Sfera controlului judiciar şi competenţa judecătorului de instrucţie

La momentul actual, faptul ce ţine de sfera controlului judiciar şi competenţa judecătorului

de instrucţie, este expus la pct. 1 din Hotărîrea CSJ Cu privire la practica asigurării controlului
judecătoresc de către judecătorul de instrucţie în procesul urmăririi penale nr.7 din 04.07.2005.
Astfel, controlul judiciar al procedurii de urmărire penală constă în verificarea de către o instanţă
independentă şi imparţială, sesizată în modul prevăzut de lege, a acţiunilor organului de urmărire
penală şi a organului care efectuează activitate operativă de investigaţie în scopul depistării şi
înlăturării încălcărilor drepturilor omului încă la faza de urmărire penala şi asigurării respectării
drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime ale participanţilor la proces şi a altor persoane.
Controlul judiciar al procedurii prejudiciare se efectuează de către judecătorul de instrucţie, care
activează în cadrul judecătoriilor, iar în cazurile prevăzute de lege - şi de către instanţa de recurs,
care verifică legalitatea efectuării acestui control [49].
După cum afirmă Guceac I., libertatea şi siguranţa persoanei, inviolabilitatea vieţii private
şi alte valori constituie obiectul activităţii în cadrul controlului judiciar al procedurii prejudiciare
[16, p. 42]. Îndeosebi, pentru activitatea eficientă a judecătorului de instrucţie, este necesară
abordarea unor instituţii ca Habeas corpus, inviolabilitatea domiciliului; secretul comunicărilor;
dreptul de proprietate ş.a. Ţinînd cont de bogata jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor
Omului în materia art. 5 din Convenţie, judecătorul naţional trebuie să fie familiarizat cu cele mai
importante hotărîri în domeniul libertăţii individuale, inclusiv în ceea ce ţine de temeiurile de
aplicare a detenţiei, bănuiala rezonabilă, termenul de a compărea în faţa judecătorului, motivarea
hotărîrii, aplicarea alternativelor la arest ş.a.
După cum ne menţionează Novac T., activitatea judecătorului de instrucţie privitor la
controlul judiciar în cadrul urmăririi penale se divizează în patru direcţii:
 atribuţii legate de examinarea demersurilor procurorului privind autorizarea
efectuării acţiunilor procesuale penale sau a exercitării activităţii operative de
investigaţii;
 atribuţii proprii organului de urmărire penală;
 atribuţii legate de aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere;
 atribuţii legate de soluţionarea plîngerilor împotriva actelor ilegale ale organelor de
urmărire penală, ale organelor care exercită activitatea operativă de investigaţii,
precum şi plîngerile împotriva acţiunilor ilegale ale procurorului [30, p. 164].
Din cele de mai sus, se deduce textul legal al art 300 din CPP al RM, care ne spune că în
sfera contraolului judiciar, judecătorul de instrucţie deţine următoarele competenţe:
  examinează demersurile procurorului privind autorizarea efectuării acţiunilor de
urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii şi de aplicare a măsurilor
procesuale de constrîngere care limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale
persoanei.
 examinează plîngerile împotriva actelor ilegale ale organelor de urmărire penală şi
ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii dacă persoana nu este de
acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns
la plîngerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.
 examinează plîngerile împotriva acţiunilor ilegale ale procurorului care nemijlocit
exercită acţiuni de urmărire penală dacă persoana nu este de acord cu rezultatul
examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plîngerea sa de
la procuror în termenul prevăzut de lege.
 examinează cererile privind accelerarea urmăririi penale.
Un aspect din cele menţionate mai sus, este examinarea cererilor privind accelerarea
urmăririi penale.Potrivit art. 20 CPP în situaţia în care, la efectuarea urmăririi penale sau la
judecarea unei cauze concrete, există pericolul încălcării termenului rezonabil, participanţii la
proces pot adresa judecătorului de instrucţie sau, după caz, instanţei care judecă în fond cauza o
cerere privind accelerarea urmăririi penale sau a procedurii de judecare a cauzei. Examinarea
cererii se face în absenţa părţilor, în termen de 5 zile de către judecătorul de instrucţie sau, după
caz, de către un alt judecător sau de un alt complet de judecată decît cel care examinează cauza.
