Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiectare Robusta
Proiectare Robusta
1
temperatura, umiditate relativa
incarcare, praf
cresterea accidentala a alimentarii cu energie
eroare umana (utilizare gresita accidentala, abuz)
fluctuatii de tensiune
Factori de zgomot individuali: doua piese prelucrate nu vor fi niciodata identice
Cauzele principale: procesul de prelucrare, materialele
3. Zgomotul de detriorare: factor de zgomot intern al produsului
Cauza principala: imbatranire, uzare
Fiabilitatea produsului
Zgomotul genereaza probleme de fiabilitate
Reprezentarea cedarii produsului in timp (curba “cada”):
Ce este robustetea?
Utilizatorul percepe calitatea proiectului unui produs sau proces » sensibiltatea proiectului (de
produs sau proces) la zgomot
Zgomotul genereaza variabilitate
Þ necesitatea reducerii variabilitatii:
Exista 2 cai:
Identificarea si eliminarea sursei de zgomot
Eliminarea sensibilitatii produsului la sursa de zgomot
Dar: unii factori de zgomot sunt
- dificil de identificat
- dificil si costisitor de controlat
Perceptia initiala Cunoasterea & stapanirea
a procesului sau procesului dupa
sau produsului experimentari
Noise factors Noise factors
Production Production
process process
Perceptia initiala
Raspunsul procesului (marimile de iesire) sunt nesatisfacatoare din cauza influentei factorilor de zgomot
Metode clasice de remediere:
- supradimensionare
- campuri de tolerante mai stranse
- diversificarea utilizarii
Toate acestea inseamna bani!
2
Cunoasterea & stapanirea procesului dupa experimentari
Taguchi numeste cauzele variabilitatii nedorite a proceselor “factori de zgomot”
Factorii de zgomot exista intotdeauna
Este inutil de incercat eliminarea lor
Tot ce intereseaza sunt efectele factorilor de zgomot
Þ Necesitatea cresterii insensibilitatii procesului sau produsului la zgomote: = robustete
Definitia fundamentala a proiectarii robuste
Un produs sau proces este robust daca este insensibil la efectele surselor de variabilitate, desi aceste
surse nu au fost eliminate.
Obiectivul proiectarii robuste: de a asigura ca in acelasi timp procesele sau produsele:
sa aiba performanta functionala dorita
sa fie insensibile la factori de zgomot, adica sa fie “robuste”
la cele mai mici costuri posibile!
Ce este calitatea?
PR necesita definirea d.p.d.v. cantitativ a calitatii produselor si proceselor
Clientul: calitatea este senzatia de satisfactie
Veritabilul guru al calitatii J.M. Juran: calitatea este:
Expresia caracteristicilor unui produs/proces, si
Gradul de conformitate al produsului/procesului fata de aceste caracteristici
Conformitate: capacitatea unui produs/proces de a avea performate centrate pe valoarea tinta (on-
target performance), si anume:
- in toate conditiile de functionare prevazute,
- pe intreaga sa durata de viata preconizata (la produse), si
- fara efecte secundare daunatoare
- Calitatea creste atunci cand scade variabilitatea performantei.
- PR este procesul de modificare a proiectului (design-ului) A in proiectul (design-ul) B.
3
On-Target Engineering: se aplica in dezvoltarea de produse si de procese, astefel incat acestea se
fie:
Insensibile la zgomote
Reglabile la o anumita performanta medie
Cum se masoara calitatea in PR?
Taguchi: Pierderea de calitate reprezinta costuri suportate de societate, si anume de catre:
Clienti
Producatori
Societate in general
Descrierea cantitativa a calitatii in baza principiilor ingineriei orientate catre tinta (on-target
engineering) se orienteaza dupa 2 principii:
a) Devierea de la performanta orientata pe tinta genereaza pierderi pentru producator, client si
societate
4
Pierderile clientului, producatorului, societatii
A treia componenta: Costurile pierderii de calitate
Client: pierderi de profit, costuri cu inchirieri, costul service-ului in afara garantiei
Producatorul: costuri de inspectie/CTC, costurile rebuturilor, refacerii produselor, produselor
returnate, costul pierderii de clienti, a litigiilor
Societatea: costul poluarii, deseurilor, accidentelor de munca, intreruperilor cailor de comunicatii
sau de transport
Fazele/procesele de PR pana la comercializarea produsului
In fiecare etapa parcursa de un produs, pot aparea surse de variabilitate ce duc la devieri de la
tinta.
Þ In fiecare etapa se impun procese de PR, care utilizeaza instrumente diferite
PR “Off-line”
Pe durata dezvoltarii si proiectarii de produs
PR “On-Line”
Pe durata productiei
Fazele PR Off-line
a) Proiectare concept
Se defineste un sistem ce functioneaza in anumite conditii nominale. Sistemul utilizeaza
tehnologie robusta
b) Proiectarea parametrica
Optimizare robusta a conceptului (insensibilizare la zgomot), prin identificarea nivelurilor
optime ale parametrilor de intrare reglabili
c) Proiectare tolerante
Se specifica devierile permise ale parametrilor optimizati. Campul de toleranta:
se largeste, daca este posibil
se ingusteaza, daca este necesar
a) Instrumente proiectare concept
Se studiaza variante de solutii pt. problema inginereasca data (conceptul de produs)
Solutia ideala: produs flexibil realizat prin tehnologie robusta
Conceptul rezultant poate fi o inventie:
Satisface direct o cerinta cunoscuta a clientului
Ofera o solutie mai buna fata de concurenta
In aceasta faza:
cercetare, inventica, dezvoltare tehnologie in detaliu
zgomotele considerate: generice (produs nefinalizat, in evolutie)
Elaborare functie calitate (QFD)
Cerinte client ® obiective ingineresti
5
Optimizare dinamica semnal/zgomot (S/N)
Tehinca de PR pt. optimizarea functiei ingineresti;
Þ tehnologie robusta, reglabila
Rezolvare de probleme prin inventica
Set de instrumente bazate pe analizarea de brevete
Proiectarea de experimente (DOE = Design of Experiments)
Planuri de experimente complete si fractionate
Evaluarea competitiva a tehnologiei
Compararea robustetei tehnologiei elaborate intern cu altele, externe
Procesul Pugh de selectie a conceptului
Conceptele se compara, se imbunatatesc sau se elimina pana cand ramane un
“castigator”
b) Proiectarea parametrica
Identificare factori controlabili care afecteaza robustetea sistemului
Determinare si verificare niveluri optime factori
Instrumentele proiectarii paramatrice:
o Analiza inginereasca
o In baza experientei profesionale si prin experimentari:
o Se identifica surse de variabilitate si se stabilesc masuri
o Diagrama P a sistemului (vezi slide-ul urmator)
o Reprezentarea si caracterizarea parametrilor ce influenteaza marimea (marimile) de
iesire ale sistemului
The system P-diagram
6
Instrumente:
- Analza variantei (ANOVA)
- Tehnica statistica pt. cuantificarea contributiei fiecarui factor controlat si de zgmot
studiat la variabilitatea totala
- Proiectarea de experimente (DOE)
- Planuri de experimente factoriale complete si fractionate
- Se studiaza efectele simultane ale diversilor parametri
PR “On-line”
Asigurarea constantei procesului de fabricatie si de asamblare a.i. sa se minimizeze variabilitatea
la nivel individual (unit-to-unit)
Asigurarea simultana de calitate ridicata la costuri scazute
Solutionarea rapida de probleme (“din mers”)
Instrumente:
- Controlul statistic al procesului
- monitorizare caracteristici de iesire
- testare variabilitate
- Þ identificare cauze de variabilitate intamplatoare si sistematice
- Opimizare statica a raportului S/N
- Reducerea in continuare a variabilitatii prin aplicarea PR in productie:
- la piese & procese
- Compensare
- Scheme de control pentru mentinerea procesului centrat pe tinta
- de ex. bucle de feed-back
- Controlul procesului prin functia de pierdere de calitate:
- Reducerea tuturor costurilor:
- Costuri de control al procesului:
- costuri individuale/unitate
- costuri de inspectie si reglare
- Costuri cu pierderea de calitate
- Din cauza variabilitatii reziduale a marimii de iesire
Prime concluzii
PR reduce durata de dezvoltare, proiectare si fabricare de produse
“time-to market” limiteaza timpul ce poate fi alocat pt. cercetare-dezvoltare clasica
(R&D)
Prioritatea PR: optimizarea unei tehnologii cunoscute pentru cazuri de aplicare specifice
PR presupune:
evaluarea factorilor (parametrilor) de control ai unui produs sau proces in cadrul unui
mediu cu zgomote
DOE clasic presupune
Izolarea produsului/procesului de un mediu cu zgomote
Masuri in Proiectarea Robusta
Se poate imbunatati numai ceaa ce se poate masura
Media si variabilitatea
Determina calitatea unui concept/proiect
Functia de pierdere
Este descrierea cantitativa a sistemului de valori care sta la baza procesului Taguchi
deproiectare robusta
Raportul semnal-zgomot (S/N)
7
Masura fundamantala pentru optimizarea robusta a proiectelor
Analiza datelor in Proiectarea Robusta
Felul datelor
Metode experimentale ® colectare de date (brute)
Datele brute trebuie organizate
Tipuri de date:
Variabile discrete (numere intregi)
Variabile continue (numere rationale) – in PR
Multimile de date d.p.d.v. statistic:
Esantioane dintr-o populatie necunoscuta
Statistica pe baza de esantionare (y¯ & s2 = media & dispersia esantionului)
Populatia completa
Statistica pe baza de populatie (μ & σ2 = media & dispersia populatiei)
Metode grafice
Tabelul de distributie a frecventelor
Reprezinta sinteza datelor brute prelucrate
Cele n date se grupeaza in k intervale sau clase
Frecventa = numarul de masuratori (de date masurate) dintr-o clasa
Numarul claselor: k = 1 + 3.322 lg (n)
Marimea (largimea) unei clase: a = R/k
R = amplitudinea of sirului de date masurate
Ex: Daca n = 100 date masurate Þ k = 11
Tabelul de distributie a frecventelor
Date masurate: tuburi de Φ nominal = 1”
8
forma, dispersia, tendinta centrala a esantionului sau populatiei de date
Metode cantitative
Scopul metodelor cantitative: exprimarea cantitativa a datelor, de ex.:
Variabilitatea (dispersia) si tendinta centrala a datelor
prin instrumente ale statisticii de sinteza a datelor
Media: y¯ pentru esantioane si μ pentru populatia intreaga (tendinta
centrala):
9
Se regleaza raspunsul mediu pe tinta
Este util de calculat COV pentru fiecare parametru reglat si de studiat daca este
constant.
