Tehnologii avansate în sistemele electroenergetice:

FACTS și IA

Cap. 2 Compensatorul static de putere reactivă

(SVC)
 Cap. 2 Compensatorul static de putere reactivă (SVC)
2.1 Generalităţii

SVC-ul este un dispozitiv FACTS de tip derivaţie, care cuprinde condensatoare şi o bobină
comandate static cu ajutorul tiristoarelor şi este utilizat pentru injecţia sau
absorţia rapidă de putere reactivă într-un nod al reţelei.

Aplicaţii în cadrul sistemului de transport:

stabilizează tensiunea în sistemele electroenergetice „slabe";
reduce pierderile de putere pe liniile de transport;
creşte capacitatea de transport a liniilor electrice;
contribuie la amortizarea oscilaţiilor de putere şi tensiune;
un control mai bun al tensiunii şi al stabilităţii
Aplicaţii în cadrul sistemului de distribuţie a energiei electrice:
stabilizează tensiunea la capătul unor linii de distribuţie lungi;
echilibrarea unei sarcini care prezintă nesimetrii între faze;
stabilizarea rapidă a tensiunii la bornele unei sarcini ce prezintă fluctuaţii de
putere.

TASE 2
2.1 Generalităţi

TASE 3
 2.2 Principiul de funcţionare

Principiul de funcţionare constă în a compensa cât mai exact variaţiile de putere reactivă
ale consumatorilor, prin reglajul continuu al curentului printr-o bobină. O baterie cu
condensatoare completează dispozitivul ce permite corectarea bilanţului de reactiv absorbit de
ansamblul “sarcină+compensator”

Principalele componente ale unui SVC sunt:

 baterii cu condensatoare comutate cu tiristoare (TSC sau CCT)

 bobină comandată cu tiristoare ( TCR sau LCT) care constitue o inductivitate
variabilă continuu între L=0 şi valoarea maximă Lmax
 filtre fixe pentru absorţia sau eliminarea armonicilor de ordin scăzut produse datorită
funcţionării LCT; filtrele la frecvenţă fundamentală contribuie suplimentar la
producerea de putere reactivă

TASE 4
 2.2 Principiul de funcţionare

Nod IT al SEE
V

Controlul extern
L C1 C2 C3 RAT Vref

Valve cu
tiristoare
bidirecţionale

Filtre LCT
electrice
CCT

Fig. 2.1 Compensator static de putere reactivă

TASE 5
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)
=2(-)
iL(90
v
iL() iL(=90

 t
XL 
=90

> 
Variator de 2
vreţea  
T1 T2 curent
 2
+ = b)
2
 = -2)
L’ v iL(

iL(=0

 t
a) 

Figura 2.2. Inductivitate controlată prin  

tiristoare (a); formele undei pentru  
tensiunea u şi curentul iL   prin 0
2
TASE 6
inductivitate (b,c) c)
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Există două posibilităţii cu privire la momentul în raport cu care se consideră unghiul α:

(i) momentul trecerii prin zero a semialternanţei pozitive a tensiunii (fig. 2.2,b):

- dacă α se referă la tiristorul T1, o conducţie completă se obţine pentru   90 0

şi o conducţie minimă pentru   180 0

(ii) momentul când unda de tensiune are valoarea maximă (fig. 2.2,c). se disting două
cazuri:

- când unghiul de întârziere este   0 0 , valva cu tiristoare se închide în momentul

când tensiunea are valoarea maximă; în această situaţie curentul prin bobină va
avea valoarea maximă, egală cu cea obţinută în regim permanent când comutatorul
static este închis permanent (conducţie completă);

- când 0     2 , în raport cu valoarea maximă a tensiunii, atunci se obţin

conducţii intermediare corespunzătoare (între conducţia completă şi conducţia
minimă).

În continuare se consideră cazul (ii).

TASE 7
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)
Dacă tensiunea de alimentare este

v(t )  Vˆ cos t (2.1)

diL
L  2V cos t (2.2)
dt
după integrare 1 t 2V
iL (t )   2V cos t  d t  sin ωt  C (2.3)
L  ωL
Pentru determinarea constantei de integrare C se impun condiţiile la limită privind intrarea în
conducţie şi blocarea tiristoarelor:

2V
- la momentul t  , iL  t     0 C sin (2.4)
L
2V
iL (ωt )   sinωt  sinα   f ( x),   t  (   ) (2.5)
XL
V este valoarea efectivă a tensiunii;
XL - reactanţa inductivă a bobinei la frecvenţa fundamentală.
Deoarece la momentul t   , curentul prin bobină se anulează din nou, din (2.5) se obţine
2V
0  sin  sinα  , respectiv: sin  sin
XL

Întrucât    , soluţia acceptată este: TASE β  πα 8

 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)
Durata de conducţie este:

σ  π  α  α  π  2α

Curentul iL(t) prin LCT poate fi scris ca o serie Fourier:

 

iL (t )  A0   an sin(nt )   bn cos( nt ) (2.6)

n 1 n 1

unde: A0  0 datorită simetriei în raport cu axa x;

bn  0 din cauza simetriei undelor impare f ( x )   f (  x )

an  0 pentru n= 2,4,6,8,... din cauza simetriei pe fiecare semiperioadă

f ( x  T / 2)   f ( x )

Termenii rămaşi devin:


2
an   iL (t )sin(nt )d (t ) (2.7)
 0
.
unde iL(t) este dat în ecuația 2.5. TASE 9
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Componenta fundamentală a curentului prin LCT. Din (2.6) şi (2.7)


2 2V
iˆ    sin t  sin    sin t  d  t  
L1
 X 1  cos 2 x
 L sin 2 x 
2V 2   
2
  sin t  d  t   sin   sin t  d  t   
2

X  L
  
2 2V  1  cos 2t    cos  x    cos x
  d  t   sin  cos t 
X   L
2  

2 2V    2 1  

X  2  4 sin 2t 
 sin ( cos   cos )  
L   sin 2  x    sin x
2 2V    2 1 
    sin(2    )  sin 2    2sin  cos  
X  2L
4 
2 2V    2 1 
   sin 2   sin 2  
X  2L
2 
TASE 10
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

ˆi  2 2V
L1
   2 1


 sin 2  
2V  2 sin 2 
1   
X L  2 2  X L    
Valoarea efectivă a componentei fundamentale este:

V  2 sin 2 
I L1 ( )  1      (2.8)
XL      sin   (2.8’)
I L1   B max
V

    2 (Fig 2.2c)
unde B max 
1
XL
Se poate defini o admitanţă reactivă efectivă B LCT  
 2 sin 2 
B LCT    Bmax 1 
   sin  
 

 
 (2.9) sau BLCT   B max
(2.9’)

Puterea reactivă prin bobină:

  sin  2
(2.10)
Q L
V
X L
TASE 11
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Fig. 2.3.Variaţia amplitudinii componentei fundamentale a curentului

(normalizat) prin bobină în funcţie de unghiul .

TASE 12
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

VL
VL max  
 
1

BL max BL()

0  0
ILmax IL
ILCT 00 180 ()
a. b.

Fig. 2.4 Zona V-I de funcţionare a unui LCT (a) şi principiul de reglaj în fază asimetric (b).

TASE 13
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Efectele modificării unghiului α

Conducţie parţială
  2   
=100 
=160
v Conducţie maxmă 

 i
=90  i
=180 
=130 
90 =100

Conducţie minimă
 i
=150 
=60

90 180 270 360

Fig. 2.5. Modificarea cu ajutorul unghiului α a componentei fundamentale a

curentului.
TASE 14
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Efectele modificării unghiului α

Prin creșterea unghiului α, se scade amplitudinea componentei

fundamentale a curentului. Această scădere este echivalentă cu o creştere a
reactanţei inductive XL a bobinei, reducând intensitatea curentului electric în
circuitul său și puterea sa reactivă (Fig. 2.5)

Prin controlul unghiului α, se produce o formă de undă nesinusoidală a

curentului prin bobină. Datorită controlului prin tiristoare al bobinei apar
în afară de componenta fundamentală a curentului armonice de ordin
superior (Fig. 2.6)

TASE 15
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Amplitudinea curentului armonicei de ordinul n:

 sin  cos  n   n sin  n  cos  

ˆin  V 4   (2.11)
X L   n  n  1
2


0  2
ordinul n este egal cu 3, 5, 7

Fig. 2.6. Amplitudinea componentelor armonice de

curent în funcţie de unghiul α.
TASE 16
 2.2.1 Bobină controlată prin tiristoare (LCT)

Vref
Control
Y
Y

Vref
Control a.

b.

Fig. 2.7 Conexiunea trifazată în triunghi a LCT: a. schema cu 6 pulsuri;

b. schema cu 12 pulsuri.

17
TASE
 Caracteristica de funcţionare pentru LCT

V BLCT


V2 BLCT=BL
V1 

BLCT= 
 
2

0 IL1 IL2 ILCT

Fig 2.8 Caracteristica V-I pentru LCT cu Fig. 2.9 Schema monofilară a unui LCT
control în buclă deschisă trifazat cu buclă de control a unghiului α.

TASE 18
 Caracteristica de funcţionare pentru LCT

Vmăs (u.r.)

- VU 1 Bref (u.r.) Convertor 

Vref (u.r.) la LCT
+ sT B 

Fig 2.10 Controlor de tensiune pentru LCT în buclă închisă

V  2 sin 2  (2.8)
I ( ) 
L1 1   
X L    
TASE 19
 Caracteristica de funcţionare pentru LCT

V BTCR BTCR=BTCR(α1) BTCR=BL

 = 1  = 0

(2)
Caracteristici ale E(1)
E(3)
SEE E
1 u.r.

BTCR=0
p
a =
2

Capacitiv 0 Inductiv ILmax ILCT

Fig 2.11 Caracteristica V-I pentru LCT cu controlor de tensiune în buclă închisă
TASE 20
 2.2.2 Condensator comandat prin tiristoare (CCT)

(b)
(a)

Fig 2.12 Condensator comutat prin tiristoare (a) şi formele curbelor de tensiune şi curent
pentru cazul particular L'=0, R=0 (b).

