Sunteți pe pagina 1din 124

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

PROIECTUL PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL RURAL

SISTEMUL NAŢIONAL DE INDICATORI


PENTRU EDUCAŢIE

Manual de utilizare
Bucureşti, 2005
Autori:

Cezar BÎRZEA (coordonator) – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei


Filofteia PANDURU – Institutul Naţional de Statistică
Mihaela JIGĂU – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei
Georgeta ISTRATE - Institutul Naţional de Statistică
Gabriela RADU – Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului
Preuniversitar de Stat
Marcela TOPLICEANU – Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei
Cristina ENIŞOR – Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă
Claudiu HERŢELIU – Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Cuprins

Sinteză...................................................................................................................................................5

I. Consideraţii metodologice generale.................................................................................................7


1. Utilitatea indicatorilor în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor educaţionale...............7
2. Construirea şi utilizarea indicatorilor: aspecte metodologice........................................................12
2.1. Ce este un indicator?..............................................................................................................12
2.2. Cum se transpun obiectivele în indicatori adecvaţi?..............................................................13
2.3. Cum se construieşte un set de indicatori?..............................................................................14
2.4. Cum se clasifică indicatorii din domeniul educaţiei?.............................................................15

II. Structura şi utilizarea SNIE.........................................................................................................18


1. Structura SNIE.............................................................................................................................18
2. Utilizarea SNIE............................................................................................................................20
3. Exemple de utilizare a SNIE.........................................................................................................21
3.1. Indicatori de evaluare a sistemului de educaţie şi formare.....................................................21
3.2. Indicatori de evaluare a obiectivelor politicilor educaţionale.................................................22

III. Definirea, calculul şi interpretarea indicatorilor.......................................................................24


1. Definirea indicatorilor..................................................................................................................25
2. Scopul utilizării indicatorilor........................................................................................................25
3. Metoda şi formula de calcul.........................................................................................................26
4. Datele necesare pentru calculul indicatorilor................................................................................27
5. Sursele de date..............................................................................................................................28
6. Nivelul de agregare.......................................................................................................................29
7. Interpretarea indicatorilor.............................................................................................................30
8. Standardele de calitate şi limitele indicatorilor.............................................................................31

IV. Comparabilitatea statisticilor naţionale: instrucţiuni privind utilizarea ISCED.....................32

Anexa I. Lista indicatorilor de bază..................................................................................................37

Anexa II. Lista Indicatorilor Naţionali pentru Educaţie.................................................................39

Anexa III. Descrierea Sistemului de Indicatori Naţionali pentru Educaţie...................................43

Anexa IV. Cadrul de referinţă al sistemului ISCED-97.................................................................115

Glosar................................................................................................................................................118

Bibliografie........................................................................................................................................122
Lista abrevierilor utilizate în Manual

ISCED / CITE Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (International Standard


Classification of Education / Classification internationale type de l
´éducation )
AMIGO Anchetă asupra Forţei de Muncă în Gospodării
ANOFM Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
BIE Biroul Internaţional pentru Educaţie (Bureau International de
l’Education)
BNDE Baza Naţională de Date pentru Educaţie
CEDEFOP Centrul European pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional
(European Centre for the Development of Vocational Training)
ENEB Evaluarea Naţională a Educaţiei de Bază
ETF Fundaţia Europeană pentru Formarea Profesională (European Training
Foundation)
EUROSTAT Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene (Statistical Office of the
European Communities)
EURYDICE Reţeaua de informare asupra educaţiei în Europa (The Information
Network on Education in Europe)
FORPRO Ancheta asupra Formării Profesionale Continue
FPC Formarea Profesională Continuă
IEA Asociaţia Internaţională pentru Evaluarea Randamentului în Educaţie
(International Association for Evaluation of Educational Achievement)
INS Institutul Naţional de Statistică
NCVA Consiliul Naţional pentru Certificări Profesionale (National Council for
Vocational Awards)
OECD Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (Organisation for
Economic Co-operation and Development)
PIB Produsul Intern Brut
PISA Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor (Programme for
International Student Assessment)
SNIE Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie
SSE Sistemul Statistic European
TIC Tehnologii ale Informaţiei şi Comunicării
TIMSS Studiu privind tendinţe la nivel internaţional în matematică şi ştiinţe
(Trends in International Mathematics and Science Study)
UNESCO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (United
Nations Education Science and Culture Organisation)
UOE Chestionar comun UNESCO/OECD/Eurostat privind educaţia (Joint
questionnaire of UNESCO, OECD and Eurostat on education)

5
Sinteză

Acest "Manual" introduce şi prezintă modul de utilizare a Sistemului Naţional de Indicatori


pentru Educaţie (SNIE). Este un instrument destinat tuturor celor implicaţi în definirea,
implementarea şi evaluarea politicilor educaţionale: decidenţi, experţi din ministere, departamente şi
agenţii specializate, oameni politici, inspectori, manageri de instituţii de educaţie, profesori, experţi în
evaluare, cercetători în ştiinţele educaţiei, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai partenerilor sociali,
părinţi, elevi şi studenţi. Pe scurt, acest document se adresează tuturor persoanelor şi instituţiilor,
inclusiv marelui public şi mass media, care folosesc indicatorii pentru a evalua starea de funcţionare şi
nivelul de performanţă al sistemului educativ din România.
SNIE este compatibil cu sistemele internaţionale de indicatori, în primul rând cu Sistemul
Statistic European (SSE), construit de Eurostat (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene), la
care România participă prin Institutul Naţional de Statistică. Într-o lucrare anterioară elaborată de
UMP1, am analizat principalele sisteme internaţionale şi europene (OECD, UNESCO, Banca
Mondială şi Uniunea Europeană) şi am identificat tendinţele şi elementele specifice pe care SNIE
trebuie să le ia în considerare.
În cadrul SNIE, vom folosi următoarea definiţie de lucru: indicatorii sunt expresii numerice cu
ajutorul cărora se caracterizează fenomenele social-economice (ca structură, creştere etc.). Indicatorii
se construiesc pe baza unor date cantitative sau pe informaţii calitative. Aceste informaţii se bazează
pe date statistice, dar şi pe informaţii calitative, aşa cum sunt cele care se referă la atitudini, opţiuni
sau comportamente (în acest caz, vorbim de indicatori calitativi ca, de exemplu, datele Eurobarometer,
PISA sau IEA).
Indicatorii nu sunt relevanţi în sine, ci doar prin raportarea la anumite criterii de evaluare: de
exemplu, obiectivele politicilor educaţionale, anumite programe sau măsuri de reformă, starea
generală a sistemului educativ. Din acest motiv, în „Manual” vom insista asupra metodelor de
operaţionalizare a obiectivelor sub formă de indicatori şi niveluri de performanţă („benchmarks”) şi
vom exemplifica prin situaţii concrete de utilizare a indicatorilor în definirea, implementarea şi
evaluarea politicilor educaţionale.
Indicatorii SNIE sunt prezentaţi în fişe standard cuprinzând explicaţii sintetice privind
conţinutul, modul de calcul şi de utilizare al fiecăruia. Datele primare pentru calculul indicatorilor se
colectează prin anchete specializate adresate unităţilor de învăţământ, agenţilor economici şi
gospodăriilor populaţiei. Lista sintetică a indicatorilor de bază referitori la ansamblul sistemului de
educaţie este prezentată în Anexa I. Lista integrală a indicatorilor este prezentată în Anexa II.

1
Indicatori de evaluare a educaţiei şi formării profesionale. Studiu comparativ. Bucureşti, Unitatea de
Management a Proiectului pentru Învăţământul rural, 2004.

6
Indicatorii de bază pot fi utilizaţi în raportul de analiză a stării învăţământului care, conform Legii
învăţământului, trebuie prezentat anual în faţa Parlamentului.
Indicatorii SNIE acoperă atât educaţia, cât şi formarea profesională şi învăţarea permanentă.
Din acest motiv, echipa care a elaborat acest „Manual” reprezintă atât administraţia învăţământului şi
statisticile naţionale, cât şi munca, politicile sociale, ocuparea şi formarea profesională.
SNIE introduce o grilă standard de descriere a fiecărui indicator (Anexa III), astfel încât să se
evite confuziile, paralelismele şi divergenţele terminologice. În sfârşit, „Manualul” de faţă conţine
instrucţiuni precise de utilizare a Clasificării Internaţionale Standard a Educaţiei (ISCED),
prezentată în Anexa IV.

7
I. Consideraţii metodologice generale

În acest prim capitol, ne vom ocupa de aspectele metodologice ale indicatorilor ca instrumente
indispensabile în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor educaţionale. Vom insista astfel
asupra capacităţii indicatorilor de a operaţionaliza obiectivele şi de a sintetiza informaţii relevante,
fiabile şi comparabile, referitoare la un sistem social atât de complex cum este sistemul educativ. Vom
pune astfel în evidenţă necesitatea utilizării indicatorilor pentru două scopuri majore:
 evaluarea sistemelor de învăţământ (global, sau pe componente, niveluri şi arii
problematice);
 analiza obiectivelor specifice ale politicilor educaţionale, exprimate prin programe, proiecte
sau acţiuni prioritare.
Cu alte cuvinte, indicatorii nu sunt semnificativi în sine, ca informaţie detaşată de contextul de
provenienţă, ci doar în raport cu anumite criterii, respectiv obiectivele politicilor educaţionale şi
finalităţile sistemului de învăţământ.

1. Utilitatea indicatorilor în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor educaţionale

Politicile publice se desfăşoară într-un context social, cultural şi economic ale cărui
caracteristici pot fi măsurate, comparate şi evaluate. Aceste raportări iau în consideraţie criterii şi
parametri care reflectă limitele de variaţie ale inputurilor, ale proceselor şi produselor sistemului social
sau ale anumitor componente ale acestuia. Starea unui sistem social sau performanţele unor politici
publice specializate este astfel analizată cu ajutorul unor indicatori specifici.
Dezvoltarea unui sistem de indicatori în domeniul educaţiei a început în jurul anilor ’70, când a
avut loc o expansiune considerabilă a sistemelor de educaţie, caracterizată prin următoarele măsuri:
prelungirea duratei şcolarităţii obligatorii, diversificarea ofertei de învăţământ post-secundar,
dezvoltarea învăţământului comprehensiv, adoptarea principiului educaţiei permanente. Ulterior, acest
proces a fost urmat de noi aspiraţii, în special în anii 1980, care au dus la alocarea de noi resurse, la
costuri tot mai ridicate şi asumarea unor standarde de calitate tot mai înalte. În acest fel, învăţământul
a devenit întreprinderea naţională care foloseşte cele mai multe resurse publice (aproximativ 25% din
populaţia activă şi 20% din bugetele publice) şi implică tot mai multe instituţii şi actori sociali. În anii
1990, scena mondială a educaţiei a fost dominată de o nouă paradigmă care a pus accentul pe
competitivitate, pe standarde superioare de învăţare şi pe calitatea serviciilor. A apărut astfel nevoia de
comparaţii internaţionale şi analize riguroase, inclusiv în cadrul sistemelor naţionale. Este momentul
de relansare a studiilor IEA şi de interes maxim pentru anchetele internaţionale cum sunt cele realizate