Data Analysis for Robust Design
Quantitative Methods of Data Analysis
The Two-Step Optimisation Process
10
toţi cei trei furnizori realizează o producţie orientată pe valoarea ţintă (on-target).
îi deosebeşte variabilitatea caracteristicilor de calitate obţinute
furnizorul C: câmpul de împrăştiere este mai larg decât cel de toleranţă Þ eliminat
se alege furnizorul B
B realizează o producţie cu o variabilitate mai redusă (curba de distribuţie este mai
suplă)
minimizarea pierderilor calităţii:
nu doar fixarea unor limite conform/neconform
ci şi reducerea variaţiilor în raport cu valorile nominale
Abordari:
a) Toate cele 30 de date masurate sa fie in interiorul limitelor specificate
b) Toate cele 30 de date masurate sa fie orientate catre valoarea tinta
Varianta a): o metoda de masurare a calitatii inselatoare si incompleta
- se considera ca toate componetele din interiorul specificatiilor sunt la fel de bune
Þ Necesitatea unei exprimari cantitative a pierderii inregistrate de client, cand produsele se
indeparteaza de valoarea tinta
Þ Necesitatea unei masuri cu sensibilitate suficienta pentru:
Þ a cuantifica pierderea de calitate
Þ pentru produsele care se incadreaza in limitele specificate
Þ Tolerantele: un element necesar de prevazut la proiectare, si in on-target engineering
Þ Limitele de acceptabilitate se bazeaza pe cerintele beneficiarului
Þ Mărimea câmpului de toleranţă se stabileste:
Þ d.p.d.v. tehnic şi economic
Þ a.i. să asigure certitudinea fiabilităţii
Þ Performanta si costul produsului = f(cum se stabilesc tolerantele referitor la calitate)
Þ O strategie de calitate eronata permite (accepta) o distributie uniforma a variatiei performantei:
11
- dar fara orientare pe valoarea tinta
Distributia uniforma este acceptata daca strategia intreprinderii prevede:
- Acceptarea variatiei intre limitele de control
- Se practica un control statistic al procesului (SPC) ca instrument de diferentiere a
- cauzelor intamplatoare
- cauzelor sistematice de deviere de la tinta
- Cauze intamplatoare: surse de zgomot necunoscute, necontrolate, mereu prezente si
acceptate
- Cauze sistematice: surse de zgomot controlabile, care odata identificate se corecteaza
Distributia uniforma este acceptata daca strategia intreprinderii prevede:
- Acceptarea variatiei intre limitele de control
- Controlul statistic al procesului (SPC) se raporteaza la limitele de control
- Stabilite din considerente de calitate si cost
- In urma aplicarii SPC se genereaza o distributie a carei
- imprastiere este apropiata de limitele de control
- forma depinde de felul cauzelor intamplatoare
- Intreprindere care aplica o strategie de orientare pe valoare tinta: varianta A:
12
- In DOE:
- analiza
- urmata de experimente
- Proiectarea robusta utilizeaza metode empirice de DOE
O distributie orientata pe valoarea tinta rezulta tot din strategia intreprinderii:
- De utilizat metodele Taguchi:
- Instrument ingineresc de imbunatatire a calitatii produsului prin inginerie on-target
- De inteles ce inseamna costul calitatii
- Calitatea se masoara intre anumite limite de control specificate
- Profitul creste pe masura ce calitatea este orientata pe valoare tinta (on-target).
3. Functia palier:
o descriere inadecvata a calitatii
Sisteme de valori diferite, in functie aboradrea inginereasca:
“on-target”.
Clasic, intreprinderi satisfacute cu performante “in cadrul limitelor specificate”
Rezulta o functie constanta, tip palier
m = valoarea tinta
Toleranta bilaterala m ± Δ0
Eroarea de interpretare in abordarea clasica:
Se considera intervalul
[m - Δ0 ; m + Δ0]
Toate valorile in interiorul intervalului au aceeasi calitate buna
Toate valorile in afara intervalului au aceeasi calitate proasta
Þ Functia palier este o descriere inadecvata a calitatii
4. Toleranta beneficiarului
Exemplu:
estimarea tolerantei beneficiarului
pe un esantion statistic de n > 20 persoane
Performanta (caracteristica de calitate) analizata:
Capacitatea unui termostat de a mentine o temperatura reglata de 20 o C
20o C = valoarea tinta
La ce deviere ± fata de valorea tinta se iau masuri (se regleaza termostatul) de catre 50% din
esantionul de beneficiari?
Care sunt tolerantele beneficiarului?
Distributie parabolica:
13
5. Functia pierdere de caliate:
o descriere adecvata a calitatii
In ingineria on-target se utilizeaza functia patratica de pierdere a calitatii QLF
“quadratic quality loss function” sau “quality loss function” (QLF) elaborata de Taguchi
QLF estimeaza pierderea baneasca pentru producator si beneficiar, la devierea performantei
produsului (caracteristicii de calitate) de la valoarea tinta.
dacă y = m, pierderea este nulă, iar pe măsură ce valoarea caracteristicii de calitate se
îndepărtează de ţintă pierderile cresc pătratic
L(y) = k(y-m)2
L(y) = pierderea in unitati monetare
y = valoarea masurata (raspunsul masurat al sistemului)
k = constanta economica = coeficientul de pierdere de caliate
Pentru y = m pierderea este 0
L(y) = 0
QLF: concept care reuneste calitatea si costul
QLF: coreleaza notiuni ingineresti si economice intr-un singur model
QLF: o relatie utilizata pentru optimizarea tuturor costurilor:
explicite si implicite
ce revin intreprinderii, beneficiarilor, societatii
L(y) rezulta prin dezvoltarea in serie Taylor in jurul punctului y = m
L(y) = L(m) + [L’(m)/1!][y-m]+[L’’(m)/2!][y-m] 2+ ...