TASE 21
 2.2.2 Condensator comandat prin tiristoare (CCT)

Problema esențială: alegerea momentului de comutație astfel încât VT să fie minimă, ideal zero!
Două situaţii:
 Nu există inductivitatea L’ în circuit:

di
Dacă: vC  v , la intrarea în conducţie a tiristoarelor 
dt
se distrug tiristoarele

Dacă: vC  v , curentul prin tiristoare atinge valoarea de regim permanent într-

un timp infinit de mic
se distrug tiristoarele

 Se impune introducerea inductivităţii L' în serie cu condensatorul !!!

Se consideră circuitul electric al unui element de tip CCT, având şi inductivitatea L'
(fig. 2.12,a), alimentat la borne cu tensiunea:


v  t   V sin  t 0
(2.12)

unde 0 este pulsaţia nominală a reţelei electrice.

TASE 22
 2.2.2 Condensator comandat prin tiristoare (CCT)

După ”închiderea tiristorului”, la momentul t = 0, în circuitul format apare un curent

având expresia:

2
 n 

i (t )  I CA cos(0t   )  n B c  V c 0  2 V sin   sin n t  IˆCA cos  cos n t
ˆ (2.13)
   n -1 
regim permanent   
regim tranzitoriu
unde:

BB


Iˆ  V
CA
(2.14) -este valoarea de vârf a componentei de frecvenţă
C L

B B C
fundamentală a curentului;
L

BC - susceptanţa capacitivă a condensatorului la f = 50Hz;

n  1 L C  n0 - pulsaţia naturală a circuitului

n  XC X L - pulsaţia naturală, în unităţi relative;

VC0 - tensiunea iniţială la momentul t = 0, la bornele condensatorului

TASE 23
 2.2.2 Condensator comandat prin tiristoare (CCT)

Primul termen din expresia (2.13), IˆCA cos( 0t +  ) , reprezintă soluţia de regim permanent.


n2
I CA  V  BC 2 (2.14’)
n 1

unde: n2/(n2-1) - Factor de multiplicare sau nivelul de acordare a circuitului LC:

• pentru valori mari ale inductivităţii L ' se poate

ajunge la n = 2.5 şi un factor de multiplicare de 1.2;
• pentru scheme practice se va alege pentru n o valoare
mai mare decât 3 ( între armonicele 4 şi 5)

 Termenii care includ pulsaţia naturală constituie regimul tranzitoriu oscilatoriu.

Dacă aceşti termeni se anulează, rezultă cazul ideal de funcţionare, adică "fără
regim tranzitoriu" !!!!

TASE 24
 2.2.2 Condensator comandat prin tiristoare (CCT)

Condiţii care trebuiesc îndeplinite simultan:

(i) cos  = 0 , respectiv sin  =  1 (2.15)

Tiristoarele trebuie comandate la vârful pozitiv sau negativ al undei tensiunii sinusoidale
2
n
(ii) V c 0 =  Vˆ 2 =  X c Iˆac (2.15’)
n -1
Se impune preîncărcarea condensatoarelor la o tensiune cu aceeaşi polaritate

 Pentru cazul particular L'=0, R=0 (fig. 2.12, b) momentul de conectare al

condensatorului este când tensiunea v a nodului din reţea are valoarea maximă şi aceeaşi
polaritate cu cea a condensatorului ( ), în acest caz nu există regim tranzitoriu la
conectarea condensatorului;

 Deconectarea condensatorului este realizată prin suprimarea impulsurilor de intrare

în conducţie la tiristoare, acestea se blochează la trecerea curentului prin zero.

 Condensatorul va rămâne încărcat la valoarea maximă, pozitivă sau negativă a tensiunii,

fiind pregătit pentru o nouă comutaţie TASE 25
 Caracteristica de funcţionare pentru CCT

ON ”
C CT “

OF F”
CC T “

V2
V1
BCCT=BC BCCT=0

I
I C2 IC1
Capacitiv

a. b.
Fig 2.13 Caracteristica V-I pentru CCT: a. un singur CCT; b. două CCT-uri în
paralel
TASE 26
 Configuraţii ale SVC-ului

Condensator fix + LCT

V V
BLCT=BL BLCT=BL
=0
-XC =0
-XC XL-XC
LCT V=XLI CF +LCT
VC=-XCI VC=-XCI
BLCT=0

=
2
CF BLCT=0
CF LCT
XL 
=
2

0.5 u.r. 0 1 u.r. I Capacitiv 0.5 u.r. 0 0.5 u.r. I

Inductiv
Capacitiv Inductiv

a. b. c.

Fig 2.14 Schemă cu CF||LCT (a.); caracteristicile V-I separate ale unui CF şi LCT (b);
caracteristica rezultantă CF+LCT (c).
TASE 27
 Configuraţii ale SVC: condensator fix + LCT

Susceptanţa echivalentă a unui SVC compus dintr-o bobină controlabilă (LCT)

şi un condensator fix (C) este:
BSVC  BLCT ( )  BC (2.16)
unde BC este valoarea susceptanţei condensatorului fix montat în paralel cu
bobina controlabilă.