8
de OECD (anchetele PISA), UNESCO („Education for All”) sau Uniunea Europeană (cercetările
întreprinse prin agenţiile sale specializate: Eurostat, Eurydice, ETF şi Cedefop). Ca urmare a acestei
evoluţii, în contextul dezvoltării impresionante a mijloacelor informatice, indicatorii au devenit
instrumente indispensabile în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor educaţionale. Mai exact,
folosirea indicatorilor este favorizată de următoarele împrejurări:
 nevoia de răspundere publică, pe baza unor criterii precise de măsurare a progreselor; în
condiţiile în care sistemele educative folosesc tot mai multe resurse, ministerele şi celelalte
autorităţi publice trebuie să dea seama prin raportări periodice şi date concrete, exprimate
prin indicatori;
 nevoia de comparabilitate, cu ajutorul unor referinţe comune, în contextul globalizării şi al
integrărilor regionale (ex. spaţiul educaţional european, obiectiv al „Strategiei de la
Lisabona”);
 interesul pentru descentralizare şi asigurarea calităţii, ceea ce are drept consecinţă
responsabilizarea unităţilor de învăţământ, folosirea unor criterii precise de evaluare şi
raportarea la indicatori comuni;
 abordarea educaţiei într-o viziune integrată, care consideră învăţământul împreună cu
formarea profesională şi coeziunea socială, de unde interesul pentru folosirea unor bănci de
date comprehensive, capabile să cuprindă diversele aspecte ale resurselor umane;
 includerea învăţării pe toată durata vieţii („lifelong learning”) ca principiu de bază al
politicilor educaţionale, ceea ce face necesară dezvoltarea şi diversificarea sistemelor de
analiză, capabile să surprindă dinamica proceselor de învăţare într-o varietate de medii şi
instituţii educaţionale.
Indicatorii nu sunt semnificativi în sine, detaşaţi de context şi folosiţi ca simple repere
statistice. Definirea şi utilizarea indicatorilor reprezintă doar o etapă a unui ciclu care cuprinde
următoarele secvenţe:
a) colectarea datelor primare;
b) construirea indicatorilor (conform fişei de descriere prezentate în cap. III al acestui
„Manual”);
c) raportarea indicatorilor la diversele criterii de analiză (ex. obiectivele politicilor educaţionale
sau starea sistemului de educaţie);
d) evaluarea politicilor educaţionale în raport cu astfel de criterii (ex. echitatea de gen,
repartizarea teritorială a resurselor, eficienţa externă a sistemului de educaţie);
e) luarea deciziei (ex. printr-o măsură legislativă, o realocare a resurselor sau elaborarea unui
plan de acţiune).

9
Într-un manual dedicat utilizării indicatorilor în planificarea învăţământului, Sauvageot (2003,
p. 18) se referă la patru funcţii ale indicatorilor:
a) măsurarea distanţei în raport cu obiectivele;
b) identificarea situaţiilor problematice sau a celor inacceptabile;
c) argumentarea preocupărilor şi a opţiunilor care stau la baza politicilor educaţionale;
d) compararea diferenţelor în raport cu o valoare de referinţă, cu un standard sau o normă, sau
faţă de valorile aceluiaşi indicator într-o altă perioadă sau în alt context.
Pe scurt, aşa cum observă Sauvageot (2003, p. 18): „Un sistem de indicatori trebuie să
funcţioneze ca un tablou de bord. El permite să se evidenţieze problemele şi să se măsoare
amplitudinea acestora. Ulterior, se poate recurge la un diagnostic detaliat şi la căutarea soluţiilor. Se
poate da ca exemplu imaginea unui semnalizator de bord care previne asupra încălzirii excesive a
motorului. Când semnalizatorul se aprinde, specialistul intervine pentru a căuta cauzele disfuncţiei şi a
găsi soluţii”.
Această metaforă pune accentul pe funcţia de diagnosticare a indicatorilor. Alte abordări
subliniază utilitatea indicatorilor pentru comparaţiile internaţionale (Hersh-Salganik şi Calsyn,
2001), pentru parametrizarea variabilelor (Johnstone, 1981), pentru analiza calitativă (Friboulet et
al., 2000), pentru fundamentarea deciziei (Ross şi Mahlck, 1990) sau evaluarea stării de
funcţionare a sistemelor de educaţie (Meuret, 2001). Dacă ne referim însă la sistemele de indicatori
folosite de Uniunea Europeană, OECD şi UNESCO (vezi în acest sens studiul comparativ deja citat),
rezultă o utilizare mult mai extinsă şi polivalentă care intervine practic în toate etapele definirii,
implementării şi evaluării politicilor educaţionale. Mai exact, experienţa organizaţiilor menţionate
arată că indicatorii se folosesc pentru:
 definirea ţintelor,
 măsurarea progresului şi
 evaluarea rezultatelor.
Vom ilustra prin sistemul de indicatori creat de Uniunea Europeană pentru a monitoriza
implementarea Strategiei de la Lisabona în ţările membre. Această strategie a fixat ca obiectiv comun
ca ţările membre ale UE să dezvolte până în 2010 cea mai dinamică şi mai avansată economie bazată
pe cunoaştere („knowledge-based economy”). Instrumentul de lucru adoptat în acest scop este
„metoda deschisă de cooperare” care presupune construirea de consorţii de state interesate de
implementarea obiectivelor propuse în „Programul detaliat de lucru”. Cum aceste parteneriate sunt
foarte variabile, s-a considerat oportun să se instituie un sistem comun de indicatori şi ţinte concrete
(„benchmarks”).

10
A rezultat astfel un set de 29 indicatori grupaţi pe cele opt obiective prioritare ale „Programului”
(Comisia Europeană, 2004, p. 13-14), respectiv:
Profesorii şi formatorii
indicatorul 1 = distribuţia pe vârste a cadrelor didactice
indicatorul 2 = numărul persoanelor tinere (0-15 şi 16-19) şi ponderea acestora în totalul
populaţiei
indicatorul 3 = numărul de elevi la un cadru didactic
Competenţe pentru societatea cunoaşterii
indicatorul 4 = proporţia persoanelor în vârstă de 20-24 ani care au absolvit cel puţin
învăţământul secundar superior
indicatorul 5 = proporţia elevilor cu performanţe slabe la lectură (scara PISA)
indicatorii 6-8 = nivelul mediu de performanţă la citit, matematică şi ştiinţe (scara PISA)
indicatorul 9 = proporţia adulţilor (în vârstă de 25-64 ani) care participă la educaţie sau
formare şi care au absolvit mai puţin decât învăţământul secundar
Matematici, ştiinţe şi tehnologii
indicatorul 10 = ponderea studenţilor înmatriculaţi la matematică, ştiinţă şi tehnologie în
totalul studenţilor
indicatorii 11-13 = numărul şi proporţia absolvenţilor învăţământului superior de
matematică, ştiinţă şi tehnologie
Investiţia în educaţie şi formare
indicatorul 14 = cheltuielile publice pentru educaţie, ca pondere în PIB
indicatorul 15 = cheltuielile private pentru instituţiile educative, ca pondere în PIB
indicatorul 16 = cheltuielile întreprinderilor pentru cursurile de formare profesională
continuă, ca procent din costul total al forţei de muncă
indicatorii 17-18 = cheltuielile totale pentru educaţie, nivel mediu pe elev sau student
Mediul deschis de învăţare
indicatorul 19 = rata de participare la învăţarea permanentă, pe vârste şi niveluri de
educaţie
Creşterea atractivităţii învăţării
indicatorii 20-21 = participarea la formarea profesională continuă (rata de participare,
numărul de ore de formare continuă per 1000 de ore de muncă)
indicatorul 22 = ratele de participare la educaţie
indicatorul 23 = rata de abandon şcolar (proporţia populaţiei de 18-24 ani absolventă
numai a învăţământului secundar inferior, care nu este cuprinsă în educaţie sau formare)
Învăţarea limbilor străine
indicatorul 24 = ponderea elevilor din învăţământul secundar inferior / superior care
învaţă limbi străine

11
indicatorul 25 = numărul mediu de limbi străine studiate de un elev din învăţământul
secundar superior
Creşterea mobilităţii şi schimburilor
indicatorul 26 = rata de participare a profesorilor şi a formatorilor în cadrul programelor
Socrates (Erasmus, Comenius, Lingua şi Grundtvig) şi Leonardo da Vinci
indicatorul 27 = rata de participare a elevilor şi a studenţilor în programele Erasmus şi
Leonardo da Vinci
indicatorul 28 = proporţia studenţilor străini înmatriculaţi în învăţământul terţiar (ISCED
5-6) faţă de numărul total de studenţi înmatriculaţi în ţara de destinaţie, pe naţionalităţi
indicatorul 29 = proporţia studenţilor ţării de origine înmatriculaţi în străinătate (ISCED
5-6)
Aceşti indicatori sunt folosiţi pentru monitorizarea progresului, asigurarea comparabilităţii şi
facilitarea cooperării (îndeosebi în ce priveşte transferul de experienţe pozitive). Pentru a
operaţionaliza obiectivele Strategiei Lisabona în domeniul educaţiei şi formării, Comisia a stabilit
cinci ţinte concrete („benchmarks”) a căror realizare va fi urmărită prin indicatorii stabiliţi. Astfel,
până în anul 2010 se aşteaptă ca:
(i) procentajul celor care părăsesc prematur şcoala în ţările U.E. va fi de sub 10%;
(ii) numărul total al absolvenţilor învăţământului superior de matematică, ştiinţă şi
tehnologie în U.E. va creşte cu cel puţin 15%;
(iii) cel puţin 85% din tinerii de 22 ani din ţările U.E. trebuie să absolve învăţământul
secundar superior;
(iv) procentajul elevilor de 15 ani cu performanţe slabe la lectură va scădea cu cel
puţin 20% faţă de nivelul din anul 2000;
(v) rata de participare la învăţarea pe toată durata vieţii va fi de cel puţin 12,5% din
populaţia activă cu vârste între 25 şi 64 de ani.
Am recurs la acest exemplu din următoarele motive:
 este o bună ilustrare a modului în care obiectivele sunt transpuse în indicatori şi niveluri de
performanţă;
 se referă la un context în care România se înscrie ca partener, astfel încât indicatorii
respectivi trebuie luaţi deja în consideraţie în SNIE (vezi în acest sens noul set de indicatori
propus de acest "Manual");
 comportă atât indicatori (informaţii relevante pentru analiza, monitorizarea şi evaluarea stării
de funcţionare a sistemelor educative), cât şi ţinte precise ("benchmarks"), respectiv
obiective operaţionalizate sub formă de rezultate concrete, cuantificabile şi măsurabile;
 în viziunea U.E., de care se ţine cont în noul nostru sistem SNIE, setul de indicatori cuprinde
atât educaţia şi formarea profesională, cât şi perspectiva învăţării pe toată durata vieţii;

12
 unii din noii indicatori (nr. 15, 16, 17, 18 şi 20-21) sau ţinte concrete (nr. v.) sunt dificil de
construit în contextul actual din România, dată fiind absenţa datelor primare îndeosebi în ce
priveşte învăţarea permanentă, formarea continuă sau contribuţia sectorului privat. SNIE a
inclus aceşti noi indicatori, care au fost descrişi prin fişe standard (definiţie, mod de calcul,
nivel de agregare etc.) în vederea dezvoltării instrumentelor adecvate de colectare a datelor
necesare construirii lor.
În concluzia acestei analize, trebuie precizat că indicatorii – care se bazează pe informaţii
sistematice, credibile şi fiabile – servesc la elaborarea, implementarea şi evaluarea politicilor
educaţionale. Ei sunt transferabili în diverse situaţii şi se aplică în cazul diverselor obiective ale
politicilor educaţionale.

