Sunteți pe pagina 1din 12

Danciu Ioana

Grupa 45
Modele globale,arhitecturi locale

Specificul locuirii de pe Calea Victoriei la sfarsitul secolului al XIX-lea,inceputul


secolului XX,dat de natura beneficiarului

Cunoscuta sub numele de Podul Mogosoaei,vechea artera Bucuresteana ce dateaza din


anul 1692,asigura calea de legatura catre Palatul Mogosoaia(acesta reprezenta primul popas
in drumul catre Tragoviste al lui Constantin Brancoveanu).
In octombrie 1878,armata română își face intrarea triumfală în Capitală, în urma victoriei
din Războiul de Independență(din perioada 1877-1878).Prin umare,Podul Mogoșoaiei
primește numele de Calea Victoriei,nume păstrat până în prezent.Dupa momentul in care a
primit actuala denumire,se produc transformari radicale in ceea ce priveste aspectul
sau.Vechile locuinte,inconjurate de gradini vaste incep sa fie demolate,facand loc unor
resedinte(in general insiruite),cu o mica gradina spre Calea Victoriei.Apar si case
somptuoase,palate,dar si sedii de importante institutii publice. Arhitectura este puternic
influentata de cultura franceza si germana. Calea Victoriei devine,astfel,nucleul
Bucurestiului,dar si locul unde se perindau oamenii instariti din oras, majoritatea vizitatorilor
straini, tot ce inseamna inalta societate,precum domnite ce isi etalau vestimentatia si mergeau
la bratul domnilor in frac si cu joben. Hanurile,terasele,teatrul, magazinele,cofetariile si
hotelurile erau frecventate numai de cei din inalta societate.Trasuri, birjari, si mai apoi masini
isi fac prezenta,si un trafic poate la fel de infernal ca in ziua de astazi.
In a doua jumatate a secolului al XIX-lea decorul de pe Calea Victoriei era diferit de cel de
astazi,cu toate ca existau cateva locuri care s-au pastrat pana acum. Bucurestenii aveau,
asemenea,locuri predilecte pentru plimbare, mai ales în zilele toride. Ei ieseau ca sa mai vada
„lume noua”, sa priveasca „galantarele” – adica vitrinele pravaliilor – sau sa descopere „ce se
mai poarta”(in materie de vestimentatie). In aceste plimbari ei intalneau „cunostinte”, caci
orasul era mai slab populat si oamenii se stiau frecvent unii pe altii, mai ales daca faceau parte
din aceeasi clasa sociala.O „preumblare” favorita a bucurestenilor, in anotimpul calduros, era
pe Calea Victoriei, intre Capsa si Palatul Regal,pe aici era locul preferat de promenada,dar si
al intelectualitatii,in sensul general,fie ca era vorba de scriitori, artisti sau gazetari, fie ca era
vorba doar de politicieni sau latifundiari1 .”Este locul unde de doua ori pe zi, la amiaza si seara,
bucurestenii isi fac plimbarea. Locul unde te arati, unde iti intalnesti cunoscutii(sau chiar
vecinii),unde afli senzatiile zilei, unde inchei afaceri si, mai ales, unde iti faci cunostinte noi.”2
Calea Victoriei isi pastreaza,insa,si in ziua de astazi ”un farmec aparte,cu numeroase
constructii marete,cu muzeele care se insira de-a lungul ei,cu feluritele stiluri arhitectonice
intalnite la tot pasul”3

