CAPITOLUL I RENTABILITATEA ÎNTREPRINDERILOR

1.1 Particularități ale entităților prestatoare de lucrări sau servicii

Potrivit legislației comunitare, prin entitate se înțelege ” orice întreprindere angajată într-o
activitate economică, adică o activitate constând în oferirea de bunuri sau prestarea de servicii
pe o piață dată, independent de statutul său juridic sau de modul de finanțare”.1

Pentru ca, condițiile să fie îndeplinite nu este necesar ca entitatea să aibe ca principal
obiectiv obținerea de profit. În funcție de aria în care activează, entitățiile pot fi fizice sau
juridice.

În cadrul acestora sunt create condiții foarte bune de desfăsurare a activității, având ca
scop creșterea productivității angajațiilor și plata contribuțiilor la bugetele statului.

Deci entitățiile pot fi considerate niște organisme vii care se nasc, trăiesc și mor. Ele
gestionează un ansamblu de resurse fizice și financiare și au ca obiect principal obținerea de
profit( Suciu, 2009).

Entitățiile mai poartă și denumirea de întreprinderi sau firme comerciale. Conform

profesorului Nicolescu întreprinderile reprezintă” organisme cu vocaţie industrială sau
comercială cu un centru de profit şi o singură activitate de bază”( Nicolesucu ș.a, 2008).
Astfel putem spune că acestea au rol esențial în economie, deoarece duc la creșterea
competitivității, forței de muncă și capitalului investit.

În ceea ce privește firma comercială, profesorul Suciu este de părere că aceasta

”poate să cuprindă mai multe unități care prestează activități identice, localizate în diverse
zone geografice sau filiale care fac afaceri diferite în aceași zonă”. Activitatea entității
generează două categorii de fluxuri:

 fluxuri de cheltuieli reprezentate de intrarea factorii de producție;

1
http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/altele/legea-concurentei.html, accesat la 01.12.2016
1
  fluxuri de venitruri, reprezentate de ieșirea factorilor de producție.( Suciu,2009).

Analizând piața românească, observăm că majoritatea entităților prestatoare de servicii au

ca formă juridică de funcționare : societatea cu răspundere limitată. Conform ultimelor
statistici, în anul 2017 pe piața românească și-au început activitatea alte 11.656 de societăți cu
răspundere limitată, numărul lor fiind în scădere cu 18% comparativ cu anul 2016.2

1.1.1 Diagnosticul financiar

Cuvântul “diagnostic” provine din grecescul ”diagnostikos și înseamnă “a avea

capacitatea de a discerne”. Împrumutat din medicină în analiza financiară, diagnosticul
sugerează necesitatea consultării periodice a organizației pentru a-i analiza starea,
dinamiscmul și capacitatea de a se adapta schimbărilor care apar în mediul exterior ei. În
comparație cu diagnosticul medical, diagnosticul financiar nu se limitează doar la doar la
problemele întâmpinate de orgainizație ci găsește și o soluție.

Premisele diagnosticului sunt următoarele:

- orice organizație este un organism viu care parcurge toate etapele existenței: nașterea,
creșterea, maturitatea și moartea;

- în oricare din etapele parcurse, organizația se poate confruntă cu disfuncționalități cauzate

de factori interni și/sau externi;

- pentru creșterea longevității și bunăstării organizației este necesară supravegherea stării de

sănătate și prevenirea apariției unor anomalii funcționale. ( Achim, 2015).

1.2 Situatiile financiare, oglinda activității entităților

O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar, care ofere
posibilitatea adoptării unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare, se bazează în primul
rând pe date şi informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii, însă nu se poate
baza numai pe aceasta. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii:

2
https://www.news.ro/economic/registrul-comertului-romanii-au-infiintat-17-251-firme-primele-doua-luni-
2017-11-3-putine-fata-aceeasi-perioada-anului-trecut-numarul-srl-uri-scazut-au-inregistrate-multe-pfa-uri-
1922404922002017031116853653, accesat la 01.12.2016
2
  informaţii generale pe plan economic, fiscal şi monetar;
 informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea;
 informaţii de ordin economic şi juridic asupra întreprinderii( Petrescu b, 2008).

Informațiile generale fac referire la situația generală a economiei la un momendat,

fiind influențată de conjuncturiile favorabile sau nefavorabile, acestea pot fi legate de criza
economică, rata inflației sau numărul tranzacților realizate pe burse.

Informațiile sectoriale fac referire la tipologia produselor, tehnologia folosită în

procesul de fabricație care pot influența direct sau indirect rentabilitate entității.

