Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formule BAC
Formule BAC
Formule de calcul
(a b) 2 a 2 2ab b 2
( a b) 2 a 2 2ab b 2
a 2 b 2 (a b)( a b)
a 3 b 3 (a b)(a 2 ab b 2 )
a 3 b 3 (a b)(a 2 ab b 2 )
(a+b) 3 a 3 3a 2 b 3ab 2 b 3
(a-b) 3 a 3 3a 2 b 3ab 2 b 3
a n b n ( a b)(a n 1 a n 2 b b n 1 )
Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R R,f(x)=ax+b,a 0 , a,b R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A ( , ) G f f ( )
Funcţia de gradul II
Definiţie:f:R R,f(x)=ax 2 bx c, a 0 ,a,b,c R se numeşte funcţia de gradul II
Maximul sau minimul funcţiei de gradul II
b
Dacă a<0 atunci f
, realizat pentru x =
max
4a 2a
b b
Dacă a >0 atunci f min , realizat pentru x = ;Vârful parabolei V( , )
4a 2a 2a 4a
b
Ecuaţia de gradul II:ax 2 bx c 0 ;x 1, 2 , b 2 4ac
2a
b c
Relaţiile lui Viete:x 1 x 2 , x1 x 2
a a
Dacă 0 ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă 0 ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă 0 ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă 0 ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x b
2a
f(x)
4a
a>0
x b
2a
f(x)
4a
1
0
x - x1 x2
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
0
x - x 1 x2
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
0
x -
f(x) semnul lui a
2
Funcţii pare,funcţii impare,funcţii periodice.
Definiţii:
f:R→R se numeşte funcţie pară dacă f(-x) = f(x), ∀ x R
f:R→R se numeşte funcţie impară dacă f(-x) = -f(x), ∀ x R
f:A→R(A R) se numeşte periodică de perioadă T 0, dacăx A avem x+T A şi
f(x+T)=f(x).Cea mai mică perioadă strict pozitivă se numeşte perioada principală.
Numărul funcţiilor f:A→B este [n(B)] n ( A) ,n(A) reprezentâd numărul de elemente al
mulţimii A.
Num ărul func ţiilor bijective f:A→A este egal cu n!,n fiind numărul de elemente al
mulţimii A.
Numărul funcţiilor injective f:A→B este A kn ,unde n reprezintă numărul de elemente al
mulţimii B, iar k al mulţimii A(k n)
Funcţia exponenţială
Definiţie f: R→ (0,∞), f(x)= a x ,a>0,a 1 se numeşte funcţie exponenţială.
Propriet ăţi:
1)Dacă a>1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a (0,1) f strict descrescătoare
3)Funcţia exponenţială este bijectivă
Funcţia logaritmică
Definiţie: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a>0, a ≠ 1 se numeşte funcţie logaritmică.
Propriet ăţi:
1)Dacă a >1 ⇒ f strict crescătoare
2)Dacă a (0,1) f strict descrescătoare
3)Funcţia logaritmică este bijectivă
4)log a xy log a x log a y 5)log a x m m log a x ,m R
x
6)log a log a x log a y 7)a log a x x
y
log b A 1
Schimbarea bazei:log a A ,log a b
log b a log b a
Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care
diferenţa oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia
progresiei aritmetice:a n 1 a n r , n 1
Se spune că numerele a 1 , a 2 , , a n sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii aritmetice.
a a n 1
Teoremă:şirul ( a n ) n 1 este progresie aritmetică a n n 1 , n 2
2
Termenul general al unei progresii aritmetice:a n a1 (n 1) r
ac
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie aritmetică b
2
(a a n ) n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n 1
2
Trei numere x 1 , x 2 , x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma :
3
x 1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r R .
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x 2
= u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r R .
Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b
n , b1 0 în care raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q,
bn 1
numit raţia progresiei geometrice: q ,q 0
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 , , bn sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn ) n1 este progresie geometrică bn 2 bn 1 bn 1 , n 2
Termenul general al unei progresii geometrice:b n b1 q n 1
Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică b 2 a c
b1 ( q n 1)
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n ,q 1 sau S
q 1
n n b1 , dacă q = 1
Trei numere x 1 , x 2 , x3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
x 1 , x 2 u , x3 u q, q 0
q
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
x 1 = 3 , x 2 , x3 u q, x 4 u q , q 0
3
q q
Formule utile:
n(n 1)
1+2+3+ n
2
n(n 1)(2n 1)
1 2 n
2 2 2
6
n ( n 1) 2
1 3 2 3 n 3 [ ]
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:
x, x 0
x
x , x 0
1. x 0, x R 2. x y x y 3. x x 4. x y x y 5.
x x
y y
6. x a a x a, a 0 7. x a x ( , a ] [a, ), a 0 8.
x y x y
Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, x R , [x] Z şi {x} [0,1)
2. [x] x< [x]+1, [x] = a a x < a+1
4
3. [x+k]=[x]+k, x R, k Z
4. {x+k}={x}, x R, k Z
Numere complexe
1. Numere complexe sub formă algebrică
z =a+bi, a,b R , i = −1, a=Re z , b=Im z
2
z z
4. 1 1
z2 z2
5.z R z z
6.z R i z z
Modulul unui număr complex: z a2 b2
Proprietăţi:
1. z 0, z C 2. z z 3. z1 z 2 z1 z 2
z1 z1
4. 5. 6. z1 z 2 z1 z 2
n
zn z
z2 z2
Numere complexe sub formă trigonometrică
Forma trigonometrică a numerelor complexe:
b
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a b , tgt ;r-raza polară;t-argument redus,t [0,2 )
2 2
a
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Opera ţii:
z 1 r1 (cos t1 i sin t1 ), z 2 r2 (cos t 2 i sin t 2 )
z 1 z 2 r1 r2 [cos(t1 t 2 ) i sin(t1 t 2 ) ], z n r n (cos nt i sin nt )
z1 r
1 [cos(t1 t 2 ) i sin(t1 t 2 )]
z 2 r2
t 2k t 2k
n
z z k r (cos
n
i sin ), k {0,1, , n 1}
n n
Combinatorică
n!=1 2 n ,n N (0! 1) , P n n! ,n N
n! n!
An Cn
k k
,0 k n; k , n N , n 1 , 0 k n; k , n N
( n k )! k!( n k )!
Propriet ăţi :1. C kn C nn k ,0 k n; k , n N 2. C kn C nk1 C nk11 ,1 k <n;k,n N
Binomul lui Newton: (a+b) n C n0 a n C n1 a n 1b C nn b n
5
Termenul general:T k 1 C nk a n k b k , k 0,1, , n
Propriet ăţi:
C 0n C n1 C nn 2 n (numărul tuturor submulţimilor unei mulţimi cu n
elemente este 2 n ).
C 1n C n3 C n5 C n0 C n2 C n4 2 n 1
Geometrie vectorială
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,acelaşi sens şi acelaşi modul.
Doi vectori se numesc opuşi dacă au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
AB BA
Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau dacă amândoi sunt
nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar se numesc necoliniari.
Teoremă: Fie aşi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi vectorul v , există ,
R (unice) astfel încât v a b
AB ( x B x A ) 2 ( y B y A ) 2 -modulul vectorului AB
Daca u, v 0 ,atunci u v u v 0
6
Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M ) d ⇔a x M + by M c 0
Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A {1,2, , n}
orice funcţie bijectivă : A A.
1 2 n
(1) ( 2) (n)
1 2 n
e
1
2 n
se numeşte permutarea identică de gradul n.
7
Definiţie: Fie S n şi i,j {1,2, , n} , i j .Perechea (i,j) se numeşte
Matrice
a a .....a
n1 n 2 nn
8
Tr(A)= a11 a 22 a nn -reprezintă urma matricei A
Sistemul ordonat de elemente ( a11 , a 22 , , a nn ) se numeşte diagonala
principală a matricei A,iar sistemul ordonat de elemente ( a1n , , a n1 ) se
numeşte diagonala secundară a matricei A.
100 0 000 0
010 0 000 0
-matricea unitate de ordinul n ; -matricea nulă
In = O m ,n =
000 1 000 0
Propriet ăţi ale opera ţiilor cu matrice .:
1)A+B=B+A , A, B M m , n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) , A, B, C M m, n (C ) (asociativitate)
3)A+ Om , n = Om , n +A = A , A M m, n (C )
4) A M m.n (C ), ( A) M m ,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= Om , n , A M m , n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A M m ,n (C ), B M n , p (C ), C M p ,q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A M m,n (C ), B, C M n , p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă
de adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B, C M m ,n (C ), A M n , p (C )
7) AI n I n A A, A M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, a, b C , A M m , n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, a, b C , A M m , n (C )
10)a(A+B)=aA+aB, a C , A, B M m ,n (C )
11)aA = Om,n a 0 sau A= Om ,n
12) t ( t A) A, t ( A B ) t A t B , t ( aA) a t A, t ( AB ) t B t A
Puterile unei matrice:Fie A M n (C )
Definim A 0 I n , A1 A, A 2 A A, A 3 A 2 A, , A n A n 1 A, n N
a b
Rela ţia Hamilton-Cayley : A 2 (a d ) A (ad bc) I 2 O2 ,unde A
c d
Determinanţi.
