cu chestiunea numită patru, Nina Persson arată răpitor,
"Love Fool". Ba dimpotrivă, piesa cinci, ritmul te contamina şi te
în cauză, cu toată placiditatea ei trezeai cîntînd în gura mare
drăguţă care a răsunat obsedant refrenul, şase, dincolo de refren,
pe cuprinsul unui an întreg, a se piesa suna al naibii de bine, şapte,
citi 1996, cu toată încăpăţînarea mi se făcuse dor de ei, opt, era
dumisale de a-şi prelungi ecourile timpul pentru o vizită.
şi în anii următori, cu tot acel
orgoliu nemăsurat şi tălîmb de a Ei bine, i-am vizitat. The Cardigans
se erija în singura definiţie posibilă au acum aerul acelor cupluri
a grupului, nu a avut altă menire căsătorite de mult în care acţiunile
decît să mă îndepărteze, la fel ca s-au transformat încet în tabieturi,
pe orice snob elitist care refuză cu relaţia şi-a pierdut din
obstinaţie hiturile îmbrăţişate de inventivitate, poveştile sună
popor, de realităţile intime ale unei molcom şi monoton, iar gesturile
mari formaţii. De abia cu albumul au un aer de suficienţă plăcută, de
Gran Turismo din 1998 urechea bun-gust plictisit, de repetiţie
mea fudulă a catadicsit să se agreabilă. Super Extra Gravity
coboare de la înălţimile sale pare un cămin tihnit, în care
pentru a descoperi ce minunăţii se oricînd poţi degusta un ceai de
ascund în spatele unei melodii de calitate sau vreo prăjiturică plină
paradă (şi nevinovate) ca "Love de stafide. În calitatea mea de
Fool". Şi chiar dacă Gran Turismo vechi prieten egoist, mă simt un
suna sensibil diferit (mai pic dezamăgit. Oricum,
complicat, mai întunecat şi complimente gazdei.
underground, mult mai puţin pop
şi mai curînd electro) Matei FLORIAN

În Grimmlanda

* Fraţii Grimm / The Brothers ce alt realizator de fantasmagorii

.

Grimm (SUA, 2005), de Terry cu buget mare (în afară de Tim

Gilliam. Burton) ar fi îndrăznit să viseze un
cadru ca acela în care un cal
turbat nechează şi camera
N oul film al lui Terry Gilliam pătrunde pînă la copilul pe
spune povestea a doi impostori jumătate înghiţit care se zbate în
care trăiesc de pe urma cerul gurii lui? Şi cine ar fi fost în
superstiţiilor populare, luînd la stare să-i insufle aşa o vitalitate
rînd satele prusace de la începutul maliţioasă - de-a dreptul sinistră -
secolului al XIX-lea şi biruind unui personaj nu foarte interesant
demonii locali la capătul unor din punct de vedere vizual cum
lupte grele - i. e. complex părea să fie Omul de Turtă-Dulce?
înscenate -, pînă cînd cad în mîna Deci cum se face că, în pofida
autorităţilor (de ocupaţie - atîtor minunăţii sau blestemăţii
franceze) şi, în schimbul graţierii, (başca rădăcinile şerpeşti ale
primesc să rezolve o afacere mai copacilor; başca roiurile de
puţin obişnuită. O fetiţă a dispărut insecte; başca turnul ruinat, plin
din satul ei. Există semne că ar fi de corbi şi de pînze de păianjen),
fost urmărită de un lup. Purta pădurea din Fraţii Grimm nu pare
paltonaş roşu şi căciuliţă - tot deosebit de vrăjită? (Dacă vreţi
roşie. Şi din acelaşi sat a mai atmosferă autentică de pădure
dispărut o fetiţă. Ca să nu se grimmiană, căutaţi Satul , un film
rătăcească în pădure, presărase realizat în 2004 de M. Night
 Shyamalan.) Răspunsul este că
grăunţe în urma ei, dar păsările le- Gilliam tinde să gîndească exclusiv
au mîncat. Prin sat circulă un zvon în imagini. Îmi puteţi spune că
despre o regină rea căreia i-ar asta e însăşi definiţia unui regizor
plăcea să stea de vorbă cu oglinda. de film, dar eu aş răspunde că
Şi tot prin sat circulă o babă regizorii înzestraţi natural pentru
ţicnită care-ţi bate la uşă la ore cinema tind să fie preocupaţi în
imposibile, chicotind şi oferindu-ţi egală măsură de chestiuni de ritm
mere. Cum să te concentrezi în şi de ton; a gîndi numai în imagini
asemenea condiţii? Şi ce să scoţi (fie ele oricît de glorioase) denotă
din informaţiile astea? Dar cei doi o vocaţie de ilustrator mai curînd
escroci - eroii noştri - vor reuşi să decît una de cineast. La prima
scoată ceva de aici. Numele lor vedere, obsesiile lui Gilliam - Don
este Grimm. Fraţii Grimm. Quijote, Münchausen, Sfîntul
Graal - pot să-l recomande ca pe
Pentru Gilliam, această călătorie un împătimit al poveştii, adică o
(complet fantezistă) la izvoarele companie ideală pentru fraţii
fluviului de poveşti ce poartă Grimm, dar în realitate el n-a
numele fraţilor este, mai presus de dovedit niciodată un mare simţ al
orice, o ocazie de a scoate din epicului şi pădurile lor nu-l inspiră
poveştile respective imaginile cele ca povestitor, ci îi promit un
mai puternice şi mai stimulative - paradis ilustratorului din el. Chiar
aşii şi jokerii -, amestecîndu-le şi dacă o să vă placă filmul, s-ar
reîmpărţindu-le după cum îl putea să vi se pară insuficient, ba
îndeamnă apetitul lui pentru chiar sărăcăcios, ca omagiu adus
subversiune (pe de-o parte) şi fraţilor Grimm. Există multă voie
apetitul lui pentru magie (pe de bună în el - la actorii (Matt Damon
altă parte), amîndouă nelimitate, şi Heath Ledger) care-i
dar amîndouă strunite (în cazul interpretează pe fraţi (deşi sînt
acesta, sever) de prudenţa polarizaţi în cel mai artificial stil
producătorului (Miramax). Cît de hollywoodian - pragmaticul contra
satisfăcător e rezultatul? Ei bine, visătorului). Există ceva sănătos în
dacă se întîmplă să lucrezi la un nonşalanţa cu care Gilliam mută
referat cu titlul "Plăcerile excursiei de colo-colo piese grele, esenţiale
culturale în stil postmodern: şi, ai fi zis, imuabile din mobilierul
Deconstrucţii, reciclări şi alte oricărei copilării occidentale. Şi
cioace", Fraţii Grimm îşi va găsi cu există clovneria aceea voinicească,
siguranţă loc în inima şi în direct-în-cameră, pentru care
lucrarea ta (eventual sub titlul: Gilliam are o mare indulgenţă
"Un anarhist în Grimmlanda: (rămasă de pe vremea cînd făcea
Bunicuţo, de ce ai o plăcere atît de parte din trupa Monty Python) şi
mare să încurci poveştile?"). Dar de care răspund aici Jonathan
dacă eşti, pur şi simplu, un Pryce (în rolul unui general
spectator căruia îi plac poveştile, francez) şi Peter Stormare (în rolul
dacă tot ce-i ceri unui film despre unui torţionar italian). Ceea ce
fraţii Grimm este să-ţi atingă cu lipseşte de aici este un simţ al
 potenţei magice a poveştii, adică
adevărat imaginaţia, atunci cu ce exact acel simţ pe care orice film
te alegi din filmul lui Gilliam? Ca bun despre fraţii Grimm e dator
în toate filmele lui (printre care se să-l celebreze.
numără Brazil şi Regele pescar ),
există aici imagini fabuloase: Andrei GORZO

pe de altă carte

* Nina Berberova, Doamnele .

se poate spune aşa -, iar Margarita
din Sankt-Petersburg, o plînge, cu ceva gînduri şi trăiri
traducere din rusă de colaterale, legate mai de iubitul
Margareta Şipoş, Colecţia său, mai de aerul parfumat al
"Cartea de pe noptieră", clasicei livezi din apropierea
Editura Humanitas, 2006. verandei, mai de rochia albastră şi
zuluful de pe frunte. Totul, într-un
spaţiu striat de un roşu colateral
C înd ţara arde, victima directă îşi roşului bolşevic, aruncat fie de
smulge părul din cap. Victima lumina asfinţitului şi răsăritului,
colaterală suferă întotdeauna cu fie de lumînările din pensiune, fie
un gest în plus: ea îşi smulge părul de părul roşcat al Margaritei sau
agăţat în peria cu care tocmai se de îmbujorarea personajului care
pieptăna. Într-un fel, în victima avea să sape cuvenita groapă din
colaterală moare mai multă viaţă, livadă, pentru înmormîntare.
aşa încît, în privinţa ei, istoria e nu
numai mutilantă, ci şi cinică. Peste şapte ani, roşcata Margarita
se va întoarce, de astă dată cu
În linii mari, cam asta se întîmplă fiica ei, la mormîntul mamei. Ce va
în Doamnele din Sankt-Petersburg. găsi, vă las să vă imaginaţi. Cert e
Cărticica aceasta de seară, scrisă că şi acum lacrimile ei vor avea o
parcă în şoaptă, e o colaterală în colaterală în grija pentru hainele
raport cu marile texte ale Ninei micuţei, care nu trebuie
Berberova, dar însăşi povestea pe murdărite, şi în spasmul unei
care o spune e o poveste a scurte interogaţii despre
pătimirilor colaterale. Dumnezeu, aşa cum le stă bine
ruşilor.
Sîntem într-o Rusie agitată de
primele semne ale revoluţiei N-am citit poveste mai frumoasă
bolşevice, iar Margarita şi mama care să aibă o asemenea morală:
sa, burghezele petersburgheze, dacă, cînd ţara arde, cea care se
pun de-o mică vacanţă la o piaptănă e o tînără, şi încă una cu
pensiune de ţară. Aici, mama părul roşu, ţara arde cu păcat!
moare peste noapte, curat
colateral, adică din motive de Claudiu CONSTANTINESCU
sănătate - dacă

De ce trebuia plecat din România

* Matei Călinescu, Un fel de .

perioadă prin nefirescul şi
jurnal (1973-1981), Editura tensiunea ei, dar mai ales prin
Polirom, 2005. opţiunea radicală a negării
identităţii româneşti, "o
permanentă autotortură, un fel de
La începutul anilor '90, în plină pedeapsă sieşi impusă". Dar
explozie memorialistică, Amintirile dincolo de atracţiile teoretice sau
în dialog între Matei Călinescu şi abisale, exilatul aflat la începutul
Ion Vianu au însemnat nu doar unui imprevizibil proces de
reconstituirea amănunţită a două redefinire doreşte o ideală
biografii exemplare, nu doar "coabitare a celor două identităţi
rememorarea unei atmosfere de libere şi la voia întîmplării, în
abjecţie morală, deja ameninţată lumile lor de cuvinte şi imagini
de amnezia generală, dar şi paralele". Revenirea în România -
impunerea unui standard foarte prin traducerea cărţilor
înalt al evocării. Portretul lui M, americane, dar şi prin reeditarea
jurnalul scris de Matei Călinescu celor româneşti sau prin densa şi
în primele 40 de zile după moartea lucida actualitate a jurnalelor
fiului său, este, în mod sigur, una scrise în "limba secretă" - confirmă
dintre cele mai zguduitoare cărţi azi împlinirea (cît de dificilă?) a
scrise vreodată în româneşte. Cea dorinţei din 1977, visul unei duble
de-a treia carte de memorii identităţi unificate de pasiunea
publicată de Matei Călinescu - pentru lectură şi de o neobosită,
subtilul exeget al modernităţii, dar misterioasă chiar pentru scriitor,
şi autorul unui roman unic, Viaţa atenţie.
şi opiniile lui Zacharias Lichter - se
situează cumva între cele două, De acelaşi efort de clarificare
înglobîndu-le parţial şi reluîndu-le personală ţin şi evocările celor
- în priză directă - pe alocuri. care au ales opoziţia făţişă, cazuri
dramatice şi grotesc manipulate
Cheia de lectură a acestui jurnal de către "organe". Disidenţa lor
din primii ani de exil se află tot în este văzută într-o notaţie din 27
Amintiri în dialog. E un mod de a iunie 1979 ca o "decizie
spune, dată fiind şi cronologia imprevizibilă... de a da un curs
inversată a acestor scrieri, că radical diferit vieţii lor, de a ieşi
experienţa personală, mai ales cea brusc dintr-o duplicitate cotidiană
traumatizantă, merită şi trebuie reală sau virtuală, ceva din «saltul
scrisă mai ales în perspectiva în paradox» al unei conversiuni
comunicării, a dialogului cu religioase". Pentru Ion Vianu,
ceilalţi. Un fel de jurnal reface prietenul din adolescenţă, un alter-
istoria identităţii româneşti a ego în fond, experienţa disidenţei
scriitorului după brutala (dar a însemnat o formă extremă de
inexorabila) "rupere a ei de libertate, o "trăire cvasi-mistică"
România". Este vorba despre o neegalată apoi. În cazul istoricului
identitate profund omenească, dar Vlad Georgescu, disidenţa -
şi de una literar-scriitoricească, o hotărîrea de a scrie un studiu
identitate matură, bine articulată, despre istoriografia comunistă din
a unui intelectual român de primă România - "a fost o acţiune
mărime obligat să rupă cu propriul profesională bine cugetată, dar
trecut, dar păstrînd (prin familie, pur individuală, solitară, secretă şi
prieteni, prin imaginea onirică a de-un paradoxal donquijotism".
unui Bucureşti terifiant şi, mai Disidenţa lui Paul Goma i se pare
ales, prin scris) esenţa acestuia. lui Matei Călinescu, în 1978,
Pentru că această identitate fundamentală în simbolismul ei,
românească al cărei jurnal îl citim deşi diferenţa de calibru între
este unica formă de recuperare a scriitor şi omul politic îi apare încă
patriei pierdute, a "ţării de care de atunci evidentă. Dar poate cel
am fost furaţi", cum descrie, atît mai dureros resimte diaristul
de exact, Ion Vianu situaţia umilirea absolută a bunului său
exilului obligatoriu. prieten, Ion Negoiţescu, estetul
absolut: "Ce umilire absolută să fii
Identitatea românească a în situaţia de a juca rolul
diaristului nu este însă una delatorului (chiar dacă informaţiile
remanentă, încremenită sau pur şi pe care le dai sînt voit false,
simplu nostalgică. Ea se fictive, complet neincriminante,
reconstruieşte, activ, în paralel cu sau chiar, ca în cazul unic al lui
cea americană, în alt timp şi alt Nego, auto-incriminante!)! Ce
spaţiu. Hotărîtă la nivel umilire nespusă în simplul fapt de
inconştient-simbolic, plecarea din a fi bănuit de alţii, fie şi în mod cu
România se cere elaborată, totul neîntemeiat!".
reluată, înţeleasă şi acceptată
interior. Nu întîmplător jurnalul Toate aceste destine fracturate şi
acestui timp de înţelegere şi multe altele sînt însă empatic
asumare liberă începe cu moartea expuse nu doar pentru limpezirea
tatălui, la puţin timp după personală. Diaristul înţelesese în
plecarea din România, şi se 1980 că motivul pentru care
încheie, nouă ani mai tîrziu, cu trebuia să plece din România era
ritualul exterior şi gol de "climatul de insalubritate morală
semnificaţie al primirii cetăţeniei creat în mod sistematic de către
americane. Între ritualul necesar poliţia politică, o poliţie dacă nu
şi neîmplinit al despărţirii de tată mai perversă, în orice caz mai
(şi de ţara tatălui) şi ritualul murdară decît şi-o închipuia
mecanic al cîştigării unei patrii (în Orwell în 1984". Mai ştia însă -
care exilatul se va simţi mereu un prin partea sa abisal-românească -
apatrid) se întinde doliul din acest ce univers ficţional poate fi un
jurnal. Căci Matei Călinescu nu univers concentraţionar, în
vrea - nici aici şi nici în celelalte abjecţia lui. Doar că preţul acestei
jurnale - să comunice ficţiuni - pe care îl mai plătim şi azi
incomunicabilul. Nu aflăm nimic - e mult mai mare decît ne-am fi
despre "profunda criză personală", imaginat.
independentă de trauma exilului.
Problema de fond din jurnalul În fiecare frază a acestui jurnal, ca
anilor 1973-1981 este cea a în toate cărţile semnate de Matei
construirii şi asumării dublei Călinescu, există acea claritate,
identităţi, în fond o altă schizoidie:
complexitate şi densitate pe care
identitatea "invizibilă", păstrată înscriitorul însuşi le descoperea în
memoria celor apropiaţi, şi o alta pluralismul filozofic al lui Nelson
"vizibilă", a profesorului de Goodman. Spiritul dialogului,
literatură comparată de la Indiana comunicarea cu celălalt,
University din Bloomington. înţelegerea împreună, care par - în
România, mai ales - virtuţi ţinînd
De vechea identitate ţine şi relaţia de identitatea americană a
cu Mircea Eliade, alt "dedublat", profesorului Matei Călinescu, erau
văzut mai degrabă ca un mare însă intacte în notaţiile din jurnalul
profesor, din stirpea lui Tudor românesc al primilor ani de exil,
Vianu, decît ca un model de exil. laolaltă cu un acut simţ al
Calea lui Cioran îl atrage pe Matei intolerabilului de care-ar fi mare
Călinescu în această nevoie azi.

