Gradianru Sergiu

ACADEMIA DE POLIȚIE “ALEXANDRU IOAN CUZA”
FACULTATEA DE POMPIERI
Managementul situațiilor de urgență în caz

de incendiu la clădirile înalte. Studiu de caz
orașul Chișinău
Conducători științifici:
Conf. Univ. Dr. Ing. Florin Neacșa
Absolvent:
Sergiu Grădinaru
București
2011
Managementul situațiilor de urgență în caz de incendiu la clădirile înalte
Grădinaru Sergiu
Declarație
Prin prezenta, declar pe proprie răspundere că Lucrarea de licenţă cu titlul

“Managementul Situațiilor de urgență din Chișinău. Studiu de caz orașul
Chișinău. ” îmi aparţine în întregime şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De
asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt
indicate în lucrare, cu respectarea strictă a regulilor de evitare a plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din
altă limbă, sunt scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine
referinţa precisă;
 rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.
Bucureşti, data
Autor: Sergiu GRĂDINARU
2
Grădinaru Sergiu
Cuprins
Lista Figurilor ........................................................................................................ 7

Lista Tabelelor....................................................................................................... 8
GLOSAR DE TERMENI ...................................................................................... 9
REZUMAT.......................................................................................................... 12
ABSTRACT ........................................................................................................ 13
INTRODUCERE ................................................................................................. 14
CAPITOLUL I .................................................................................................... 15
NOȚIUNI INTRODUCTIVE ............................................................................. 15
1.1 Scurt istoric ................................................................................................... 15
1.2 Noțiunea de clădire înaltă............................................................................. 16
1.3 Caracteristici constructive ............................................................................ 19
CAPITOLUL II ................................................................................................... 21
MANIFESTAREA INCENDIILOR LA CLĂDIRILE ÎNALTE ....................... 21
2.1 Noțiunea de incendiu..................................................................................... 21
2.1.1. Categorii de pericol de incendiu ........................................................... 23
2.2 Apariția incendiilor la cladirile înalte ........................................................... 24
2.3.Propagarea incendiilor la clădirile înalte ...................................................... 27
CAPITOLUL III .................................................................................................. 31
PREVENIREA INCEDIILOR LA CLĂDIRILE ÎNALTE ................................ 31
3.1. Comportamentul uman în fața focului ......................................................... 31
3.3. Evacuarea persoanleor în caz de incendiu ................................................... 40
3.4. Căi de evacuare din clădirile înalte în caz de incendiu ................................ 45
3.4.1.Numărul căilor de evacuare ................................................................... 46
3.4.2. Alcătuirea căilor de evacuare ................................................................ 47
3.4.3. Dimensionarea căilor de evacuare ........................................................ 58
3.4.4. Marcarea căilor de evacuare.................................................................. 64
3.4.5. Dificultăți privind evacuarea persoanelor din clădiri înalte în caz de
incendiu ........................................................................................................... 64
CAPITOLUL IV ................................................................................................. 66
MANAGEMENTUL INTERVENȚIILOR PENTRU STINGEREA
INCENDIILOR CARE SE MANIFESTĂ LA CLĂDIRILE ÎNALTE.............. 66
CAPITOLUL V ................................................................................................... 73
INCENDIILOR CARE SE MANIFESTĂ LA CLĂDIRILE ÎNALTE , ÎN
MUNICIPIUL CHIȘINAU, REPUBLICA MOLDOVA ................................... 73
5.1 Prezentare Republica Moldova ..................................................................... 73
3
Grădinaru Sergiu
5.2 Prezentare orașul Chișinău ............................................................................ 75
5.3 Prezentare subunităților pentru situații de urgență din municipiul Chișinău 77
5.4. Studiu de caz, orașul Chișinău ..................................................................... 81
CONCLUZII ....................................................................................................... 90
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 91
4
Grădinaru Sergiu
CONTENT
Table of Figure ...................................................................................................... 7

List of Tables ......................................................................................................... 8
Glossary ................................................................................................................. 9
ABSTRACT ........................................................................................................ 13
INTRODUCTION ............................................................................................... 14
CHAPTER I
INTRODUCTION NOTIONS ............................................................................ 15
1.1 History ........................................................................................................... 15
1.2 Notion of High building ............................................................................... 16
1.3 Constructive characteristics ......................................................................... 19
CHAPTER II
Fire exhibition at high buildings ......................................................................... 21
2.1 Fire notion ..................................................................................................... 21
2.1.1. Categories of fire hazard ....................................................................... 23
2.2 Fire occurrence in high buildings.................................................................. 24
2.3.Fire emission in high buildings ..................................................................... 27
CHAPTER III
FIRE PREVENTION IN HIGH BUILDINGS .................................................. 31
3.1. Human behavior in front of fire ................................................................... 31
3.3. People evacuation in case of fire.................................................................. 40
3.4. Escape routes from high buildings in case of fire ........................................ 45
3.4.1. The number of escape routes ................................................................ 46
3.4.2. The composition of evacuation routes .................................................. 47
3.4.3. Dimensioning of the evacuation routes................................................. 58
3.4.4. Marking of escape routes ...................................................................... 64
3.4.5. Difficulties in evacuation of people from high buildings in fire .......... 64
CHAPTER IV
MANAGEMENT OF INTERVENTIONS FOR FIRE EXTINGUISHMENT IN
HIGH BUILDINGS ............................................................................................ 66
CHAPTER V
MANAGEMENT OF INTERVENTIONS FOR FIRE EXTINGUISHMENT IN
HIGH BUILDINGS, IN CHISINAU, REPUBLIC OF MOLDOVA ................. 73
5.1 Presentation of Republic of Moldova ........................................................... 73
5.2 Presentation of Chisinau ............................................................................... 75
5.3 Presentation of emergency subunits in Chisinau .......................................... 77
5
Grădinaru Sergiu
5.4. Case study, Chisinau city ............................................................................. 81
CONCLUSIONS ................................................................................................. 90
BIBLIOGRAPHY ............................................................................................... 91
6
Grădinaru Sergiu
Lista Figurilor
Figure 1 1. Clădiri Istorice ...................................................................................... 15

Figure 1 2. Clădiri care nu se consideră înalte ........................................................ 17
Figure 1 3.Clădiri care nu se consideră înalte ......................................................... 17
Figure 2 1. Schema generală a rocesului de ardere ................................................. 22
Figure 3 1. Secvenţe ale reacţiilor ocupanţilor la foc (după Proulx, 2002) ............ 33
Figure 3 2.Procesul de luare a unei hotărâri de către un individ în cazul unui
incendiu ................................................................................................................... 39
Figure 3 3. Modalităţi de realizare şi amplasare a uşilor de ................................... 48
Figure 3 4. Uşile de acces în casele de scări prin deschidere nu trebuie să reducă
înălţimea normală a podestelor ............................................................................... 48
Figure 3 5. Protecţia golurilor de acces la casele de scări ...................................... 50
Figure 3 6. Modalităţi de realizare a nişelor în pereţii coridoarelor şi scărilor pentru
evacuare ................................................................................................................... 51
Figure 3 7. Scări interioare şi exterioare ................................................................. 52
Figure 3 8. Asigurarea iluminării scărilor interioare .............................................. 52
Figure 3 9. Scări cu rampe drepte ........................................................................... 54
Figure 3 10. Scări cu rampe încrucişate .................................................................. 54
Figure 3 11. Scări cu rampe curbe sau spirale ........................................................ 55
Figure 3 12. Scări cu trepte balansate ..................................................................... 56
Figure 3 13. Rampe ramificate ................................................................................ 59
Figure 3 14. Gabaritele căilor de evacuare ............................................................. 61
Figure 3 15. Lungimea căii de evacuare Lce la clădiri civile etajate (GRF I-II)
măsurată în axa căii de evacuare ............................................................................. 63
Figure 3 16. Determinarea lungimii căii de evacuare pentru o încăpere ................ 64
7
Grădinaru Sergiu
Figure 5. 1. Republica Moldova .............................................................................. 73
Figure 5. 2. Complexul memorial ”Eternitate” destinat erorilor căzuți la al doilea
război mondial. ........................................................................................................ 75
Figure 5. 3. Catedrala Mitropolitană din Chișinău ........................................... 75
Figure 5. 4. Aleea Clasicilor din orașul Chișinău ................................................... 76
Figure 5. 5. Organigrama Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a
MAI ......................................................................................................................... 80
Figure 5. 6. Porțile orașului ..................................................................................... 81
Figure 5. 7. Blocul Locativ Romanița ..................................................................... 81
Figure 5. 8. Casa Krupenski .................................................................................... 84
Figure 5. 9. Plan amplasament ................................................................................ 85
Figure 5. 10. Autospeciala de stins incendii ZIL 131 ............................................. 87
Figure 5. 11. AS-30 ZIL 131, MOD.506ПМ. .......................................................... 87
Figure 5. 12. Autospecial de stins incendii VOLVO F16 ....................................... 88
Figure 5. 13. ACI - 40 URAL ................................................................................. 89
Figure 5. 14. ACI-40-8 KAMAZ ............................................................................ 89
Lista Tabelelor
Tabel 3. 1. Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in

raport de numarul acestora ...................................................................................... 41
Tabel 3. 2. Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor
................................................................................................................................. 42
8
Grădinaru Sergiu
GLOSAR DE TERMENI
Accident - situaţie neprevăzută dar posibilă, creată de incidenţa unui eveniment (agent,
acţiune) de provenienţă naturală, tehnologică sau antropică asupra unor colectivităţi umane. Ca
urmare, se produc pierderi de vieţi omeneşti, răniri sau intoxicări, distrugeri sau avarii ale unor
bunuri şi valori materiale. În asemenea situaţii, organismele interesate pot asigura acţiunile de
apărare cu resurse şi forţe proprii.
Accesoriu de stins incendii – aparat, dispozitiv sau echipament destinat realizării
dispozitivului premergător sau de intervenţie, salvării şi protecţiei personalului pe timpul
îndeplinirii misiunilor.
Apărare împotriva incendiilor - ansamblu integrat de măsuri tehnice şi organizatorice,
precum şi de activităţi specifice, planificate şi realizate în scopul de a asigura identificarea ,
evaluarea, controlul şi combaterea riscurilor de incendiu, informarea cetăţenilor asupra acestora,
precum şi intervenţia operativă pentru salvarea şi acordarea ajutorului persoanelor aflate în
pericol, stingerea incendiilor şi limitarea efectelor acestora.
Autospecială de stins incendii
a) autovehicul rutier de construcţie specială, care dispune de instalaţii, echipamente şi
accesorii destinate acţiunilor de intervenţie pentru stingerea incendiilor, limitarea urmărilor
avariilor tehnice, exploziilor, calamităţilor naturale şi catastrofelor.
b) autospecială de intervenţie care acţionează nemijlocit sau în cooperare cu altele
pentru limitarea şi lichidarea incendiilor cu produsele de stingere, utilajele, accesoriile şi
echipamentele din dotare.
Cauză de incendiu – complex de fenomene care preced un incendiu; în condiţii
determinate (împrejurări), generează întreţinerea unei arderi necontrolate a unor materiale sau a
unui mediu combustibil de la o sursă de energie numită sursă de iniţiere a incendiului.
Prevenire a incendiilor – măsuri prealabile, destinate să împiedice iniţierea unui
incendiu şi /sau să limiteze efectele acestuia .
Defectare – încetarea aptitudinii unei maşini, instalaţii, utilaje etc., de a-şi îndeplini
funcţia specificată.
Dispozitiv de protecţie – dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în
asociere cu un protector.
Dispozitiv premergător de intervenţie – grupare de forţe şi mijloace parţial
desfăşurate după sosirea la locul intervenţiei.
9
Grădinaru Sergiu
Dispozitiv complet de intervenţie – grupare de forţe şi mijloace constituită
corespunzător concepţiei de acţiune şi adoptată pentru îndeplinirea misiunii de luptă primită.
Echipament individual de protecţie – totalitatea mijloacelor individuale de protecţie
cu care este dotat executantul în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă, în vederea asigurării
protecţiei sale împotriva pericolelor la care este expus.
Echipamente tehnice - maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatele, dispozitivele, uneltele
şi alte mijloace asemănătoare folosite în procesul muncii; echipamentele tehnice trebuie să
corespundă prevederilor din normele, standardele şi din alte legi referitoare la protecţia muncii şi
să nu prezinte pericol pentru sănătatea sau viaţa salariaţilor, a persoanelor venite în unitate în
interes de serviciu sau a altor persoane pentru care se asigură protecţia muncii potrivit
prevederilor în vigoare.
Prevenire
a) ansamblul procedeelor şi măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru
pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.
b) acţiunile care se desfăşoară în zonele de risc, cu scopul de a elimina sau diminua
pericolul producerii unui eveniment dezastruos sau pentru a minimiza pierderile şi distrugerile
datorate acestuia – la valori maxim acceptabile.
Protecţie
a) ansamblul de măsuri care constau în utilizarea unor mijloace specifice, denumite
mijloace de protecţie, cu scopul protejării executanţilor faţă de pericolele care nu au fost
suficient evitate sau limitate prin prevenire intrinsecă.
b)acţiunile care se desfăşoară în zonele de risc, cu scopul de a evita sau diminua
pierderile de vieţi şi pagubele de bunuri sau valori materiale, ca urmare a acţiunii efectelor unui
eveniment dezastruos.
Risc
a) probabilitatea producerii unor pierderi de o anumită mărime, într-un anumit loc, la un
moment dat. Succesiunea aşteptată a cazurilor de producere a unor evenimente negative
(pierderi, distrugeri, pagube, dereglarea activităţilor sociale şi economice).
b) probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii, într-
o situaţie periculoasă
Instrucţiuni de utilizare – instrucţiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice
produs, constituind parte integrantă a documentaţiei pentru certificarea produsului şi prin care,
10
Grădinaru Sergiu
producătorul, trebuie să prezinte toate informaţiile necesare utilizării produsului în conformitate
cu scopul pentru care a fost creat şi asigurării securităţii muncii.
Mijloc individual de protecţie – mijloc de protecţie (protector) destinat pentru
protecţia unui singur executant şi care se aplică acestuia.
Nocivitate – proprietatea unei noxe de a produce efect dăunător asupra organismului.
Pagube - se consideră „pagube” impactul efectelor dezastrelor asupra unor bunuri şi
valori materiale. Ca urmare, acestea se distrug sau sunt de nerecuperat.
Pericol
a) sursa unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii.
b) proprietate inerentă a unei substanţe, agent, surse de energie sau situaţie cu potenţial
de a cauza evenimente nedorite (accidente de muncă, boli profesionale).
Pericol de incendiu – stare care precede unui incendiu.
Pericol de explozie – stare care precede unei explozii.
Periculos – care prezintă sau poate prezenta un pericol; primejdios.
Situaţie deosebită – situaţia creată la un moment dat într–un sistem tehnic, prin
încălcarea unor prevederi normative principale având ca urmare, posibilitatea amplificării unui
eveniment care este aşteptat datorită existenţei unei stări de pericol cunoscute.
Situaţie periculoasă – orice situaţie în care o persoană este expusă unuia sau mai
multor pericole.
Stare de pericol – complex de condiţii tehnice şi organizatorice în care se află la un
moment dat un sistem tehnic delimitat spaţial şi care poate determina scoaterea integrală sau
parţială a acestuia din starea normală prin producerea unui eveniment negativ(incendiu, explozie,
avarie etc.) ce ar putea avea drept consecinţe pagube materiale şi/sau victime umane.
Victimă - persoană căreia îi este afectată integritatea fizică şi îi este pusă în pericol
viaţa, suferă afecţiuni psihice/morale şi/sau impact de ordin social-economic din cauza unui
eveniment care a cauzat pierderi.
Zonă de risc - zona în care există probabilitatea producerii sau manifestării efectelor
unui eveniment cu potenţial de avariere/impact asupra elementelor expuse.
Zonă periculoasă – orice zonă în care există sau poate apărea un pericol.
11
Grădinaru Sergiu
REZUMAT
În paginile de mai jos am elaborat o lucrare despre managementul intervențiilor la

clădirile înalte și ca studiu de caz am ales o clădire înaltă din capitala Republicii Moldova,
Chișinău.
Odată cu evoluția construcțiilor pe verticală a luat naștere și prevenirea, siguranța și
stingerea incendiilor la clădirile înalte, de-a lungul timpului s-au efectuat multe analize și s-au
stabilit anumite norme de securitate la incendiu. S-au inventat diverse materiale constructive
rezistente la foc, căi de evacuare și diferite tipuri de salvări de la înălțimi.
În orașul Chișinău, fiind o capitală europeană, clădirile înalte sunt tot mai frecvente de
aceea serviciile locale profesioniste pentru stingerea incendiilor trebuie să aibă instruirea
necesară, să dispună de tehnica necesară pentru intervenție și sa țină sub supraveghere
obiectivele date prin inspecția lor în mod sistematic. Astfel am efectuat unele analize privind
dotările serviciului de pompieri salvatori din capitală și a structurii lor și am cocluzionat că sunt
multe neajunsuri în cazul unui incendiu la clădirile înalte.
12
Grădinaru Sergiu
ABSTRACT
In the pages below I developed a work about management of interventions on tall

buildings and as a study case I have chosen a tall building in the capital of Republic of Moldova,
Chisinau.
At the same time with the progress of the vertical constructions was brought forth and
fire prevention, safety and extinguishment for the tall buildings, over time so far were persecuted
many analysisv and have been settle down certain fire safety standards. It had been invented
sundries of building materials wich are infusible, evacuation routes and different types of rescue
from heights.
In Chisinau, an European capital, are more frequently because of this the local
professional services for fire extinguishment must have tha necessary instruction, dispose of
needed technique for intervention and must keep under control these objectives through the
systematic inspection. Thus I performed some analysis concerning the firefighters service
facilities from the capital and it’s structure and from these things I concluded that there are many
deficiencies in case of a fire at a tall building.
13
Grădinaru Sergiu
INTRODUCERE
Lucrarea prezentă expune unele aspecte despre managementul situațiilor de uregență în

cazul unui incendiu la cladiri înalte, studiu de caz orașul Chișinău, Republica Moldova. Odată cu
evoluția lumii moderne, cu aceste transformări științifice și constructive au început să se
înmulțească accelerat și clădirile înalte în toată lumea. Numai în capitala Rusiei, Moscova, sunt
peste 1500 astfel de clădiri și încă un număr mare sunt date în exploatere. Această revoluție a
zgârie-norilor a condus la aprofundarea și perfecționarea securității la incendii la clădirile înalte.
De ce incendiile izbucnite la clădirile înalte fac parte dintr-o categorie mai specială?
Aceste incendii sunt mai complicate din urmatoarele puncte de vedere: accesibilitatea serviciilor
profesioniste limitată la zona incendiată dacă aceasta este la un nivel mai superior; evacuarea mai
complicată a persoanelor; prezența instalațiilor electrice și a multor materiale combustibile, să nu
uităm că majoritatea cladirilor înalte sunt clădiri administrative; amplasarea acestor clădiri, după
cum stim multe dintre ele sunt amplasate în centrele orașelor.
Lucrarea se întinde pe parcursul a cinci capitole.
Pentru început este prezentat un glosar unde sunt definiţi anumiţi termeni precum:
accident, apărare împotriva incendiilor, accesoriu de stins incendii, autospecială de stins incendii,
etc.
În capitolul I este realizată o prezentare generală ce cuprinde: scurt istoric, noţiuni
generale despre clădiri înalte, excepțiile de clădiri ce nu fac parte din această categorie și
caracteristici constructive.
Al II – lea capitol cuprinde date generale despre manifestarea incendiilor la clădirile
înalte: noțiuni de incendiu, categorii de incendiu, apariția și propagarea incendiilor la clădirile
înalte.
Capitolul III prezintă informații privind prevenirea incendiilor: comportamentul uman
în fața focului care constituie un factor principal în caz de incendiu, evacuarea persoanelor și tot
ce ține de căile de evacuare.
În capitolul IV a fost prezentat stingerea incendiilor la clădirile înalte, dispozitivele
folosite la astfel de incendii și substanța stingătoare.
Capitolul final, V cuprinde o prezentare generală a: Republicii Moldova și a orașului
Chișinău, organizarea serviciilor profesioniste și un studiu de caz realizat la o clădire înaltă.
14
Grădinaru Sergiu
CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1 Scurt istoric
Marile aglomerări urbane şi condiţiile vieţii moderne au determinat dezvoltarea