a b
ad bc (determinantul de ordinul doi)
c d
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
9
a b c
d e f aei dhc gbf ceg fha ibd
g h i
a b c
d e f
Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci
determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între ele obţinem o matrice
care are determinantul egal cu opusul determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci determinantul său este nul;
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei matrice sunt înmulţite cu un
element a, obţinem o matrice al cărei determinant este egal cu a înmulţit cu
determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice sunt proporţionale atunci
determinantul matricei este nul;
7. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie liniară de
celelate linii(sau coloane) atunci determinantul matricei este nul.
8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane)
înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
9) d m en f p d e f m n p
g h i g h i g h i
10)det(A B ) det A det B , A,B M n (C )
Defini ţie :Fie A (aij ) M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului aij ,1 i, j n
determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a
coloanei j.Se notează acest minor cu M ij .
Numărul Aij (1) i j M ij se numeşte complementul algebric al elementului aij .
Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată
A 1 M n (C ) a.i. A A 1 A 1 A I n
Teoremă:A M n (C )inversabilă det A 0
1
A 1 A ,A adjuncta matricei A. A se obţine din t
A înlocuind fiecare
det A
element cu complementul său algebric.
Dacă A,B M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A 1 ) 1 = A b)(AB)
1
B 1 A 1
10
Fie A M m ,n (C ) , r N ,1 r min(m, n)
Defini ţie : Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,determinantul format cu
elementele matricei A situate la intersecţia celor r linii şi r coloane.
Defini ţie: Fie A O m, n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există
un minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă
există)sunt nuli.
Teorem ă: Matricea A are rangul r există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi
minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei
coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi
uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:
a11 x1 a12 x 2 a1n x n b1
a x a x a x b
21 1 22 2 2n n 2
a m1 x1 a m 2 x 2 a mn xn bm
a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 , x 2 , , x n - necunoscute, b 1 , b2 , , bm -termenii
liberi
11
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii
este egal cu numărul de necunoscute şi determinantul matricei
sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat 0 , atunci sistemul AX=B are o
soluţie unică x i = i ,unde i se obţine înlocuind coloana i cu coloana termenilor
liberi.
Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil
⇔ rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii
caracteristici sunt nuli.
12
Valori principale ale func ţiilor trigonometrice
x 0 3 2
6 4 3 2 2
sinx 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 3 2 1 0 -1 0 1
2 2 2
tgx 0 3 1 3 - 0 - 0
3
ctgx - 3 1 3 0 - 0 -
3
Semnele func ţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-,+,-
cos:+,-,-,+
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx
13
a b c
Teorema sinusurilor: =2R,unde R este raza cercului circumscris
sin A sin B sin C
triunghiului.
Teorema cosinusului:a 2 b 2 c 2 2bc cos A
Aria unui triunghi:
bh AB AC sin( AB, AC )
A A A p( p a )( p b)( p c) ,p=
2 2
abc
2
xA yA 1
c1 c 2
A ABC , xB yB 1 A dreptunghi c A
2 2
xC yC 1
l2 3
echilateral
4
abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= ,unde S este aria triunghiului
4S
S
Raza cercului înscris într-un triunghi: r= ,unde S este aria triunghiului iar p=
p
abc
2
Grupuri
Defini ţie: Fie : M M M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui
M ,se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “ ”dacă x, y H x y H .
Propriet ăţile legilor de compozi ţie
Fie : M M M lege de compoziţie pe M.
Legea “ “ se nume şte asociativ ă dacă (x y ) z x ( y z ), x, y, z M
Legea “ “ se nume şte comutativ ă dacă x y y x, x, y M
Legea “ “ admite element neutru dacă exista e M a.i .x e e x x, x M
Defini ţie :Cuplul (M, ) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x y ) z x ( y z ), x, y, z M
2) există e M a.i .x e e x x, x M
Dacă în plus x y y x, x, y M atunci monoidul se numeşte comutativ.