Simona SORA

Dilema veche vă recomandă

* De încercat, şi după Sfîntul (Prietenie absolută) de Fernando

.

Valentin, acest vin: "Te iubesc Meirelles (nominalizare Bafta,

mult", lansat de Cramele Remeş. Globul de Aur); Noi albinosul de
Un roze uşor, demi-dulce, la 7,50 Dagur Kari (Trofeul TIFF 2004);
RON. Nu sînt băutor, dar îmi place Sideways (In vino veritas) de
cum îl cheamă. (Radu Cosaşu) Alexander Payne (Oscar 2005);
Closer (Ispita) de Mike Nichols
* "Retrospectiva celor mai bune 10 (nominalizare Oscar 2005); El
filme ale anului 2005", a 6-a ediţie, Maquinista (Maşinistul) de Brad
din 17 în 23 februarie, la Cinema Anderson. (Alex. Leo Şerban)
"Europa"; lista de zece titluri
(votată de criticii şi jurnaliştii din
România) cuprinde: Moartea
domnului Lăzărescu; Gegen die
Wand (Cu capul înainte) de Fatih
Akin (Ursul de Aur 2004); The
Dreamers (Visătorii) de Bernardo
Bertolucci; A History of Violence
(Umbrele trecutului) de David
Cronenberg (nominalizare Oscar
2006); Mar adentro (Marea
dinăuntru) de Alejandro Amenabar
(Oscar 2005); The Constant
Gardener
* Pimp my ride, emisiunea de pe
MTV, prezentată de raperul X-
Zibit, în care o gaşcă de mecanici
şi designeri auto ingenioşi de pe
coasta de vest transformă rablele
telespectatorilor în automobile de
lux, cu design personalizat,
sisteme audio-video de ultimă oră,
comenzi digitale, jacuzzi etc. Artă!
(Marius Chivu)
Dilema veche vă recomandă

Despre teatru, fără conflict

Revistă cu o prezenţă publică dezbateri despre ce şi cît poate

.

face teatrul întru restituirea

discretă, din cauza dificultăţilor de memoriei comunismului, despre
difuzare, Teatrul Azi apare doar scop şi mijloace, despre valoarea
datorită încăpăţînării unui grup de recuperatorie (sau poate
tineri teatrologi stimulaţi de blasfematorie) a rîsului. Scriind
energia Floricăi Ichim: despre festivalul de teatru clasic
convingerea că un fenomen de la Arad, Adrian Palcu trece
cultural care atrage mii de oameni rapid peste enumerarea
(creatori, critici, funcţionari şi, nu reprezentaţiilor văzute şi încearcă
în ultimul rînd, public) trebuie să pună în discuţie trăsăturile noii
consemnat, dacă nu şi discutat, regii (există?) şi publicul căreia i
asigură continuitatea acestei se adresează. Un asemenea
publicaţii: prin redactorii ei, a ştiut demers ar fi meritat poate o ieşire
să depăşească şi relele intenţii şi, din contextul rubricii, pentru a
mai nocivă decît toate, indiferenţa. declanşa dezbaterea de care atîţia
Primul mare merit este că există. creatori au nevoie, pentru a-şi
Al doilea, e strădania izbutită de a afirma propriile idei iconoclaste
înregistra la zi şi - în măsura sau nu. Paradoxal, o revistă care
posibilităţilor - exhaustiv se ocupă de un gen literar care nu
fenomenul teatral. În ianuarie a există în afara conflictului, evită
apărut numărul dublu 1-2 care se orice ar semăna cu o poziţie
ocupă de festivalurile, premierele polemică.
şi evenimentele teatrale ale
sfîrşitului lui 2004, în aşa fel încît Repartizate pe secţiuni, textele se
ceea ce se scrie mai poate fi înşiră unul după altul. Sînt toate la
 verificat de către un cititor excesiv
de curios mergînd la un spectacol fel de importante? Sînt toate la fel
existent încă pe afiş. de precise în argumentaţie? Sînt
toate la fel de bine scrise?
Cum e şi firesc, opiniile Întrebările apar la lectură, dar nu
înregistrate de revistă sînt par să-i fi neliniştit pe cei care au
divergente. Astfel aflăm de la alcătuit sumarul. Există în acest
Doina Modola care a văzut O zi din număr dublu o mulţime de
viaţa lui Nicolae Ceauşescu, la polemici implicite şi, pentru o
Festivalul "Caragiale" că a asistat persoană familiarizată cu viaţa
la "imposibila şi pedestra sa teatrului, e evident că nu prezenţa
înţesare cu mijloacele uzate ale lui Don Quijote pe scenă (cel mai
festivismului «revoluţionar» amplu capitol teoretic al
netransfigurate în nici un fel". numărului) trezeşte patimile şi
Constantin Paraschivescu a văzut aprinde zelul polemic.
spectacolul la Festivalul de la
Galaţi, unde a primit şi un premiu La ora asta, teatrului românesc nu-
(nu Paraschivescu, spectacolul!) şi i merge prea bine. Seamănă
i se pare că a văzut un "text şi cumva cu acei copii atinşi de
spectacol polemic, provocator cu Progerias, boala bătrîneţii
puternic impact satiric". Nu pledez timpurii. Nu cred, ştiind de ce
prin aceste citate pentru forţe dispune la ora de faţă, că de
omogenizarea opiniilor sau pentru la critica teatrală se poate aştepta
eliminarea celei care nu coincide un tratament competent. Dar este
cu aceea a redacţiei. Dar cred că poate de datoria ei să pună cap la
acest spectacol ar fi putut fi cap simptoamele şi să încerce să
prilejul unei salutare şi salubre localizeze manifestările bolii. (M.
B.)

trecerea prin reviste

Şofat sau urinat

.
îţi face mai rău. Urăşti lumea, ţi se

U întunecă cerul. Stopul e creaţia

n fior în trup, o certitudine: vine diavolului, coloana de maşini e a
pipiul peste tine şi tu eşti la stop pe nenorociţilor ce nu se mai satură
Mărgeanului sau pe Victoriei. Mai ai de maşini. Cine îţi conduce maşina
cinci minute teoretic pînă la birou acum? Sexul conduce mîinile pe
sau pînă acasă, pînă undeva cu volan. Da, da, el şi o clipă, în care
veceu. Dar eşti în maşină şi în în mă-sa nu se mai schimbă stopul,
coloană şi în, gura mă-sii, boul ăla vorbeşti cu sexul şi îi spui ce tare
din faţa ta nu a înaintat deloc. Zaci e, ce neînfricat e el. Îi promiţi

năpădit de instinct. Întîi, dai drumul
la radio, sonorul să-ţi ia din cap
problema cea lichidă. Te foieşti în
scaun din motive pipiare, cînd
Năstase e anchetat de PNA. Îţi
strangulezi sexul, te aşezi pe el,
cînd cincizeci de inşi cad cu un
avion şi praf se fac. Ce dracului nu
se face verde? E verde! E verde şi
începi să claxonezi ca un dement că
ăla din faţă a adormit. Şi trec
secunde în care laşi în haos
povestea de sub centură. Eşti
victorios! Uite, vezi clădirea în care
eşti om, nu mai eşti animal. Dar se
pune alt stop. Eşti aşa de aproape
de WC-ul salvator, tu general-
manager, tu, milionar, tu şofer, încît
prevezi gesturile: "salut", "salut",
"salut", "vorbim puţin mai tîrziu" şi
uite, uite, o gagică bună! Uite, uite,
pisoarul! Auzi cum un om de afaceri
a murit din muşcătură de cîine şi
urli: pipiiiiiiii! Cine să te audă? Eşti
închis în maşină! Nu poţi să o laşi
pe stradă, în trafic şi să pleci. Te
omoară ăl mare al tău! Şi ce faci?
Înjuri şi joci pe scaun! Dai drumul
unui jet mic şi curge pe cracul
pantalonilor de jdemilioane şi spui
gata, am rezolvat-o. Dar răcoarea de
pe crac
blonde, brune. Of, nu mai poţi! Nu
ai loc de parcare! Vaca aia de la
contabilitate şi-a pus maşina pe
locul tău! Bă, pe DN1 dacă erai! Pe
DN1, vii de la Sinaia şi opreşti din
croaziera ta cu 180 pe oră şi
urinezi pe frumuseţea de mac pe
care îl va culege vreo romantică
peste o oră, sau pe grîul din care
se face pîinea pe care tu o bagi la
toamnă în gură. Oh, da, DN1,
drumul pipiurilor ce coboară de la
munte. În plin oraş nu ai unde
parca pentru un veceu. Sexul te
face, degeaba ai creier şi ai reuşit
în viaţă. Traficul infernal te umple
de pipi. Uite, parcare! Dar pe
parcare stă scris că e rezervată,
dă-o dracului, nu ai ce face!
Abandonezi maşina şi fugi! Fugi!
Fugi! Nu poţi face la gard. Legea
morală şi pipiul sînt în tine. Fugi
pe scări, fugi, te salută secretara,
cea mai apetisantă femeie de pe
planetă, dar tu urmezi o idee fixă,
ce poate recrea lumea de o
eliberezi. Şi, gata, apeşi pe clanţă
şi descoperi un adevăr
fundamental: "momentan serviciul
apelat este ocupat".
Eugen ISTODOR

Radu Albala în 1984

Apropiata apariţie a prozelor lui Într-atît pot pune la inimă vorbele

.

lui, încît abia astă-seară îi voi

Radu Albala, la Humanitas, în mărturisi că ori de cîte ori - cu
colecţia "Cartea de pe noptieră" acea milă feroce care-i stă la fel de
îngrijită de Ioana Pârvulescu, mi-a bine ca papionul, pălăria şi batista
dat un nou avînt în căutarea unui la rever - mă întreabă: «Ce ne mai
manuscris de mult rătăcit în arhiva scrii, Relache, azi în
mea înfricoşată de tot ce înseamnă Contemporanul? Cine-l mai
ordine şi rigoare. Ca un făcut, de citeşte?», de fiecare dată îmi muşc
data asta l-am găsit, e "cuvîntarea" limba şi nu cutez să-i zic de la
mea, din 1984, la sindrofia din obraz: «Eu mai scriu acolo ca să
strada Vasile Mironiuc, unde mă citeşti dumneata...»
sărbătoream cei 60 de ani de viaţă
ai acestui adevărat boier al minţii Dar nu i-o zic. Ca să-l pedepsesc şi
şi îmbrăcăminţii. Cred că istoria eu, pe măsură, cu o laudă
literară - care pe mine nu mă nerostită, pe tovarăşul Albala.
obsedează, în timp ce pe el îl
fascina - nu va fi mofturoasă şi, E vremea să dezvălui ce am furat
curioasă cum îi e felul, va rosti, în împreună şi ce mă face, prin
privinţa acestui document de urmare, să mă socotesc tovarăş cu
epocă, blînda formulă: Să fie acest liberal înrăit, eu, un utecist
primit! încă nemîntuit care socoteşte că
noţiunile de dreapta şi de stînga,
dincolo de cercul strîmt, rece şi
"Mi se va permite, într-o adunare polar al politicii, sînt simptome ale
de spirite vii şi puternice, deci unei hemiplegii sufleteşti.
orgolioase şi susceptibile, să mă
înfăţişez - impostor cum sînt în ale Noi am furat împreună - ca pe
laudei de sine - ca un privilegiat, nişte mere dintr-o livadă de lîngă
ca un trufaş pentru o dată? Vă voi Bistriţa Năsăudului pe unde am
explica imediat, şi cît mai pe scurt, trecut cîntînd, din Traviata şi din
de ce. Baudelaire - trei săptămîni de
viaţă. De viaţă cum nici Cel de Sus
Sînt, cu siguranţă, primul scriitor nu a dus vreodată. Ni le-a dat El
român care l-a adus pe Radu sau altul, făcîndu-se că nu observă
Albala în paginile nuvelelor sale, sau trăgînd uşurel cu ochiul, nu
ca un personaj pe care cititorii îl are importanţă. Noi le-am luat.
consideră inconfundabil. Dacă Eram după cutremure ale
lăsăm deoparte notoria supărare timpului, ale naturii.** Am
legată de numele pe care i l-am străbătut România ca doi nebuni,
dat, dacă regret această lipsă de fiind gata de la Cîmpulung
inspiraţie, mă pot lăuda, pe o altă Moldovenesc - unde domnul Albala
parte şi multe alte părţi, că de cîte fusese luat drept intelectual turc
ori cititorii m-au întrebat aţîţaţi: de către telefonista hotelului - să
«Nu-i aşa că Vova Aftalion e ne întoarcem la Constanţa, dar ne-
domnul Albala?», le-am răspuns am rătăcit pe valea Izei. Am cîntat,
fericit ca un modest copist: «Da, el am băut, ne-am ocrotit şi am
e domnul Radu Albala, că nu-i pot discutat îndelung despre cuvinte,
spune tovarăş fiindcă nu am furat cum se nasc, cum mor şi cum
împreună...»"* Pentru cei care învie. Cred că eram fericiţi.
cunosc slăbiciunile mari şi Semnul suprem că nu mă înşel
evidente ale imaginaţiei mele, nu într-o problemă atît de grea - dacă
cred să fie o enigmă că, de cîte ori eram sau nu fericiţi - este acela că,
apare în Supravieţuiri, Radu odată întors din acea aventură,
Albala provoacă o sinceritate Radu Albala s-a desferecat din
vitală a eroului, trezeşte o orice inhibiţie şi orice prejudecăţi
fascinaţie a adevărului, dincolo de de clasicist şi ne-a fermecat cu
farmec. Radu Albala e primul care cele mai frumoase pagini scrise
o ştie. Cu arta lui de a nu-ţi vreodată de domnia sa, nuvelele
încredinţa ţie, celui care o meriţi, numite exemplar: Desculţe. Vă
o laudă prea mare - asta poate şi trimit la opera sa pentru a verifica
dintr-o disciplină severă în dacă nu-i aşa. Ceea ce a furat de la
educarea trufiilor sale - el a putut Săpînţa pînă la Cozia - tovarăşul
mărturisi altora, şi nu autorului, că meu Albala ne-a dăruit cu sporit
în "Ficţionarii, nu ştiu dacă aţi cîştig, cum stă bine oricăror
observat, eu sînt singurul personaj afaceri întocmite de bărbaţii
curat". Aşa este. Nu i-o pot superiori numiţi poeţi. Om al
confirma decît acum. Crailor de Curte-Veche, recunoscut
ca atare chiar dacă se prezintă
Pentru ca să ajung la această zilnic cu sufertaşul său la Casa
impresie, aceea că tovarăşul Scriitorilor, dînsul a trecut să
Albala - fiindcă am furat împreună, lucreze pe cont propriu, zămislind
veţi vedea ce... - este cel mai curat Tuţele, Elisele şi femeile de la
ficţionar din acea nuvelă, trebuie miez de noapte care ne însoţesc de
să deconspir că multe ore nu mi-au pe acum drumul nostru de români
fost deloc luminoase, din cauza (mai mult sau mai puţin oneşti)
domniei sale. Am ajuns cu acest El spre Styx. Furînd cîteva clipe
Bala - în arabă: cel falnic - la acel fericite de viaţă, hoţul le-a investit
grad de prietenie în care într-o eternitate de frază, cadenţă
observaţiile drepte asupra a ceea şi melodie. În ochii mei, el nu mai
ce faci strîmb se pun la inimă şi e un Paşadia, ci un Albala cu care
numai acolo. De cîte ori, vorbă sînt gata să plec, din nou, la furat
blîndă din copilărie, nu am avut cu mere pe paradisiaca vale a Izei.
ce să mă laud - greşeli de limbă, Pentru farfuzele tovarăşului meu
de virgulă, de informaţie, de gust... Radu Albala!".
- Radu Albala mi-a făcut noaptea
neagră, cu acea eleganţă care Luni, 20 februarie 2006, Radu
împietreşte clipa: «Foarte frumos, Albala ar fi împlinit 82 de ani.
Relache, articolul tău din ______________
Contemporanul, dar nu Anteu ţine * Explicaţie la 2006: liberal convins,
în spate Terra»... Să-i spun că refuza să fie apelat "tovarăşe" cu acest
argument ţeapăn: "nu sîntem tovarăşi
fusese un lapsus care mă fiindcă nu am furat împreună"...
cutremurase şi pe mine? O ştia.
Dacă nu mi-o ascunsese însemna ** Eram în toamna lui '77, la cîteva luni
că nu încape dezvinovăţire şi după 4 martie...
astfel, din cauza acestui Anteu, am
petrecut sumbru noaptea ultimului Radu COSAŞU
revelion.
Violenţa în familie între 1800 şi 2007

Recentele imagini de la TV mi-au afirmaţia unui actor anonim de la

.

