Setul de jocuri verbale jocurilor verbale în formarea

premiselor citit-scrisului la preșcolari

Desfãsurarea optimã a activitãtilor didactice se bazeazã pe cunoasterea
psihologiei copilului prescolar, a particularităților individuale, a specificului
formãrii notiunilor la aceastã vârstã. Metodica activitãtilor didactice analizeazã în
spiritul logicii știintelor moderne obiectivele, continuturile, strategiile didactice,
mijloacele de învãtãmânt, formele de activitate și de organizare a copiilor,
modalitãtile de evaluare a progresului, bazele cultivării unor repertorii
motivaționale favorabile învățării. Ea oferă alternative teoretico-metodologice,
norme si modele de activitãti care asigură optimizarea procesului didactic.
Deci jocurile didactice au drept scop sporirea interesului pentru activitatea
respectiva, prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului care
facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit si împreuna cu celelalte
activități obligatorii exercita o puternica influenta formativ-educativa asupra
copilului in vederea pregătirii lui pentru dezvoltarea culturii sonore a vorbirii.
Împreuna cu celelalte mijloace de dezvoltare a vorbirii, jocul didactic poate
aduce o contribuție de seama sub următoarele aspecte deosebit de importante:
 pronunțarea clara si corecta a tuturor sunetelor ce intra in componenta
cuvintelor;
 clarificarea si precizarea noțiunilor de mare circulație legate de activitatea
preșcolara si școlara;
 îmbogățirea vocabularului cu noțiuni noi și îndeosebi cu termeni specifici
învățării cititul-scrisul;
 activarea vocabularului cu noțiuni noi introduse in limbajul copiilor
Prin introducerea și folosirea jocului didactic ca modalitatede dezvoltare a
vorbirii la preșcolari, se realizează una dintre cele mai importante sarcini ale
educației preșcolare, aceea de a-i învăța pe copii destul de multe lucruri însa nu
prin metode școlărești ci, sub forma de joc.
 Cunoscând bine proiectarea didactică, integrarea resurselor în activitatea la
grupa de prescolari si evaluarea rezultatelor si a progreselor copiilor prin raportarea
la obiectivele propuse, cadrul didactic nu este un simplu practician care aplică
retete metodice, ci un investigator care studiazã atent fenomenele si îsi
perfectionează continuu propria activitate, contribuind la ridicarea calitãtii
învãtãmântului.
Caracterul formativ al procesului instructiv-educativ din gradiniţă reiese din
urmatoarele considerente:
 Gradiniţa, ca prima verigă a invaţămîntului, trebuie să asigure realizarea
sarcinii de a conduce copilul treptat, în mod uimitor la integrarea sa în
şcoală;
 Este bine cunoscut faptul ca vîrsta preşcolară se caracterizează printr-o
receptivitate şi sensibilitate; ca atare, trebuie începută de pe acum
studierea personalităţii copilului;
Dirijarea învăţării are ca faze principale :
 explicarea şi învăţarea jocului, jocul de probă
 descrierea acţiunilor jocului, indicaţii cu privire la folosirea
materialului,precizarea sarcinilor copiilor,
 formarea clară a regulilor jocului,
 executare jocului cu întreaga grupă de copii, complicarea jocului,
evaluarea activităţii şi încheierea activităţii.
La explicarea şi învăţarea jocului educatoarea le explică şi le demonstrează
copiilor felul în care se va desfăşura jocul.
Ea poate recita copiilor o poezioară sub formă de ghicitoare iar când le