Nota ţie :U(M)={x M / x este simetrizabil}
Defini ţie :Cuplul (G, ) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x y ) z x ( y z ), x, y, z G
2) există e M a.i .x e e x x, x G
3) x G , x ' G a.i. x x ' x ' x e
Dacă în plus x y y x, x, y G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.
Defini ţie :Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz
contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).
Ordinul unui element
Defin ţie :Fie (G, ) un grup şi x G .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea
x n e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx = n)
14
Subgrup
Defini ţie:Fie (G, ) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al
grupului (G, ) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) x, y H x y H .
2) x H x ' H
^^ ^
Grupul claselor de resturi modulo n,
Zn {1,2, ,n 1}
( Z n ,) grup abelian
^
( Z n ,) -monoid comutativ ,în care
U (Zn ) {k Zn / c.m.m.d.c.(k, n) 1}
Morfisme şi izomorfisme de grupuri
Defini ţie:Fie (G, ) şi (G ' ,) două grupuri.O funcţie f:G G ' se numeşte morfism de
grupuri dacă are loc conditia f( x y ) f ( x) f ( y ), x, y G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
Prop. Fie (G, ) şi (G ' ,) două grupuri.Dacă f:G G ' este morfism de grupuri atunci:
1)f(e)=e ' unde e,e ' sunt elementele neutre din cele două grupuri.
2)f(x ' ) [ f ( x)]' x G
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ,) , unde A este o multime nevidă iar ,, ” şi ,, ” sunt două legi
de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A, )este grup abelian
2) (A, )este monoid
3)Legea ,, ”este distributivă fata de legea ,, ”:
x (y z)=(x y) (x z),(y z ) x ( y x) ( z x )x, y, z A
Inelul (A, ,) , este fără divizori ai lui 0,dacă x. y e x y e ( e element
neutru de la legea ,, ”)
Un inel (A, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
y y x, x, y A
Un inel (A, ,) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ,) cu e e se numeşte corp dacă x K , x e , x ' K a.i.
x x ' x ' x e (e , e fiind elementele neutre )
Un corp (K, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x
y y x, x, y K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
15
Definiţie :Fie (A, ,), ( A ' ,) două inele.O funcţie f:A A ' se numeşte morfism de
inele dacă :
1)f( x y ) f ( x) f ( y ), x, y A
1)f( x y ) f ( x) f ( y ), x, y A
3)f(e )= e (e , e fiind elementele neutre corespunzătoare legilor , )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ' ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebric ă a unui polinom:f = a n x n a n 1 x n 1 a1 x a0 , a n 0 , ai A un
inel comutativ.
Defini ţie :a A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împ ăr ţirii cu rest: Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g 0, polinoame din
K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu
gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K
restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecin ţă: a este radăcină a lui f X-a divide f.
Defini ţie :Elementul a K este rădăcină de ordinul p N pentru polinomul f K [ X ]
dacă (X-a) p divide pe f iar (X-a) p 1 nu divide pe f.
Teoremă: Elementul a K este rădăcină de ordinul p N pentru polinomul f K [ X ]
f (a) 0, f ' (a ) 0, , f ( p 1) (a) 0 şi f ( p ) (a) 0 ,unde f este fucţia polinomială
asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficien ţi reali
Teorem ă: Fie f R[ X ] ,f 0 .Dacă z = a+ib,b 0 este o rădăcină complexă a lui
f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X z )( X z ) / f
Polinoame cu coeficien ţi ra ţionali
Teoremă :Fie f Q[ X ] , f 0 .Dacă x 0 a b este o rădăcină a lui f,unde a,b
Q, b0, b Q ,atunci
1) x 0 a b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , x 0 au acelaşi ordin de
multiplicitate.
Obs. : ( X x0 )( X x0 ) / f
Polinoame cu coeficien ţi întregi
Teoremă :fie f= a n x n a n 1 x n 1 a1 x a0 , a n 0 ;f Z [ X ]
p
1)Dacă x 0 ( p, q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
q
a)p divide termenul liber a 0
b)q divide pe a n
2)Dacă x 0 p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a 0 .
16
Polinoame ireductibile
Defini ţie: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte
reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât
f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K nu au rădăcini
în K.