1793, ce susţine în gura mare: "că

readus în minte ceea ce ştiam, pînă acum puţin o au bătut-o, iar
ceea ce ştim, ceea ce ignorăm cu de acum înainte va să o bată pînă
bună ştiinţă şi indiferenţă de ani o va omorî dă tot, căci iaste
buni: violenţa în familie. M-am muierea lui şi n-are nimenea
întrebat şi te întreb pe tine, treabă cu dînsa". Iar ca el sînt
cititorule, care să-i fie explicaţia: mulţi alţii ce ştiu că sînt înainte de
lipsa de educaţie, persistenţa unor toate stăpîni, dar şi "învăţători",
mentalităţi ancestrale, răutatea întrucît femeia este "proastă din
din noi, sărăcia, mizeria umană? fire", iute", "limbută", "slabă", mai
Un lucru este cert, ea are doi aproape de păcat, într-un cuvînt
actori: bărbatul şi femeia (şi aici "inferioară" din toate punctele de
mă refer numai la cupluri în care vedere.
violenţa este de tip masculin căci,
din nefericire, există şi copii bătuţi 3) Femeia acceptă şi-şi însuşeşte
de părinţi, dar şi soţi pedepsiţi de cele două discursuri, mizînd
soţii). Iar violenţa este considerată deseori în cîştigarea unui proces
un drept al bărbatului, în timp ce pe propria inferioritate. Dar
femeia acceptă şi recunoaşte tacit înainte de a ajunge la tribunal,
acest drept, cu alte cuvinte acasă, în familie, ea trebuie să dea
consimte cu bună ştiinţă la ascultare bărbatului căci "unirea",
propria-i maltratare. "dragostea" se întemeiează pe
"supunerea femeii şi otcîrmuirea
La 1800, violenţa este un fapt bărbatului". Educată să fie
cotidian, fie că se manifestă în dominată, supusă, femeia acceptă
familie şi-i cad victimă nevasta, şi asumă autoritatea şi
copiii, soacra şi uneori chiar soţul, superioritatea masculină pe care
fie că are loc în uliţă, cu păruieli şi la rîndu-i o transmite mai departe:
înjurături, fie că însăşi puterea "că am suportat toate cîte mi le-au
intervine violent pentru a restabili făcut că îmi era bărbat şi stăpîn".
ordinea. Există aşadar în
mentalitatea colectivă un filon de 4) Colecţia de proverbe, indiferent
violenţă adînc înrădăcinat în că sînt româneşti sau de prin alte
mintea norodului. El poate fi culturi şi civilizaţii, ne transmite
surprins în cel puţin patru maniere acelaşi antifeminism feroce. Iată
de gîndire. Să le luăm pe rînd: cîteva de pe la noi: "Muierea cea
rea un vifor în casa ta" sau "Mai
1) Puterea dă dreptul soţului să-şi bine cu lei şi cu bălauri la masă,
"altoiască" soţia, interpretînd decît cu muierea rea în casă. Că
bătaia nu ca pe o umilinţă, ci ca o hiarele cu mîncarea se îmblînzesc,
"îndreptare". Glava 185 din iar muierea rea nici de mîncare,
Îndreptarea Legii (1652), cod de nici de cuvînt ia" sau "Muierea
legi folosit în practica juridică, îi necertată e ca moara neferecată,
"recomandă" la ce tipuri de bătaie nu macină bine" sau "Cearta fără
poate face apel fără a fi pedepsit: bătaie e ca nunta fără lăutari".
"cînd va fi cu vină" primeşte voie
de a-şi îndrepta femeia "cu Azi toţi aceşti factori (şi vor mai fi
măsură" şi "cu blîndeţe" şi poate şi alţii) sînt perfect reperabili în
folosi "palma sau pumnul". Aceste mentalităţile românilor noştri ce
recomandări sînt valabile numai se vor cît mai europeni: puterea se
cînd vina muierii se dovedeşte a fi cam dezinteresează, iar poliţistul
"micşoară", însă pe măsură ce vina comunal, care şi el îşi bate
creşte, bătaia îmbracă forme din nevasta, nu prea are de ce să se
ce în ce mai dure, iar soţul implice, soţ şi soţie consimt la
primeşte deplina libertate în punerea în scenă a violenţei că
aplicarea acesteia, fără a fi certat. doar încă se mai crede că palma
Devine "vrăjmăşie", pedepsită de bărbatului este semn de dragoste,
legi numai în condiţiile în care proverbele sînt cît mai actuale,
bătaia se aplică cu toiagul, de căci bătaia continuă "să fie ruptă
exemplu, şi fără de vină. În din rai". Dar adevăratele cauze
practică însă, se constată că în rămîn încă lipsa de educaţie şi
faţa numeroaselor cazuri de sărăcia. Unde să plece o femeie
violenţă conjugală, Biserica nu se bătută, cu o droaie de copii şi care
emoţionează prea tare şi doar nu are nici o meserie? Nu are
rareori ia partea femeii, încercînd curajul să treacă pragul casei şi
la rîndu-i "îndreptarea" bărbatului nici măcar nu-şi imaginează că ar
violent tot prin folosirea violenţei. putea vreodată să i se schimbe
soarta. Îl imploră doar pe bunul
2) Bărbatul îşi justifică violenţa Dumnezeu ca bătaia de a doua zi
îndreptată împotriva soţiei sale "să fie mai cu blîndeţe". V-am spus
folosind argumentul suprem: odată eu că sîntem mai aproape de 1800
cu căsătoria, "muierea" devine decît de 2007. Şi-atunci ce să
proprietate asupra căreia are căutăm în Europa, cînd noi încă nu
drepturi depline. Discursul se ne-am rezolvat problemele vechi
concentrează în de două sute de ani?

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU

O schimbare
 .
de generaţie, după 16 ani de la

A Revoluţie. Sînt poate căpşunarii cu

m tot auzit în ultima vreme unele experienţele lor, ori apropierea de
păreri care mi le-au confirmat şi pe intrarea în Uniunea Europeană. Sau
ale mele. Cînd te întorci în ţară din toate la un loc... Oamenii au înţeles
Occident, multe lucruri îţi pot părea de unde şi cum le poate veni o viaţă
încă jalnice, mizerabile sau aflate mai uşoară. Au început să-şi
într-un stadiu primitiv. De la praful şi cumpere aparate moderne, chiar şi
noroaiele de pe străzi, pînă la prin localităţi uitate de Dumnezeu
clădirile neterminate sau cu tencuiala (de exemplu, nu prea mai sînt
căzută; gardurile de sîrmă ruginită de gospodării fără maşină de spălat
pe aeroport, maidanele cu vegetaţie automată), au început să-şi
uscată, încă prea multele Dacii sau îmbunătăţească instalaţiile sanitare,
sistemele de ieşire din parcare mult copiii au computere. Se fac astfel de
mai întortocheate decît ar fi normal. cumpărături pe credit, fără teama
Există însă ceva care pare să se fi de îndatorare. Dorinţa de
schimbat substanţial şi destul de uşor prosperitate şi progres pare
remarcabil (tot mai multă lume eliberată de orice balast ideologic
observă), cel puţin în Bucureşti. E stupid. Am auzit foşti FSN-işti (din
vorba de oameni. De felul în care aceia care la începutul anilor '90 nu
arată şi în care se comportă. Nu mai voiau să ştie de altceva decît de Ion
vezi atîtea chipuri chinuite, cu Iliescu şi care îl regretau apoi pe
pecetea opresiunii şi a sărăciei Ceauşescu) spunînd că vor să-şi
întipărită pe ele. Pe stradă, lumea înnoiască locuinţa "ca să intrăm şi
parcă e mai veselă, cu mersul ceva noi cum se cuvine în Uniunea
mai vioi şi mai bine îmbrăcată. Nu Europeană". Mentalitatea
mai predomină hainele acelea triste ţărănească, potrivit căreia e bine să
(dese în anii trecuţi). Oamenii nu mai nu te faci de rîs faţă de vecini, a
par aşa preocupaţi doar de început să funcţioneze de cînd a
supravieţuire, de grija mîncării şi a devenit destul de clar că vor fi
zilei de mîine. Un spirit bun şi mai desfiinţate gardurile, adică
constructiv dă să iasă la iveală, după graniţele. De cînd aderarea a
ce frustrările şi răutăţile s-au mai devenit ceva palpabil şi nu mai
epuizat. Parcă nu se mai aud atîtea există teama că e vorba de o nouă
văicăreli pe stradă sau la televizor, iluzie. Oamenii au priceput cît de
aşa cum ne obişnuisem în ultimii ani. mult avem de recuperat faţă de
Tinerii sînt mai în pas cu vremea, aceşti vecini şi cît de greşită e
vîrstnicii încearcă să mai recupereze mîndria cu lucrurile şi ideile de pe
cîte ceva. Balanţa pare să se fi vremea comunismului. Dar poate că
înclinat definitiv spre un tip de toate astea sînt doar nişte impresii
mentalitate mai normală. Ţara subiective, după cum subiectivă e
propriu-zisă (infrastructura şi multe poate şi părerea că progresul de
din instituţii) a rămas acum parcă care vorbesc este acum unul firesc,
mult în urma pretenţiilor cetăţenilor. neforţat în nici un fel şi neimpus de
Poate că s-a întrunit masa critică de politicieni luminaţi, unei populaţii
oameni care au văzut şi au înţeles
 îndobitocite (mai degrabă invers).
ceva din Occident. E poate vorba de
un schimb Andrei MANOLESCU

Balada unei pensionare de tranziţie

Începusem, în numărul trecut, să pragmatică. Pasiunea ei pentru

.

artişti şi monden, împletită cu

scriu despre Feli, vecina bunicului învecinarea cu Cimitirul Bellu, o
meu. Nu m-am putut opri doar făcea să nu piardă nici una din
după o primă serie pentru că înmormîntările celebrităţilor. Ştia
portretul ar fi rămas incomplet, în despre toţi morţii, le ţinea
chiar cîteva din punctele lui socoteala. Mergea la
esenţiale. înmormîntările actorilor,
cîntăreţilor şi-ţi spunea cu
Felicia era omul micilor ciupeli şi exactitate cine a fost şi cu ce era
tranzacţii: acţiunile ei aveau, cred, îmbrăcat. Din cîte îmi amintesc, nu
de cele mai multe ori, şi o a lipsit de la înmormîntarea lui
motivaţie interesată, pragmatică, Ioan Luchian Mihalea. Şi nici de la
şi una, să-i zicem, de suflet. De cele ale diverşilor membri din
pildă, venea să-l viziteze pe Comitetul Central, precum şi ale
bunicul meu, care nu se mai putea actorilor din generaţia de aur.
deplasa, ca să discute cu el, şi
recunoştea că era as la politică. De fapt, pasiunea ei pentru
Dar, în acelaşi timp, o făcea şi cimitire nu data din ultima
pentru a se uita la televizor, şi perioadă, ci din tinereţile ei,
pentru a mai ciuguli din petrecute la Bistriţa-Năsăud, unde
mîncărurile pe care unii şi alţii din stătea pe o bancă în cimitirul local
familie le aduceau, şi pentru a şi scria poezii. Căci, în ciuda
împrumuta cîte una din multele aparenţelor, Felicia provenea
unelte deja de muzeu pe care dintr-o familie bună şi bine situată,
bunicul meu le păstra şi cărora le iar ea, la rîndul ei, a fost inginer
găsea, încă, o utilitate. Felicia o chimist. Şi măritată cu un doctor,
ducea rău cu banii; dar era şi dar pentru puţin timp: înţeleg că,
mînată de spiritul ăsta mercantil în deşi, pe vremea aceea, doamna
sine, ca o soluţie de supravieţuire Feli era subţire şi arătoasă,
şi ca un mod de a se adapta medicinistului îi cam plăceau
vremurilor: pe scurt, aş putea femeile...
spune că era un pensionar de tip
nou, aşa cum bunicul meu şi Poate de atunci s-a schimbat ceva
generaţia lui nu au fost niciodată, în Felicia. Sau poate după ce a
păstrîndu-şi demnitatea neştirbită. ieşit la pensie şi a intrat în
Pînă la urmă, o pensionară de categoria, cenuşie, a pensionarilor.
tranziţie, pe care vremurile tulburi Cenuşie, probabil pentru că, deşi
postrevoluţionare au alterat-o. au fost cineva la viaţa lor,
Mica ei descurcăreală, despre care bătrîneţea le dădea o altă aură:
a înţeles că e-n spiritul epocii, la ponosită şi fără speranţă. Era o
ea se manifesta aşa. Nu era ponoseală pentru care optau
supărător, atîta timp cît şmecheria semideliberat, nu pentru că nu ar
rămînea în sfera vizibilă şi era la fi avut bani să se îmbrace sau să
vedere. iasă (unii dintre ei se bazau pe
ajutorul copiilor), ci pentru că
De pildă, doamna Feli încerca să interveniseră frica şi dezinteresul.
comercializeze lucruri foarte vechi Aşa s-a întîmplat cu unchiul Valer,
pe care le avea prin casă. Odată a fost magistrat, care aproape că
vrut să ne vîndă o pastă Maxam, mirosea şi i se vedea lenjeria de
de prin anii '80, e drept, sub pantaloni; cu dl Nicolescu, şef
nedesfăcută. Pe de altă parte, cînd de cartier, care fusese avocat, dar
cerea ceva, o făcea direct, fără să purta mereu acelaşi costum
se-ncurce. Cînd îi satisfăceai ponosit şi aceeaşi bască de
cererea, nu se bucura ilegalist din filmele româneşti ale
necondiţionat de ceea ce îi ofereai, anilor '70, şi cu doamna Nicolescu,
pentru că avea şi ea demnitatea ei: care, literalmente, nu ieşea
se uita prin "marfa" primită, fie că niciodată din casă; cu Lidia Vişoiu,
era vorba de reviste sau pulovere, rusoaică adusă de un prieten de-al
le comenta, le clasifica, îşi bunicului în timpul războiului, care
permitea să refuze. Odată, i-am trăia la maximum conflictele cu
dat un pulover scămoşat sau prea vecinii ţigani, pe tema gazului, şi
lălîu. S-a plîns tuturor pentru că se era alcoolică. Şi cu doamna Feli
simţise jignită. Eu m-am simţit însăşi, pe care o respectam pentru
vinovată că nu ştiu să fac daruri. soluţiile ei de adaptare într-o lume
care nu avea nevoie de ea.
Dar doamna Feli nu se reducea la
latura meschină, Iaromira POPOVICI

E groasă...

"Barometrul cultural" publicat la Toate marotele intelectuale - ia te

.

uită cum ridicăm noi massele! - se

finele lui 2005 mi-a parvenit graţie topesc precum plastilina pe
celui mai recent număr al Ideilor calorifer. E limpede acum că aşa-
în dialog, unde H.-R. Patapievici numita "clasă intelectuală a
anunţă, fără trăiri deosebite, României", vorbeşte - în aceeaşi,
"decesul profetic" al culturii înalte. fatidică, marjă de eroare statistică
Faptul că popularitatea lui - un idiom incomprehensibil. Noi,
Caragiale se înscrie în marja de cei care am citit cu toptanul,
eroare a pomenitului sondaj (3%) sîntem paraleli cu ansamblul,
este, de pildă, halucinant. Dar, ce diferit şi ostil, al realităţii
spun? Totul, în acea secţiune româneşti de la începutul secolului
sociologică, demonstrează - aşa XXI. Nu ne pricep gospodinele,
cum corect afirmă preşedintele midinetele, parlamentarii, nu ne
ICR - că paradigma iluminist- pricep elevii de liceu, abia cu
paşoptistă s-a dizolvat. Adio studenţii mai răsăriţi dacă mai
practici culturale focalizate pe putem schimba o vorbă cu sens.
lectură, asimilare critică, veneraţie Cît despre periferiile
a figurilor canonice şi tensiunea (ultracentrale), cu toţi băieţii lor
către "înălţimea" de spirit. Bun de băieţi, sau despre satul
găsit relativismului amoral, dulcii căpşunăresc, termopanizat şi plin
tiranii a divertismentului media şi cu decibeli balcanici, ce să mai
acelui tip comun care, în zicem? Şi atunci? Închidem?
mitocăneasca lui necunoaştere, nu Emigrăm? Plecăm în pustie? Ne
acuză nici un complex. E clar că retragem în scriptoriile - de altfel
moştenirea comunismului plus imaginare - ale mânăstirilor
haosul scremutei noastre ascunse prin munţi? Sau ne dăm
postmodernităţi articulează o pe brazdă, coborînd abisal nivelul
ecuaţie corozivă, exasperantă şi propriilor aserţiuni, proiecte şi
lipsită (cel puţin aparent) de orice ambiţii de împărtăşire a unor
alternativă. valori pe care "lumea" noastră nici
nu ştie că le ignoră?
Pe mine unul, sondajul m-a
îngîndurat şi din perspectivă Fireşte că putem alege calea
creştină. Ce scrie acolo, în cifre uşoară, adică: fie ne ocupăm
clare ca un verdict, indică resemnaţi "nişa" (acceptînd că
adevăratele proporţii dialogăm cu un public restrîns, dar
(subestimate) ale prăpastiei dintre semnificativ prin puterea lui de
creştinismul popular - unic influenţă asupra deciziei politice),
rezervor de reprezentări al fie considerăm că evoluţia limbii
majorităţii tăcute - şi cultura române - şi a culturii pe care o
urbană de factură neoliberală. Nici poartă - se va sărăci pînă la capăt,
autorii panteonici (Eminescu) sau renunţînd - odată cu renunţarea
măcar corifeii din bibliografia noastră la orice pretenţie de
intimă a congreselor PCR predominanţă simbolică - la
(sărmanul Coşbuc şi, la limita de propriile aptitudini speculative,
sus, O. Goga) nu sînt cunoscuţi de estetice şi morale. Ei bine, mai
majoritatea românilor. Nu se există o cale: aceea a reconcilierii
cumpără cărţi (sub motiv că sînt voit-patetice între "sus" şi "jos",
scumpe şi, prin conţinuta lor dar nu cu preţul compromisului
bătaie de cap, antipatice). În fine, frustrant sau al schimbului de
cred că aţi văzut tabloul, aşa că nu roluri, ci pe terenul credinţei în
mai e cazul să-l sintetizez aici. Dumnezeu. Această credinţă,
Revin însă la chestiunea raportului infinit întruchipată, de la "baba"
dintre creştinismul "viu" (parohial, lui Ţuţea pînă la hermeneuţii
anonim, sătesc, superstiţios, sorbonarzi ai posterităţii lui M.
suburban sau cum veţi mai dori să- Eliade, este - şi o spun cu o
i spuneţi) şi microscopica elită renovată convingere - optimul
care digeră doct volumele lui spaţiu de convergenţă posibilă
Isaiah Berlin & co. Dacă e să dăm între "popor" (aşa cum apare el în
crezare acestui sondaj apocaliptic sondaj) şi "noi" (aşa cum ne
(vreau să spun cu asta: oglindeşte, bunăoară, Dilema
"revelator"), atunci planul unei veche). Iată o temă care merită
societăţi creştin-democrate - loc elaborări mai serioase. N-am făcut
geometric al întîlnirii dintre decît să o propun.
"Păltinişul" nicasian şi "Predealul"
discotecii manelizate - trebuie Teodor BACONSKY
complet revizuit, dacă nu cumva
abandonat.