1
Sursa:http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/05/calea-victoriei-sub-amprenta-timpului/
2
Sursa:Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul Interbelic,Humanitas,Bucuresti,2003
3
Sursa:Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986
Arhitectura de insipratie franceza predomina,iar in urma reformelor lui Carol I, proiectele
arhitecturale in stil eclectic erau realizate atat la Bucuresti,cat si in restul tarii.In a doua
jumatate a secolului al XIX-lea,in deosebi in randul elitei romanesti,se poate observa
accentuarea preocuparii si pentru amenajarea interioara somptuoasa,in conformitate cu
stilurile si normele europene.Evolutia procesului de occidentalizare impus atat de adoptarea
influentelor straine,cat si de politicile practicate in tara noastra,se remarca atat in arhitectura
exterioara,cat si in cea interioara,devenind,astfel,o practica obisnuita la noi.Reconstituirea
imaginii societatii romanesti din secolul al XIX-lea,prin prisma arhitecturii si a decoratiei
interioara s-a realizat prin analiza comparativa a stilurilor intalnite in acea perioada in
Europa,care(adoptate in spatiul romanesc)au condus la apartitia stilului national.4 O
particularitate a acestora era faptul că, iniţial,o mare parte din ele,erau reşedinţe estivale care
apoi au intrat în teritoriul intravilan odată cu extinderea oraşului către nord, păstrându-şi
grădinile ample şi elemente volumetrice şi de limbaj specifice reşedinţelor de vară. Traseul
Căii Victoriei era brăzdat de uliţe–Filip Moxa, Occidentului, Frumoasă şi Filipescului.5
Cercetarea urmareste o descriere(in orinde cronologica) a catorva din cele mai importante
case boieresti de pe Calea Victoriei,realizate la final de secol XIX,inceput de secol
XX,raportata la stilul de viata,natura si rolul beneficiarilor in societatea romaneasca din acea
perioada.

Plan Cadastral din 1911,Calea Victoriei,pe care am marcat casele analizate in cercetare

4
Surse: SPIRESCU, Irina, De la Orient la Occident. Decorația interioară în reședințele
domnești și boierești(1774-1914), București, Noi Media Print, 2010,pag9 si pag13
5
Surse: http://arhitectura-1906.ro/2015/10/casa-filipescu-cesianu/
6
Sursa imagine: https://www.ideiurbane.ro/calea-victoriei-un-ghiveci-bucurestean/
1. Casa Algiu-Toma Stelian,1875,beneficiar familia Algiu si ulterior criticul de arta Toma
Stelian,arhitect Paul Gattereau
Toma Stelian a fost o remarcabila personalitate aparţinând elitelor româneşti de la
cumpăna veacurilor XIX-XX pe care lumea le-a uitat. A fost un mare avocat, un om politic
important, dar mai ales un mare colecţionar de opere de artă care astăzi se găsesc la Muzeul
Colecţiilor din casa Romanit, după ce au fost practic „furate” din Muzeul creat în 1926 de el şi
apoi donate în 1931 pentru a fi gestionat de stat.
Casa Algiu-Toma Stelian a fost construita in 1875 pentru Mihai Algiu de arhitectul P.
Gautterau, în stil clasic (Louis XIV), şi apoi a fost cumpărată în 1895 de Toma Stelian.Pe de
o parte,in ceea ce priveste decoratia exterioara,ferestrele sunt simetric dispuse faţă de balcon
şi au ancadramente de stuc7.In ceea ce priveste interiorul,pe de alta parte,ansamblul decorativ
al sufrageriei impune incaperii o atmosfera rece,solemna,corespunzatoare etichetei rigide
impuse de clasa sociala din care facea parte beneficiarul.Plafonul sufragieriei este impartit in
trei panouri din cadre de stuc,unul din acestea avand reprezentat un personaj
feminin,inconjurat de elemente vegetale,amintind de stilul Renasterii Italiene,in timp ce in
partea de jos a peretilor se caracterizeaza printr-o friza alcatuita din compartimente
ortogonale,cu scene de cai,incadrate cu bandouri din frunze de maslin.8