construcţiilor pe verticală, înălţimea construcţiilor administrative, socio-culturale şi de locuit
crescând în mod considerabil.
Apariția și existența clădirilor înalte este
strict legată de progresul științific și tehnologic, care a
generat posibilitatea de a construi clădiri ale căror
structură de rezistență să fie preluată de materiale extrem
de durabile, oîelul și betonul armat. Astfel, alături de
acestea, elementele tehnice absolut necesare pentru
apriția acestor structuri supra-înalte au fost și sticla
termoizolantă, pompele de apă și aerul condiționat.
Până în secolul al 19-lea clădirile cu mai mult
de 5-6 etaje erau extrem de rare pentru că stucturile în
sine ridicau probleme tehnice greu de surmonat. La acest
fapt se adăugau existența unor scări lungi și greu de urcat
precum și problema presiunii apei, de cele mai multe ori
insuficientă pentru a asigura apa curentă la înălțimi mai
mari de 15 m.
Oricum, în ciuda acestor multiple insuficiențe
și incoveniențe, realizarea de construcții relativ înalte
datează încă de la începutul anilor 1600 în anumite locuri. Figure 1 1. Clădiri Istorice
Spre exemplu, în Edinburgh, Scoția, zidul defensiv ce înconjura orașul limita clar expansiunea
acestuia. Ca urmare construcțiile din interiorul apărat au început să crească în înalțime. Astfel,
15
Grădinaru Sergiu
construcții cu 10-11 nivele au devenit comune, înregistrându-se și clădiri record de înalte cu 14-
15 nivele. Multe din acele clădiri înalte stau încă în picioare și pot fi văzute în partea veche a
orașului.
Cea mai veche clădire încă în picioare, construită structural pe baza unei structuri
metalice este The Flaxmill, ce se găsește în Shrewsbury, Anglia. Construită în 1797, poate fi
considerată „clădirea mamă a zgârie-norilor” datorită comninației de coloane și grinzi realizate
din oțel rezistent la foc, conținând mai mult de 2% carbon aidoma scheletelor metalice modern
ce au făcut posibilă existența structurilor înalte de azi. Din păcate a fost mult timp
desconsiderată, având statut de ruină. În 31 martie 2005, organizația non-profit English Heritage
a anunțat că va cumpăra Flaxmill, pentru reparare, menținere și conservare.
Primul zgârie-nori modern a fost clădirea de 10 etaje Home Insurance Building din
Chicago, Illinois, construită între 1884-1885. Deși clădirea nu este deloc impresionantă azi ca
înălțime, este important în istoria arhitecturii pentru că arhitectul acesteia, William Le Baron
Jenney, a creat primul schelet metallic structural capabil de a suporta întraga greutate a clădirii.
Pentru prima dată scheletul metallic al clădirii a fost astfel conceput încât zidurile nu trebuiau să
suporte nimic din masa clădirii, aceasta fiind integral suportată de structura scheletului metallic.
Această primă realizare de acest gen a condus la așa numitul “Chicago skeleton” (sceletul
Chicago) model structural care a dovedit în timp, că expresia “cerul este limita”(“The sky is the
limit!”) avea acoperire conceptuală, tehnică și materială.1
1.2 Noțiunea de clădire înaltă
Clădirile înalte sunt construcţii numai de gradul I rezistenţă la foc, cu pereţi, planşee şi
acoperiş incombustibile.
În Romania drept clădire înaltă se consideră construcţiile în care pardoseala ultimului
nivel folosibil este situată la o înălţime de 28.00 m sau mai mult, deasupra nivelului terenului
accesibil autospecialelor de intervenţie ale pompierilor (cu excepţia blocurilor de locuinţe cu
P+11 etaje şi a unor turnuri care nu sunt destinate pentru adăpostirea oamenilor). 2
Accesele pentru intervenţie se asigură cel puțin pe două laturi pentru realizarea
dispozitivelor de intervenţie cu autospecialele cu apă şi spumă, iar pentru intervenţia cu
1
Wikipedia – istoria clădirilor înalte http://ro.wikipedia.org/wiki/Zg%C3%A2rie-nori
2
Normativul de siguranță la foc a construcțiilor P118-99
16
Grădinaru Sergiu
autoscările mecanice accesul pe cea de a doua latură se poate asigura (parţial) numai în dreptul
panourilor de acces din exterior (marcate).
Nivelurile subterane nu se iau în considerare la stabilirea tipului de clădire înaltă (fig.
1.2.).
Figure 1 2. Clădiri care nu se consideră înalte
Clădirile amplasate la cote mai ridicate faţă de şosele, drumuri nu sunt clădiri înalte
(fig.1.3.).
Figure 1 3.Clădiri care nu se consideră înalte
Clădirile dispuse adiacent străzilor în pantă, nu sunt considerate înalte atunci când au
asigurate accese de intervenţie pe două laturi în porţiunea cu înălţimea (cota) ultimului planşeu
utilizabil sub 28 m. (fig. 1.4.).
17
Grădinaru Sergiu
Nu sunt considerate clădiri înalte, clădirile civile (publice)la care deasupra nivelului limită
(28,00 m) se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi
cuprinde spaţii tehnice (fig. 1.5.).
Nu sunt considerate clădiri înalte blocurile de locuinţe colective care au maximum P+11
niveluri supraterane. Deasupra nivelului limită se admite un singur nivel care ocupă maximum
50% din arie şi este destinat spaţiilor tehnice, spălătorii, călcătorii etc. (fig. 1.6.).
18
Grădinaru Sergiu
Conform normelor americane NFPA se consideră – clădiri înalte clădirile la care

datorită înălţimii, stingerea incendiilor trebuie să se facă din interior. Astfel sunt nominalizate
două grupe de înălţimi respectiv:3
a) înălţimea pardoselii ultimului nivel 22-25 m;
b) înălţimea pardoselii ultimului nivel 28-30 m.
Acestor grupe le corespunde clădiri cu 8 respectiv 10 niveluri.
În Franţa se nominalizează construcţii de mare înălţime cele care au peste 50 m pentru a
fi locuite şi respectiv peste 28 m pentru celelalte.
1.3 Caracteristici constructive
Cerinţele impuse pentru asigurarea confortului precum şi în vederea facilităţi

intervenţiei în caz de incendiu, sunt îndeplinite printr-o serie de măsuri constructive cum ar fi:
instalaţii complexe de ventilare şi alimentare cu apă, ascensoare, instalaţii automate de detecţie,
semnalizare şi stingere, elemente de construcţie şi finisaje incombustibile etc.4
De asemenea, cantitatea de materiale combustibile care poate exista în clădire deşi este
limitată, totuşi în interior considerăm că există suficiente materiale combustibile care fac ca
3
CONSIDERAŢII PRIVIND COMPORTAREA ŞI PROTECŢIA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR ŞI
INSTALAŢIILORÎN CONTEXTUL LEGISLAŢIEI ACTUALE DIN DOMENIUL APĂRĂRII ÎMPOTRIVA
INCENDIILOR – Ioan Flucuș, Manuel Șerban p.127
4
Curs TTSI, Clădiri înalte – lt. col. Mocioi Alin
19
Grădinaru Sergiu
arderea să se manifeste cu intensitate iar pericolul propagării incendiilor să crească, mai ales pe
căi ascunse.
Din punct de vedere al protecţiei contra incendiilor clădirile înalte comportă pericole
specifice, deosebite, generate în principal de instalaţiile de ventilaţie, electrice, frigorifice, de
încălzire şi alte surse folosite în diferite ateliere (croitorie, spălătorie, călcătorie) precum şi la
bucătării.
La unele clădiri înalte o bună parte din încăperi, chiar şi etaje întregi sunt destinate
birourilor, magazinelor, iar în subsoluri parcaje pentru autovehicule ceea ce face ca pericolul şi
posibilităţile de propagare a incendiilor să crească considerabil.
O caracteristică constructivă care are mari implicaţii în ceea ce priveşte propagarea
incendiului o constituie prezenţa ghenelor şi canalelor verticale pentru montarea instalaţiilor care
favorizează şi canalelor verticale pentru montarea instalaţiilor care favorizează propagarea cu
multă uşurinţă pe întreaga înălţime a construcţiei.
Din punct de vedere constructiv propagarea incendiilor în interior este evitată sau în cel
mai rău caz redusă mult prin compartimentare, respectându-se prevederile constructive din
reglementările în vigoare, studiate la disciplina „Comportarea la foc a construcţiilor şi
instalaţiilor”.
Faţadele sunt şi ele realizate în aşa fel încât să limiteze propagarea incendiilor prin
exterior prin prevederea în anumite situaţii a unor deflectoare de flăcări dar care pot împiedica în
mod substanţial operaţiunea de salvare a persoanelor şi de realizare a dispozitivelor de
intervenţie. Clădirile în formă de L sau de T duc la o creştere a pericolului de propagare a
incendiilor pe faţade deoarece unghiurile lor (colţurile) au în general tendinţa să formeze coşuri
de tiraj astfel încât propagarea pe verticală prin exterior se face cu multă rapiditate.
20
Grădinaru Sergiu
CAPITOLUL II
MANIFESTAREA INCENDIILOR LA
CLĂDIRILE ÎNALTE
2.1 Noțiunea de incendiu
Arderea este o reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant, însoţită

în general, de emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau emisie de fum.
Incendiul este un proces complex de ardere cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei
substanţelor şi materialelor combustibile, comburantului (aer-oxigen) şi surselor de aprindere
(simultan în timp şi spaţiu). Prin apariţia şi dezvoltarea sa are efecte negative, producând pierderi
de vieţi omeneşti, pagube materiale etc.
Incendiul se mai caracterizează printr-o combustie rapidă care se dezvoltă necontrolat
în timp şi spaţiu caracterizată de o emisie de căldură însoţită de fum şi/sau de flacără.
Incendiul este un proces, cu evoluţie nedeterminată, incluzând fenomene cum ar fi:
reacţiile fizico-chimice pe timpul arderii, formarea flăcării, degajarea şi transferul de căldură,
degajarea şi răspândirea produselor arderii, schimbul de gaze cu incintele alăturate sau mediul
înconjurător, transformările structurale produse în materialele de construcţie şi elementele de
rezistenţă. Pe timpul incendiului toate aceste fenomene nu se produc separat, ci sunt strâns legate
între ele şi se desfăşoară pe baza legilor chimiei şi fizicii specifice fenomenelor respective.
Pentru stingerea incendiilor se impune o intervenţie bine organizată cum ar fi serviciile
profesioniste.
Arderea are loc aproape întotdeauna în fază gazoasă. Combustia fără flacără a
materialelor ce rămân în stare solidă în timpul reacţiei, chiar dacă produsul arderii este parţial sau
total un gaz, este o ardere mocnită. Dacă arderea nu este completă, rezultă fumul (ansamblu
vizibil de particule şi/sau lichide în suspensie în aer).
După viteza de reacţie, între oxigen şi combustibil se pot deosebi:5
5
Manuel Șerban – Curs Instalații de detecție și stingere a incendiilor
21
Grădinaru Sergiu
-arderi lente;
-arderi normale (uniforme);
-arderi rapide (explozii, deflagraţii).
Fenomenele care se derulează în timpul unui incendiu sunt arderi normale, precedate de
arderi lente.
Schema generală a procesului de ardere este prezentată în figura 2.1.
Figure 2 1. Schema generală a rocesului de ardere
22
Grădinaru Sergiu
2.1.1. Categorii de pericol de incendiu
La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura

activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate,
prelucrate, manipulate sau depozitate şi densitatea sarcinii termice.
La acestea riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce
exprimă:
- categoriile A şi B – posibilităţi de incendiu şi explozie (risc foarte mare de
incendiu);
- categoria C – posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu);
- categoria D – existenţa focului deschis sub orice formă, în absenţa substanţelor
combustibile (risc mediu de incendiu);
- categoria E – existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile în stare rece
sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată peste 80 (risc mic de incendiu).
Zonele din încăperi, încăperile, compartimente şi construcţiile de producţie şi/sau
depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii
de pericol de incendiu, în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-
chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate inclusiv
utilajele, rafturile, paletele, ambalajele etc.
Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi precum şi independent
pentru fiecare compartiment de incendiu în parte şi construcţie, menţionându-se obligatoriu în
documentaţia tehnico-economică.
Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu existentă într-o încăpere (spaţiu)
necompartimentat, compartiment de incendiu sau construcţie de regulă determină categoria de
pericol a acestora, cu următoarele excepţii:
- categoriile A şi B de pericol de incendiu, al căror volum aferent este mai mic de
5% din volumul încăperii sau al compartimentului respectiv;
- categoriile C şi D de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din
volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400m2.
23
Grădinaru Sergiu
În cazul existenţei mai multor categorii de pericol de incendiu, situate în puncte diferite
ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi
respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol.
Pentru categoriile C şi D de pericol de incendiu, însumarea se aplică numai dacă
distanţa dintre spaţiile respective, este mai mică de 40m (măsurată pe orizontală).
Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea
mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora, atunci când reprezintă mai mult de 30%
din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.
Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziv se ţine seama de scăpările şi
degajările de gaze, vapori sau praf atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în
cazurile accidentale de avarie stabilite prin proiect la instalaţiile aferente.
2.2 Apariția incendiilor la cladirile înalte
La clădirile înalte din cauza caracteristicilor constructive, prezența multor

materiale combustibile și a diverselor instalații cum ar fi cele de ventilare, electrice sau încălzire
incendiile pot izbucni în diverse locuri cum ar fi: 6
- la instalaţiile electrice amplasate în etajele tehnice (camerele ascensoarelor, camera
de distribuţie a energiei electrice), la subsoluri precum şi la celelalte etaje unde se găsesc montate
instalaţii electrice pentru diferite scopuri;
- densitatea sarcinii termice;
- în canalele (ghenele) pentru instalaţii sau evacuarea resturilor menajere, construite de
la subsol şi pâna la ultimul etaj;
- în încăperile de locuit şi în birouri sau alte încăperi administrative;
- în boxele de depozitare amenajate în subsoluri sau la anumite nivele;
- în parcajele şi garajele situate la subsol sau în alte locuri;
O caracteristică deosebită în ceea ce priveşte manifestarea incendiilor este aceea că o
clădire înaltă se comportă în caz de incendiu, ca un imens coş al cărui tiraj este extrem de
puternic, acesta depinzând de temperatura exterioară şi cea interioară, de curenţii de aer, de
6
Caracteristicile incendiilor inzbucnite la clădirile înalte - http://pompierivideo.blogspot.com/2011/03/stingerea-
incendiilor-in-cladiri-inalte.html
24
Grădinaru Sergiu
structura etajelor, de etanşeitatea uşilor şi ferestrelor, de buna funcţionare a sistemelor automate
sau manuale pentru evacuarea fumului etc.
Pe timpul incendiilor la clădirile înalte, apariţia ”efectului de coş” are o importanţă
deosebită în propagarea rapidă a fumului, gazelor fierbinţi şi incendiului, care complică salvarea
persoanelor, limitarea şi lichidarea incendiilor.
Studiind cu atenţie caracteristicile constructive ale clădirii şi manifestările incendiului,
este posibilă dirijarea acestuia către atmosferă pe anumite sectoare, prin practicarea unor
deschideri bine alese la partea superioară care ar asigura:7
- evitarea decesului prin intoxicare a persoanelor surprinse de incendiu şi aflate în stare
de inconştienţă;
- îmbunătăţirea vizibilităţii şi răcirea mediului înconjurător, condiţii necesare
operaţiunilor de salvare a persoanelor, evacuarea bunurilor materiale şi de identificare precisă a
focarelor incendiului.
- eliminarea pericolului de explozie şi propagare a incendiului datorită vaporilor
combustibili proveniţi din arderile incomplete şi a gazelor fierbinţi degajate de incendiu.
- micşorarea pericolului de accidentare a servanţilor prin intoxicare, arsuri, loviri,
rătăciri, căderi în gol etc.
Pentru alegerea locului și a direcțiilor de ventilație naturală se va ține cont de:
- locul unde se găsesc oameni în pericol, sau căile pe unde se execută salvarea acestora;
- direcţia naturală de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi;
- poziţia încăperilor incendiate în cladire, urmărind dirijarea incendiului prin aplicarea
fenomenului de „aspirare”, „de coş”;
- necesitatea inversării fluxului de aerisire.
Ventilarea poate fi mult îmbunătăţită prin forţarea vitezei fluxului cu ajutorul
exhaustoarelor din dotare.
Deplasarea fumului în clădiri înalte este diferită faţă de clădirile joase.
În clădirile joase manifestările incendiului propriu-zis (căldura, mişcările de convecţie şi
presiunea incendiului) sunt factori care produc mişcarea fumului.
În clădirile înalte aceşti factori sunt modificaţi de către efectul de coş, care este o
mişcare verticală, naturală, a aerului prin clădire, cauzată de diferenţele de temperatură şi
densităţi dintre aerul din interiorul şi exteriorul clădirii. Efectul de coş poate deveni un factor
important în deplasarea fumului şi în proiectarea clădirii pentru a se combate această deplasare.
7
Curs TTSI, Clădiri Înalte – Caracteristicile Incendiului la clădirile înalte
25
Grădinaru Sergiu
Factorii predominanţi care cauzează deplasarea fumului în clădirile înalte sunt:
- expansiunea gazelor datorită temperaturii
- efectul de coș
- influența exterioară a vântului
- mișcarea forțată (mecanică) a aerului în clădire.
Privind efectul de coș, s-a demonstrat că acesta controlează foarte mult în condiții
normale , mișcarea naturală a aerului în clădiri. În timpul unui incendiu efectul de coș este adesea
responsabil de larga împrăștiere a fumului și gazelor toxice în clădirile înalte , rapoartele de la
incendii aratând că fumul poate să se propage prin casa scărilor și puțurile ascensoarelor în
cantităti importante, chiar dacă ușile puțurilor rămân închise.
Efectul de coș este caracterizat printr-un tiraj puternic de la sol spre acoperișul clădirilor
înalte, mărimea acestui efect depinzând de înlțimea clădirii, etanșeitatea pereților exteriori,
scurgerea de aer la nivelul etajelor și diferența de temperatură dintre interiorul și exteriorul
clădirii.
Pentru a ilustra principiul efectului de coș , să considerăm schematic o incintă având
câte o deschidere în partea de jos și sus.
Tirajul natural teoretic între cele două deschideri este produs de diferența de greutate a
coloanei de aer din interiorul incintei și aceea a unei coloane corespunzatoare de aer, de
dimensiuni egale, în afara incintei, mărimea sa depinzând în principal de distanța pe verticală
între cele două deschideri precum și de diferența de temeratură dintre aerul din exterior și cel din
interior.
Deplasarea verticală a aerului în clădiri este produsă de către acest tiraj natural sau de
efectul de coș. Dacă temperaturile din interior și exterior sunt egale nu va avea loc o mișcare a
aerului. Când T0<Ti aerul se deplasează vertical în sus, deschiderea de jos având rol de intrare,
iar cea de sus de ieșire. Un efect invers de coș se produce când T0>Ti. În aceste condiții,
deschiderea de sus este intrarea, iar cea de jos ieșire.
Dacă se presupune că T0<Ti, presiunea exterioară va fi mai mare decât presiunea
interioară la deschiderea de jos. Aceasta este o presiune pozitivă care forțează aerul din exterior
să intre în incintă prin această deschidere. Presiunea exterioară la deschiderea de sus este mai
mică decât presiunea negativă care, la acea deschidere , forțează aerul din interior către exterior.
Planul presiunii neutre arată locul unde presiunile internă și externă sunt egale.
Dacă ar exista deschideri la acest nivel , aerul nu se va deplasa nici spre interior nici
spre exterior.
26
Grădinaru Sergiu
Localizarea planului presiunii neutre are o mare importanță când apreciem mișcarea
fumului și ventilarea clădirilor în caz de incendiu. Aerul va intra în clădire prin suprafețele
deschise de sub planul presiunii neutre și va fi scos în afara clădirii prin suprafețele aflate
deaupra acestui plan, mărimea forțelor ce produc această mișcare fiind direct proporțională cu
distanța față de planul presiunii neutre.
Dacă se presupune că incendiul se produce la un etaj inferior al unei clădiri înalte și că
temperatura exterioara este mai scazută decât temperatura interioară, în acest caz , cele mai
periculoase zone se afla la partea superioară a clădirii. În condiții stabile, fumul poate deveni
jenant la aceste etaje și, invers atmosfera poate rămâne respirabilă la etajele apropiate de planul
presiunii neutre.
2.3.Propagarea incendiilor la clădirile înalte
Datorită evoluției tehnicii pentru constucții au apărut diverse tipuri de clădiri înalte, cu
diverse caracteristici constructive ceea ce le face unice pe fiecare în parte, de aceea incendiul în
clădiri înalte şi foarte înalte se propagă într-un timp foarte scurt. Aceste propagări rapide de
incendiu sunt favorizate de următorii factori:8
- suprafata mare supusa procesului de ardere , greu accesibila si dispusa defavorabil
pentru interventia pompierilor , deoarece datorita configuratiei verticale , materialele
combustibile sunt supuse incendiului pe directia naturala de propagare a gazelor fierbinti.
- existenta unor vitrari ample ca utilizarea peretilor cortina pentru inchiderea
constructiei faciliteaza transmiterea incendiului pe verticala, de-a lungul fatadelor.
- propagarea incendiului de la un etaj inferior la unul superior se face cu usurinta , prin
intermediul golurilor existente , cum sunt casele scarilor sau ale lifturilor , dar mai ales prin
trecerea directa prin golurile fatadelor cand acestea nu sunt prevazute cu deflectoare, copertine,
parapete, balcoane, etc.
- fumul, caldura si gazele toxice degajate prin ardere inunda intreaga cladire, fapt ce
faciliteaza aparitia panicii si ingreuneaza atat desfasurarea actiunilor de salvare si evacuare, cat si
a celor de stingere (la Hotelul Intercontinental fumuls-a propagat pana la etajul 20).
- formarea tirajului in cladire este favorizat si de diferenta de densitate a aerului in
interiorul cladirii si la exteriorul acesteia , provocata de diferenta de remperatura , care fiind mai
ridiacata la interior , provoaca miscarea aerului in sus si iesiea lui in exterior, prin etajele
8
Curs Tactica și Tehnica Stingerii Incendiilor la clădirile înalte, propagarea incendiilor – Lt. Col. Mocioi Alin
27
Grădinaru Sergiu
superioare. Cu cat diferenta dintre temperatura interioara si cea de la exteriorul cladirii este mai
mare , cu atat tirajul de aer este mai puternic, cresterea lui fiind direct proportionala cu inaltimea
cladirii.
- procesul de raspândire a fumului si gazelor fierbinti are loc foarte rapid si provoaca
aparitia unor presiuni mari , care vor favoriza propagarea gazelor atat pe orizontala cat si pe
verticala.
- reţele intense de canale de ventilare (climatizare) şi ghenele specifice clădirilor
moderne, constituie numeroase căi de propagare a incendiului pe verticală şi orizontală;
- construcţiile climatizate sunt cât mai etanşe, astfel încât căldura degajată nu poate fi
uşor disipată spre exterior şi rămâne în clădire, contribuind la încălzirea rapidă a materialelor
combustibile;
- propagarea incendiului atât pe verticală cât şi pe orizontală poate fi favorizată şi de
condiţiile atmosferice specifice zonei climatice, în special vânt, de direcţia acestuia şi de forţa sa.
Incendiile izbucnite in cladirile inalte se mai caracterizeaza prin:

- cresterea panicii in randul persoanelor aflate in cladire , care-si pierd controlul si sunt
greu de dirijat in vederea executarii salvarilor.
- blocarea ascensoarelor de interventie cu comanda prioritara si a celor obisnuite, din
care cauza transportul pompierilor si al accesoriilor de interventie in zonaele de incendiu ,
precum si actiunea de salvare a persoanelor ramase la caturile superioare , vor fi realizate cu
mare greutate.
- temperatura gazelor , care patrund pe caile de evacuare depaseste valoarea suportabila
de organismul omenesc , s-a constatat ca la un incendiu izbucnit la o camera de 15-20 mp , la
etajul III , dupa 5 min, temperatura pe hol a crescut la 280-300 0C , iar in casa scarii la 120-140
0
C.
- în spațiul a 2-3 nivele de deasupra incaperii incendiate , se creeaza o asa numita
„perna termica” , cu temperatura de 100-150 0C , unde nu se poate trece fara mijloace de
protectie si deci, persoanele nu se pot evacua catre partea superioara a cladirii.
Din cercetarile efectuate s-a constatat ca in caz de incendiu la unul din cele trei nivele
inferioare, viteza de răspândire a fumului in casa scarii este in medie de 7-8 m/s , iar casa scarii
este inundata cu fum in 5-6 min. In acelasi timp, fumul patrunde si in alte incaperi, mai intai in
cele de la nivelele cele mai inalte, apoi in rest.
28
Grădinaru Sergiu
Pe timpul incendiului la cladirile inalte, de regula se distrug total, prin ardere, mobilele,
finisarile, incaperile, izolatiile acustice, termice sau hidrofuge. Pe masura ce incendiul cuprinde
aceste materiale dezvoltarea si intensitatea arderii se accentueaza. Intensitatea creste si mai mult,
daca au ramas istalatii de ventilatie nedeconectate marindu-se astfel pericolul transmiterii
incendiului a incaperile vecine si pe verticala.
Uneori datorita temperaturii ridicate, elemente portante ale constructiei se deformeaza
sau isi pierd capacitatea de sustinere, ducand la prabusirea partiala sau totala a acestora.
Transmiterea caldurii se face prin cele trei moduri cunoscute: conductibilitate ,
convectie sau radiatie termica. Specific cladirilor inalte este faptul ca aproximativ 75% din
caldura, la majoritatea incendiilor, este rezultatul convectiei produselor de ardere fierbinti
precum si a fumului care pot avea temperaturi de 800-1200 0C si datorita acesteia materialele se
incalzesc pana la o stare care, daca ele sunt combustibile, pot sa se aprinda si in acest mod sa
mareasca si ele cantitatea de caldura.
In etapele initiale ale incendiului arderea se limiteaza la materialul la care s-a produs
aprinderea si la cele din apropiere. De obicei in aceasta etapa viteza de propagare a incendiului
este destul de scazuta (depinzand in mare masura de proprietatile fizico-chimice ale materialelor
aprinse). Gazele de ardere fierbinti se ridica si formeaza un strat sub planseu. Cand arderea s-a
intensificat astfel incat flacarile ajung pana la planseu acestea se propaga orizontal, transmiterea
caldurii se intensifica intr-o masura apreciabila. In curand temperatura creste atat de mult , incat
toate materialele combustibile din incapere sunt antrenate in incendiu. O parte din materialele
arse este suficienta pentru a provoca „flashover” (incendierea rapida a incintei in totalitate).
Finisajele combustibile ale peretilor si planseului pot sa se aprinda in faza initiala a incendiului si
sa contribuie intr-o masura apreciabila la viteza de dezvolteare arderii.
Dezvoltarea incendiului pana la „flashover” se poate intarzia sau preveni daca ferestrele
si usile incaperilor sunt inchise si raman intregi.
De indata ce incendiul s-a dezvoltat mult, el se va propaga in partile adiacente ale
incaperii, de regula , in coridorul din afara acesteia unde temperatura materialelor se ridica la
temperatura incendiuluidin incapere producandu-se aprinderea acestora. Daca incendiul continua
sa se dezvolte acesta se propaga la casa scarilor, iar gazele de ardere si fumul se ridica spre
etajele superioare aprinzand pe parcurs materialele combustibile.
O problema importanata care nu trebuie scapata din vedere se refera la propagarea
incendiului dintr-un compartiment in altul prin ferstre. Acest aspect interesant de propagare a
incendiului s-a manifestat clar la incendiul din Hotelul „Hilton: din Las Vegas. Incendiul s-a
29
Grădinaru Sergiu
initiat in vestibulul de la etajul opt, iar propagarea lui era limitata la compartimentul respectiv
pana in momentul cand, din cauza caldurii excesive, s-au spart geamurile. Astfel incendiul s-a
propagat pe peretii exteriori ai cladirii in sus si a aprins continutul combustibil din incaperile
situate deasupra. In decurs de 25 min incendiul s-a propagat pana la etajul 22. In acest caz nu a
existat propagare interioara, verticala a incendiului desi, la fiecare etaj s-a produs intr-o anumita
masura propagarea pe orizontala pe coridoare , in timp ce frontul flacarilor se ridica in sus prin
exterior.
30
Grădinaru Sergiu
CAPITOLUL III
PREVENIREA INCEDIILOR LA
CLĂDIRILE ÎNALTE
3.1. Comportamentul uman în fața focului

Primele studii asupra comportamentului uman în faţa focului au apărut acum 30 de ani.
Designul clădirilor se bazează pe astfel de studii pentru a fi asigurate sisteme de protecţie
eficiente şi modele/ hărţi de evacuare.
Ocupanţii unei clădiri într-o situaţie de criză determinată de un incendiu
(alarmare, detectarea pericolului determinat de izbucnirea incendiului, percepţii reale şi
modificate, interpretarea şi luarea de decizii, acţionarea şi lupta cu focul, evacuarea) constituie o
mulţime cu trăsături şi manifestări specifice.
Mulţimile sociale sunt ansambluri de indivizi între care există similitudini sau
raporturi care le orientează relativ convergent sentimentele, credinţele, atitudinile,
comportamentele. Mulţimile sunt de patru tipuri: gregare, psihologice, organizate sau
comunitare, iar situaţiile determinate de procesul de evacuare determină trăsături şi manifestări
diferite mulţimilor ce se constituie ad-hoc sau organizat.
Mulţimile gregare sunt aglomerări umane spontane, a căror constituire este determinată
de factori absolut circumstanţiali. Fiind practic nestructurată, această formă de mulţime se
dezintegrează foarte uşor, imediat ce au dispărut factorii care au determinat concentrarea într-un
anumit loc a respectivelor persoane. Situaţia de incendiu generează o stare psihologica specială
care poate declanşa fenomene şi acţiuni specifice mulţimilor psihologice, aşa cum au fost acestea
descrise de Le Bon: sensibilitatea crescută faţă de stimuli puternici sau neaşteptaţi, capacitatea de
polarizare emoţională în raport cu factorii aleatori cu o conotaţie negativă; o diminuare a
sentimentului de individualitate.
Mulţimile psihologice se caracterizează prin existenţa unui obiectiv comun explicit sau
implicit care determină o puternică polarizare a sentimentelor, atitudinilor şi comportamentelor.
În acest caz intervine un factor structurant de natură psihologică care asigură însă numai o
coeziune circumstanţială în timp şi spaţiu.
Participarea emoţională este foarte intensă ceea ce creează condiţiile pentru diminuarea
apreciabilă sau dispariţia aşa-numitelor „bariere interpersonale”, desfăşurarea rapidă şi facilă a
31
Grădinaru Sergiu
numeroase contacte interpersonale, manifestarea unei receptivităţi nelimitate pentru orice
informaţie legată de situaţia creată, comunicarea liberă cu persoane total necunoscute, creşterea
considerabila a gradului de sugestibilitate. Metafora folosită de Le Bon pentru a descrie această
mulţime este de „monstru cu şapte capete”, în care individul este pur şi simplu absorbit,
pierzându-şi în mare măsură identitatea şi spiritul de discernământ pe fondul unor trăiri
emoţionale extrem de intense.
Mulţimile organizate sunt formate din persoane care participă deliberat la un eveniment
profesional, politic, cultural, religios, etnic. Conduitele sunt preponderent raţionale cu o susţinere
motivaţională coerentă şi implicând atitudini critic evaluative mult mai nuanţate. Fenomenele
manifeste unt: sugestibilitatea, sensibilitatea sporită faţă de anumite categorii de stimuli,
diminuarea responsabilităţii individuale. Pot fi considerate mulţimi organizate, din punct de
vedere al evacuării, mulţimile care sunt instruite teoretic şi practic cu privire la evacuare şi care
dispun de lideri antrenaţi.
Specificul clădirilor (destinaţie, compartimentare, funcţionalitate) determină tipuri
diferite de mulţimi şi caracteristici ale acestora:
- mulţimi eterogene formate din persoane cu caracteristici foarte diferite;
- mulţimi omogene formate din persoane cu caracteristici comune.
În cazul unei evacuări, timpul de evacuare diferă şi în funcţie de caracteristicile
mulţimii.
În procesul de evacuare se înregistrează o serie de etape care determină întârzieri. Este

explicativă formula:
T evacuare = Td + Ta + To + Ti + Tt + Tq (3.1), unde:

Td – timpul de iniţiere a incendiului şi timpul până la detectare;
Ta – timpul până la alarmare;
To – timpul până la luarea unei decizii;
Ti – timpul de investigare, de adunare a lucrurilor şi de luptă cu focul
- de la To la Ti se identifică timpul de “pre-mişcare”, un timp iniţial al evacuării, de
căutare a ieşirii şi adaptare la situaţie;
Tt – timpul de mişcare pe rutele de evacuare; găsirea căii de evacuare are duce la un loc
de siguranţă ;
Tq – timpul de stat la coadă, de a depăşi uşi şi alte obstacole până la ieşire.
32
Grădinaru Sergiu
- de la Tt la Tq este indicată mişcarea propriu-zisă de evacuare.
Comportamentul uman prezintă o importanţă deosebită în abordarea procesului de

evacuare. Comportamentele care se identifică într-o situaţie de tipul confruntării cu focul sunt:
panica, întoarcerea, afilierea la un grup, mişcarea prin fum, decizii şi alegeri, salvarea etc. Unele
comportamente sunt manifeste într-un timp definit, altele însoţesc mare parte din procesul de
fugă/ luptă cu focul.
Schema reprezentată de Proulx în 2002 explică etapele şi reacţiile oamenilor la foc:
Figure 3 1. Secvenţe ale reacţiilor ocupanţilor la foc (după Proulx, 2002)
Caracterizarea celor mai importante reacţii care apar la ocupanţii unei clădiri la
confruntarea cu focul:
Frica influenteaza toate procesele psiho-fiziologice şi produce modificări însemnate în
functionarea organismului uman. În anumite limite, frica este un sentiment normal. Atunci când
frica îl stapâneşte pe individ, acesta nu-şi mai poate controla atenţia, zonele de percepţie se
îngustează, pierde din vedere lucruri elementare şi aprecierea corecta a situaţiilor obişnuite. Unii
oameni au mişcări dezordonate, fug înspăimântaţi devin impulsivi, alţii sau ramân „împietriti
locului". Individul îşi limitează şi pierde capacitatea de gândire logica, nu-şi mai poate stabili
relaţii adaptate cu situaţia. Sunt prsoane care în situaţii identice nu trăiesc starea de frica, ci,
dimpotrivă, simt mânie sau curiozitate, sentimente care stimuleaza activitatea pozitivă.
33
Grădinaru Sergiu
Panica afectează în mod diferit persoane, grupuri, mulţimi. Este o forma superioara de
manifestare a fricii, exprimând o stare de confuzie, de dezorientare, o frica împinsa pâna la
paroxism, în prezenta unui pericol real sau imaginar; este însoţită de o reacţie instinctiva de fugă.
Individul îşi pierde capacitatea de gândire logica, nu-şi mai poate exercita funcţii de autocontrol
şi nu mai poate stabili relatii normale cu mediul.
Panica de grup survine în momentele de mare dificultate când exista un pericol real sau
amplificat: incendiu instantaneu, ţipete, lipsa informaţiilor, şi a semnalelor, insuficienta influenţă
a comenzii, eşecuri repetate, atacuri prin surprindere etc. Starea de panică poate cuprinde grupuri
mai mari sau mai mici de oameni, poate sa apară brusc, ori sa aibă o evoluţie lentă.
Panica se propagă cu mare repeziciune şi determină dezintegrarea grupurilor, pierderea
influenţei normelor de comportament prestabilite şi a autorităţii liderilor, părăsirea rapidă şi
dezordonată a zonei în care se manifestă factorii reali sau imaginari de pericol. Părăsirea
dezordonată este o formă acută a panicii şi se face, de regulă, spre înapoi (poate fi si spre înainte,
având drept consecinta acte de pseudoeroism colectiv). Mişcarea prin fum creează derutare,
panică, groază, imobilitate. Acutizarea panicii se poate exprima şi în alte forme, cum sunt
simularea morţii, sinuciderea în masă (în situaţii disperate).
Sentimentul pierderii controlului implică în mod necesar existenţa unui sentiment că
totul se petrece în afara zonei de control personal, ceea ce determină instalarea resemnării,
depresiei, letargiei, indiferenţei, abuliei.
Fenomenul de înghesuială este rezultatul unui anumit raport dintre numărul de
persoane, spaţiul ocupat, tipul de activităţi desfăşurate, natura relaţiilor dintre respectivele
persoane şi caracteristicile fizice ale ambianţei. Efecte ale fenomenului de ănghesuială: piederea
controlului, creşterea reactivităţii (stimularea fizică şi psihică, suprasolicitare).
Re-întoarcerea în clădire este un proces întâlnit la o treime dintre cei evacuaţi (rezultă
din cercetări). Motivul principal al reîntoarcerii este apartenenţa la grupul de origine (familie,
tată, soţ). Există situaţii când oamenii sunt forţaţi să se întoarcă: intensitatea fumului, a cădurii,
alegerea greşită a unui traseu, bocarea acestuia etc. Comportamentul de ăntoarcere determină
prelungirea timpului total de mişcare/ de evacuare.
Pre-mişcarea include perceperea, interpretarea, acţiunea şi este definită ca o întârziere/
amânare a timpului de start. Se constituie din timpul de percepere a semnalelor de alarmă sau
avertizare, timpul de interpretare a situaţiilor pentru căutarea informaţiilor înainte de a lua
34
Grădinaru Sergiu
decizia de evacuare şi timpul folosit pentru angajarea ăn alte acţiuni (este folosit pentru
îmbrăcare, alarmare, căutarea unei persoane etc.).
Oamenii au reacţii diferite la semnale: de ezitare, de frică, de panică. După Latane şi
Darley (1970) oamenii evită să exagereze în prezenţa celorlalţi ocupanţi ai clădirii şi evită luarea
deciziilor când sunt în grup. O altă reacţie indicată de autori este aceea de predispunere la o
traiectorie de fugă neadaptată (aşa zisele scurtături) datorită timpului scurt de evacuare.
Reacţiile sunt influenţate şi de categoriile de persoane luate în discuţie: persoanele în
vârstă aşteaptă să fie salvate, copiii nu conştientizează pericolul şi nu ştiu să se apere, liderii
informali sunt tentaţi să facă acte de eroism etc.
Rolul social, antrenamentul şi experienţă determină la oameni reacţii diferite. Prin
studiile realizate de către Frantzich (2001) se dovedeşte că într-un magazin clienţii fug primii, iar
vânzătorii reacţionează adaptat, datorită antrenamentelor, cunoaşterii ieşirilor de urgenţă şi,
uneori, experienţelor anterioare. Acelaşi autor consideră că ieşirile cunoscute sunt mai degrabă
folosite decât cele de urgenţă, care sunt ascunse şi situate într-o zonă puţin circulată.
Timpul de reacţie depinde şi de tipul clădirilor. Brennan (1997) indică faptul că, dacă
timpul de evacuare dintr-o clădire de birouri este între 1 şi 6 minte, timpul de evacuare pentru o
clădire cu apartamente de locuit este între 1 şi 20 de minute (de trei ori mărit), aspect explicat
prin sentimentul de proprietate şi siguranţă ce-l inspiră locuinţa proprie.
Reducerea timpului de mişcare pentru evacuare este determinată şi de înţelegerea
corectă a semnalelor. În absenţa semnalelor de alarmă, ocupanţii unei clădiri cu risc de
incendiere se bazează pe unele percepţii fizice datorate fumului, flăcărilor, zgomotelor şi
indicaţiilor pompierilor.
Semnalele de alarmă şi mesajele verbale reduc timpul de reacţie adaptată la situaţia de
evacuare. Se consideră alarmare corespunzătoare o alarmare suficient de tare.
Timpul de evacuare este determinat de timpul de start, distanţa de parcurs, viteza
mişcărilor şi timpul de stat la cozi/ în aglomeraţie.
Alegerea ieşirii reprezintă calea/ ruta aleasă de ocupaţii unei clădiri pentru evacare. Se
consideră că, în general, oamenii aleg aceeaşi cale de ieşire ca şi la intrare. Benthorn şi Frantzich
(1996) postulează teoria alegerii “după distanţă şi familiaritate” – distanţă minimă, familiaritate
maximă. În cele mai multe cazuri se preferă ieşirea cunoscută, chiar dacă distanţă este mai mare
(excepţia apare atunci când ieşirea dă direct afară). De asemenea o ieşire deschisă atrage mai
mult decât una închisă.
35
Grădinaru Sergiu
Literatura de specialitate descrie o serie de factori care influenţează alegerea ieşirii de
către ocupanţii unei clădiri:
- folosirea semnelor şi semnalelor;
- alegerea traseului vizibil;
- cunoaşterea căii de ieşire (familiaritatea cu cea de intrare; folosirea cu frecvenţă);
- ilustrarea comportamentului liderilor de grup;
- orientarea spre ieşirile unde sunt mai mulţi oameni;
Modelele de evacuare dintr-o clădire sunt determinare de factori diverşi – fizici,
psihologici, sociali:
- configurarea încăperii;
- factori de mediu din cadrul structurii/ spaţiului;
- proceduri privind evacuarea;
- comportamentul ocupanţilor.
De cele mai multe ori deciziile de părăsire a unei clădiri sunt instinctive pentru
ocupanţi.
Populaţia în situaţie de risc trebuie văzută atât global/ ca grup, cât şi individual
(persoane care au caracteristici personale şi reacţii proprii).
Specificul proceselor psihice implicate în fenomenul de mulţime prezente şi în

situaţiile de evacuare:
Imaginaţia – în context de mulţime este hiperbolică şi deosebit de bogată în conţinut.
Puternic susţinută emoţional, imaginaţia este motorul principal care pune în mişcare mulţimile:
imaginaţia asupra distrugerii, morţii, însoţită de reprezentări vizuale, auditive, olfactive
supradimensionate.
Intuiţia mulţimilor – este remarcabilă, având în vedere simplitatea excesivă a ideilor şi
raţionamentelor sale. Se concretizează prin evitarea pericolului şi depăşirea obstacolelor.
Ideile mulţimilor – sunt simple, excesiv schematizate, neargumentate raţional, însă
puternic susţinute intuitiv prin imagini, cuvinte-forţă şi simboluri. În mulţime pot coexista idei
total contradictorii, datorită faptului că fiecare este formată şi activată într-un spaţiu de
semnificaţie distinct, cu propriul fundament imagistic şi de simboluri arhetipale.
Raţionamentele mulţimii – sunt bazate pe o logică primară, prin asociri ăntre lucruri
disparate între care există iluzia unor legături cauzale. Se generalizează pripit, inadecvat, fără a
se simţi nevoia unei verificări.
36
Grădinaru Sergiu
Afectivitatea este principalul factor care generează fenomenele de mulţime.
Sentimentele şi emoţiile sunt intense şi deosebit de instabile în orientare, fluctuante în intensitate
şi incongruente în forma de manifestare.
Psihologii sociali au pus în evidenţă patru factori esenţiali în apariţia, desfăşurarea şi