Responsabilitatea de expresie

De curînd, magazinul polonez de protestele au luat, chiar în Europa,

.

proporţii "mai mult decît

pop-cultură Machina s-a relansat suprarealiste". Proporţii
pe piaţă cu ajutorul unei reţete "eliseieşti", de vreme ce anumite
facile de publicitate. Coperta organizaţii islamice pretind scuze
numărului înfăţişează icoana solemne din partea şefilor de state
Fecioarei negre de la (inclusiv a celui de la Élysée)
Czestochowa, icoană miraculoasă pentru faptul că în ţările lor au
venerată în Polonia. În loc de fost publicate caricaturile. Ca să-şi
chipul Maicii Domnului apare însă argumenteze exhortaţia la
cel al cîntăreţei Madonna, iar luciditate demnă, el recurge la
chipul lui Iisus este înlocuit de faţa numeroase referinţe - textul sacru,
copilului starului. Nu e de mirare comportamentul Profetului,
că imaginea pop-culturală a stîrnit încercările la care e supusă orice
proteste din partea a numeroşi religie, strălucitul trecut cultural
catolici, a părinţilor de la al islamului -, adică la date pe
mînăstirea Jasna Gora, care au în care, sub forme analoage, orice
grijă icoana şi, bineînţeles, a mare religie le posedă şi pe care
publicaţiilor ultra-catolice. ea îşi poate sprijini o nobilă
Călugării de la Czestochowa au atitudine verticală, netulburată de
denunţat "modul profanator" în provocări. Teologul le aminteşte
care a fost folosită icoana, "în musulmanilor versetul Coranului
scopuri de publicitate şi comerţ", care îi îndeamnă ca, de li se caută
precum şi "abuzurile în ce priveşte pricină, să răspundă "Pace". Le
imaginile şi simbolurile aminteşte exemplul Profetului care
religioase", ceea ce trimitea destul nu a sucit gîtul celor care îl tratau
de limpede către protestele din de impostor, ci a invocat în faţa lor
lumea musulmană faţă de doar ziua de Apoi, a judecăţii lui
caricaturile Profetului. După ce şi- Dumnezeu. Şi continuă: "aceşti
a avut publicitatea scontată, musulmani protestatari nu-şi dau
directorul revistei s-a arătat oare seama că islamul, care a
"surprins" de reacţiile stîrnite şi a tradus şi a studiat filozofiile cele
declarat public că magazinul "nu a mai atee, care a adus argumente
vrut să rănească nici un sentiment împotriva ideologiilor celor mai de
religios, ci doar să sublinieze temut, nu are a tremura în faţa
cultul de care se bucură anumite unui desen caricatural de prost-
vedete, numite deseori «icoane»". gust? O religie sigură de ea însăşi,
Adică a repetat în cuvinte ceea ce convinsă de solida ei aşezare, nu
exprimase prin imagine şi s-a poate respinge criticile şi punerile
mirat că cineva poate gîndi altfel în chestiune. Cred ei oare că
decît el. temeliile islamului se vor clătina
astăzi în faţa unei provocări
Episodul nu a dus la incendieri, în neserioase?... Pe de altă parte,
scop politic, ale unor mulţimi musulmanii protestatari nu-şi dau
musulmane şi ambasade europene ei seama că tocmai graţie acestei
(harta violenţelor acoperă - spun libertăţi de expresie islamul însuşi
analiştii - exact ţările unde îşi poate face oricînd auzită vocea
guvernanţii ori mişcările politice în ţările democratice? În condiţiile
se opun prezenţei UE, care are în care islamul are presă proastă
acum o atitudine ceva mai în Occident, noi, musulmanii, ne
implicată în crizele din zonă). putem apăra pe deplin tocmai
Episodul nu a avut loc nici în graţie acestei libertăţi de
România. Ne e mai uşor astfel să expresie". E un discurs admirabil,
vedem, de la distanţă, că lucid, logic, nobil, liberal, dar care,
"iresponsabilitatea de expresie", vai!, nu este de aşteptat să aibă un
legitimată găunos prin principiul public vast. Soheib Bencheikh
libertăţii de expresie, poate deveni vorbeşte din Franţa, dintr-un
antidemocratică. Ce respect al mediu democratic stabil, la care
pluralismului, al "drepturilor musulmanii participă; dar chiar şi
omului" mai este acela care ia aici discursul lui nu este covîrşitor
simbolurile esenţiale ale celuilalt împărtăşit.
şi, mizînd tocmai pe eminentul lor
prestigiu simbolic, le deturnează şi Cît despre intelectualii liberali
le coboară programatic sensul? Ce care trăiesc în ţările islamice, cînd,
semn de civilizaţie este să fii izolaţi şi cu destule riscuri, îşi
convins că doar valorile tale au un rostesc public poziţia, ei sînt fie
curs absolut, iar ale celuilalt pot fi reduşi la tăcere, fie au un ton mai
convertite în orice fel de monedă? modulat pe dificultăţile şi pe
A deturna sensul şi funcţia unui mentalităţile din terenul propriu,
simbol ori obiect sacru mai amar, mai aporetic. Mahmud
fundamental a fost resimţit Darwich este un important poet
dintotdeauna ca un mijloc de a-l palestinian care trăieşte între
anemia, de a-l demite. A declara Ramallah şi Amman. Într-un dialog
nonşalant că nici prin cap nu ţi-a cu reporterul jurnalului Le Monde,
trecut să răneşti, prin gestul tău, el vorbeşte despre o populaţie
sentimente religioase e cel puţin palestiniană care are sentimentul
iresponsabil. Dai unuia o palmă şi de a fi "împinsă afară din istorie";
te miri că se supără. Apoi te scuzi care se refugiază de aceea în
călcîndu-l pe picior. Mircea paseism şi în concepţii religioase
Vasilescu spunea foarte potrivit în simpliste, nepregătită pentru
numărul trecut ("Răspundem la complexitatea şi responsabilităţile
provocări?") că incidentul democraţiei. "Din păcate - spune el
caricaturilor şi violentele reacţii - cred că nici o ţară arabă nu va
musulmane nu trebuie să ducă, în scăpa de experienţa islamistă". În
presa europeană, nici la chestiunea caricaturilor, consideră
autocenzură, nici la frondă. Doar că dreptul la libertatea de expresie
la asumarea responsabilităţii de trebuie apărat, dar nu şi dreptul la
expresie, care cuprinde, fireşte, insultă; tot aşa cum consideră că
conform unor principii asimilate incendiul ambasadelor este o
de un om civilizat, respectul nebunie. "De o parte şi de alta,
pentru credinţa celuilalt şi pentru există forţe care concură la
simbolurile ei esenţiale. E o ciocnirea identităţilor" - spune el.
chestiune de bună-cuviinţă,
spunea Andrei Pleşu într-un articol Într-adevăr, extremiştii occidentali
de acum cîteva săpămîni. ai libertăţii de expresie şi
extremiştii islamici ai jugulării
Cei care consideră că această liberei expresii lucrează, pînă la
atitudine intră în contradicţie cu urmă, pe un front comun.
principiul libertăţii de expresie Împreună, cot la cot, ei încearcă să
uită că Europa occidentală a transforme "ciocnirea civilizaţiilor"
legiferat, tocmai întemeindu-se pe dintr-o ipoteză scandaloasă într-o
valorile democraţiei, respectul faţă formă de "predicţiune auto-
de sfera privată, unde sînt realizatoare" (self fulfilling
cuprinse credinţele şi convingerile prophecy, noţiune propusă de
filozofice, ca şi faţă de simbolurile sociologul William Isaac Thomas).
şi de sensibilităţile religioase. În E anunţat şi întreţinut pe temeiuri
2005, Biserica Catolică a Franţei a iluzorii un conflict continuu; e
obţinut prin decizie inculcat în conştiinţe prin
judecătorească retragerea unui fantasme ideologice; e alimentat
panou publicitar care utiliza "Cina prin incidente create ori atent
cea de taină", apostolii fiind exacerbate şi se aşteaptă cu
înlocuiţi de femei îmbrăcate încredere ca "montajul" să ia chip,
sumar. Legea, dar mai ales corp şi foc şi să devină realmente
consensul social "limitează" deja un război al civilizaţiilor şi al
libertatea iresponsabilă de religiilor.
expresie. Cele trei monoteisme, ca
şi celelalte tradiţii prezente în În mijlocul limbajului de înaltă
Europa, îşi dau mîna pentru ca temperatură al presei islamice,
valorile lor să fie recunoscute şi
respectate în spaţiul public.
Tipărirea caricaturilor Profetului a Nahd Misr din Cairo îşi îndemna
fost criticată apăsat nu numai de
Consiliul francez al cultului
musulman, ci şi de înalţi
responsabili catolici şi evrei din
Franţa. Părintele Jean-Marie
Gaudel, responsabil al
Secretariatului pentru relaţiile cu islamul să fie mai bine cunoscut
islamul a declarat: "societatea
noastră e construită pe respectul
celuilalt: dezacordul poate fi
productiv, deriziunea ucide".
Se aud deopotrivă voci ale
intelectualilor musulmani care
reacţionează împotriva violenţelor împlinire.
din ţările islamice. Teologul Soheib
Bencheikh, director al Institutului
superior de Ştiinţe islamice, fost
muftiu al Marsiliei (Le Monde, 10
februarie 2006), socoteşte că
Cine sînt băieţii ăştia?
Sîmbătă, 11 februarie, s-a
desfăşurat la Londra o
manifestaţie a musulmanilor
împotriva caricaturilor care îl
înfăţişau pe Profetul Mahomed ca
pe o căpetenie teroristă.
Organizatorii au declarat BBC-ului
că, în Trafalgar Square, au fost
prezenţi aproximativ 30.000 de
persoane, gata să demonstreze
atitudinea musulmanilor moderaţi
faţă de publicarea de către ziarul
încep să apară totuşi şi tonuri ceva
mai răcoroase. Jurnalul liberal
zilele acestea cititorii, prin
editorialistul Mohamed Abdel
Salam, să revină la moderaţie,
ţinînd seama că autorităţile daneze
şi-au cerut scuze. Cu adevărat
important - spunea el - este ca
pentru a se evita identificarea lui
cu terorismul. Să sperăm că, de
partea occidentală, ca şi de partea
islamică, presa şi publicul vor fi
mai atenţi (şi mai eficace) în a
pune beţe în roate predicţiunilor
care lucrează la propria lor
Anca MANOLESCU
Aroganţii şi dezmoşteniţii
.
Islamul european a modificat şi
clivajul tradiţional dreapta-stînga.
Gilles Kepel, specialist al lumii
musulmane, arată cum noile
moduri de construcţie identitară
au intrat în politică: "Pînă la
mijlocul anilor 1980, pentru multe
persoane de origine musulmană,
trăind în Franţa, chiar dacă erau
pioase şi credincioase, islamul se
referea la scopurile ultime.
danez, devenit celebru, a
caricaturilor considerate Imigranţii erau muncitori la
insultătoare. Organizatorii Renault, se identificau cu
(Consiliul britanic al musulmanilor, Confederaţia Generală a Muncii
Asociaţia musulmană din Marea (CGT) şi se regăseau în clivajul
Britanie şi unele organizaţii dreapta-stînga. Toate aceste
creştine, sprijinite de primarul realităţi dispar odată cu referentul
Londrei) au vrut să se disocieze de comunist şi se cristalizează prin
"minoritatea extremistă". afirmarea islamică. În jurul
Iniţiatorii acestei manifestaţii islamului se recompune o parte
susţineau că "avem dreptul să fim din peisajul politic. Prin itinerarul
mînioşi, dar mînia trebuie să ţină lui Tarik Ramadan, de exemplu, se
seama de prevederile legii şi poate astăzi observa cum o parte
trebuie să respectăm drepturile din mişcarea islamistă a încercat
celorlalţi". Mai frumos decît în să înscrie identitatea musulmană
vise, dar problema e că puterea în disputa dreapta-stînga în
mobilizatoare a chemărilor la numele conflictului între
moderaţie e tot atît de searbădă, «dezmoşteniţi» şi «aroganţi»,
pe cît e mesajul de moderat, în reluînd retorica revoluţiei
timp ce discursurile celor care vor iraniene. Să nu uităm că Ali
un Califat arab condus de Sharia, Chariati, unul dintre inspiratorii
condamnarea la moarte a acestei revoluţii, a fost cel care a
ziaristului danez (cel olandez - adăugat discursul religios
Theo Van Gogh - a fost executat limbajului folosit de militanţii lumii
fără condamnare publică) şi alte a treia - el a tradus în persană
obiective sinistre sînt Blestemaţii pămîntului de Frantz
mobilizatoare: cînd mînia se leagă Fanon. Opresori-oprimaţi a fost
direct de moarte, sporesc şansele tradus prin
de cîştigare a maselor. Pentru «aroganţi»-«dezmoşteniţi»,
politicieni, dar şi pentru politologi, termeni coranici. Astfel, revoluţia
problema atitudinii faţă de a recuperat stînga iraniană şi pe
musulmani capătă caracter de majoritatea opozanţilor faţă de
urgenţă: Orientul Apropiat şi cel dictatura şahului. În Europa, o
Mijlociu sînt focare de conflicte parte din mesianismul de stînga,
mai mult sau mai puţin manifeste, acum lipsit de proletariat, care a
iar prezenţa în număr semnificativ încetat să mai fie o categorie
a unei populaţii musulmane în socio-politică, s-a mulţumit cu
ţările industrializate din Europa aceşti dezmoşteniţi şi se va alia cu
anulează formalităţile pentru unii militanţi veniţi dinspre
importul de violenţă. islamism".

