Comunicarea nonverbală

„Fiecare gest este asemenea unui cuvânt, iar un

cuvânt poate avea mai multe înţelesuri. Perspicace este acel om care poate
citi „propoziţiile” trupului” .[1]

Comunicarea constă in transmiterea de informații, idei si emoții de la o

entitate sociala (persoană, grup uman , colectivitate ) la alta prin intermediul
mesajelor .

Termenul de comunicare provine din limba latină : communico, are, avi,

atum, și constă în acțiunea de a face ceva comun, de a împărți cu cineva,
acțiunea de a împărtăși .[2]

Comunicăm cu noi înșine, cu semenii, în cadrul grupurilor de muncă,

spontan, sau în urma unei îndelungate pregătiri în prealabil, fiind una din cele
mai specifice activități umane.

Ideiile lui Lesly despre comunicare sunt rezumate astfel :

√ abordează totul din punctul de vedere al interesului publicului (ce au ei in

minte)

√ da senzația publicului că participă la procesul comunicării și la ceea ce

se petrece în general acolo

√ face ca subiectul să fie parte din viața cotidiană a publicului(despre ce

se discută, ce se aude de la ceilalți )

√ face in așa fel încât mesajul sa fie transmis cât mai aproape de mediul
de viață al omului

√ comunicarea folosește mai multe canale , făcând ca impactul sa fie mult

mai mare atunci când mesajul ajunge la oameni prin diferite forme

√ face ca mesajul să fie cât mai mult posibil adaptat publicului , dacă
acesta este mult mai consecvent
 √ păstrează credibilitatea, care este esențială pentru eficiența celor
menționate mai sus .

Relațiile interumane au la bază comunicarea ,care ajută individul să se

cunoască pe sine și să cunoască oamenii din jurul lui .

Este un proces de interacțiune între persoane , grupuri, ca relație mijlocită

prin cuvânt , imagine , gest , simbol sau semn, prin intermediul căruia sunt
impărtașite cunoștințe, interese , atitudini , simțăminte si idei.

Comunicarea constă in transmiterea si schimbul de informații , (mesaje )

între persoane și anume : impresii, comenzi, împărtășirea de stări afective, de
decizii si judecăți de valoare .[3]

Prin comunicare spunem celor din jur cine suntem , ce vrem , pentru ce
dorim un anume lucru , și care sunt mijloacele care urmează să le folosim
pentru a ne atinge scopurile .

Cei mai mulți analiști consideră că omul comunică pentru:

1. A informa

2. A convinge - convingerile noastre de cele mai multe ori ne

motiveaza faptele, atitudinile, deciziile, , avand urmări grave legate de viața

noastră și a altora .

3. A impresiona

4. A provoca o reacție, o acțiune - scopul este ca o persoană care ne

ascultă să nu rămână tot tristă, tot sensibilă, tot însingurată, asa cum am
gasit-o .Comunicăm și spunem intențiile noastre,

argumentele si afecțiunea , pentru a motiva persoanele să facă ceva , sa fie

motivate în acțiune, să se simtă în putere, după plecarea noastră .

5. A ne amuza - de la copilărie până la bătrânețe , fiinta umană are

nevoie să se amuze.Amuzamentul este forma ceea mai pregnantă a detașarii,
detașarea este semnul seninătății,seninătatea semnul superiorității,
superioritatea nejignitoare este semnul divinului.Prin amuzament transmitem
simpatie, coborâm sau ne înălțăm la starea semenului nostru, fără să-l punem in
dificultate.
 6. A ne face înțeleși - prin comunicare putem să ne facem înțeleși,să
credem că argumentele noastre pot transforma oamenii, le pot
modifica atât convingeriile cât și sentimentele.

7. A ne exprima punctul de vedere - este semnul adevăratei

personalități.