structurarea fenomenului de mulţime psihologică:
- montajul psihologic - constă în modul specific de configurare a elementelor cognitive,
afective, motivaţionale şi atitudinale în raport cu o situaţie socială/ de criză care constituie fondul
pe care se desfăşoară acţiunea mulţimii;
- sistemul de informare şi influenţare a participanţilor – cu referinţă la tipul de
informaţie transmisă, suportul material folosit (auditiv, vizual, acustic), promptitudinea şi
acurateţea informării, folosirea de tehnici de manipuare, spaţiul de distribuţie a iformaţiei;
- sistemul de influenţă, conducere şi coordonare a acţiunilor mulţimii – se referă la
calitatea psihosocială a liderilor sau grupurilor care şi-au asumat rolul de conducere a mulţimilor;
- situaţia socială pe fondul căreia se desfăşoară acţiunile mulţimii – gradul de
consolidare al relaţiilor, natura acţiunilor desfşurate de autorităţi.
Mijloacele utilizate de lideri în faţa mulţimilor
Pentru a-şi asigura influenţa şi controlul asupra mulţimilor, liderii utilizează o serie de
mijloace psihologice a căror eficacitate depinde atât de caracteristicile psihosociale ale
mulţimilor, cît şi de personalitatea liderului şi împrejurările în care acţionează.
Inducţia comportamentală – constă în iniţierea de către lider a unei acţiuni sau
comportament demonstrativ, la care mulţimea se alătură prin imitaţie şi contagiune;
Incitarea emoţională – constă în crearea tonusului emoţional rifdicat prin utilizarea unor
sintagme, imagini, simboluri sugestive; procedeul este eficient când se doreşte structurarea unei
mulţimi gregare;
Sugestia – determinarea mulţimii să adopte un anumit comportament prin exemplu
personal, realizarea unor asociaţii, sublinieri, repetiţi, exemple care să conducă mulţimea sre
direcţia dorită;
Repetarea sistematiă – devine substitut pentru orice alt altă idee, neavând nevoie de nici
o demonstraţie/ argumentaţie;
37
Grădinaru Sergiu
Ordinul – constă într-o indicaţie comportamentală sau acţională care solicită o acceptare
imediată şi necondiţioată datorită autorităţii celui care îl emite. Procedeul este eficient prin
împrejurările dramatice care solicită măsuri imediate şi hotărâte din partea pesoanei care îşi
asumă iniţiativa
Percepţia incendiului
Withey a examinat şapte procese psihice şi fizice pe care un individ le foloseşte în
încercarea de a percepe, identifica,structura şi evalua indiciile unui incendiu. Se pare că şase
dintre aceste procese individuale de percepere sunt factorii critici în perceperea unui incendiu
(vezi figura 3-12.1).
1. Cercetarea sau recunoaşterea:
Procesul de cercetare are loc atunci când individul identifică indiciile neclare ale
apariţiei unui incendiu şi astfel devine conştient de existenţa incendiului. Indiciile perceptuale
iniţiale pot fi foarte ambigue şi pot să nu indice iniţial existenţa unui incendiu. Indiciile sunt
produse de un proces fizic dinamic continuu cu o intensitate crescătoare datorate proprietăţilor
mecanice fluide a flăcărilor, căldurii şi producerii de fum. Withey a indicat de asemenea faptul
că starea mentală şi predispoziţia normală a unei persoane îl face să asocieze indiciile cu
experienţa sa anterior căpătată care are de obicei un deznodământ favorabil. Aspectul optimist al
deznodământului unui incendiu în percepţia individului este influenţat de conceptul de
invulnerabilitate in faţa riscului.
38
Grădinaru Sergiu
Figure 3 2.Procesul de luare a unei hotărâri de către un individ în cazul unui incendiu
Conceptul de recunoaştere a pericolelor este o problemă importantă a securităţii la

incendiu. Decizia de a declanşa alarma de incendiu, evacuarea ocupanţilor clădirii sau încercarea
de a limita extinderea incendiului pot fi întârziate sau amânate dacă indivizii nu percep indiciile
ca indicatori ai unei situaţii de urgenţă. În aparenţă, caracterul neclar al indiciilor apariţiei unui
incendiu, şi natura nestructurata a multor grupuri sociale, necesită apariţia unei cantităţi
însemnate de fum sau apariţia bruscă şi ameninţătoare a flăcărilor pentru ca indivizii fără
pregătire în domeniul securităţii la incendiu sau fără experienţe anterioare privitoare la incendii
să realizeze pericolul existenţei unui incendiu.
2. Validarea:
Procesul de validare constă în încercarea individului de a valida percepţia iniţială a
indiciilor existenţei unui incendiu, în primul rând prin căutarea unei asigurări verbale a
caracterului nesemnificativ şi nepericulos al incendiului. Când indiciile percepute sunt neclare,
totuşi, individul de obicei încearcă să obţină informaţii în plus. Astfel, persoana este conştientă
de faptul că se întâmplă ceva în imediata apropiere dar nu este sigur cum definesc indiciile
evenimentul. Procesul de validare este de obicei întreprins de persoanele expuse indiciilor
iniţiale ale incendiului.
39
Grădinaru Sergiu
3.3. Evacuarea persoanleor în caz de incendiu
Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile

in care incendiul, explozia sau vreo catastrofa naturala poate provoca moartea, afecta sanatatea
oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale.
Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare care constituie un ansamblu de
usi,scari,coridoare si incaperi care asigura iesirea in exterior din cladiri,in caz de incendiu,a
persoanelor din interiorul acestora.
Caile de evacuare trebuie sa asigure,in caz de incendiu,evacuarea persoanelor in
exterior la nivelul terenului sau a unor suprafete circulabile in timpul cel mai scurt posibil si in
deplina siguranta.
Pentru o evacuare sigura,in afara prevederilor normative,este necesar sa se aiba in
vedere si alte cerinte ca: alegerea drept cale de iesire a traseelor care sunt construite din materiale
incombustibile; asigurarea capacitatii de iesire pentru toate persoanele aflate la orice etaj,iesirile
si caile de aces catre acestea nu trebuie sa aiba unghiuri sau culoare moarte; caile de acces catre
iesire trebuie astfel alese,incit sa nu conduca in spatii cu pericol de incendiu; iesirile trebuie sa
conduca direct in strada,curte sau in alte spatii deschise,din care sa poate ajunge in exterior cu
sigurantal; usile rotative nu se folosesc pentru evacuare.
Evacuarea persoanelor din cladiri se face sub forma de fluxuri (siruri de persoane
asezate una in spatele celeilalte),care se deplaseaza prin caile de evacuare catre exteriorul
cladirii.
Numarul de fluxuri prin care se evacueaza un numar de persoane se determina cu
relatia:
F = N/C (3.2)
F – numarul de fluxuri rezultat prin calcul;
N – numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C – capacitatea de evacuare a unui flux,definita ca total de persoane,care se evacueaza
prin fluxul respectiv pe durata evacuarii.
Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de
numarul acestora este prevazuta in STAS-ul in vigoare (tabelul 3.1).
40
Grădinaru Sergiu
Numarul 1 2 3 4 5
de fluxuri
Latimea 0,90 1,10 1,60 2,10 2,50
libera
Tabel 3. 1. Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de numarul
acestora
Lungimea si latimea cailor de evacuare sunt in functie de timp.

Timpul limita admis pentru evacuare este:
tlim = Ktcr;
K – un coeficient mai mic ca 1,care tine seama de posibilitatea abaterii marimii
factorilor care influenteaza o
organismul omului in timpul incendiului,de regula K = 0,8 ;
tcr – timpul critic de evacuare,dupa consumarea caruia efectul factorilor care influenteaza
organismul omului in
timpul incendiului face imposibila evacuarea in conditii organizate.
La calculul timpului de evacuare se va tine seama de relatia:
t ≤ tlim [min];
t – timpul de evacuare dintr-o incapere,determinat prin calcul [min];
tlim – timpul limita admis pentru evacuare [min].
Viteza de deplasare pe traseele orizontale se considera egala cu 0,4 m/s,pe traseele
orizontale si fara panica,iar pe cele verticale la coborire de 0,3 m/s.
La o evacuare fortata,circulatia oamenilor facindu-se inghesuit,viteza de deplasare
ajunge la circa 0,2 m/s.Rezulta necesitatea dimensionarii latimii in functie de numarul maxim de
persoane care urmeaza a se evacua.Pentru calculul deplasarii fluxului de persoane,trebuie sa se
tina seama de virsta,imbracamintea si greutatea purtata in miini.
Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor (STAS 6814 -
69),se arata in tabelul 3.29
9
Evacuarea și salvarea persoanelor - http://pompierivideo.blogspot.com/2011/03/evacuarea-si-salvarea-persoanelor-
din.html
41
Grădinaru Sergiu
Nr.crt Destinatia cladirii sau a portiunii de cladire Capacitatea de
pentru care evacuare a unui flux
se calculeaza evacuarea [numar de persoane]
0 1 2
1 Cladiri de productie si depozitare: 65
75
90
2 Constructii care adapostesc persoane 50
incapabile de a se evacua
singure: maternitati,stationare
medicale,cladiri pentru copii de virsta
prescolara,ospicii pentru alienati,camine pentru
batrini si infirmi
3 Sali in care se aduna public,insa nu se 75
incadreaza ca sali aglo-merate (sali de
adunari,auditorii,magazine,expozitiim,spatii
pentru alimentatie publica,sali de lectura,sali de
sport,sali de asteptare etc.),care au o capacitate
mai mica decit limita pentru a fi sali aglomerate
4 Cladiri de locuit: 90
hoteluri,camine,cabane,blocuri de locuinte etc.
5 Sali aglomerate de tip S1 in cladiri: 50
35
25
6 Sali aglomerate de tip S2 in cladiri: 65
50
35
25
Tabel 3. 2. Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor
La elaborarea planului de evacuare este necesar sa se tina seama de: starea

constructiei,sarcina termica; numarul de persoane existente in interiorul incaperilor; caile de
acces si de evacuare pentru persoane si bunuri; ordinea evacuarii; persoana (persoanele) care
42
Grădinaru Sergiu
conduce operatiile de evacuare si salvare,precum si persoanele care au sarcini pe aceasta linie;
mijloacele si utilajele folosite pentru evacuarea bunurilor in special a celor valoroase,care au
greutati mari; locurile stabilite pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate;
mijloacele de dare a semnalului de alarma,atributiile ce revin fiecarei persoane in timpul
evacuarii,functie de rolul pe care trebuie sa-l indeplineasca,de traseele ce trebuie urmate;
asigurarea zonelor de evacuare,punctele de adunare si efectuare a apelului persoanelor evacuate;
transportarea urgenta a persoanelor care nu se pot deplsa singure.
De asemenea,in planul de evacuare trebuie sa se mai includa si unele date referitoare la
cladirea respectiva,ca: numarul de iesiri,latimea scarilor,latimea totala a tuturor iesirilor; distanta
dintre diferite incaperi si scari; latimea coridoarelor; iesirile de salvare; natura iluminatului;
posibilitatea de propagare a incendiului,posibilitatea de defectare a unor instalatii (ventilare etc.);
posibilitatea de a se apela la alte unitati din apropiere,modul de alarmare a lor.Pentru o evacuare
reusita se impune o buna organizare,ordine si disciplina.
La cladirile inalte,hoteluri,cladiri administrative,spitale etc.,evacuarea completa in caz
de incendiu este foarte dificila.
La hoteluri se recomanda afisarea in camera de cazare,la loc vizibil,a unei schite cu
planul etajului pe care se indica pozitia incaperii respective si traseele ce trebuie urmate pina la
scarile de evacuare.
Aceste schite sunt completate prin reguli de prevenire a incendiilor si cu indicatii asupra
modului in care persoanele trebuie sa procedeze in diferite situatii.
De o mare eficienta sunt: iluminatul de siguranta; instalatia de detectare a incendiilor si
de avertizare a persoanelor.Avertizarea persoanelor trebuie sa se realizeze intr-un timp
scurt,printr-un sistem fiabil,bine audibil si a carei semnificatie sa fie neconfundabila pentru
oameni,in special la hoteluri si care sa nu poata fi declansat intempestiv.
Eficienta sporita se asigura prin echiparea hotelurilor cu sonerii polarizate sau hupe
amplasate cel putin una pe etaj,astfel incit sa se poata auzi din toate incaperile.In
principiu,actionarea soneriilor se face de la receptie.Pentru orientarea persoanelor care urmeaza
sa se evacueze din cladiri este necesar sa se execute marcari prin indicatoare a pozitiei usilor si
scarilor de evacuare,pentru straini sa se utilizeze indicatoare cu texte in limbi de mare circulatie
internationala.
Cele mai eficiente cai de evacuare sunt coridoare si scarile interioare care trebuie sa fie
in permanenta libere.In unele situatii personale din interior se mai pot evacua si cu ajutorul
scarilor exterioare fixe sau mobile.
43
Grădinaru Sergiu
Când nu este posibil să se realizeze evacuarea persoanelor se trece la pregătirea și

executarea salvării acestora.
Prin noțiunea de salvare se întelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor care datorită
incendiului sau vreunui alt eveniment neprevăzut, își au viața sau sănatatea în pericol, pe care
nu-l pot înlătura singure.
Pentru buna reușită a salvării se impune: să se stabileasca poziția în care se află
persoanele periclitate; numărul de persoane aflate în primejdie într-un anumit loc; posibilitatea
de folosire pentru salvare a coridoarelor, scărilor și a celorlalte locuri de trecere; pericolul direct
existent pentru persoanele periclitate; dacă a apărut panică pentru oameni și în ce grad; gradul de
iluminare a locurilor de trecere.
Procedeele și mijloacele de salvare practicate, în special din clădirile înalte, sunt:
coborârea pe trepte prin casa scărilor, în mod deosebit de către persoanele aflate sub etajul
(etajele) incendiat; coborârea pe o scară fixă sau pe o coardă (fringhie), pe laturile exterioare ale
clădirii înalte; coborârea cu o cabină care alunecă pe șine sau pe cabluri fixe pe laturile exterioare
ale clădirii; coborârea cu ajutorul unui dispozitiv cu troliu; alunecarea pe un tobogan sau tub
expandat; saritura din cladire pe o pernă de salvare; coborârea cu ascensorul atunci cind sunt
create condițiile necesare; salvarea cu ajutorul elicopterelor; folosirea autoscărilor mecanice.
Folosirea eficientă a autoscărilor mecanice depinde de posibilitățile de acces la
ferestrele sau balcoanele încăperilor în care se află blocate persoanele.
O utilizare mai ratională se obține atunci când la fiecare etaj se prevăd încăperi (zone de
refugiu) unde oamenii care nu se mai pot evacua pe scările clădirii se adăpostesc în acestea și
asteaptă forțele de intervenție.
Securitatea persoanelor din clădiri depinde de buna armonizare a măsurilor constructive
cu măsurile de prevenire a incendiilor, corelarea dintre ambele domenii fiind absolut necesară.
44
Grădinaru Sergiu
3.4. Căi de evacuare din clădirile înalte în caz de incendiu
În construcţii, compartimente de incendiu, încăperi şi alte spaţii construite vor fi

asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la
nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de deplină
siguranţă.10
Pentru circulaţiile funcţionale aferente locurilor unde prezenţa oamenilor apare
întâmplător, sunt vizitate de cel mult opt ori pe schimb pentru verificări, precum şi al încăperilor
pentru fumat sau al grupurilor sanitare, condiţiile prevăzute pentru căile de evacuare nu sunt
obligatorii.
Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a construcţiilor trebuie să
asigure şi evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căile special destinate evacuării se prevăd
numai atunci când cele funcţionale nu sunt suficiente sau nu pot satisface condiţiile de siguranţă
la foc.
Căile de evacuare în caz de incendiu sunt circulaţii libere care îndeplinind condiţiile
stabilite prin normativul de siguranţă la foc a construcţiilor asigură evacuarea utilizatorilor prin
uşi, coridoare, degajamente, holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau al unor suprafeţe
carosabile, astfel: prin case de scări de evacuare, prin terase, balcoane, logii, pasaje de evacuare.
Căi de evacuare pot fi considerate şi cele care trec prin încăperi sau spaţii din clădiri
civile (publice) sau de producţie în conformitate cu respectarea condiţiilor din normativ.
Nu sunt considerate căi de evacuare în caz de incendiu ascensoarele, trecerile prin uşi
antifoc care se pot bloca în poziţie închisă sau prin uşi încuiate în timpul funcţionării normale a
clădirii, trecerile destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase, galerii,
tuneluri prin care se transportă sau se vehiculează substanţe cu pericol de incendiu, explozie,
intoxicare, asfixiere, sau abur cu o presiune mai mare de 1 atm.
Uşile încuiate în timpul funcţionării normale pot constitui a doua cale de evacuare a
unei porţiuni din construcţie sau a întregii construcţii, cu excepţia sălilor aglomerate dacă: 11
 alcătuirea, dimensionarea lor corespund prevederilor normativului de siguranţă la
foc (P118/99);
10
Normativul de siguranță la foc P118/99
CONSIDERAŢII PRIVIND COMPORTAREA ŞI PROTECŢIA LA FOC A CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR ÎN
11
CONTEXTUL LEGISLAŢIEI ACTUALE DIN DOMENIUL APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR(2001) – Iona Flucuș,
Manuel Șerban p.45
45
Grădinaru Sergiu
 sunt dotate cu sisteme de închidere-deschidere uşor manevrabile fără cheie, ce pot
fi acţionate din zona ce se evacuează sau sunt prevăzute cu panouri de sticlă securizată cu
dimensiuni care să permită trecerea fluxurilor de evacuare şi cu parapete de maximum 0,40 m. În
cazul panourilor din sticlă se vor prevedea mijloace de spargere şi indicatoare corespunzătoare.
Cea de-a doua cale de evacuare poate fi constituită din una sau mai multe ferestre (cu
ochiuri mobile de minimum 0,75 m lăţime şi 1,0 m înălţime liberă), având parapetul la cel mult
1,50 m deasupra nivelului terenului sau al unei terase prin care se poate face evacuarea la nivelul
terenului, pentru:
a) încăperi cu cel mult 50 persoane;
b) încăperi situate la subsol sau demisol, dacă pe întregul nivel există cel mult 30 de
persoane şi se asigură în interior scări de acces la parapetele mai înalte de 1,20 m. La aceste
încăperi se admit şi trape de minimum 0,8 x 0,8 m prevăzute în interior cu scări fixe de acces
care asigură evacuarea direct în exterior.
La clădiri înalte, foarte înalte şi săli aglomerate nu este admisă asigurarea prin ferestre a
celei de a doua căi de evacuare.
Alcătuirea elementelor de construcţie şi a finisajelor utilizate pe căile de evacuare se
stabilesc în conformitate cu normativul P118/99.
Traseele căilor de evacuare trebuie să fie distincte şi independente, astfel stabilite încât
să asigure prin distribuţia lor judicioasă posibilitatea ca persoanele să recunoască cu uşurinţă
traseul spre exterior, precum şi o circulaţie lesnicioasă.
Căile de evacuare, nu trebuie să conducă spre exterior prin locuri în care circulaţia poate
fi blocată în caz de incendiu datorită flăcărilor, fumului, radiaţiei termice etc.
3.4.1.Numărul căilor de evacuare
În construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni de construcţii independente din

punct de vedere al circulaţiei, de regulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puţin două căi de
evacuare, care pe cât posibil, să ducă în direcţii opuse.
A doua cale de evacuare poate fi constituită din ferestre sau trape exterioare dacă prin
acestea se asigură evacuarea în condiţii de siguranţă a persoanelor.
Asigurarea unei căi de evacuare este admisă când conform proiectului, la fiecare nivel
se pot afla simultan maximum 20 de persoane – indiferent de timpul (lungimea) de evacuare
realizat, precum şi în cazurile în care numărul persoanelor este mai mare dar timpul (lungimea
46
Grădinaru Sergiu
traseului) de evacuare se înscrie în valoarea admisă pentru coridoare înfundate, în funcţie de
gradul de rezistenţă la foc, risc sau categorie de pericol de incendiu, tip de clădire sau destinaţie.
La clădirile înalte, foarte înalte şi la sălile aglomerate, precum şi în situaţiile stabilite în
normativ sunt obligatorii minimum două căi de evacuare.
Alcătuirea şi gabaritele căilor de evacuare, timpul (lungimea) de evacuare, traseele,
precum şi numărul fluxurilor de evacuare, trebuie să asigure circulaţia lesnicioasă şi fără
obstacole.
3.4.2. Alcătuirea căilor de evacuare
1. UŞI
Uşile folosite pe căile de evacuare trebuie să fie cu deschidere de tip obişnuit, pe

