Curs 8 Teodora Chicioreanu

1. Metode complementare de evaluare

Aceste metode permit profesorului să obţină repere şi informaţii asupra
derulării activităţii sale, prin folosirea unor instrumente adecvate cu care
apreciază achiziţiile elevilor şi progresul lor. În acest fel, metodele
complementare au funcţia de reglare a desfăşurării activităţii.
Principalele metode de evaluare complementare sunt: referatul, investigaţia,
proiectul, portofoliul, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului
elevilor şi autoevaluarea

• Referatul reprezintă o modalitate de evaluare care permite atât o apreciere

nuanţată a învăţării cât şi identificarea unor elemente de performanţă individuală
probate de elev şi izvorâte din motivaţia lui pentru activitatea desfăşurată. Din
punctul de vedere al conţinutului lor, referatele pot fi clasificate în două categorii
cu virtuţi distincte şi anume:
- referate bibliografice, bazate pe o informare documentară a elevului;
- referate de investigaţie ştiinţifică, bazate pe dezvoltarea unui plan de
acţiune elaborat de elev sau sugerat de profesor.
Caracteristicile esenţiale ale referatelor sunt:
- au un pronunţat caracter formativ şi creativ;
- înglobează zone mai întinse de conţinut;
- dispun de un caracter integrator, oferit de metodologia informării şi
cercetării ştiinţifice;
- permit abordarea unor domenii noi, realizând conexiuni interdisciplinare;
- relevă motivaţia de învăţare.
Atunci când elevii sunt solicitaţi să întocmească referate, acestora li se
comunică tematica şi timpul de lucru şi, dacă este necesar, li se oferă sprijin
privind planul de lucru, indicaţii bibliografice, modul de alcătuire ş.a. Evaluarea
unui referat se face pe baza unei scheme de notare a profesorului (descriptori
deperfromanţă) care vizează toate etapele implicate în elaborarea lui.
• Investigaţia reprezintă posibilitatea oferită elevilor de a aplica, în mod
creativ, cunoştinţe şi deprinderi, cu scopul de a explora situaţii noi sau puţin
asemănătoare cu propriile experienţe. Ea reprezintă o activitate care se poate
desfă-şura pe durata unei lecţii (sau a mai multora) şi în care elevii primesc o
temă de rezolvat şi instrucţiuni precise cu succesiune algoritmică.
Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei sunt redate de caracterul lor
formativ, activizator, integrator (deoarece îmbină procese de învăţare cu
metodologia informă-rii şi cercetării ştiinţifice) şi sumativ (prin angrenarea unor
cunoştinţe, priceperi şi atitudini diverse).
Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare ce cuprinde
măsurarea separată şi prin puncte a unor elemente cum sunt strategia de
rezolvare, aplicarea cunoştinţelor/principiilor/legilor, acurateţea înregistrării şi
prelucrării datelor, claritatea argumentării şi forma prezentării etc.
Curs 8 Teodora Chicioreanu
Exemplu. În trei locuri de muncă (A, B, C) există elementele indicate mai jos:
- locul A: butori prevăzut cu robinet umplut cu motorină;
- locul B: depozit de hârtie străbătut de o conductă de termoficare ce emană
aburi;
- locul C: staţie de alimentare cu benzină în care se află un autoturism.
a. În ce condiţii ar putea să apară un incendiu în cele trei locuri de muncă, fără a
interveni vreun factor exterior?
b. Precizaţi sub forma unei ecuaţii cauzale factorii care ar putea duce la apariţia
incendiilor în cele trei locuri de muncă.
c. Ce materiale şi utilaje stingătoare s-ar folosi când s-ar produce un incendiul în
toate cele trei locuri de muncă? Răspunsul se va formula în cadrul unui tabel cu
următoarea rubricaţie
Locul de muncă Nisip Extinctor Gură de Rezervor Furtun de Găleţi
incendiu de apă cânepă

• Proiectul reprezintă o modalitate complexă de evaluare indivi-duală sau de

grup, aplicată pentru evaluarea sumativă. Subiectul proiectului poate fi propus de
profesor sau de elevi, iar elementele ce se evaluează sunt reprezentate de
capacităţile elevului de a observa şi alege metodele de lucru, a măsura şi
compara rezultatele, a utiliza o bibliografie specifică, a manevra informaţiiile, a
raţio-na, investiga, analiza, sintetiza şi organiza materialul probatoriu, precum şi
de a reali-za un produs.
Din punct de vedere psihopedagogic proiectul reprezintă forma cea mai
înaltă a problematizării.
• Portofoliul reprezintă o metodă de evaluare sumativă complexă, bazată
pe un ansamblu de rezultate produse de elev şi neimplicate în actul evaluativ:
fişe de informare/documetare, referate, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje
ş.a. În acest fel, portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de
elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost conceput. Structura şi
componenţa unui portofoliu se subordonează scopului pentru care a fost
proiectat şi ele sunt sta-bilite de profesor pe baza preocupărilor elevilor.
Tematica trebuie să-i conducă pe elevi la surse de informaţii diferite de cele
uzitate în şcoală, precum şi la forme de comunicare mai complexe, iar în
intervalul de timp afectat profesorul trebuie să facă verificări periodice ale
componentelor portofoliului.
Capacităţile ce se pot evalua sunt:
- obţinerea şi manevrarea informaţiilor şi a metodelor;
- măsurarea/compararea/interpretarea rezultatelor;
- organizarea/prezentarea materialului probatoriu;
- sintetizarea/realizarea unui produs.

• Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor se

bazează pe pe un set de trei instrumente: fişa de evaluare, scara de clasificare şi
lista de control/verificare.
a. Fişa de evaluare ar trebui să cuprindă informaţii relevante des-pre elev
cum sunt: date generale; particularităţi ale proceselor intelectuale; aptitudini şi
Curs 8 Teodora Chicioreanu

interese; trăsături de afectivitate şi temperament; atitudini faţă de sine, de colegii

şi profesorii săi, disciplina şcolară, evoluţia aptitudinilor-atitudinilor-intereselor şi
nive-lului său de integrare. Ea se va întocmi pentru elevii cu probleme care au
nevoie de sprijin şi consiliere tutorială şi se va limita numai la câteva
comportamente funda-mentale.
b. Scara de clasificare indică profesorului frecvenţa de apariţie a unui
anumit comportament. De pildă măsura în care elevul participă la discuţii şi în ce
măsură comentariile sale au fost în legătură cu tema studiată (niciodată, rar, oca-
zional, frecvent, întotdeauna).
c. Lista de control/verificare indică profesorului prezenţa/absenţa unui
anumit comportament atunci când elevul a fost confruntat cu o sarcină de lucru
(urmează sau nu instrucţiunile, cere sau nu ajutor, cooperează sau nu cu ceilalţi
elevi, a dus sau nu activitatea până la capăt, a făcut sau nu curat la locul de
muncă etc.).
• Autoevaluarea este o necesitate imperativă în procesul edu-caţional
deoarece ajută elevii să se autocunoască, dându-le încredere în sine şi sporindu-
le motivaţia pentru îmbunătăţirea perfomanţelor şcolare. Prin autoevaluare elevul
îşi apreciază propriile performanţe în raport cu obiectivele operaţionale. Pentru
aceasta el va completa, sub îndrumarea profesorului, o grilă de autoevaluare ce
va conţine capacităţile vizate, sarcinile de lucru, valori ale performanţei proprii
(slab, mediu, bun, foarte bun, excelent). Informaţiile obţinute în urma
autoevaluării sunt comparate cu cele ale profesorului, se introduc în portofoliul
elevului şi se prezintă periodic părinţilor.

2. Calitatea instrumentelor de evaluare

Calitatea instrumentelor de evaluare este redată de următorii indicatori:

a. Validitatea (să măsoare ce este destinat a măsura): validitate de
conţinut, validitate de construct (acurateţea măsurării unui anumit construct:
inteligenţa, creativitatea, inventivitatea, motivaţia etc.), validitatea concurentă
(manifestarea aceluiaşi comportament la toate disciplinele care îl implică;
exemplu: calculul numeric şi cel algebric), validitate predictivă (măsura în care
testul administrat face prognoza rezultatelor viitoare ale elevului), validitatea de
faţadă (relevanţa testului pentru elev privind competenţe/conţinuturi).
b. Fidelitatea (rezultate constante obţinute prin aplicarea repetată a
testului).
c. Obiectivitatea (acordul corectorilor testului asupra notării aceluiaşi răs-
puns).
d. Aplicabilitatea (administrarea şi interpretarea uşoară a testului).
 Curs 8 Teodora Chicioreanu

3. Tipurile de itemi
Tipurile de itemi care vor costitui proba (testul) de evaluare. Se
recomandă a se folosi categoriile de itemi din tabelul

Nr. crt. Criteriul de clasificare Tipuri de itemuri

1 Gradul de obiectivitate
(în absenţa unei scheme de
notare)
2 Natura sarcinii de lucru
3 Tipul de răspuns
4 Prezenţa / absenţa resurselor
materiale
5 Modalitatea de transmitere a
itemilor
6 Modalitatea de comunicare a
răspunsurilor elevilor
1. Itemi obiectivi (închişi):
- cu alege duală;
- cu alegere multiplă;
- de tip pereche;
- cu alegere şi corelare multiplă.
2. Itemi semiobiectivi:
- cu răspuns scurt;
- de completare;
- structuraţi.
3. Itemi subiectivi (deschişi):
- rezolvare de probleme;
- eseu structurat;
- eseu liber.
1. Itemi de precizare (identificare).
2. Itemi de ordonare.
3. Itemi de completare (texte sau desene lacunare).
4. Itemi de asociere.
5. Itemi de corelare.
6. Itemi pentru stabilirea de relaţii cauzale.
7. Itemi de calcul.
8. Itemi pentru executarea de lucrări practice.
1. Itemi cu răspuns construit.
2. Itemi cu răspuns la alegere.
3. Itemi de completare.
1. Itemi care nu necesită resurse materiale.
2. Itemi care necesită resurse materiale.
1. Itemi comunicaţi oral.
2. Itemi comunicaţi în scris.
3. Itemi comunicaţi prin mijloace audio-vizuale.
4. Itemi comunicaţi prin programe de evaluare (calculatoare, si-
mulatoare, dispozitive de conexiune inversă).
1. Itemi cu răspuns oral.
2. Itemi cu răspuns în scris.
3. Itemi cu răspuns dat prin dispozitive/echipamente de evaluare
(calculatoare, simulatoare, dispozitive de conexiune inversă).
4. Itemi cu răspuns dat prin activităţi practice.

4. Concluzii
1. Prin răspunsuri orale se evaluează comportamente de exprimare, conversaţie,
intervievare, informarea solicitanţilor ş.a.
2. Prin răspunsuri în scris se evaluează comportamentele de scriere, com-punere,
recunoaştere, ordonare, identificare, corelare, asociere, calcul, etc.
3. Prin activităţi practice se evaluează comportamente de tehnică profesională,
deprinderi motorii şi intelectuale, executare de operaţii etc.
4. Prin răspunsuri date prin instalaţii specializate se evaluează comportamente de
recunoaştere, identificare, corelare, luarea deciziilor, calcul, introducerea şi procesarea
datelor etc.