Pentru y = m (pe tinta)
Þ L(m) = 0 (primul termen)
La tintă (m) prima derivată este 0:
L’(m) = 0 (al doilea termen)
Ramane: L(y) » [L’’(m)/2!][y-m]2
Se neglijeaza termenii la puteri >2
Functia L(y) se aplica in general pentru y aproape de m, unde termenii de puteri mari au
valori relativ mici
Se observa ca: [L’’(m)/2!] = constant = k
k = constanta de proportionalitate economica
Deci: L(y) = k (y-m)2
6. Coeficientul de pierdere de calitate k
k se determina prin identificarea tolerantelor beneficiarului (limitelor functionale) pentru y
y = performanta (caracteristica de calitate analizata)
m ± Δ0 : limitele functionale la care performanta (valoarea caracteristicii de calitate) nu mai este
accptabila pentru 50% din beneficiari
A0 = suma consecintelor economice (masurabile) ale devierilor de la tinta
Adica:
A0 este valoarea QLF pentru m ± Δ0
14
A0 este exprimata ca pierdere in bani
A0 = valoarea functiei QLF pt. m ± Δ0
L(y) = A0 pentru y = m ± Δ0
si in acealsi timp
L(y) = k (y-m)2
Egaland relatiile de mai sus rezulta:
A0 =k (m ± Δ0 – m)2 = k Δ02
k = A0/(Δ0)2
A0 include toate tipurile de costuri
pentru intreprindere (producator)
beneficiar (client)
societate
L(y) = [A0/(Δ0) ] (y-m)2
2
7. Exemplu
Aplicatie a functiei pierdere de calitate
Utilizarea QLF pentru estimarea pierderii de caliate intr-un caz concret
Arc de actionare a obturatorului unui aparat foto
Viteza de inchidere a obturatorului (performanta arcului) determina timpul de expunere
Procesul de infasurare a unui arc are o anumita variabilitate
Rezulta variabilitatea constantei arcului
Variabilitatea vitezei de inchidere a obturatorului (performantei arcului)
La o anumita variabilitate benefciarul ia masuri
Valoarea tinta pt. constanta arcului:
m = 0,5 daN/cm
Limite functionale (toleranta beneficiarului):
m ± 0,3 daN/cm
Δ0 = 0,3 daN/cm
Intervalul de toleranta: [0,2; 0,8] daN/cm
Limitele functionale se masoara in punctul in care 50% din beneficiari (cumparatori) repara sau
inlocuiesc aparatul (pierdere L(y) = A0)
adica: daca m Ï[0,5 -0,3; 0,5 + 0,3] daN/cm
perceputa ca timp de expunere prea lung/scurt
Reparatia (inlocuirea) costa 20 lei
A0 = 20 lei (pierderea pt. beneficiar)
Utilizam functia L(y) pentru a estima pierderea de calitate
L(y) = k (y-m)2
L(y) = [A0/(Δ0)2] (y-m)2
A0 = 20 lei
Δ0 = 0,3 daN/cm
15
m = 0,5 daN/cm
L(y) = [A0/(Δ0)2] (y-m)2
L(y) = [20/0,32] (y – 0,5)2 = 222 (y – 0,5)2
Pt . o constanta a arcului de 0,25 (departe de tinta, dar in interiorul intervalului de
toleranta)
Þ 13,88 lei pierdere estimata
Pt . o constanta a arcului de 0,435 (aproape de tinta, dar in interiorul intervalului de
toleranta)
Þ 0,94 lei pierdere estimata
L(y) se utilizeaza pentru:
Stabilirea tolerantelor
Definirea raportului S/N
8. Tipurile functiei pierderii calitatii
8.1. Cazul NTB: optimul este valoarea nominala
(Nominal-the-Best: NTB)
- y = raspunsul masurat al sistemului
- Pentru y este specificata o valoare tinta m
- Devierea de la valoarea tinta nu este de dorit - catre nici o parte (stanga, dreapta)
- Devierea catre oricare parte de la valoarea tinta inseamna pierdere de calitate
8.1. Cazul NTB: optimul este valoarea nominala
Exemple:
- Realizarea (fabricarea) unui anumit diametru
- Realizarea unei anumite rugozitati superficiale
- Realizarea geometriei prescrise pentru o piesa injectata din mase plastice
- Mentinerea unei anumite valori a temperaturii
- Realizarea unei anumite texturi a compozitiei unei creme
- Realizarea unei anumite nuante prin amestecarea de culori de culori
Se aplica functia pierderii calitatii unui esantion:
Þ pierderea medie de calitate, care are 2 componente:
o componenta datorata devierii valorii medii (y¯) a esantionului de la tinta
o componenta datorata variatiei dispersiei esantionului (s 2)
Se obtine pierderea medie de calitate prin:
calcularea devierii medii de la tinta, adica:
media valorilor (yi – m)2, cu i = 1, n
(yi – m)2 este argumentul functiei pierderii calitatii
Valoarea medie a devierii se numeste si:
Deviatia medie patratica MSD
(mean square deviation)
Pierderea de calitate pt. o valoare masurata:
L(y) = k(y-m)2
Pierderea medie de calitate pt. n valori:
L¯(y) = k [media devierilor (yi-m)2]
L¯(y) = k MSD
unde: MSD = (1/n) Σ (yi-m)2 ; i = 1 … n
MSD = (1/n) Σ (yi-m)2 ; i = 1 … n
MSD = (1/n) Σ (yi2 – 2 yim + m2)
MSD = (1/n) Σ (yi2) – 2 y¯m + m2
MSD = (1/n) Σ (yi2) – y¯2 + y¯2 - 2 y¯m + m2
16
MSD = (1/n) Σ (yi – y¯)2 + (y¯ - m)2
Cei 2 termeni:
Devierea medie patratica de la valoarea medie: (1/n) Σ (yi – y¯)2 = σ2; iar pt.
n>30 se accepta σ » s .
2 2
Devierea valorii medii de la tinta: (y¯ - m)2
MSD = s2 + (y¯ - m)2
L(y) » k[s2 + (y¯ -m)2];
functia pierderii calitatii pt. n valori masurate
Exemplu: 2 dispozitive de infasurat arcuri
L(y) calculeaza pierderea medie de calitate (in unitati monetare, de ex. lei) pentru n = 8
dispozitive
m = 0.5 daN/cm; L(y) = 222 k[s2 + (y¯ -m)2] lei
Dispozitivul nou:
dispersie mai mica s2, dar
media y¯ mai departe de tinta m;
Dispozitivul vechi:
dispersie (variabilitate) semnificativa
medie y¯ grupata favorabil in jurul tintei m
Þ dispozitivul vechi produce pierderea mai mare de calitate
Pierderea de calitate la dispozitivul nou se poate reduce prin:
Aducerea mediei y¯ pe tinta m
Pierderea de calitate la dispozitivul nou se poate reduce prin:
Aducerea mediei y¯ pe tinta m
este mai usor de “mutat” o dispersie ingusta (s2) pe tinta, decat
de ingustat o dispersie larga, care este grupata pe tinta
(vezi optimizarea in 2 pasi)
L(y) = 222 k[s2 + (y¯ -m)2] lei
Reducerea pierderii de calitate L(y) prin:
reducerea MSD:
Intai: se reduce dispersia (variabilitatea): adica se minimizeaza s 2
Apoi: media dispersiei ingustate se aduca pe tinta, astfel incat (y¯ -m) 2 = 0.
8.2. Cazul criteriului de minimizat (STB)
Criteriul (caracteristica de calitate) este de minimizat: Smaller-the-Better (STB)
Atunci cand raspunsurile sistemului (caracteristicile masurate) nu pot avea valori negative:
Scapari de radiatii
timp
defecte
poluare
vibratii
coroziune
Þ Tinta este zero: m=0
Expresia functiei pierdere a calitatii (STB), pentru o unitate:
17
L(y) = k(y-m)2
pentru m = 0
Þ L(y) = k(y)2
Expresia functiei medii
de pierdere a calitatii (STB)
pentru n unitati:
L(y) » k[s2 + (y¯ -m)2]
pentru m = 0:
ÞL(y) = k [s2 + y¯2]
8.3. Cazul criteriului de maximizat (LTB)
Criteriul (caracteristica de calitate) este de maximizat: Larger-the-Better (LTB)
Atunci cand raspunsurile sistemului (caracteristicile masurate)
nu pot avea valori negative, si
sunt cu atat mai bune, cu cat au valori mai mari
Rezistenta la diverse solicitari
Rezistanta la coroziune
Temperatura de topire
In cazurile LTB:
cand performanta sistemului: ®∞
pierderea de calitate: ® 0
Expresia functiei pierdere a calitatii (LTB), pentru o unitate:
Functia inversa a cazului STB
Þ L(y) = k[1/(y)2]
Determinarea coeficientului k:
Expresia generala a functiei pierdere de caliate: L(y) = k[1/(y)2]
pt. y = Δ0 (abaterea/toleranta admisa) valoarea functiei este A 0, deci:
A0 = k [1/Δ02]; k = A0 Δ02
Expresia functiei medii a pierderii calitatii (LTB), pentru n unitati:
Deviatia medie patratica devine:
MSD = (1/n) Σ (1/yi)2; i = 1 … n
L(y) = k (MSD) = k [(1/n) Σ (1/yi)2]
Dupa transformari algebrice:
L(y) = (k/y¯2) [1 + 3(s2/y¯2)]
8.3. Cazul criteriului tinta asimetric
Valoarea tinta: m
Din considerente practice:
Δ + : abaterea in drepata valorii tinta,
pentru y > m
–
Δ : abaterea in stanga valorii tinta,
pentru y ≤ m
abaterile nu sunt egale ca valoare: |Δ +| ≠|Δ
-
|
Se calculeaza coeficienti distincti k, ce intervin in
functia pierdere de caliate: k+ si respectiv k-
Rezulta expresii diferite pt. functia pierdere de calitate L(y)
A0 L ( y ) k ( y m) 2 , y m
k A
k
( ) 2 functiei
0
Rezumat: Expresiile pierdere
(de L ( y(QLF)
) 2 calitate ) k ( y m) 2 , y m
18
Proiectarea experimentelor
Metode de experimentare si planuri de experiente
1. Ortogonalitatea planurilor de experiente. Grade de liberate
2. Planurile de experiente fractionate Taguchi
Studiu de caz:
Fabrica de caramizi Ina Seito
Fabrica achizitioneaza un cuptor tunel cu flacara, pentru arderea de tigle (2 mil $)
Brainstorming
19
Prin ce difera tehnologia la cuptorul nou? ® ardere
Cauza rebuturilor: distributia neuniforma a temperaturilor in interiorul cuptorului
Modificarea constructiei cuptorului? Scumpa!