Mişcările migratorii recente, Revenind la analiza din L'Express

începute în anii '60, au adus 379 semnată de Eric Conan şi
de milioane de oameni în Europa Christian Makarian: "În islamism,
celor 15, aproximativ 15 milioane ca şi odinioară în comunism există
din ţările cu cultură islamică în orbi şi idioţii «utili» din sînul
special din Magreb, Turcia şi elitelor europene. Maşina de
subcontinentul indian. Ani de zile război ideologic se numeşte
ţările europene au crezut că «islamofobie». Prin acest termen,
modelele lor de civilizaţie le-ar introdus în Europa în 1998 de
permite acestor noi populaţii să-şi Tarik Ramadan, molahii iranieni
găsească locul. Pariul a mizat pe denunţă femeile care refuză
forţele de integrare din teritoriul voalul, iar în discuţiile generale
paşnic şi ordonat de către piaţa acuzaţia de islamofobie anulează
liberă şi de iniţiativa individuală. orice tentativă critică. Menit să
sustragă islamul oricărei critici,
Atacurile teroriste de la 11 critici devenite obişnuite în Europa
septembrie 2001, din SUA, pentru celelalte religii, cuvîntul
următoarele de la Madrid şi serveşte pentru a-i culpabiliza pe
Londra, au dat la iveală o realitate reformatorii islamului sau pe
surprinzătoare: acţiunile teroriste doritorii de a se emancipa de sub
din Israel, din Indonezia, Kenya influenţa lui".
sau Sudan, cele asumate de
organizaţiile palestiniene, mai de
demult din Germania sau Italia, Musulmanii europeni
erau înfăptuite de tineri refuză pluralul
îndoctrinaţi, crescuţi în taberele
de refugiaţi sau în şcolile Cine sînt musulmanii din Europa şi
religioase din ţările musulmane. la ce se pot aştepta europenii din
Acum autorii erau persoane partea lor? Răspunsurile date de
crescute şi trăite în ţările manifestaţiile de stradă nu sînt
europene, aparent perfect deloc liniştitoare. În ziare, sînt mai
adaptate valorilor Occidentului. multe nuanţe, ceea ce creează
"Cine sînt oamenii aceştia care aparenţa raţionalităţii: "Există
trăiesc printre noi amăgindu-şi oare o comunitate musulmană în
propriile familii" - se întreba Roger Europa? Termenul de comunitate
Cohen în International Herald desemnează un grup de indivizi
Tribune (20 iulie 2005). Cine sînt trăind deschis sau nu, separat de
oamenii aceştia - continua el - restul societăţii (distanţă spaţială)
îmbrăcaţi la fel ca noi, cu obiceiuri şi izolat de modul de viaţă al
asemănătoare cu ale noastre, acestei societăţi (distanţă
capabili să gîndească sănătos şi culturală). Raportaţi la această
raţional, dar gata în numele felului definiţie, e clar că musulmanii
cum interpretează ei islamul să se europeni constituie mai curînd o
omoare pe ei şi, odată cu ei, cît comunitate ideală şi nu una reală:
mai mulţi cetăţeni ai Occidentului chiar dacă au referinţe culturale
păgîn? E tentant şi, într-un sens, comune, chiar dacă în unele ocazii
liniştitor să-i considerăm drept un au aceleaşi reacţii, ei nu trăiesc
produs al disperării create de într-un spaţiu închis şi nu au
represiune şi de excludere sau moravuri fundamental diferite de
cum a spus prim-ministrul britanic cele ale altor europeni.
Tony Blair de «pervertirea Contrazicînd reprezentarea
credinţei religioase», credinţă dominantă, chiar şi pe cea a
tocmai bună să dea unor vieţi politicienilor, musulmanii nu
trăite în frustrare, sentimentul trăiesc întotdeauna la periferie sau
ordinii şi un sens misiunii în Londonistan şi chiar dacă
distructive cu care se simt locuiesc acolo, «occidentalitatea»
investiţi. Mi-ar place ca lucrurile învinge «islamitatea». Trebuie
să fie atît de simple, dar într-o eliminat urgent din imaginarul
măsură din ce în ce mai mare, colectiv reprezentarea unei
realitatea ne duce în altă direcţie. «comunităţi musulmane», un stat
Mi-aş fi dorit să fie aşa, deoarece în stat, a unui grup structurat în
soluţiile, oricît de dificile, ar fi fost
decalaj cu marele corp social. Din
identificabile: înlăturînd această colosală prejudecată
represiunea şi excluderea, o să psihologică a apărut tema
dispară şi motivul crimei în «discriminării pozitive»:
numele unei credinţe perverse" - presupunînd că musulmanii
continuă Robert Cohen. alcătuiesc un bloc omogen, uniţi în
aceeaşi credinţă şi aceleaşi
moravuri şi obligaţi de respectul
Fără democraţia pentru această diferenţă,
occidentală, considerată radicală, le-am
n-ar exista terorism islamic acordat drepturi speciale în acord
cu modul lor de viaţă. Or tocmai
Preşedintele Bush crede că discriminarea pozitivă, lăsînd să se
răspîndirea democraţiei ar anula dezvolte o societate pluriculturală
potenţialul de violenţă, dar sau grupuri sociale considerate
teroriştilor care au trăit la Leeds şi prea diferite pentru a se supune
la Hamburg nu libertatea şi regulilor generale, a creat în mod
democraţia le lipsea. "Poate că inevitabil o comunitate islamică
tocmai natura împovărătoare a întoarsă spre ea însăşi. (...) Să
libertăţii occidentale, cu ieşim din această viziune
multitudinea ei de opţiuni şi postcolonialistă, considerînd
absenţa absolutismului moral, i-a musulmanul din Europa «un
pus să-şi caute refugiul în credinţa indigen importat» căruia i se
fanatică. Un segment al islamului acordă condiţii speciale pentru ca
urăşte Occidentul. Muniţia acestei «islamitatea» asimilată unei
uri e adunată din Irak şi esenţe intangibile să se poată
Afganistan, dar rădăcinile ei sînt manifesta". (Abdennour Bidar,
mult mai adînci. Rădăcinile sînt în profesor de filozofie la
sentimentul de umilinţă, în Universitatea din Nisa, Le Monde,
convingerea că marea civilizaţie 7 februarie 2006)
islamică a fost distrusă de străinii
imperiali din Occident - francezi şi Pentru profesorul arab, în Europa
britanici, intruşi sionişti sau nu există musulmani tipici, "toţi au
devenit atipici", în contact cu
imperialişti americani. În valorile universale cu care sînt în
chemarea formulată de Al-Qaeda, contact zilnic şi au alcătuit un
de restaurare a Califatului, ei văd islam pe măsura fiecăruia,
o cale de a înlătura umilirea şi în respectînd prescripţiile personal
anumite versete coranice găsesc convenabile ale sharia. Gilles
îndreptăţirea acestei chemări. (...) Kepel, într-un recent articol din Le
Cu alte cuvinte, Occidentul nu este Monde (11 februarie 2006) crede
confruntat cu rezultatele şi el că în Europa se va da bătălia
opresiunii şi ale excluziunii de la pentru includerea islamului în
Riad, Bagdad sau Leeds, ci cu o modernitate: "Populaţiile europene
idee belicoasă căreia i-a venit de origine musulmană vor fi
timpul" - conchide Robert Cohen. vectorul democratizării ţărilor de
origine prin felul exemplar în care
Această idee belicoasă acţionează s-au integrat şi a modului cum au
acum în Europa, nevoită să-şi reuşit în societăţile liberale şi
revizuiască opiniile în legătură cu pluraliste sau, dimpotrivă, se vor
puterea sa de a-i integra pe vedea în situaţia de ostatici ai
străini. Revista franceză L'Express statelor autoritare şi ai mişcărilor
dedică dosarul săptămînii 26 islamiste din lumea musulmană,
ianuarie-2 februarie 2006 acestei devenind un cal troian pentru
probleme, încercînd să treacă în destabilizarea bătrînului continent,
revistă majoritatea punctelor de accentuînd diferenţele
vedere şi diversitatea situaţiilor confesionale?".
din ţările UE: "Pe de o parte,
intensitatea crizei lumii E o întrebare auzită din ce în ce
musulmane în faţa modernităţii: mai slab, acoperită de zgomotul şi
violentele conflicte interne furia demonstraţiilor de stradă, de
cunoscute de această religie în filmele cu decapitări, de
beneficiul islamismului - şi miile de declaraţiile care anunţă moartea.
musulmani din lume sînt primele De data asta, pacea lumii depinde
sale victime - se propagă pe de cei cu auzul fin.
continentul european. Pe de altă
parte, redescoperirea pregnanţei Magdalena BOIANGIU
religioase într-o Europă care s-a
eliberat atît de semnificativ de ea, *
încît nici nu mai vrea să-i păstreze
urma în preambulul Constituţiei Cifre antipatice
europene. Chiar în Spania sau
Italia, europeanul obişnuit e mirat În 1993, în Franţa, 71% dintre
cînd, în timp ce el răsfoieşte copiii de origine magrebină se
distrat un cotidian gratuit în simţeau mai aproape de modul de
metrou, îl vede pe vecinul său viaţă şi de cultura franceză decît
psalmodiind Coranul cu o fervoare de cel al familiei lor. În 2003 -
de mult uitată." aceştia erau doar 43%. În
Germania, 21% dintre musulmanii
 care trăiesc acolo nu consideră
Islamul refuză "Constituţia germană conciliabilă
dreptul comun egalitar cu Coranul". În Marea Britanie,
6% din musulmanii de acolo
"Statisticile din Bruxelles confirmăaprobă atentatele din iulie 2005,
acest decalaj religios: mai mult de înfăptuite de teroriştii locali,
o treime din europenii din Europa jucători de cricket. După
de Nord se declară fără religie, iaratentatele de la Madrid, două
în Europa Occidentală doar 25% organizaţii principale iberice
musulmane duc o polemică în
dintre credincioşi (catolici, evrei şi
protestanţi) se declară practicanţi,public, întrebîndu-se dacă Bin
în timp ce musulmanii sînt 72% Laden poate fi declarat "în afara
practicanţi. Acest hiatus între islamului"...
societăţile secularizate şi
populaţiile pentru care religia *
rămîne un argument de autoritate
a devenit problematică din cauza "Cel mai important fenomen al
unei particularităţi a islamului. epocii noastre este violenţa
Practicanţii stricţi consideră afirmării islamice. Subestimată de
Coranul o serie de reguli care majoritatea contemporanilor
transcend identităţile naţionale. noştri, ridicarea islamului este
Conţinutul acestor prescripţii a analogic comparabilă cu
ajuns să invalideze soluţiile începuturile comunismului în
«multiculturale» predicate peste timpul lui Lenin. Consecinţele
tot în Europa, inclusiv în Franţa acestui fenomen sînt deocamdată
anilor '80. Multiculturalismul a imprevizibile".
explodat pe chestiunea centrală şi
esenţială a drepturilor femeii şi André Malraux, 1956
homosexualilor. Pedagogia a fost
eficientă: s-a dovedit că dogma
«respectului faţă de culturi», în
numele echivalenţei lor, intră în *
conflict cu egalitatea indivizilor.
Diferenţa nu este întotdeauna Istoria victoriilor europene
«echivalentul unei bogăţii». Cel
mai grav nu a fost faptul că aceste 732 - Victoria de la Poitiers
particularisme constituie o miză de 1492 - Recucerirea Peninsulei
putere în sînul unor populaţii Iberice
foarte diverse, scindate între 1571 - Bătălia de la Lepanto
dorinţa, majoritară dar tăcută, de 1683 - Asediul eşuat al Vienei
integrare şi influenţă şi o 1918 - Căderea Imperiului Otoman
minoritate zgomotoasă care vede
în această majoritate o masă de
manevră, dorind s-o controleze,
supunînd-o unui «statut personal»
derogatoriu faţă de dreptul comun.
Nu doar extrema dreaptă
consideră islamul neasimilabil în
societăţile europene, dar şi
islamiştii proclamă că dreptul
comun egalitar este inaplicabil".

Cetatea zînelor

Se află, undeva, la aproape 20 de de la Primărie." Aflu că

.

prezervarea unui micro-climat este

kilometri de Deva. Apare privirilor necesară atît pentru întreţinerea
din depărtare, ca un cadru de zidăriei, cît şi pentru păstrarea
poveste. Cu creneluri şi turnuri ultimelor vagi umbre de foste
înalte, cu pod peste rîu şi porţi picturi şi decoraţiuni.
uriaşe. Castelul Hunyazilor sau al
Corvineştilor, denumit astfel după Părăsim cu destulă obidă căldura
numele celor care l-au construit. din capelă, pentru a ne aventura
mai departe. La început cu greu,
Atestat istoric în secolul al XIV-lea apoi din ce în ce mai deschişi, ne
ca fortăreaţă aparţinînd familiei lăsăm atraşi de căldura legendelor.
Anjou, a fost donat familiei Corvin,
la începutul secolului al XV-lea, în Pereţii din Loggia Matei, în aripa
vremea cneazului Voicu, drept de Nord, păstrează urmele picturii
recompensă pentru meritele laice de secol XV şi legenda
militare. Fiul lui Voicu, Ioan de controversată a familiei Corvinilor.
Hunedoara sau Johannes de Imaginile, aproape şterse, mai au
Hunyand (pentru care pînă în încă puterea să şoptească,
prezent, în fiecare zi, în toată îndemnînd, şi în prezent, la o bîrfă
lumea catolică, la ora 12, bat mică, pe istoriografii moderni: cică
clopotele!), dezvoltă construcţia, - spun ele - Iancu de Hunedoara ar
lucrările fiind finalizate de Matei fi fost fiul nelegitim al lui
Corvin. După Corvineşti, castelul a Sigismund de Luxemburg şi al
mai avut 22 de alţi proprietari, iar Elisabetei Szilágy; mai spun că
perioada lui de glorie, adică Sigismund ar fi dăruit Elisabetei
perioada cu domniţe, baluri şi un inel, pe care aceasta trebuia să-
imagini de poveşti, se încheie în l dăruiască, la rîndul său, copilului,
secolul al XVIII-lea, cînd intră în cînd ar fi împlinit vîrsta călăriei;
proprietatea Imperiului inelul, cu sigiliul regal, ar fi fost
Habsburgic şi este preschimbat în răpit de un corb, pe care viitorul
depozit de fier şi adăpost pentru domnitor l-ar fi săgetat şi l-ar fi
mineri şi muncitori. ales, mai apoi, ca blazon.
Documentele nu-şi mai amintesc Mai încolo, Sala Dietei, locul unde,
însă de vremurile cu zîne. pe vremuri, s-ar fi întîlnit înalta
nobilime din Transilvania pentru a
Departe de atestatele şi de datele discuta probleme politice sau
istoricilor, în ciuda transformărilor pentru a da petreceri fastuoase;
radicale şi a trecerii timpului, dacă asculţi cu atenţie, crăpăturile
cetatea se înalţă în prezent, încă adînci ale pereţilor mai păstrează
semeaţă, trăinicie învăluită de un şi acum zumzetul balurilor de
mister explicabil doar prin demult, cu mese întinse şi muzică
poveştile bătrînilor. Se spune, aleasă.
aşadar, că longevitatea cetăţii
(care a trecut şi printr-o "Odinioară, pe pereţi, au fost
sumedenie de incendii şi explozii) picturi frumoase şi decoraţiuni
se explică prin mîna unei zîne şi splendide."
rost de vrajă. Se mai spune că a
fost ridicată într-o singură noapte, O clipă, în ciuda frigului
din jocul copilăresc a trei surate. pătrunzător, ai impresia că este
aievea. Într-un colţ, directorul
Una'n Hunead, cealaltă la muzeului ne arată o nişă mare, un
Grădişte'n deal înalt, alta'n Orlea fel de cămin. "Cînd avea loc un
p'un deal mare. festin, cu două-trei zile înainte,
aici se ardeau lemne sau se
Cum celelalte două cetăţi, fiind aduceau sobe mobile, cu scheletul
zidite cu fir de iarbă, s-au prăbuşit din fontă, placate cu ceramică sau
în dimineaţa următoare, zînele din porţelan pictat, avînd la picior roţi
Grădiştea şi Orlea au prins pică pe din bronz."
mezina lor din Hunedoara. Aşa că
au luat un fier cumplit, l-au învîrtit Mai aruncăm cîteva priviri spre
de trei ori în aer şi l-au aruncat cu trecutul de poveste; Camera
putere spre surata lor, care stătea Domniţelor, Sala Cavalerilor,
mîndră pe crenelurile cetăţii. Turnul Capistrano, şi celebra
Soarele a făcut însă ca lama Fîntînă (săpată, se pare, de trei
fierului să lucească, iar zîna s-a prizonieri turci, cărora Iancu de
ferit la timp; fierul, trecînd pe Hunedoara le-ar fi promis
lîngă ea, s-a izbit de munţi, libertatea dacă, săpînd în piatră
despicîndu-i în două. De atunci, seacă, vor da de apă; după 30 de
numele muntelui a rămas Retezat, ani, prizonierii găsesc apa, dar
iar cele două zîne, înţelegînd că la urmaşul lui Iancu nu ţine
mijloc este o vrajă mai mare ca a promisiunea domnitorului,
lor, şi-au lăsat sora în pace şi n-au condamnîndu-i la moarte; înainte
mai avut treabă cu cetatea. să moară, unul dintre turci sapă o
inscripţie, ca un blestem pe un zid
Ancoraţi fiind însă mai mult în - inscripţie care poate fi văzută şi
realitatea celor cîteva grade sub azi - apă ai, dar suflet n-ai).
zero, decît în căldura tărîmului de
vis, am fost avertizaţi de la bun Poate intra în patrimoniul
început că, pentru a vizita castelul, mondial?
trebuie haine groase. Pe timp de
iarnă, în încăperile pentru care n- Întreb naiv şi exaltată de atîtea
au fost bani de restaurare şi poveşti, părîndu-mi-se că am şi
pentru instalarea centralelor găsit, pe loc, soluţia ideală pentru
termice (adică, majoritatea) este salvarea cuibului de legende.
un frig de îngheaţă bateriile în
reportofon şi reportofonul în mînă. Mi se răspunde însă cu un zîmbet
alb că, bunăoară, şi cetăţile dacice
Traversăm podul străjuit la intrare din munţii Orăştiei fac parte din
de o statuetă ciudată, despre care patrimoniul UNESCO... situaţia
aflăm că datează din secolul al financiară fiind însă aceeaşi.
XVII-lea şi că l-ar reprezenta pe
sfîntul Ioan de Nepomuk, "...Avem, în primul rînd, nevoie de
protectorul podului. După ce un acoperiş bun care să conserve
plătim biletele, cumpărăm pliante zidăria; mai avem nevoie de
şi cărţi, intrăm în incintă. montarea, în întregul castel, a
unor instalaţii pentru asigurarea
Aici ne întîlnim cu domnul Nicolae unui microclimat stabil; apoi de
Cerişer, directorul muzeului. Ne refacerea finisajelor interioare şi
este schiţat istoricul castelului şi, exterioare; reabilitarea
pe scurt, problemele lui actuale. mobilierului..."
"Pe scurt", pentru că totul poate fi
rezumat într-o singură ...Pînă la urmă, pentru salvarea
propoziţiune, o propoziţiune cuibului de legende, ar fi nevoie,
periculoasă, o propoziţiune de de fapt, de cinci milioane de
prăbuşire. dolari. Aflu însă că, pînă în
prezent, din această sumă s-au
"Vorbim de un simbol al alocat de-abia 400 de mii, sumă
arhitecturii medievale din importantă, dar fără prea mari
România, clasat pe lista şanse de a prezerva Cetatea.
monumentelor de categoria A; nu
ştiu dacă e vorba doar de Plecăm, cu sufletul plin de legende
subiectivismul de coordonator sau şi fiori (care nu sînt cauzaţi în
de localnic, dar există multe păreri totalitate de frig), mulţumim
care îl clasează a fi de prim rang directorului, salutăm cavalerul din
între castelele din partea de vîrful unui turn şi lăsăm în urmă
răsărit a Europei." castelul, sperîndu-i încă trăinicia
vrăjii zînei Hinedoara.
Intrăm în capelă, una dintre cele
două camere (din 28) încălzite. Stela GIURGEANU
"Aici am reuşit să montăm centrale
termice, cu bani veniţi mai mult
din buzunarul propriu şi
 O groapă de gunoi multilateral dezvoltată