explică copiilor regulile jocului va fi nevoie să se exprime accesibil
Pentru explicarea jocului, metodele şi procedeele la care se recurge de către
educatoare, acestea trebuie să se facă înţelese de la caz la caz, după natura şi
complexitatea lui ca şi după posibilitatea de înţelegere a grupei.În acest caz
metodele cel mai des folosite sunt explicaţia şi demonstraţia, cu ajotorul lor se
arată în amănunt de către educatoare felul cum decurge acţiunea jocului şi regulile
Pa trebuie respectate. În unele jocuri cu acţiune mai complicată se poate eşalona
explicația de către educatoare să o facă în mai multe etape, alegând să prezinte mai
multe reguli chiar şi în timpul desfăşurării jocului
Modelul psihopedagogic propus este elaborat în baza principiilor:
interdisciplinarităţii, activizării, individualizării, diferenţierii, atitudinii emoţional-
individuale faţă de fiecare copil, promovării activităţii dominante asupra
dezvoltării psihice a copilului, susţinerii potenţialului de dezvoltare a fiecărui
copil, evaluării în dinamică, orientării spre succes.
Pentru a stabili efectul produs asupra eşantionului experimental prin
modelele psihopedagogice special organizate şi realizate de noi, copiii au fost
retestaţi cu ajutorul probelor verbal
În prima fază de iniţiere grafică, i-am pus pe copii să execute desene libere
pe pământ, nisip, cu ajutorul unui băţ, să “scrie” cu creta pe asfaltul din curte, pe
geamul aburit cu ajutorul degetelor, cerându-le să spună şi semnificaţia lor pentru
a-i obişnui să le dea un sens. Pentru mobilitatea degetelor, am folosit în cadrul
activităţilor alese dactilo-pictura ceea ce le place mult copiilor.
La început le-am explicat să aplice fără a târî degetul, apoi prin alternare
degetul arătător si cel mic, apoi să plimbe mai multe degete după ce fiecare a fost
introdus într-o culoare obţinându-se diferite nuanţe.
Folosind şirul de aţă îmbibat în culoare copiii au posibilitatea ca prin apăsare
şi frecare să realizeze modele interesante, dezvoltându-le imaginaţia.
O altă modalitate folosită a fost aşchierea cu un obiect ascuţit pe foaia tratată
cu o culoare sau hârtia pergament cerată aplicând pe ea ceracolor apoi între ziare
călcată.
Deşi pictura cu pensula este mai dificilă am reuşit să obţin rezultate bune,
punând la dispoziţia copiilor pensule de diferite dimensiuni, culoare lichidă şi sub
dirijarea mea au fost îndrumaţi punându-se accent pe mânuirea corectă pensulei şi
mobilitatea mâinii, familiarizându-i cu tehnicile de acoperire a unor suprafeţe:
 prin puncte – “portocala”,
 prin pete – “covor de frunze uscate”,
  prin mişcarea orizontală de du-te-vino “marea liniştită ”,
 prin mişcarea verticală de du-te-vino “zugravul care vopseşte un
perete”.
O altă modalitate de pregătire a mâinii pentru scris folosită de mine este
haşurarea diferitelor obiecte, figuri geometrice prin trasarea de linii orizontale şi
verticale, urmărind ca liniile să fie executate fără a ridica instrumentul de scris
de pe foaie. Apoi am demonstrat şi am ajutat pe copii să acopere suprafeţe prin
cercuri concentrice neîntrerupte recomandând un gest dirijat în sens invers
acelor de ceasornic, pregătind deprinderi motorii utile formării conştiente a
literelor rotunde.
Aceasta fiind tehnica folosirii şablonului. Şablonul fix cu contur exterior,
figuri geometrice sau conturul unor obiecte simple în vederea dezvoltării
muşchilor mici ai mâinii.
Exerciții grafice

