Privesc prin geam văd numai umbre,

Unele vesele, altele sumbre,

Nimic precis, fără contur, fără esență,
O vagă-mprăștiată existență.
Ecouri surde-a șanselor pierdute,
Minți, cu iluzii grijuliu crescute,
Văd lumea printr-un geam murdar,
Numai noroi, nimic nu-i clar.
Plăcuți și sinceri vor ei s-arate,
Umbre pustii, așa sunt toate,
Un fum purtat ușor de vânt,
E tot ce are-acest pământ.
Figuri, proiecții din trecut,
Ce sufletele și-au pierdut.

Văd viața printr-un geam murdar,

E butaforic tot ce vor ei să arate,
Efortul lor a fost și este în zadar,
Și a lor vieți deja sunt moarte toate.