Susceptanţa echivalentă BSVC poate fi modificată în mod continuu prin reglarea

unghiului de control α:
– când α=π, valoarea maximă BSVC=BC;
– pentru α=π/2, se obţine valoarea minimă BSVC =BC+ BLCT.

Dacă se consideră şi susceptanţa transformatorului de adaptare BT conectat în

serie cu SVC, atunci susceptanţa echivalentă a întregului ansamblu, conectat la
nodul de ÎT al reţelei electrice, este:
BT BSVC
Bechiv ()  (2.17)
BT  BSVC
TASE 28
 Configuraţii ale SVC: condensator fix + LCT

Din ecuaţiile (2.9), (2.16) şi (2.17) rezultă relaţia de legătură între unghiul α şi
susceptanţa echivalentă Bechiv ( ) :

  2  2  sin 2  
BT  BL max    BC
     BT BL max  2  2  sin 2   BT BC
Bechiv ()  
 2   2   sin 2   BL max  2  2  sin 2   ( BT  BC )
BT  BL max    BC
  
(2.17′)

TASE 29
 2.2.3. Dispozitivul static CCT-LCT

Fig 2.15 Caracteristicile V-I ale CCT şi Fig 2.16 Caracteristica V-I rezultantă
LCT considerate separat CCT+LCT

TASE 30
 2.2.3. Dispozitivul static CCT-LCT

Fig 2.17 Caracteristicile V-I a Fig 2.18 Caracteristica V-I rezultantă

două CCT-uri şi a unui LCT pentru un SVC compus din două CCT-
considerate separat uri şi o LCT (b)

TASE 31
 Domeniile de funcţionare ale SVC

Domeniul de control
linear B
2
1.0 Q=(BLmx-B C)V
A
2 0.8
Q=-BCV
0.6
0.4

0.2

QCmax 0 QLmax QSVC

Capacitiv Inductiv

Fig. 2.19. Caracteristicile şi domeniile de

funcţionare ale SVC.

TASE 32
 Domeniile de funcţionare ale SVC cuprind trei zone:

• Domeniul liniar de control, în care sistemul de reglare dispune de puterea reactivă

necesară pentru controlul tensiunii în nodul de racordare la reţea, permiţând stabilirea
punctului de funcţionare pe caracteristica AB. Aceasta este delimitată de puterea reactivă
QCmax furnizată de către susceptanţa capacitivă echivalentă BC a bateriilor cu
condensatoare aflate în funcţiune, bobina fiind blocată, respectiv de puterea reactivă
QLmax absorbită de către susceptanţa inductivă echivalentă (BLmax-BC) corespunzătoare
regimului de conducţie completă a tiristoarelor.
Q C max  Q  Q L max (2.18)

unde: QC max   BCV 2 (2.19)

QL max   BL max  BC V 2 (2.20)

• Domeniul cu tensiuni scăzute (OA), în care tensiunea reţelei este atât de coborâtă încât
compensatorul static funcţionează la maxim în regim capacitiv; SVC se comportă ca o
susceptanţă capacitivă a cărei valoare se determină utilizând relaţia (2.19);
• Domeniul cu tensiuni ridicate (BC), când QSVC > QLmax; în acest caz compensatorul
static se află în afara domeniului de control şi se comportă ca o susceptanţă inductivă, a
cărei valoare se determină cu relaţia (2.20).
TASE 33
 Caracteristica compensatorului static, în domeniul linear de control

V  V0  X SL I S (2.21)

unde: V0 este tensiunea de referinţă (Vref) pentru I S  I SVC  0.

SL - panta caracteristicii în interiorul domeniului de control:

ΔV ( la curentul nominal )
SL =
V nom
XSL - reactanţa corespunzătoare pantei caracteristicii din interiorul
domeniului de control:

SL  Vnom
X SL  ; XSL=SL în unităţi relative
3 I nom

Domeniul de control este definit de curenţii maximali, inductiv ILmax şi capacitiv ICmax.

TASE 34
 Caracteristica SEE

Caracteristica sistemului electroenergetic poate fi exprimată prin relaţia:

V  E th  X th I s (2.22)
unde: Eth - t.e.m. Thévenin
X th - reactanţa de scurtcircuit a reţelei electrice
V V E th
jX th V
IS jX th I S
IS Eth

Sarcină IS
E th V
Eth reactivă
SVC variabilă jX th I S

Is
Capacitiv 0 Inductiv
(a) (b)
Fig. 2.20. Modelarea sistemului electroenergetic şi caracteristica V-I: (a)
schema echivalentă Thévenin; (b) caracteristica V-I a sistemului.