2. Construirea şi utilizarea indicatorilor: aspecte metodologice

După ce, în subcapitolul anterior, ne-am ocupat de relaţia dintre politici, obiective, indicatori şi
niveluri de performanţă, ne vom concentra atenţia asupra aspectelor metodologice propriu-zise,
urmând ca, în finalul acestui „Manual”, să prezentăm structura SNIE şi modul de utilizare a
indicatorilor. Mai exact, în acest subcapitol, vom da răspuns la următoarele întrebări:
 ce este un indicator?
 cum se transpun obiectivele în indicatori adecvaţi?
 cum se construieşte un set de indicatori?
 cum se clasifică indicatorii din domeniul educaţiei?

2.1. Ce este un indicator?

În sensul cel mai larg, “indicatorul statistic este expresia numerică a unor fenomene, procese,
activităţi sau categorii economice şi sociale, definite în timp, spaţiu şi structură organizatorică”
(„Statistica teoretică şi economică”. Baron, T., Biji, E., Tövissi, L., Wagner,P., ş.a., 1966, p. 64).
Conform definiţiei din "Enciclopedia Internaţională a Educaţiei", indicatorul este descrierea
operaţională a unei stări: "El [indicatorul, n.n] descrie ceea ce se intenţionează prin entităţile sau
caracteristicile A şi B astfel încât, ca o consecinţă, să se stabilească atât procedurile de constituire a
valorilor A şi B, cât şi criteriile de interpretare a acestora" (Johnstone, 1985, p. 2432).
În majoritatea manualelor recente (Eurostat, 1999; OECD, 2004; Sauvageot, 2003 şi 2004), se
preferă o definiţie mai simplă, de multe ori subînţeleasă în sistemele de clasificare şi analiză:
indicatorul este un instrument de evaluare a stării de funcţionare a sistemelor de educaţie, fie în
ansamblul lor, fie pe anumite componente sau niveluri.
Cu alte cuvinte, indicatorii educaţiei oferă informaţii relevante pentru a evalua sistemele de
educaţie pe baza unor criterii precise. Astfel de criterii se referă la obiectivele politicilor educaţionale

13
ca, de exemplu, participarea, accesul, finanţarea, organizarea şi repartizarea reţelei de învăţământ,
finalizarea studiilor, inserţia pe piaţa muncii etc. Informaţiile privind aceste aspecte se exprimă de
obicei cantitativ, prin date observabile şi măsurabile. Aceste date statistice nu sunt însă semnificative
în sine, ci prin interpretarea acestora sub formă de relaţii cauzale, prin rate, ponderi, corelaţii şi
tendinţe.
Rezultă că indicatorii asigură datele cantitative necesare pentru descrierea operaţională a unui
sistem educativ sau a componentelor sale, cât şi informaţiile pentru evaluarea modului de funcţionare
a acestui sistem educativ. De exemplu, un indicator precum procentajul din PIB alocat finanţării
învăţământului public este relevant atât prin informaţia cantitativă intrinsecă (ex. 4,2%), cât şi pentru a
se aprecia măsura în care învăţământul constituie într-adevăr o prioritate a politicilor publice la
momentul respectiv.
Indicatorii nu se reduc deci la datele statistice prin care se exprimă. Ei conţin o grilă de lectură
specializată, un instrument de evaluare a gradului de realizare a obiectivelor în funcţie de nivelurile
concrete de performanţă sau de valorile lor parametrice, exprimate prin poziţia relativă pe o scară
crescătoare sau descrescătoare.

2.2. Cum se transpun obiectivele în indicatori adecvaţi?

Obiectivele sunt rezultatele aşteptate la încheierea unui proces de învăţare sau a unui program
educaţional. Aceste rezultate trebuie să fie măsurabile, astfel încât să se poată estima gradul de
realizare sau distanţa în raport cu planificarea iniţială.
Din acest motiv, pentru fiecare obiectiv, se stabilesc din timp indicatorii sau criteriile pe baza
cărora se vor măsura rezultatele obţinute.
În subcapitolul anterior, ne-am referit la obiectivele "Strategiei de la Lisabona" şi la cei 29 de
indicatori, împreună cu nivelurile lor de performanţă ("benchmarks"). De asemenea, în lucrarea
"Indicatori pentru educaţie şi formare profesională: studiu comparativ", am dat mai multe exemple de
operaţionalizare a obiectivelor cu ajutorul indicatorilor folosiţi de OECD, UNESCO, Banca Mondială
şi Uniunea Europeană. De exemplu, obiectivul "Creşterea adaptabilităţii forţei de muncă la cerinţele
de pe piaţa muncii" (prevăzut în Planul Naţional de Dezvoltare) poate fi evaluat cu ajutorul
următorilor indicatori:
- rata brută de cuprindere şcolară;
- rata netă de cuprindere şcolară;
- rata alfabetizării populaţiei în vârstă de 15-24 de ani;
- rata alfabetizării adulţilor, ca proporţie a persoanelor alfabetizate în vârstă de 15 ani şi peste.
Oricare dintre aceşti indicatori poate fi folosit în operaţionalizarea şi a altor obiective, inclusiv a
celor cuprinse în alte programe decât cel menţionat.

14
2.3. Cum se construieşte un set de indicatori?

Indicatorii se construiesc pornind de la datele primare colectate la nivel local (unităţile de


învăţământ, de exemplu), aşa cum este sistemul BNDE (Baza Naţională de Date pentru Educaţie) din
învăţământul românesc. Aceste date trebuie să fie standardizate, pentru a asigura comparabilitate
internaţională şi să răspundă nevoii de a evalua starea de funcţionare a învăţământului pe baza unor
criterii precise.
În acest fel, fiecare indicator se pretează la două tipuri de raportări:
 analiza descriptivă a datelor, prin prezentarea distribuţiilor valorilor indicatorilor în raport
cu standardele sau cu obiectivele de referinţă (ex. rata de admitere în şcoală, rata brută şi
netă de cuprindere şcolară, cheltuielile pentru educaţie ca proporţie din PIB etc.);
 analiza cauzală, respectiv stabilirea şi explicarea relaţiilor de tip cauză-efect dintre
fenomene; această analiză vizează de obicei următoarele aspecte:
-calitatea învăţământului (ex. numărul mediu de elevi pe clasă şi pe profesor, procentajul
personalului didactic calificat etc.);
-eficacitatea rezultatelor (ex. rata de tranziţie între niveluri, ratele de repetenţie şi abandon,
ratele de reuşită la examenele finale etc.);
-analiza costurilor, repartizarea cheltuielilor între învăţământul obligatoriu şi cel selectiv
(nivelul mediu al cheltuielilor pe elev şi pe nivel de educaţie).
Aceste enunţuri standardizate acoperă o mare diversitate de aspecte, însă nu orice element sau
fenomen interesează la nivelul politicilor educaţionale. Din acest motiv, este nevoie de un proces de
selecţie, sub forma unor inventare sau seturi de indicatori.
Manualul de faţă propune un sistem comprehensiv de indicatori pe care l-am abreviat prin
SNIE (Sistemul Naţional de Indicatori pentru Educaţie). Acest sistem este compatibil cu Sistemul
Statistic European dezvoltat de Eurostat 2. Sistemul de indicatori se bazează pe date care provin din
următoarele surse:
 sistemul de anchete exhaustive asupra unităţilor de învăţământ dezvoltat de Institutul
Naţional de Statistică în colaborare cu MEC;
 ancheta asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO) şi modulele complementare
referitoare la învăţarea permanentă;
 ancheta asupra formării profesionale continue (FORPRO);
 ancheta realizată de UNESCO, OECD şi Eurostat printr-un chestionar UOE care reprezintă
un sistem de colectare a datelor de la diferite ţări.
Datele primare care stau la baza tuturor indicatorilor sunt depozitate în BNDE (Baza Naţională
de Date ale Educaţiei). Aceste date sunt actualizate şi permit calculul indicatorilor care, evident, nu
constituie o listă finită (în alte sisteme de educaţie, lista acestor indicatori atinge câteva sute). Echipa

2
Pentru detalii şi definiţia acestor termeni, vezi Glosarul care însoţeşte acest “Manual”.

15
care a realizat acest "Manual" s-a oprit numai la acei indicatori care acoperă nevoile noastre de analiză
şi se apropie de numărul de indicatori folosiţi de Eurostat în domeniul educaţiei şi formării
profesionale (vezi lista completă în studiul comparativ menţionat).
Din lista indicatorilor cuprinşi în SNIE, se pot constitui seturi specifice de analiză, în funcţie de
nevoi, de obiectivele vizate sau de componentele sistemului educativ luate în consideraţie. Cazul
utilizării simultane a tuturor indicatorilor din SNIE este mai degrabă teoretic. În general, cele mai
comune situaţii sunt următoarele:
 recursul la cei 30 indicatori de bază prezentaţi în Anexa I, necesari pentru a evalua starea
învăţământului românesc (de exemplu, în cadrul raportului care, conform Legii
învăţământului, trebuie prezentat anual Parlamentului României; acelaşi set restrâns de
indicatori de bază poate fi utilizat pentru Rapoartele BIE sau analizele periodice realizate de
Eurydice, Cedefop sau ETF);
 gruparea indicatorilor în funcţie de domeniu sau probleme specifice (ex. evaluarea eficienţei
interne) sau nivelul de educaţie (ex. învăţământul primar).
Lista completă a indicatorilor, precum şi setul indicatorilor de bază se găsesc în Anexele I şi II.
Pentru exemple concrete de utilizare a SNIE în funcţie de niveluri şi domenii ale politicilor
educaţionale, am prevăzut o analiză detaliată în cap. II.

2.4. Cum se clasifică indicatorii din domeniul educaţiei?

Pentru a facilita utilizarea, indicatorii sunt grupaţi pe domenii ale politicilor educaţionale, pe
niveluri sau componente ale sistemelor de educaţie, pe priorităţi sau obiective ale programelor de
reformă. Aceste clasificări sunt foarte flexibile, putându-se adapta în funcţie de evoluţia nevoilor de
analiză şi de potenţialii beneficiari. De exemplu, cele două centre specializate ale UE (Eurostat şi
Eurydice) folosesc un sistem comun de clasificare, bazat pe referinţele ISCED (vezi detalii în cap. III).
SNIE respectă această clasificare, dar ţine cont şi de alte abordări. De exemplu, pentru a
înţelege logica internă a unui sistem de indicatori, putem folosi cadrul conceptual din fig. 1 care se
referă la manualul produs de Institutul de Statistică al UNESCO ("World Education Indicators.
Conceptual Framework"). De asemenea, într-o abordare şi mai elaborată, Manualul OECD (2004)
stabileşte o grilă de clasificare a indicatorilor de care am ţinut seamă în structurarea SNIE. Grila
OECD (vezi matricea din fig. 2) are meritul că permite combinaţii diverse între componentele şi
nivelurile sistemului educativ. Mai exact, indicatorii OECD sunt construiţi pe următoarele axe:
 actorii sistemului educativ – respectiv persoanele care învaţă, condiţiile de instruire şi
mediul de învăţare, serviciile educaţionale, sistemul educativ global;
 produsele învăţării, nivelurile de referinţă ale politicilor educaţionale şi contextul acestor
politici (inclusiv constrângerile) constituie a doua axă de referinţă;
 conţinutul politicilor educaţionale, grupate în jurul a trei domenii sau arii de probleme:
calitatea, echitatea şi relevanţa / efectivitatea.