Informațiile economice și juridice, pot fi publice sau secrete și au un impact major

asupra entității.

Diagnosticul financiar nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale unei

imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentată partenerilor economici şi sociali interni şi
externi. Astfel, imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este oferită de contabilitatea
generală, care ne pune la dispoziție informaţiile necesare analizei financiare care cuprind
următoarele documente egale ca importanţă:

 Bilanţul,
 Contul de profit şi pierdere,
 Situaţia modificărilor capitalului propriu,
 Situaţia fluxurilor de trezorerie,
 Notele explicative la situaţiile financiare anuale( Petrescu b, 2008).

Bilanțul contabil, reprezintă componenta de bază a situațiilor financiare prin care prezintă
ansamblul elementelor de activ, datorii, capitaluri proprii, la sfârșitul exercițiului financiar,
precum și în cazul fuziunii, diviziunii sau încetării.

Bilanțul contabil pune în practică unul dintre principiile de bază ale contabilității și
anume, dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale sunt reprezentate atât sub
aspectul componenței materiale, cât și sub aspectul surselor de proveniență(Suciu 2009).

Contul de profit şi pierdere este unul dintre documentele contabile de sinteză

prevăzute în Legea contabilităţii, în care sunt reflectate veniturile şi cheltuielile unei
3
întreprinderi pe o perioadă determinată de timp (semestrul şi anul financiar contabil), precum
şi modul de formare a indicatorilor de rezultat.

Structura Contului de profit şi pierdere cuprinde:

 toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul perioadei analizate,

împărţite în trei mari categorii: de exploatare, financiare şi extraordinare;
 toate cheltuielile aferente veniturilor, pe parcursul aceleiaşi perioade împărţite în trei
mari categorii, prin simetrie cu structura veniturilor: de exploatare, financiare şi
extraordinare(Petrescu b, 2008).

Contul de profit sau pierdere este important în procesul de analiză a rentabilităţii unei
întreprinderi, deoarece:

 permite determinarea rezultatului global al activităţii într-o anumită perioadă;

 permite determinarea rezultatului pentru fiecare tip de operaţiune realizată şi analiza
influenţei fiecărei componente de structură implicate în realizarea rezultatului global 3
(Chebac ș.a, 2010).

Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit
capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând
analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea).

Situaţia fluxurilor de trezorerie oferă informaţii referitoare la capacitatea entităţii de a genera

numerar şi echivalente din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională, precum şi
la modul de utilizare a acestora.

Notele explicative la situaţiile financiare anuale prezintă informaţii despre bazele de întocmire
a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază informaţiile
prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de
analiză, situaţii şi indicatori care nu se găsesc în altă parte4

3
http://documentslide.com/documents/analiza-si-diagnostic-financiar-56d77b238bed9.html, accesat la
01.12.2016
4
Petrescu S., Analiza și Diagnosticul Financiar-Contabil, Editura CECCAR, Ediția a-II-a, București 2008,
pag.22
4
1.3 Conceptul de rentabilitate și indicatorii de apreciere

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin
utilizarea factorilor de producție.

Deci, rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficiențeii
întregii activității economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor factorilor de
producție, din toate stadiile circuitului economic.5

Obiectivele majore ale întreprinderii constau atât în mărirea averii participanţilor la

viaţa acesteia (acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi în creşterea valorii sale, necesară
asigurării propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea
unei activităţi rentabile, care să permită în primul rând remunerarea factorilor de producţie
(munca şi capitalul) indiferent de provenienţă, precum şi realizarea unui surplus (Petrescu b,
2008).

Întrucât profitul are un caracter static, specialiștii sun de părere că trebuie să se ia în

considerare și alți indicatori ca:

 valoarea economică adăugată (EVA);

 valoarea adăugată a acționarilor ( VAA);
 valoarea adăugată sub formă de cash-flow(CVA);6

1. Valoarea economică adăugată(EVA) - exprimă îmbogăţirea întreprinderii pe parcursul
unui exerciţiu ţinând cont nu numai de costul datoriei ca în cazul PN dar şi de costul
capitalului propriu. Semnificaţia acestui indicator constă în nivelul rezultatului ce
trebuie obţinut, şi care reflectă creşterea de valoare, după ce au fost remuneraţi
aportatorii de capital, respectiv, creditorii şi acţionarii întreprinderii. Sau care este
surplusul de profit net operaţional (de exploatare) după deducerea costului de
oportunitate al capitalului investit, astfel:7

