Tema 9.

Eficienţa economică a Sistemelor Informatice Economice (SIE)

1. Evaluarea cheltuielilor de realizare şi exploatare a SI.

Introducerea unui SI necesită cheltuieli importante legate de proiectarea, organizarea şi

funcţionarea lui. Ca urmare, se pune întrebarea dacă aceste cheltuieli sunt sau nu
justificate din punct de vedere economic.
Determinarea eficienţei economice a SI presupune:
1. Aprecierea efortului (cheltuielilor) depus pentru realizarea şi funcţionarea SI.
2. Aprecierea efectelor economice ale introducerii şi funcţionării.
Aprecierea efortului depus pentru realizarea unui SI se poate determina prin
însumarea cheltuielilor pe categorii de cheltuieli şi în funcţie de etapele de realizare.
Deci, efortul necesar realizării şi exploatări SI se concretizează în următoarele
categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de realizare;
b) cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile de realizare a SI se constituie din cheltuielile de investiţii necesare pentru
elaborarea şi implementarea SI şi anume:
• cheltuieli pentru analiza, proiectarea şi implementarea SI;
• cheltuieli pentru pregătirea şi specializarea personalului (şedinţe, demonstraţii
etc.);
• cheltuieli pentru procurarea şi adaptarea de elemente tipizate;
• cheltuieli pentru achiziţionarea TC;
• cheltuieli pentru amenajarea spaţiilor necesare.
În cheltuielile de exploatare se includ cele necesare pentru întreţinerea SI în scopul
creşterii performanţelor acestuia şi anume:
• cheltuieli pentru retribuirea personalului de informatică;
• cheltuieli pentru perfecţionarea pregătirii cadrelor;
• cheltuieli pentru materialele consumabile şi cheltuieli pentru amortizarea
uzurii TC;
• cheltuieli pentru întreţinerea curentă şi reparaţii capitale a TC;
• cheltuieli de întreţinere a SIE constând în revizuirea produselor - program şi a
circuitului informaţional;
• alte cheltuieli.
Calculul cheltuielilor urmează a se stabili pe întreaga durată a ciclului de viaţă a SI,
iar regimul financiar al surselor acoperite este diferit: cheltuielile iniţiale (de realizare) se
acoperă din resurse de investiţii, iar cheltuielile de exploatare urmează a se acoperi din
resurse de producţie.
Efectele economice obţinute prin introducerea şi funcţionarea SI sunt datorate în
principal:
• creşterii vitezei de obţinere a informaţiilor necesare luării deciziilor în
procesul de conducere;
• diminuării timpului de răspuns al sistemului;
• îmbunătăţirii calităţii informaţiilor (exactitate, grad superior de prelucrare,
etc.);

1
 • obţinerii unor variante de decizie în procesul de conducere şi alegerii soluţiei
optime pe baza modelelor matematice folosite;
• utilizării unor modele de optimizare, prognozare şi estimare a resurselor
pentru activitatea economico - socială;
• reglării şi dispetcerizării automate a unor procese economice;
• îmbunătăţirii formei de prezentare a informaţiilor (selectare automată…);
• modernizării procesului de conducere în ansamblu, creşterea productivităţii
muncii în activităţile de conducere, informaţională şi operaţională.