balamale sau pivoţi.
Pe căile de evacuare nu se admite utilizarea uşilor care se pot bloca datorită funcţionării
defectuoase a mecanismelor lor auxiliare, precum şi uşi de tip glisant, ghilotină, basculant. Fac
excepţie uşile pentru maximum 5 persoane capabile să se evacueze singure, precum şi în cazurile
prevăzute în normativul P118/99.
Uşile pliante şi cele turnate (cu foi care pot fi uşor pliate) pot fi folosite pe căile de
evacuare numai dacă în acestea sau în imediata lor apropiere sunt prevăzute uşi pietonale
obişnuite (pe balamale), sau panouri de sticlă securizată.
Deschiderea uşilor de pe traseul de evacuare, de regulă, trebuie să se facă în sensul
deplasării oamenilor spre exterior, cu excepţia uşilor prin care se evacuează cel mult 30 de
persoane valide.
Prin deschidere, uşile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta sau să
stânjenească evacuarea (fig. 3.3, fig. 3.4).
47
Grădinaru Sergiu
2.1
Figure 3 3. Modalităţi de realizare şi amplasare a uşilor de
Figure 3 4. Uşile de acces în casele de scări prin deschidere nu trebuie să reducă înălţimea normală a
podestelor
48
Grădinaru Sergiu
În dreptul uşilor de evacuare nu se admit praguri cu înălţime mai mare de 2,5 cm. Dacă
acestea sunt necesare, se vor racorda la pardoseală prin pante. Pentru situaţiile când uşile de
evacuare se admit să fie practicate în alte uşi cu dimensiuni mai mari, acestea pot avea praguri cu
înălţime mai mică de 0,40 m.
2. SCĂRI INTERIOARE
Scările interioare pot fi închise (amplasate în case proprii de scări) sau deschise
(amplasate în holuri, vestibuluri, atriumuri).
Scările de evacuare, de regulă trebuie să ducă, pe aceeaşi verticală, de la ultimul nivel
pentru care se asigură evacuarea, până la nivelul ieşirii în exterior, la nivelul terenului ori a unor
suprafeţe exterioare carosabile, sau pe o terasă de la care evacuarea poate fi continuată până la
nivelul terenului.
Persoanele intrate în casa scării, trebuie să poată ajunge până la nivelul ieşirii în exterior
fără a o mai părăsi.
Fac excepţie scările din interiorul apartamentelor de locuit şi scările întrerupte la care
evacuarea din punctul de întrerupere până la nivelul terenului poate fi continuată în siguranţă
prin terase sau prin alte case de scări sau holuri de acces direct din exterior. Legătura directă între
două scări interioare întrerupte, trebuie să se realizeze printr-un palier comun.
Pentru a împiedica pătrunderea fumului pe căile de evacuare şi propagarea incendiilor
de la un nivel la altul, scările indiferent dacă sunt luate sau nu în calcul la evacuare, de regulă se
separă de restul clădirii prin pereţi sau planşee.
Închiderea casei scărilor trebuie să se facă astfel încât accesul persoanelor la cel puţin
două scări de evacuare, acolo unde acestea sunt obligatorii, să fie posibil fără a trece prin casa
vreuneia din ele.
Holurile etajelor în care debuşează liber scări de evacuare pot fi asimilate cu casele de
scări, dacă sunt destinate numai pentru circulaţie sau aşteptare şi dacă sunt separate de restul
construcţiei, conform prevederilor pentru casele de scări respective.
În pereţii interiori ai caselor de scări se pot practica numai goluri de acces la nivelurile
construcţiei, iar pentru iluminarea casei de scări, a vestibulurilor de etaj şi a coridoarelor, se
prevăd goluri protejate corespunzător.
49
Grădinaru Sergiu
Golurile de acces la casele de scări de evacuare, se protejează de regulă prin: uşi pline
sau cu geam simplu sau armat, ori uşi etanşe şi rezistente la foc, sau încăperi tampon, în situaţiile
admise conform normativului şi corespunzător realizate şi echipate (fig. 3.5).
Figure 3 5. Protecţia golurilor de acces la casele de scări
Casele de scări de evacuare ale nivelurilor supraterane se recomandă să nu fie

continuate în subsolul clădirilor.
Atunci când în subsolurile respective sunt numai încăperi ce nu prezintă risc de incendiu
şi au densitatea sarcinii termice rezultată din mobilier, finisaje şi materialele adăpostite de
maximum 210 Mj/m2, scările de evacuare continuate la subsol se separă în acelaşi mod ca la
nivelurile supraterane.
În cazul în care încăperile subterane au ferestre cu suprafaţa totală de min. 1/100 din
suprafaţa pardoselii şi adăpostesc destinaţii (funcţii) similare celor de la nivelurile supraterane
sau spaţii tehnice, depozite, ori ateliere de întreţinere ocupând cel mult ¼ din aria construită a
nivelului, de regulă casele de scări continuate la subsol se separă de nivelurile subterane la fel ca
la cele supraterane , iar golurile de acces se protejează prin uşi rezistente la foc minimum 45
minute prevăzute cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
Rampa de acces la subsol poate fi dispusă în continuarea casei de scări supraterane,
dacă este separată de rampele aferente nivelurilor supraterane prin pereţi rezistenţi la foc
minimum 2 ore şi 30 minute şi planşee 1oră, recomandându-se ca evacuarea subsolului să se
realizeze independent de nivelurile supraterane ale clădirii. Subsolul poate comunica funcţional
cu casa de scări a nivelurilor supraterane de regulă printr-o uşă etanşă la foc 1h.
Scările supraterane de evacuare a persoanelor pot avea rampe directe (neseparate) spre
subsol atunci când asigură accesul la încăperi şi spaţii legate funcţional de cele supraterane şi
dacă aceste funcţionalităţi sunt separate de restul subsolului cu alte destinaţii prin pereţi C0
50
Grădinaru Sergiu
(CA1) rezistenţi la foc minimum 3 ore şi uşi etanşe la foc 1 h (1h30 min. pentru încăperi cu
densitatea sarcinii termice de 840 Mj/m2 sau mai mare).
În casele de scări de evacuare nu vor fi amenajate spaţii de lucru, de depozitare ori cu
alte destinaţii (în afară de circulaţie) şi nu vor fi introduse conducte de gaze naturale pentru
utilizări tehnologice, conducte pentru lichide combustibile sau tuburi colectoare de gunoi sau alte
materiale.
Se admite amplasarea în casa scărilor a instalaţiilor care nu prezintă pericol de incendiu
sau explozie, dacă nu reduc gabaritul necesar pentru evacuare.
În pereţii coridoarelor şi scărilor pentru evacuare a mai mult de 50 de persoane sunt
admise nişe cu parapetul la mai mult de 1.20 m deasupra pardoselii sau la marginea superioară la
maximum 0.90 m de pardoseală (fig.3.6.).
Figure 3 6. Modalităţi de realizare a nişelor în pereţii coridoarelor şi scărilor pentru evacuare
În cazul amplasării tubulaturilor colectoare de gunoi sau de alte materiale, în încăperi

adiacente separate, dar care comunică cu casele scărilor de evacuare, se vor lua măsuri
corespunzătoare pentru a se împiedica pătrunderea focului şi fumului în casa scării.
Scările de evacuare a utilizatorilor din nivelurile supraterane sau subterane ale unei
clădiri pot fi clasificate după următoarele criterii:
1) după modul în care sunt dispuse în raport de clădire:
 scări interioare, amplasate în volumul închis al clădirii(a), fig.3.7a;
51
Grădinaru Sergiu
 scări exterioare, dispuse în afara clădirii, adiacente unei închideri perimetrale
a clădirii sau la distanţă de aceasta(b),fig.3.7b;
Figure 3 7. Scări interioare şi exterioare
2) după asigurarea iluminării scărilor interioare pot fi:

 cu lumină naturală (a), fig.3.8a;
 fără lumină naturală (iluminate artificial), fig.3.8b;
Figure 3 8. Asigurarea iluminării scărilor interioare
52
Grădinaru Sergiu
3) după forma în plan a rampelor, scările pot fi cu rampe drepte sau cu rampe
helicoidale. Scările cu rampe drepte se pot realiza cu una sau mai multe rampe (fig.3.9).
Podest intermediar
Scări cu o rampă dreaptă
Scări cu două rampe drepte
53
Grădinaru Sergiu
min l min l
l l
min l
Scări cu mai multe rampe drepte
Figure 3 9. Scări cu rampe drepte
O combinaţie între două rampe drepte fiecare, conduce la realizarea a două scări
separate şi care constituie două căi de evacuare distincte, ocupând în plan o arie mult mai redusă
decât însumarea ariilor a două scări, o constituie scările cu rampe încrucişate(fig.3.10).
SECTIUNE PERETE DE SEPARARE
PLAN
Figure 3 10. Scări cu rampe încrucişate
54
Grădinaru Sergiu
Scările cu rampe helicoidale, cu una sau mai multe rampe pot fi curbe sau spirale
(fig.3.11).
Figure 3 11. Scări cu rampe curbe sau spirale
Caracteristica acestor scări helicoidale o constituie menţinerea formei în plan a treptelor,

(deci convergenţa muchiilor treptelor într-un singur punct în plan sau în spaţiu pe aceeaşi
verticală).
Sub aspectul evacuării, în calculul fluxurilor de evacuare se ia numai porţiunea din
rampă în care lăţimea minimă a treptei este de 18 cm, respectiv 20 cm la săli aglomerate, iar
lăţimea maximă 40 cm.
Scările spirală, de regulă se consideră satisfăcătoare pentru un flux de evacuare,
deoarece amplasarea centrului de convergenţă a muchiilor treptelor se află în imediata apropiere
a ochiului scării.
O formă deosebită de scară helicoidală combinată cu porţiuni de rampe drepte, o
constituie scara balansată(fig.3.12).
55
Grădinaru Sergiu
Figure 3 12. Scări cu trepte balansate
Aceasta se deosebeşte de toate celelalte scări prin forma diferită în plan a treptelor,
unele din acestea neavând convergenţa în acelaşi punct, respectiv verticală.
Casele de scări se recomandă să fie iluminate natural direct din exterior. Iluminatul
natural al caselor de scări se poate face indirect, prin goluri protejate cu elemente rezistente la
foc minimum 30 minute, din coridoare sau încăperi cu densitatea sarcinii termice <105 Mj/m2.
În construcţiile de gradul I-III rezistenţă la foc, de regulă iluminatul numai cu lumină
artificială se admite dacă se asigură, în caz de incendiu evacuarea fumului din casele de scări
prin dispozitive automate şi cu comandă manuală, având secţiunea de cel puţin 5% din suprafaţa
orizontală construită a acestora, dar minimum 1 m2 şi se asigură funcţionarea în orice moment a
unui sistem de iluminat artificial.
Scările de evacuare interioare deschise se admit în funcţie de destinaţie (în condiţiile şi
cazurile prevederilor normativului) precum şi atunci când asigură evacuarea a cel mult două
niveluri succesive.
Casele scărilor de evacuare, trebuie să aibă ieşiri la nivelul terenului sau al unor
suprafeţe exterioare carosabile, astfel:
 direct în exterior;
 prin hol sau vestibul;
 prin coridor de maximum 10 m lungime, cu acces în exterior direct sau printr-
un hol sau vestibul;
 prin tunel de evacuare cu lungimea maximă de 200 m, cu acces în exterior şi
care este alcătuit din elemente C0(CA1) rezistente la foc corespunzător densităţii de sarcină
termice a încăperilor adiacente, fără a fi însă mai mică de 2 ore pentru pereţi şi 1h pentru planşee.
56
Grădinaru Sergiu
Uşile din pereţii tunelului vor fi rezistente la foc 1h spre încăperi cu qs>420 Mj/m2 şi echipate cu
dispozitive de închidere automată în caz de incendiu.
Holurile de la parter, prin care se asigură accesul spre exterior al scărilor de evacuare,
pot comunica liber cu garderobe supravegheate, încăperi de recepţie pentru public şi spaţii
funcţional necesare (comerţ, alimentaţie, etc.).
Uşile caselor de scări prevăzute pentru asigurarea evacuării în caz de incendiu la nivelul
terenului sau al unei suprafeţe carosabile, dar neutilizate în circulaţia funcţională curentă, se
prevăd cu geam securizat.
Înclinarea rampelor scărilor de evacuare, suprafaţa şi forma treptelor şi podestelor ,
trebuie să permită o circulaţie lesnicioasă şi sigură a persoanelor.
Scările de evacuare pot fi înlocuite prin planuri înclinate dacă satisfac prevederile
normativului şi reglementările tehnice referitoare la scări (închidere, rezistenţă la foc,
dimensionare).
Pantele planurilor înclinate vor fi de maximum 1:10 (1:8 în dreptul ieşirilor din clădire)
şi prevăzute cu strat de zgură care să împiedice alunecarea persoanelor.
3. SCĂRI EXTERIOARE DESCHISE
Scările de evacuare exterioare pot fi amplasate independent, în exteriorul construcţiei

sau alipite acesteia pe maximum trei laturi. Ele pot înlocui scările interioare de evacuare
necesare sau pot constitui o continuare a acestora, dacă sunt executate din materiale C0(CA1) cu
rezistenţă la foc de minimum 15 minute şi dacă:
 respectă prevederile referitoare la dimensionarea scărilor de evacuare;
 sunt protejate încât circulaţia să nu poată fi blocată de flăcările sau fumul
produs în caz de incendiu, sau datorită avarierii unor conducte de abur, gaze combustibile,
substanţe toxice etc. amplasate la mai puţin de 3 m de gabaritul scării.
Se consideră satisfăcătoare protejarea scărilor prin amplasarea lor în dreptul unor
porţiuni pline de perete din clasa C0(CA1) şi minimum 15 minute rezistenţă la foc, care în
proiecţie orizontală depăşesc cu minimum 3 m gabaritul scării.
Golurile de acces la scările exterioare deschise se protejează prin uşi etanşe la foc 15
minute, echipate cu sisteme de autoînchidere.
57
Grădinaru Sergiu
4. TERASE ŞI CURŢI INTERIOARE
Terasele circulabile, balcoanele şi logiile care constituie căi de evacuare trebuie să fie
realizate din materiale C0(CA1) cu excepţia izolaţiilor combustibile montate pe placă de beton –
rezistente la foc cel puţin 1 oră şi protejate împotriva blocării circulaţiei prin căderea unor
elemente aprinse ale construcţiei.
Terasele cu lăţime mai mică de 6 m şi balcoanele utilizate la evacuare, trebuie să fie
protejate cu parapete pline, împotriva efectelor incendiilor de la nivelele inferioare sau din
vecinătate.
Pot servi la evacuare şi porţiuni ale teraselor necirculabile, dacă îndeplinesc condiţiile
menţionate anterior şi se iau măsuri de dirijare, organizare şi protecţie a traseelor stabilite pentru
evacuare.
Curţile interioare şi spaţiile libere dintre construcţii pot fi luate în consideraţie pentru
evacuarea persoanelor în caz de incendiu dacă au lăţimea suficientă pentru trecerea numărului de
fluxuri rezultate din calcul, fără a fi mai mică de 3,5 m.
Evacuarea prin terase, logii , curţi interioare sau prin spaţiile dintre clădiri se poate face
numai dacă circulaţia nu poate fi blocată datorită flăcărilor sau fumului.
3.4.3. Dimensionarea căilor de evacuare
 CRITERII DE CALCUL
Calculul căilor de evacuare (pentru mai mult de 5 persoane) constă în determinarea
gabaritelor necesare şi stabilirea lungimii traseelor, astfel încât să se asigure evacuarea rapidă din
construcţie, în timpul normat.
Evacuarea persoanelor din construcţie se consideră că se face ordonat, sub formă de
fluxuri (şiruri de persoane aşezate una în spatele celeilalte); care circulă prin căile de evacuare
spre exteriorul construcţiei.
Numărul de fluxuri ce trebuie asigurat pentru evacuarea persoanelor şi gabaritele
necesare trecerii fluxurilor de evacuare se calculează conform normativului P118/99.
Lăţimea rampelor scărilor de evacuare, de regulă, se determină după nivelul din care
provine cel mai mare număr de fluxuri, fără a se cumula fluxurile ce vin de la niveluri diferite, cu
excepţiile precizate în normativ.
58
Grădinaru Sergiu
Dacă deasupra nivelului care determină dimensionarea rampelor scării se află alte
niveluri cu un număr mai mic de persoane, lăţimea porţiunii din scară situată deasupra sa poate fi
mai mică, fiind dimensionată corespunzător numărului de persoane cel mai mare al unuia din
nivelurile respective.
La scările cu rampe ramificate, calculul lăţimii se face pentru rampa principală. Lăţimea
fiecărei rampe ramificate trebuie să fie de cel puţin 60% din lăţimea rampei principale (fig.3.13).
Lăţimea fiecărui podest al scărilor de evacuare nu trebuie să fie mai mică decât cea a
celei mai late rampe pe care o intersectează.
În situaţia în care căile de evacuare în exterior al celorlalte niveluri sunt comune cu cele
ale parterului, lăţimea ieşirilor spre exterior (uşi la nivelul parterului) trebuie să asigure trecerea
numărului total de persoane determinat prin însumarea:
 numărului de persoane care vin prin scări interioare de la nivelul cel mai
populat al clădirii;
 60% din numărul de persoane aflat la parterul clădirii;
 60% din numărul de persoane care vin prin scările interioare de la subsol.
Excepţie de la această regulă fac clădirile cu săli aglomerate.
Figure 3 13. Rampe ramificate
59
Grădinaru Sergiu
 DETERMINAREA FLUXURILOR DE EVACUARE
Numărul de fluxuri ce trebuie asigurate pentru evacuarea persoanelor se determină cu

relaţia:
N
F (3.2.)
C
în care :
F – numărul de fluxuri;
N – numărul de persoane care trebuie să treacă prin calea de evacuare;
C – capacitatea normală de evacuare a unui flux.
Rezultatele din relaţie se rotunjesc la numărul întreg imediat superior.
Numărul de persoane (N) pentru care se calculează căile de evacuare este constituit din
capacitatea maximă simultană de persoane, stabilită prin proiect pe niveluri şi total construcţie.
Capacitatea de evacuare a unui flux (C) se determină în funcţie de tipul, destinaţia şi
riscul (categoria de pericol) de incendiu al construcţiei, conform normativului.
Pentru construcţiile în care se pot afla simultan un număr mare de persoane, numărul
fluxurilor de evacuare rezultat din calcul pentru uşile exterioare ale construcţiei poate fi redus
procentual, astfel:
o cu 10% pentru cele care necesită 10-20 fluxuri de evacuare;
o cu 20% pentru 21-30 fluxuri;
o cu 25% pentru mai mult de 30 fluxuri.
 GABARITELE CĂILOR DE EVACUARE
Lăţimea liberă necesară pentru trecerea fluxurilor de evacuare, în raport cu numărul

acestora este de minimum:
 0.80 m pentru un flux;
 1.10 m pentru două fluxuri;
 1.60 m pentru trei fluxuri;
 2.10 m pentru patru fluxuri;
 2.50 m pentru cinci fluxuri.
60
Grădinaru Sergiu
Lăţimile intermediare se consideră valabile pentru trecerea numărului inferior de
fluxuri(fig. 3.14.)
Figure 3 14. Gabaritele căilor de evacuare
Lăţimea căilor de evacuare pentru mai mult de 50 de persoane nu va fi micşorată în

sensul de circulaţie spre exterior, chiar dacă este mai mare decât cea rezultată din calcul.
Dimensiunile brute (nefinisate) ale coridoarelor şi ale scărilor precum şi cele ale
golurilor de comunicaţie practicate în pereţii acestora (uşi) se stabilesc astfel încât spaţiul liber
necesar pentru trecerea numărului de fluxuri să nu fie redus cu mai mult de 0,10 m pe înălţimea
de maximum 2,10 m de la cota pardoselii (prin proeminenţe ale pereţilor, tocurilor, căptuşelilor,
canaturilor de uşi sau ferestrelor în poziţie deschisă, finisajelor interioare, instalaţiilor etc.).
61
Grădinaru Sergiu
Lăţimea rampelor scărilor se măsoară până la balustrade (care de regulă nu trebuie să micşoreze
gabaritul liber al circulaţiei).
În pereţii coridoarelor şi scărilor pentru evacuarea a mai mult de 50 de persoane sunt
admise nişe cu parapetul la mai mult de 1,20m deasupra pardoselii sau cu marginea lor
superioară la maximum 0,90m de pardoseală.
Lăţimea coridoarelor, rampelor şi podestelor scărilor ce sunt utilizate pentru evacuarea a
peste 50 de persoane nu trebuie să fie redusă de uşi sau ferestre care se deschid spre acestea şi
pot fi blocate în poziţie deschisă de persoanele care se deplasează pentru a ieşi din construcţie.
Excepţie fac ferestrele al căror parapet este la cel puţin 2,00m faţă de nivelul pardoselii sau al
treptei din dreptul lor.
În faţa uşilor ascensoarelor pentru persoane, de regulă lăţimea podestelor scărilor
trebuie să fie cel puţin 1,60m. Fac excepţie cazurile când uşile de palier ale ascensoarelor sunt
glisante sau se închid rotindu-se în acelaşi sens cu cel în care se deplasează fluxul de evacuare
spre exterior, cazuri în care lăţimea podestului se poate reduce la 1,20m.
De regulă lăţimea liberă de trecere a unei uşi de evacuare nu trebuie să depăşească
2,50m. Dacă lăţimea uşii este mai mare, ea se împarte cu montanţi încastraţi, în spaţiile de
trecere cu lăţimea de maximum 2,50m fiecare. Fac excepţie uşile monumentale şi uşile a căror
lăţime este de cel puţin două ori mai mare decât cea necesară trecerii fluxurilor de evacuare.
Lăţimea rampei scărilor de evacuare, de regulă, nu trebuie să fie mai mare de 2,50m
între pereţi şi balustradă sau între două balustrade ale aceleiaşi rampe. Atunci când lăţimea
rampei este mai mare se împarte prin balustrade intermediare în spaţii de max. 2,50m lăţime.
Nu este obligatorie prevederea balustradelor intermediare la rampele:
o folosite urcând pentru a ajunge la ieşire;
o cu lăţimea cel puţin de două ori mai mare decât cea necesară fluxurilor de
evacuare sau sunt scări monumentale.
Înălţimea liberă pe căile de evacuare trebuie să fie de minimum 2,00m. Pentru poduri
sau subsoluri această înălţime poate fi de minimum 1,90m, iar uşile din pod şi subsol pot avea
înălţimea liberă de 1,80m.
62
Grădinaru Sergiu
 LUNGIMEA CĂILOR DE EVACUARE-TIMPUL DE EVACUARE
La determinarea timpului de evacuare, respectiv a lungimii căii de evacuare, se ia în

considerare traseul parcurs în axa căii de evacuare, de la punctul de plecare, până la o ieşire în
exterior, sau până la o scară de evacuare închisă sau deschisă, ori degajament protejat, ţinând
seama de poziţia diferitelor echipamente sau obiecte cu amplasament fix care trebuie ocolite,
respectându-se nivelele de performanţă admise de normativul de siguranţă la foc(fig.3.15 şi
3.16).
La stabilirea timpului de evacuare (lungimea căii de evacuare) nu se iau în considerare
distanţele parcurse:
a) pe scări de evacuare şi de la baza acestora spre exterior şi în interiorul
degajamentelor protejate;
b) în interiorul încăperilor în care nu se depăşeşte timpul (lungimea) de
evacuare admisă pentru coridoare înfundate.
Dacă două scări (căi) de evacuare debuşează în acelaşi hol (la parter sau etaje), holul de
la parter trebuie prevăzut cu (cel puţin) două ieşiri în exterior, în direcţii opuse.
ÎN DOUÃ DIRECTII
Figure 3 15. Lungimea căii de evacuare Lce la clădiri civile etajate (GRF I-II) măsurată în axa căii de
evacuare
Lce(1)=evacuarea într-o singură direcţie (coridoare înfundate)