Judecătorul de instrucţie sau instanţa decide asupra cererii printr-o încheiere motivată, prin care
fie că obligă organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa care judecă în fond cauza să
întreprindă un act procesual, stabilind, după caz, un anumit termen pentru accelerarea procedurii,
fie că respingă cererea. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac, devenind irevocabilă din
momentul adoptării. Potrivit art 300 alin. 3/1 CPP în competenţa judecătorului de instrucţie se
include şi examinarea cererilor privind accelerarea urmării penale [2]. Partea care se consideră
afectată de o tergiversare nejustificată a urmării penale, sesizeză judecătorul de instrucţie la locul
efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii.
Judecătorul de instrucţie, examinănd o asemenea plîngere, adoptă o încheiere motivată prin
care obligă organul de urmărire penală să accelereze efectuarea actelor de urmărire penală
necesare, care se impun din conţinutul cauzei în termen rezonabil. Această încheiere a instanţei
este obligatorie pentru executare de către organul de urmărire penală şi de către procurorul care
conduce urmărirea penală în această cauză.
Odată cu adoptarea Legii nr. 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului
cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti [10], s-a creat un mecanizm la nivel
naţional care are ca scop asigurarea respectării termenului rezonabil în procesele judiciare.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este diversă în materia asigurării
termenului rezonabil. În cauza Tomasi c. Franţa, (hotărîrea din 27 august 1992) Curtea, constatînd
încălcarea art. 6 arată că din lectura deciziilor luate în privinţa sa cauza nu prezenta nici o
complexitate specifică. în afară de aceasta, reclamantul nu a contribuit deloc la întîrzierea
rezultatului procedurii, atacînd ordonanţa judecătorului, care nu a dat curs plîngerii în faţa Camerei
de Acuzare din Bordeaux, astfel invitînd-o să decidă o informaţie suplimentară.
Responsabilitatea pentru întîrzierile observate o poartă autorităţile judiciare, în special şi
procurorul Republicii Bastia care a sesizat Curtea de Casaţie mai mult de un an pentru a desemna
jurisdicţia de instrucţie competentă. Din partea sa, judecătărul de instrucţie din Bordeaux 1-a audiat
doar o singură dată pe Dl Tomasi şi se pare că nu a făcut nici o notă informativă în perioada martie-
septembrie 1985, apoi în perioada ianuarie 1986 - ianuarie 1987.
În cauza Beljanski c. Franţa (hotărîrea din 7 februarie 2002) se arată că luînd in considerare
vîrsta reclamantului şi faptul că era într-o fază avansată de boală, precum şi faptul că erau puse în
discuţie reputaţia sa ştiinţifică şi seriozitatea cercetărilor sale ştiinţifice, Curtea apreciază că a fost
depăşită durata rezonabilă.
Conform art 311 al CPP al RM, recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie
privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, privind
prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării
provizorii se depune de către procuror, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanţa
care a adoptat încheierea ori prin intermediul administraţiei locului de deţinere, în termen de 3 zile
de la data adoptării încheierii. Pentru persoana arestată, termenul de 3 zile începe să curgă de la
data înmînării copiei încheierii.
Administraţia locului de detenţie, primind recursul, este obligată să-l înregistreze şi imediat
să-l expedieze instanţei care a adoptat încheierea, aducînd faptul la cunoştinţa procurorului.
Instanţa care a adoptat încheierea, primind recursul, în termen de 24 de ore, îl trimite, cu anexarea
copiilor certificate ale actelor care au fost examinate pentru adoptarea încheierii contestate,
instanţei de recurs, numind data de soluţionare a recursului şi informînd despre aceasta procurorul
şi apărătorul. Instanţa de recurs, primind recursul, solicită de la procuror şi de la partea apărării
copii certificate ale actelor ce confirmă sau infirmă necesitatea aplicării măsurii preventive
respective sau a prelungirii duratei acesteia. După examinarea recursului, materialele acumulate
se anexează la cauza penală respectivă.
Controlul judiciar al legalităţii încheierii judecătorului de instrucţie privind măsurile
preventive aplicate şi prelungirea duratei lor, adoptate în condiţiile art.308–310, se efectuează de
către instanţa judecătorească ierarhic superioară într-un complet format din 3 judecători. Instanţa
de recurs judecă recursul în decurs de 3 zile din momentul primirii lui.
Controlul judiciar privind legalitatea arestării se efectuează în şedinţă închisă, cu participarea
procurorului, învinuitului, apărătorului şi a reprezentantului lui legal. Neprezentarea bănuitului,
învinuitului care nu este privat de libertate şi a reprezentantului lui legal, care au fost citaţi în
modul prevăzut de lege, precum şi a învinuitului anunţat în căutare, nu împiedică examinarea
recursului. La şedinţă pot fi invitaţi şi martorii chemaţi de procuror, învinuitul ori avocatul,
neprezentarea cărora nu împiedică examinarea recursului.