Imagine plafon sufragerie9

Imagine friza perete9

7
Sursa: http://politici.weebly.com/bucuresti---cal-victoriei/calea-victoriei-no-120-134
8
Sursa:Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986,pag 66
9
Sursa imagini:Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986,pag 67
2.Casa Ghica Gradisteanu,1884,beneficiar boierul Constantin Ionaş Grădişteanu,arhitect
Jules Berthet
Gradistenii erau „o familie inrudita cu toata nobilimea din Tara Romaneasca si Moldova”10,
afirma Neagu Djuvara,ultimul descendent pe linie materna al acestei familii.Familia
Gradistenilor provenea din zona Gradistea (judetul Giurgiu de astazi) si de-a lungul timpului
membrii ei au avut functii inalte. Imobilul situat la intersectia actualelor strazi Nicolae Iorga si
Calea Victoriei a fost construit in 1884, la cererea boierului Constantin Ionas Gradisteanu
Deoarece nu aveau copii, sotii Gradisteanu au lasat casa mostenire dupa moartea sa Mariei
Gradisteanu,sora lui Constantin,casatorita cu Scarlat Ghica. Casatoria dintre cei doi a dat si
denumirea casei din prezent, Ghica-Gradisteanu. După o lungă perioadă în care locul a
găzduit cele mai sofisticate baluri şi în care i-au trecut pragul nenumăraţi artistocraţi şi
diplomaţi, casa este naţionalizată de către comunişti în 1948. Ultimul proprietar a fost fiul
Mariei, Şerban Grigore Ghica (1882 – 1958), căsătorit cu Aristiţa (fostă Stoenescu).
Considerată în prezent un monument istoric şi arhitectural ce îmbină stilul eclectic cu
elementele renascentiste,decoratia picturala a acestei locuinte este eclectica,iar realizarea
artistica este inegala,deoarece nu i s-a acordat o prea mare atentie,executarea ei nefiind
incredintata unui artist renumit,nici macar unui singur mester talentat.In ceea ce priveste
decoratia interioara,prin care aceasta cladire se caracterizeaza,apar doua compozitii pe
plafoane,doua scene de pe cartusele dessus-de-porte11,doua mici medalioane de pe peretele
scarii e duce la etaj,peisajele romantice de pe friza holului de la parter,si medalioanele imitand
tehnica mozaicului din holul intrarii,iar la exterior,friza de deasupa intrarii principal.Acolo se
pastreaza picturi decorative in doua locuri,cea care ordoneaza cu vrejuri si flori balconul de la
etaj,extrem de deteriorata,si cea,intr-o mai buna stare de conservare,de deasupra usii de
intrare,ce aminteste de stilul Renasterii12.

Imagine Calea Victoriei13 Imagine plafon hol de intrare13

10
Neagu Djuvara,Saga Gradistenilor,Humanitas,2011
11
Sursa:https://www.gandul.info/magazin/casa-ghica-gradisteanu-calea-victoriei-bucuresti-
monument-de-arhitectura-17515921
12
Sursa: Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986,pag 48-49
13
Sursa imagini: http://www.imperialtransilvania.com/typo3temp/pics/C_5871f21f6b.jpg
3.Casa Vernescu,1887-1889,beneficiar Gheorghe Vernescu,arhitect Ion Mincu
Casa Vernescu datează din 1821, când a fost construită de nobilul de origine franceză
Jean-Baptiste Linchou,numit de localnici Lenș. Lenș a dăruit casa soției sale,Elisabeta
Balotescu-Carpinisanu,iar un an mai târziu, în 1822,are loc un incendiu în urma căruia
refacerea casei era necesară.În jurul anului 1886, Filip Lenș vinde casa omului politic și
juristului Gheorghe „Guna” Vernescu,care a fost un jurist și om politic român.De-a lungul
timpului a ocupat funcții precum cele de ministru de finanțe și de interne al României.De
asemenea,este unul din fondatorii Partidului National Liberal,alaturi de Ion. C. Bratianu,
Mihail Kogalniceanu,A. Golescu,Alexandru Candiano-Popescu,Anastase Stolojan.
Gh.Vernescu îl angajează pe arhitectul Ion Mincu pentru lucrări de reconstrucție(in urma
incendiului devastator)și pe pictorul George Demetrescu Mirea pentru realizarea picturilor
interioare.Deşi nu se încadrează în concepţia stilistică a lui Mincu, prezintă o decoraţie care
întrunește profunda cunoaștere a detaliului clasic, dar și a imaginaţiei, virtuozităţii şi simţului
compoziţional cu care autorul abordează operele sale, prin folosirea originală a cromaticii și
a materialelor celor mai diferite14.In ceea ce priveste operatiunile de reconstructie a
interiorului, arhitectul a introdus o scara monumentala,folosind diverse imitatii de
marmura,si,de asemenea, plafoane cu stucaturi ce redau barne din lemn,lambriuri si
ancadramente masive de stejar la usi si ferestre15.In ceea ce priveste decoratia picturala
interioara,plafonul salonului mic de la etajul 1 a fost realizat de catre G.D.Mirea,scena
infatiseaza „Dansul”,cu doua femei si un copilas ce canta la diverse instrumente,iar in jurul
lor se afla un grup de copilasi ce danseaza in voiosie. Toate aceste personaje au puternice
semnificatii,precum justitia,adevarul,temperanta sau forta.