Aplicarea de metode Taguchi:
Optimizarea robusta a procesului de ardere:
Se determina valorile de reglat ale parametrilor/factorilor de intrare in sistem,
astfel incat tiglele sa rezulte la latimile nominale
Factori testate
Factor Nivelul 1 Nivelul 2
A: cantitatea de piatra 5% 1% (a)
de var (a = nivelul actual)
B: granulatia aditivilor grosolana (a) fina
C: cantitatea de liant 43% 53% (a)
D: tipul de liant nou actual
E: sarja (buc.)/lot 1300 1200(a)
F: cantitatea de sparturi 0% (a) 4%
G: cantitatea de feldspat 5% (a) 0%
Planul factorial de experimente
Incer- Factori testati Rezultatul
carea A B C D E F G incercarii
1 1 1 1 1 1 1 1 16% (R1)
2 1 1 1 2 2 2 2 17% (R2)
3 1 2 2 1 1 2 2 12% (R3)
4 1 2 2 2 2 1 1 6% (R4)
5 2 1 2 1 2 1 2 6% (R5)
6 2 1 2 2 1 2 1 68% (R6)
7 2 2 1 1 2 2 1 42% (R7)
8 2 2 1 2 1 1 2 26% (R8)
Rezultate: % de tigle in afara specificatiilor (campului de toleranta)
Utilizarea planurilor de experimente
Fiecare incercare: o alta combinatie de niveluri de factori
Fiecare nivel de factor este combinat cu fiecare nivel al fiecaruia dintre ceilalti factori de un
numar egal de ori
Rebuturile medii pt. fiecare nivel de factor:
A1 = (16+17+12+6)/4 = 12,75%
A2 = (6+68+42+26)/4 = 35,50%
Þ Pt. factorul A, nivelul A1 este mai favorabil decat A2
La fel pentru fiecare factor:
Rebuturi medii [%]
Concluzie: A1 B2 C2 D1 E2 F1 G2
Incercarea de validare
20
Concluzii
Problema distributiei neuniforme a temperaturii in cuptor:
Nu a fost rezolvata
S-a proiectat un proces tehnologic robust
Insensibil la aceasta distributie neuniforma
Deci: efectele nedorite pot fi eliminate, fara a elimina cauza
Filosofia Taguchi:
Prin experimente proiectate:
Putine dar relevante, economicoase si scurte
reducem costurile remedierii
crestem calitatea
in acelasi timp
Planuri de experimentare cu varierea unui factor o data
21
215 = 32.768 incercari
Planuri de experiente factoriale complete pot fi prohibitive! (exemplu: cele 128 de incercari)
22
Ortogonalitatea uni plan de experimente
Ortogonalitatea: conditie necesara pt. calcularea efectelor unui factor independent de ceilalti
factori
De ex. Planul factorial fractionat utilizat la fabrica de tigle (8 incercari in loc de 128)
A1 combinat de 2 ori cu B1 si de 2 ori cu B2
A2 combinat de 2 ori cu B1 si de 2 ori cu B2
Rezultatul mediu pentru factorul A la nivelele 1 si 2:
A1 = (R1+R2+R3+R4)/4
A2 = (R5+R6+R7+R8)/4
Prin ortogonalitate se asigura ca efectul factorului B intervine cu aceeasi pondere in A1 si A2
Ortogonalitea: efectele tuturor celorlalti factori intervin cu aceeasi pondere in fiecare nivel al oricarui
factor dat
Ca urmare:
- Efectul fiecarui factor poate fi izolat si masurat in conditii de variare in acelasi timp a
nivelurilorcelorlalti factori
- Un efect masurat in asemenea conditii este reproductibil, in ciuda fluctuatiilor conditiilor de
fabricatie sau utilizare.
Grade de libertate (gdl)
Gdl se utilizeaza pt. a masura cantitatea de informatie ce poate fi obtinuta dintr-o observatie
Ex: care coloana (A1, A2, A3) este mai inalta?
De minim cate observatii (comparatii) este nevoie?
Numarul minim de comparari = nr. de gdl ale sistemului studiat
23
Þ informatia despre efectele sale este mai fidela
Gdl ale unui plan (unei matrice) de experiente
Se defineste gradul de libertate al unei matrice de experiente:
gdlmatrice = nr. incercari – 1
Deci nr. necesar de incercari se determina ca fiind:
nr. incercari = gdlmatrice + 1
de ex.: gdl al matricei cu 8 incercari: 7 gdl
De asemenea, gradul de libertate al unei matrice de experiente
gdlmatrice = Σ gdlfactori
de ex. 7 factori, fiecare cu 2 niveluri:
gdlfactor = 1
gdlmatrice = 7 x 1 = 7
Matricele de experiente fractionate Taguchi
Simbolizarea matricelor de experiente standard puse la dispozitie de Taguchi:
L8(27): 8: 8 linii, adica 8 incercari
27: 7 coloane pt. 7 factori cu 2 niveluri fiecare
L16(21 x 37): 16: 16 linii, adica 16 incercari
21: = 1 factor cu 2 niveluri, adica 1 coloana pt. factorul cu 2 niveluri
37: 7 factori cu 3 niveluri, adica 7 coloane pt. factorii cu 3 niveluri
Interactiunea a 2 factori
Interactiunea apare cand nivelul unui factor (A) depinde de nivelul altui factor (B)
De ex. 2 medicamente, A si B luate separat, eu efect pozitiv asupra sanatatii pacientului
Medicamentele A si B administrate impreuna au insa un efect cumulat negativ
Ca urmare exista o interactiune AB !
Cazul 1: nu exista interactiuni, linii paralele; efectul lui A este independent de nivelul la care este B
Cazul 2: apare interactiune, liniile nu sunt paralele; efect lui A variaza in functie de nivelul la care este B
Cazul 3: interactiune foarte pronuntata, liniile se intersecteaza; efectul lui A este complet opus odata cu
trecerea lui B de la un nivel la altul
24
Tratarea interactiunilor
Consideram de ex. 2 factori, A si B, fiecare cu 2 niveluri;
Se alege o matrice de experiente de tip L3 unde coloana 3 ramane liberea (rezervata)
25
Daca exista atat un factor C cu 2 niveluri, cat si o intercatiune I AB, atunci matricea este “saturata”:
Alegerea unei matrici standard (plan de experiente factorial fractionat) intr-un studiu cu interactiuni
Se determina numarul total de gdl necesare:
gdl ale factorilor
26
de ex. 6 factori cu 2 niveluri:
gdl factori = 6 x 1 = 6
gdl ale interactiunilor (daca exista)
de ex. o interactiune intre factorii A si B
gdl interactiune = 1 x 1 = 1
gdl matrice:
Σ gdl factori si interactiuni
gdlmatrice = 6 + 1 = 7
Ca urmare:
Nr. de coloane = nr. gdlmatrice = 7
Nr. de incercari = nr. gdlmatrice + 1 = 7 + 1 = 8
Matricea standard adecvata selectata:
L8(27) (vezi anexa cu matrice, TT, GL)
Tabele triunghiulare si grafuri liniare
Acesorii ale matricelor standard elaborate de Taguchi
Faciliteaza utilizarea si adapatarea matricelor standard
Tabelul triunghiular se utilizeaza la determinare coloanei pentru interactiuni
6 factori cu 2 niveluri, interactiune intre factorii A si B: matricea standard L 8(27)
Care va fi coloana pentru IAB, daca factorii care interactioneaza (A si B) se plaseaza in coloanele 1
si 2? TT L8: IAB va fi in coloana 3
27
Fiecare cerc si segment reprezinta un factor cu 2 niveluri (1 gdl)
Daca se decide neluarea in considerare a interactiunii intre 2 factori, segmentul respectiv se
aloca altui factor
GL asociat matricii standardL8(27)
Pasul 4: se elimina coloanele 2,4,6 ale caror gdl au fost epuizate de catre noua coloana cu 4
niveluri
Se pastreaza numarul total de gdl al matricei
28
Exemplul 2: Introducerea unui factor cu 2 niveluri intro matrice cu factori cu 3 niveluri
Factorul cu 2 niveluri se testeaza formal ca factor cu 3 niveluri;
Al 3-lea nivel este fictiv:
corespunde unuia dintre cele 2 niveluri
al carui efect intereseaza mai mult
3 factori cu 3 niveluri; 1 factor cu 2 niveluri
se considera: 4 factori cu 3 niveluri
gdlmatrice = 4 x 2 = 8;
nr. de incercari: gdlmatrice + 1 = 9
Se alege matricea standard: L9(34) (vezi anexa)
Pasul 1: se selecteaza in matricea standard coloana dedicata factorului cu 2 niveluri, prin utilizare
grafului liniar asociat acestei matrici:
29
Etape:
1. Se alege criteriul (se aleg criteriile) de calitate care trebuie optimizat(e) robust:
- fie pt. ca nu au valori satisfacatoare
- fie pt. ca se alege de la inceput optimizarea robusta ptr. proiectarea produsului sau procesului
Sistemul: un proces tehnologic de lepuire plana
Criteriul de calitate: Ra = 0,10 ±0,05 μm
Ce tip de criteriu este?