16
Fig. 1. Clasificarea sistemului de indicatori în domeniul
educaţiei şi relaţiile între diferitele componente

CONTEXTUL

Politic Economic Socio-cultural Demografic

Cererea
Resursele de
educaţie

Accesul
Participarea

Eficienţa
internă
Calitatea Echitatea
Disparitatea

Rezultatele
sistemului

Rezultatele
învăţării

Impactul
rezultatelor

Sursa: World Education Indicators: Conceptual Framework (2003),


www.uis.unesco.org/statsen/statistics/indicators/indic0.htm

17
Fig. 2. Matricea de clasificare a indicatorilor pentru educaţie

1. Rezultatele şi produsele educaţiei 2. Factorii şi contextul care 3. Contextul şi constrângerile care


influenţează produsele educaţiei influenţează implementarea politicilor
educaţionale
A. Participanţii individuali la 1.A. Calitatea şi distribuirea 2.A. Atitudinile, participarea şi 3.A. Caracteristicile antecedente ale
educaţie şi învăţare rezultatelor individuale ale educaţiei comportamentele individuale persoanelor care învaţă
B. Condiţiile de instruire 1.B. Calitatea procesului de instruire 2.B. Practicile de învăţare / predare, 3.B. Condiţiile de învăţare ale elevilor şi
climatul clasei condiţiile de muncă ale profesorilor
C. Furnizorii de servicii 1.C. Produsele instituţiilor educative şi 2.C. Mediul şi organizaţia şcolară 3.C. Caracteristicile furnizorilor de
educaţionale performanţele instituţionale servicii şi ale comunităţilor lor
D. Sistemul educaţional ca 1.D. Performanţele globale ale 2.D. Oferta instituţională, alocarea 3.D. Contextul naţional (educaţional,
întreg sistemului educativ resurselor şi politicilor la nivelul social, economic şi demografic)
global al sistemului educativ

Sursa: OECD Handbook for Internationally Comparative Education Statistics, Paris, OECD, 2004, p. 21.

18
În capitolul care urmează, dedicat configuraţiei SNIE, vom vedea în ce măsură structura sa ţine
cont de această logică multidimensională.

II. Structura şi utilizarea SNIE

Sistemul de indicatori pentru educaţie pe care îl introducem prin acest "Manual", prescurtat prin
SNIE (Sistem Naţional de Indicatori pentru Educaţie), are următoarele caracteristici:
a) Este multidimensional şi mult extins faţă de variantele anterioare, astfel încât să fie
utilizabil în diverse circumstanţe şi să cuprindă, într-o viziune globală a dezvoltării umane,
nu numai datele referitoare la învăţământ, dar şi raportările la context, la formarea
profesională şi la învăţarea pe toată durata vieţii.
b) Este compatibil cu sistemele cele mai cunoscute de indicatori folosite de organizaţiile
internaţionale şi europene, în primul rând cu SSE, care constituie principalul nostru reper.
c) Acoperă principalele domenii ale politicilor educaţionale (într-o manieră similară cu
matricea OECD) şi foloseşte sistemul internaţional de clasificare în domeniul educaţiei
ISCED (pentru explicaţii suplimentare, vezi cap. IV).
d) Încorporează indicatori care se bazează pe date atât cantitative, cât şi calitative.
e) Permite utilizări multiple, atât pentru evaluarea anuală a sistemului de educaţie (prin
indicatorii de bază), cât şi analize punctuale sau tematice, la nivel central şi regional.
f) Se bazează pe o grilă unică de descriere (care va fi prezentată în cap. III), ceea ce permite
standardizarea comunicării şi un plus de rigoare a analizelor statistice.

1. Structura SNIE

Aşa cum se observă din Anexa II, sistemul SNIE se referă la următoarele aspecte:
 contextul;
 accesul şi participarea la educaţie şi formare:
-dezvoltarea şi educaţia timpurie a copiilor;
-accesul şi participarea la învăţământul obligatoriu;
-accesul şi cererea de educaţie post-obligatorie;
 calitatea şi eficienţa educaţiei şi formării profesionale:
-resursele sistemului de educaţie şi formare:
-costurile educaţiei şi resursele financiare;
-resursele umane;
-resursele materiale;
-eficienţa internă a sistemului de educaţie şi formare;
-nivelul performanţelor;
-monitorizarea educaţiei;

19
 rezultatele sistemului de educaţie (în termeni de ieşiri din sistem - absolvenţi şi nivelul de
educaţie a populaţiei);
 rezultatele educaţiei şi formării profesionale pe piaţa muncii (eficienţa externă) şi calitatea
forţei de muncă;
 alfabetizarea funcţională şi noile competenţe de bază;
 participarea şi investiţiile în formarea profesională continuă / educaţia permanentă.
Această clasificare acoperă cele patru mari domenii ale indicatorilor de bază cuprinse în
sistemele Eurostat, OECD şi UNESCO, respectiv:
 contextul educaţiei: indicatorii privind cadrul economic general, piaţa muncii, inovaţia şi
cercetarea, coeziunea socială, situaţia demografică;
 resursele educaţiei:
-resursele financiare (cheltuielile publice pentru educaţie ca proporţie din PIB; cheltuielile
publice pentru educaţie, pe niveluri de educaţie, ca procent din PIB; cheltuielile publice
curente, pe niveluri de educaţie; cheltuielile publice curente ca nivel mediu pe elev /
student, ca procent din PIB per capita etc.);
-resursele umane (numărul mediu de elevi / studenţi la un profesor; numărul mediu de elevi
pe clasă; proporţia personalului didactic calificat, în funcţie de nivelul de formare iniţială;
ponderea cadrelor didactice femei etc.);
-resursele materiale (unităţile şcolare din învăţământul preuniversitar, pe niveluri de
educaţie; numărul mediu de elevi pe un computer; proporţia unităţilor de învăţământ cu
acces la Internet etc.);
 accesul şi participarea (rata brută de cuprindere şcolară; rata netă de cuprindere şcolară;
speranţa de viaţă şcolară; rata de tranziţie către nivelurile superioare de educaţie etc.);
 rezultatele educaţiei:
-rezultatele elevilor (indicatorii de nivel / de performanţă; rezultatele la evaluările naţionale,
la testele de lectură şi matematică etc.);
-rezultatele sistemului de educaţie (în termeni de ieşiri din sistem: rata absolvenţilor; în
termeni de nivel de educaţie a populaţiei: populaţia în vârstă de 25 ani şi peste, pe
niveluri de educaţie şi formare; rata adulţilor alfabetizaţi în vârstă de 15 ani şi peste etc.);
-rezultatele pe piaţa forţei de muncă (rata de inserţie a absolvenţilor diferitelor niveluri de
educaţie şi formare profesională pe piaţa muncii; rata de ocupare a populaţiei de 15-64
ani, pe niveluri de educaţie şi formare; rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani,
pe niveluri de educaţie şi formare; rata şomajului etc.).
După cum se poate constata, rezultatele sunt luate în consideraţie dintr-o triplă perspectivă
(gruparea fiind, sub acest aspect, similară celei utilizate de OECD): rezultatele elevilor, rezultatele
sistemului de educaţie şi rezultatele pe piaţa forţei de muncă (această ultimă categorie are ca scop
evaluarea eficienţei externe).

20
SNIE cuprinde toate nivelurile de educaţie iniţială (învăţământul preşcolar, învăţământul
obligatoriu, secundar, post-secundar şi superior), precum şi formarea profesională continuă (FPC).
Conform acestei clasificări, FPC ocupă un loc aparte, compatibil cu alte modele de clasificare, care
ţine cont de prioritatea care trebuie să i se acorde prin obiectivele Uniunii Europene, asumate şi de
România, privind dezvoltarea învăţării pe parcursul întregii vieţi. În acest sens, deoarece în România
participarea la FPC prezintă unul dintre cele mai reduse niveluri din Europa, o monitorizare riguroasă,
prin prisma unui set mai larg de indicatori, este absolut necesară.
Spre deosebire de unele dintre sistemele internaţionale de clasificare, SNIE cuprinde o categorie
distinctă de indicatori referitori la calitatea şi eficienţa educaţiei şi formării profesionale. Este vorba
de indicatori referitori la resursele sistemului de educaţie (financiare, umane şi materiale), eficienţa
internă a sistemului (rata repetenţiei, rata de supravieţuire şcolară, coeficientul de eficienţă),
rezultatele elevilor (indicatorii de performanţă), precum şi indicatori de monitorizare a educaţiei, care
reflectă, în primul rând, calitatea educaţiei. Introducerea acestui set de indicatori se justifică prin
necesitatea monitorizării şi evaluării stadiului de realizare de către România a unuia dintre obiectivele
prioritare ale "Strategiei de la Lisabona", anume creşterea calităţii educaţiei.

2. Utilizarea SNIE

Sistemul SNIE introduce o clasificare operaţională deoarece încearcă să surprindă modul de


funcţionare al diferitelor componente, dimensiuni şi aspecte ale sistemului educativ, respectiv intrările
şi ieşirile din sistem, eficienţa internă şi externă, rezultatele învăţării, efectele şi impactul educaţiei.
Un alt element important al SNIE este posibilitatea multiplelor analize cauzale, prin raportarea
reciprocă a diverselor componente. Iată câteva exemple:
 contextul educaţiei (politic, economic, socio-cultural, demografic) influenţează resursele
educaţiei, cererea de educaţie şi, în final, efectele şi impactul învăţământului;
 resursele şi cererea de educaţie au repercusiuni asupra accesului şi participării la educaţie,
asupra eficienţei interne, precum şi asupra ieşirilor din sistem şi a rezultatelor învăţării,
asupra efectelor şi impactului educaţiei;
 calitatea educaţiei este asigurată şi reflectată de resurse, acces şi participare, de eficienţa
internă, de rezultatele învăţării şi efectele educaţiei;
 echitatea este o rezultantă a altor elemente, este influenţată de alte aspecte, putând fi evaluată
prin analiza cererii pentru educaţie şi, totodată, a accesului şi participării, a eficienţei interne,
a rezultatelor învăţării şi a impactului educaţiei.
Lista de indicatori este cuprinzătoare, încercând să cuprindă multitudinea şi diversitatea
componentelor, dimensiunilor şi aspectelor sistemului educativ, fără a fi totuşi exhaustivă. Din această
listă poate fi extras un set de indicatori de bază (30-40 de indicatori) care să servească evaluării
periodice a stării sistemului, a componentelor sale, precum şi a impactului politicilor educaţionale.