Imagine salonul mare16 Imagine scara monumentala16

Imagine Plafon salonul mare16

14
Sursa: http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=610
15
Sursa: Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986,pag 45-46;
16
Sursa imagini:
http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Casa%20Vernescu/2196
4.Casa Monteoru,1887-1889,arhitect Ion Mincu,beneficiar Grigore Constantinescu-Monteoru
Grigore Constantinescu-Monteoru a fost un om de afaceri și politician român de origine
greacă.Este cel care a înființat în anul 1876 organizația de la Buzău a partidului liberal, al
carei președinte a fost până la moarte. În anul 1890 a înființat filiala de la Buzău a Ligii
Culturale. Grigore Monteoru a activat ca politician în Partidul Național Liberal, din partea
căruia a fost ales deputat între anii 1876-1898.
Pe fatada,decorațiunile din piatră și marmură sunt impresionante, resușind să redea
eleganța și stilul de altădată casei de pe Calea Victoriei. Sub balconul in stil neoclasic de pe
Calea Victoriei poposeau acum un secol calestile musafirilor. Ușile impunătoare din lemn
masiv și pline de detalii arata contributia a arhitecților, care au vrut să marcheze La Belle
Epoque sculptând anul 1889.
In ceea ce priveste interiorul Casei Monteoru,odată ce ii o să ai impresia ca ai intrat într-
o bijuterie fastuasă, unde pereții sunt îmbrăcați în marmură multicoloră, pe acestuia
sprijinindu-se grandioase oglinzi din cristaluri fine, aduse de la Viena.Corpurile de iluminat,
executate pe comandă și venite de la Paris,încă mai au o lumină caldă și elegantă.Foyerul
central ce se înalță pe 3 nivele si este dominat de un candelabru împodobit în stilul barocului
francez.Atenția îți este atrasă de ornamentele atât de variate și abundente,de pereții tapisați
cu mătase rosie,iar paleta de culori completează perfect compoziția unui interior cu poveste
aristocrată. Sobele din faianță de Meissen,candelabrele, mobilierul și alte obiect decorative
accentuează farmecul de alta data al locului.Scara ce duce la etaj este amplificată de
oglinda în care se reflectă, sufrageria cu lambiruri din esențe de lemn rare, detaliate este
deschisă spre grădina din față.Plafoanele sunt pictate în stuc, iar mobilierul este adus de la
Viena si Paris.17