Sistemul: procesul tehnologic de lepuire plana
Criteriul de calitate:
Ra = 0,10 ±0,05 μm
Ce tip de criteriu este?
- de maximizat (LTB)
- de minimizat (STB)
- tinta (NTB)
2. Stabilirea factorilor de testat, a nivelurilor si gdl ale acestora
Factori Nivelul 1 Nivelul 2
A: presiunea discului
de lepuire 0,5 daN/cm2 1,5 daN/cm2
B: turatia disului 60 rot/min 90 rot/min
C: durata de prelucrare 2 min 5 min
gdlfactorA = gdlfactorB = gdlfactorC = nr. niveluri – 1 = 2 - 1 = 1
gdlmatrice = Σ gdlfactori = 3
3. Alegerea matricei (planului) de experiente factorial fractionat
Numarul necesar de incercari:
gdlmatrice + 1 = 3 + 1 = 4;
4 incercari Þ matrice de tipul L4;
Avem 3 factori cu 2 niveluri:
Þ Matrice tip L4(23)
Matrice (plan de experiente) tip L 4(23)
30
4. Prelucrarea rezultatelor
Media generala a raspunsurilor:
¯T = (0,230 +0,166 + 0,176 + 0,170):4= 0,18550 μm
Raspunsul mediu pentru fiecare nivel de factor:
de ex. ¯A1 = (0,230 + 0,166)/2 = 0,198
¯A1 = 0,198; ¯A2 = 0,173;
¯B1 = 0,203; ¯B2 = 0,168;
¯C1 = 0,200; ¯C2 = 0,171;
Media generala a raspunsurilor = si cu raspunsului mediu al nivelurilor aceluiasi factor:
¯T =(¯A1 + ¯A2)/2 = (¯B1 + ¯B2)/2 = =(¯C1 + ¯C2)/2
¯T =(0,198+0,173)/2 = (0,203+0,168)/2 = (0,200+0,171)/2 = 0,1855
Efectul mediu al fiecarui nivel de factor se apreciaza prin raportare la media generala:
E A1 = ¯A1 - ¯T = 0,198 – 0,1855 =0,0125
E A2 = ¯A2 - ¯T = 0,173 – 0,1855 =- 0,0125
Adica:
efectul lui A la nivelul 1 este la +0,0125 fata de media ¯T (de o parte a mediei)
efectul lui A la nivelul 2 este la -0,0125 fata de media ¯T (de partea cealalta a mediei)
Efectul mediu al fiecarui nivel de factor se apreciaza prin raportare la media generala:
E B1 = ¯B1 - ¯T = 0,203 – 0,1855 =0,0175
E B2 = ¯B2 - ¯T = 0,168 – 0,1855 =- 0,0175
E C1 = ¯C1 - ¯T = 0,200 – 0,1855 =0,0145
E C2 = ¯C2 - ¯T = 0,171 – 0,1855 =- 0,0145
Evident: E A1 = - E A2;
E B1 = - E B2;
E C1 = - E C2;
Efectele nivelurilor se situeaza simetric, de o parte si de alta fata de media ¯T
5. Stabilirea combinatiei optime de ale nivelurilor factorilor
- Centralizare efecte: tabel cu raspunsuri si grafic
- Reprezentarea grafica permite compararea efectelor.
31
- Efectele sunt cumulative
- Se selecteaza acele efecte, care adunate la medie(algebric, impreuna cu semnul lor), dau o suma
care se incadreaza in campul de toleranta impus
- Rateoretic= ¯T + EA2 + EB2 + EC2 =
= 0,1855 + (-0,0125) + (-0,0175) + (-0,0145) = = 0,141 μm
Valoarea tinta: 0,10 ±0,05 μm = [0,05; 0,15] μm
Þ Rateoretic Î [0,05; 0,15] μm
Þ Nivelurile optime ale factorilor: A2; B2; C2
adica: p = 1,5 daN/cm2; n = 90 rot.min; t = 5 min
Ilustrarea metodei clasice a planurilor de experiente
Cazul considerarii si a unei interactiuni
Procesul de optimizat: cositorizarea unei sarme de cupru
Criteriul de calitate de optimizat: grosimea stratului de staniu:
g = 0,3 mm ± 0,02 mm
Ce tip de criteriu este: LTB? STB? NTB?
Factorii testati, interactiunea,nivelurile acestora:
Factori controlati Nivelul 1 Nivelul 2
A: configuratie ajutaj noua actuala
B: temperatura metal 250o C 280o C
C: flux P1 P2
D: viteza de deplasare 0,40 m/s 0,60 m/s
E: temperatura de racire 20o C 30o C
F: tipul sarmei F1 F2
interactiune a factorilor A si D
Matricea de experiente utilizata:
gdl factori: 6 x 1 = 6
gdl interactiune: gdl A x gdl D = 1x1 = 1
gdl matrice: 6 + 1 = 7
Þ Nr. de incercari: 8
Matrice de tip L8(27)
De selectat o coloana pentru interactiune cu ajutorul TT sau GL:
Care va fi coloana pentru interactiune?
TT si GL pt. matricea standard L 8(27)
Care va fi coloana pt. interactiunea A – D?
32
Se prelucreaza rezultatele
Se centrlizeaza tabelar efectele nivelurilor factorilor si interactiunii asupra valorii masurate
a) Raspunsul mediu al valorii masurate pt. fiecare nivel de factor:
Media generala (media mediilor) corespunde punctului central al raspunsurilor medii pt. fiecare
factor:
Efectul mediu a fiecarui nivel de factor (asupra valorii masurate) se calculeaza prin raportare la
media generala:
Evident:
Graficul raspunsurilor:
33
Efectele mai importante: factorii B si A
Efecte neglijabile: factorii C si E
Valoarea medie a interactiunii AD: pare redusa
Analizam si comparam valorile combinatiilor posibile: A1D1; A1D2; A2D1; A2D2
A1D1 apare in incercarile 1 si 3
Efectul mediu E A1D1 include:
Efectele lui A1 si D1,
Valoarea interactiunii IA1D1
EA1D1=EA1 + ED1 + IA1D1
Deci avem pe de o parte: EA1D1=EA1 + ED1 + IA1D1
si pe de alta, prin raportare la medie:
EA1D1= A1¯D1¯ - T¯
A1¯D1¯: raspunsul mediu al valorii masurate la combinatia factorilor A1 cu D1, calculat dupa
acelasi principiu (combinatia A1¯D1¯ apare la incercarile 1 si 3)
A1¯D1¯ = (0,367 + 0,290)/2=0,3285
Prin egalare:
EA1D1= A1¯D1¯ - T¯=EA1 + ED1 + IA1D1
Sau: EA1D1= A1¯D1¯ - T¯=(A1¯-T¯) + (D1¯ - T¯) + I A1D1
Rezulta relatia de calcul a interactiunii detaliate IA1D1:
IA1D1= A1¯D1¯ - T¯-EA1 - ED1
Citim ca: interactiunea IA1D1, cand factrorii A si D sunt la nivelul 1 este:
raspunsul sistemului in aceasta configuratie A1¯D1¯
A1¯D1¯ = (0,367 + 0,290)/2=0,3285
minus media generala T¯ ; (T ¯ = 0,270)
minus suma efectelor celor 2 factori, ambii la niv. 1: EA1= 0,033 si EA2=0,017 (vezi tab.
centraliz.)
Deci: IA1D1= 0,3285 – 0,270 – 0,033 – 0,017 = 0,009
Recapitulare efecte:
Efectele nivelurilor factorilor raman aceleasi (se reia tabelul din slideul 26 fara interactiunea AD,
care urmeaza a fi detaliata)
Interactiunea are acum 4 valori, deci patru niveluri. Se sintetizeaza intr-un tabele separat cu
efecte
Cele 4 combinatii A1D1, A1D2; A2D1; A2D2 pot fi calculate direct printr-o usoara modificare a
matricei:
34
Recapitularea efectelor nivelurilor factorilor:
35
Se calculeaza acum valoarea teoretica preconizata a criteriului de calitate analizat, facorii fiind
reglati la nivelurile optime, si stiind ca efectele lor medii se aduna:
gteoretic = T¯ + EA1 + EBo + ED2 + EF2 + IA1D2 =
= 0,270 + 0,033 + 0 – 0,017 + 0,019 – 0,009 =
= 0,296 Î [0,280; 0,320]
Se efectueaza un experiment de validare
Observatii referitoare la metoda clasica
Metoda clasica ia in considerare numai media aritmetica a raspunsurilor masurate la fiecare
inceracre, nu si dispersia acestora in jurul valorii tinta
Dispersia valorilor masurate este foarte mare de la o inceracre la alta
Þ unele combinatii de niveluri de factori pot influenta stabilitatea rezultatelor
Nu este suficient de a regla pe tinta (yN) valoarea medie a criteriului de calitate optimizat (y¯).
