Cum sa NU scrii o lucrare de licenta” pentru ca aceasta experienta si-a pus amprenta asupra mea si de

la ea a pornit ideea articolului. Cu toate astea, tot ce scriu aici se poate aplica oricarui task care are un
deadline, fie ca e o teza, un examen de bac, examen de facultate, lucrare de licenta sau un task de la
job. Nu scriu articolul asta ca sa va dau vreun exemplu, pentru ca nu sunt in masura, inca ma lupt sa
renunt la mecanismul asta dupa care functionez, si anume: atunci cand ceva mi se pare greu de facut
am tendinta sa-l aman pana nu se mai poate. Asa ca mi-ar placea sa-mi scrieti in comentarii voi cum
va planificati activitatile in asa fel incat sa le duceti la bun sfarsit in timp util.

Si acum ca am facut partea introductiva a articolului o sa dam timpul inapoi cu aproximativ un an. Pe
atunci eram studenta in anul 3 la Facultatea de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor la sectia de
Economie si afaceri internationale in limba germana. Inca de cand am inceput anul 3 aveam niste
prejudecati legate de finalul lui si anume: lucrarea de licenta. Am perceput-o ca pe ceva greu de facut
ce dureaza foarte mult si ma speria ingrozitor.

Dupa 3 luni de incertitudine si nehotarare in care am oscilat intre o tema sau alta mi-am ales in sfarsit
profesorul care imi va coordona lucrarea si i-am impartasit tema pe care o aveam in minte. Pot spune
ca am avut noroc pentru ca nu ne-au fost impuse anumite teme din care sa ne alegem lucrarea de
licenta. Am putut alege oricare materie, implicit profesor cu care am studiat in cei 3 ani. Asadar eu am
ales sa-mi fac lucrarea de licenta in domeniul marketingului online cu trimitere catre blogging. Cu alte
cuvinte am fost norocoasa ca mi-am putut alege un subiect care sa-mi placa.

Pana aici toate bune, am primit ok-ul de la prof in legatura cu subiectul lucrarii si indemnul “incepe sa
scrii si trimite-mi ce ai”. Toate astea se intamplau prin decembrie, asa ca mi-am pus in cap ca dupa ce
trec sarbatorile si toata nebunia specifica ultimei luni din an ma apuc serios de licenta. A venit
ianuarie si odata cu el si examenele, februarie a fost despre relaxarea de dupa sesiune. Martie si
aprilie au adus soare si vreme buna la Cluj si niciun chef de stat in casa. Cu alte cuvinte cuvinte imi
gaseam tot felul de scuze numai sa nu ma apuc de scris. De ce ? Pentru ca aveam acea idee
preconceputa ca e mult si greu.

A venit si luna mai cu examene si proiecte iar eu tot ce aveam scris la licenta erau cateva idei cu
liniuta intr-un word. Deadline-ul era 17 iunie. La sfarsitul lunii mai am terminat si cu examenele si i-
am trimis profesorului coordonator ideile mele scrise cu liniuta. Mi-a zis ca e ok dar ca nu am cum sa
termin licenta in timp util. Desi de obicei cand mi se spune ca nu pot am tendinta sa cred asta de data
asta pur si simplu am refuzat varianta asta. Am refuzat ideea ca nu pot, am refuzat ideea de a ramane
cu licenta pentru la iarna, am refuzat ideea de a-mi amana admiterea la master cu un an si m-am
aventurat in provocarea de a-mi scrie licenta in 10 zile.
10 zile in care am dormit 4, maxim 5 ore pe noapte, am mancat aproape non stop din cauza stresului,
apoi n-am mai putut manca mai nimic tot din cauza stresului, m-am ingrasat cat intr-un an dar cu
toate astea, in 16 iunie dupa masa trimiteam mailul cu varianta finala a lucrarii, varianta la care am si
primit ok-ul. A doua zi urma sa o listez, sa o leg si finally sa o si predau. Mission acomplished !

Nu e experienta pe care v-o doresc dar pentru mine a fost clar o experienta din care am invatat multe.
Ma uit acum in urma si imi dau seama exact ce am gresit si cum as fi putut sa fac mai bine si sa nu
ajung in situatia descrisa mai sus.

Ce am gresit ?

Am perceput licenta ca pe ceva greu de facut – o idee preconceputa pe care am tot auzit-o de-a
lungul timpului si pe care am luat-o ca atare, fara sa studiez cu adevarat problema si sa vad daca chiar
e atat de greu sau nu.

M-am focusat mult prea mult pe cantitate – măi, deci cele 60 de pagini mi-au bantuit zilele si noptile,
aveam impresia ca nu o sa ajung niciodata sa le termin de scris .

Nu mi-am facut un plan de bataie – am citit in multe carti/articole despre productivitate si planning ca
un task mare trebuie impartit in cateva taskuri mai mici pentru a fi dus la bun sfarsit. Ar fi fost bine sa
fi facut asta, chiar ar fi fost …

Ce as fi putut face altfel ?

Sa nu ma gandesc ca e mult si greu ci sa actionez pur si simplu. Sa incep sa caut informatii pe care as
fi putut apoi sa le folosesc in lucrare, sa-mi notez idei, etc.

Sa incep sa actionez … din timp ! Tocmai ca sa nu ajung sa fiu stresata din cauza deadlineului.

Sa imi fi facut o planificare cel putin orientativa, in care sa imi rezerv timp in fiecare zi pentru cate
ceva: research, scris, etc. A fost surprinzator si pentru mine ca exact cand as fi avut mai multa nevoie
spiritul meu de bun organizator m-a parasit. Desi de obicei imi fac liste peste liste si planific in detaliu
de data asta nu am gasit dorinta pentru asta.

Acestea fiind spuse cam asta e modul in care NU se scrie o lucrare de licenta. Iar acum vin si va intreb:

Voi prin ce metode reusiti sa duceti un proiect la bun sfarsit in timp util ? Sunt foarte curioasa sa
citesc experientele voastre si sa invat cate ceva din ele asa cum sper ca si voi ati reusit sa invatati ceva
din experienta mea.