Exerciţii pentru formarea deprinderii de izolare a cuvintelor din

propoziţii.
Acum spune tu! Prin acest exerciţiu se urmăreşte formarea deprinderii de a
sesiza şi izola cuvintele din propoziţie. Se pregătesc propoziţii formate din 2-3
cuvinte (fără prepoziţii sau conjuncţii). De exemplu: Pisica toarce. Pisicuţa bea
lapte. Fetiţa desenează. Irina aruncă mingea.
Educatoarea spune prima propoziţie. Apoi la semnalul ,,Acum spune tu!”(se
spune numele unui copil din grupă) copilul repetă propoziţia marcând cuvintele
prin bătăi din palme. Copilul cu care se lucrează bate din palme de atâtea ori câte
cuvinte are propoziţia respectivă. Apoi un alt copil va preciza numărul cuvintelor
din propoziţie, indicând ordinea lor.(Primul cuvânt estepisica, al doilea cuvânt
este toarce). Propoziţia se repetă în cor de toţi copiii. Dată fiind vârsta copiilor,
întoarcerea la propoziţia iniţială se va face după exerciţiile de despărţire a
propoziţiei în cuvintele care o compun.
Exerciţii pentru formarea deprinderii copiilor de a despărţi cuvintele în
silabe.
Pentru formarea deprinderii de a despărţi corect cuvintele în silabe, trebuie
să-i solicităm pe copii să precizeze câte silabe are cuvântul dat. Metodica
desfăşurării acestui exerciţiu este: se demonstrează şi se explică cum se desparte
cuvântul în silabe, cum se precizează numărul şi ordinea silabelor şi apoi se reface
cuvântul respectiv.
Pentru a-i deprinde pe copii să despartă corect cuvintele în silabe, se
gradează dificultatea exerciţiilor, începând cu cuvinte scurte, formate din două
silabe, apoi continuând cu cuvinte formate din trei şi mai multe silabe.
Ca să dăm o nota plăcută, acestor exerciţii educatoarea poate opta la
prezentarea exerciţiului sub formă de poezie: Am o nucă nouă, o despart în două:
nu-că , nucă. Sau: Spun acum ,,casă”/ Stând aşa la masă./ Le spun pe-amândouă/
Despărţite-n două/ ca-să, casă/ ma-să, masă. Sau:Marea este mare/ Şi-i plină de
sare/ Vă rog să va gândiţi/ Cum le despărţiţi? Ma-re, mare/ sa-re, sare, etc.
Jocurile „Alfabetul în imagini” şi „Înscrie cuvântul” La această etapă am
urmărit obiectivele: familiarizarea cu noţiunea de cuvânt (cuvântul sună, el
numeşte un obiect; orice sunet îşi are semnul său grafic, el poate fi „înscris” printr-
o literă). Sunetele din cuvânt (pe care le auzim atunci când pronunţăm cuvântul)
pot fi „înscrise” prin semne convenţionale. Ei plasau în „schema cuvântului” atâtea
semne (buline) câte sunete auzeau. Prin următorul joc „Înscrie cuvântul” ceream de
la copil să „construiască”, „să modeleze” schema structurii sonore a cuvântului, iar
mai jos, în corespundere cu schema cuvântului şi numărul sunetelor, să plaseze
literele respective. Astfel, am realizat învăţarea unei duble recunoaşteri a literelor
de către copii. În primul rând, plasarea în timpul „Construirii schemei cuvântului”
a literei învăţate, apoi selectarea literelor necesare din mulţimea literelor şi
„scrierea” prin litere a cuvântului desemnat în imagine. S-a evidenţiat: că după ce
copiii au învăţat literele şi le cunoşteau, ei nu mai aveau nevoie de intervenţia
directă a pedagogului; singuri „citeau” cuvântul înscris în schemă, folosindu-se de
imaginea pe care era reprezentat obiectul respectiv. Astfel, cuvântul prezentat era
înţeles ca sens datorită imaginii; cuvântul era construit de către copil prin imitaţie,
sintetizându-l în baza percepţiei vizuale, grafice a componentelor, dar percepându-l
auditiv ca întreg. Etapa a III-a.
Jocurile „Arată-mă, numeşte-mă” , „Găseşte-mă, numeşte-mă”
Copiii trebuiau să facă corespondenţa „sunete – semne grafice”, să găsească
litera numită şi s-o denumească.
Li s-a propus jocul „Arată-mă, numeşte-mă”. La semnalul conducătorului
jocului, copiii ridicau de pe masă câte o literă (cartonaşele erau plasate cu faţa în
jos), o arătau colegilor şi o numeau.
Al doilea joc a fost „Găseşte-mă, numeşte-mă”. El avea un subiect
asemănător, dar mai complicat prin regulă. La propunerea conducătorului,
participanţii la joc (4-5 copii) întorceau pe rând literele alfabetului, căutând-o în
tăcere pe cea numită. Învingători se considerau cei care au găsit şi au arătat litera
corect, cei care au comis mai puţine erori.
Exerciţii pentru formarea deprinderii de a desprinde sunete din cuvinte.
Când spunem ,,a”? Educatoarea declanşează, cu ajutorul unor ilustraţii, o
scurtă convorbire cu copiii privind modul de descoperire a sunetului ,,a”. Cum
spunem când mergem la medic şi vă doare gâtul? Împreună rostesc sunetul ,,a”.
Iniţial se du exerciţii care conţin acest sunet la început.
Exemple: Foaie verde şi-o lalea/ Avionul are ,,a”. Ariciul mititel/ Nu-l duce
pe ,,a” cu el? Cu aţa mi-am lucrat/ Un şerveţel vărgat/ Are însă aţa mea/ Cumva şi
sunetul ,,a”? Încercuiţi!Copiilor li se dă o fişă de lucru care conţine imagini cu
obiecte ale căror nume încep cu sunetul ,,a”. Li se cere să încercuiască imagimea
care reprezintă un obiect al c[rui nume ]ncepe cu sunetul ,,a”.
 Un copil indicat de educatoare justifică alegerea acţiunea astfel: ,,Am
încercuit avionul pentru că numele lui începe cu sunetul ,,a”.
Analiza fonetică analitică inițială ( parțială )
I . A . 1. a) Separarea propoziției din vorbire
( preluarea integrală a unei informații prin decodificarea ilustrației)
I . A . 1. b) Reprezentarea grafică a propoziției
________________________________________ .
I . A . 2 . a) Împărțirea propoziției în cuvinte
I . A . 2 . b) Schematizarea cuvintelor ce aparțin propoziției
________________________________________ .