Oraşul industrial Călan: foşti "Cînd am fost dincolo, ne-au luat

.

jandarmii şi au dat cîte 5 milioane la

mastodonţi de fier, furnale, turnuri,
toate sub formă de schelet. Un peisaj
demn de Dodeskaden-ul lui Kurosawa
sau de orice antiutopie care prezintă
lumea după bombardamentul atomic:
un oraş-fantomă, o imensă groapă de
gunoi, o amară mărturie a societăţii
socialiste multilateral dezvoltate, pe
care unii dintre noi am avut norocul
s-o prindem. Un oraş artificial,
construit cu orice preţ în jurul unei
industrii, care acum nu mai e - ne
precizează prietenul nostru
Alexandru Gruian, corespondent al
TVR 1 din Deva.
unii, iar pe o ţigancă au bătut-o de
au băgat-o în spital. Tot acolo au
găsit-o moartă pe fata mea de 15
ani: a venit la cărbuni şi a picat
malu' pe ea, e un an şi 3 luni de-
atunci" - ne povesteşte o femeie,
care spune că are 34 de ani, dar
pare mult mai în vîrstă. Aflăm că
mai are 3 copii, de 7, 9 şi 12 ani,
care nu se prea duc la şcoală pentru
că nu are ce să le pună în pachet şi
nici ce să le dea de mîncare
dimineaţa. Şi ea sapă după rămăşiţe
cît e ziua de lungă, cot la cot cu
bărbaţii.

Bărbatul ei, de 46 de ani, a fost

Turnătorii de ieri, căutătorii - în "turnător fontă" pe vremea lui
gunoaie - de azi Ceauşescu, spune că trăiesc numai
din banii cîştigaţi din căutarea
Printre ruine, populaţia oraşului şi a printre ruine: între 2 şi 4.000.000
unora din satele apropiate caută în pe lună. Ajutorul de şomaj s-a
gunoaie. Mai bine-zis, sapă: pentru că terminat şi, cînd nu se va mai găsi
nu e vorba de aceeaşi "activitate" pe nimic de vîndut nici aici, singura
care o depun, aleatoriu, semenii soluţie rămîne străinătatea, unde,
noştri bucureşteni prin tomberoane. de altfel, mulţi din interlocutorii
Aici e vorba de muncă, şi încă de una noştri au mai fost: " Ne luăm
grea, care durează zi-lumină şi pentru catrafusele şi plecăm în Germania.
care e nevoie de un întreg arsenal: Acolo am cîştigat 1.500 de euro pe
tînăcoape, baroase, lopeţi. lună".

Unul dintre interlocutorii noştri chiar În străinătate se găseşte de lucru în

are o bicicletă dotată cu o colecţie din agricultură, construcţii, zidărie. Dar,
toate aceste ustensile: e tînăr, destul ca să pleci, trebuie să ai cel puţin
de în putere, şi dacă n-ai şti unde 500 de euro sau chemare, ca să n-
merge, ai zice că face parte dintr-o ajungi să faci alte rele pe-acolo...
brigadă mobilă de reparaţii la
domiciliu. Bicicleta nu e singurul Singura soluţie e să dai o lovitură
mijloc de transport folosit: alţi aicea, şi cu banii de acolo, să pleci...
locuitori ai oraşului vin la ruinele Numai că, pune punctul pe i unul
fostului combinat cu căruţele. La din oamenii noştri, "în România pur
venire sînt încărcate doar cu uneltele şi simplu nu mai ai ce face: te mişti
necesare. La plecare, cu fier vechi şi un pic şi Poliţia e cu ochii pe tine ca
cărămizi. pe sifoane". În final, un alt
interlocutor se plînge colegului
Căci asemenea lucruri, cu mici nostru de la televiziunea din Deva
variaţiuni pe aceeaşi temă, se mai pot cum îl persecută primarul: ca să
găsi printre scheletele fostei mîndrii rezolve problema, îl roagă să-i dea
hunedorene: "Luăm nişte plăci de un beep; pe mobilul pe care-l avea,
azbociment, deşeuri d-ăstea, la un cuminte, în buzunar, în liniştea
coteţ, la o găină, s-acoperim şi noi" - gropii de gunoi industrial.
ne declară, franc, cel dintîi întrebat,
din satul Băţălan, fost cioban la CAP- A fost odată...
ul de pe Valea Sîngeorgiului. "Cînd
CAP-ul s-a desfiinţat, fiecare a luat ce- Nu tot Călanul e groapă de gunoi.
a putut, ăsta-i filmul, nu avem ce Există şi un centru, cu Primărie,
face." El a rămas pe drumuri, să snack-bar, o Casă a pensionarilor.
lucreze cu ziua pe la oameni. Şi să-şi Intrăm într-un local mediu. La o
completeze ajutorul social de 2 masă, printre alţii, doi pensionari
milioane şi ceva pe lună săpînd după tipici, cu cojoace uzate şi căciuli
o bucată de fier, de dimineaţa pînă brumării. Verişori, de 72 de ani
seara. fiecare. Amîndoi născuţi în
localitate.
Fierul rămas de la combinat are deja
propriul lui circuit: oamenii îl extrag, Interlocutorul meu, Ion Vinga, e
săpînd, dintre dărîmături; apoi îl duc mai dezgheţat. Ne mărturiseşte că
la centrele de colectare a fierului nu iese prea des, mai curînd soţia se
vechi, unde îl vînd cu 2.000- 2.500 de ocupă de cumpărături. Pentru el,
lei/kg. Abia dacă se grupează cîte 5 viaţa în Călan nu are nimic în
oameni fac cîte 150-170.000 de lei pe comun cu o groapă de gunoi: şi el, şi
zi, lucrînd de dimineaţa pînă seara. soţia au lucrat la combinat, şi au
Ironia sorţii face ca fierul, mîndria de ieşit la pensie tot de acolo:
altădată a Călanului, să-şi găsească 5.680.000 de lei - el, 4.800.000 de
locul doar la fier vechi. lei - ea. Suficient cît să-şi plătească
toate dările şi să nu moară de
Şi nici măcar să nu fie pe primul loc foame, insuficient să mai facă şi
în topul săpătorilor în gunoaie: "cel altceva... El a fost tehnician, nu a
mai bine se vînd neferoasele" - ne făcut muncă grea, ba chiar a reuşit
spune un fost furnalist al să-şi cumpere şi o Skodă...
combinatului, care lucrase, pe
vremea răposatului, cu 3.500 de lei Acum nu mai are bani să-şi ia cărţi
pe lună, chiar la furnalul cel mai şi, în iernile lungi, cînd nu se duce
apropiat. la pescuit (căci asta-i pasiunea dlui
Vinga de vară) reciteşte "toate
Zona interzisă şi străinătatea romanele din bibliotecă, fie ele
istorice «Cavalerii tezaurului»,
Ca-n toate antiutopiile, aflăm că ultimul pe listă sau de dragoste
există şi o "zonă interzisă", încărcată «Roxana», «Adela»"....De asemenea,
de mituri, speranţe, dar şi de poveşti se uită la telenovele, alături de
macabre: "În partea cealaltă nu ne nevastă: "la 15,30 - «La Tormenta»;
lasă să trecem, acolo încă se mai apoi «Să iubeşti», şi «Trupul dorit»,
lucrează" - completează furnalistul la 21,30". Îi plac: Gabriela Spanic,
nostru. Gabriela Vrînceanu Firea, Andreea
Esca. Nu-i prea place: cum stau
lucrurile în ţară.

Iaromira POPOVICI

Trenul, turistul şi oraşul

O parte din călătorii români pe jos şi că Aradul are cel mai

.

frumos ştrand din ţară.

medii aleg, încă, trenul: cu
precădere femei sau oameni de la După ce acceleratul a preluat
vîrsta a doua în sus. Nu se poate locomotiva unui personal pentru
stabili însă o regulă clară: depinde că a lui proprie a avut o problemă
de cum e trenul şi de preţul la conducta de aer - şi odată cu ea
biletului. Cert este că şi noi, şi pasagerii ei - am ajuns, în cele
reporterii-turişti, am ales tot din urmă, la Deva. Prietenul nostru
varianta căilor ferate, care ni s-a de la TVR s-a tot scuzat, plin de
părut convenabilă la drum lung. bun-simţ, în privinţa oraşului său:
De fapt, e mai mult de-atît: că e mic şi provincial, şi nu prea ai
călătoria cu trenul, spre deosebire ce face în el. Sînt de acord: dar,
de cea cu maşina mică şi cum bine se ştie, una e cînd
personală, promite potenţiale locuieşti, şi alta cînd doar vizitezi
aventuri, întîlneşti alţi oameni, din un loc.
alte medii decît cele zilnice, le auzi
poveştile, le împărtăşeşti dramele Din perspectiva vizitatorului, pare
de la o gară la alta... un oraş curat, civilizat, liniştitor, în
care au rămas destule privelişti de
Acceleratul spre Deva era admirat: case, biserici, cetatea.
preferatul cerşetorilor: neinspirînd Cea din urmă, pe care am vizitat-o
atîta spaimă cît Intercity-ul, acesta a doua zi, atestată din secolul al
părea a fi locul ideal pentru ciungi, XIII-lea, e bine pusă în evidenţă de
ologi sau copii ai străzii, toţi cu un palpitant drum cu telecabina.
feţe din cele mai fioroase, parcă Deşi nu mai sînt decît ruine,
ieşiţi din Opera de trei parale. priveliştea merită urcuşul. Sus
Unul dintre ei, imens, cu un aflăm că, vara, chiar în incintă, era
pansament piratesc pe un ochi, ne- un bar unde se cîntau manele.
a cerut 10.000 de lei ca să-şi Acum nu mai sînt decît anunţuri cu
schimbe pansamentul. Nici nu mai "Atenţie, vipere!" şi un cîine care
ştiu dacă lui i-am dat, sau altuia, la se adăposteşte într-un butoi. Tot
fel de înspăimîntător, dintr-un mic pe munte s-a mai pus o cruce că
impuls de milă creştinească şi din aşa e moda.
altul mai mare de laşitate,
gîndindu-mă că nu prea e lume la Jos, în oraşul nu prea mare, o
clasa întîi... De altfel, controlorul mulţime de firme pe care, în
din trenul de întoarcere mi-a Bucureşti, le consider însemnele
confirmat fricile: un alt interlop familiare ale capitalismului de zi
ameninţase cu cuţitul o doamnă cu zi: Diverta, Leonardo, Kenvelo,
singură în compartiment, doamna Optinova, McDonald's...
fugise şi lăsase două milioane în
geantă, pe care agresorul, evident, În moravuri, o combinaţie de calm
le luase... aredelenesc cu naivitate
provincială, cum găseşti mai rar în
Nu toţi cerşetorii erau Bucureşti: chelnerii sînt mai greoi,
înspăimîntători. O pereche de mai puţin politicoşi, pe de altă
copii ai străzii, o fetiţă de vreo 12 parte, mai sinceri şi mai apropiaţi:
ani şi un băiat mai mic cîntau, nu te încurajează să comanzi prea
culmea, cîntecul clasic al mult, dimpotrivă, se miră dacă mai
aurolacilor din metrou: "Mamelor vrei ceva, te sfătuiesc să iei mai
din lumea-ntreagă". Contra a puţin, să nu te arunci la anumite
20.000 de lei, l-am înregistrat, atît feluri... Dacă nu au ceva în meniu,
cît l-au ştiut copiii: "Mamelor din îţi spun cu candoare că s-a
lumea-ntreagă / Eu vă dau un terminat şi, dacă ai pretenţii prea
singur sfat: / Nu lăsaţi copii pe mari, îşi permit să te dojenească.
stradă / Din cauza lui bărbat. / Preţurile sînt mult mai mici, de
Căci copilul fără mamă / E ca genul 30.000 de lei un aperitiv...
frunza fără rod / Azi se naşte,
mîine moare / Şi la ei tu n-ai să vii. Într-o zonă de biserici vechi,
/ Mamă, de ţi-e dor de mine / Ia un tradiţionale, ortodoxe, dar şi
tren şi vii la mine ./ Dacă vezi că e greco-catolice, poţi găsi şi o
departe / Dă-te jos şi scrie-o carte / arhitectură avangardistă, uşor SF,
Şi trimite-o la dormitor / S-o citesc dar şi una de un rococo ostentativ,
cu lacrimi". Precum se vede, e un gen căsuţă de turtă dulce (teatrul
cîntec de tren. din Deva, care momentan nu
funcţionează). Precum şi tipicul
Trenul e locul poveştilor horror, profil de centru comercial, ca-n
dar şi de supravieţuire: pe drumul cazul supermarket-ului Ulpia
de dus am auzit despre o doamnă Traiana.
care a scăpat de un anevrism
cerebral, iar pe cel de întoarcere - De altfel, atît Decebal, cît şi Traian
am cunoscut-o pe o alta care a
scăpat după ce s-a răsturnat cu
maşina în Someş şi şi-a refăcut
viaţa recăsătorindu-se la 8 ani
după divorţ. De la controlorul din
Intercity-ul de întoarcere am aflat
că oamenii fumează unde n-au
voie, dau scrumul
Oraşul-fantomă
În apropiere de Hunedoara, pe
.
DN66, se află oraşul Călan. În
prezent, un oraş mort, pe străzile
căruia se desfăşoară în fiecare zi,
de dimineaţa pînă seara, o stranie
forfotă de duminică. Oamenii se
plimbă în virtutea inerţiei pentru
că altceva nu mai au de făcut.
Slujbe nu mai există (mi se spune
că, dacă se mai întîmplă să se facă
niscaiva angajări, pentru o carte
de muncă legală, locuitorilor li se
cere tarif fix şi negru de 150 de
euro!); în case este frig, oraşul
este debranşat de la încălzire de
ani buni, oamenii nu mai au cu ce
plăti facturile, iar singurele surse
de venit sînt lucrul cu ziua sau
scormonirea prin pămîntul fostului
combinat după rămăşiţe de fier
vechi, pe care mai apoi să le poată
vinde. Cafenelele şi restaurantele
aparţin în mare parte
pensionarilor, pentru că,
paradoxal, aceştia îşi permit mai
mult decît cei mai tineri -
majoritatea şomeri sau incluşi în
serviciile de asistenţă socială. Pe
străzi, continuă carnavalul în
negru al fostelor lumini de
îşi au statuile lor în centrul
oraşului. Decebal e şi un bulevard,
pare-mi-se. Din fericire, tenta
istorică nu e atît de exagerată încît
să strice prima impresie, de
căldură şi civilizaţie, pe care ţi-o
dă oraşul.
Iaromira POPOVICI
Din acel moment investiţiile
germane au încetat, activitatea
AMIDIP s-a oprit, iar în loc de
angajări, s-au făcut şi mai multe
disponibilizări.
În aceste condiţii a fost nevoie de
intervenţia Guvernului. Prin
ordonanţa de urgenţă privind
finalizarea investiţiei "Turnătoria
de tuburi de presiune din fontă
ductilă de la Călan", AVAS-ul
(Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului) trebuia să
lichideze AMIPID-ul, să evalueze
activele investite de SIDERMET la
această unitate şi să negocieze
vînzarea acestora către firma
germană Pipe Productions, astfel
încît aceasta să devină unic
acţionar al societăţii nou înfiinţate.
Nu s-a ajuns însă la nici un
rezultat.
"Pentru a se ieşi din impasul
datoriilor - îmi continuă primarul
Iovănescu saga privatizărilor şi
afacerilor pe sub mînă - metalul şi
activele care se puteau valorifica
s-au vîndut unei alte societăţi,
societatea Forever, iar terenul s-a
bunăstare. Un festin tăcut, cu
capul plecat spre pămînt, fără vise păstrat la societatea lichidantă,
şi fără muzică, un festin al adică SIDERMET SA Călan care
amintirilor de odinioară, intră, la rîndul său, în lichidare.
strecurate acum de ochi localnici, AVAS-ul preia, ca lichidator
vizitatorilor curioşi, prin slabe general, această societate şi
tresăriri de fostă mîndrie. Pentru încearcă să vîndă şi el ce-a mai
că pe vremuri... rămas, fiind creditorul principal al
SIDERMET-ului. După ce a vîndut
...Pe vremuri i se zicea "Victoria" tot ce se mai putea vinde,
Călan şi era al treilea combinat societatea a atins stadiul zero."
siderurgic din ţară. Devenit încă
dinainte de al doilea război În prezent, după toate procesele şi
mondial un puternic centru al privatizările, problema oraşului şi
siderurgiei româneşti, producea, a locuitorilor săi constă în faptul
pe lîngă tradiţionala fontă cenuşie că "lichidatorul, cînd a vîndut, nu a
(aflu, într-una din acele ultime fost interesat ce se întîmplă mai
tresăriri de mîndrie locală, cum că departe. Nici un cumpărător nu a
de aici a plecat fonta pentru avut nici o obligaţie contractuală
construirea Turnului Eiffel), cocs de mediu. Fiecare venea, cumpăra
metalurgic şi piese turnante. ce îi trebuia, pleca fără nici o
Odată cu expansiunea obligaţie şi fără a-şi pune
combinatului siderurgic în anii problema curăţeniei".
'60-'70, se naşte oraşul nou. Se
construiesc blocuri pentru În prezent, la Călan sînt sute de
muncitorii veniţi din toate colţurile hectare de teren nefolosibile.
ţării, pentru că, în perioada de Pentru că pămîntul este mutilat de
glorie, combinatul avea peste construcţiile gigantice de beton;
7.000 de angajaţi. Cum salariile "prădat" de toate societăţile care
erau foarte atractive (atingînd, au trecut şi au ras tot ce putea fi
fără primele substanţiale, 3.000 de valorificat - fier vechi, cabluri,
lei, în contextul în care un salariu cărămidă -, lăsînd în urmă doar
mediu era de 2.000), oamenii au scheletele inutile de beton.
migrat în masă, din toate colţurile
ţării, spre Călan. "Am solicitat printr-o serie de
documente adresate Camerei
După 1980 a urmat însă declinul. Deputaţilor să treacă acest teren
Primarul actual al Călanului, în patrimoniul oraşului Călan
domnul Adrian Iovănescu, îmi pentru a ne da şansa să găsim
povesteşte că în prezent rata singuri fonduri de ecologizare."
şomajului depăşeşte 40%, iar
potenţialul forţei de muncă este de Solicitările primarului au început
8.000 de oameni. din 2004, pînă acum, nefăcîndu-se
nimic în acest sens.
"După Revoluţie combinatul s-a
împărţit în 12 mici societăţi, "Nu ne mai interesează cine sînt
independente una de cealaltă. Asta vinovaţii, cine a furat, cine a
a însemnat, de fapt, începutul vandalizat sau cine a escrocat.
sfîrşitului. Soluţia, departe de a fi Asta este doar o parte a problemei,
fost unica, a fost cu siguranţă cea dar nu şi rezolvarea ei. Aici trebuie
mai proastă. Din cele 12 societăţi, făcută curăţenie. Sînt foarte mulţi
numai una singură a funcţionat, oameni, investitori care ar fi
privatizîndu-se." interesaţi de teren, un teren care
ar avea valoare doar dacă ar fi
SIDERMET (societatea desprinsă pregătit pentru o potenţială
din fostul combinat siderurgic) s-a investiţie. Ar trebui să dispară
privatizat investind active ale scheletele de beton, pentru a se
fostului combinat, în valoare de putea construi altceva."
peste cinci milioane de dolari, într-
o nouă societate, AMIDIP, care a Aflu de vizita unor polonezi. Vroiau
luat fiinţă în 2003. Această nouă să facă un combinat de prelucrare
societate începe colaborarea cu a lemnului, ceea ce automat ar fi
firma germană, Pipe Productions creat o sumedenie de locuri de
(care, prin investiţii majore, devine muncă. Văzînd însă terenul, "ne-au
şi acţionar majoritar, cu 66% spus că, pînă nu se face curat, ei
dintre acţiuni). Producţia de tuburi nu se bagă, pentru că, aşa cum
de fontă ductilă ar fi asigurat, pe este în prezent, valoarea terenului
lîngă cele 600 de locuri de muncă este foarte mică, costurile pentru
deja existente, încă altele 1.000. a-l valorifica depăşind investiţia".

