Popescu Dan

REI, III, B, gr.949

Levi Strauss acasă și în străinătate

1. Argumente pro si contra deciziei Levi Strauss de a inchide fabrica din San Antonio.

Mentinerea fabricii era mult prea costisitoare pentru Levi Strauss, datorita celor 1115 angajati
care au fost recalificati de la productia de jachete la productia de pantaloni. Costul unei perechi
de pantaloni era prea mare inclusiv fata de fabrica din Tennessee, SUA, nemaivorbind de fabricile
din lumea a treia. Acest fapt intra in conflict cu responsabilitatea de baza a afacerilor – de a face
profit, pe care o gasim in componenta tuturor teoriilor eticii in afaceri. Compania trebuie sa evite
activitatile ce ar putea sa influenteze negativ perspectivele acesteia. In cazul de fata, daca Levi
Strauss ar fi continuat sa produca la un cost ridicat, compania ar fi putut fi intrecuta de
competitori, cel mai rau caz posibil fiind falimentul. Insa, falimentand, aceasta si-ar fi lezand toti
angajatii din toate fabricile, care si-ar fi pierdut locurile de munca.

Unul din beneficiile pe care l-ar fi adus fabrica este contributia ei la imaginea companiei, si anume
faptul ca pantalonii sunt Made in USA. Acest argument este unul foarte slab din doua motive: (1)
exista fabrica din Tennessee care producea mai ieftin si se afla tot in SUA, si (2) studiile aratau ca
clientii nu sunt dispusi sa plateasca cu 5-10$ mai mult pentru o pereche de pantaloni fabricate in
SUA.

2. Ar fi putut Levi Strauss să facă mai mult pentru angajații săi după închiderea fabricii?

Compania ar fi putut proceda cum a procedat in anii 2000, cand a inchis toate fabricile din SUA,
oferind un preaviz mai lung, bonusuri in functie de vechimea in firma, etc.. Insa, cu toate ca
compania a fost boicotata de catre sindicalisti, aceasta a oferit o suma totala de 440.000$ pentru
ajutarea fostilor ei muncitori si a somerilor din San Antonio, echivalentul a 860.000$ in prezent.
In conformitate cu teoria responsabilitatii sociale corporatiste, Levi Strauss a respectat toate
responsabilitatile: economice, legale, morale (au informat corect angajatii), si chiar si-au asumat
sa doneze suma de bani mentionata mai sus, insa posibil ca presiunile sindicalistilor au fortat
firma sa ia ultima decizie. Chiar si cand era operabila, firma era renumita pentru modul in care isi
trata angajatii. Desigur ca exista mereu loc pentru mai mult, insa trebuie luat in considerare ca o
firma nu este o organizatie caritabila.
3. Cum evaluați faptul că Levi Strauss a închis o companie cumpărată cu doar 9 ani înainte?

Consider ca este o decizie luata pe baza considerentelor economice. La prima vedere, poate parea
ca Levi Strauss este actorul “rau” din piata care cumpara doar pentru a lichida mai tarziu. Cu toate
acestea, compania nu putea sa prezica din start faptul ca muncitorii nu se vor putea recalifica in
modul dorit, si ca vor fi prea scumpi chiar si fata de alte fabrici din SUA. Insa, compania si-ar fi
putut muta productia direct in strainatate.

4. Consumatorii ar trebui să evite produsele fabricate într-un sweatshop? Sunt boicoturile

consumatorilor justificate?

Nu exista un cod de conduita strict care sa precizeze ce trebuie sa faca un consumator. La prima
vedere, produsele fabricate intr-un sweatshop ar trebui boicotate, deoarece munca anagajatilor
de acolo este aproximativ echivalenta cu munca de sclav. Insa, daca analizam situatia putem
ajunge la o alta concluzie. Potrivit libertarianismului, dacă o afacere este încheiată în mod
voluntar, informat, cu discernământ şi fără ca terţii să fie afectaţi negativ, atunci, respectiva
afacere este şi legală şi morală. Deci, daca persoanele angajate in sweatshop-uri lucreza acolo de
binevoie si nesilite de nimeni, acest lucru indica faptul ca job-ul de fata este la fel de, sau chiar mai
atractiv decat alternativele care exista pe piata. Deobicei, consumatorii compara conditiile de
munca din sweatshop-uri cu conditiile lor de munca. O mai buna comparatie ar fi intre
alternativele disponibile in tarile in care se produce. Cu toate acestea, nici indiferenta nu este o
optiune. Pe termen lung, boicotul este o metoda eficienta de a crestere conditiilor de munca in
tarile in curs de dezvoltare.

5. Au companiile o responsabilitate de a monitoriza partenerii lor de afaceri? Au o

responsabilitate să nu facă afaceri în țări nedemocratice, care violează drepturile omului
sau permit exploatarea lucrătorilor?