5
Suciu G, Analiza economico- financiară, Editura Infomarket, Brașov 2009, pag.107
6
Ibidem 3, pag. 49
7
http://www.financejournal.ro/fisiere/revista/135231024412_RO.doc, accesat la 01.12.2016
5
𝐸𝑉𝐴 = 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑛𝑒𝑡 – Costul capitalului investit (1.1)

𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑛𝑒𝑡 = 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡ă𝑟𝑖𝑖 − 𝐼𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 (1.2)

2. Valoarea adăugată a acționarilor - reprezintă profitul obținut de aceștia raportat la

capitalul investit. Se calculează după următoarea formulă:

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑛 𝑎𝑐ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟

VAE= (1.3)
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑖

𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑖 = 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖 + 𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑟𝑒𝑔𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡𝑒 ( 1.4)

3. Valoare adăugată sub formă de cash-flow- se referă la raportul dintre sumele plătite
creditorilor și împrumuturile luate de la aceștia.

Formula după care se calculează este următoarea:

𝐶ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑛𝑑 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑒

𝐶𝑉𝐴 = (1.5)
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒

Pe lângă asta este necesar să calculăm și indicatori ca:

 Lichiditatea;
 Solvabilitatea;
 Gradul de îndatorare;
 Marja brută din vânzări.
a) Lichiditatea - este indicatorul care măsoară capacitatea firmei, la un moment dat, de a-
și acoperi datoriile pe termen scurt prin valorificarea tuturor activelor curente ale
firmei. Se calculează după formula:
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝐿= (1.6)
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒

𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 = 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 + 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑛ț𝑒 + 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑜𝑛𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡ăț𝑖 𝑏ă𝑛𝑒ș𝑡𝑖 (1.7)

𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 = 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑠𝑐𝑢𝑟𝑡 𝑐ă𝑡𝑟𝑒 𝑏ă𝑛𝑐𝑖, 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖, 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖 ș𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑡 8 (1.8)
b) Solvabilitatea - evidențiază capacitatea unei societăți de a face față scadențelor pe
termen lung și mediu și depinde de mărimea acestor datorii și de costul îndatorării. Prin

8
http://abctrainingconsulting.ro/blog-posts/lichiditatea-generala/, accesat la 01.12.2016
6
 urmare, în măsura în care activul real este suficient ca să îi permită plata tuturor
datoriilor, societatea este solvabilă. Astfel, solvabilitatea urmăreşte capacitatea acesteia
de a-şi achita obligaţiile totale din resurse totale, pe baza acestui indicator putându-se
evalua riscul incapacităţii de plată pe termen lung (insolvabilitatea sau risc de
faliment).9 Se calculează după următoarea formulă :

𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
𝑆= x 100 (1.9)
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖

c) Gradul de îndatorare - este un indicator general al îndatorării și calculează proporția în

care activul total este finanțat din alte surse decât cele proprii, cum sunt credite,
furnizori, datorii la stat. Indicatorul este inversul solvabilității patrimoniale și poate
avea valori mai mici sau egale cu 1. În condiții normale de activitate gradul de
indatoare trebuie să se situeze în jur de 50%. O limită sub 30% indică o rezervă în
apelarea la credite și împrumuturi iar peste 80% o dependența de credite, situație
alarmantă.10 Se calculează folosind formula:
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 î𝑚𝑝𝑟𝑢𝑚𝑢𝑡𝑎𝑡
𝐺= x100 (1.10)
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 î𝑚𝑝𝑟𝑢𝑚𝑢𝑡𝑎𝑡+𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑢

d) Marja brută din vânzări – se calculează după următoara formulă:

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖

𝑀= (1.11)
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖

1.4 Ratele de rentabilitate la entitățile prestatoare de servicii

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau

pierdere) şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse
consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale).11 Rata rentabilităţii este o mărime
relativă care exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. În ansamblul
indicatorilor economico-financiari rata rentabilităţii se situează printre cei mai sintetici

9
http://legestart.ro/interpretarea-indicatorilor-de-solvabilitate-in-contextul-situatiilor-financiare-anuale/, accesat
la 01.12.2016
10
https://www.goldring.ro/gradul-de-indatorare-teorie.html, accesat la 01.12.2016
11
Vâlceanu Gh.,Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004,
pag. 269
7
indicatori de eficienţă ai activităţii întreprinderii12 . În profit şi rata rentabilităţii se reflectă
rezultatele activităţii întreprinderii din toate stadiile circuitului economic. Comparativ cu
costurile pe produs, care reflectă rezultatele din stadiul producţiei, rata rentabilităţii le
sintetizează şi pe cele din stadiul distribuţiei. Rata rentabilităţii, ca indicator de eficienţă,
poate căpăta forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau profitul net la
numărător, sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de
producţie.13

Avantaje ale utilizării ratelor :

 măsoară într-o manieră directă și sintetică performanțele întreprinderii ;

 permite comparații pertinente în timp și spațiu ;
 permite aprecierea locului entității în mediul său de activitate ( Suciu, 2009).