Vezi prima figura din slide-ul de mai jos.
Fiecare unitate de produs din populatie (lotul de produse) trebuie sa aiba valoarea criteriului de
calitate masurat cat mai aproape de tinta.
Vezi a doua figura din slide-ul urmator.
36
si nu avem informatii despre valoarea y individuala pentru fiecare piesa,
adica despre dispersia valorilor yi, i = 1,…,n in jurul valorii medii.
Pe de alta parte
obtinerea numai a unei dispersii mici (optimizarea numai a dispersiei) nu este suficienta
daca nu se realizeaza performanta dorita
deci daca ¯y ≠ yN
37
Functia pierdere de calitate pt. criteriul tinta:
L(y) = k [s2 + (¯y – yN)2], in unitati monetare
Pentru a reduce pierderile impunem:
ca media valorilor masurate sa tinda catre valoarea tinta
(rezulta algebric din formula de mai sus)
adica: ¯y ® yN
dar: ce se intampla cu s, atunci cand ¯y ® yN?
definim: s’ = s(yN/ ˉy),
cand ˉy = yN, avem s = s’
L(y) = k s’2 = k[s(yN/ ˉy)]2 = k(yN)2 (s2/ ˉy2)
k si yN sunt constante,
deci pt. minimizarea pierderii:
se minimizeaza s2/ ˉy2
sau se maximizeaza inversul: ˉy2/ s2
Raportul r = ˉy2/ s2 este adimensional si este raportul intre:
semnalul: ˉy, adica media valorilor masurate,
si zgomotul: s, adica dispersia sau variabilitatea valorilor masurate
Observatii:
raportul ¯y2/ s2 este corect, cand numarul valorilor masurate n ®∞;
altfel: r = (ˉy2/ s2) – 1/n
r ® ¯ y2/ s2 cand n devine mare
Pentru imbunatatirea aditivitatii, r se va exprima prin logaritmul sau zecimal: log
prin logaritmare functiile exponentiale se liniarizeaza
In electronica si acustica r este exprimat in dB
r = raportul intre semnal si zgomot (acustic, electronic)
Prin analogie si la optimizarea robusta:
r inmultit cu 10 se exprima in decibeli [dB]
S/N = 10 log (r) [dB]
S/N = 10 log [(ˉy2/ s2) – 1/n] [dB]
Cu cat valoarea algebrica a lui S/N este mai mare:
cu atat va fi pierderea mai mica
Pierderea L(y) = k(yN)2 (s2/ ˉy2)
L(y) direct proportionala cu s2/ ˉy2
deci L(y) invers proportionala cu ˉy2/s2,
deci L(y) invers proportionala cu S/N
si cu atat performanta sistemului optimizat robust va fi mai buna
S/N = 10 log (r) [dB]
S/N = 10 log [(ˉy2/ s2) – 1/n] [dB]
Prin utilizarea raportului ¯y2/ s2, expresia S/N este adimensionala
(in orice caz dat, y si s au intotdeauna aceeasi unitate de masura)
deci la optimizarea robusta prin raportul S/N problema unitatii de masura este eliminata
indiferent daca performanta se masoara in mm, V, o etc.
2. Expresia raportului S/N pentru diferite tipuri de criteria
S/N pt. un criteriu tinta cu valori pozitive si negative:
S/N = -10 log s2
S/N pt. un criteriu de minimizat:
L(y) = k (s2 + ˉy2);
de minimizat: (s2 + ˉy2)
38
S/N = -10 log (s2 + ˉy2) [dB]
S/N pt. un criteriu de maximizat:
L(y) = k/ˉy2[1 + 3(s2/ˉy2)]
de minimizat: 1/ˉy2(1 + 3s2/ˉy2)
S/N = -10 log [(1/ˉy2) (1 + 3s2/ˉy2)] [dB]
Reguli de utilizare a raportului S/N
S/N = indicator ce descrie in acelasi timp:
nivelul dispersiei si
gradul de optimizare
in raport cu valoarea dorita a criteriului de caliate
Intr-un plan de experiente Taguchi se calculeaza S/N pentru fiecare incercare (fiecare linie)
Acest S/N este caracteristic dispersiei in jurul valorii medii obtinute in incercarea respectiva
adica pentru combinatia respectiva de niveluri de factori
Fiecare combinatie de niveluri de factori este supusa unui spectru de factori de zgomot
Þ S/N: indicator de rezistenta la zgomote
Deoarece S/N rezulta din L(y)
S/N este o “punte” care coreleaza abordarea tehnica si cea economica a calitatii:
S/N creste ÞL(y) scade
S/N caracterizeaza aspectele tehnice, de calitatea performantei
L(y) caracterizeaza aspectele economice, costurile
Pentru toate tipurile de criterii:
Performanta sistemului (produs, proces) creste odata cu cresterea valorii algebrice a raportului
S/N
Planurile de experiente Taguchi
Diferenta intre analiza clasica si Taguchi
Metoda Taguchi: o aplicatie particulara a planurilor de experiente
Metoda clasica: ia in considerare numai valorile medii ale criteriului de optimizat
Planurile de experiente Taguchi trateaza impreuna media si variabilitatea valorilor
masurate
Planurile de experiente Taguchi utilizeaza raportul S/N ca indicator de performanta, care ia in
considerare in acelasi timp:
Valoarea dorita (semnalul) de atins
Variabilitatea nedorita a acestei valori (zgomotul) de redus
Prin utilizarea acestui indicator de performanta:
Se determina combinatia optima de niveluri de factori controlati, care este cea mai insensibila la
zgomot
Exprimarea S/N in dB indiferent de unitatea de masura a criteriului de caliate
Permite compararea obiectiva a mai multor caracteristic de caliate optimizate simultan
Pentru identificarea si calcularea variabilitatii
esantioanele trebuie sa fie mai mari de 1
2. Conditii de incercare si prelucrarea rezultatelor
Cositorizarea sarmei de cupru
Criteriul de calitate de optimizat: grosimea stratului de staniu:
g = 0,3 mm ± 0,02 mm
La fiecare inceracre: 5 masuratori
Tabelul cu rezultate include si abaterea standard “s” calculata pt. fiecare incercare
n
( y y)2
i
s i 1 39
n 1
Conditii de incercare si prelucrarea rezultatelor
40
EA1 = ¯A1 - ¯T = 17,102 – 17,660 = -0,558 dB
Raspunsul S/N pentru interactiunea A1D1:
Se iau raspunsurile S/N din tabel din incercarile unde factorii A si D sunt ambii la nivelul
1
¯A1 ¯D1 = (21,745+13,220)/2 = 17,483 dB
Efectul S/N al interactiunii IA1D1 in raport cu media generala ¯T a raspunsurilor S/N :
IA1D1 = ¯A1 ¯D1 - ¯T – EA1 – ED1 =
= 17,483 – 17,660 –(-0,558) –(-0,838) =
= 1,219 dB
Efectele ce apar in relatia de mai sus sunt efectele S/N ale fiecarui nivel de factor
considerat
Se sintetizeaza raspunsurile tabelar, la fel ca la metoda clasica
Efecte asupra raportului S/N
Se reiau tota tabele si rezultatele de la metoda clasica
Efecte asupra valorii masurate
Se reprezinta valorile si grafic
Efecte asupra raportului S/N
Efecte asupra valorii masurate
41
Se alege A2 (ajutajul actual), deoarece:
Efectul asupra S/N al lui A2 > Efectul asupra S/N al lui A1
si A2 creste g mai putin
Se alege D2 (viteza – nivelu mai mare) pentru ca reduce dispersia si de altfel creste
productivitatea
Combinatia A2D2 ce rezulta pentru interactiune (ca urmare a alegerii A2 si D2) reduce de
asemenea dispersia
Þ A2 B1 C1 D2 E1 F2
Se calculeaza un g teoretic cu ajutorul efectelor asupra valorii masurate adunate la media
generala a valorii masurate
deci se iau valorile din tabelul de la metoda clasica
dar pentru nivelurile de factori stabilite prin metoda Taguchi
g = T¯ + EA2 + EB1 + EC1 + ED2 + EF2 + IA2D2 =
= 0,270 – 0,033 + 0,062 – 0,004 -0,017+ +0,019 + 0,009 = 0,306 mm
Valoarea tinta era: g = 0,3 mm ± 0,02 mm
fata de g = 0,296 prin metoda clasica
s-a obtinut g=0,306 prin metoda Taguchi,
micsorandu-se in acleasi timp si dispersia
Cercetarea pt. optimizarea rezultatelor trebuie sa cuprinda doua etape:
Identificarea acelor niveluri de factori care dau valoarea algebrica S/N cea mai mare
Deci se minimizeaza dispersia
Daca este necesar, ajustarea valoarii rezultante a caracteristicii de calitate studiate pe valoarea
dorita (tinta, de min., de max.) cu ajutorul factorilor care
au influenta mare asupra valorii masurate (y¯)
si au influenta cat mai mica asupra S/N (dispersiei)
deci dupa minimizarea dispersiei la pasul 1, se aduce valoarea rezultanta medie pe tinta
la pasul 2
vezi optimizarea in 2 pasi discutata intr-un curs anterior
Optimizarea simultana a mai multor criterii de calitate
Situatie intalnita frecvent: intereseaza mai multe criterii de calitate
De ex. in cazul unui arc:
Criterii functionale: rezistenta la o forta de compresiune data, durata de viata
Criterii dimensionale: diametru, lungime, geometria infasurarii (spirelor)
Pentru fiecare criteriu:
Se aleg factorii de considerat, nivelurile de considerat ale acestora si matricea de experimentari
Se efectueaza experimentarile (pasii cunoscuti):
Se masoara si se noteaza rezultatele pentru fiecare incercare
Se calculeaza media aritmetica si raportul S/N pentru fiecare incercare
Se intocmeste tabelul cu efecte si se traseaza graficele asociate
Se aleg nivelurile factorilor care dau valorile algebrice cele mai mari ale efectelor asupra
raportului S/N
Aceleasi niveluri de factori pot avea efecte “in conflict” asupra diverselor criterii studiate si
optimizate simultan.