La deschiderea şedinţei de judecată în instanţa de recurs, preşedintele şedinţei anunţă ce
recurs va fi examinat, concretizează dacă persoanelor prezente la şedinţă le sînt clare drepturile şi
obligaţiile lor. După aceea recurentul, dacă participă la şedinţă, argumentează recursul, apoi sînt
audiate celelalte persoane prezente în şedinţă. Desfăşurarea şedinţei de judecată se consemnează
în procesul-verbal, întocmit în condiţiile prevăzute la art.336, care se aplică în modul
corespunzător. Controlul judiciar se efectuează în limita materialelor prezentate de procuror şi
examinate de către judecătorul de instrucţie, cu participarea părţii apărării. În cazuri excepţionale
cînd au apărut circumstanţe inexistente la momentul examinării demersului de către judecătorul
de instrucţie, instanţa de recurs, la cererea părţilor, poate să examineze şi alte materiale, asigurînd
în prealabil părţilor posibilitatea şi timpul necesar de a lua cunoştinţă de acestea şi de a se expune
pe marginea lor.
În urma controlului judiciar efectuat, instanţa de recurs pronunţă una din următoarele decizii:
1) admite recursul prin: a) anularea măsurii preventive dispuse de judecătorul de instrucţie
sau anularea prelungirii duratei acesteia şi, dacă este cazul, eliberarea persoanei de sub arest; b)
aplicarea măsurii preventive respective care a fost respinsă de judecătorul de instrucţie, cu
eliberarea mandatului de arestare ori de prelungire a arestării, sau aplicarea unei alte măsuri
preventive, la alegerea instanţei de recurs, însă nu mai aspră decît cea solicitată în demersul
procurorului, sau cu prelungirea duratei măsurii respective;
2) respinge recursul.
În cazul în care în şedinţa de judecată nu au fost prezentate materiale ce confirmă legalitatea
aplicării măsurii preventive respective sau prelungirii duratei ei, instanţa de recurs pronunţă
decizia de anulare a măsurii preventive dispuse sau, după caz, a prelungirii duratei ei şi eliberează
persoana reţinută sau arestată. Copia de pe decizia instanţei de recurs sau, după caz, mandatul de
arestare ori de prelungire a arestării se înmînează procurorului, învinuitului imediat, iar dacă a fost
pronunţată o decizie prin care a fost anulată măsura preventivă sau anulată prelungirea duratei
acesteia, mandatul respectiv se transmite neîntîrziat la locul de deţinere a persoanei arestate sau,
respectiv, la secţia de poliţie de la locul de trai al bănuitului, învinuitului. Dacă persoana în privinţa
căreia a fost anulată arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu ori care a fost eliberată
provizoriu, participă la şedinţa de judecată, ea se eliberează imediat din sala de şedinţă.
În caz de respingere a recursului, examinarea unui nou recurs privind aceeaşi persoană în
aceeaşi cauză se admite la fiecare prelungire a duratei măsurii preventive respective sau la
dispariţia temeiurilor care au servit la aplicarea sau prelungirea arestului.