21
Setul de indicatori de bază ar putea astfel furniza informaţiile necesare pentru realizarea raportului
asupra stării învăţământului, conform Art. 150 (3) din Legea învăţământului, care precizează:
„Ministerul Educaţiei şi Cercetării înaintează Parlamentului raportul anual asupra stării sistemului
naţional de educaţie, până la data de 15 octombrie. Concomitent, sunt prezentate direcţiile şi
priorităţile de dezvoltare a învăţământului preuniversitar şi superior. Raportul anual se dă publicităţii”.
Acest raport anual ar putea fi însoţit de o anexă statistică, bazată pe acelaşi set de indicatori, similar cu
"L'etat de l'ecole" (Franţa), "Education in States and Nations" (SUA), "Education Statistics" (Marea
Britanie), "Education at a Glance" (OECD) sau "Key Data on Education (UE) 3.
Ca orice sistem de indicatori, SNIE poate fi utilizat într-un dublu scop, respectiv:
 evaluarea sistemului de educaţie şi formare profesională din diverse perspective: participare
şi acces, resurse, calitate şi eficienţă, rezultate (ale elevilor, ale sistemului şi pe piaţa muncii)
etc.;
 evaluarea realizării obiectivelor politicilor educaţionale la nivel global sau pe regiuni, a
obiectivelor unui program sau a unor strategii.

3. Exemple de utilizare a SNIE

În cele ce urmează, vom prezenta câteva exemple de indicatori în funcţie de cele două scopuri
enunţate mai sus: evaluarea sistemului de educaţie şi formare; evaluarea unor obiective ale politicilor
în domeniul educaţiei.

3.1. Indicatori de evaluare a sistemului de educaţie şi formare

Este vorba aici de evaluarea sistemului în ansamblul său, într-o abordare globală a educaţiei şi
formării, specifică UE. Iată câteva exemple de indicatori folosiţi în acest scop:
Resursele sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială
 cheltuielile pentru educaţie şi formare profesională (total, publice, private), ca % din PIB
(total, pe niveluri de educaţie şi pentru învăţământul profesional şi tehnic);
 cheltuielile pentru educaţie şi formare profesională, ca % din totalul cheltuielilor publice
(pentru toate nivelurile de educaţie şi pentru învăţământul profesional şi tehnic);
 cheltuielile pentru educaţie şi formare profesională, ca nivel mediu pe elev, pe niveluri de
educaţie (învăţământul secundar inferior sau ISCED 2; învăţământul secundar superior şi
post-secundar sau ISCED 3 şi 4; învăţământul secundar inferior,secundar superior şi post-
secundar sau ISCED 2, 3 şi 4, din care învăţământul profesional şi tehnic sau ISCED 2, 3 şi
4 şi învăţământul general sau ISCED 2, 3 şi 4; învăţământul terţiar sau ISCED 5 şi 6);
 numărul mediu de elevi la un cadru didactic, pe niveluri de educaţie.

3
Referinţele exacte ale acestor studii se află în Bibliografia acestui "Manual", îndeosebi în următoarele surse:
Hersh-Salganik şi Calsyn (2001), Meuret (2001), Ministerè de l'Education Nationale (2004), OECD (2003).

22
Indicatorul cheltuielile pentru educaţie şi formare profesională ca % din PIB reflectă gradul de
prioritate acordat de Guvern finanţării sistemului de educaţie şi formare profesională, calculat pe
niveluri de educaţie.
Al doilea indicator (cheltuielile pentru educaţie şi formare profesională, ca % din totalul
cheltuielilor publice) este semnificativ pentru prioritatea acordată educaţiei comparativ cu celelalte
servicii publice, precum şi unui anumit nivel de educaţie, în cazul calculării pe niveluri de educaţie.
Cheltuielile pentru educaţie şi formare profesională ca nivel mediu pe elev reprezintă un
indicator care, la fel ca ceilalţi doi indicatori referitori la resursele financiare ale sistemului de
educaţie, ajută la evaluarea investiţiilor în dezvoltarea resurselor umane. Măsoară, de asemenea,
prioritatea acordată unui anumit nivel de educaţie în ansamblul politicilor educaţionale.
Indicatorul numărul mediu de elevi la un cadru didactic este utilizat pentru a măsura nivelul
resurselor umane alocate, în termeni de număr de cadre didactice, comparativ cu numărul populaţiei
şcolare. Se utilizează pentru analize comparative pe niveluri de educaţie în raport cu normele naţionale
stabilite. Acest indicator este util şi pentru a evalua eficienţa activităţii de predare / învăţare: nivelul
acestui indicator nu trebuie să depăşească normele care determină calitatea procesului de instruire.

3.2. Indicatori de evaluare a obiectivelor politicilor educaţionale

Aşa cum am constatat din subcapitolul 2.2., fiecare obiectiv se operaţionalizează prin indicatori
adecvaţi. Iată câteva exemple de obiective împreună cu indicatorii recomandaţi, extrase din SNIE:

a) Obiectivul: Asigurarea educaţiei de bază pentru toţi şi formarea competenţelor-cheie

Indicatori de evaluare:
- rata brută (aparentă) de admisie în clasa I a ciclului primar, ca proporţie în populaţia în vârstă
oficială de şcolarizare;
- rata netă de admisie: noii admişi în clasa I a ciclului primar, care au vârsta oficială de
înscriere, ca proporţie în totalul populaţiei în vârstă de şcolarizare;
- rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu;
- rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu;
- cheltuielile publice curente pentru învăţământul obligatoriu:
- ca proporţie în PIB;
- nivelul mediu pe elev, ca proporţie în PIB per capita;
- cheltuielile publice pentru învăţământul obligatoriu, ca proporţie în totalul cheltuielilor
publice pentru educaţie;
- proporţia personalului didactic din învăţământul obligatoriu care beneficiază de o calificare
academică adecvată;

23
- proporţia cadrelor didactice din învăţământul obligatoriu care sunt certificate (sau formate)
pentru a preda, în conformitate cu standardele naţionale;
- rata repetenţiei în învăţământul obligatoriu;
- numărul mediu de elevi la un cadru didactic în învăţământul obligatoriu;
- rata de supravieţuire în clasa a V-a (proporţia elevilor dintr-o cohortă care au fost înscrişi în
clasa I într-un anumit an şcolar şi care ajung în clasa a V-a);
- coeficientul de eficienţă (numărul mediu de ani pe elev necesari în mod ideal unei cohorte
pentru a finaliza învăţământul obligatoriu, exprimat în procente din numărul mediu de ani pe
elev consumaţi efectiv de o cohortă pentru a finaliza învăţământul obligatoriu);
- rata alfabetizării populaţiei în vârstă de 15-24 ani;
- rata alfabetizării adulţilor, ca procentaj de alfabetizaţi din populaţia totală în vârstă de 15 ani
şi peste;
- distribuţia populaţiei (totale) de 25-64 ani pe niveluri de educaţie ş.a.

b) Obiectivul: Dezvoltarea învăţării pe toată durata vieţii

Indicatori de evaluare
- rata de participare la educaţie şi formare a populaţiei adulte (în vârstă de 25-64 ani);
- rata de participare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani la formarea profesională continuă
(FPC);
- rata de participare la FPC a populaţiei ocupate în vârstă de 15-64 ani;
- ponderea populaţiei în vârstă de 18 –24 ani, pe niveluri de educaţie, care participă la
programe de FPC, în totalul populaţiei de 18-24 ani;
- ponderea populaţiei de peste 18 ani, care participă la educaţia permanentă;
- ponderea populaţiei în vârstă de 18 -24 ani care nu urmează nici o formă de instruire;
- rata de participare la FPC a şomerilor în vârstă de 15-64 ani;
- cheltuielile publice pentru programele de FPC, ca % din PIB;
- repartizarea timpului de pregătire la cursurile FPC, pe domenii de pregătire, activităţi
economice, clase de mărime.
Unele obiective sunt formulate în termeni calitativi, uneori destul de vagi, ceea ce presupune
explicitarea lor în vederea identificării unui set de indicatori de evaluare corespunzător; de exemplu:
ameliorarea calităţii educaţiei, realizarea echităţii, educaţia de bază pentru toţi sau formarea noilor
competenţe cerute de societatea cunoaşterii. Alte obiective sunt formulate direct în termeni
cantitativi; de exemplu: atingerea unui nivel al ratei de cuprindere şcolară de 97%, reducerea ratei
repetenţiei la 1%, atingerea unui raport elevi / profesori de 20. În acest caz, identificarea indicatorilor
de evaluare este un proces mai simplu, dar, în cazul primului exemplu, se impun anumite precizări
privind rata de cuprindere: poate fi vorba de rata brută, care oferă informaţii îndeosebi cu privire la

24
capacitatea de cuprindere a sistemului de educaţie sau de rata netă, care rafinează datele privind
participarea la educaţie. De asemenea, ne interesează dacă referinţa este generală, indiferent de nivelul
de învăţământ sau se face referire numai la învăţământul primar. Chiar obiectivul Uniunii Europene cu
privire la învăţarea pe parcursul întregii vieţi nu este suficient definit. Pentru a urmări şi evalua
acţiunile vizând învăţarea pe parcursul întregii vieţi, în special calitatea sa, UE a definit deja un set de
indicatori, dar aceştia nu acoperă toate domeniile.
Un indicator poate fi ataşat mai multor obiective. De exemplu, obiectivele privind asigurarea
educaţiei de bază pentru toţi, formarea noilor competenţe şi realizarea echităţii pot fi evaluate cu
ajutorul unor indicatori comuni:
- rata brută (aparentă) de admisie în clasa I a ciclului primar, ca proporţie din populaţia în
vârstă oficială de şcolarizare, la nivel naţional, regional, pe judeţe, medii de rezidenţă şi
sexe;
- rata netă de admisie: noii admişi în clasa I a ciclului primar, care au vârsta oficială de
înscriere, ca procent din totalul populaţiei în vârstă de şcolarizare la nivel naţional şi
regional, pe judeţe, medii de rezidenţă şi sexe;
- rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu la nivel naţional şi regional, pe judeţe,
medii de rezidenţă şi sexe;
- rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu la nivel naţional şi regional, pe judeţe,
medii de rezidenţă şi sexe.

III. Definirea, calculul şi interpretarea indicatorilor

În Anexa I am cuprins lista indicatorilor de bază (necesari pentru raportarea anuală asupra stării
învăţământului românesc), iar în Anexa II am inclus întreg setul de indicatori pentru învăţământ,
respectiv lista tuturor indicatorilor care pot fi actualizaţi şi folosiţi pentru evaluarea diverselor aspecte
sau obiective ale politicilor educaţionale.
Aceste simple liste nu sunt însă semnificative fără o descriere operaţională care să circumscrie
aria de probleme şi datele utilizate pentru determinarea fiecărui indicator. Din acest motiv, pentru
utilizarea efectivă a SNIE, este nevoie de unele precizări suplimentare, care fac obiectul capitolului de
faţă.
Aceste recomandări metodologice se referă la următoarele aspecte:
 definiţia indicatorilor;
 scopul utilizării indicatorilor;
 metoda şi formula de calcul;
 datele necesare pentru calcul indicatorilor;
 sursele de date;
 nivelul de agregare;
 interpretarea indicatorilor;
 standardele de calitate şi limitele indicatorilor.