2. Conceptul de eficienţă economică a SIE. Indicatorii eficienţei economice.

Eficienţa economică a unui SI este redată de raportul dintre rezultatul util (efectul SI în
procesul de conducere şi execuţie) şi cheltuielile avansate pentru realizarea efectului
dorit.
Eficienţa economică a unui SI este dependentă de îndeplinirea următoarelor condiţii:
• conducerea unităţii beneficiare primeşte informaţii adecvate, reale
corespunzătoare cantitativ şi calitativ, utilizate pentru fundamentarea deciziilor
tactice, strategice şi curente;
• asigurarea unui optim de informaţii pentru conducerea compartimentelor
funcţionale implicate, inclusiv pentru organismele economice externe unităţii;
• utilizarea unui volum minim de resurse financiare, umane şi materiale pentru
atingerea parametrilor sistemului proiectat.
Printre factorii calitativi de bază privind eficienţa funcţionării unui sistem informatic
pot fi:
• sporirea calităţii prelucrării informaţiei în urma sistematizării şi generalizării
ei şi micşorarea cheltuielilor de muncă;
• excluderea dublării şi denaturării informaţiilor;
• organizarea raţională a fluxurilor informaţionale;
• orientarea personalului din compartimentele funcţionale de la activităţi de
rutină spre activităţi de concepţie (analiză, pregătirea propunerilor noi privind luarea
deciziilor …);
• îmbunătăţirea controlului gestiunii economice;
• transmiterea operativă a informaţiilor complete şi necesare pentru sistemul de
conducere, etc.
SI pot fi caracterizate printr-un ansamblu de caracteristici funcţionale şi economice
care să ateste eficienţa şi utilizarea lor.
Caracteristicile funcţionale redau capacitatea SI de a răspunde rapid şi eficient la
cerinţele informaţionale necesare deciziilor în vederea asigurării optimului economic.
Caracteristicile economice reflectă efecte rezultate din funcţionarea SI nou
(proiectat). Aceste caracteristici sunt influenţate de factori organizatorici, tehnici şi
informaţionali specifici unităţilor beneficiare.
Eficienţa unui SIE se bazează pe: indicatorii efectelor economice şi indicatorii
sintetici.
Indicatorii efectelor economice se caracterizează în rezultate directe şi indirecte
apărute în activitatea curentă a unităţii beneficiare. Efectele economice directe se
2
datorează influenţei exercitate de către SI asupra sistemului economic al UE şi se reflectă
practic prin intermediul indicatorilor economico-financiari. Efectele economice indirecte
reflectă sporul fizic şi valoric de producţie, reducerea costurilor, încasările şi economiile
valutare obţinute prin introducerea, implementarea şi exploatarea curentă a noului sistem
etc.
Indicatorii sintetici cuantifică eficienţa economică obţinută prin exploatarea SI ca o
instituţie a unităţii economice beneficiare.

3. Metodologie de calculare a eficienţei economice a SIE.

Pentru calcularea eficienţei economice sunt utilizaţi următorii indicatori:
1. Economia anuală a cheltuielilor curente:
E c = C b − C a , unde:
C b , C a - cheltuieli (în expresie valorică) privind variantele de bază şi respectiv de
proiect;
2. Economia resurselor muncă:
E rm = C mb − C ma , unde:
C mb , C ma - cheltuieli resurse muncă (ore) privind variantele de bază şi respectiv de
proiect;
3. Economia în rezultatul îmbunătăţirii (forţării) conducerii prin intensificarea
activităţilor economice şi de control:
E f .a = E lc * Lcon , unde:
Elc - eficienţa cheltuielilor muncă a lucrătorilor din compartimentul unităţii;
Lcon - eliberarea convenţională a unui număr de lucrători.
4. Eliberarea convenţională a unui număr de lucrători:
Lcon = E rm / Tan , unde:
Tan - fondul anual de timp al unui lucrător.
5. Eficienţa cheltuielilor muncă a lucrătorilor din compartimentul unităţii:
Elc = E p * I p / N c , unde:
E p - economia anuală (lei), obţinută în urma propunerilor lucrătorilor din
compartimentul unităţii;
I p - indexul economiei resurselor băneşti (0,45);
N c - numărul lucrătorilor din compartimentul unităţii;
6. Efectul economic anual:
E e = E a − K ic * K cap , unde:
E a - economia anuală de cheltuieli în rezultatul implementării SI;
K ic - coeficientul investiţiilor capitale impuse (0,15);
K cap - cheltuieli investiţii capitale (proiectul SI, TEC…).
7. Cheltuieli muncă pentru realizarea calculelor în varianta bază (manuală):
C mb = Vinf * n / B , unde:
Vinf - volum informaţie numerică utilizată la realizarea unitară a calculelor;
n - periodicitatea de efectuare a calculelor;
B - normativ (elemente/oră).
8. Număr convenţional de lucrători ocupaţi de prelucrarea informaţiei în varianta
bază:
3
 C mb
Pb = , unde:
Tan
Tan = fondul de timp anual al unui lucrător.
9. Preţ unitar oră privind prelucrarea informaţiei (lei)
S , unde:
U t = med * I c
Tlun
S med - salariu mediu lunar al unui lucrător (lei);
Tlun - fondul de timp lunar al unui lucrător;
I c = coeficientul privind salariu supliment, decontări în fondul social, cheltuieli
suplimentare.
10. Cheltuieli privind prelucrarea informaţiei în varianta de bază (lei):
C b = Tan * U t * Pb