În continuare vom analiza ratele de rentabilitate financiare și economice, grupa în

următoarele categorii :

A) Activitate și valoare adăugată

Aici vom inculde următoarele rate:
1) Rata de variației a cifrei de afaceri( 𝑅1 )se calculează după formula :

𝑉𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑎 𝑐𝑖𝑓𝑟𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖

𝑅1 = x 100 (1.12)
𝐶𝐴𝑁−1

2) Rata de variație a volumului de afaceri ( 𝑅2 ) se calculează după :

𝑉𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑎 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝑅2 = x 100 (1.13)
𝑉𝑜𝑙𝑢𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖𝑁−1

3) Rata de variație a valorii adăugate(𝑅3 ) șe calculează folosind formula de mai jos :

𝑉𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑎 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑎𝑑ă𝑢𝑔𝑎𝑡𝑒

𝑅3 = x100 (1.14)
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑑ă𝑔𝑎𝑡ă𝑁−1

B) Strucutură
4) Rata de marjă comercială(𝑅4 ) se calculează după formula 14:

12
Gheorghiu Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004,
pag. 195
13
http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/8.pdf, accesat la 01.12.2016
14
Suciu G, Analiza economico- financiară, Editura Infomarket, Brașov 2009, pag.228

8
 𝑅4= 𝑀𝑎𝑟𝑗𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑟𝑐𝑖𝑎𝑙ă
𝑥100
(1.15)
𝑉â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑚ă𝑟𝑓𝑢𝑟𝑖

5) Rata valorii adăugate(𝑅5 ) se calculează ca :

𝑅5= 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑑ă𝑢𝑔𝑎𝑡ă
𝑥 100
(1.16)
𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐ț𝑖𝑒,𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 𝑚ă𝑟𝑓𝑢𝑟𝑖,𝑠𝑢𝑏𝑣𝑒𝑛ț𝑖𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒

C) Mijloace de exploatare
6) Echipament pe salariat(𝑅6 ) se calculează ca :
𝑅6= 𝐸𝑐ℎ𝑖𝑝𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑑𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 (1.17)
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖

D) Duratele de rotație a componentele NFR

7) Durata de rotație a clienților(𝑅7 ), exprimat în număr de zile :
𝑅7= 𝐶𝑙𝑖𝑒𝑛ț𝑖+𝑒𝑓𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑠𝑐𝑜𝑛𝑡𝑎𝑡𝑒𝑥360 (1.18)
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖

8) Durata de rotație a furnizorilor(𝑅8 ), exprimat în număr de zile :

𝑅8= 𝐹𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖−𝐴𝑣𝑎𝑛𝑠𝑢𝑟𝑖 ș𝑖 𝑠𝑐𝑜𝑛𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑣ă𝑟𝑠𝑎𝑡𝑒
𝑋 360
(1.19)
𝐶𝑢𝑚𝑝ă𝑟ă𝑡𝑢𝑟𝑖 ș𝑖 𝑐ℎ𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑒𝑙𝑖 𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑛𝑒 𝑖𝑛𝑐𝑙𝑢𝑠𝑖𝑣 𝑇𝑉𝐴

9) Durata de rotație a stocurilor de mărfuri(𝑅9 ) exprimat în număr de zile :

𝑅9= 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑚ă𝑟𝑓𝑢𝑟𝑖
𝑥360
(1.20)
𝐶𝑢𝑚𝑝ă𝑟ă𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑚ă𝑟𝑓𝑢𝑡𝑖

10) Ponderea NFR(𝑅10 ) :

𝑁𝐹𝑅𝐸
𝑅10 = 𝑥 360 (1.21)
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 𝑓ă𝑟ă 𝑇𝑉𝐴

E) Rezultatele exploatării
11) Rata marjei brute de exploatare(𝑅11 ) :
𝐸𝐵𝐸
𝑅11 = 𝑥100 (1.21)
𝑉𝑒𝑛𝑖𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒

12) Rentabilitatea netă a capitalului de exploatare (𝑅12 ) se calculează ca :

𝐸𝑥𝑐𝑒𝑑𝑒𝑛𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒
𝑅12 = 𝑥 100 (1.22)
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒

F) Structura financiară
13) Acoperirea integrală a capitalului angajat(𝑅13 ) :
𝑅𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛ț𝑎𝑟𝑒
𝑅13 = 𝑥100 (1.23)
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑡

14) Rata de îndatorare(𝑅14 ) se calculează după formula :

𝑅 Î𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒+𝑎𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎ț𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 (1.24)
14= 𝑥 100
𝐹𝑖𝑛𝑎𝑛ț𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑒

15) Acoperirea capitalurilor investite(𝑅15 ) se calculează ca:

9
 𝑅15= 𝐹𝑖𝑛𝑎𝑛ț𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙ă
𝑥100
(1.25)
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡𝑒

16) Finanțarea curentă a NFR(𝑅16 ) se calculează ca15:

𝑅15= 𝐶𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒 𝑏𝑎𝑛𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒𝑥 100 (1.26)
𝑁𝐹𝑅

Calculate în mai multe variante, în funcţie de factorii raportului efect-efort, ratele de

rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp, în spaţiu sau cu valori standard
acceptate sau elaborate de organisme de specialitate, şi pot fi determinate în următoarele variante
(Petrescu b, 2008) :

1) Rata rentailității activelor (ROA) - este unul dintre indicatorii principali de

rentabilitate ai unei companii, și măsoară eficientă utilizării activelor, din punctul de
vedere al profitului obținut. Dacă în cazul rotației activelor totale este vorba de câți lei
de vânzări se obțin de pe urmă unui leu de active, rentabilitatea activelor arată câți lei
aduce sub formă de profit un leu investit în active. Se poate spune că este un
indicator mai important și mai complet, pentru că scopul final al oricărei afaceri este
obținerea de profit.16Se calculează folosind formula:

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑅𝑂𝐴 = 𝑥100 (1.27)
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑏𝑖𝑙𝑎𝑛ț𝑖𝑒𝑟

2) Rentabilitatea capitalului angajat(ROCE) - este un raport financiar care măsoară

profitabilitatea unei companii și eficiența cu care este utilizat capitalul său. ROCE se
calculează ca17:
𝐸𝐵𝐼𝑇
ROCE= 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑔+𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑟𝑝𝑖𝑖 (1.28)

3) Rentabilitatea capitalurilor proprii(ROE) - este raportul dintre venitul net al unei

afaceri pe parcursul unui an la capitalurile proprii săi în cursul acelui an. Este o
măsură a rentabilității investițiilor ale acționarilor. Acesta arată venitul net ca procent
din capital acționar. Se calculează după formula18 :
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
ROE= 𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖 (1.29)

15
Suciu G, Analiza economico- financiară, Editura Infomarket, Brașov 2009, pag.228-230
16
https://www.tradeville.eu/tradepedia/indicatori-de-rentabilitate-companii, accesat la 01.12.2016
17
http://www.investopedia.com/terms/r/roce.asp, accesat la 01.12.2016
18
http://accountingexplained.com/financial/ratios/return-on-equity, accesat la 01.12.2016
10
 4) Rotația activului imobilizat- măsoară eficientă utilizării activelor fixe (imobilizate), și
este asemănătoare cu rotația activului total. În acest caz este însă vorba de raportul
dintre cifră de afaceri netă și activele imobilizate. Este un indicator extrem de util,
pentru că arată care este rezultatul, privit prin prismă cifrei de afaceri, al banilor
investiți în active pe termen lung (fabrici, utilaje, clădiri și terenuri, etc.). Dacă rată de
rotație este una ridicată, înseamnă că activele fixe sunt folosite eficient și că fiecare leu
investit în acestea are că rezultat o sumă convenabilă obținută din vânzări.19
Se calculează după formula:
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
RAI= 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒 (1.30)

5) Rotația activului total (RAT) - Acest indicator arată de câte ori sunt transformate
activele în vânzări pe parcursul unui an, sau mai simplu cifră de afaceri la 1 leu active.
Cu cât acest indicator este mai mare cu atât este mai bun. În general, sectoarele
caracterizate de o rată de rotație a activelor mai mare au o marjă de profit mai mică și
invers, cele cu marje de profit mai ridicate au rațe de rotație a activelor mai mici.20
Se calculează folosind formula:
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
RAT= (1.31)
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣

6) Rata rentabilității economice(RE) - o asemenea rată pune în evidența performanțele

utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit. În
literatură de specialitate există mai multe modele de calcul și analiză a raței
rentabilității economice. Printre acestea, cele mai des utilizate sunt21 :
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡
RE= 𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑥 100 (1.32)

19
Ibidem 15
20
https://www.goldring.ro/indicatori-de--masurare-a-lichiditatii.html, accesat la 01.12.2016
21
http://www.qreferat.com/referate/economie/ANALIZA-RATELOR-DE-RENTABILITA438.php, accesat la
01.12.2016
11