Lce (2)=evacuare în două direcţii.
63
Grădinaru Sergiu
Determinarea perioadei teoretice de timp necesare evacuării utilizatorilor se efectuează
prin raportarea lungimilor de evacuare admise la viteza medie de deplasare, considerată 0,40 m/s
pe orizontală şi de 0,30 m/s pe verticală (scări, pante).
Figure 3 16. Determinarea lungimii căii de evacuare pentru o încăpere

Levac = l1 + l2 + l3 + l4
3.4.4. Marcarea căilor de evacuare
Traseele căilor de evacuare trebuie marcate cu indicatoare conform reglementărilor

tehnice, iar documentaţiile tehnico-economice vor cuprinde, după caz, planuri de evacuare cu
indicarea şi marcarea căilor de urmat în caz de incendiu (STAS 297/2-92 şi SR ISO 6309/98).
La clădirile cu peste două niveluri supraterane, în cazul coborârii scărilor de evacuare
sub nivelul terenului se vor lua măsuri pentru îndrumarea circulaţiei şi evacuarea spre ieşirea în
exterior.
3.4.5. Dificultăți privind evacuarea persoanelor din clădiri înalte în caz de

incendiu
Sub raportul dificultăţilor privind evacuarea persoanelor din clădirile înalte şi

foarte înalte se impune să remarcăm următoarele:
64
Grădinaru Sergiu
 cu excepţia locuinţelor în celelalte categorii de unităţi, persoanele implicate într-
un incendiu se gândesc foarte puţin la posibilitatea confruntării cu un incendiu;
 instaurarea panicii din primele momente conduce la un comportament neraţional
al utilizatorilor, favorizat de lipsa de vizibilitate, fum, căldură, zgomote şi mirosuri, panica
generată de presiunea timpului care se manifestă şi la persoanele care trebuie să ia decizii şi să
coordoneze acţiunile de evacuare şi stingere;
 contracţia între numărul mare de persoane şi numărul limitat de căi de evacuare
sigure ce pot fi în mod raţional amenajate;
 gruparea mai multor funcţiuni cu specific diferit şi program de lucru diferit care
facilitează surprinderea de către incendii a unor persoane aflate în alte porţiuni ale clădirii;
 necunoaşterea de către persoanele aflate în clădire a distribuţiei în plan a
încăperilor şi a căilor de evacuare, a amplasamentului mijloacelor de combatere a incendiului
disponibile sau a modului de punere în funcţiune, îngreunează evacuarea publicului şi realizarea
unor intervenţii eficiente în primele momente.
65
Grădinaru Sergiu
CAPITOLUL IV

INCENDIILOR CARE SE MANIFESTĂ LA CLĂDIRILE ÎNALTE
Intervenţia pentru stingerea incendiilor la clădirile înalte provoacă pericole specifice,

deosebite, generate de greutăţile legate de evacuarea rapidă a oamenilor aflaţi în pericol, de riscul
de prăbuşire parţială sau totală a clădirii, de dificultăţile pe care le întîmpină servanţii pentru a
acţiona la etajele superioare, pentru transportarea accesoriilor salvare şi stingere la mare înălţime.
Pentru stingerea incendiilor în încăperile clădirilor înalte, se va folosi apa refulată cu
ţevi tip „C”, cu robinet şi ajutaje pulverizatoare.
Pulberile stingătoare vor fi folosite pentru stingerea incendiilor la instalaţiile telefonice
şi electrice, alături de bioxidul de carbon.
Clădirile înalte ridică probleme deosebite pentru acţiunea de stingere, datorită
pericolelor specifice, a grabei rezultate din dificultăţile evacuării rapide şi totale a persoanelor
aflate în încăperile acestor construcţii (multe din acestea vârstnice, infirme sau neputincioase,
lipsite de posibilităţi fizice de a coborî pe scări), a tendinţei de transmitere a fumului, a gazelor
arse supraîncălzite şi a incendiului până la etajele superioare.
Acţiunea de salvare şi de stingere întîmpină mari greutăţi, chiar de la accesul rapid şi
liber al servanţilor la etajul unde a apărut incendiul, întrucât ascensoarele pot fi pline cu fum sau
inaccesibile, iar în caz de evacuare totală, casa scărilor este prea aglomerată.
La recunoaștere trebuie să se stabilească : numărul aproximativ al persoanelor existente
în clădire și în starea lor; posibilitățile de evacuare a persoanelor și bunurile materiale;
posibilitățile de evacuare a fumului și căile prin care se evacuează; modalitățile de pătrundere a
pompierilor în interior și luarea dispozitivelor de intervenție; existența și starea instalațiilor de
stingere a incendiilor; posibilitatea folosirii electroexhaustoarelor și electroventilatoarelor și a
altor aparate și dispozitive; situația încăperilor și a clădirilor învecinate cu focarele de ardere;
existența conductelor uscate de apă și posibilitatea folosirii lor.
Majoritatea specialiștilor consideră că evacuarea completă a oamenilor din clădirile
înalte, într-un timp scurt este aproape imposibilă.
66
Grădinaru Sergiu
Această părere se referă, în special la clădirile pentru hoteluri, birouri, spitale. În
schimb toți sunt de acord că trebuie, în mod amănunțit, elaborate și pregătite condițiile de
evacuare a persoanelor din zonele periclitate, către zone mai sigure.
Evacuarea persoanelor în caz de incendiu din clădirile înalte este destul de dificilă.
Temperatura gazelor, care pătrund pe căile de evacuare, depășeste de multe ori valoarea
suportabilă a organismului uman. S-a înregistrat un caz, în străinatate, când într-o cameră cu
suprafața de 15-20m2 de la etjul III, după 5 min s-a produs o crestere a temperaturii pe coridor
pâna la 280-300 C și de 120-400 C în casa scării. În timpul unui alt incendiu de locuințe de la
etajul VIII într-o clădire de 20 etaje, destinată birourilor ar putea fi evacuată în condiții normale,
fară panică, în cel puțin 1h. Pentru a evacua o clădire înalta de 30 etaje ar fi necesar un timp de
1h 20 min.
Pentru ca o clădire înaltă sa fie evacuată în timp scurt este necesarsă fie respectate
urmatoarele 2 principii:
1)Clădirea sa fie construită astfel ca un incendiu să poată fi limitat, dupa toate
probabilitățile, la un etaj, cel mult două.
2)Evacuarea persoanelor de la etajul cuprins de incendiu și de la cel existent deasupra.
Persoanele evacuate vor fi conduse în zonele de siguranță amenejate din 5 în 5 etaje în clădirile
mai aglomerate sau din 10 în 10 etaje, la clădirile de locuit.
Pentru evacuare se mai pot folosi și ascensoarele dar cu condiția să fie rezolvate
anumite probleme ca existența unei surse duble de alimentare cu energie electrică, sisteme de
control a funcționării, neutralizarea dispozitivelor, care servesc la manipularea ușilor atunci când
acestea sunt deteriorate de fum și gaze calde, deși în unele țări se interzice folosirea lor la
evacuarea persoanelor, având în vedere accidentele care se pot produce.
La multe clădiri înalte, independent de ascensoarele destinate persoanelor mărfurilor, se
mai instalează și ascensoare special separate pentru pompieri și evacuarea oamenilor. Mentinerea
în timp cât mai îndelungat a funcționării acestora constitue una din sarcinile cele mai importante
ale serviciilor tehnice ale unor astfel de clădirii. Daca ascensoarele sunt în stare de functiune și
puțurile lor nu sunt umplute de fum, ele asigură evacuarea cea mai rapidă și sigură.
De o mare importanță în evacuarea oamenilor este funcționarea în bune condiții a
tuturor elementelor interdependente ale sistemului de protecție contra incendiilor ale intregii
clădiri. Toate acestea trebuie să conlucreze, pentru ca zonele locuite să fie în siguranță, iar
oamenii să-și păstreze calmul și încrederea. Zonele de refugiu și căile care duc la ele sa fie în
permanență ferrite de produsele de ardere.
67
Grădinaru Sergiu
Cea mai sigură evacuare a persoanelor se realizează pe scările interioare de salvare, mai
ales acolo unde numărul lor este corespunzator, ele fiind prevăzute cu indicatoare vizibile si
iluminat de siguranță, care trebuie să funcționeze în bune condiții. Un principiu recunoscut de
specialiști și practicieni este următorul: personalul de sub etajul imediat se evacuaează de regulă
pe scările interioare și exterioare de evacuare sau cu autoscările mecanice, iar cel deasupra se
deplasează în zonele de refugiu pentru a se evacua pe scările exterioare de salvare sau se urcă pe
platformele special amenajte în vederea folosirii elicopterelor. La înălțimi mari nu mai pot fi
luați în consideratie sacii de salvare, cablurile sau dispozitivele de coborare mai scurte, saltele cu
pernă de aer și nici autoscările mecanice.
În raport cu condițiile existente, de ingeniozitatea și competența comandantului
intervenției sa mai pot folosi și alte procedee stabilite la fața locului. De exemplu, la incendiul de
la Sao Paolo, pompierii au salvat de 100 persoane cu ajutorul unei scării ,care la înălțimea
etajului XV a fost întinsă și a format o punte între clădirea cuprinsă de incendiu și cea invecinată.
Operația de evacuare a persoanelor din clădirile înalte necesită din partea pompierilor
pricepere, mult tact, rezistență fizică și în primul rând curaj.
Si in aceste obiective prima interventie in caz de incendiu apersonalului prezent si
organizat, trebuie sa se desfasoare cu maximum de operativitate si eficienta.
Prima intervenție trebuie să acționeze prompt pentru evacuarea personalului; verificarea
funcționării unor dispozitive simple; să lucreze efectiv la stingerea inceputului de incendiu cu
mijloace inițiale de stingere, cu țevi de refulare a apei de la hidranții interiori; deasmenea,
tehnicienii sau personalul special instruit trebuie să acționeze la întreruperea curentului electric;
menținerea în stare de funcționarea pompelor de incendiu pentru alimentarea cu apă; manevrarea
dispozitivelor existente la canalele de ventilație și alte coloane pentru dirijarea controlată a
evacuării fumului; eliminarea posibilității răspândirii lui în încăperi și în mod deosebit pe
coridoare și casa scărilor; menținerea în stare de funcționare a ascensoarelor.
În urma operației incendiilor de o deosebită importanță pentru lichidarea acestora o
constitue instalațiile automate de stingere acolo unde sunt montate, ca de exemplu instalațiile
sprinkler.
Baza succesului intervenţiei la incendiile în clădiri înalte o constituie organizarea şi
executarea evacuării rapide a tuturor persoanelor aflate în imobil, ajungerea în timpul cel mai
scurt a pompierilor cu accesoriile necesare lucrului, la locul de izbucnire a incendiului, cu
condiţia ca întreaga clădire să rămână stabilă în timpul şi după stingerea incendiului, condiţie
68
Grădinaru Sergiu
asigurată în parte, de limita de rezistenţă la foc de două ore, calculată pentru elementele portante
şi autoportante.
Practica și experiențele au dovedit că pentru întinderea unei linii pâna la înălțimea
corespunzătoare a 15 niveluri ale unei clădiri înalte este nevoie de 8-10 min, iar pentru fiecare 5
niveluri urmatoare mai sunt necesare 7-8- min în plus.
În cazul în care este nevoie de folosirea unor linii de furtun mai sus de 15 niveluri se
recomadă folosirea exclusiv a țevilor de tip C.
În organizarea acţiunii de salvare şi evacuare a persoanelor din încăperile clădirilor
înalte cuprinse de incendiu, comandantul intervenţie trebuie să aibă în vedere şi alte dificultăţi,
cum sunt:
- faptul că timpul necesar pentru evacuare creşte direct proporţional cu înălţimea
clădirii, în timp ce fumul şi gazele arse se răspândesc rapid, prin casa scărilor şi alte canale
verticale, complicând şi mai mul acţiunea începută;
- concentrarea pe aceeaşi scară a mai multor zeci sau sute de persoane poate provoca, în
caz de panică, o dezordine atât de mare, încât evacuarea în continuare să devină extrem de
dificilă, chiar dacă est dirijată, având drept consecinţă şi mai gravă întârzierea intervenţiei
pompierilor. Pentru evitarea creării unor asemenea situaţii, comandantul intervenţiei este obligat
să destine, la nivelul fiecărui cat, servanţi dotaţi cu staţii de radio, cu misiunea de a dirija fluxul
de evacuare, de a menţine ordinea şi a linişti personalul intrat în panică;
Pentru a grăbi ritmul de salvare şi evacuare a persoanelor din clădirile înalte ale căror
încăperi sunt cuprinse de flăcări, în special a celor blocate în etajele superioare locului incendiat,
din cauza inundării casei scărilor cu fum sau gaze fierbinţi şi flăcări, comandantul intervenţiei
trebuie să ia următoarele măsuri:
- să folosească, cu maximum de rapiditate, autoscările mecanice de 37 şi 45 m cu lift de
salvare rapidă, pe care le va amplasa în dreptul faţadelor clădirii pe care flăcările nu se propagă
spre caturile superioare;
- să transporte la nivelul caturilor incendiate, cu ajutorul lifturilor de pe autoscări sau al
lifturilor cu comandă prioritară din compunerea obiectivului, servanţii şi mijloacele speciale de
salvare din dotare, cum sunt: coşurile, tuburile extensibile şi cablurile de salvare - pentru etajele
superioare, scările din dotare şi pernele pneumatice de salvare - pentru etajele inferioare.
Scoaterea fumului şi a gazelor arse în exteriorul clădirii, prin ventilarea zonelor
incendiate încă din stadiul iniţial al dezvoltării incendiului, este necesară. Aceasta contribuie la
scăderea presiunii în interior, apărută ca urmare a procesului de ardere, asigurând astfel
69
Grădinaru Sergiu
eliminarea unuia dintre principalii factori care contribuie la răspândirea fumului spre alte părţi
ale clădirii. În condiţiile actualei dotări a pompierilor, prin concentrarea mai multor autospeciale
pentru evacuarea fumului, gazelor şi pentru iluminat şi folosirea electroexhaustoarelor,
electroventilatoarelor şi bobinelor cu cablu proiector, alături de organizarea ventilaţiei naturale
realizate prin deschiderea ferestrelor sau prin spargerea lor, în situaţia când clădirea incendiată
nu este prevăzută cu sisteme de ventilaţie, este posibilă efectuarea cu succes a operaţiunii de
evacuare a fumului.
În organizarea şi conducerea acţiunilor de stingere a incendiilor izbucnite în clădirile
înalte, comandantul intervenţiei trebuie să ţină cont de următoarele principii:
- transportul forţelor şi mijloacelor pentru stingere în clădirea incendiată trebuie făcut cu
ascensorul cu comandă prioritară (excepţie face situaţia în care incendiul a izbucnit chiar la etajul
tehnic, când servanţii vor trebui să folosească casa scărilor);
- servanţii, echipaţi cu costume de protecţie anticalorieă şi aparate izolante, vor
transporta, în prima urgenţă, furtun şi ţevi tip „C”, pe care le vor racorda la conducta uscată,
alimentată cu apă de maşinile de luptă, sau cu care vor realiza dispozitive de stingere de sus în
jos, prin ferestre, de-a lungul pereţilor clădirii, pe faţadele pe care nu se propagă incendiul.
Ei vor mai transporta şi lămpi cu acumulator, electroexhaustoare, electroventilatoare şi
bobine cu cablu proiector, în vederea desfăşurării acţiunii de evacuare ia fumului.
În cazul blocării ascensoarelor, pentru ajungerea în timp scurt a servanţilor şi
accesoriilor în zonele incendiate, se vor folosi autoscările cu ascensor, amplasate în dreptul
faţadelor necuprinse de incendiu;
- punctul de comandă al acţiunii trebuie instalat la etajul unde a izbucnit incendiul, iar la
incendiile de mari proporţii, într-un punct central al clădirii.
Întrucât în situaţiile de incendiu la clădirile înalte, pe străzile din jurul construcţiei
incendiate şi pe cele vecine se adună un mare număr de curioşi, care îngreunează accesul
maşinilor de intervenție şi servanţilor la incendiu, realizarea dispozitivelor şi manevra acestora,
este necesar, pentru instaurarea ordinii, să se folosească cooperarea cu organele de poliție, iar
când forţele acestora sunt insuficiente, să se apeleze la sprijinul altor forţe ale Ministerului de
Interne şi Ministerului Apărării Naţionale din localitate.
Acţiunea de stingere se organizează, de regulă, din interior, punerea rapidă în funcţiune
a mijloacelor de stingere existente în clădire (instalaţii sprinkler, hidranţi interiori etc.),
intervenția trebuie realizată prin ambele case ale scărilor.
70
Grădinaru Sergiu
Organizarea stingerii se face pe sectoare de intervenţie, instalate la etajul incendiat, la
cele superioare şi la cel inferior, cu misiunea de
instaurare a ordinii şi limitarea efectelor panicii, deevacuare a persoanelor şi fumului,
de localizare şi lichidare a incendiului, cu dispozitiv de intervenție circular şi etajat.
Pentru oprirea dezvoltării incendiului pe căi ascunse (canale de ventilaţie, ghene tehnice
sau alte goluri etc), comandantul intervenţiei va destina ţevi tip ,,C” pentru umectarea acestora.
În cazul când staţia de pompe nu funcţionează, datorită scoaterii de sub tensiune sau
deteriorării instalaţiilor electrice de iluminat şi forţă, alimentarea reţelei interioare de apă se va
face cu maşinile de luptă din dotarea formaţiilor civile de pompieri sau a subunităţilor pompieri
militari.
O problemă importantă care trebuie avută în vedere încă de la începutul acțiunii este
asigurarea alimentării cu apă. Dacă stația de pompe a clădirii se oprește, în special din cauza
întreruperii curentului electric, este necesară de o a doua sursă de energie independentă .Dacă
acest lucru nu este încă rezolvat atunci se iau măsuri să se asigure apa necesară de la
autospecialele de stins incendii folosind conductele uscate montate la clădirile înalte, precum și
rezerva de apă existentă la etajele tehnice prevazute pentru unele zone stabilite anterior.
Acțiunea de intervenție se va începe numai după întreruperea curentului electric, cerință
care este obligatorie în toate sectoarele de intervenție.
În raport cu gradul de inundare cu fum şi de propagare a incendiului la caturile
superioare, comandantul intervenţiei trebuie să hotărască acţionarea sistemelor de ventilaţie, în
vederea evacuării aerului viciat şi alimentării cu aer proaspăt a zonelor inundate, aceasta în
funcţie şi de prezenţa vântului şi de condiţiile meteorologice locale.
Pentru lichidarea flăcărilor ce se extind prin ferestrele etajelor incendiate, spre caturile
superioare, datorită tirajului şi vântului, se recomandă folosirea ţevilor autotunurilor, care au
posibilitatea să fuleze apa la cotele cele mai înalte ale clădirilor, să lichideze aceste flăcări şi
chiar să introducă apa în încăperile incendiate prin ferestre, facilitând astfel intervenţia pentru
salvarea persoanelor din catul respectiv sau pentru stingerea incendiului în încăperile interioare.
În acest scop, se vor folosi şi ţevile de la vârful autoscărilor, care se pot manevra cu multă
uşurinţă.
În încăperile de locuit se va acţiona cu jeturi de apă, refulate ţevi tip ,,C” cu ajutaje
pulverizatoare.
71
Grădinaru Sergiu
Pentru lichidarea incendiilor izbucnite la instalaţiile electrice de iluminat şi forţă, se va
proceda mai întâi la deconectarea şi scoaterea acestora de sub tensiune, după care se va acţiona
pentru stingere stingătoare cu bioxid de carbon şi, numai cu caracter de excepţie, apă pulverizată.
Când se acţionează la aceste instalaţii, comandantul intervenţiei mai este obligat să
execute controlul traseelor de cabluri la etajul tehnic şi la etajul inferior acestuia, pentru a
determina starea cablurilor şi pentru a lichida eventualele focare descoperite la învelitorile de
protecţie a acestora.
Dacă s-au incendiat ghenele de evacuare a gunoaielor sau depozitele din subsol, se va
acţiona cu apă pulverizată, realizându-se un dispozitiv etajat, până la ultimul cat prevăzut cu
aceste ghene. Este necesar să se destine ţevi tip ,,C” la fiecare etaj, întrucât deschiderile de acces
la aceste ghene nu sunt protejate cu dispozitive de limitarea propagării fumului şi gazelor
fierbinţi, existând, deci, pericolul producerii incendiului la caturile superioare ale clădirii.
Fiind obligaţi să manevreze ţevile foarte aproape de focar, pompierii vor folosi pe
timpul intervenţiei costume de protecţie anticalorică, măşti contra fumului şi gazelor prevăzute
cu cartuş pentru oxid de carbon sau polivalent, dar mai ales, cu aparate izolante.
Pentru folosirea cât mai eficace a ţevilor, servanţii vor fi rulaţi la lucru, după un anumit
timp de expunere la căldură, şi vor lucra în echipe de cel puţin doi, pentru a se întrajutora.
În ducerea acţiunilor de salvare a oamenilor şi de stingere a incendiilor, o foarte mare
importanţă o are organizarea şi asigurarea legăturilor radio între comandantul intervenţiei şi
personalul numit pentru dirijarea evacuării persoanelor din încăperile etajelor incendiate, între
comandant şi şefii sectoarelor de intervenţie şi sectorului tablourilor de acţionare a sistemelor de
ventilaţie.
72
Grădinaru Sergiu
CAPITOLUL V