25
1. Definirea indicatorilor

O condiţie importantă în construirea indicatorilor o reprezintă claritatea definiţiei. Definiţia


standard care însoţeşte enunţul indicatorului asigură un referenţial comun şi permite comparabilitatea
şi acurateţea exprimării.
Pentru exemplificare, redăm câteva tipuri de indicatori, împreună cu definiţiile standard care îi
însoţesc:
- cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB = cheltuielile publice totale pentru
educaţie (curente şi capitale) exprimate în procente din produsul intern brut, într-un anumit an
financiar;
- rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul obligatoriu = numărul total al elevilor
cuprinşi în învăţământul obligatoriu (diferenţiat, pentru ISCED 1 şi 2), indiferent de vârstă, ca
raport procentual faţă de totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă corespunzătoare
învăţământului obligatoriu (respectiv primar / gimnazial);
- rata netă de cuprindere şcolară în învăţământul obligatoriu = numărul elevilor de vârstă
corespunzătoare cuprinşi în învăţământul obligatoriu (diferenţiat, pe ciclul primar / gimnazial),
ca raport procentual faţă de totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă corespunzătoare
învăţământului obligatoriu (respectiv primar / gimnazial).
Există totuşi indicatori pe baza cărora comparabilitatea între sistemele de învăţământ ale
diferitelor ţări se poate realiza numai parţial. Un exemplu, în acest sens, îl reprezintă rata de
cuprindere (brută sau netă) în învăţământul obligatoriu. Acest indicator asigură comparabilitatea din
perspectiva gradului de cuprindere a copiilor la acest nivel de educaţie, dar nu şi din punctul de vedere
al vârstei, dat fiind faptul că vârsta oficială corespunzătoare învăţământului obligatoriu este diferită de
la o ţară la alta.
De asemenea, putem întâlni situaţii care fac dificilă definirea unui indicator. Este cazul
indicatorului privind rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu. Astfel, în România, conform
Legii învăţământului, vârsta oficială de debut a şcolarizării este 6 ani, dar, la cererea părinţilor, este
acceptată şi vârsta de 7 ani. Indicatorul trebuie să ia în considerare, în acest caz, grupa oficială de
vârstă care are ca limită inferioară 6 ani, dar valoarea indicatorului poate fi afectată: este nevoie de
precizări suplimentare privind aria de cuprindere şi modul de construcţie al acestui indicator.

2. Scopul utilizării indicatorilor

Este vorba de a stabili cu exactitate ce anume măsoară fiecare indicator, care este fenomenul,
dimensiunea, componenta sistemului de educaţie la care ne referim. De fapt, în procesul de construire
a unui set de indicatori, se porneşte de la obiectivele politicilor educaţionale care trebuie evaluate,
fiecare în parte sau global. Astfel de obiective pot viza: creşterea gradului de participare la educaţia

26
preşcolară, creşterea gradului de cuprindere în învăţământul obligatoriu, sporirea cheltuielilor pentru
educaţie, creşterea calităţii în învăţământul superior etc.
Pentru a exemplifica aceste relaţii între scopul indicatorilor (respectiv, obiectivele politicilor
educaţionale la care se referă) şi indicatorii corespunzători, vom da câteva exemple:
- Rata brută de cuprindere a copiilor în educaţia pre-primară măsoară nivelul general de
participare la educaţia preşcolară şi gradul de pregătire (în termeni de echitate) pentru
învăţământul primar.
- Rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu se utilizează pentru a evidenţia
nivelul general de participare la educaţia de nivel obligatoriu într-un anumit an şcolar.
Indicatorul reflectă capacitatea sistemului de educaţie de a permite accesul elevilor din grupa
respectivă de vârstă. Este folosit ca substitut al indicatorului rata netă de cuprindere şcolară
atunci când lipsesc datele privind cuprinderea elevilor în învăţământul obligatoriu (primar /
gimnazial), pe vârste. Poate fi folosit şi ca indicator complementar pentru rata netă de
cuprindere, deoarece ne ajută să estimăm gradul de cuprindere în învăţământul obligatoriu
(primar / gimnazial) sub şi peste vârsta oficială corespunzătoare acestui nivel de educaţie.
- Rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu se utilizează pentru a măsura gradul
de participare la educaţia de nivel obligatoriu a copiilor de vârstă oficială corespunzătoare
învăţământului obligatoriu.

3. Metoda şi formula de calcul

În Anexa III, pentru fiecare indicator se precizează şi se descrie formula specifică de calcul. Iată
câteva exemple:
-pentru calculul ratei brute de cuprindere în învăţământul obligatoriu, metoda de calcul constă în
împărţirea numărului total al elevilor cuprinşi în învăţământul obligatoriu (şi diferenţiat, pe
ciclul primar / gimnazial), indiferent de vârstă, la totalul populaţiei din grupa oficială de
vârstă corespunzătoare învăţământului obligatoriu (respectiv primar / gimnazial); rezultatul
se înmulţeşte cu 100;
-pentru calculul ratei nete de cuprindere în învăţământul obligatoriu, metoda de calcul constă în
împărţirea numărului elevilor de vârstă oficială corespunzătoare cuprinşi în învăţământul
obligatoriu (şi diferenţiat, pe ciclul primar / gimnazial) la totalul populaţiei din grupa oficială
de vârstă pentru învăţământul obligatoriu (respectiv primar / gimnazial), rezultatul
înmulţindu-se cu 100.
În cazul celor doi indicatori, formulele de calcul sunt următoarele:

27
Rata brută de cuprindere şcolară
RBCt = (Et / Ptv)*100,
în care:
RBCt = rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul obligatoriu (primar / gimnazial) în
anul şcolar t
t
E = numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul obligatoriu (primar / gimnazial) în anul
şcolar t
Ptv = populaţia din grupa de vârstă v, grupa oficială de vârstă corespunzătoare învăţământului
obligatoriu (primar / gimnazial) în anul şcolar t.

Rata netă de cuprindere şcolară


RNCt = (Etv / Ptv)*100,
în care:
t
RNC = rata netă de cuprindere şcolară în învăţământul obligatoriu (primar / gimnazial) în anul
şcolar t
Etv = numărul elevilor din grupa oficială de vârstă v, vârstă corespunzătoare învăţământului
obligatoriu (primar / gimnazial) în anul şcolar t
t
P = populaţia din grupa de vârstă v, grupa oficială de vârstă corespunzătoare învăţământului
v

obligatoriu (primar / gimnazial) în anul şcolar t


Explicitarea metodei de calcul şi precizarea formulei sunt demersuri indispensabile, în condiţiile
în care unii indicatori pot fi calculaţi în moduri diferite. În felul acesta, se evită ambiguităţile şi se
foloseşte o formulă standard, care să fie adoptată de toţi utilizatorii SNIE.

4. Datele necesare pentru calculul indicatorilor

Pentru calculul indicatorilor, este necesar să se dispună de anumite date primare. De exemplu:
- pentru calculul ratei brute de şcolarizare în învăţământul obligatoriu, datele necesare sunt
numărul total al elevilor cuprinşi în nivelul de învăţământ obligatoriu (primar / gimnazial) şi
totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă corespunzătoare învăţământului obligatoriu
(primar / gimnazial);
- pentru calculul ratei nete de şcolarizare în învăţământul obligatoriu, datele necesare sunt
numărul elevilor de vârstă oficială corespunzătoare cuprinşi în nivelul de învăţământ
obligatoriu (primar / gimnazial) şi populaţia din grupa oficială de vârstă corespunzătoare
învăţământului obligatoriu (primar / gimnazial);
- pentru calculul cheltuielilor publice pentru educaţie ca procentaj din PIB, trebuie să cunoaştem
cheltuielile publice totale pentru educaţie şi produsul intern brut pentru un anumit an financiar;

28
- pentru calculul cheltuielilor publice curente, nivel mediu pe elev, ca procentaj din PIB per
capita, datele de care avem nevoie sunt cheltuielile publice curente pe niveluri deeducaţie,
numărul de elevi înscrişi în fiecare nivel de educaţie în anul şcolar de referinţă, produsul intern
brut pentru un an financiar şi populaţia totală.
Datele care stau la baza calculului indicatorilor trebuie să fie actuale (să se refere la anul şcolar
în curs sau la anul precedent), cerinţă care decurge din scopul în care sunt utilizaţi indicatorii:
măsurarea evoluţiilor înregistrate la nivelul sistemului de educaţie, evaluarea impactului politicilor în
domeniu şi stabilirea de noi priorităţi.
Necesitatea de a dispune de date recente pentru calcularea indicatorilor se impune nu numai din
perspectiva decidenţilor, dar şi a altor actori din sfera sistemului de educaţie (inspectori şcolari,
directori de şcoli, cadre didactice, experţi în domeniul evaluării învăţământului ş.a.) şi chiar a
părinţilor şi elevilor. De exemplu, elevii, părinţii şi studenţii au nevoie de informaţii recente pentru a
se putea orienta cu privire la filierele de formare, alegerea unităţilor de învăţământ, dezvoltarea locală,
ocupaţiile solicitate pe piaţa muncii.

5. Sursele de date

După cum se poate constata din Anexa III, instituţiile cel mai frecvent indicate ca surse reale sau
potenţiale de date sunt Institutul Naţional de Statistică şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la acestea
adăugându-se Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul de Finanţe, Agenţia de
Ocupare a Forţei de Muncă. În general, aceste instituţii deţin / furnizează categorii diferite de date:
-Ministerul Educaţiei şi Cercetării colectează datele privind sistemul iniţial de educaţie şi
formare (date privind populaţia şcolară, rezultatele elevilor la testele de evaluare şi
examenele naţionale, personalul didactic, infrastructura şi dotările etc.);
-Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de
Muncă (ANOFM) deţin îndeosebi date referitoare la formarea profesională continuă şi la
situaţia ocupării forţei de muncă;
-Ministerul de Finanţe, dar şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia de Ocupare a Forţei de
Muncă, deţin informaţii privind cheltuielile pentru educaţie şi formarea profesională (iniţială
şi continuă);
-Institutul Naţional de Statistică reprezintă principala instituţie cu rol de colectare a
informaţiilor, atât a celor privind educaţia şi formarea iniţială şi continuă, cât şi a datelor
privind forţa de muncă, a datelor demografice, economice ş.a.; INS este, de altfel, instituţia
furnizoare de date către Eurostat.
Cele mai multe dintre informaţiile necesare calculării SNIE fac deja parte din sistemul de
colectare a datelor al instituţiilor menţionate, altele urmează să fie incluse în instrumentele de
colectare. Majoritatea datelor, cum sunt cele referitoare la populaţia şcolară, personalul didactic,

29
infrastructura învăţământului etc. sunt obţinute prin anchete exhaustive. Alte informaţii se obţin pe
baza unor anchete realizate pe eşantion reprezentativ, cum sunt cele rezultate din Ancheta forţei de
muncă în gospodării (AMIGO), Caracteristici ale educaţiei permanente (modul complementar la
AMIGO), Formarea profesională continuă, anchete realizate de INS, trimestrial (primele două) sau la
intervale mai mari de timp (4 ani).
Pentru calculul indicatorilor referitori la diferite aspecte ale sistemului de educaţie, precizia
estimărilor obţinute prin anchete pe eşantion reprezentativ se încadrează în limite acceptabile. Această
modalitate de colectare a datelor este mai rapidă şi mai puţin costisitoare. O astfel de anchetă ar putea
fi iniţiată în vederea obţinerii de date privind inserţia profesională a absolvenţilor diferitelor niveluri
de educaţie (în prezent, acest fenomen nu este urmărit).
De altfel, credibilitatea şi acurateţea indicatorilor depind direct de sistemul de date, îndeosebi în
ce priveşte:
-existenţa unor baze de date privind populaţia şcolară, personalul didactic, infrastructura,
resursele financiare etc.;
-subdivizarea datelor pentru toate categoriile care interesează: populaţia şcolară, personalul
didactic, infrastructura, resursele financiare etc.