Ursul prinde peşte .

( roşu )= cuvintele ce arată acțiunea ( predicatul )
( albastru )= cuvintele ce arată cine face acțiunea ( subiectul )
( galben )= alte cuvinte ( părți secundare de propoziție )
I . A . 3 . a) Separarea cuvintelor ce conțin sunetul nou
I . A . 3 . b) Schematizarea cuvintelor ce conțin sunetul nou
________________________________________ .

Ursul prinde peşte .

I . A . 4 . a) Separarea silabelor din cuvintele ce conțin sunetul nou

I . A . 4 . b) Schematizarea silabei ce conține sunetul nou

prin - de peş - te

Analiza finală ( completă )

I . A . 5 . a) Separarea / studierea sunetului nou, stabilirea poziției în silabă a
sunetului nou
( început / interior / final )
I . A . 5 . b) Schematizarea sunetului nou, utilizându-se pentru vocale şi
pentru consoane
-

d e p e ş - t e
B . Analiza fonetică sintetică
I . S . 1 . a) Recompunerea silabelor din cuvintele ce conțin sunetul nou
I . S . 1 . b) Schematizarea silabei ce conține sunetul nou

prin - de peş - te

I . S . 2 . a) Recompunerea cuvintelor ce conțin sunetul nou

I . S . 2 . b) Schematizarea cuvintelor ce conțin sunetul nou
________________________________________ .

Ursul prinde peşte .

I . S . 3 . a) Recompunerea propoziției din cuvinte

I . S . 3 . b) Schematizarea cuvintelor ce aparțin propoziției
________________________________________ .

Ursul prinde peşte .

În această etapă, pentru obținerea performanței ( moment al lecției ), se pot

face exerciții de topică sau de transformare a propozițiilor din enunțiativă în
interogativă şi exclamativă:
☼ Schimbarea poziției în propoziție a cuvintelor ce o compun, fără ca sensul
acesteia să se modifice:
________________________________________ .
 Prinde ursul peşte .

________________________________________ .

Peşte ursul prinde .

________________________________________ .

Peşte prinde ursul .

☼ Transformarea propoziției din enunțiativă în interogativă, apoi

exclamativă:
________________________________________ ?

Ursul prinde peşte ?

________________________________________ !

Ursul prinde peşte !

