Capitolul 6

Mijloace didactice la ora de limbă și literatură română

Mijloacele didactice reprezintă un set de materiale sau tehnici didactice adaptate la nivelul
metodelor și procedeelor de instruire, iar împreună se află într-o relație de colaborare. Scopul
lor principal este de a realiza eficient sarcinile proiectate la nivelul activității de predare-
învățare-evaluare. Cunoașterea funcțiilor mijloacelor didactice îi facilitează profesorului
înțelegerea beneficiilor aduse de acestea. Potrivit pedagogilor M.Ionescu, V.Chiș, Mariana
Marinescu ș.a., funcțiile mijloacelor didactice care pot fi utilizate la ora de limbă și literatură
română sunt următoarele:

 Funcția stimulativă (de motivație a învățării). Folosind la ora de limbă și literatură

română: reprezentări grafice atractive, fotografii care sugerează tema unei poezii,
scheme și tabele etc., acestea vor stimula interesul elevilor pentru fenomenul literar.
 Funcția formativ-educativă presupune utilizarea inteligentă a mijloacelor didactice în
așa fel încât acestea să le poată facilita elevilor exersarea capacităților operaționale ale
gândirii (de analiză și sinteză, de comparație, abstractizare și generalizare etc.)
 Funcția informativă (de comunicare) se referă la folosirea mijloacelor tehnice
(calculatorul, internetul), pentru că acestea facilitează elevilor obținerea unui volum
mare de informații, de pildă, despre evoluția formelor literare într-un timp relativ
scurt.
 Funcția de investigare experimentală și de formare a abilităților intelectuale, asigurată
de utilizarea repetată a unor mijloace de învățământ care permit experimentările
mintale și exersarea deprinderilor intelectuale.
 Funcția substitutivă- În cazul elevilor aflați la distanțe mari sau care lipsesc de la ore
din probleme medicale, profesorul poate apela în cazul acestora la mijloace
audiovizuale. Astfel acești elevi nu vor rămâne în urmă cu materia predată în format
fizic.
 Funcția estetică- folosite mijloacele (atractive) de învățământ, elevii pot interacționa
cu valori morale, estetice, sociale și cultural-artistice, iar acest lucru poate contribuie
la dezvoltarea capacității de apreciere a frumosului.
 Funcția de evaluare- profesorul apelează la anumite mijloace didactice prin care își
poate evalua elevii, apreciindu-le nivelul de cunoștințe, competențe și abilități
intelectuale.
 Conform autoarei, mijloacele didactice pot fi clasificate după criteriul prezenței sau
absenței mesajului didactic. Potrivit acestuia, sunt prezentate două mari categorii de
mijloace didactice:
 mijloace de învățământ care includ mesaj sau informație didactică. Din această
categorie fac parte:
 Mijloacele de învățământ sub formă de materiale didactice, care redau în formă
naturală obiectele și fenomele realității (diorame).
 Mijloace de învățământ sub formă de materiale grafice și figurative (planșe,
tablouri, fotografii ale scriitorilor, ale caselor memoriale, ale muzeelor literare
etc.) Acestea facilitează elevului imaginea globală a conținutului de asimilat, îi
stimulează gândirea și creativitatea.
 Mijloace de învățământ tehnice și audiovizuale (CD-playere, calculatoare,
filme etc.) Profesorul apelează la aceste mijloace când dorește să le prezinte
elevilor secvențe din filme – ecranizări ale unor opere epice sau dramatice
canonice, cum ar fi: O scrisoare pierdută, Baltagul, Moromeții etc.).
Calculatorul este un mijloc de înregistrare cu multiple caracteristici, cum ar fi:
capacitatea de stocaj nelimitat al informațiilor, capacitatea combinatorică
multiplă a modurilor de expresie (prin text, simbolistică, aspect grafic, colorit),
posibilitatea superioară de a opta pentru instrumente diferite de lucru:
dicționare online (DEX, DLGR etc.), enciclopedii virtuale, baze de date,
pdf-uri, muzee literare virtuale etc.
 mijloace de învățământ care facilitează transmiterea unui mesaj sau a unei informații
didactice. Din această categorie fac parte mijloacele care pot transmite mesaje sau
informații didactice, cum ar fi: video-proiectorul, tabla magnetică etc.
Capitolul 7

Evaluarea la ora de limbă și literatură română

Potrivit pedagogului Constantin Cucoș ,,evaluarea este procesul prin care se
delimitează, se obțin și se furnizează informații utile, permițând luarea unor decizii
ulterioare.’’ Potrivit pedagogului Ion T. Radu ,,evaluarea presupune un ansablu de
operații mintale și acționale, intelectuale, atitudini, afecte despre care se presupune că
precizează:
 Conținuturile și obiectivele care vor fi evaluate;
 În ce scop și in ce perspectivă se evaluează (perspectiva deciziei de evaluat);
 Când se evaluează (la începutul învățării, pe parcursul acesteia, la sfârșit de bilanț);
 Cum se evaluează;
 Pe baza căror criterii se apreciază.”

Actul evaluării presupune trei etape relativ distincte:

1) Măsurarea- reprezintă atribuirea unor numere/simboluri exacte unor fapte și

fenomene.
2) Aprecierea- reprezintă emiterea unei judecăți de valoare referitoare la rezultatele
măsurate.
3) Acțiunea de elaborare a deciziilor- potrivit pedagogilor C. Postelnicu și C. Cucoș,
aceasta presupune ,,stabilirea modalităților corective și ameliorative’’.