6. Nivelul de agregare

Organizarea datelor trebuie să corespundă nivelului la care se calculează fiecare indicator:


naţional, regional, judeţean, local. De exemplu, deţinerea de date în plan regional şi pe medii de
rezidenţă este importantă în vederea identificării disparităţilor regionale în materie de educaţie.
Unii indicatori pot fi calculaţi numai la nivel naţional ca, de pildă:
-cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB;
-proporţia cheltuielilor publice curente pe niveluri de educaţie.
Alţi indicatori se calculează la nivel regional, judeţean, pe medii de rezidenţă şi niveluri de
educaţie:
-rata brută de şcolarizare;
-rata netă de şcolarizare;
-rata repetenţiei etc.
Unii indicatori se calculează şi pe sexe, ceea ce presupune existenţa datelor demografice şi a
informaţiilor privind populaţia şcolară, dezagregate în funcţie de acest criteriu. Indicatorii astfel
calculaţi permit analiza disparităţilor de gen din perspectiva participării la educaţie.

30
7. Interpretarea indicatorilor

În scopul evitării ambiguităţilor şi armonizării modalităţilor de utilizare, fişa standard de


prezentare cuprinde şi modul de interpretare a fiecărui indicator. În acest sens, prezentăm câteva
exemple de indicatori împreună cu modul corespunzător de interpretare.
- O rată brută de cuprindere (RBC) înaltă indică, în general, un grad ridicat de participare la
educaţia de nivel obligatoriu. O valoare de 100% a RBC şcolară arată că sistemul de educaţie
are, în principiu, capacitatea de a şcolariza toată populaţia din grupa de vârstă oficială
corespunzătoare nivelului respectiv de educaţie, dar nu indică proporţia din această populaţie
cuprinsă în mod real în sistem. Atingerea unei RBC de 100% este o condiţie necesară, dar nu
suficientă pentru cuprinderea tuturor copiilor din grupa de vârstă oficială corespunzătoare
învăţământului obligatoriu. Dacă RBC şcolară depăşeşte 90%, numărul de locuri disponibile
este apropiat de numărul cerut pentru a permite accesul universal la educaţie al populaţiei din
grupa oficială de vârstă corespunzătoare nivelului respectiv de educaţie. Totuşi, această
interpretare este semnificativă numai dacă, în perspectivă, numărul elevilor de vârstă mai
mică sau mai mare faţă de vârsta oficială de înrolare va descreşte, locurile rămase disponibile
în acest fel urmând să fie ocupate de elevii de vârstă oficială corespunzătoare învăţământului
obligatoriu.
- O rată netă de cuprindere (RNC) înaltă indică un grad ridicat de participare la educaţia de
nivel obligatoriu a populaţiei de vârstă corespunzătoare nivelului respectiv de educaţie.
Valoarea teoretică maximă a RNC este de 100%. O tendinţă ascendentă reflectă creşterea
participării la acest nivel de educaţie. Atunci când RNC este comparată cu RBC, diferenţa
constatată evidenţiază incidenţa înrolărilor la vârste sub şi peste vârsta oficială. Dacă RNC
este mai mică de 100% diferenţa de până la 100% relevă proporţia copiilor care nu sunt
cuprinşi în nivelul respectiv de educaţie. Totuşi, până când unii dintre aceşti copii vor fi
înrolaţi în alte niveluri de educaţie, această diferenţă nu trebuie în nici un caz considerată ca
indicând procentul de elevi neînrolaţi. Un indicator complementar mai precis este rata de
cuprindere specifică vârstei care reflectă participarea la educaţie a populaţiei de o anumită
vârstă.
- Cheltuielile publice pentru educaţie, ca procent din PIB reflectă gradul de prioritate
acordat de Guvern finanţării sistemului de educaţie şi formare profesională. Acest indicator
poate fi calculat pe niveluri de educaţie.

31
8. Standardele de calitate şi limitele indicatorilor

În acest subcapitol am inclus o serie de precizări privind gradul de cuprindere în raport cu datele
de bază, precum şi tipologia datelor primare necesare pentru calculul indicatorilor. Luarea în
considerare, la nivelul datelor primare, a unor informaţii trunchiate sau incomplete conduce inevitabil
la distorsionarea valorilor indicatorilor. Redăm mai jos câteva exemple de indicatori, împreună cu
datele lor pertinente:
- Rata brută de cuprindere a copiilor în educaţia pre-primară. Datele privind rata brută de
cuprindere în educaţia pre-primară trebuie să se refere atât la instituţiile şi programele
publice, cât şi la cele private. Datele referitoare la cuprinderea în programele de dezvoltare şi
educaţie timpurie a copiilor pot fi influenţate de anumite diferenţe în modul de raportare,
respectiv de măsura în care sunt incluse în statistici programele pentru îngrijirea copiilor ce
au o componentă educativă nesemnificativă sau cele din care această componentă lipseşte.
Întrucât rata brută de cuprindere nu ia in considerare factorul vârstă, sunt incluşi atât copiii
sub 3 ani, cât şi cei peste 5/6 ani (limita superioară a grupei oficiale de vârstă). Ca rezultat,
rata brută de cuprindere poate depăşi 100%.
- Rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu. RBC în învăţământul obligatoriu
trebuie să ia în calcul atât elevii din învăţământul public, cât şi pe cei din învăţământul
particular.
- Rata netă de cuprindere în învăţământul obligatoriu. RNC trebuie să ia în considerare
elevii din toate tipurile de şcoli, atât cele publice cât şi cele private sau alte instituţii care
oferă programe oficiale de educaţie.
- Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB. Cheltuielile publice totale pentru
educaţie trebuie să includă toate cheltuielile realizate prin bugetele ministerelor şi structurilor
naţionale şi locale de administraţie având ca obiect activităţi de educaţie şi formare
profesională. Cheltuielile totale pentru educaţie se referă la toate cheltuielile de la bugetul
statului, la cele provenite din bugetele autorităţilor publice locale şi din alte bugete locale.

Sistemul SNIE, ca de altfel toţi indicatorii, inclusiv cei utilizaţi de organizaţiile internaţionale,
prezintă anumite limite, unele dintre acestea fiind asumate încă din faza de construcţie. Un exemplu, în
acest sens, îl reprezintă rata netă de cuprindere, indicator care nu este adecvat pentru nivelul terţiar
de educaţie. În cazul acestui nivel, este dificil să se stabilească o vârstă oficială de cuprindere dată
fiind durata foarte variată a programelor de pregătire. Alte limite se pot datora lipsei sau inconsistenţei
datelor primare, variaţiei fenomenelor pe care le măsoară sau cazurilor de abatere de la o anumită
normă (de exemplu, vârsta oficială de debut a şcolarităţii, la care ne-am referit mai sus) ş.a. Exemplele
care urmează, ilustrează câteva limite de acest gen:

32
- Rata brută de cuprindere în învăţământul obligatoriu. RBC în învăţământul obligatoriu
poate fi mai mare de 100% deoarece include şi elevii de vârstă mai mică sau mai mare decât
vârsta oficială corespunzătoare, în ultimul caz şi datorită repetării clasei. În consecinţă, o
interpretare riguroasă a RBC presupune informaţii suplimentare privind amploarea
repetenţiei, proporţia elevilor care au intrat mai târziu la şcoală etc.
- Rata netă de cuprindere şcolară. Acest indicator nu este pertinent pentru educaţia terţiară
deoarece este greu de determinat o grupă de vârstă specifică datorită marilor variaţii, la acest
nivel, a duratei programelor de pregătire. Anumite dificultăţi în calcularea RNC există şi în
ceea ce priveşte învăţământul obligatoriu (primar / gimnazial) şi secundar în ţările în care
rata netă de înrolare trebuie să fie, prin lege, de 100%. Pot fi întâlnite, astfel, trei situaţii:
- datele de referinţă cu privire la intrarea în învăţământul primar nu coincid cu datele
de naştere ale tuturor copiilor din cohorta eligibilă de cuprindere în acest nivel de
educaţie;
- o parte importantă a populaţiei începe învăţământul primar mai devreme decât vârsta
oficială şi, în consecinţă, termină studiile mai devreme;
- există o creştere a vârstei de intrare în educaţia primară, fără ca durata studiilor să se
schimbe.
Deşi RNC nu poate depăşi 100%, apar uneori valori de până la 105%. Acestea denotă
inconsistenţa datelor cu privire la populaţia şcolară şi cuprinderea în sistemul de educaţie.
Aceste precizări privind limitele şi aria de referinţă a indicatorilor sunt indispensabile pentru
utilizarea corectă a SNIE. Indicatorii nu sunt universali şi infailibili, la fel şi ansamblul datelor
empirice pe care se bazează. Precizarea limitelor nu este un semn de incompetenţă, ci doar expresia
unei prudenţe necesare oricărei analize referitoare la un sistem atât de complex cum este sistemul
educativ.

IV. Comparabilitatea statisticilor naţionale: instrucţiuni privind utilizarea ISCED

Evaluarea sistemelor de educaţie nu este relevantă prin raportarea exclusivă la statisticile


naţionale. Ca şi celelalte sectoare, lumea educaţiei este deschisă, transfrontalieră şi globalizată. De
aici, interesul tot mai mare pentru instrumentele de analiză comparativă, pentru indicatorii comuni şi
sistemele internaţionale de referinţă. Aşa cum am constat în studiul "Indicatori de evaluare a educaţiei
şi formării profesionale", produs de PMU împreună cu "Manualul" de faţă, există o convergenţă
notabilă a sistemelor de indicatori şi a cadrului conceptual folosit de diversele organizaţii
internaţionale.
Unul din instrumentele de referinţă comună ale politicilor educaţionale, care facilitează
comparabilitatea şi convergenţa este Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei, abreviată