Totul părea a fi relansarea Polonezii au venit, au văzut şi au

economică şi socială a oraşului. plecat... ridicînd din umeri şi
depărtîndu-se, pe DN66, de oraşul
Însă după numai primele investiţii mort, pe străzile căruia se
germane la AMIDIP, creditorii desfăşoară în fiecare zi o stranie
fostei SIDERMET Călan, care nu-şi forfotă de duminică. Oamenii se
primiseră banii pe datorii şi care plimbă în virtutea inerţiei pentru
au aflat cu stupoare că SIDERMET- că altceva nu mai au de făcut...
ul a devenit parte acţionară a unei
noi şi de viitor societăţi, au iniţiat Stela GIURGEANU
acţionarea în judecată, cerîndu-şi
recuperarea datoriilor şi activele
pe care SIDERMET le investise în
constituirea AMIDIP.

Un Erou al Timpului Nostru

Odată transpuse în Arhitectură, poruncit să-l castrez, nu puteam

.
regulile schizoide ale unei societăţi să-l refuz! Cîtă neputinţă...!?
dereglate devin Repere durabile ce
remodelează valorile comunităţii. Ne-am virusat. Ni s-a luat simţul
De aici imensa responsabilitate a proporţiilor. De ce oare casele, de-
celor ce o practică. a lungul şi de-a latul ţării, fie ele
alea făcute de oameni simpli, fie
Am făcut următoarele constatări: de arhitecţi, ies atît de urîte,
diforme, nişte bazaconii, invenţii
1) De 15 ani ţara este năpădită de ale unor minţi întortocheate şi
construcţii hidoase, diforme, perverse. N-a scăpat de epidemia
sfidări ale bunului-simţ. În acelaşi asta nici un tip de construcţii, de
timp, se demolează sau ciuntesc la superlativul geometriilor
case valoroase pentru a face loc macabre al sediilor de bănci, pînă
unor caricaturi. la biserici şi case unifamiliale. Am
încercat să găsesc în istoria
Manelele arhitecturale au invadat arhitecturii momente similare,
oraşele. Teo Show e pe stradă, care să ne explice fenomenul, şi nu
Minune, Salam, Cătă Arabu', Costi, am găsit. Cred că în trecut
Guţă, Minodora şi toţi băieţii de oamenii construiau avînd un
cartier sînt deja bine instalaţi în model, continuau o tradiţie şi asta
fundaţii de beton. Ciao Darwin! îi ferea de penibilul invenţiilor
proprii. Casele aveau proporţiile
Nu-ţi plac, dar nu poţi să închizi perfecte pe care numai cizelarea
programul, îl vei contempla tot unei tradiţii le poate zămisli. În
restul vieţii pentru că, teoretic, prezent, omul Timpurilor Noi,
nici unul dintre noi nu va apuca angoasat de propria sa lipsă de
dispariţia monştrilor. Cîtă dinamită identitate, încearcă să şi-o afirme
şi cine să o pună? prin gestul disperat de a lăsa în
urmă o casă cît mai "originală".
2) Marea majoritate a acestor Departe de a se raporta la trecut,
producţii necesită un arhitect, fie cu o ignoranţă care nu e destulă
că proiectează, ştampilează, dacă nu e şi fudulă, el reneagă
verifică, aprobă sau avizează orice model în afară poate de
proiectul. Construcţiile de scenografia SF-urilor hollywood-
dimensiuni importante sînt, iene. Astfel, singurul motor creativ
invariabil, proiectate de arhitecţi. devin propriile sale dorinţe sau
Legislaţia în domeniu este mai bine zis frustrări. Rezultatul
elaborată de arhitecţi. este similar unei mîzgăleli stîngace
şi fistichii pe o tabula rasa care nu
3) Construcţiile decente apărute în se mai raportează la nimic.
acelaşi interval de timp (15 ani) se
pot număra pe degete. După cum
se exprimă cu indulgenţă dl arh. Mica Publicitate:
Bruno Andreşoiu, la o mie de case
urîte se construieşte şi una Ahitect cu experienţă, pierdut
frumoasă.
În mod ciudat, nimeni nu arată cu simţul proporţiilor. În anul întîi.
degetul Vinovatul care poluează
oraşele cu reziduuri pe care Tînăr absolvent, comunicativ, îmi
sîntem siliţi să le inhalăm pe ochi. place să mă exprim mult şi prost,
Poate faimosul handicap vizual al dar durabil.
Dreptăţii îl protejează în acest caz
pe Răufăcător. Asistăm la eterna Spirit ludic, opresat pe vremea
culpabilizare a medicilor care fostei dictaturi, îmi plac volumele
primesc "şpaga", dar sutele de jucate.
Ciomu care ciopîrţesc Oraşul îşi
văd liniştiţi de PAC-urile lor Nu am stil, realizez numai edificii
(Proiect Aut. Constr.). Arhitecţii deosebite.
României contemporane mi se par
medicii unui spital din care Sînt semidoct, sînt gomos, sînt
aproape toţi nou-născuţii ies morţi important, sînt arh. dipl.
sau infirmi pe viaţă. Şi totuţi dl
arhitect încă este un personaj Ştampilez cu ambele mîini. Dacă
respectabil în societate. ...Atît de nu curge, pică.
mare era prestigiul arhitectului
înainte de război încît aura lui încă Îmi place design-ul. Am o carte de
îi protejează de oprobiu pe fiii vizită interesantă, cu multe font-
sperjuri care au abdicat de la uri, linii şi culori.
profesie.
Eu nu proiectez Case, eu fac
În chip hilar, forma de organizare Gesturi. Gesticulez cu materialul
a celor pe care tocmai i-am descris clientului: beton, gipscarton, PAL,
se cheamă ORDIN. Poate din vina PVC, mochetă, etc.
literaturii citite în copilărie, pe
mine cuvîntul ăsta mă duce îndată Din toată garderoba cel mai mult
cu gîndul la ordinele cavalereşti, îmi place uniforma de non-
acea formă de coeziune în slujba conformist.
unor idealuri nobile...
Îmi place Miralles şi Koolhas şi
Cu genial cinism s-a exprimat unul Herzog şi DeMeuron şi japonezii şi
dintre autorii revelionului TV nordicii şi mă uit pe reviste da nu-
2006: "...dacă «boborul» vrea ţîţe mi iese!
şi manele, asta o să-i dăm!". E o
deviză ce ar sta bine pe scutul PAC - PAC, am mai anihilat două
multor "cavaleri" arhitecţi. case pe Polonă!

Don Quijote încerca stîrpirea

monştrilor, personajul nostru îi Da, da, despre d-ta e vorba, nu te
generează! mai uita în spate!

Oare mai există vreo breaslă care

să fi decăzut mai vertiginos, Evident, există şi excepţii, dar,
raportat la înaintaşi şi la menirea după cum arată Oraşul, foarte
ei? puţine.

De obicei - se zice - clientul e de

vină, alteori, constructorul. Ca şi Cristian CORVIN
cum clientul a pus mîna pe
Autocad, a desenat şi la sfîrşit i-a Cristian Corvin este arhitect.
luat cu japca ştampila şi l-a mai şi
plastografiat. Adică: vedeţi, eu
ştiam că dînsul are apendicită, dar
dacă mi-a

Cu ochii-n 3,14

SITUAŢIA ÎN CARE NE GĂSIM, * Mă urmăreşte, de mai bine de o

.

INTITULATĂ GAURĂ NEAGRĂ, săptămînă, un mic "episod

SUPUNE LA O PROBĂ mondialist", cu o "morală a
LIBERTATEA (FOARTE SCURTĂ) fabulei" mult prea transparentă
DE A ALEGE DEZINTERESAT pentru a o mai explica - aşa că vă
dau doar "datele problemei": în
* Alo, Leo, te anunţ, oriunde ai fi, trenul de noapte Paris-Berlin, în
că sîmbătă noaptea nu am ratat vagonul de cuşete clasa I, un
Unora le place jazz-ul, la negru ("individ de culoare", dacă
(aproximativ) a 33-a vizionare. Mi preferaţi...) îşi căuta
s-a definitivat convingerea compartimentul, tîrîndu-şi
noastră: Billy Wilder a creat geamantanele, asudînd din greu şi
imaginea cea mai valabilă pentru rostind pentru el, sub bărbie, "Fiir
situaţia în care ne găsim noi, und draiţih, fiir und dreiţih..." (a.
saxofoniştii şi contrabasiştii, l. ş.)
sistematic prinşi între două bande
de gangsteri, cu poliţia pe urmele * După tot felul de market-uri şi
tuturor. (R. C.) cash and carry-uri cu sonorităţi
importate, după Aqualand şi alte
* Aflu întîmplător, abia acum alea, un magazin de electrocasnice
(hoinărind pe net), că anul trecut, din Ploieşti (bravos! republicani
în perioada 16-20 aprilie, s-a toţi, săracii!) se numeşte "Cuca
desfăşurat la Paris ediţia 2005 a Măcăii Land". Îi doresc mult
concursului internaţional pentru succes patronului, bucuros de
ciocolatieri World Chocolate această sinteză între anglicism şi
Masters, cu tema "Ciocolată şi neaoşism. Numai de dragul
Suprarealism". Cîştigătorii denumirii magazinului, mai că-mi
semifinalei au fost: Nicolas
Cloiseau (Premiul I pentru
Prezentare), cu piesa intitulată
Suprarealismul, Loïc Bret (Premiul
I pentru Degustare), cu piesa
intitulată Compoziţia mea, şi
Olivier Vidal (care a totalizat cel
mai mare număr de puncte la
ambele categorii), cu piesa
intitulată Gaură neagră. Site-ul de
pe care am cules informaţia spune
că finala concursului ar fi avut loc
în octombrie 2005, dar
deocamdată căutările mele n-au
ajuns pînă acolo. Oricum, gustul
rămîne acelaşi. (D. S.)
* Umberto Eco despre actualul
premier al Italiei (mai an, prieten
bun cu Adrian Năstase), în
perspectiva viitoarelor alegeri din
Peninsulă: "De ce Dumnezeu îl
tolerează pe Berlusconi? Dacă o
face pentru că nu-l poate evita
înseamnă că este mai puţin
puternic decît el. O idee pe care,
de altfel, Berlusconi n-a exclus-o
niciodată. Dacă o face pentru a
arăta că, în cele din urmă, Răul va
fi învins, atunci Dumnezeu ar
trebui să voteze pentru
reformatorii din opoziţie. Dacă o
face, în schimb, pentru a supune
la o probă libertatea noastră de a
alege, atunci e cît pe-aci să
condamne majoritatea italienilor
la nefericire pe acest pămînt" (v.
Le Figaro, 11-12 februarie a.c.).
Cu aşa adversari precum Eco, să
tot faci politică! (A. C.)
* Mai demult, în metrou, un domn (alias Legolas din Frăţia inelului)
mi-a întins un pliant religios,
dorind să mă salveze de la focurile Acum ne-am orientat spre Harry
iadului (mi-a spus că sînt o
vine să-mi schimb frigiderul... (M.
V.)
* "Zuzu e irezistibil şi dulce. Ca o
adorabilă ispită. Ca un sărut furat.
Încearcă-l în tihnă şi fă-l să fie
micul tău secret, motivul de-a
zîmbi unui gînd numai de tine
ştiut: «Zuzu, mon amour»!".
Aceste rînduri nu sînt o declaraţie
de dragoste, aşa cum s-ar putea
crede în plină (şi obsedantă)
sărbătoare de Valentine's Day (că
de Dragobetele de pe plaiurile
autohtone nici naiba nu mai ştie),
ci o reclamă (teribil de siropoasă)
la noua gamă de produse lactate
Zuzu, desigur! (R. P.)
* La Deva am întîlnit cea mai
poetică denumire posibilă de
second-hand: Visul imaginaţiei.
Deşi nu am intrat în magazin, ci
doar am trecut pe lîngă el, firma
lui mi-a trezit imaginaţia şi m-a
făcut să visez la veşminte capabile
să te schimbe din Cenuşăreasă în
prinţesă. (I. P.)
NE-AM ORIENTAT
SPRE ÎMPERECHERI DE
RESURSE
ŞI SPRE FLORI CAPABILE
SĂ SE DEPLASEZE destul de
repede ÎN POZIŢIA BIPEDĂ
* Fiică-mea (8 ani şi jumătate) mă
acuză că i-am stricat deja viaţa:
am amînat atît de mult să trimit
scrisoarea ei lui Orlando Bloom
încît actorul s-a însurat cu alta.
Potter care mai are totuşi cîţiva
păcătoasă pentru că eram fardată, ani pînă la majorat... (S. S.)
purtam cercei şi rochie scurtă).
Zilele trecute, într-un magazin de * Împerecheri de cuvinte: pe
pe lîngă Unirii, probez o rochie caroseria unui vehicul - CĂZI
(din nou, foarte scurtă) şi hotărăsc ACRIL; pe spinarea unui agent de
să o cumpăr. Plătesc domnişoarei, pază: FLORIION SECURITY. (D.
iar domnişoara, laolaltă cu S.)
pachetul, îmi strecoară un pliant:
"Muhamed, un model pentru un * Dacă gripa aviară ar ajunge la
nou mileniu", editat de Fundaţia Cornu, cred că Adrian Năstase ar
Taiba, România. Acum, păcatele avea destule resurse de ridicol să
mele mai aşteaptă şi mustrări acuze un comando prezidenţial că
budiste, pe aceeaşi temă. (S. G.) i-a strecurat în coteţe viruşi cu
pipeta. (M. C.)
* Adrian Năstase crede că trebuie
să fii "nebun la cap" ca să presupui * La 2.200 de metri altitudine, în
că un prim-ministru ia mită. Dar munţii Foja ai Indoneziei, acolo
de ce boală trebuie să sufere prim- unde nici indigenii n-au ajuns
ministrul ca să ia mită? vreodată, o expediţie a descoperit,
Cleptomanie? Cleptomania e cu înfiorare, "o Grădină a Edenului
caracterizată prin "impulsul pe Pămînt", de mărimea
patologic de a-ţi însuşi prin furt Luxemburgului: nenumărate specii
bunuri străine fără a avea nevoie noi de păsări exotice, de fluturi, de
de ele şi fără a urmări vreun profit broaşte, de flori şi de palmieri. Le-
material" (cf. DEX, 1975). Nu am văzut în toată luminiscenţa şi
putem să-i aducem domnului ciudăţenia lor, la capătul
Năstase insulta furtului telejurnalelor de noapte, pline de
dezinteresat. N-ar fi nebun la cap, explozii, valuri de sînge, mulţimi
ci de-a dreptul prost. (M. B.) descreierate şi lebede răpuse de
boală din Africa pînă pe
Mediterana. Nici un post TV al
CUVÎNTUL "CULOARE" ÎŞI Terrei nu s-a gîndit să-şi înceapă
RECAPĂTĂ BRUSC jurnalele de ştiri cu aceste imagini
PERSONALITATEA ÎNTRE de o frumuseţe înmărmuritoare şi
ANGLICISM ŞI PLAIURILE ultimativă. Ce fel de specie o fi
IMAGINAŢIEI omul? (R. C.)