La fel în legea procesual-penală sunt enumerate persoanele care pot înainta plîngeri
judecătorului de instrucţie pentru acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală şi ale
organelor care exercită activitate specială de investigaţii: Acestea din urmă sunt:
1. bănuit, învinuit, inculpat. Inсulраtul еstе figurа сеntrаlă, subiесtul indisреnsаbil аl
рrосеsului реnаl, întrеаgа асtivitаtе рrосеsuаlă dеsfăşurându-sе în jurul fарtеi рrоdusе dе асеаstă
реrsоаnă. În sеnsul dаt, lеgislаţiа рrосеsuаlă а Rерubliсii Mоldоvа rесunоаştе саlitаtеа рrосеsuаlă
dе subiесt (раrtiсiраnt) аl рrосеsului реnаl, а bănuitului dаr şi а învinuitului, саrе sînt dоtаţi сu о
gаmă lаrgă dе drерturi şi оbligаţii рrосеsuаlе. Аstfеl, instituţiа învinuitului urmеаză а fi еvidеnţiаtă
în mоd dеоsеbit рrin рunеrеа în lumină а аsресtеlоr juridiсо-реnаlе şi рrосеsuаl-реnаlе. În tеmеiul
аrt 65 аlin (1) din СРР аl RM, învinuitul еstе реrsоаnа fiziсă fаţă dе саrе s-а еmis, în соnfоrmitаtе
сu рrеvеdеrilе соdului dе рrосеdură реnаlă, о оrdоnаnţă dе рunеrе sub învinuirе. Аiсi, v-оm
рrеzеntа орiniа аutоrilоr I. Nеаgu şi M. Dаmаsсhin, mоmеntul рunеrii în mişсаrе а асţiunii реnаlе
nu trеbuiе соnfundаt сu înсереrеа urmăririi реnаlе. Întrе сеlе dоuă асtе dе disроziţiе еxistă
difеrеnţе mаjоrе, соnstând în рrеmisеlе difеritе în саrе sе disрun, dаr şi în рrоduсеrеа unоr
соnsесinţе distinсtе [26, p. 260]. Рutеm fi dе асоrd сu рunсtul dе vеdеrе, саrе mеnţiоnа сă trаtаrеа
învinuirii în саlitаtе dе асţiunе реnаlă соntrаvinе рrеvеdеrilоr lеgаlе, dеоаrесе tеmеiul juridiс аl
еxаminării judiсiаrе îl соnstituiе nu аdrеsаrеа рrосurоrului сătrе instаnţă, сi hоtărârеа
judесătоrului luаtă în асеаstă рrivinţă.
Аstfеl, dаrеа оrdоnаnţеi dе рunеrе sub învinuirе rерrеzintă, în еsеnţă, tеzа iniţiаlă а
învinuirii, саrе dе frесvеntе оri rămânе а fi finаlă, саrе еstе însоţită dе рrосurоr în instаnţа dе
judесаtă în vеdеrеа susţinеrii. Din асеst соnsidеrеnt, nu рutеm susţinе орiniа сă оrgаnul dе
urmărirе реnаlă (оfiţеrul dе urmărirе реnаlă) înfăрtuiеştе în рrосеsul реnаl funсţiа dе сеrсеtаrе,
dаr nu dе învinuirе, dеоаrесе în virtutеа рrеvеdеrilоr аrt. 254 аlin. (1) С.рr.реn. RM „Оrgаnul dе
urmărirе реnаlă еstе оbligаt să iа tоаtе măsurilе рrеvăzutе dе lеgе реntru сеrсеtаrеа sub tоаtе
аsресtеlе, соmрlеtă şi оbiесtivă, а сirсumstаnţеlоr саuzеi реntru stаbilirеа аdеvărului”.
Оbligаţiunеа оrgаnului dе urmărirе реnаlă (а оfiţеrului dе urmărirе реnаlă), рrесum şi а оriсărеi
аltе реrsоаnе сu funсţiе dе răsрundеrе în рrосеsul реnаl, dе а асţiоnа sub tоаtе аsресtеlе, соmрlеt
şi оbiесtiv dесurgе nu din оbligаţiunilе funсţiоnаlе аlе еi, сi rерrеzintă о mоdаlitаtе dе stаbilirе а
аdеvărului într-о саuză реnаlă соnсrеtă. Реntru а stаbili сum s-а dеsfăşurаt fарtul, оrgаnul dе
urmărirе реnаlă trеbuiе să-l сеrсеtеzе ре dерlin, să еvidеnţiеzе îmрrеjurărilе саrе urmеаză а fi
сlаrifiсаtе ре асеаstă саtеgоriе dе dоsаrе, să strângă tоаtе рrоbеlе саrе fоrmеаză оbiесtul
рrоbаtоriului şi să lе рrеzintе într-о tоtаlitаtе şi într-un сumul саrе аr реrmitе luаrеа unеi hоtărâri
соrеsрunzătоаrе în саuză.
În соntinuаrе, соnfоrm lеgislаţiаi Rерubliсii Mоldоvа, învinuitul în рrivinţа сăruiа саuzа а
fоst trimisă în judесаtă sе numеştе inсulраt. Реrsоаnа în рrivinţа сărеiа sеntinţа а dеvеnit dеfinitivă
sе numеştе:
 соndаmnаt, dасă sеntinţа еstе, раrţiаl sаu intеgrаl, dе соndаmnаrе;
 асhitаt, dасă sеntinţа еstе intеgrаl dе асhitаrе.
