Alex si cartile

Personajele:

Alex, copilul rasfatat

Cartea cu file

Cartea electronica (digitala)

Alex: In sfarsit singur, fara parinti, fara Ionut care este la gradinita! Of! Sunt tare plictisit…ce sa
fac? Ce sa fac? Sa vedem ce mai e nou pe facebook, cine ce a mai postat…asa…click!
Ok…acum sa vad daca am primit un e-mail…hopa…ma suna Mihai sa mergem la sala de sport.
Nu-i raspund ca n-am chef sa fac gimnastica sau alte chestii din astea. Mai bine ma duc repede sa
imi iau un sandvis de la fast-food-ul de vis-à-vis si il savurez in timp ce ma joc pe tableta.

Cartea cu file: Hei, Alex! Iti propun o solutie!

Alex: Ce?! Cine a vorbit?

Cartea cu file: Eu, aici sus! Pe raftul cu carti…cea mica, groasa si colorata, ,,Basmele
romanilor’’

Alex: Poti vorbi?! Doar esti o carte!

Cartea cu file: Pot vorbi, dar numai cu persoane speciale. Destinul tau a fost ales, astfel
incat sa ai prieteni buni care sa te inveseleasca, sa te ajute sa uiti de singuratate, sa te
indrume la teme cand ai nevoie.

Alex: N-am nevoie de o carte! Vezi-ti de treaba ta! Am destule lucruri de facut: trebuie sa trec la
urmatorul nivel al jocului pe care nu l-am terminat aseara inainte sa-mi faca mama observatie ca
e ora de culcare, trebuie sa…

Cartea cu file: Ia-ma de pe raft! Rasfoieste-ma! Citeste-ma si nu vei regreta!

Cartea electronica: Stati asa! Tu, carticica cu file, nu esti mai buna ca mine! Eu sunt prietena
lui Alex!

Cartea cu file: Hm…tu?! Nu esti decat un lucru modern care indeparteaza copiii de carti!

Cartea electronica: Nu e adevarat! Eu sunt usor de accesat, sunt plina de imagini vii, sunt tot
timpul ingrijita…pe cand tu esti prafuita si uitata de ani buni in biblioteca.

Cartea cu file: Alex, uita-te la mine! Iti aduci aminte cand erai mic si imi rasfoiai paginile
cu maine tale gingase? Nu pot sa cred ca ai uitat de povestile pe care ti le citeau parintii la
culcare!
Alex: E adevarat, dar stiinta a evoluat…

Cartea cu file: Daca asta vrei cu adevarat, eu ma retrag multumimdu-ma ca ti-am colorat
lumea copilariei, ca te-am dus in lumea personajelor si ai adormit cu gandul la alta poveste.

Cartea electronica: Scuze daca am gresit cu ceva! N-am vrut sa te supar. Cu totii stiu ca eu,
cartea electronica, sunt mai rapida, deschid noi cai spre lumea cunoasterii si sunt mai atractiva
pentru copii.

Cartea cu file: Da, dar eu sunt o prietena tacuta si rabdatoare care poate fi consultata
oricand de oricine (copii, batrani care nu stiu sa utilizeze mijloace informationale de ultima
generatie), pe cand tu ai putea fi blocata oricand de un virus sau oprita din cauza lipsei de
energie electrica.

Cartea electronica: Da, dar eu pot fixa cu usurinta pagina la care a ramas, fara sa mai
memorize numarul ei, pe cand tu….

Cartea cu file: Si eu, de asta exista semnul de carte!

Alex: Nu va mai certati! Un lucru este cert: mi-am dat seama ca am in camera mea doua prietene
adevarate dupa cum spunea bunica: ,,Prietenii sunt acolo unde cunoasterea si pacea dainuie’’

Toti ies din scena dansand si cantand

,, Nooooooi, cartile,

Alaturi de om mereu

Cu noi iti implinesti visele,

Prieteni la bine si la greu!”