Prin combinarea ecuaţiilor (2.21) şi (2.22), ale caracteristicilor SVC şi sistemului

electroenergetic, se obţine caracteristica mixtă SEE+SVC din figura 2.21.
TASE 35
 Caracteristica mixtă SEE+SVC

Fig. 2.21 Caracteristica V-I mixtă a compensatorului static şi a sistemului

electroenergetic.
TASE 36
 2. 3. Caracteristica de reglaj V-I a SVC

Caracteristica mixtă SEE+SVC (continuare)

Eth(1) > Eth(0) > Eth(2)

Eth(0) – t.e.m. a sistemului, în condiţii nominale de încărcare;

Două situaţii:

 dacă t.e.m. a sistemului creşte, devenind Eth(1), datorită scăderii sarcinii, atunci:
fără SVC tensiunea la borne creşte la V(1);
cu SVC conectat, care absoarbe un curent inductiv Is=IB, punctul de
funcţionare trece în B şi tensiunea la borne scade la VB (> VA).
 dacă t.em. a sistemului scade, devenind Eth(2) datorită creşterii sarcinii în sistem,
atunci:
fără SVC, tensiunea la borne scade la V(2);
cu SVC, care furnizează curent capacitiv, punctul de funcţionare trece în C şi
tensiunea la borne devine VC (< VA ), dar cu VC > V(2).

TASE 37
 Controlul funcţionării SVC

ÎT
ÎT SEE
TT SEE
TT

Controlor Controlor
CCT
Controlor LCT
Controlor
CCT LCT
Filtru LCT CCT
Filtru LCT CCT Controlul
Măsurarea
tensiunii
Măsurarea Tensiunii
Controlul
Controlul
tensiunii (RAT)
tensiunii
tensiunii
Fig. 2.22 Schema de control a SVC
TASE 3838
 Dispozitivul de control al SVC se compune din (Figura 2.23)

• Regulatorul de tensiune (controlorul exterior), măsoară tensiunea Vmăs şi o

compară cu tensiunea de referinţă, Vref şi calculează valoarea semnalului de control
pentru SVC, care poate fi un curent de referinţă sau susceptanţa de referinţă;

• Dispozitivul de control, care determină impulsurile de comandă pentru

tiristoarele din laturile LCT şi CCT în scopul de a obţine în practică susceptanţa
dorită.

Fig. 2.23. Schema bloc a dispozitivului de control al SVC

TASE 3939
 Vmăs (u.r.) Bmax

Vref (u.r.) V Bref (u.r.)

1
s  RR
VSL
Bmin

KSL

(a.) (b.)
Vmăs (u.r.) Bmax

Vref (u.r.) V KR Bref (u.r.)

1+s  TR

(c.) Bmin

Fig. 2.24. Modalităţi de implementare a pantei curentului în regulatorul de tensiune: (a.)

Integrator cu reacţie curent-pantă; (b.) Integrator cu reacţie susceptanţă-pantă; (c.) factorul
de amplificare de timp-constant.
TASE 40
 Circuit de
măsurare

a.

Funcția de transfer:

K R  1  sT1 
G s   
1  sTR  1  sT2 

b.
Fig. 2.25. Modelul IEEE-1 pentru sistemul de control al SVC (a.); Modelul
regulatorului de tensiune (b.)
4141
TASE
 a.

b.
Fig. 2.26. Modelul IEEE-2 pentru sistemul de control al SVC (a.); regulatorul
de tensiune (b.)
TASE 42
 Modelul IEEE-2 al SVC şi modelul regulatorul de tensiune

Regulatorul de tensiune poate fi modelat printr-o funcţie de transfer:

KI  1  sTQ 
G ( s)    (2.24)
s  1  sTP 
KP
unde TQ  TP 
KI

În general, TP este menţinut la zero, prin aceasta transformând dispozitivul de

control într-unul simplu de tip proporţional-integrator.

TASE 43
 Unitatea generator de impulsuri de comandă

Generatorul de impulsuri are de realizat următoarele funcţiuni:

Calculează numărul nc de laturi de tip CCT care se conectează în vederea obţinerii

susceptanţei dorite, cu un surplus al susceptanţei capacitive. În acest sens se
calculează:
nc  Bref Bc
și rezultatul se rotunjește la valoarea întreagă superioară, unde Bc este susceptanța
unei singure trepte.
Calculează susceptanţa BLCT care va fi obţinută prin reglajul bobinei LCT în
scopul de a anula excedentul de susceptanţă capacitivă:
BLCT  nc  Bc  Bref
Determină secvenţa de comutare a laturilor de tip CCT, în funcţie de polaritatea şi
amplitudinea tensiunii reziduale la bornele acestora în scopul de a respecta restricţia
privind minimizarea regimului tranzitoriu de comutaţie (tensiunea la bornele
tiristoarelor în comutaţie să fie minimă şi ideal zero).
Calculează unghiul de întârziere α la intrarea în conducţie a tiristoarelor din LCT pentru
a obţine susceptanţa BLCT dorită. Pentru aceasta este necesar un convertor “ B   ”, care
poate fi obţinut cu ajutorul unui microprocesor.
44
TASE
 2.3 Amplasarea dispozitivului SVC

Fig. 2.28. SVC amplasat într-un nod la capătul unei linii de transport.