Pentru a atrage copiii în pronuntarea corecta a sunetelor și grupurilor de
sunete, am organizat exercitii- jocuri pe fondul unor versuri scurte, de exemplu:
'Ga. ga, ga!
Gasca gagaie așa:
Mac, mac, mac!
Striga rata de pe lac
Si vacuta: mu-mu-mu!
Iar isi cheama vițelu'
Calul face: i-ha, ha!
Prin livezi verde-i iarba.'
 Prin 'Jocul cu pacaleli' am cerut copiilor să sesizeze greseala spusa de mine
si s-o corecteze:
'Calul face: mu-mu-mu!'
Copiii: Nu. Calul face i-ha-ha!
Vaca face mu-mu-mu!
Un mijloc eficient l-a oferit calea alternării întrebărilor prin intermediul
jocurilor: 'Cum face?' și 'Cine face asa?', care sunt destinate consolidarii
deprinderii de a pronunța corect și clar consoanele consecutive incluse în cuvinte
sau separat (onomatopee), perfecționarii acuității auditive și activizării
vocabularului.
În desfasurarea jocului am folosit ilustrații diferite reprezentînd acțiuni cu
onomatopee: bunica toarce(fusul sfîrăie:sfarr);
 un copil rupe o creanga uscata (prr);
 un telefon (tr); un ceas deșteptător (trr);
 ciobanul strigă oile (brr) etc.
Solicitand copiii să -și aleagă o ilustrată, s-o privească cu atenție și apoi să
raspunda în functie de intrebare: 'Cum face?' sau 'Cine face așa?', acestia foloseau
onomatopeea potrivită acțiunii sugerată de imagine, imitînd-o dacă era cazul.
Dupa efectuarea unor exercitii cu sunete, acestea se pot asocia cu vocale,
articuland silabe directe si inverse și logatomi: de exemplu, pentru perechea s-z: sa,
se, și, su, us, es, is, as, sas, ses, sos, sus; asa, aso, use, ese, iși, sau za, ze, zo, zu, uz,
ez, iz, oz si logatomii: aza-aze, ozo-uzu, izi, zaz, zez, ziz, zuz.
Aceasta schema este valabila pentru orice sunet care este pronuntat
defectuos.
Ulterior, am introdus sunetul respectiv în cuvinte monosilabice, apoi din ce
în ce mai lungi, situandu-l cu, cuvintele respective în cele trei pozitii: initiala,
mediana, finală. De exemplu pentru 'a':
as mac mama
ac mal tata
arici cap masa
 apa capac faina
Am intocmit și o listă cu cuvinte paronime cu inteles cunoscut copiilor și am
recurs la imagini sau exemplificari concrete ale noțiunilor utilizate pentru a
diferentia sensul acestora și a obtine pronuntarea lor corecta: ramă-lamă, căruț-
căluț, rac-lac (pentru r-l), coș-coș, școala-scoala, soc-șoc (pentru s-s), prune-pune,
strop-stop, trei-tei, coarda-coada (pentru sunetul 'r').
Cu ajutorul imaginilor am solicitat copiii să pronunte cuvinte în care sunetul
urmarit se afla în diferite pozitii si sa spuna în ce situatie este situat acesta.
De exemplu, pentru 'l': lac, loja, floare, făcăleț, cala, cal. Pentru aceasta am
desfășurat jocul: 'Unde se află sunetul?' ca proba de evaluare.
Am solicitat copiilor să introduca pozitii în care sunetul respectiv să fie
repetat: 'Radu are pere'; 'Rad coaja de pe un măr'; 'Sandu e vesel'; 'Pisica s-a
ascuns'; 'Sosul n-are sare'; 'Moșul are un cocoș'; 'Știu șapte poveȘti'.
Un rol deosebit în perfectionarea aspectului fonetic al limbajului îl au și
jocurile care folosesc ca mijloc de realizare mici poezii rimate, așa numitele
'framantari de limba' care contin frecvent anumite sunete pe care noi vrem să le
consolidăm. De exemplu:
 'Dan, Dana și cu Dinu
 Dau de două ori pe zi
 Dura, dura prin gradina
 Doua mingi portocalii.'
Copiii ascultă versurile, avînd sarcina sa sesizeze în ce cuvînt se află sunetul
'd' și să-l pronunțe corect. Altă poezie rimată în care se exersează pronunțarea
corectă a sunetului 'g':
 'Ga, ga, ga,
 Gîsca gîgîie asa,
 Gîgaie de-o necajește,
 Gagaie de o gonește,
 Gîgîie la poartă,
 Gîgîie la baltă.'
Pentru pronuntarea corectă a sunetului 'p':
'Pot, pot, pot,
Pot să șterg ursul pe bot,
Prafu-l șterg de peste tot,
Pestele din apă-l scot,
Voinic sînt, deci orice pot.'
Sau pentru sunetul 'r':
'Rică nu știe să zica
Rau, rațuăcă, ramurică,
Dar de cand baiatu-nvață
Poezia despre rață,
Rica știe cum să zică
Rau, ratusca, rămurică.'
Sau pentru sunetul 'l':
'Luna locul luminează,
Luntrea saltă ușurel,
Lunecand spre luminiș,
Se oprește în tufiș.'