Rela ţiile lui Viete : Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
f = a n x n a n 1 x n 1 a1 x a0 , a n 0 .Dacă x1 , x 2 , , x n sunt n rădăcini ale lui f în
K atunci f = a n ( X x1 )( X x 2 ) ( X x n ) şi
x1 x 2 x n a n 1 a n1
x1 x 2 x1 x3 x n 1 x n a n 2 a n1
.......................................................
x 1 x 2 x n (1) n a 0 a n1
a2
x1 x 2 x3
a3
Dacă f = a3 x a 2 x a1 x a 0 , f C[ X ]
3 2
a1
x1 x 2 x1 x3 x 2 x3
a3
a
x1 x 2 x3 0
a3
a3
x1 x2 x3 x4 a
4
a2
x1 x2 x1 x3 x3 x4 a
f=a 4 x a3 x a2 x a1 x a0 , f C[ X ]
4 3 2 4
a1
x1 x2 x3 x1 x2 x4 x1 x3 x4 x2 x3 x4
a4
a0
x1 x2 x3 x4
a4
Ecua ţii reciproce
Defini ţie: O ecuaţie de forma a n x n a n 1 x n 1 a1 x a 0 , a n 0 pentru care
a n i ai ,0 i n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x 4 bx 3 cx 2 bx a, a 0
1 1 1
Se împarte prin x 2 şi devine a ( x 2 2 ) b( x ) c 0 ;notez x t şi obţinem o
x x x
ecuaţie de gradul II.
Şiruri de numere reale
Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie (a n ) nN un şir de numere reale.
17
Şirul (a n ) este crescător dacă: a n a n 1 , n N .
Şirul (a n ) este strict crescător dacă: a n a n 1 , n N .
Şirul (a n ) este descrescător dacă: a n a n 1 , n N .
Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: a n a n 1 , n N .
Şir mărginit
Fie (a n ) nN un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este mărginit dacă: , R a . i . a n , n N
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are
limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă xn an yn , n k si lim x n lim y n l atunci lim a n l .
n n n
▪ Criteriul raportului
a n 1 an 0
Fie (a n ) nN un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă lim l [0,1) atunci lim
n
n a
n
a n 1
. Daca lim l (1, ) sau l atunci lim an .
n a n
n
an
atunci lim l
n b
n
▪ Criteriul radicalului
a n 1
Fie (a n ) nN un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim l atunci lim n a n l .
n a n
n
Şiruri remarcabile
18
0, dacă q (1,1)
,0
limn
1, dacă q 1
lim q n
, dacă q (1, )
n 0, 0
n
arcsin x n arc tg x n
lim 1 dacă xn 0 , lim 1 dacă xn 0 ,
n xn n xn
Limite de functii
Teorem ă: O funcţie are limită într-un punct finit de acumulare dacă şi numai dacă are
limite laterale egale în acel punct.
19
Teoremă:Fie f :D R ,o funcţie elementară şi x 0 D un punct de acumulare al lui D
lim f ( x) f ( x 0 )
x x0
ak
b , k m
k 1
ak x ak 1 x a1 x a0
k m
1 1
1
lim 0 lim
1
0 lim lim
x x x x x 0 x x 0 x
x0 x 0
lim x lim 3 x lim 3
x
x x x
20
x , daca a 1 x 0 , daca a 1
lim a lim a
x 0 , daca a 0,1 x , daca a 0,1
, daca a 1 , daca a 1
l im l og a x lim lo g a x
x0 , daca a 0,1
x - , daca a 0,1 x 0
lim arcctgx 0 lim arcctgx
lim arctg x lim arctg x x x
x 2 x 2
x x 1
lim 1 x x e
1 1
lim 1 e lim 1 e
x x x x x 0
sin x tgx arcsin x arctg x
lim 1 lim 1 lim 1 lim 1
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x
ln1 x a x 1
lim 1 lim ln a , a 0, a 1
x 0 x x 0 x
sin u ( x) tg u ( x ) arcsin u ( x)
lim 1 lim 1 lim 1
x 0 u ( x) x 0 u ( x) x 0 u ( x)
arctg u ( x )
lim 1
x 0 u ( x)
ln 1 u ( x ) a u( x) 1 u ( x) 0
lim 1 lim ln a , a 0, a 1 unde xlim
x0
x 0 u ( x) x 0 u ( x)
0
Operaţii fără sens: , , ,0 ,1 ,0 0 , 0
0
Funcţii continue
Definiţie Fie f : D R şi x 0 D punct de acumulare pentru D
f este continuă în x0 D dacă xlim f ( x) f ( x0 )
x0
21
f
Teoremă:Fie f,g:D R continue pe D f+g, f g , g ( g 0), f , max( f , g ), min( f , g )
sunt funcţii continue pe D.