'
Y  Y ii  ySVC
ii

 y iko 
 y ik   y SVC - y ik 
Y 'nn    2 
   y iko 
 - y ik y ik  
 2 
TASE 4545
 Amplasarea dispozitivului SVC

SVC amplasat la mijlocul liniei de transport (Fig. 2.29,a)

TASE 4646
 Transformarea într-o linie echivalentă (Fig. 2.29,b)

i zik 2 m zik 2 k

bik0 bik0
4 ym0 4

Modificarea elementelor matricei [Ynn]:

TASE 4747
 y iko
y mo   y SVC
2

Impedanța longitudinală

'
4 y ik  Y mo 1 Y mo 1 2  y iko 
z ik    2  z ik  z ik   y SVC 
2
4 y ik y ik 4 y 4  2  
ik 

1 2 2  biko 
'
x  xik  rik  xik 
ik
4
  bSVC  
 2 
TASE 4848
  y iko 
  y SVC 
'
y iko y iko 2 y ik y mo y iko  2
     
2 4 4 y ik  y mo 4  1  y iko 
2  z ik   y SVC 
 2  2 
2
1  biko 
'
rik   bSVC 
g iko 2  2 
 2
2  biko  1 2  biko 
4  2 xik   bSVC   rik  xik2  
  bSVC 
 2  4  2 
2
 biko  1  biko 
'
2  bSVC   xik   bSVC 
biko biko  2  2  2 
  2
2 4 b  1 b 
 
4  2 xik  iko  bSVC   rik2  xik2  iko  bSVC 
 2 TASE
 4  2  49
 2.4. Modelarea regimurilor de funcționare ale dispozitivului SVC
2.4.1 Modelul de regim permanent al SVC
Noțiuni introductive
Fie Z=R+jX o impedanţă care modelează o sarcină având caracter:
- inductiv, dacă X > 0;
- capacitiv, dacă X < 0.

Fig 2.30. Impedanță conectată în derivație.

V
I   Y V
Z
Z  R  jX

Y  G  jB

Expresia curentului prin impedanță este:

V  R X 
I  2 2
 j 2 2 
V (2.30)
Z R X R X 

50
Dacă se adoptă regula de la receptoare pentru a defini sensul pozitiv al curentului
(conform fig. 2.30):
- dacă sarcina este inductivă, atunci curentul este absorbit din nod și sensul este
pozitiv ;
- dacă sarcina este capacitivă, atunci curentul este injectat în nod și sensul său este
negativ.

1 R X
Y  2 2
 j 2 2
 G  jB (2.31)
Z R X R X

R X
G 2 (2.32’) B 2 (2.32”)
R X2 R X2

Se constată că:
X
- în cazul unei sarcini inductive, adică X > 0, rezultă B   2 2
0
R X
X
- în cazul unei sarcini capacitive, adică X < 0, rezultă B   2 2
0
R X 51
 În conformitate cu relația (2.30), curentul de sarcină este de forma:

I  I a  jI r (2.33)

R (2.34)
Ia  2 2
V  GV
R X
X
Ir  V   BV (2.35)
2 2
R X

Se precizează că Ia (componenta activă a curentului) are întotdeauna o valoare pozitivă, în

timp ce semnul componentei reactive Ir depinde de natura sarcinii astfel:

- dacă sarcina este inductivă, atunci X > 0, respectiv B < 0 şi Ir = -BV >0 ;
- dacă sarcina este capacitivă, atunci X < 0, respectiv B > 0 şi Ir = -BV <0.

52
 Schema de racordare a unui SVC
Schema SVC are în componenţă o bobină reglabilă controlată cu tiristoare (LCT) și un
condensator comutat cu tiristoare (CCT).

Fig. 2.31. Schema de racordare a unui SVC

i = nodul de racord (nod de MT);
k = nodul de controlat (nodul de IT);

“SVC-ul este tratat ca o sarcină pur reactivă care, prin absorbție sau injecție de putere
reactivă Q, menține valoarea tensiunii în nodul controlat într-o bandă din jurul tensiunii de
referinţă V0”.
53
Legea de reglaj corespunzătoare caracteristicii statice V-I a SVC (fig. 2.32) este:

- dacă tensiunea nodului controlat VK > V0, atunci se absoarbe putere reactivă;
- dacă tensiunea nodului controlat VK < V0, atunci se injectează putere reactivă.