INCENDIILOR CARE SE MANIFESTĂ LA CLĂDIRILE ÎNALTE , ÎN
MUNICIPIUL CHIȘINAU, REPUBLICA MOLDOVA
5.1 Prezentare Republica Moldova

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, învecinându-se cu
România la vest şi Ucraina la nord, est şi sud.
Lungimea totală a frontierelor: 1.620 km, din care 681 km cu
România şi 939 km cu Ucraina. Se situează între 45º28' şi 18º28' N
longitudine (aproximativ 350 km) şi între 26º40' şi 30º6' E latitudine
(aproximativ 150 km).
Figure 5. 1. Republica
R. Moldova cuprinde două treimi din fosta provincie Basarabia Moldova
şi o parte din Transnistria, teritoriul din stânga Nistrului, parte a Podoliei istorice, locuit în
majoritate de români moldoveni (40% după recensământul din 1989 şi 31.9% după cel din
2004), şi în proporţii relativ egale de ruşi şi ucraineni.
În 1990, odată cu izbucnirea conflictului din Transnistria, autorităţile de la Chişinău au
pierdut controlul acestei regiuni, care şi-a autoproclamat independenţa cu numele de Republica
Moldovenească Nistreană, şi are în administrare în dreapta Nistrului oraşul Tighina şi alte câteva
mici localităţi.
Suprafaţa: 33.843 km², din care 472 km² sunt ape (fluviile Dunăre şi Nistru, râurile
Prut şi Răut şi lacurile Beleu, Bâc şi Dracele). Deşi Republica Moldova nu are ieşire la mare,
portul dunărean Giurgiuleşti asigură accesul la transportului maritim.
Capitala Moldovei este orașul Chișinău cu populația peste 800000 de locuitori.
Relieful Moldovei prezintă, în mare parte, câmpii cu dealuri domoale traversate de
numeroase râuri. Partea centrală a republicii este ocupată de coline, având altitudinea maximă de
429m (satul Balănești). Aici se găsesc Codrii, cele mai importante masive verzi ale țării.
Printre cele mai însemnate râuri se numară Nistrul care își duce apele în Marea Neagra
și Prutul care se varsă în Dunăre. Clima Moldovei este temperat-continentală cu iarna blândă și
vara călduroasă. Temperaturile pozitive se înregistrează pe durata de pâna la 200 zile pe an.
73
Grădinaru Sergiu
Republica Moldova are o populaţie de 3424,4 mii şi este una din cele mai dens
populate ţări din Europa.
În Republica Moldova convieţuiesc reprezentanţi ai mai multor popoare şi grupuri
entice. Structura populaţiei pe naţionalităţi se prezintă astfel: moldoveni – 75,8 %, ucraineni –
8,4%, ruşi – 5,9%, alte etnii (găgăuzi, români, bulgari, ţigani, evrei, etc.).
O mare parte a populaţiei locuieşte în mediu rural, populaţia urbană reprezentând
39,7%. Cele mai mari orase ale Moldovei sunt capitala sa Chisinau (peste 755140 locuitori);
Balti (127603); Cahul (119 131); Hincesti (119569); Orhei (115828); Soroca (100490); Ungheni
(110674); U.T.A. Gagauzia (155711).
Moneda locală: leul moldovenesc (1 leu = 100 de bani), la un curs aproximativ de 1$
SUA =13 lei şi 1 Euro = 16 lei. Sunt puse în circulaţie bancnote (cu valoarea nominală de 1; 10;
20; 50; 100; 500; 1000 de lei moldoveneşti) şi monede (cu valoarea nominală de 1; 5; 10; 25 şi
50 de bani).
Sistemul de plăţi prin cărţi de credit nu este foarte dezvoltat, achitarea mărfurilor, în
cazul persoanelor fizice, realizându-se cu lichidităţi.
Ora locală este identică cu ora României.
Clima este temperat-continentală, identică cu aceea a Romîniei.
Limba oficială este limba română (potrivit reglementărilor din R. Moldova, limba
română este denumită limba “moldovenească"), care se utilizează în toate sferele vieţii politice,
economice, sociale şi culturale, inclusiv în instituţiile de stat şi ale administraţiei publice centrale
şi locale. Limba rusă este răspândită pe întreg teritoriul statului, în special în centrele urbane.
Cea mai mare colecţie de vinuri din Europa, cu peste 1,5 milioane de sticle de colecţie,
depozitate într-un complex de galerii de circa 250 km, se găseşte la Mileştii Mici, în Republica
Moldova.
Sărbători oficiale:
 1 Ianuarie - Anul Nou;
 7 şi 8 Ianuarie - Crăciunul;
 8 Martie - Ziua Internaţională a Femeii;
 Conform calendarului bisericesc ortodox - prima şi a doua zi de Paşti şi ziua de
luni a primei săptămâni de după Paşti (Paştele Blajinilor);
 1 Mai - Ziua Internaţională a Muncii;
 9 Mai - Ziua Victoriei (fig. 5.2);
74
Grădinaru Sergiu
Figure 5. 2. Complexul memorial ”Eternitate” destinat erorilor căzuți la al doilea război mondial.
 27 August - Ziua Independenţei Republicii;

 31 August - Limba Noastră;
 13 -14 Octombrie - Ziua naţională a Vinului şi a Festivalului Vinului.
5.2 Prezentare orașul Chișinău
Chișinău este centrul principal administrativ, economic, științific și cultural al

Republicii Moldova. Așezat pe un loc pitoresc, pe cele șapte coline, Chișinăul produce o
impresie plăcută asupra oaspeților și locuitorilor republicii. Orașul este situat la 47 grade 2
minute latitudine nordică și 28 grade 50 minute longitudine estică și cuprinde un teritoriu de
circa 120 de kilometri pătrati.
Din punct de vedere administrativ Chișinăul este împărțit în cinci sectoare: Botanica,
Buiucani, Centru, Ciocana și Râșcani. Orasul își are simbolistica proprie: stemă și drapel.
Una din cele mai îndrăgite sărbători ale chișinăuienilor este Ziua orașului, organizată în
luna octombrie.
Pentru prima dată Chișinăul este mentionat într-un hrisov
domnesc de la 1436. În secolul al XIX-lea a fost elaborat planul general
de dezvoltare a orașului. A început construcția edificiilor moderne din
piatră, având o originală structură arhitectonică, multe dintre care
înfrumusețează și astăzi fața orașului.
În anul 1836 a fost finisată construcția complexului Bisericii
Catedrale și Clopotniței(fig. 5.3). În perioda sovietică Clopotnița a fost
demolată și doar odată cu obținerea independenței Republicii Moldova, la Figure 5. 3. Catedrala
Mitropolitană din
inițiativa unui șir de personalități marcante și a conducerii Primăriei Chișinău
75
Grădinaru Sergiu
municipiului Chișinău, cât și cu suportul mai multor chișinăuieni, a fost reconstruită Clopotnița,
iar Catedrala a fost restaurată.
Pe parcursul ultimilor ani capitala Moldovei și-a schimbat considerabil imaginea. Au
fost reconstruite străzile Ismail, Ceucari, Ciuflea, au fost inaugurate noi linii de troleibuz spre
Porțile orașului, Gara de Sud, Poșta Veche, Buiucanii Vechi, Durlești. Și-au deschis ușile "Casa
Limbii Române", "Centrul Acadimic Eminescu", Casa Cărții "Petru Movilă".
Aleea Clasicilor(fig. 5.4.) din inima Chișinăului este un loc unic de acest fel în intreaga
lume. Pe parcursul ultimului deceniu Aleea a fost completată cu busturile marilor scriitori -
Nichita Stănescu, Octavian Goga, George Coșbuc, George Bacovia, Mihail Sadoveanu.
Monumentele noi ale lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Petru Movilă, Ion și Doina Aldea-
Teodorovici s-au încadrat organic în structura arhitectonică a orașului.
Figure 5. 4. Aleea Clasicilor din orașul Chișinău
Chișinăul este și capitala culturală a republicii. Deja de peste trei decenii orașul
găzduiește festivalul internațional "Mărțișor", festivalul internațional de Operă "Invită Maria
Bieșu", concursurile internaționale de dans, la care evoluează cu brio și ansamblul "Codreanca",
festivalul de satiră și umor "Danila Prepeleac". Chișinăuienii sunt mândri de teatrele municipale
"Guguță" și "Satiricus", Asociația de creație "Buciumul", "Teatrul unui actor".
O mindrie a orașului nostru și a întregii culturi naționale au devenit Maria Cebotari,
Alexei Mateevici, Tamara Ciobanu, Maria Bieșu, Nicolae Sulac, Nicolae Botgros, Gheorghe
Eșanu, Serghei Lunchevici, Maria Dragan, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli, Dumitru
Matcovschi, Mihai Cimpoi, Eugeniu Ureche, Veniamin Apostol, Domnica Darienco, Constantin
Constantinov, Ecaterina Cazimirov, Mihai Grecu, Glebus Sainciuc, Valentina Rusu-Ciobanu,
Mihail Muntean, Ion Paulencu, Dumitru Gheorghita , Vasile Zagorschi, Ion si Doina Aldea-
Teodorovici, Petre Teodorovi-ci, Ion Dumeniuc, Liviu Deleanu, Liviu Damian, Ion Vatamanu,
Vladimir Curbet, Eugen Doga, Ion Druță, Nelly Kameneva, Ion Suruceanu, Mihai Dolgan,
Liubomir lorga, Vasile lovu, Ion C. Ciobanu și multe alte personalități de creatie.
76
Grădinaru Sergiu
Chișinăul este un oraș european, bulevarde largi și luminoase, parcuri și scuaruri
inundate de verdeață, edificii moderne situate în vecinătatea clădirilor cu elemente ale
arhitecturii tradiționale, toate acestea ne prezintă orașul într-un colorit aparte.
De remarcat că Chișinăul este și un oraș foarte ospitalier, care-și ține mereu ușile
deschise pentru toți oaspeții Republicii Moldova, de care sântem oricând bucuroși.
Chișinău nu a suferit incendii de proporții mari sau alte situații de urgență ce să
împiedice dezvoltarea sa.
5.3 Prezentare subunităților pentru situații de urgență din municipiul

Chișinău
Proclamarea la 27 august 1991 a independentei Republicii Moldova a constituit un efort

reformator a instituţiilor statale.
În scopul reglementarii activităţii structurilor Apărării Civile a Republicii Moldova şi în
conformitate cu declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, în anul 1991, Preşedintele
Republicii prin Decretul nr.244 din 24 decembrie 1991 "Cu privire la Apărarea Civilă a
Republicii Moldova"12 a decretat trecerea sub jurisdicţia Republicii Moldova a Statului Major al
Apărării Civile, a instituţiilor şi organelor lui de comandă, precum şi a unităţilor militare ale
Apărării Civile a URSS, dislocate pe teritoriul republicii.
Prin decretul menţionat s-a stabilit că toate bunurile Statului Major al Apărării Civile a
Republicii Moldova şi ale instituţiilor din subordine, armamentul şi baza tehnico-materiala a
unităţilor militare ale Apărării Civile a URSS, dislocate pe teritoriul republicii sunt proprietatea
Republicii Moldova.
În continuare prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.265 din 14 mai 1993
Statul Major al Apărării Civile a fost trecut în subordinea Ministerului Apărării.
Apoi, prin Directiva Marelui Stat major al Forţelor Armate ale Republicii Moldova
nr.17/018 din 01 septembrie 1993 Statul Major al Apărării Civile a fost reorganizat în
Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.
Ţinând cont de faptul că sistemul protecţiei civile în majoritatea ţărilor dezvoltate este
separat de Forţele Armate şi specificul administrării protecţiei civile în regim cotidian, cît şi în
12
http://dse.md/istoria
77
Grădinaru Sergiu
situaţii excepţionale prin intermediul organelor administrative publice centrale, locale şi
agenţilor economici, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr.541 din 02 octombrie 1996
a retras Departamentul Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale din subordinea Ministerului
Apărării, precum şi Direcţia Pompieri si Salvatori din subordinea Ministerului Afacerilor Interne,
cu toate structurile lor departamentale, tehnica, patrimoniul, fondurile de bază şi de altă natură,
care au fost incluse în componenţa Departamentului.
Prin Legea Republicii Moldova nr.75-XV din 18 aprilie 2001 "Pentru modificarea si
completarea Legii nr.64-XM" din 31 mai 1990 denumirea departamentului a fost schimbată,
numindu-se Departamentul Situaţii Excepţionale.
În legătură cu aprobarea noii structuri a administraţiei publice conform Hotărârii
Guvernului nr.357 din 23.04.2005 "Privind masurile de reorganizare a unor ministere şi autorităţi
administrative centrale ale Republicii Moldova" Departamentul Situaţii Excepţionale se
reorganizează în componenta Ministerului Afacerilor Interne. Principiile fundamentale de
organizare a Protecţiei Civile în republica, sarcinile ei, cadrul juridic al activităţii în acest
domeniu, sunt stabilite de Legea "Cu privire la protecţia civila" nr.271-XIII din 09 noiembrie
1994.
Protecţia civilă a Republicii Moldova reprezintă un sistem de masuri şi acţiuni,
întreprinse pe scara întregului stat pe timp de pace şi de război, în vederea asigurării protecţiei
populaţiei, proprietăţii în condiţiile calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor,
epizootiilor, incendiilor.
Simbolică
Drapelul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului
Afacerilor Interne este aprobat de Guvernul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 1107 din
30.09.2008 Monitor Oficial N 187-188/1142 от 17.10.2008 şi reprezintă semnul distinctiv al
acestei organizaţii.
Drapelul reprezintă, simbolul cel mai statornic si sfânt al serviciului, care îl
individualizează si îl diferenţiază de celelalte organizaţii şi servicii, manifestînd sursa de mîndrie
şi inspiraţie a întregului Serviciu.
Drapelul Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale este format dintr-o
pînză dreptunghiulară (2 x 3) de culoare albastră-azur, purtînd la mijloc Emblema Serviciului.
Drapelul Serviciului există în două forme: drapelul original şi drapelul uzual.
78
Grădinaru Sergiu
Drapelul original
se confecţionează într-un singur exemplar, cu dimensiunile de 1000 x 1500
mm, şi conţine următoarele decoruri exterioare şi accesorii obligatorii:
a) franjuri de aur pe perimetrul pînzei, exceptînd latura de la hampă care se
festonează cu fir de aur;
b) două şnururi de aur prinse de vîrful hampei şi terminate cu ciucuri din acelaşi
material;
c) o panglică tricoloră în culorile drapelului de stat al Republicii Moldova terminată cu
franjuri de aur şi legată în fundă de vîrful hampei;
d) hampa este confecţionată din lemn vopsit de culoare roşu-închis, avînd lungimea de
2,5 ori mai mare decît înălţimea pînzei drapelului, iar talpa ferecată în metal;
e) vîrf standard pentru hampele drapelelor instituţiilor de stat ale Republicii Moldova.
Drapelul original al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale se păstrează
în biroul şefului Serviciului şi se scoate în public, la decizia şefului, cu prilejul unor ceremonii
oficiale solemne.
Drapelul uzual
al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al
Ministerului Afacerilor Interne reprezintă o pînză dreptunghiulară (2x3) de
culoare albastră-azur, purtînd la mijloc Emblema mare a Serviciului. De regulă,
el se îmbracă pe o hampă ordinară, de vîrful căreia se leagă o panglică tricoloră
în culorile drapelului de stat al Republicii Moldova.
Drapelul Serviciului poate figura pe diverse emisiuni poştale, suvenire, obiecte de
protocol etc. şi poate fi folosit în cadrul unor manifestaţii oficiale, festive, de revistă, sportive,
culturale, ştiinţifice, în diverse acţiuni şi aplicaţii, precum şi în alte cazuri, cu permisiunea şefului
Serviciului, sau a Comisiei Naţionale de Heraldică a Republicii Moldova, sau în scopuri
necomerciale, cu permisiunea autorilor.
În cazul arborării sau amplasării drapelului Serviciului alături de drapelul de stat al
Republicii Moldova, drapelul Serviciului se aşează într-o poziţie secundară faţă de acesta, mai la
dreapta sau mai jos, iar dimensiunile lui liniare să nu depăşească dimensiunile drapelului de stat.
79
Grădinaru Sergiu
Emblema
Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale al Ministerului
Afacerilor Interne reprezintă în cîmp albastru-azur o roză a vînturilor cu 16 raze
de aur, purtînd în inimă simbolul internaţional al protecţiei civile: un triunghi
echilateral albastru cu vîrful în sus înscris într-un cerc oranj - , înconjurată de
două ramuri de măslin de argint şi surmontată de o stea cu cinci raze de aur, o roză heraldică şi o
semilună conturnată din metal de argint, rău ordonate.
Figure 5. 5. Organigrama Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a MAI
80
Grădinaru Sergiu
5.4. Studiu de caz, orașul Chișinău
Chișinău fiind un oraș modern, având un aspect de capitală europeană este frecventat
de clădiri înalte. Unele dintre cele mai renumite sunt: Porțile orașului care au 25 de etaje este un
bloc locativ construit în anul 1979 la intrarea în oraș (fig. 5.6), blocul locativ de 22 etaje
„Romanița” (fig.5.7), Parlamentul Republicii Moldova care a fost construit în anii 1979.
Figure 5. 6. Porțile orașului
Figure 5. 7. Blocul Locativ Romanița
Blocul locativ „Romanița” este plasat în lista neagră a obiectivelor de menire socială la
care nu se respectă cerinţele Normelor şi Regulilor de apărare împotriva incendiilor. La clădirea
dată s-a depistat multe nergeuli și neajunsuri cum ar fi: casa scării antifum este blocată la fiecare
etaj prin amenajarea diferitor construcţii neautorizate; uşile din căile de evacuare de la etaje sînt
blocate (bătute în cuie); lipsesc uşile prevăzute pentru protecţia antifum a căilor de evacuare; în
casele scărilor lipseşte iluminatul de evacuare; apeductul interior de incendiu nu este alimentat
cu apă; hidranţii interiori de incendiu sînt demontaţi, lipsesc furtunurile şi ţevile de refulare;
instalaţia automată de semnalizare şi stingere a incendiilor nu funcţionează; pompele prevăzute
pentru ridicarea presiunii apei în apeductul interior de incendiu sînt defectate; sistemul de
81
Grădinaru Sergiu
protecţie antifum şi sistemul de suprapresiune a aerului în puţul ascensoarelor nu funcţionează;
stratul de protecţie antifoc (tencuială) a elementelor portante a casei scării este deteriorat.
Notă: La momentul actual de către DSP a fost coordonat proiectul de restabilire a
sistemului automat de stingere a incendiilor la blocul locativ nominalizat.
Pe 1 martie 2011 în acest bloc locativ a izbucnit un incendiu puternic. Când pompierii
au ajuns la faţa locului, erau cuprinse de flăcări trei apartamente de la etajele 17 şi 18.
Proprietara apartamentului numărul 95, de unde a pornit incendiul, a fost internată în spitalul
municipal „Sfânta Treime" din cauza intoxicaţiei cu fum. Pompierii au evacuat de urgenţă 95 de
persoane aflate la etajele 16-22 a blocului.
Pentru lichidarea incendiului au fost antrenate 11 autospeciale şi 50 de persoane. Focul
a fost stins în trei ore.
Motivele izbucnirii incendiului încă nu se cunosc, dar după unele surse se spune că
incendiul a fost provocat de o țigară aruncată la balconul vecinului.
Unul dintre cele mai mediatizate incendii din Chișinău și din Republica Moldova a fost
incendierea Parlamentului republicii pe data de 7 aprilie 2009 în urma protestelor a zeci de mii
de tineri care considerau fraudarea alegerilor, după părăsirea clădirii a forțelor de ordine ce aveau
scopul de a proteja obiectivul dat, protestatarii au intrat în Parlament și în jurul orei 20:00 au fost
incendiate două birouri de la etajul cinci, incendiile fiind lichidate. Alte două birouri de la acelaşi
etaj au fost incendiate la 20.30. La ora 23.00, forţele de ordine au preluat controlul asupra
Parlamentului, cu toate acestea, la 2.00, în clădirea Parlamentului a mai izbucnit un incendiu,
focul fiind adus din afara clădirii. Pentru lichidarea situațiilor excepționale forţele de ordine au
intervenit cu tunuri cu apă şi au folosit gaze lacrimogene pentru îndepărta protestatarii din
clădire.
În acea seară de coșmar pentru chișinăuieni, în jur de 50 de persoane au fost duse la
spitalul de urgenţă.
După datele statistice pentru anul 2010 în Chișinău au fost înregistrate 13 situații
excepționale, dintre care cel mai grav a fost pe data de 11.02.10, o avarie în sistemul termic în
sezonul rece, din sectorul Buiucani și a provocat un prejudiciu material în valoare de 240 mii
lei(20 000 $ USD). Deasemenea au fost înregistrate multe intervenții privind depistarea
munițiilor neexplodate care într-un an calendaristic echipele de intervenție au fost nevoite să
intervină de 7 ori, însă nu au provocat pierderi materiale.
Conform estimărilor, prejudiciul material total în urma producerii situaţiilor
excepţionale în m.Chişinău, pentru anul 2010, constituie 430 mii 402 lei(35 866 $ USD).
82
Grădinaru Sergiu
Însă ceea ce ține de anul 2011, pe parcursul a 9 luni ale anului curent numărul
incendiilor a constituit 1522 (în medie 5,57 pe zi), faţă de – 1384 incendii din perioada
respectivă a anului precedent. Acestea au condus la pagube materiale în sumă de 33,414 milioane
lei, decesul a 85 persoane, inclusiv 2 copii şi traumatizarea a 34 persoane. În comparaţie cu
perioada respectivă a anului precedent numărul incendiilor s-a majorat cu 10%, pierderile
materiale s-a majorat cu 6,5%.
Datorită intervenţiei prompte a pompierilor şi salvatorilor de la incendii au fost salvate
700 persoane şi bunuri materiale în valoare de peste 168,728 mln. lei.
Deși în Chișinău nu se înregistrează un număr mare de incendii de proporții majore în
caz de o intervenție la o astfel de clădire înaltă ar fi nevoie de toate forțele profesioniste pentru
stingerea incendiilor din capitală, care în total sunt 5 detașamente câte unul în fiecare sector din
oraș: Botanica, Buiucani, Ciocana, Rîșcani și Centru, sectorul în care este amplasat și obiectivul
dat.
Ca aplicație la tema ”Managementul situațiilor de urgență în caz de incendiu la clădirile
înalte, studiu de caz orașul Chișinău” am ales o clădire cu 14 nivele situată în centrul capitalei a
Rep. Moldova, pe strada Columna nr.101, lângă Catedrala Mitropolitană din Chișinău. Acest
obiectiv este de menire social - culturală cu bloc locativ, unde se desfășoară diferite activități
sociale întrucât aici sunt cazinouri, restaurante, apartamente de lux, birouri, magazine și un hotel
de lux, are o înălțime totală de 49,50 m și înălțimea ultimului nivel folosibil este de 44, 60 m.
Clădirea poartă denumirea de casa Krupenski(Fig. 5.8.), proprietarul clădirii.
Fiind situată în centrul orașului pe strada Columna intersecție cu strada Pușkin este
înconjurată de obiective de importanță deosebită. La sud se află Catedrala Mitropolitană din
Chișinău care este una dintre cele mai importante obiective din capitala Moldovei, la sud – est
este situat complexul comercial ”Sun City” care are 7 nivele, unde este mare aglomerare de
persoane zilnic, la nord se afla filiala centrală a Băncii de Economii din Moldova. Astfel putem
spune că obiectivul dat se află într-o zonă de importanță deosebită.
83
Grădinaru Sergiu
Figure 5. 8. Casa Krupenski
Accesul la clădire se poate efectua pe 3 laturi(fig. 5.9): pe la strada Pușkin, pe la strada