8. A obține o schimbare de comportament sau de atitudine - din acest

punct de vedere comunicarea poate fi manipulativă, .[3]

Comunicarea poate fi verbală , prezentată în forma orală sau scrisă , și

nonverbală , reprezentată la rândul ei de paralimbaj, mișcările corpului și
folosirea spațiului. [4]

Comunicarea non-verbală constă în transmiterea emoțiilor, a sentimentelor

și a mesajelor prin acțiuni și expresii, nu prin cuvinte.De fapt, uneori expresiile
noastre și limbajul corpului ne exprimă emoțiile mai bine decât cuvintele .
Comunicarea nonverbală este procesul de comunicare prin trimiterea și
primirea de cuvinte fără cuvinte (mai ales vizuale) între oameni.[5]
Noi comunicăm chiar și fără a utiliza cuvinte , comunicăm prin ceea ce
facem , și anume prin modul cum stăm sau cum umblăm, cum ridicăm din
umeri sau cum facem un gest,cum ne îmbrăcăm, toate acestea având la randul
lor o semnificație și transmițând mai departe o idee .
Comunicarea nonverbală poate fi uneori, în anumite situații , mult mai
credibilă decât cea verbală, complectând , întărind și chiar nuantând sensul
mesajelor verbale .[4]
Termenul nonverbal este folosit în mod obișnuit pentru a descrie toate
evenimentele de comunicare umane care depășesc cuvintele rostite sau
scrise .[6] .Termenul de “comunicare nonverbal”, a fost folosit pentru prima
data de catre Jurgen Ruesch si Weldon Kess , în 1956 , incluzând-ul in titlul
unei cărți - (Nonverbal Comunication: Noteson the Visual Perception of
Human Relations, 1956) .
In literatura de specialitate putem intâlni mai multe definiții ale
comunicării nonverbale , toate fiind acceptate .
In “ The Blackwell Encyclopedia of Social Psychology “, Miles L.
Patterson (1995, 405 ) , este menționat faptul că acest termen “ se referă la
transmiterea de informații și la influențarea prin reacțiile fizice și
comportamentale ale indivizilor “.
Jacques Corraze , a definit-o în lucrarea sa “ Les communications
nonverbales”, ca fiind un “ ansamblu de mijloace de comunicare existente
între ființele vii , care nu utilizează limbajul uman , sau derivatele nesonore ale
acestuia(scrisul , limbajul surdo-mutilor , etc… ) “ și ca “ se aplică la gesturi ,
postură , orientarea corpului, particularitățile somatice , chiar și la organizarea
obiectelor și la raporturile de distanță dintre indivizi , prin care se emite o
informație “.
Adam Kendon , în “ International Encyclopedia of Communication “ ,
definea acest tip de comunicare prin enumerare : “mișcările corpului gesturile,
expresiile feței și orientarea corpului, postura și spațiul , atingerile și pronunția
și acele aspecte ale vorbirii , precum intonația, calitatea vocii, ritmul vorbirii și
de asemenea, tot ce poate fi considerat diferit de conținutul actului vorbirii, de
ceea ce se spune “.[2]
Judee Burgoon , în 1994, a identificat șapte dimensiuni nonverbale diferite:

1. kinezica (limbajul corpului) : mișcări ale corpului, inclusiv

expresii faciale și contact vizual;
2. proxemica (spațiul personal)
3. paralimbajul (tonalitatea vocii) , include : volumul, rata,
pasul și timbrul;
4. haptica (comunicarea prin atingeri )
5. cronemica (folosirea timpului) , în această categorie întra semnele sau
emblemele
6. aspectul fizic
7. mediul nostru fizic, artefactele sau obiectele care îl compun .
“Semnele sau emblemele includ toate acele gesturi care suprapun
cuvinte, numere și semne de punctuație. Acestea pot varia de la gestul
monosillabic al degetului proeminent al unui autostopist la sisteme complexe
precum limbajul semnelor americane pentru surzi unde semnalele nonverbal
au o traducere verbală directă. Cu toate acestea, trebuie
subliniat faptul că semnele și emblemele sunt specifice culturii.
Gestul degetului mare și al arătătorului folosit pentru a
reprezenta "un ok" în Statele Unite presupune o interpretare derogatorie și
ofensivă în unele țări din America Latină ".
(Wallace V. Schmidt et al., Communicating Globally: Intercultural
Communication and International Business. Sage, 2007) [6]
In 1965 , Paul Ekman, a identificat 5 funcții ale acestui tip de comuni
comunicare , și anume :
- repetarea
 - substituirea – înlocuirea cu un gest sau cu o combinație de
gesturi,a unui cuvânt sau a unei expresii verbale (o față posomorâtă ne
indică faptul că persoana în cauză nu se simte bine)
- contrazicerea – transmiterea de semnale în opoziție cu
mesajele verbale
- completarea – colaborarea la transmiterea mesajelor
verbale, ceea ce duce la o decodificare mai buna a lor
- accentuarea/moderarea – punerea în evidență a
mesajelor verbale , amplificarea sau din contră diminuarea celor spuse.
Michael Argyle descrie 4 funcții ale comunicarii nonverbale :
- exprimarea emoțiilor
- transmiterea atitudinii interpersonale (atitudine
dominantă/supunere , plăcere/neplăcere )
- prezentarea personalității
- acompanierea vorbirii

Din punct de vedere al lui Maurice Patterson , comunicarea nonverbală

are mai multe funcții :
- transmite informații
- gestionează interacțiunile
- reflectă gradul de apropiere
- exercită influența
- controlează sentimentele
- facilitează satisfacerea unor obiective sau interese [1]

1. KINETICA SAU LIMBAJUL CORPULUI

Kinezica este studiul limbajului corpului și include urmatoarele componente :

̶ gesturile

̶ mișcările capului și poziția

̶ contactul vizual
̶ expresiile faciale

În timp ce gura este ocupată cu articularea cuvântului, corpul

transmite mesaje cu poziția, gesturile, calitatea mișcării si expresia feței .[8]
 “ CEL CARE ARE OCHI DE VAZUT SI URECHI DE AUZIT
CONSTATĂ CA MURITORII NU POT ASCUNDE NICI UN SECRET. CEL
ALE CARUI BUZE TAC, PĂLĂVRĂGEȘTE CU VÂRFUL DEGETELOR, SE
TRĂDEAZAĂPRIN TOȚI PORII”, AFIRMA FREUD.
[9]
a Gesturile - scopul principal al lor este de a accentua ceea ce se
spune și de a sustine procesele cognitive care creeaza un discurs anume ,
exprimând atât procese cognitive cât și afective .[10] Ele ne dau informații și
despre personalitate din spatele mesajului transmis .[11]
[10]http://comunicarenonverbala.ro/clasificarea-gesturilor
[11]http://davidmitran.ro/postura-si-gesturile-ce-vor-aduce-un-plus-prezentarii-
tale
Cercetătorii Paul Ekman si Wallace Friesen au clasificat gesturile astfel :

̶ embleme - țin locul unui cuvânt sau a mai multor cuvinte, și a cărui
semnificație este înțeleasă atât de emițător cât și de receptor .[10]
Semnul “ok” arătat cu degetul mare , degetul arătat într-un cerc, degetul
mijlociu ridicat sunt exemple de gesturi embleme .[8]

̶ ilustratorii - sunt folosite pentru a ilustra mesajul verbal pe care-l

însoțesc .[8] Frecvența și intensitatea cu care acestea sunt utilizate , ne pot da
informații despre starea emoțională a celui care vorbeste ; el va folosi mai puține
astfel de gesturi când este obosit sau deprimat , și mai multe când este bucuros
sau entuziasmat , devenind totodată și mai ample ; ne pot relata ceva și despre
personalitatea si temperamentul acestuia .