Imagine salonul mare18 Imagine foyer central18

17
Sursa:http://designist.ro/casa-monteoru-povestea-unei-bijuterii/
18
Sursa imagini:https://radioromaniacultural.ro/case-care-vorbesc-casa-monteoru/
5.Casa Androcle Fotino,1895,beneficiar:medicul Androcle Fotino.
Androcle Fotino termina scoala primara in Braila,continuă liceu la Atena, apoi studiile
medicale la Paris. În 1860, este primit în Armata română, ca medic de regiment, după care
conduce secţia a-V-a din Spitalul Central. Scrierile sale au contribuit la perfecţionarea
sistemului de asistenţă medicală din ţară.
Casa a fost construita cu fatada direct la strada,pentru ca incaperile de la parter sa fie
destinate comertului.Cu toate ca nu a atras atentia prin decoratia sa exterioara,aceasta a
fost admirata pentru interioarele sale,avand toate incaperile(camere,saloane,holuri)pictate
cu diverse decoratii florale si frize,dupa modelul celor aflate in zona Pompeii si
Herculanum19.Nespecific caselor boieresti bucurestene din acea perioada(din 1880-1900),nu
avea reprezentata o scena mitologica cu fundal de nori pe plafonul salonului mare,nici peretii
din acea incapere nu erau compartimentati prin chenare cu decoratie de grafica simpla,nici
tapisati cu matase rosie sau galbena.De asemenea,nici holurile de intrare nu aveau plafonul
casetat sau peretii pictati cu scene mitologice.Aceasta casa a folosit mai mult elemente
decorative specifice epocii anterioare(1860-1880),care cerea ca plafonul salonului principal
sa contina elemente caligrafice stilizate,sau ornamente florale stilizare,realizate din
stuc,pentru a crea impresia de adancime20.Actualmuente pe amplasamentul casei Androcle
Fotino se afla hotelul Radison Blue.

Imagine plafon salonul mare21 Imagine plafon sufragerie21

19
Ion Marin Sadoveanu,Bucuresti,Editura Meridiane,1964.
20
Sursa: Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986,pag 74
21
Sursa imagini: Petrea Oprea,Itnerar inedit prin case vechi din Bucuresti, Editura Sport
Turism,Bucuresti,1986,pag 77 si pag 79
6.Palatul Cantacuzino,1899,beneficiar Gheorghe Grigore Cantacuzino,arhitect Ion Berindei.
Gheorghe Gr. Cantacuzino se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un
descendent al voievozilor români,respectiv împăraților bizantini Cantacuzino. A fost fiul
vornicului Grigore Iordache Cantacuzino și al Luxandrei Cantacuzino, născută Kretulescu.De
asemenea,era descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. După moartea lui
Lascăr Catargiu a devenit șeful Partidului Conservator,ocupand anterior si functia de primar
al Bucurestiului,senator in Parlamentul Romaniei sau ministru.Supranumit ’’Nabarul”,”cel mai
bogat om al tarii”,asa cum afirma Titu Maiorescu,hotaraste la finalul secolul al XIX-lea sa
construiasca cea mai frumoasa locuinta din Bucuresti(’’o casa ca la Paris”),apeland la
serviciile arhitectului Ion Berindei.
In ceea ce priveste exteriorul edificiului,acesta se caracterizeaza prin simetrie,ce este
evidenta pe fatada dinspre Calea Victoriei(fatada principala).Impartita in patru nivele,cladirea
prezinta un subsol suprainaltat,in timp ce etajul al doilea este mansardat si prezavut cu
lucarne bogat decorate.Elementul dominant al fatadei principale este reprezentat de
copertina Art-Noveau de la intrare,acoperita si inconjurata de doi lei de piatra.
Inaugurat in ianuarie 1909,este denumit de Ion D.Narcis:”un splendid imobil cu fatada stil
Ludovic al XIV-lea,pictat in interior de artisti renumiti cum sunt:Petrescu,Vermont,Voinescu si
Mirea;cu bronzuri si statuete realizate de sculptorul Storck,cu lemn sculptat si fier fortaj,este
o adevarata opera de arta in intregul ei”22.Intreaga decoratie interioara a palatului
Cantacuzino lasa sa se observe coabitarea stilurilor de inspiratie preponderent
franceza:mobilierul stil Empire,dar si elementele ornamentale specifice barocului francez.Un
exemplu elocvent in acest sens este cel al plafonului din sufragerie,impartit in trei
compartimente,iar compartimentul central are reprezentat doua personaje feminine
inconjurate de mai multi ingeri,fiind ’’O frumoasa reusita a geniului decorativ,inscriindu-se
printre cele mai izbutite plafoane realizare de un artist roman.”23