Columna din partea de sud și pe latura de vest a clădirii se intra tot pe aceeași stradă.
Deasemenea sunt prevăzute două intrări și ieșiri principale, o intrare în partea din față a clădirii,
unde sunt magazinele și birourile și a doua intrare prin curtea din spate, unde este prevăzută și o
parcare în două nivele. În caz de incendiu pompierii pot interveni pe cele trei laturi ale clădirii
accesibile autospecialelor, însă în orele de vîrf pe acesete două străzi ce intersectează clădirea
este un trafic că în cazul unui incendiu izbucnit la obiectivul dat accesul autospecialelor de
pompieri nu ar fi posibil într-un timp cît mai util.
Ceea ce ține de caracteristicile constructive ale clădirii sunt foarte rezistibile, este un
bloc nou renovat având sisteme de detecție și stingerea incendiilor funcționabile și moderne.
Pereții exteriori durabili din punctul de vedere al compoziției lor în care intră: porcelonat, mortar
M-100-20mm, un strat izoplast, un strat rubimast, mortar M 100-30 mm, cimentoplast 150 – 200
mm, beton monolit 150 mm.
84
Grădinaru Sergiu
Figure 5. 9. Plan amplasament
Casa Krupenski fiind destinată pentru mai multe meniri sociale are o structură mai puțin
obișnuită. În subsolul clădirii este prevăzută o parcare subterană pentru 25 de locuri pentru
autovehicule și are o înălțime de 4.60 m. Parterul este destinat pentru magazine intrarea fiind
accesibilă prin parte de sud a clădirii adică pe la strada Columna, etajele unu este rezervat pentru
birouri. Etajul doi este mai complex deoarece aici sunt mai multe încăperi și cu diferite destinații
cum ar fi un restaurant prevăzut pentru 150 de persoane tot aici intră și bucătăriile și camerele de
păstrare a alimentelor, terasa de vara este tot la același nivel care poate primi până la 100 de
persoane, tot aici se găsește și un bar – bufet. În aripa de vest a clădirii la același etaj este situat
un cazinou și cu o sală de aparate de jocuri ceea ce sporește gradul de risc la incendiu prin
prezența multor materiale combustibile și malini electrice. La etajele superioare sunt apartamente
de lux și un hotel de 5 stele, din cauza acestor dotări clădirea este înzestrată cu cele mai moderne
sisteme de siguranță și având chiar și propriile echipe de intervenție.
Din punctul de vedere a stingerii incendiilor rețelele de apă sunt funcționabile și au o
presiune necesară unei intervenții deoarece odată cu renovarea clădirii au fost restabilite și
rețelele de alimentare cu apă și hidranții au fost înlocuiți. Autospecialele de stins incendii pot
85
Grădinaru Sergiu
efectua alimentarea și de la obiectivele învecinate care la fel au hidranți funcționabili și amplasați
convenabil echipelor de intervenție, acest fapt fiind datorat renovării în anul curent a
complexului comercial „Sun City”, dar și a Băncii de Economii care este amplasată în imediata
apropiere și un obiectiv de maximă siguranță.
Pentru a preveni un început de incendiu, ca persoanele și bunurile materiale din această
clădire să se afle în siguranță, obiectivul ar trebui sa aibă în dotare cele mai performante instalații
de detecție și stingere a incendiilor, cu diverse tipuri de detectoare deoarece sunt încăperi cu
diferite activități ce se desfășoară zilnic și cu diferite materiale combustibile, un alt strict necesar
ar fi un echipament de control și semnalizare care să anunțe în cel mai scurt timp forțele de
intervenție.
În cazul unui incendiu izbucnit la casa Krupenski, pompierii de la detașamentul din
sectorul Centru ar trebui să ajungă la fața locului într-un timp cât mai operativ dar din cauza
ambuteiajului zilnic de pe străzile apropiate clădirii chiar și pe strada Columna unde este
amplasat obiectivul accsesul ar fi foarte dificil și ar îngreuna intervenția cât și amplasarea
corespunzătoare a autospecialelor, din cauza aceasta trebuie de calculat timpii de alarmare după
caz.
La sosirea la locul intervenției pompierii salvatori trebuie să efectueze cât mai rapid
recunoașterea, întrucît perimetrul clădirii este foarte mare trebuie stabilite numărul persoanelor,
numărul victemelor aflate în incintă și evacuarea imediată a acestora în colaborare cu forțele
private de securitate. După care se localizează focarul și se lichidează, aici intervine tehnica din
dotare a serviciilor profesioniste și aptitudinile lor.
Din punct de vedere a tehnicii din dotare a pompierilor în caz de incendiu în special la
clădirile înalte, din Republica Moldova putem spune că autospecialele de lucru cu apă și spumă
și echipamentele de intervenție nu sunt cele mai performante. Majoritate autospecialelor de stins
incendii sunt foarte vechi și uzate cum ar fi autospeciala de stins incendii ACI-40 ZIL 131,
MOD.137A (Fig. 5.10.) care este cea mai întâlnită în Republica Moldova, este un model din anul
1993 fabricat în Rusia, orașul Sankt – Peterburg, are o pompă centrifugă 40 l/s și rezervorul de
apă are o capacitate de 2600 l și un rezervor de lichid spumant de 170 l. Puterea motorului este
110 kW și atinge viteza de 80 km/h, servanți încadrați – 7 și masa totală este de 11100 kg.
86
Grădinaru Sergiu
Figure 5. 10. Autospeciala de stins incendii ZIL 131
În ceea ce privește stingerea incendiilor la clădirile înalte este nevoie de autoscări,

pompierii salvatori de la detașamentele din Chișinău au în dotare autospeciale din anul 1967
deasemenea fabricate în Rusia cum ar fi AS-30 ZIL 131, MOD.506ПМ.
Figure 5. 11. AS-30 ZIL 131, MOD.506ПМ.

Caracteristici:
- putere motor 150 c.p.
- înălţime de ridicare a scării 30 m;
- viteza maximă de deplasare 80 km/h;
- capacitate de ridicare maximă 160 kgf;
- capacitate de ridicare (scara strânsă) 1000 kg;
- unghiul de lucru pe orizontală 3600;
- unghiul de lucru pe vertical 0-750;
- masa totală 10185 kg.
87
Grădinaru Sergiu
Dintre autospecialele mai moderne fac parte modelele VOLVO, care sunt un pic mai
performante, au si pompe de joasă presiune, au un rezervor de 1800 l de aceea trebuie sa se
asigure alimentare continuă pentru stingerea unor incendii de mari capacități. Însă și aceste
autospeciale sunt produse în anul 1989 și sunt foarte puține în țară dar totuși sunt mai eficiente.
Figure 5. 12. Autospecial de stins incendii VOLVO F16
O altă autospecială pentru lucru cu apă și spumă este ACI-40 URAL, MOD. 5557 :
- ŞASIU DE TIP URAL-5557-40;
- PUTERE MOTOR 169 KW;
- NR. SERVANŢILOR 6;
- CAPACITATE REZERVOR APĂ 3000 L;
- CAPACITATE REZERVOR LICHID SPUMANT 180 L;
- POMPA DE TIP NŢPN-70/100M2;
- MASA TOTALĂ 21300 KG.
88
Grădinaru Sergiu
Figure 5. 13. ACI - 40 URAL
Autospeciala ACI – 40 – 8 KAMAZ, MOD 53215, are un avantaj că are

capacitatea rezervorului de apă mai mare ca la celelalte autospeciale:
- ŞASIU KAMAZ 53215(6*6),DIESEL;
- PUTERE MOTOR 176 KW;
- POMPA DE TIP PN-40/UV 40 L/S;
- NR. SERVANŢILOR 7;
- CAPACITATE REZERVOR DE APĂ 8000 L;
- CAPACITATE REZERVOR LICHID SPUMANT 500 L;
- VITEZA MAXIMĂ DE DEPLASARE 80 KM/H;
- MASA TOTALĂ 21000 KG
Figure 5. 14. ACI-40-8 KAMAZ
Autospecialele mai sus evidențiate sunt în dotarea detașamentelor de pompieri din

orașul Chișinău cu care pot interveni în caz de incendiu la clădirile înalte.
89
Grădinaru Sergiu
CONCLUZII
În urma acestei lucrări am evidențiat următoarele lucruri și am tras concluziile privind

tema „Managementul situațiilor de urgență în caz de incendiu la clădiri înalte. Studiu de caz
orașul Chișinău”. Putem spune că în secolul XXI numărul clădirilor înalte și foarte înalte este în
continuă creștere din cauza dezvoltării tehnicilor de construcții. Acest fapt pune în alertă
pompierii care trebuie să asigure siguranța persoanelor și a bunurilor aflate în astfel de incinte.
Orice construcție pe verticală trebuie să îndeplinească anumite norme de siguranță
contra incendiilor cum ar fi: stabilirea căilor de evacuare, dotarea cu instalații de detecție și
stingere a incendiilor, căile de acces pentru serviciile profesioniste, asigurarea cu hidranți
interiori cât și exteriori pentru alimentare cu apă etc.
Un rol important la izbucnirea unui incendiu îl constituie comportamentul uman în fața
unei astfel de situație de urgență, omul trebuie să fie pregătit, să nu-și piardă stăpânirea de sine
ca să prevină propagarea incendiului, să alerteze pompierii și să părăsească clădirea.
Serviciile profesioniste trebuie să intervină cu o operativitate maximă pentru stingerea
incendiilor, dar că aici operativitatea depinde de: profesionalismul echipelor și tehnica din
dotare. Dacă pompierii nu au autospecialele necesare intervențiilor ca în cazul Republicii
Moldova, majoritatea autospecialelor sunt foarte vechi sau sunt la mâna a doua ceea ce nu
corespund unor standarde, atunci incendiile nu vor putea fi lichidate într-un timp cât mai util și
vor fi pagube materiale foarte mari.
Din punct de vedere al profesionalismului pompierii salvatori din orașul Chișinău sunt
bine pregătiți, au o structură organizată și disciplinată, Departamentul pentru Situații
Excepționale are în subordine cinci detașamente în capitală, câte unul în fiecare sector al
orașului.
În cele din urmă putem spune că pompierii salvatori din Chișinău nu au dotările
necesare privind intervențiile în cazul incendiilor izbucnite la clădirile înalte.
90
Grădinaru Sergiu
BIBLIOGRAFIE
1. „Stingerea incendiilor”, P. Bălulescu, Editura tehnică 1981
2. „Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor” , P. Bălulescu,

Editura tehnică 1971
3. „Stabilirea şi pevenirea cauzelor de incendiu ”, I. Crăciun, V. Lencu, S. Calotă,
Editura tehnică 1993
4. Curs Tehnica și Tactica Stingerii Incendiilor la Clădirile înalte, A.Mocioi
5. http://www.dse.md/
6. Considerații privind comportarea și protecția la foc a construcțiilor și
instalațiilor în contextul legislației din domeniul apărării împotriva incendiilor, I. Flucuș,
M. Șerban
7. http://pompierul.md/index.php?option=com_content&view=section&layout=blog
&id=12&Itemid=64
8. http://pompierivideo.blogspot.com/2011/03/stingerea-incendiilor-in-cladiri-
inalte.html
Listă site-uri consultate:
 http://www.scribd.com/doc/28394232/Stingerea-Incendiilor-P-
Balulescu
 http://pompierul.md/
 http://www.google.md/imghp?hl=mo&tab=wi
91

Gradianru Sergiu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gradianru Sergiu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA DE POLIȚIE “ALEXANDRU IOAN CUZA”

Managementul situațiilor de urgență în caz

Prin prezenta, declar pe proprie răspundere că Lucrarea de licenţă cu titlul

Autor: Sergiu GRĂDINARU

Lista Figurilor ........................................................................................................ 7

Table of Figure ...................................................................................................... 7

Figure 1 1. Clădiri Istorice ...................................................................................... 15

Figure 2 1. Schema generală a rocesului de ardere ................................................. 22

Tabel 3. 1. Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in

În paginile de mai jos am elaborat o lucrare despre managementul intervențiilor la

In the pages below I developed a work about management of interventions on tall

Lucrarea prezentă expune unele aspecte despre managementul situațiilor de uregență în

1.1 Scurt istoric

Marile aglomerări urbane şi condiţiile vieţii moderne au determinat dezvoltarea

1.2 Noțiunea de clădire înaltă

Figure 1 2. Clădiri care nu se consideră înalte

Figure 1 3.Clădiri care nu se consideră înalte

Figure 1 4. Clădiri care nu se consideră înalte

Figure 1 5. Clădiri care nu se consideră înalte

Figure 1 6. Clădiri care nu se consideră înalte

Conform normelor americane NFPA se consideră – clădiri înalte clădirile la care

1.3 Caracteristici constructive

Cerinţele impuse pentru asigurarea confortului precum şi în vederea facilităţi

2.1 Noțiunea de incendiu

Arderea este o reacţie exotermă a unei substanţe combustibile cu un comburant, însoţită

Figure 2 1. Schema generală a rocesului de ardere

2.1.1. Categorii de pericol de incendiu

La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura

2.2 Apariția incendiilor la cladirile înalte

La clădirile înalte din cauza caracteristicilor constructive, prezența multor

2.3.Propagarea incendiilor la clădirile înalte

Incendiile izbucnite in cladirile inalte se mai caracterizeaza prin:

3.1. Comportamentul uman în fața focului

În procesul de evacuare se înregistrează o serie de etape care determină întârzieri. Este

T evacuare = Td + Ta + To + Ti + Tt + Tq (3.1), unde:

Comportamentul uman prezintă o importanţă deosebită în abordarea procesului de

Schema reprezentată de Proulx în 2002 explică etapele şi reacţiile oamenilor la foc:

Figure 3 1. Secvenţe ale reacţiilor ocupanţilor la foc (după Proulx, 2002)

Specificul proceselor psihice implicate în fenomenul de mulţime prezente şi în

Psihologii sociali au pus în evidenţă patru factori esenţiali în apariţia, desfăşurarea şi

Mijloacele utilizate de lideri în faţa mulţimilor

Conceptul de recunoaştere a pericolelor este o problemă importantă a securităţii la

Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile

Lungimea si latimea cailor de evacuare sunt in functie de timp.

Tabel 3. 2. Capacitatea de evacuare a unui flux C,in functie de destinatia cladirilor

La elaborarea planului de evacuare este necesar sa se tina seama de: starea

Când nu este posibil să se realizeze evacuarea persoanelor se trece la pregătirea și

3.4. Căi de evacuare din clădirile înalte în caz de incendiu

În construcţii, compartimente de incendiu, încăperi şi alte spaţii construite vor fi

3.4.1.Numărul căilor de evacuare

În construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni de construcţii independente din

3.4.2. Alcătuirea căilor de evacuare

Uşile folosite pe căile de evacuare trebuie să fie cu deschidere de tip obişnuit, pe

Figure 3 3. Modalităţi de realizare şi amplasare a uşilor de

Figure 3 5. Protecţia golurilor de acces la casele de scări

Casele de scări de evacuare ale nivelurilor supraterane se recomandă să nu fie

Figure 3 6. Modalităţi de realizare a nişelor în pereţii coridoarelor şi scărilor pentru evacuare

În cazul amplasării tubulaturilor colectoare de gunoi sau de alte materiale, în încăperi

Figure 3 7. Scări interioare şi exterioare

2) după asigurarea iluminării scărilor interioare pot fi:

Figure 3 8. Asigurarea iluminării scărilor interioare

Scări cu o rampă dreaptă

Scări cu două rampe drepte