Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Administratie si Afaceri

Administratie publica

PRETUL SI FUNCTIILE LUI

Student: Rusu Alexandra

Anul I, grupa 105

Bucuresti 2015
 Pretul

Preţul a ocupat şi ocupă un loc central în ansamblul teoriei şi practicii economice.Unii

autori de tratate şi manuale au apreciat că preţul reprezintă noţiunea fundamentală a ştiinţei
economice, respectiv a economiei politice. Încă de la începutul introducerii lui în limbajul
economic, termenului i s-au atribuit cele mai variate sensuri. Dar, absolut toţi cei care şi l-au
însuşit şi folosit au intuit faptul că preţul măsoară ceva. De pildă, încă în antichitate, Aristotel
sublinia că “preţul exprimă echivalenţa a două bunuri diferite calitativ,adică valoarea lor de
schimb”.
Preţul reprezintă raportul între două cantităţi de bunuri economice propuse la schimb
sau, ceea ce este acelaşi lucru, cantitatea dintr-un bun care trebuie să fie dată în schimbul unei
unităţi dintr-un alt bun (material sau serviciu, satisfactor sau prodfactor).
Preţul exprimă, în condiţiile actuale, cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plăteşte
în schimbul unei unităţi de bun economic, respectiv, el este expresia bănească a valorii de
schimb pe care o încasează vânzătorul pentru o unitate din bunul tranzacţionat.
Prima încercare de a explica ştiinţific esenţa unică a preţului a fost făcută de clasicul
Adam Smith.El a demonstrat ca pretul exprima munca incorporata in fiecare dintre bunurile
ce se schimba.

Alţi economişti au afirmat ca la temelia pretului se afla raritatea.Pretul se formeaza in

functie de raritatea bunului,cu cât bunul este mai rar, cererea pentru el fiind constantă sau în
creştere, cu atât preţul lui este mai mare.
De asemenea ca si raritatea si utilitatea bunului este considerata o baza a
pretului.Intensitatea utilitatii difera de la un consumator la altul,dintr-un loc la altul si de la o
perioada la alta.
Unii autori care considera utilitatea marginala foarte importanta afirma ca pretul este
determinat de utilitatea bunului cel mai
puţin dorit, de satisfacţia asigurată de consumul acelui exemplar care se află la marginea
plăcerii indivizilor.
Multi alti autori au considerat ca de fapt baza pretului este venitul disponibil. J. M.
Keynes a demonstrat că sporirea gradului de ocupare determină mărimea venitului disponibil,
iar acesta, la rândul lui, stă la baza nivelului şi dinamicii preţului, a modificării lui.

FUNCTIILE PRETULUI
Principalele funcţii îndeplinite de către preţ într-o economie de piaţă sunt următoarele:
1. Funcţia de calcul şi măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor constă în aceea că prin
intermediul preţurilor, indicatorii eforturilor şi efectelor ce caracterizează activităţile
economico-sociale capătă o expresie bănească concretă. În acest context, preţul apare ca
instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agenţii economici în toate fazele
circuitului economic: aprovizionare-producţie-desfacere;
2. Funcţia de informare a agenţilor economici, prin intermediul căreia pe de o parte,
factorii de producţie sunt orientaţi spre utilizările cele mai eficiente, iar consumatorii spre
alegerile cele mai convenabile. Preţul este acela care îl determină pe producător să extindă, să
restrângă sau să abandoneze anumite activităţi. În acest fel, el este cea mai importantă sursă
de informaţii pentru adoptarea deciziilor de alocare şi realocare a resurselor pe domenii;
3. Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători, prin recuperarea
cheltuielilor şi asigurarea profitului, ca premisă a continuităţii activităţilor economice.
Ofertanţii sunt stimulaţi să crească producţia acelor bunuri pentru care se oferă preţuri
avantajoase pe piaţă dar, în acelaşi timp, preţurile acţionează ca factor de presiune asupra
reducerii costurilor de producţie în scopul creşterii profiturilor încasate;
4. Funcţia de pârghie economică, justificată în primul rând prin aceea că preţurile
cuprind în structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind pârghii economice şi
anume: salarii, impozite, contribuţii, dobânzi, taxe, profit, comisioane şi adaos comercial
etc.; în al doilea rând prin aceea că preţul unui produs se încadrează într-un sistem de preţuri
ale altor produse cu care se află în raporturi de proporţionalitate (denumite şi preţuri relative),
iar în al treilea rând prin aceea că preţurile au implicaţii complexe în gestiunea agenţilor
economici acţionând în două faze importante: în faza aprovizionării, prin preţurile factorilor
de producţie şi în faza desfacerii, prin preţurile produselor livrate;
 5. În anumite situaţii, şi în special când se practică preţuri administrate, preţul este un
factor de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de agenţi, ramuri
şi sectoare de activitate.

Studiu de caz:
Pe o piata in care concurenta este normala, preturile pietei tind spre echilibru. De exemplu,
daca pe piata s-ar practica un pret, superior pretului de echilibru, cererea ar scadea . Oferta ar
fi superioara cererii,ceea ce va accentua concurenta dintre ofertanti: preturile vor scadea,unii
producatori se vor retrage de pe piata si oferta se va diminua. Paralel cu reducerea pretului, pe
piata vor fi atrasi treptat noi agenti ai cererii, ceea ce tinde spre reintoarcerea la situatia de
echilibru.
 Bibliografie

 Gavrila Ilie, Manual de economie clasa a XI-a, editura Economica,Bucuresti,2006

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Pre%C8%9B
 http://www.stiucum.com/economie/economie-politica/294/esenta-si-functiile-
preturilor75329.php
 http://mariusboita.acciza.ro/ro/uploads/P.C%20-
%20CURS%20STUDENTI%202010.pdf