Exista teorii ale eticii in afaceri care sustin ca afacerile nu au nici o legatura cu etica, si ca singura
responsabilitate pe care o au acestea este de a face profit. Aceasta abordare nu este una practica
pentru maximizarea profitului pe termen lung. In prezent, consumatorii si restul stakeholderilor
acorda o atentie enorma conduite reposabile social, iar un comportament iresponabil iese foarte
repede la iveala. Companiile nu au, teoretic, nici o responsabilitate de a se comporta intr-un
anumit mod, daca nu face nimic ilegal. Insa, practic, imaginea pe care o creeza compania este
foarte importanta, iar la nivel macro-economic trebuie luate in considerare teoriile de etica
afacerilor de tip social-democrat, sau macar si teoria interesului luminat.
6. Întoarcerea în China a fost o decizie corectă? Dar plecarea?

Din punct de vedere moral, decizia de intoarcere in China poate fi pusa sub semnul intrebarii. Pe
deoparte, luand in considerare ca conditiile de munca nu s-au schimbat substantial la nivel
general, Levi Strauss se afla intr-o pozitie nefavorabila in fata pietei. Argumentul acestora ca au
gasit subcontractori dispusi sa respecte termenii impusi de Levi Strauss nu este in totalitate
neplauzibila, insa poate fi si o simpla scuza. Cu toate acestea, luand in considerare istoricul
companiei si modul cum se comporta cu angajatii, tind sa cred ca managementul spune adevarul,
si ca chiar au gasit subcontractori dispusi sa-i respecte conditiile. In acest caz, intoarcere in China
este o decizie corecta.

Si plecarea din China a fost o decizie corecta. Firma nu a vrut sa fie asociata cu „munca de sclav”
si a preferat sa intrerupa legaturile de afaceri din acea tara. Cu toate ca conform
libertarianismului, daca contractele de munca erau incheiate in mod voluntar si in cunostiinta de
cauza, respectiva afacere era legala si morala, consumatorii si alti stakeholderi din tarile
dezvoltate care au o alta baza de comparatie ar fi fost de alta parere, iar imaginea companiei ar fi
fost lezata. Pana la urma este vorba de modul in care se pozitioneaza firma. De exemplu, NIKE era
mandra ca foloseste munca ieftina, si o considera un avantaj.

7. Considerați că Levi Strauss are un inters sincer pentru situația muncitorilor străini?

Consider ca Levi Strauss actioneaza prin prisma teoriei stakeholderilor. Compania isi urmeaza, in
mod natural, obiectivul de a face profit, insa ia in considerare si interesele celorlalti stakeholderi.
Acest lucru poate fi dedus din reactia rapida la dezvaluirea informatiilor, conform carora
partenerii lor nu isi tratau in cum se cuvine muncitorii.

8. Dacă americanii spun că preferă ca hainele pe care le poartă să nu fie produse prin
muncă forțată este aceasta un tip de presiune suficientă pentru a face companiile
americane să renunțe la practica lor de până acum și să plătească salarii mai mari ori să
asigure condiții de muncă mai bune?

Vorbele nu valoreaza nimic pana cand nu genereaza consecinte practice. Un simplu sondaj in care
americanii spun ca prefera haine produse de angjati bine platiti, nu are acelasi impact ca un boicot
total asupra o companie. Aceste sondaje pot influenta pe termen lung si foarte lung companiile
americane sa-si schimbe practicile. Insa pe termen scurt, cele mai eficiente actiuni sunt cele care
produc efecte practice imediate – boicotul (scaderea vanzarilor). Trebuie de stiu, insa, ca mereu
vor exista persoane care vor cumpara, indiferent de imaginea companiei, doar pentru ca
produsele sunt ieftine. Pe astfel de persoane nu le intereseaza conditiile de productie a unui bun.
Cu toate acestea, tind sa cred ca dezvoltarea economica din lume si o informare mai buna a
consumatorilor reduce considerabil numarul consumatorilor de acest tip.

9. Există vreo șansă ca standardele celor de la Levi Strauss să ajungă un model pe piața
muncii externalizate în lumea a treia, ori celelalte companii vor reuși să submineze
succesul acestei practici manageriale?

Mereu vor exista companii care vor urma modelul celor de la Levi Strauss, insa si companii care
vor profita de aceasta oportunitate si vor produce mai mult si cu costuri scazute. Numarul de
companii din ambele tabere depinde, desigur, de tendintele din piata. Daca informatia despre
practicile „inumane” din lumea a treia ajung repede la consumatorii finali si au un impact
semnificativ, atunci vom vedea mai multe firme care sa urmeze modelul celor de la Levi Strauss.
Cu cat sunt mai mediatizate cazurile in care companiile actioneaza iresponsabil, cu tendinta
consumatorilor de a fi constienti de la cine cumpara este mai mare. In acest caz, teoriile de tip
social-democrat ar produce rezultate mai bune pentru companii.