De ex. factorul A la niv. 1 este in acelasi timp:
Favorabil criteriilor Crit.1 si Crit. 4
Defavorabil criteriilor Crit. 2, Crit. 3 si Crit. 5
Rezulta nevoia unei solutii de compromis (arbitraj)
Pentru a facilita arbitrajul efectele S/N vor fi transformate matematic
42
a.i. sa fie posibila compararea lor cat mai usoara
Transformarea matematica a rezultatelor pentru a usura arbitrajul
Efectul S/N al nivelului unui factor se calculeaza:
EB1 = ¯B1 - ¯T
unde:
¯B1: raspunsul mediu S/N pentru B1
¯T: media generala a raspunsurilor S/N pentru toate incercarile
Cu cat valoarea algebrica a lui S/N este mai mare, este mai bine
Se caluleaza (cu formula de mai sus) efectele factorilor asupra S/N pentru fiecare criteriu studiat
si optimizat (caracteristica de calitate studiata)
In functie de:
caracteristica studiata, de ex.:
dimensiune
forta
tensiune, etc.
tipul criteriului
de maximizat
de minimizat
tinta
efectele (desi exprimate toate in dB) pot fi de ordine de marime foarte diferite
Þ Efectele pot fi dificil/imposibil de comparat
Efectul oricarui nivel de factor asupra fiecarei caracteristici (criteriu) se va studia prin procentajul
de imbunatatire oferit:
de ex. Factorul B la nivelul 1 (B1):
Creste performanta criteriului C1 (rezistenta la rupere a arcului) cu 20%,
dar in acelasi timp
reduce valoarea impusa a criteriului C2 (inaltimea impusa a arcului) cu 5%
Desi criteriile C1 si C2 sunt de natura diferita, influenta lui B1 poate fi stabilita obiectiv prin
exprimarea in procente (%).
Scopul urmarit prin experimentari:
imbunatatirea ansamblului de caracteristici (criterii) studiate
Þ pentru fiecare factor trebuie identificat acel nivel, care este cel mai eficcace in mod global
Se exprima toate efectele sub forma procentaj (%) al contributiei S/N
Pentru fiecare din nivelurile factorilor testati se calculeaza suma procentajelor (%)
contributiilor S/N relative la ansamblul caracteristicilor
Se alege pentru fiecare factor acel nivel, care da suma procentajelor (%) S/N cea mai
mare, pentru ansamblul carcateristicilor
Relatia de calcul a procentajelor contributiei S/N
Contributia (%) trebuie sa pastreze semnul (+ sau -) al efectului
Þ se lucreaza cu valoarea absoluta (in modul) a mediei ¯T
Pt. factorul B la nivelul 1 (B1):
% contributiei S/N a lui B1 = (EB1/|¯T|) 100
Pt. interactiuna factorilor A si D, fiecare la nivelul 2 (A2D2):
% contributiei S/N a lui A2D2 = (IA2D2/|¯T|) 100
Pt. factorul B la nivelul 1 (B1):
% contrib. S/N a lui B1 = (EB1/|¯T|) 100
Pt. interactiuna factorilor A si D (A2D2):
% contrib. S/N a lui A2D2 = (IA2D2/|¯T|) 100
43
Deci:
EB1= (% contrib. S/N a lui B1) |¯T|) / 100
IA2D2= (% contrib. S/N a lui A2D2) |¯T|) / 100
Relatia de calcul a raportului S/N rezultant
de ex. Cositorizarea sarmei
Factorii cei mai influenti: B si C,
nivelurile selectate: B1 and C1
Se considera si interactiunea factorilor A si D:
Interactiunea lui A la niv. 2 si D la niv. 2: I A2D2
Raportul teoretic S/N rezultant pt. o caracteristica (de ex. g):
^μ = ¯T + EB1 + EC1 + IA2D2 [dB]
Care cu formulele de mai sus devine:
^μ = ¯T + [Σ % contrib B1, C1, A2D2] (|¯T|/100) [dB]
Modalitati de optimizare simultana a diverselor caracteristici
Determinarea nivelurilor factorilor optimizand fiecare caracteristica
Se determina combinatia de niveluri de factori controlati (efecte asupra S/N algebric cel
mai mare)
Se calculeaza % de contributii S/N corespunzatoare
Regruparea tuturor rezultatelor
Rezultatele de mai sus se sintetizeaza intr-un tabel, pentru toate caracteristicile
(criteriile) studiate
Se pot observa conflictele referitoare la contriibutiile diverselor niveluri de factori
Se estimeaza importanta nivelurilor de factori prin procentajul (%) contributiei S/N
Realizarea unei prime trieri in vederea optimizarii
Se determina nivelul fiecarui factor care da suma procentajelor (%) contributiei S/N cea
mai mare pentru ansamblul caracteristicilor
Rearanjarea/imbuntatatirea combinantiei de niveluri de factori
Inginerul poate favoriza anumiti factori, pe criterii tehnice, particulare
Poate fi interesant de favorizat caracteristicile mai putin interesante tehnic, dar
interesant d.p.d.v. Taguchi (S/N)
Adunarea procentajelor (%) contributiilor S/N pt. caracteristici (criterii) foarte diferite
trebuie interpretata d.p.d.v. ingineresc
Optimizarea simultana a diverselor caracteristici
Rearanjarea/imbuntatatirea combinantiei de niveluri de factori
Pentru ca o imbuntatatirea unei caracteristici sa fie interesanta este necesar ca:
Raportul S/N teoretic rezultant sa fie superior lui S/N mediu (¯T) al experimentarii
adica:
^μcaracteristica > ¯T experiment
Exemplu: Injectia unei piese din policarbonat
Definirea problemei: carcasa de imprimanta
Caracteristici (criterii) de optimizat:
Aspect ireprosabil
Geometrie precisa
Caracteristicile masurate:
Lungimea: 457,45 ± 0,25 mm (criteriu tinta cu valori pozitive)
Planeitatea: 0 ± 0,24 mm (criteriu tinta cu valori pozitive si negative)
Defecte de aspect (criteriu de minimizat)
20 piese injectate la fiecare incercare
44
Cele 3 caracteristici se masoara pe 10 piese, la fiecare incercare (tota a doua piesa), la 3 zile dupa
injectare
Aspectul se evalueaza dupa suprafata defectelor [cm 2] la fiecare piesa
Se testeaza 11 factors controlabili
pentru fiecare factor se considera 2 niveluri
Factori Niv.1 Niv. 2
A: temp. apa in semimatrita fixa 70o 90o
B: temp. apa in semimatrita mobila 70o 90o
o
C: Temperatura in instalatie 280 300o
D: Viteza de injectare 1 2,5
E: Punct de comutare 18 22
F: Presiune de mentinere 60 90
G: Timp de mentinere 10s 16s
H: Timp de racire 10s 20s
I: Turatyie melc 5 10
J: Coontrapresiune 5 15
K: Decompresie 3 8
Tip matrice: gdlmatrice + 1 = (11x1) + 1 = L12(211)
45
Tabele cu raspunsuri
46
Graficele efectelor asupra raportului S/N
47
Nivelurile E1, H2, J2 si K1 au fost selectate pentru toate cele 3 caracteristici, avand:
Efect maxim asupra raportului S/N
Valori pozitive ale procentajului (%) contributiei S/N
Þ este necesar arbitrajul pentru ceilalti 8 factori
Arbitraj:
Cazul factorului A:
Suma procentajelor contributiilor asupra S/N pentru cele 3 caracteristici:
Pt. A1: +0,78 – 2,72 -20,07 = - 22,01
Pt. A2: -0,78 + 2,72 + 20,07 = +22,01
Suma procentajelor contributiilor asupra S/N are valoare algebrica mai mare pt. A2 Þ nivelul selectat
pentru facorul A va fi A2
etc.