̶ adaptorii - ne divulgă cele mai multe despre starea emoțională a unei

persona, apar îndeosebi , de cele mai multe ori în situații stresante , putând
constitui un indiciu foarte important al minciunii, sunt declanșați de conținutul
conversației , atunci când subiectul acesteia este unul delicat .[10]

b Contactul vizual - de asemenea noi comunicăm și prin contact

vizual . Fața și ochii sunt în timpul comunicării punctul principal de focalizare ,
și împreună cu urechiile, ochii primesc ceea mai mare parte a informațiilor
comunicative din jurul nostru .
Contactul cu ochii are mai multe funcții de comunicare , și anume : de la
reglarea interacțiunii la monitorizarea interacțiunii, la transmiterea informațiilor
și la stabilirea conexiunilor interpersonale . Folosim contactul vizual pentru a
semnala celorlalți că suntem pregătiți să vorbim sau pentru a face pe alții să
vorbească .
 De asemenea, contactul vizual comunică si faptul că suntem atenți și că
suntem interesați de ceea ce spune vorbitorul, fiind parte esențială a ascultării
active; poate fi folosit si pentru a intimida pe alții, pentru a filtra , indica altora și
dacă suntem pregătiți pentru comunicare .[8]

c Expresiile faciale - fața este cea mai expresiva parte a corpului

nostru, și prin urmare un comunicator major , ele ne pot comunica o serie de
emoții și pot fi folosite pentru a deduce trăsăturile de personalitate și pentru a
face judecăți cu privire la credibiliitatea și competenta vorbitorului , de exemplu
ne poate spune dacă este obosit, entuziasmat. supărat, confuz, trist, timid,
plictisit, frustrat ,etc.. [8]

. PROXEMICA SAU SPATIUL PERSONAL

Proxemica se referă la studiul modului în care spațiul și distanța influențează

comunicarea.

În general, spațiul influențează modul în care oamenii comunică și se

comportă. [8]

Apropierea față de alte persoane pe care ne-o putem permite, este o alta
formă de comunicare , purtând denumirea de comunicare proxemica .[3]
(Petre Anghel) Ea este definita dupa Merriam-Webster,ca fiind:

”Studiul naturii, gradului si efectului fizic al separării spațiale ( în

diferite situații sociale și interpersonale) și modul in care această separare
se referă la factori de mediu și culturali.

Antropologul social american Edward T.Hall este considerat inițiatorul

proxemicii, el a inventat termenul de „proxemica” la inceputul aniilor 60 , care
provine din latinul proximitas = apropiere .[12] ( Helena Marković )

Desmond Morris distinge 3 tipuri principale de teritorii:

→ tribal - persoana modernă nu se mai mulțumește să aparțină unei

colectivități și să-și apere teritoriul(ex:bandele de răufăcători și partidele

politice).

→ personal
→ teritoriul familial - se manifestă în ieșirile pe care le au membrii familiei
în spațiile publice și se bazează pe principiul ”locului central”(persoana care a
venit mai târziu va alege o poziție mediană între locurile deja ocupate) .

Edward T.Hall a descris comportamentul proxemic al omului în patru zone in

lucrarea sa fundamentală ”Dimensiunea ascunsă”, publicata in 1966 , și
anume:[3]

1. zona intimă (0-45cm) - este o zonă apărată de persoană , fiind accesibilă

membrilor ,prietenilor apropiați.

. zona personală (46-122cm) - este rezervată conversațiilor cu persoane

cunoscute

. zona socială (123-350cm) - aici intra discuțiile formale

. zona publică (peste 350cm) - cuprind comunicările publice

Incălcarea neprevăzută a spațiului personal poate declanșa reacții negative,

cum ar fi iritare , stânjeneală , mai ales dacă simțim că cineva ne-a încălcat
spațiul în mod voluntar, fara să-i fie permis acest drept ; și din contră poate
comunica atitudini și sentimente , dacă a fost permis acest lucru . [3][8]

. PARALIMBAJUL

Vocea este o componentă importantă a comunicării nonverbale,nu doar

pentru rolul său de a transmite un mesaj,ci și pentru că îl completează în mod
substanțial.[12] ( Helena Marković )

Tonul,timbrul, calitatea vocii, viteza de vorbire,pauzele,prezența sau

absența fluenței,joacă un rol fundamental în interacțiunea dintre
emițător-receptor.În timp ce cuvântul scris pe hârtie are adesea un singur
înțeles,când se rostește,conotația lui se poate schimba.