Fig. 2.32. Caracteristica V-I a SVC

Ecuația caracteristicii statice a SVC este :

Vk  V0  X SL I SVC (2.36)

în care XSL este reactanța corespunzătoare pantei caracteristice AB a domeniului liniar

de control. 54
 Modelul simplificat de regim permanent

Dacă se consideră cazul particular al unei sarcini pur reactive, adică R=0, atunci, din
relațiile (2.32) rezultă:
1
G=0 şi B  
X
Fie Z L  jX L (α) (impedanța bobinei (XL=ωL > 0) și
Z C  jX C (impedanța condensatorului XC=(-1/ ωC)< 0.
Bobina și condensatorul fiind conectate în paralel, impedanța echivalentă a SVC este:

ZL ZC X L ( ) X C X L ( ) X C
Ze    j  jX e () (2.37)
ZL  ZC j  X L ( )  X C  X L ( )  X C

Dacă bobina este reglabilă în funcţie de α, atunci :


X L ( )  X L 0 (2.38)
2(  )  sin 2
în care XL=ωL este reactanța inductivă a bobinei;
 
   ,   este unghiul de întârziere la intrarea în conducţie a tiristoarelor
2  55
 
Observații: • dacă   (conducție completă)  X L ( )  X L 0  0;
2
• dacă    (tiristoarele sunt blocate)  X L ( )  .

Ţinând seama de (2.37), din (2.38) rezultă:

X L 0 X C X L0

2(  )  sin 2 2 XC
Xe   XC 
X L 0 X L0
 XC X C (2  2  sin 2   )
2(  )  sin 2 XC
k X
 XC
sin 2  2  (2  k X )

Deci
k X
Xe  XC (2.39)
sin 2  2  a
în care:
X L0
kX  a   (2  k X ) 56
XC
 Rezultă că:

1 sin 2  2  a 2  a  sin 2
Be    
X e ( ) k X X C k X X C

2  a  sin 2
=> Be  (2.39’)
X L 0
I SVC  I r   Be ( )Vi (2.40)

QSVC  Vi I r   Be ( )Vi 2 (2.41)

VK  V0  X SL I SVC (2.36)

Cele 4 ecuații (2.39’), (2.40), (2.41) și (2.36) constituie modelul de regim permanent al SVC.

57
Acest model se completează cu restricțiile de inegalitate impuse de intervalul în care
variază unghiul α:
  
• teoretic,    ,   ; în practică,   min     max   .
2  2

Dacă ISVC din (2.36) se înlocuieşte prin expresia (2.40), rezultă:

V K  V0  X SL Be ( )Vi (2.42)

În aceste condiţii modelul matematic al SVC-ului în regim permanent este constituit din
urmatoarele trei ecuaţii :

(i) Ecuaţia susceptanţei echivalente

2  a  sin 2
Be ( )  (2.43)
X L 0
 
în care    min     max    (2.43’)
2 

58
 2 min  sin 2 min   (2  k X )
Respectiv Be,min  Be ( min )  (2.44’)
 X L0
2  sin 2 max   (2  k X ) (2.44”)
Be,max  Be ( max )  max
 X L0
(ii) Ecuația caracteristicii statice a SVC
Vk  V0  X SL Be ( )Vi (2.45)

(iii) Ecuația puterii reactive consumate în nodul i

Qi , SVC   Be ( )Vi 2 (2.46)

Prezența SVC-ului modifică ecuația bilanțului de putere reactivă în nodul i:

Q Q Q Q 0 (2.47)
g ,i c ,i SVC ,i calc ,i

unde QSVC depinde de unghiul α, de control al valvelor cu tiristoare.

Din punct de vedere al calculului de regim permanent, ecuațiile SVC-ului pot fi soluționate:
a) simultan cu ecuațiile bilanțului de puteri în nodurile rețelei ;
b) alternativ.
Metoda alternativă de soluționare prezintă avantajul că nu necesită modificarea structurii
matricei Jacobian în cazul utilizării metodei Newton-Raphson.
59
 Algoritmul metodei alternative

Fiind cunoscute valorile tensiunilor la iteraţia curentă (p), Vi ( p ) şi Vk( p,) se parcurg
următorii paşi de calcul:

V0  Vk( p )
1. Din relaţia (2.45) se calculează Be( p )  (2.48)
X SLVi ( p )
2. Se verifică restricţiile Be,min  Be( p )  Be,max

2.1 Dacă Be( p )  Be ,min , atunci se fixează Be( p )  Be,min ;

2.2 Dacă Be( p )  Be ,max , atunci se fixează Be( p )  Be,max ;

3. Se calculează puterea reactivă absorbită/injectată de SVC

2
( p)
QSVC 
  Be( p ) Vi ( p ) 
4. Se calculează abaterea puterii reactive
Qi( p )  Qg ,i  Qc ,i  Q SVC
( p)
,i
 Q ( p)
calc ,i
0
5. Se trece la efectuarea iteraţiei Q-V.