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b] R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0 c ( a, b) pentru care
f(c)=0.
Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E R, a R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
3.Asimptote orizontale
Dacă lim f ( x) l , l număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre + la
x
graficul lui f.
Analog la -
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre + (- )
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D R ,x 0 D punct de acumulare pentru D
f ( x) f ( x 0 )
Derivata într-un punct:f ( x 0 ) = xlim
'
.
x
0 x x0
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în x0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x0 , f ( x0 )) tangentă a
cărei pantă este f ( x0 ) .Ecuaţia tangentei este: y f ( x 0 ) f ( x 0 )( x x0 ) .
' '
22
Teoremă:Fie f:DR , x 0 D punct de acumulare pentru D f este derivabilă în
f(x) f x0)(
punctul de acumulare x0 f s' ( x0 ) f d' ( x0 ) R (finite) l im = .
xx0 xx
x 0
0
f ( x) f ( x0 )
lim R .
x x0 x x
x x
0
0
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:DR , x 0 D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte
punct de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite
şi diferite în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este
continuă în x 0 ,are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este
finită.
23
tg x 1
cos 2 x
ctg x 1
sin 2 x
arcsin x 1
1 x2
arccos x
1
1 x2
arctg x 1
1 x2
arcctg x 1
1 x2
Operaţii cu funcţii derivabile
f
Teoremă:Fie f,g:D R derivabile pe D f+g ,fg, g (g 0 )sunt funcţii derivabile pe D.
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
'
f f ' g f g'
( f g ) ' f ' g ' ; ( f g ) ' f ' g f g ' ; ( f ) ' f ' ;
g g2
( f u ) ' f ' (u ) u '
24
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă f ' ( x) 0( f ' ( x) 0), x I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă f ' ( x) 0( f ' ( x) 0), x I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I.
4.Fie f:D R ,D interval şi x 0 D .Dacă
1)f este continuă în x 0
2)f este derivabilă pe D- {x 0 }
3)există xlim f ' ( x) l R
x0
Dacă
f " ( x) 0, x I , atunci f este convexă pe I.
Dacă
f " ( x) 0, x I , atunci f este concavă pe I.
Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I R interval, f : I R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x), x I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I R.Dacă g(I)= {g ( x) / x I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
x n 1
x dx C ,n N ,x R
n
n 1
x a 1
x C ,a R, a 1 ,x (0, )
a
a 1
1
x dx ln x C , x (0, ) sau x (,0)
25
ax
a dx ln a C, a0, a 1, x R
x
1 1 xa
x 2
a 2
2a
ln
xa
C , a 0, x ( , a ) sau x ( a, a ) sau x ( a, )
1 1 x
x 2
a 2
dx arctg C , a 0, x R
a a
1 x
a x2 2
dx arcsin
a
C , a 0, x ( a, a )
1
x a2 2
dx ln( x x 2 a 2 ) C , a 0, x R
1
x a2 2
dx ln x x 2 a 2 C , a 0, x ( ,a ) sau x ( a, )
Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval a, b sunt integrabile pe a, b .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval a, b sunt integrabile pe a, b .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [a.b] R sunt integrabile şi R
b b b
2) f ( x)dx f ( x)dx
a a
26
c b b
a
f ( x)dx c
f ( x ) dx a
f ( x)dx.
e)Dacă funcţia f este integrabilă pe a, b , atunci şi f este integrabilă pe a, b şi
b b
a
f ( x )dx a
f ( x ) dx .
Teoremă (Formula Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b b
�f ( x)dx F ( x)
a a
F (b ) F ( a ) .
Teorema de medie Dacă f : [a, b] R este o funcţie continuă, atunci există c[a, b] a.i.
b
a
f ( x)dx (b a ) f (c ) .
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]R,
x
G ( x) g (t )dt , x [a, b] are proprietăţile:
a
1)
a
f ( x) dx 2 f ( x) dx, dacă f este funcţie pară.
0
a
27
Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie continuă, atunci corpul C f din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
b
formula: .V(C f )= f ( x) dx
2
28