Omul –fiinta morala

Morala este prezenta in viata de zi cu zi a omului. Ea reprezinta o insumare a unor principii rezultate in urma
actiunilor sale, care il ajuta sa se integreze in societatea din care face parte. In acest context, morala semnifica
rezultatul interactiunii dintre om si mediul inconjurator, realizata pe baza ratiunii. De asemenea, din punct de vedere
stiintific, oamenii sunt considerati animale evoluate. Singura diferenta dintre acestea o face ratiunea, care, in viziunea
mea, se defineste prin EXISTENTA, STIINTA/CUNOASTERE si VOINTA. Existenta consta in faptul de a fi viu si de a
avea simtiri, definite prin instinct. Aceasta se limiteaza la Cunoastere sau Stiinta, insemnand ca omul este capabil sa
recunoasca ceea ce se intampla in jurul lui, sa constientizeze simplitatea si complexitatea lucrurilor, ajungand in final la
Vointa, care semnifica rezultatul cunoasterii in – cazul de fata.

Unii dintre filosofi vad omul ca o dualitate corp-suflet. Aceasta consta in faptul ca omul are doua laturi: una
interioara – accesibila numai lui, dar care nu este intotdeauna cunoscuta in totalitate de sine ori de cei din jurul sau; si o
latura exterioara – ce este vizibila tuturor, dar care nu este intotdeauna menita sa aduca un avantaj laturii interioare.
Intre aceste doua laturi se formeaza o disconcordanta, intrucat latura interioara este reprezentata de suflet, considerat
nemuritor si divin, iar latura exterioara este reprezentata de corp, considerat muritor si in acelasi timp o povara pentru
suflet. Din punct de vedere religios, corpul induce la pacat, promovand placerile produse de bunurile materiale, iar sufletul
semnifica calea spre fericirea absoluta.

Anumiti filosofi au incercat sa explice aceasta dualitate in mod separat, pe cand eu consider ca acestea doua –
trupul si sufletul – sunt corelate intr-o stransa legatura, aceasta fiind de fapt definita de subconstient. Se spune ca
acesta isi da seama de ceea ce simtim noi in adancul sufletului, mai ales cand suntem dominati de ratiune si nu vrem sa ne
recunoastem sentimentele. Datorita acestui fapt, consideram ca este mai bine din punct de vedere moral sa facem un
anumit lucru sau nu, decat sa ne ascultam instinctul sau vocea interioara, care este comandata de subconstient.

Acest instinct, daca teoria savantului Charles Darwin este adevarata, este mostenita de la animale, care este
foarte dezvoltat din punct de vedere al hranei, al setei si al reproducerii. La oameni, aceste instincte sunt mult mai
avansate, deoarece sunt corelate cu ratiunea, care ajuta la constientizarea nevoilor si prin urmare, la punerea lor in
aplicare, dar tinand cont de anumite conditii (morale sau fizice).

Fiind o fiinta morala, inzestrata cu ratiune, omul isi stabileste un scop in viata, care inseamna mai mult decat
supravietuire – lucru valabil la animale. In general, acest scop se defineste prin cautarea si gasirea fericirii absolute, care
se manifesta diferit, in functie de mediul social in care traieste si se dezvolta fiecare om.

Prin urmare, omul este o fiinta morala, libera si stapana pe propria-i viata, fiind astfel capabil sa isi construiasca
viitorul cum vrea, in masura in care isi permite si isi doreste acest lucru.

Dupa parerea mea, omul este o fiinta morala pentru ca este inzestrat cu discernamant si cu vointa de a-si alege
totodata modul de comportament. Atitudinile sunt luate cu ratiune si nu instinctiv. Din pacate insa omul nu alege
intotdeauna numai binele. De aceea se coboara sub conditia animala. Mark Twain, in nuvela sa numita "Strainul misterios",
a afirmat la un moment dat ca, a face pe un om animal, ar insemna sa jignim bietul animal. Caci el, daca face rau, o face
fara a avea simt moral, pe cand la om se pune altfel problema. Exista o dualitate in noi care nu o putem nega oricat am
incerca; pana la urma partea animalica din noi nu este ceva rau in sine - este o conditie a existentei fizice! Dar
spiritualitatea, constiinta de sine, aplecarea asupra propriei persoane si judecarea ei, deci MORALA - asta ne ridica!

Ureche Mihai-Ovidiu
Clasa XII-B