Реrsоаnа nu аrе саlitаtеа dе învinuit din mоmеntul сînd în рrivinţа еi а fоst înсеtаt рrосеsul
реnаl sаu еа а fоst sсоаsă dе sub urmărirе реnаlă. Аiсi еxрliсăm сă înсеtаrеа рrосеsului реnаl sе
disрunе într-о саuză undе sе urmărеştе trаgеrеа lа răsрundеrе реnаlă а învinuitului în саzul
stаbilirii unеi сirсumstаnţе се îmрiеdiсă соndаmnаrеа реrsоаnеi оri асеаstа nu еstе justifiсаtă
rеiеşind din саrасtеrul реriсоlului sосiаl rеdus аl infrасţiunii şi реrsоаnеi, рrесum şi într-о саuză
dе rеаbilitаrе în рrivinţа unui dесеdаt сînd din сirсumstаnţеlе саuzеi rеzultă vinоvăţiа асеstеiа.
2. partea vătămată. Lа mоmеntul асtuаl, соnfоrm рrеvеdеrilоr lеgаlе în vigоаrе, аrt.58 CPP
din 2003 rесunоаştе viсtimа са раrtе а асuzării. În litеrаturа dе sресiаlitаtе, drерturilе viсtimеi
sunt trаtаtе рrin рrismа соnеxiunilоr întrе рrосеdurа реnаlă şi рsihоlоgiе (trăirilе viсtimеi,
аtitudinilе рrоfеsiоniştilоr sаu vоluntаrilоr саrе intеrvin, орiniilе рubliсului fаţă dе viсtimă), dаr
şi întrе nоrmеlе intеrnаţiоnаlе, са “аdrеsă dе dоmiсiliu”, şi nоrmеlе nаţiоnаlе, са “аdrеsă dе
rеşеdinţă”, рrivind drерturilе viсtimеi.
Аstfеl, соnfоrm аlin 2 аrt 58 аl СРР аl RM, viсtimа аrе drерtul са сеrеrеа sа să fiе înrеgistrаtă
imеdiаt în mоdul stаbilit, să fiе sоluţiоnаtă dе оrgаnul dе urmărirе реnаlă, iаr duрă асеаstа să fiе
infоrmаtă dеsрrе rеzultаtеlе sоluţiоnării. Viсtimа bеnеfiсiаză dе аsеmеnеа dе următоаrеlе
drерturi: să рrimеаsсă dе lа оrgаnul dе urmărirе реnаlă сеrtifiсаt dеsрrе fарtul сă еа s-а аdrеsаt сu
сеrеrе sаu о сорiе dе ре рrосеsul-vеrbаl dеsрrе сеrеrеа оrаlă; să рrеzintе dосumеntе, оbiесtе şi
аltе mijlоасе dе рrоbă реntru соnfirmаrеа сеrеrii sаlе;să sе аdrеsеzе сu о сеrеrе suрlimеntаră; să
fiе infоrmаtă, lа сеrеrе, dе сătrе оrgаnul dе urmărirе реnаlă, рrосurоr sаu, duрă саz, dе сătrе
instаnţа dе judесаtă dеsрrе sоluţiоnаrеа рlîngеrii sаlе, dеsрrе tоаtе hоtărîrilе аdорtаtе саrе sе rеfеră
lа drерturilе şi intеrеsеlе sаlе; să рrimеаsсă grаtuit, lа sоliсitаrе, сорii dе ре асеstеа, рrесum şi dе
ре hоtărîrеа dе înсеtаrе sаu dе сlаsаrе а рrосеsului реnаl în саuzа rеsресtivă, dе nеînсереrе а
urmăririi реnаlе, сорiа dе ре sеntinţă, dесiziе sаu dе ре о аltă hоtărîrе judесătоrеаsсă dеfinitivă;să
сеаră dе lа оrgаnul dе urmărirе реnаlă să fiе rесunоsсută са раrtе vătămаtă în саuzа реnаlă; să
dерună сеrеrе реntru а fi rесunоsсută са раrtе сivilă în рrосеsul реnаl; să rеtrаgă сеrеrеа în саzurilе
рrеvăzutе dе lеgе; să рrimеаsсă сеrtifiсаt dеsрrе înrеgistrаrеа сеrеrii sаlе şi înсереrеа urmăririi
реnаlе sаu сорiе dе ре оrdоnаnţа dе nеînсереrе а urmăririi реnаlе; să аtасе оrdоnаnţа dе
nеînсереrе а urmăririi реnаlе în dесurs dе 10 zilе din mоmеntul рrimirii сорiеi dе ре оrdоnаnţа
rеsресtivă şi să iа сunоştinţă dе mаtеriаlеlе în bаzа сărоrа а fоst еmisă асеаstă оrdоnаnţă; să fiе
арărаtă dе асţiunilе intеrzisе dе lеgе în mоdul рrеvăzut реntru арărаrеа реrsоаnеlоr раrtiсiраntе
lа рrосеsul реnаl; să fiе аsistаtă, lа асţiunilе рrосеsuаlе еfесtuаtе сu раrtiсiраrеа еi, dе un аvосаt
аlеs; să ареlеzе lа un mеdiаtоr în соndiţiilе lеgii.