11. Ore-maşină necesare la prelucrarea informaţiei (ore):

Vind
Tm = *Tmed , unde:
3600
Vind = volum date iniţiale prelucrate la calculator;
Tmed = timp mediu necesar la realizarea operaţiilor la calculator pentru un indicator al
informaţiei iniţiale, inclusiv introducerea şi emiterea informaţiei.
12. Valoare timp - maşină, necesar prelucrării informaţiei (lei):
C m = Tm * Pm1 , unde:
Pm1 = preţ 1 oră - maşină.
13. Cheltuieli privind întocmirea, controlul şi perfectarea datelor rezultative (lei):
C cof = K of * C m , unde:
K of = coeficientul privind timpul de control, întocmire şi emitere a datelor finale.
14. Cheltuieli privind PAD:
C a = (C m + C cof ) * n
15. Total cheltuieli muncă privind PAD (om-ore):
C ma = Tm * n

16. Economia anuală în urma implementării SI (lei):

E a = E c + E fa
17. Coeficientul efectului economic:
Ee
Ep =
K cap
18. Termenul de recuperare a cheltuielilor (ani):
1
Trec =
Ep

4. Căi şi mijloace de creştere a eficienţei economice a sistemelor informatice

În condiţiile actuale, informaticii îi revine un rol deosebit în procesul de

perfecţionare a conducerii activităţii economico - sociale.
4
 Ca urmare, se impune ca proiectanţii şi utilizatorii de sisteme informatice să
găsească cele mai raţionale soluţii funcţionale şi constructive de proiectare a sistemelor
respective, astfel încât să asigure o creştere a eficienţei economice a întregii activităţi
economico - sociale din unităţile economice. Pentru aceasta este necesar ca toţi
proiectanţii de sisteme informatice să identifice toţi factorii care influenţează eficienţa
economică a sistemelor informatice proiectate, să acţioneze în aşa fel încât să le
sporească aportul pozitiv şi să-l diminueze pe cel negativ.
În acest sens se poate acţiona pe următoarele căi:
• Aplicarea proiectelor tip şi a programelor existente, în Biblioteca Naţională de
Programe;
• Perfecţionarea metodelor şi tehnicilor de elaborare a programelor (programare
structurată, programare modulară, etc.);
• Realizarea de sisteme informatice ierarhizate, capabile să satisfacă cerinţele
tuturor utilizatorilor;
• Dimensionarea şi utilizarea raţională a mijloacelor de prelucrare şi a
suporturilor purtători de informaţii ca urmare a prelucrării distribuite a datelor;
• Eliminarea operaţiilor de pregătire a purtătorilor tehnici prin culegerea
informaţiilor la locul de generare a acestora, direct pe purtătorii tehnici;
• Reducerea diferitelor tipuri de erori (de introducere a datelor, de programare,
de operare la calculator, de sisteme de calcul, etc.);
• Elaborarea, punerea în funcţiune şi dezvoltarea eşalonată a componentelor
sistemului informatic;
• Raţionalizarea circuitelor informaţionale şi simplificarea sistemului de
evidenţă;
• Proiectarea şi cercetarea asistată de calculator a sistemelor informatice;
• Alegerea celor mai eficiente forme, metode, tehnici, proceduri şi mijloace de
organizare a datelor şi proceselor de prelucrare;
• Dotarea cu echipament de calcul în structura adecvată şi cu caracteristici
tehnico - economice care să permită execuţia întregii game de operaţii, ca unul
dintre factorii cei mai importanţi pentru creşterea eficienţei economice a sistemelor
informatice, deoarece nivelul de dotare tehnica determină în bună măsură utilizarea
celor mai eficiente metode şi tehnici de organizare a datelor şi proceselor de
prelucrare;
• Realizarea unui echilibru optim între efectele sistemului informatic şi
valoarea resurselor alocate.