* Care va să zică, fiind eu destul de * Vă amintiţi de cei doi golani de la

trecut de genunchiul broaştei şi SPP care l-au bătut pe Şerban
într-ale computerului, şi într-ale Pretor de la CNA? Da, ăia, copii de
ortografiei, mi-am dezactivat mari baştani ieşiţi cam rataţi şi
corectorul ortografic automat al angajaţi la stat, să mănînce şi ei o
programului Microsoft Word. pîine şi să aibă o legitimaţie de
Cuminte, numitul corector nu-mi fluturat la discotecă. Care l-au
mai schimbă din mers cuvintele bătut pe Pretor că nu mergea
după cum crede el că ar trebui.
Dar am descoperit că la cuvîntul
"bravos" (v. mai sus) îşi recapătă
brusc personalitatea şi îmi pune
forma literară "bravo". Drept
pentru care adresez următoarea
solicitare conducerii Microsoft
România: rog a se introduce în
dicţionarul programului Word nu
doar limba standard, dar şi oarece
cuvinte de-ale lui Mache, Lache,
Titircă & Co. Dl Bill Gates nu cred
să aibă ceva împotrivă, căci mi s-a
părut un om cu umor. Dacă totuşi
obiectează, mă angajez să-i explic
eu cît pot de scurt că, în România,
fără mofturile lui Caragiale nici
softurile nu-s complete. (M. V.)
destul de repede cu Trabantul său.
Aşa, deci, vă amintiţi! Am citit în
ziar că au fost achitaţi. Vor plăti o
amendă. (C. G.)
* Specialiştilor de la Honda le-au
trebuit patru ani să perfecţioneze
un robot capabil să se deplaseze în
poziţia bipedă şi încă doi ani
pentru a-l face să urce scările.
Omul, această minune! (M. C.)
Cu ochii-n 3,14

Drobul de sare

Niciodată, dar absolut niciodată Alţii, pe Băsescu. Patriciu vede o

.

tribună cu suporteri şi una din

în anii din urmă, n-a trecut peste care zboară pietre. La fel şi
România un moment mai încărcat Tăriceanu (prins între adulaţia
de aşteptări şi incertitudini decît unora dintre cei care îi spun să
cel de acum. Nu e zi de la meargă înainte şi opoziţia celor
Dumnezeu să nu deschidem ochii care l-ar vrea scos pe tuşă, el ar
de parcă am desface un loz în plic. trebui să reuşească să fie şi prim-
Pică Guvernul? Vor fi alegeri ministru, ceea ce nu e cazul!). E
anticipate? Îl arestează pe un vacarm înfiorător, cum n-a trăit
Patriciu? Dar pe Năstase? Cum o niciodată România.
ieşi raportul de ţară? Intrăm în UE
la anul sau ne amînă sine die? Se Şi totuşi, peste toată hărmălaia,
face fuziunea PNL-PD sau se duce vorba poetului, trece-n zbor un
dracului căruţa coaliţiei fluture. Cap-de-mort. Alb-negru.
guvernamentale? Ori, ori. Laie sau bălaie. În
momentul de faţă, toată lumea
E doar o mică parte din întrebările aşteaptă pisica ruptă-n două.
ale căror răspunsuri umplu cu Mulţimea vrea verdicte. Arestări.
nuanţe şi păreri atît ecranul Spectacol. Se pariază cu patimă,
televizorului, cînd încep talk-show- tribunele îşi ţin răsuflarea,
urile, cît şi sufrageriile milioanelor presiunea e fantastică. Orice
de români mai mult sau mai puţin ratare ar însemna un dezastru. În
pasionaţi de politică. În România şaisprezece ani s-au adunat prea
zilelor noastre nu trebuie să fii multe şuturi în bară, ca să mai
specialist pentru a paria la poată fi luat în calcul încă unul.
partidele de box dintre instituţii şi
nici nu-ţi trebuie cine ştie ce Nu e corect. Heirupismul luptei
cunoştinţe ca să fii suporterul sau împotriva corupţiei ne face să
opozantul vreunuia dintre cei care emitem deja verdicte. Mulţi dintre
participă la cursa cu obstacole de cei care, azi sau mîine, defilează
pe culoarele Parchetului. Cînd se sau vor defila prin faţa
pune de-o bătaie Senat vs DNA, procurorilor sînt condamnaţi deja
lucrurile sînt clare: nici dacă s-ar de opinia publică. Este şi motivul
preschimba în îngeri, n-ar reuşi pentru care invadează micul ecran
aleşii din Camera superioară a încercînd să înduplece poporul,
Parlamentului să adune un val de implorînd mila publică. Ei ştiu şi
simpatie măcar de dimensiunea simt că tribunele îi cer sub scut.
celui făcut de o monedă aruncată
într-un lighean cu apă! Aici e totulHabar n-am cum se va termina şi
clar. Dacă s-ar putea, milioane de care va fi verdictul. Dar aşteptarea
români ar mătura cu parlamentarii este imensă şi presiunea este
piaţa publică în fiecare dimineaţă. teribilă. Iar într-un parcurs atît de
complicat precum cel al judecăţii,
Nuanţele şi discuţiile apar cînd se pot apărea surprize. Şi-atunci, se
pune problema "băieţi buni" vs gîndeşte cineva la ce-o să se
"băieţi răi". Unii îl iubesc pe întîmple, dacă nu se întîmplă?!
Năstase.
Robert TURCESCU

Cînd simt eu că sînt român

10 vitamine naţionale .
telespectatorilor care se mai pot
indigna - din păcate din ce în ce
1) Cînd se apropie ora de mai puţini.
îmbarcare pe un aeroport
european şi încep să se adune 6) Mă simt un român neputincios
pasagerii în faţa porţii de cînd merg pe stradă şi sînt agresat
îmbarcare pe care este afişată vizual de pornografia făcută fără
destinaţia "Bucureşti". Sacoşele de cap, fără gust şi mai ales fără nici
plastic, înjurăturile fără rost, o pudoare. Mă simţeam mîndru că
ghionturile discrete, nerăbdarea nu avem echivalent în lume cînd
ţîfnoasă, ţoapele blonde platinate văd că sex-shop-urile ce au
şi parfumate în exces, la micozat Bucureştiul afişeau în
concurenţă cu mirosul de vitrină, de Crăciun, ursuleţi de
transpiraţie, construiesc deja, cu pluş cu penis supradimensionat şi
cîteva ore în avans, spaţiul drag al roşu, iar alături un magazin
ţării mele. profilat pe pateuri calde, "de post",
utiliza imaginea unui călugăr cu
2) Mă simt foarte român de fiecare barba în vînt, surprins pe fundalul
dată cînd mă aflu în contact cu unor turle mînăstireşti. Popor
orice (sau aproape) funcţionar ortodox, care mai bine ar cumpăra
public al ţării a cărui naţionalitate ursuleţul decît să calce postul. Sau
o port atîrnată de paşaport. Scîrba cînd CD-urile pornografice, care
arhaică cu care eşti tratat, aerul într-o ţară din putredul Apus şi-ar
că ţi se face un serviciu princiar şi fi găsit locul doar după grele
nu este vorba doar de îndeplinirea draperii de pluş în cartiere "roşii",
unei îndatoriri profesionale, îmi sînt vîndute alături de presa
reamintesc de fiecare dată că am zilnică, creioane şi batiste de
reuşit, ca popor, o bizară metisare hîrtie.
între dispreţul ţarist faţă de
pacientul administrativ şi 7) Cînd sînt obligat să arunc totul
lipicioasa administraţie balcanică, la gunoi (carton, hîrtie, sticlă)
o civilizaţie a "bacşişului knutizat". pentru că nu s-a gîndit nimeni că
trierea gunoaielor se învaţă unul
3) Cînd mă găsesc într-o de la altul, că resursele nu sînt
intersecţie a Bucureştiului la o oră nelimitate şi că România arată ca
de vîrf, unde nimeni nu mai o rampă de gunoi în aer liber,
respectă nici o regulă, se tocmai din cauza inerţiei
claxonează psihanalitic, se simte autorităţilor, menite să controleze,
nevoia unor măşti de oxigen care şi a lipsei de civilizaţie a
să cadă pe faţa trecătorilor ca cele consumatorilor. În ce ţară din lume
din avioane, în caz de pericol, s-ar fi permis afaceri de milioane
unde pietonii în vîrstă sînt de euro cu bere şi etcetera
"speriaţi" mortal pe zebră de orice ambalate în pet-uri de plastic, fără
gigolo de cartier sau de tinere a-i obliga pe cei care le produc să
gulere albe ce-şi descarcă cotizeze pentru a recicla măcar o
"potenţialul de dezvoltare parte din aceste deşeuri non-
personală", neremarcat de şefi, pe degradabile? În ce ţară din lume
pielea celor care se încăpăţînează colectarea hîrtiilor este apanajul
să rămînă bipezi. Unde se înjură, marginalilor şi dezmoşteniţilor?
se scuipă şi se bate cu bîta, aşa
cum, din păcate, am văzut de atît 8) Mă simt un român adevărat,
de multe ori. Iar ca tacîmul să fie curajos, cu sînge de dac, cînd mă
complet, circulă învăluite în nori aventurez pe stradă. Dacă nu-mi
de fum gras basculante delabrate explodează o petardă de calibru
sau autobuze Ikarus de o vîrstă cu greu în glugă, dacă nu mă atinge
mine, care numai ele singure în cap o sticlă aruncată de la etaj,
acoperă "cota de poluare" la care mă aştept măcar (mă scuzaţi,
avem dreptul prin protocolul de la cititori dumneavoastră) la
Kyoto, vedetele de necontestat ale mîngîierea unui prezervativ
oricărui ghid turistic gen Routard, proaspăt folosit, aşa cum s-a
alături de chelnerii ticăloşi ai ţării.
întîmplat de curînd unui bun amic
Să nu fiu totuşi nedrept: i-am uitat la ora 14,00 a unei după-amieze de
pe taximetriştii de la Otopeni din decembrie, semn de sănătate a
acest clasament ad-hoc. cuplului care s-a debarasat pe
fereastră de incomodul obiect.
4) Mă simt extrem de român cînd Acestea sînt pericole aeriene, dar
trece o coloană cu girofare pe mult mai subtile sînt cele de la
stradă, ce conţin îndărătul nivelul solului, unde gropile
geamurilor fumurii, ca şi ţîfna de rămase deschise din cauza
extracţie bizantină, de la capacelor de canalizare furate,
preşedintele ţării pînă la un pentru a fi date la fier vechi, se pot
funcţionar de mîna a şaptea de la dovedi mai eficiente decît
Bruxelles, purtat cu alai şi în capcanele primitivilor din jungla
viteză pe străzi. "Rusului îi place africană. În fine, mă simt cu
viteza" - spunea Gogol. Nu ştiu adevărat acasă, în capitala
exact ce le place "oficialilor", dar României, cînd mă aştept din
ştiu ce nu le place trecătorilor de moment în moment să fiu atacat
pe stradă: acel sentiment al puterii de cîini vagabonzi, gîndindu-mă la
absolute exhibate ruşinos în "strategiile" pe care ar trebui să le
public, un obicei românesc care nu adopt pentru a scăpa nevătămat.
se vrea să se lase domesticit nici Pe cînd la un documentar Animal
de trecerea timpului, nici de Planet despre "prădători", filmat
secularizarea şi modernizarea pe străzile româneşti?
societăţii, de nimic. Sentimentul
românesc al fiinţei cînd un băiat cu 9) Cînd mă uit la faţadele
ochii verzi ca mătasea broaştei, clădirilor. Dacă sînt în provincie,
reciclat democratic, te ţine în într-un oraş monoindustrial,
bătaia armei în intersecţie să părăsit de populaţia aptă de
treacă pe scena vieţii un muncă, am un sentiment de pasaj,
"obiectiv"... de autogară, din cauza inflaţiei de
reclame ce propun Spania la 100
5) Cînd am din cînd în cînd de euro, în condiţii de confort
tendinţa masochistă de a deschide asemănătoare călătoriei sardinelor
televizorul, cablat şi poluat în mod din şalupa de pescuit în cutia de
inevitabil de gunoiul mediatic al conservă. Dacă sînt în Bucureşti,
televiziunilor particulare nu încetez să mă întreb pînă unde
româneşti, fără de asemănare în va merge nesimţirea
toată lumea civilizată cu care ne "publicitarilor", şpaga la autorităţi
place să ne comparăm. Unde mai şi acceptarea mioritică a
poţi găsi ştiri de debut de jurnal cu locuitorilor metropolei, care în
bătrîne muşcate de picior de schimbul unei "contribuţii la
violatori minori, ştiri care nici întreţinere" îşi vor lipi în curînd
măcar în Anglia, ţara tabloidelor, reclame la telefonia mobilă pe
dar şi al BBC-ului, nu şi-ar găsi frunte, pe nas, pe gură, firesc,
locul nici măcar pe hîrtia cu care natural, fără ca ceilalţi din jur să
se înfăşoară fish and chips-ul observe măcar schimbarea
uleios la prînz. Sau filmele de mîna produsă. În curînd, vom descoperi
a şaptea, bune de aprins focul în adevărata faţă a clădirilor din
sobă, prezentate de voci grave, cu acest oraş bălţat ca un dos de
accent american, ca fiind mari papagal doar răsfoind albumele
capodopere, ce nu ar trebui ratate lucioase cu fotografii prin librării,
de telespectatorii ce "dau rating " restul fiind ascuns de un strat bine
aşa cum albinele secretă mierea. închegat de "bannere" ce laudă
Dacă emisiunile televiziunilor virtuţile curative ale iradierii
private din România ar mirosi, voluntare cu telefonul mobil.
mulţi dintre cei care le produc ar
trebui să stea cu masca de gaze pe 10) Mă simt un român nefericit de
figură. În fine, reclamele fiecare dată cînd îi citesc pe
mitocăneşti pentru băuturi ieftine Caragiale şi Cioran şi mi se par
consumate tot de mitocani, care pe mai actuali ca nicicînd, fir-ar să
ecran lasă nisip în păr, iar în fie...
realitate - scrîşnet de dezgust
Mirel BĂNICĂ