Literatura de specialitate identifică următoarele funcțíi ale evaluării:

- Funcția de constatare a rezultatelor activității școlare constă în inventarierea

achizițiilor pe care le are elevul în momentul examinării.
- Funcția de diagnosticare a activității presupune identificarea cauzelor care au condus
la o slabă pregătire și la o eficiență scăzută a acțiunilor educative. Aici se urmărește
corectarea, modificarea strategiilor ineficiente, modificarea stilului de predare etc.)
- Funcția de prognostigare (predictivă), prin care se anticipează nivelul de realizare și
ritmul de desfășurare a activității de predare-învățare în etapele viitoare.

Constantin Cucoș oferă o clasificăre ale formelor de evaluare:

1. Din punctul de vedere al situațiilor de evaluare;
- evaluare bazată pe observarea activității elevilor.
2. După funcția dominantă îndeplinită;
- evaluare constatativă (ce presupune localizarea lacunelor, erorilor.)
3. După momentul în care se integrează în desfășurarea procesului didactic;
- evaluarea inițială- efectuată la începutul anului școlar. Oferă profesorului o privire de
ansamblu asupra informațiilor elevului achiziționate într-un anumit domeniu.
- evaluarea formativă- se defășoară pe parcursul întregului proces instructiv educativ.
Permite ameliorarea rezultatelor, revenirea asupra celor învățate și corectarea
greșelilor.
- evaluarea sumativă sau evaluarea finală- se desfășoară la sfârșitul unei secvențe mai
lungi de instruire (sfârșit de semestru, de an școlar) și arată nivelul la care a ajuns un
anumit elev la un moment dat.

Metode de verificare a rezultatelor elevilor

Metodele utilizate în evaluarea cunoștințelor, performanțelor școlare sunt de mai multe
feluri:
1. Metode de evaluare tradiționale:
 Probe orale. Servesc drept intrumente în verificarea directă a cunoștințelor
de specialitate. Stimulează dezvoltarea exprimării orale fluente a elevilor și
permite corectarea din mers a erorilor întâmpinate în formularea
răspunsurilor.
- Verificarea orală;
- Proba cu suport vizual;
- Examenul oral;
- Completarea unor dialoguri neîncheiate;
- Colocviul.
 Probe scrise. Acestea permit evaluarea într-un timp relativ scurt a mai
multor elevi și a unui volum mai mare de cunoștințe. Elevii timizi au
posibilitatea de a se exprima clar, coerent (lucru mai greu de realizat în
cadrul verificării orale).
- Extemporalul (lucrare scrisă neanunțată, pentru că urmărește verificarea lecției
curente, durând 10-15 minute);
- Activitatea de muncă independentă în clasă;
- Lucrarea de control (anunțată);
- Tema pentru acasă;
- Teza (prin aceasta se verifică materia însușită într-un semestru întreg).
- Examenul scris (testarea națională, bacalaureatul).
2. Metode și instrumente de evaluare complementare:
- Observarea directă a elevilor;
- Proiectul sau experimentul;
- Eseul;
- Portofoliul (acesta devine pe termen lung o modalitate eficientă prin care profesorul
poate urmări progresul la disciplina pe care o predă.)
- Editările de materiale diverse: reviste școlare, realizarea de montaje, texte, desene;
- Dramatizările sau dezbaterile pe teme problematizate.
- Jurnalul reflexiv (acesta conține însemnările elevului asupra aspectelor legate de
procesul cunoașterii, deoarece cuprinde și reflecțiile sale despre propriul proces de
învățare, sentimentele trăite în cursul acestuia. Jurnalul reflexiv reprezintă și o bună
strategie de evaluare pentru dezvoltarea abilităților metacognitive.
- Tehnica 3/2/1. Este o metodă de evaluare prin care se pot aprecia rezultatele unei
secvențe sau a unei întregi activități instructive. Ea constă în notarea, de către elevi, la
sfârșitul lecției, a:
o 3 noțiuni pe care le-au învățat/dovândit în lecția respectivă;
o 2 idei, impresii în privința a ceea ce vor învăța în continuare;
o 1 capacitate/deprindere pe care au dobândit-o/desprins-o în urma activității de
predare-învățare.
- Cutia cu provocări. Este o formă neconvențională de evaluare intercolegială. Fiecare
dintre elevi scrie pe un bilețel o sarcină de evaluare propusă ca un joc de tip provocare,
ex: ,,Te provoc să numești trei piese din desaga lui Făt Frumos!’’. Toate bilețele sunt
colectate într-o cutie, iar copiii care participă își extrag ,,provocarea’’.
- Metoda RAI. Aceasta dezvoltă printr-o suită de interogații și răspunsuri cu aparență
ludică, capacitatea elevilor de autoevaluare, de reflecție asupra activității de predare-
învățare și consecințele acesteia. Ea se desfășoară ca un joc lingvistic, dar și cu
elemente motrice, în care se folosește o minge ușoară, pe care elevii o aruncă de la
unul la altul, formulând în același timp interogații legate de aspectul /conceptul/
problematica evaluată.