Paralimbajul transmite emoții și atitudini,include vocalize precum sâsâitul ,

șoptitul ;alte exemple de paralimbaj sunt : râsul, plânsul,
sforăitul,strănutul,suspinul .[13]
(https://www.scribd.com/doc/78558428/Para-Language)
 . HAPTICA

Haptica reprezintă comunicarea prin intermediul atingerii.Permisiunea

atingerii variază in funcție de receptor și de familiaritatea acestuia cu
emițătorul.Este un semn foarte puternic si produce reacții emoționale
inconștiente.

În 1975,intr-un studiu realizat de Nguyen,s-a arătat că femeile fac diferența

între genul de atingere care arată sentimente de căldură si prietenie,și cele care au
natură sexuală,în schimb bărbații nu au remarcat nicio diferență. [3]

Atingerea este necesară pentru dezvoltarea socială umană și poate fi

primitoare, amenințătoare sau persuasivă.

Există mai multe tipuri de atingere, inclusiv funcțional-profesionist,

social-politicos, prietenie-căldură, iubire-intimitate și atingere sexuală.

Schimbul tactil poate juca un rol important in formarea inițială a impresiilor ,

poate avea implicații importante pentru modul în care se desfășoară o
interacțiune și o relație , comunică apropierea, plăcerea, îngrijirea și îngrijorarea
în relațiile de prietenie .

Atingerea este, de asemenea, folosită în multe alte contexte - de exemplu, în

timpul redării), în timpul unui conflict fizic și în timpul conversațiilor pentru a
atrage atentia cuiva .[8]

Stanlez Jones și Elaine Yarbrough au clasificat funcțiile tactile in 5 clase

principale:[3]

1.atingeri care transmit emoții pozitive(mângâiatul,strângerea mâinii)

2.atingeri in joacă(dezmierdarea,pălmuirea in glumă)

3.atingeri ”de control”(semnal tactil pentru atragerea atenției)

4.atingerea” rituală”(sărutul pe obraz,sărutul între îndrăgostiți)

5.atingerea in alt scop decât comunicarea propriu-zisă(susținerea unei

persoane care urcă sau coboară din autobuz)
 . CRONEMICA

Cronemica studiază modul in care oamenii folosesc timpul pentru a

comunica.Deși utilizarea timpului in comunicare poate părea irelevantă,ea joacă
un rol vital în interacțiunea socială.Timpul este o monedă valoroasă in lumea
modernă și pentru că este o resursă finită, trebuie gestionată corect.

Gordon R.Wainwright a împărțit o zi lucrătoare in 3 părți:

̶ aproximativ o treime din ziua noastră o petrecem dormind

̶ o altă treime este petrecută la lucru

̶ a treia parte ar trebui să fie relaxare

În concluzie,timpul petrecut in timpul comunicării cu ceilalți este foarte

puțin.

Edward T.Hall a studiat în 1977 modul în care diferite culturi

experimentează cronemica și a ajuns la următoarea concluzie:

► pentru popoarele cu o cultură mai”redusă”,planificarea timpului și

punctualitatea sunt foarte importante,în timp ce restul popoarelor cu o
cultură”înaltă” fac lucrurile în ritm propriu.Nu este doar o chestiune de utilizare a
timpului,ci ține și de cultură.Culturile,de asemenea pot fi monocronice dacă
preferă să facă lucrurile una câte una(cele”reduse”)și policronice dacă pot face
mai multe lucruri simultan(cele”înalte”) [12]

Modul în care folosim timpul depinde în anumite privințe de starea noastră.