Imagine dinspre Calea Victoriei25

Imagine Copertina Intrare25


Imagine a compartimentului central de pe plafonul sufrageriei24

Imagine Salonul mare24

Imagine plafon sufragerie(sculptura)24

22
Ion D.Narcis,Resedinte si familii aristocrate din Romania,Bucuresti,Editura ICR,2007,pag
66-67
Surse: SPIRESCU, Irina, De la Orient la Occident. Decorația interioară în reședințele
23

domnești și boierești(1774-1914), București, Noi Media Print, 2010,pag 184-211


24
Sursa foto: Surse: SPIRESCU, Irina, De la Orient la Occident. Decorația interioară în
reședințele domnești și boierești(1774-1914), București, Noi Media Print, 2010,pag 184-211
25
Sura foto:Ion Marin Sadoveanu,Bucuresti,Editura Meridiane,1964.
7.Casa Dissescu,1905-1912,beneficiar Mariei Lupu Bogdan/ Constantin G. Dissescu(la
inceput de socul XX-pana la moartea sa in 1932),arhitect Grigore Cerchez.
Constantin Dissescu a fost un politician și ministru român, avocat, profesor de drept
administrativ și constituțional la Facultatea de Drept din Universitatea București.A urmat
studiile liceale în București, în timp ce studiile de drept și doctoratul au fost făcute la Paris.A
îndeplinit funcția de ministru de justiți,precum și cea de ministru de culte și instrucțiune
publică.
Casa Dissescu,care figurează pe Lista monumentelor istorice,se remarcă prin eleganţa
liniei,proporţiile armonioase,dar si ornamentaţia de inspiraţie brâncovenească.Loggile de pe
cele două faţade, cu coloane şi balustrade din piatră bogat sculptată, îi conferă o notă
distinctivă.Spaţiile interioare,care păstrează încă elemente din decoraţia imaginată de
Grigore Cerchez,aduc o nouă spațialitate prin utilizarea unor sisteme de boltire specifice
bisericilor.26

Imagine istorica Casa Dissescu28 Imagine amenajare interioara27

Imagine hol principal27 Imagine scara monumentala27

26
Sursa:http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/2009/09/calea-victoriei-5-casa-dissescu.html
27
Sursa imagini: http://politici.weebly.com/bucuresti---cal-victoriei/calea-victoriei-no-194-198
28
Sursa imagine: Ion Marin Sadoveanu,Bucuresti,Editura Meridiane,1964
In concluzie,ampla actiune de modernizare a Romaniei a adus numeroase schimbari in
ceea ce priveste arhitectura si decoratia interioara.In numai cativa ani,in amenajarea
resedintelor privilegiate s-a adoptat arhitectura de inspiratie franceza,dar niciodata printr-o
imitatie automata,ci prin una supusa unor interpretari specifice.De asemenea,in ceea ce
priveste amenajarile interioare ale acestor resedinte realizate la finalul secolului al XIX-
lea,inceputul secolului XX,se poate observa o tendinta pentru adoptarea motivelor mitologice
in incaperile sale.Un exemplu elocvent in acest sens este cel al plafonului din salonul mare,ce
avea reprezentat o scena mitologica pe un fundal de nori,peretii compartimentati prin chenare
cu decoratie de grafica simpla,sau tapisati cu matase rosie(sau galbena).De
asemenea,holurile de intrare aveau plafon casetat,iar peretii erau pictati cu scene
mitologice.Pe de alta parte,in ceea ce priveste resedintele realizate in perioada 1860-
1880,decoratia plafonului din salonul mare continea un camp neintrerupt,inconjurat de
elemente caligrafice stilizate,sau de ornamente florale realizate din stuc,fie pictate cu ulei in
trompe l’oeil.
Bibliografie:
1. OPREA, Petre, Itinerar inedit prin case vechi din București, București, Ed. Sport
Turism, 1986
2. SPIRESCU, Irina, De la Orient la Occident. Decorația interioară în reședințele
domnești și boierești(1774-1914), București, Noi Media Print, 2010
3. Ion D.Narcis,Resedinte si familii artstocrate din Romania,Bucuresti,Institutul cultural
Roman,2007
4. Ion Marin Sadoveanu,Bucuresti,Editura Meridiane,1964

S-ar putea să vă placă și