Arbitraj:
Cazul factorului A:
Suma procentajelor contributiilor asupra S/N pentru cele 3 caracteristici:
Pt. A1: +0,78 – 2,72 -20,07 = - 22,01
Pt. A2: -0,78 + 2,72 + 20,07 = +22,01
Suma procentajelor contributiilor asupra S/N are valoare algebrica mai mare pt. A2 Þ nivelul selectat
pentru facorul A va fi A2
etc.
48
(i) Lungimea: 457,45 ± 0,25 mm (criteriu tinta cu valori pozitive)
In urma optimizarii s-a obtinut teoretic:
Ù
y = 457,66
Se incadreaza in limitele de toleranta, dar aproape de limita superioara
(ii) Planeitatea: 0 ± 0,24 mm (criteriu tinta cu valori pozitive si negative)
In urma optimizarii s-a obtinut teoretic:
Ù
y = 0,51 L depaseste limita superioara
(iii) Defecte de suprafata (criteriu de minimizat)
In urma optimizarii s-a obtinut teoretic:
Ù
y = -10,65 J Valorea negativa: defectele de suprafata (masurate in cm2) sunt eliminate total
De identificat factorii ai caror niveluri pot fi modificate, a.i.:
- Sa favorizeze planeitatea in detrimentul defectelor de suprafata
- Fara sa afecteze lungimea
b) Prima optimizare favorizeaza critetriul “defecte de suprafata” si nu permite imbunatatirea criteriului
“lungime”, pt. ca:
Pentru ca un criteriu sa fie interesant d.p.d.v. al optimizarii robuste Taguchi (vezi cursul 9) trebuie sa
avem:
S/N teor. rezultant > S/N mediu al experimentarii, adica:
Ù
μS/N al criteriul > ¯T S/N
Iar pentru criteriul “lungime”:
Ù
μS/N teor. = 79,43 dB < ¯T S/N = 82,16 dB (L)
In timp de penrtu criteriul “defecte de suprafata”:
Ù
μS/N teor. = 13,60 dB » ¯T S/N = -7,55 dB (J)
Reluam ideea din slide-ul 5:
De identificat factorii ai caror niveluri pot fi modificate (din niv. 1 in niv. 2 sau invers), a.i.:
- Sa favorizeze planeitatea in detrimentul defectelor de suprafata
- Fara sa afecteze lungimea
Dupa un numar de iteratii (experimentari), se stabilesc urmatoarele modificari de niveluri:
B: trece de la din niv. 2 (prima optim). la niv.1
G: trece de la din niv. 1 (prima optim). la niv.2
Selectarea nivelurilor factorilor pentru optimizarea globala- a doua optimizare
Comentarii
49
Se observa ca in a 2-a optimizare:
raportul S/N pentru “lungime” este imbunatatit:
ÙμS/N teor. = 85,64 dB > ¯T S/N = 82,16 dB J
Val. masurata teoretica rezultanta pt. criteriul “lungime”: 457,67
este in continuare prea aproapre de limita superioara
(457,45 ± 0,25 mm) L
Pentru a regla valoarea obtinuta a lungimii
in interiorul intervalului de toleranta
mai aproape de valoarae tinta
Se identifica factorul cu efectul cel mai mare asupra valorii masurate
Pentru criteriul “lungime”:
Factorul F
Se reduce valoarea nivelului 2 al acestui factor
In acest exemplu F este presiune; deci la niv. 2 al lui F se alege o valoare mai mica a
presiunii
Abaterea de la planeitate este aproape complet eliminata: 0,01 Î [-0,24; + 0,24] mm J
valoarea teoretica rezultanta pentru “defecte de suprafata” a devenit:
(-9,38) la a doua optimizare
mai mica decat (-10,65) la prima optimizare
Criteriul “defecte de supraf” a fost defavorizat prin a doua optimizare
dar are tot o valoare negativa
defectele de suprafata (masurate in cm2) raman in continuare complet eliminate J
2. Planurile de experimente Taguchi pentru produse
Pana acum zgomotul a fost considerat in mod general si nedeterminat
Inerent functionarii unui sistem
Poate fi util uneori de identificat factori de zgomot si de testat impactul lor asupra sistemului
De ex. un motor cu explozie:
Porneste usor la temperaturi joase si altitudini inalte
Apare saturatia amestecului combustibil la vreme prea calda si nivelul marii
Þ de studiat combinatia nivelurilor de factori care permit pornirea usoara in orice conditii
Altfel zis: obtinerea unui motor robust, insensibil la zgomote
Pentru a studia sensibilitatea unui sistem de factori la factori de zgomot bine precizati, Taguchi
propune:
Planurile produselor, care sunt:
O configuratie particulara a planurilor de experiente
Planurile produselor includ in acelasi timp:
Factorii controlati, adica factorii care conduc sistemul
Factorii de zgomot, adica factorii care sunt suportati de sistem
Problema se trateaza prin doua matrice de experiente:
O matrice interna in care sunt trecuti factorii controlati
O matrice externa in care sunt trecuti factorii de zgomot
Matricea externa:
este rotita cu 90o fata de cea interna;
repeta fiecare din incercarile planului principal
pentru fiecare configuratie a zgomotelor considerate
Raspunsurile sunt obtinute pentru toate combinatiile celor doua matrice
50
Planul intern L8: 7 factori controlati (A – G) fiecare cu 2 niveluri
Planul extern L4: 3 factori de zgomot considerati (O, M, N) fiecare cu 2 niveluri
Planul extern este rotit cu 90o
Fiecare din cele 8 incercari ale planului intern este repetata de 4 ori
Pentru fiecare din cel 4 configuratii ale nivelurilor factorilor de zgomot
Rezulta un total de 32 incercari
La fiecare inercare se masoara “n” valori
Strategia alegerii factorilor de zgomot
Prea multi factori de zgomot selectati conduc la un experiment prea complex
Daca se considera ca niveluri extreme pt. factorii de zgomot:
Temperatura mediu: T1 = scazuta T2 – ridicata
Umiditate H1 = scazuta H2 = ridicata
Praf in suspensie P1 = putin P2 = mult
Factorii de zgomot se pot regrupa intr-un singur factor de zgomot compozit (K),
cu 2 niveluri:
K1 = T1,H1,P1
K2 = T2,H2,P2
De considerat numai zgomotele importante
Daca un sistem este robust in raport cu un zgomot important
Sistemul va cel mai probabil fi robust si in raport cu celelalte zgomote
Prelucraea si exploatarea rezultatelor planurilor produselor
Planurile pentru produse:
Scopul lor nu este determinarea celui mai important zgomot, ci
Determinarea nivelurilor factorilor controlati a.i. sistemul sa fie cat mai putin sensibil la
aceste zgomote
Analiza si exploatarea planurilor este similara cu cea din exemplele anterioare.
Media valorilor masurate si raportul S/N pentru fiecare incercare a planului intern se calculeaza
pentru ansamblul incercarilor efectuate
in cazul exemplului: 8 x 4 incercari
Nivelurile optime ale factorilor se determina similar:
valoare algebrica maxima a S/N
Valoarea teroetica rezultanta se determina in mod similar, anume:
(i) Valoarea teoretica masurata rezultanta:
in exemplul anterior:
51
ˆy= ¯Ty + EA2 + EB2 + EC1 + ED1 + EE1 + EF2 + EG1 + EH2 + EI1 +EJ2 + EK1
(ii) Raportul S/N teoretic rezultant:
^μ = ¯TS/N + [Σ % contrib. S/N ] (|¯T|/100) [dB];
Desigur planurile pentru produse se pot aplica pentru optimizarea unui sau mai multor criterii de
calitate
^μ = ¯T + [Σ % of contrib S/N ] (|¯T|/100) [dB]; yˆ= ¯Ty + EA2 + EB2 + EC1 + ED1 + EE1 + EF2 + EG1
+ EH2 + EI1 +EJ2 + EK1
^μ = ¯T + [Σ % of contrib S/N ] (|¯T|/100) [dB]; yˆ= ¯Ty + EA2 + EB2 + EC1 + ED1 + EE1 + EF2 + EG1
+ EH2 + EI1 +EJ2 + EK1
^μ = ¯T + [Σ % of contrib S/N ] (|¯T|/100) [dB]; yˆ= ¯Ty + EA2 + EB2 + EC1 + ED1 + EE1 + EF2 + EG1
+ EH2 + EI1 +EJ2 + EK1
52