Cronemica acoperă, de asemenea și timpul pe care îl petrecem vorbind. Am

învățat deja că transformările conversaționale și modelele de luare a deciziilor
sunt influențate de normele sociale și contribuie la progresul conversațiilor
noastre. Știm cu toții cât de enervant poate fi atunci când o persoană domină o
conversație sau când nu putem obține o persoană să contribuie cu nimic.[8]

6. ASPECTUL FIZIC

Aspectul fizic este una dintre cele mai comune modalități de comunicare
nonverbală. Alegerea îmbrăcămintei,a coafurii,machiajului și
accesoriilor,dezvăluie de asemenea indicii nonverbale despre personalitatea
individului,fiind și aceasta o formă de autoexprimare.

Principalele funcții ale aspectului fizic ca fiind o modalitate de

comunicare,au fost definite de Baden Eunson:

→ protejează purtătorul

→ poatet fi un indicator al modestiei/vanității,al sexualității,

→ indică o tipologie de viață,etc.

Anumite alegeri legate de aspectul fizic pot provoca stereotipii

sociale(uniforme,piercing-uri,obiecte de modă)și controlează imaginea
personală în interacțiunile interpersonale .[13]

7.MEDIUL NOSTRU FIZIC

În general oamenilor le place să aibă un spațiu propriu,oricât de mic,pe care

să-l amenajeze conform dorințelor proprii.Spațiul împrumută ceva din
personalitatea omului și transmite mesaje nonverbale despre ocupant.Spațiul
personal poate fi definit ca fiind distanța de la care există disponibilitatea
contactului cu ceilalți[17]

8.CONCLUZII

Comunicarea non verbală este mult mai ambiguă decât cea verbală,dezvăluie
multe aspecte emoționale,poate fi o sursă de informare dar și de
dezinformare,depinde de modul in care acest instrument este cunoscut și
stăpânit[18]

Comunicarea nonverbală este prezentă atât în interacțiunile cotidiene cât și în

cele profesionale.

Comunicarea la urma urmei,nu este o sarcină usoară,iar cei care se străduiesc

să o îmbunătățească,vor căuta mereu modalități de a-și simplifica
mesajul;cuvintele pot impune o barieră între oamenii a căror dorință de bază este
aceea de a se conecta unii cu ceilalți,astfel încăt uneori este mai bine să rămânem
în tăcere și să lăsăm corpul să vorbească[19]
Bibliografie

1. https://www.scribd.com/doc/95085934/Comunicarea-Nonverbala
2. Chelcea S et al.,Comunicarea nonverbală:gesturi şi postura,Editura
Comunica.Ro,2008
3. Stiluri si metode de comunicare , Anghel Petre ,Bucuresti: Editura Aramis
, 2003
4. Comunicarea, Simona Iovanut,Editura Waldpress,2001
5. http://www.iosrjournals.org/iosr-jhss/papers/Vol20-issue2/Version-4/H0
20244752.pdf
6. Nonverbal Communication in Human Interaction, De Mark L. Knapp,
Judith A. Hall
7. https://www.thoughtco.com/what-is-nonverbal-communication-1691351
8. https://2012books.lardbucket.org/books/a-primer-on-communication-stu
dies/s04-02-types-of-nonverbal-communicati.html
9. https://www.damaideparte.ro/psihologie-practica-comunicare/comunicar
ea-prin-intermediul-gesturilor-kinetica
10.http://comunicarenonverbala.ro/clasificarea-gesturilor
11.http://davidmitran.ro/postura-si-gesturile-ce-vor-aduce-un-plus-prezentar
ii-tale
12. Helena Marković –Kinesics and Body Language in Simultaneous and
Consecutive Interpretation,Master Thesis-Osijek,2017
13.https://www.scribd.com/doc/78558428/Para-Language
.