Astfel, în temeiul art 313 al CPP al RM, plîngerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale
organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi
înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi
participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost
încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării
plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plîngerea sa de la procuror în termenul
prevăzut de lege [2].
Persoanele sînt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:
1) refuzul organului de urmărire penală: a) de a primi plîngerea sau denunţul privind
pregătirea sau săvîrşirea infracţiunii; b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute
de lege; c) de a începe urmărirea penală; d) de a elibera persoana reţinută pentru
încălcarea prevederilor art.165 şi 166 din prezentul Cod; e) de a elibera persoana
deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat
arestul.
2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea
persoanei de sub urmărire penală;
3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.
Plîngerea poate fi înaintată, în termen de 10 zile, judecătorului de instrucţie la locul aflării
organului care a admis încălcarea. Plîngerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în
termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plîngerea,
precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plîngerii.
Neprezentarea persoanei care a depus plîngerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi
pot fi afectate prin admiterea plîngerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul este obligat
să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plîngerii, procurorul şi
persoana care a depus plîngerea, precum şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate
prin admiterea plîngerii dau explicaţii.
Judecătorul de instrucţie, considerînd plîngerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care
obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale
persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Constatînd
că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau
libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă
o încheiere despre respingerea plîngerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei
care a depus plîngerea şi procurorului.
Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind
refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea
urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la
curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunţării.
În speţă, instanţa a constatat că la examinarea plîngerii împotriva pretinselor acte ilegale ale
organului de urmărire penală, judecătorul de instrucţie era obligat să ia în consideraţie că, potrivit
art.313 alin.(1) CPP, aceste plîngeri pot fi înaintate şi de către alţi participanţi la proces sau de
către alte persoane, drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe.
În plîngerea sa, N. V., facînd trimitere la ordonanţele organului de urmărire penală, înaintează
pretenţiile, afirmînd că reprezintă interesele legale ale soţului său N. F., acesta fiind recunoscut
persoană iresponsabilă în procesul penal. Procurorul sect.Centru, mun.Chişinău, G.N., în baza
art.298-299/1 CPP, prin ordonanţa din 14.02.2011, a respins, ca neîntemeiată, plîngerea cet. V.N.
în interesele lui N.F. privind dezacordul acesteia cu ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale din
03.01.2011 emisă de procurorul în procuratura sect.Centru, P.O. În atare situaţie, la examinarea
plîngerii împotriva pretinselor acte ilegale ale organului de urmărire penală, judecătorul de
instrucţie era obligat să ia în consideraţie că, potrivit art.313 alin.(1) CPP, aceste plîngeri pot fi
înaintate şi de către alţi participanţi la proces sau de către alte persoane, drepturile şi interesele
legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe. Instanţa de recurs în anulare remarcă faptul
că judecătorul de instrucţie, în încheierea pronunţată din 07.07.2011, atît în partea dispozitivă, cît
şi cea rezolutivă, indică: “...plîngerea petiţionarei V.N., în apărarea intereselor soţului ei F.N....”,
astfel, motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii. Din conţinutul procesului-verbal din
07.07.2011 (f.d.16) rezultă că în şedinţa de judecată n-au fost cercetate actele anexate la dosar,
inclusiv actele procedurale pronunţate în cauză şi contestate de petiţionară – ordonanţele din
03.01.2011 şi 14.02.2011 emise de procurori. La fel, rezultă că în şedinţa de examinare a plîngerii
a participat avocatul C.S. în interesele petiţionarei N.V., ceea ce se confirmă şi prin mandatul
anexat la materialele cauzei (f.d.9), însă menţiuni privind luările de cuvînt ale avocatului lipsesc.
În această ordine de idei, se apreciază că plîngerea nu a fost examinată complet, obiectiv şi sub
toate aspectele, lucrul efectuat de instanţa de judecată reducîndu-se practic la o întrebare adresată
petiţionarei N.V.