60
 2.4.2. Modelarea în regim dinamic a SVC
Modelul dinamic de bază V V

Filtre Isvc, Q

Vi Vi
Detectare
Control
trecere SVC - V
Comutaţie
prin zero
Vref Regulator BSVC ( )
+
+
Măsurare
amplitudine
Semnale
adiţionale
- V
Vref Regulator
+
+
Semnale
adiţionale(a.) (b.)
Fig. 2.33. Schema modelului de bază al SVC: (a.) structură dispozitiv; (b.) modelul
dinamic de bază
Setul de ecuații:  xc 
 α   f ( xc , α,V , Vref )
 
 1  XC 
B 
 SVC X X X
 L   π  2α SVC  sin(2 α ) 
SVC  
 π 
0
C L
(2.49)
 I SVC  Vi BSVC 
 
 Q  Vi 2 BSVC  61
 Modelarea SVC în regim dinamic

Modelul dinamic de ordin întâi

Fig. 2.34 Modelul dinamic de ordin întâi al regulatorului SVC

unde: 1
K SL  , modelează panta caracteristicii SVC în domeniul linear
X SL
TSL - constanta de timp a sistemului
s - operatorul Laplace
62
 2.4.2 Modelarea SVC în regim dinamic

Modele dinamice ale SVC recomandate de CIGRE

Vmăsurată Circuit de măsurare V (tensiune la nodul de IT)

a tensiunii
Modelul sistemului
Regulator de Regulator cu tiristoare B ISVC electroenergetic
++- tensiune pentru controlul Interfaţă
Vref susceptanţei

Semnale Tensiune nod (IT sau JT)

adiţionale

Fig. 2.35 Modelul dinamic CIGRE 1 pentru SVC

63
 2.4.2 Modelarea SVC în regim dinamic

Acest bloc permite obținerea unei

benzi de fază corespunzatoare

Fig. 2.36 Schema detaliată a modelului dinamic CIGRE 1 pentru SVC

64
 2.4.2 Modelarea SVC în regim dinamic
 1 
a) Modulul circuitului de măsurare are o funcţie de transfer de ordinul întâi:  
 1  sTm 

b) Blocul regulatorului de tensiune, determină valoarea de consemn a susceptanţei Bref în

funcţie de abaterea tensiunii (Vref  Vmăs).

a) Regulator de tip proporțional b) Regulator de tip integral

Fig. 2.37 Scheme ale regulatorului de tensiune
1 1 1
K SL   TSL 
K p X SL K SL Ki
e  sTd
c) Modulul de reglare a susceptanţei are funcţia de transfer: H B 
1  sTr
Td – timpul de răspuns al tiristoarelor
Tr – constanta de timp reprezentând întârzierea statistică la intrarea în conducție a
tiristoarelor 65
 2.5.2 Creşterea capacităţii de transport de putere activă a reţelei electrice

a)
U2
PA  sin  (2.51a)
XL
U 2  U 2 cos  U 2
QA   1  cos   (2.51b)
XL XL
U2
Pmax  (2.52) b)
XL

Fig. 2.38 Schema unei legături între două sisteme electroenergetice (a)
şi variaţia puterilor pe linie în funcţie de unghiul δ (b).

66
2.5.1 Creşterea capacităţii de transport de putere activă a reţelei electrice

b)
U2  2U 2 
Pder  sin  sin (2.53a)
XL 2 XL 2
2
2U 2  2U 2
a) Pder ,max  sin   2Pmax (2.53b)
XL 2 XL

Fig. 2.39 Variaţia puterii active în funcţie de unghiul δ în cazul compensării

derivaţiei la mijlocul liniei (a), respectiv pentru cazul cu n secţionări (b). 67
2.5.1 Creşterea capacităţii de transport de putere activă a reţelei electrice

Compensatorul SVC: analogia cu o sârmă de întins rufe 68

 2.5.2 Creşterea rezervei de stabilitate statică şi tranzitorie

AF1  2 - 1  - fără compensare

BF2  -  2  - pentru compensarea shunt

Fig. 2.40 Puterea tranzitată ca o funcţie de unghiul δ pentru diferite soluţii de

compensare

69
 2.5.2 Creşterea rezervei de stabilitate statică şi tranzitorie

a)

b) c)
Fig. 2.41 Ilustrarea stabilităţii tranzitorii prin criteriul egalităţii ariilor: a – schema electrică; b –70fără
compensare; c – cu compensator ideal montat la mijlocul liniei;
 2.5.2 Creşterea rezervei de stabilitate statică şi tranzitorie

d) e)

Fig. 2.42 Ilustrarea stabilităţii tranzitorii prin criteriul egalităţii ariilor: d – cu SVC la mijlocul liniei
funcţionând la limita de compensare (Bmax); e – SVC funcţionând la limita de compensare (Imax).
71
 2.5.3 Amortizarea oscilaţiilor

Fig. 2.44 Efectul stabilizator al SVC asupra

Fig. 2.43 Posibilitatea de creştere a capacităţii de transport modificării nivelului de tensiune (după ABB)
a liniilor de transport prin amortizarea oscilaţiilor

72
2.6 Instalaţii SVC în funcţiune - Anglia

73
 2.6 Instalaţii SVC în funcţiune – Brazilia (Bom Jesus da Lapa)

 Controlul tensiunii
 Controlul puterii reactive
 Amortizarea oscilaţiilor
de putere
 Echilibrarea fazelor

Valvă şi
control Avantaje:
Îmbunătăţirea calităţii tensiunii
Creşterea stabilităţii
Evitarea întreruperilor

74
2.6 Instalaţii SVC în funcţiune – India

75
2.6 Instalaţii SVC în funcţiune

76
2.6 Instalaţii SVC în funcţiune – Arabia Saudită

77