33
sub forma ISCED (versiunea în engleză) sau CITE (versiunea în limba franceză). Este un cadru
internaţional de referinţă elaborat de UNESCO şi lansat cu ocazia Conferinţei Generale din 1997 (de
unde şi denumirea curentă de ISCED-97). Acest instrument comun de analiză este folosit de toate
statele şi toate organizaţiile europene şi internaţionale.
ISCED-97 este sistemul standard de clasificare a sistemelor naţionale de educaţie, valabil şi în
cazul SNIE, astfel încât folosirea sa face parte din cultura profesională de bază a tuturor decidenţilor
şi experţilor implicaţi în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor educaţionale. Mai exact,
toate sistemele de indicatori din domeniul educaţiei şi formării profesionale se raportează la taxonomia
şi cadrul terminologic unitar introdus de ISCED-97. Din acest motiv, considerăm că însuşirea acestei
terminologii şi folosirea curentă a referenţialului operaţional al ISCED-97 sunt indispensabile pentru
înţelegerea logicii interne a SNIE şi raportarea la comparaţiile internaţionale, inclusiv la băncile de
date şi analizele specializate ale Uniunii Europene (vezi în acest sens datele din studiul comparativ
menţionat).
Faţă de diversitatea imensă a structurilor, a legislaţiei, programelor, examenelor, certificatelor,
diplomelor şi stilurilor manageriale (vezi în acest sens "Glosarul" în trei volume produs de UE doar
pentru statele membre şi candidate), ISCED-97 a întreprins un efort de sistematizare şi simplificare
terminologică. După Sauvageot (2001, p. 104), ISCED-97 comportă următoarele opţiuni conceptuale:
a) Se foloseşte termenul de "educaţie", nu cel restrictiv de "învăţământ". Primul se referă la o
acţiune socială şi la un anumit domeniu al politicilor publice, celălalt are în vedere instituţia
care serveşte acest demers. În mod concret, ISCED-97 defineşte educaţia ca "activitatea
intenţionată şi sistematică de comunicare menită să producă o învăţare durabilă". Această
definiţie simplă a fost preluată de toate sistemele de analiză care folosesc ISCED-97
(inclusiv de sistemul SNIE).
b) În acest sens larg, educaţia se referă atât la formarea iniţială cât şi la educaţia adulţilor,
incluzând toate formele de realizare, respectiv educaţia formală, educaţia non-formală,
educaţia informală (pentru explicarea acestor termeni, vezi "Glosarul" din Anexă).
c) Pentru a cuprinde cât mai multe situaţii şi a fi utilizabil pentru o mare diversitate de sisteme
educaţionale, unitatea de referinţă a ISCED-97 este "programul educaţional", nu un anumit
tip de instituţie, organizaţie sau agenţie. Programul educaţional (a nu se confunda cu un
anumit curs, cu programa şcolară sau cu varianta scrisă a curriculum-ului) este definit ca "un
set de activităţi educative organizate pentru a se realiza anumite obiective definite în
prealabil, prin intermediul unor sarcini concrete de învăţare". Acest program se poate
desfăşura în şcoli sau în universităţi, în centre de educaţia adulţilor sau în instituţii de
formare continuă, printr-un curriculum formal şi cu participarea unor formatori specializaţi.
Astfel de programe sunt analizate cu ajutorul indicatorilor şi pot fi clasificate pe baza unor
criterii variate: nivel, domenii, profil, sexe, distribuţie geografică etc.
Chiar dacă paradigma învăţării permanente ("lifelong learning") atenuează această viziune,

34
sistemele de educaţie sunt organizate preponderent ca o piramidă, construită pe criterii cronologice şi
prin reglarea pe verticală a fluxurilor de elevi şi studenţi. Alocarea resurselor, distribuţia instituţională
şi repartizarea geografică a reţelei de învăţământ continuă să se conformeze acestui model piramidal,
fidel principiilor selecţiei, meritocraţiei şi corespondenţei stricte dintre şcolaritate şi vârsta cronologică
a participanţilor. Noile tendinţe, încurajate de Uniunea Europeană şi preluate deja şi de sistemul SNIE,
favorizează o ofertă mai flexibilă, care să nu fie limitată prin restricţii de vârstă, apartenenţă sau
condiţii social-economie (ex. rezidenţa în mediul rural). Cum însă ISCED-97 este un instrument
universal, capabil să răspundă unor nevoi extrem de diverse, el a trebuit să ia în consideraţie atât
condiţiile ţărilor sărace (unde prioritatea este educaţia de bază), cât şi preocupările ţărilor care
încorporează deja eLearning în oferta curentă de educaţie.
ISCED-97 clasifică programele educaţionale în funcţie de şapte niveluri, corespunzătoare
ciclurilor şi eşalonării după criteriul vârstei din sistemele anterioare (vezi în acest sens metodologia
folosită de OECD4 în anii '70-'80). Aceste niveluri se constituie cu ajutorul unor criterii mai flexibile
decât ciclurile corespunzătoare stadiilor de dezvoltare propuse de psihologia genetică. ISCED-97
comportă şapte niveluri standard (descrierea completă a acestei clasificări este prezentată în Anexa IV,
care conţine şi instrucţiunile de utilizare a ISCED):
0 = nivelul pre-primar
1 = nivelul primar
2 = învăţământul secundar inferior
3 = învăţământul secundar superior
4 = învăţământul post-secundar non-terţiar
5 = învăţământul terţiar primul ciclul
6 = învăţământul terţiar ciclul secundar
Taxonomia cuprinsă de ISCED conţine denumiri-standard şi criterii comune de clasificare,
precum şi o tipologie unitară a programelor şi filierelor de formare, astfel încât să fie acceptabilă
pentru toate sistemele de învăţământ 5. Pentru a preveni eventualele neclarităţi sau inadvertenţe,
manualul de aplicare (UNESCO, 1997) face referiri concrete la următoarele situaţii:
a) ISCED 1 cuprinde, pe lângă structurile de învăţământ primar (cu durata între 4 ani în
Germania şi 6 ani în majoritatea ţărilor membre ale UE), programele pentru persoanele cu
nevoi speciale şi programele de alfabetizare a adulţilor (ambele asigură educaţia de bază şi
nu comportă o educaţie formală prealabilă).
b) Programele modulare de la nivelul ISCED 3 nu pot fi clasificate în 3A, 3B sau 3C pentru că
nu există informaţii suficiente în legătură cu cele trei filiere (modulele sunt transversale,
astfel încât învăţământul modular de la acest nivel este clasificat în general la ISCED 3).

4
Classification des systèmes d'enseignement, Paris, OECD, 1975.
5
ISCED se referă doar la educaţia formală, respectiv la programele organizate, desfăşurate în instituţii abilitate,
încadrate cu formatori specializaţi şi finalizate prin diplome şi certificate recunoscute oficial. ISCED nu cuprinde
oferta de educaţie non-formală şi învăţarea informală (pentru definirea acestor termeni, vezi Glosarul din anexă).

35
c) Dată fiind variabilitatea ofertei de la ISCED 3, este dificil să se asigure comparabilitatea şi
echivalarea studiilor, îndeosebi în ce priveşte finalizarea şi recunoaşterea oficială (de
exemplu, în Marea Britanie, durata cumulată pentru 4A este de 4 ani şi de 2 ani pentru 4C, în
timp ce în Irlanda atât 4A cât şi 4C au aceeaşi durată, de 2 ani). Pentru a rezolva această
problemă, chestionatul unic de colectare a datelor folosit de UNESCO, OECD şi UE
(abreviat prin UOE) recurge la două metode de înregistrare a programelor 2C:
- opţiunea 1 – se colectează datele despre ISCED 3, plus o calculare separată a datelor
despre 3A + 3B, diferenţa dintre cele două înregistrări reprezentând datele pentru 3C;
- opţiunea 2 – se calculează durata cumulată pentru toate tipurile de ISCED 3, astfel încât
să se poată echivala 3A, 3B şi 3C (în cazul în care durata totală este similară, dar de
minimum 1 an de studii cu frecvenţă regulată).
d) Programul ISCED 4 este subdivizat în trei categorii doar în sistemele de analiză ale UE
(Eurostat) şi OECD. Alte organizaţii (ex. UNESCO) menţin clasificarea iniţială în doar două
categorii. Această împărţire este utilă şi poate fi operaţionalizată prin departajarea celor trei
variante:
- programe de scurtă durată care nu pot fi considerate ISCED 5B (care pretinde minimum 2
ani de studii cu frecvenţă regulată) aşa cum sunt Şcolile Sanitare din Austria (accesibile
celor care au absolvit 10 ani de şcolarizare sau 3C şi care urmează un an în plus faţă de
cei care au absolvit 3A), "vocational certificate" în SUA (cu durata de doi ani şi studii
oferite de organizaţii non-profit sau private, de colegii comunitare sau universităţi cu
programe ocupaţionale), "vocational preparation and training II" din Irlanda (durata de 1-
2 ani, post-secundare, finalizate printr-un certificat de formare profesională NCVA-level
II);
- programe considerate de învăţământ secundar superior, deşi candidaţii la admitere au
finalizat deja un program ISCED 3 (ciclul II de învăţământ secundar); exemple: "maturité
professionnelle après l'apprentissage" în Elveţia (nivelul 4A - tipul 1, oferă o durată
cumulată de 5 ani de la începerea ISCED 3, printr-un an suplimentar de studii),
"nástavbové studium" în Republica Cehă (nivelul 4A - tipul 3, studii în prelungirea 3B
sau 3C, în cadrul şcolilor secundare, dar cu o calificare superioară), "Berufsschulen /
DualesSystem" din Germania (ucenicie de nivelul 4B - tipul 3, cu o pregătire atât în şcoli
cât şi în întreprinderi).
e) O problemă în discuţie rămâne modul de încadrare a studiilor intermediare (după minimum 3
ani) în nivelul ISCED 5A. Modelul 3 + 2 + 3 introdus prin Procesul Bologna şi adoptat în
România prin recenta Lege privind structurile învăţământului superior (Legea nr. 288 din 24
iunie 2004) face extrem de actuală această chestiune. În absenţa unui certificat de calificare
intermediară după completarea primului ciclu de învăţământ terţiar (ISCED 5A sau primii 3

36
ani de studiu), se folosesc următoarele metode (OECD, 2004, p. 109-110):
- clasificarea în cadrul ISCED 3;
- asimilarea cu o calificare ISCED 5A sau prin combinarea cu ISCED 3, 5B sau 5A.
f) Unele programe ISCED 5B (ex. cele destinate pregătirii viitorilor învăţători) au durata de 5
ani (ex. Elveţia), dar permit accesul absolvenţilor de învăţământ secundar (ex. gimnaziul), la
fel ca ISCED 3.
g) La nivelul ISCED 6, problema principală rămâne dificultatea de a-l departaja de 5A. Uneori,
din considerente de imagine, sistemele naţionale recurg la o dublă raportare a aceloraşi
efective: ca participanţi la programele de cercetare din 5A şi ca studenţi ciclul doctoral sau
ISCED 6.
În cadrul SNIE, am ţinut cont de toate aceste chestiuni. Mai exact, SNIE şi instrumentele de
colectare a datelor primare reflectă taxonomia internaţională introdusă prin ISCED. Deşi unele din
structurile noastre de învăţământ sunt în curs de restructurare (ex. ISCED 4, ISCED 5A şi ISCED 6),
se poate remarca faptul că sistemul de educaţie din România este compatibil cu această tipologie-
standard. Aşa cum se poate constata din lista de indicatori ai SNIE, clasificarea indicatorilor nu se face
pe niveluri de educaţie, ci în funcţie de şase domenii cheie ale politicilor educaţionale. Această
abordare respectă atât metodologia UOE (în special cea a chestionarului Eurostat la care România
participă), cât şi nevoile noastre de analiză. În cazul unor raportări pe probleme specifice sau prin
referire la anumite niveluri ale educaţiei formale, ISCED rămâne cel mai bun instrument, atât prin
caracterul său sistematic, cât şi prin claritatea şi comparabilitatea tipologiei pe care o propune.

37
Anexa I. Lista indicatorilor de bază

1. Costurile educaţiei

1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB


2. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din totalul cheltuielilor publice
3. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din cheltuielile totale pentru educaţie
4. Cheltuielile de personal, ca % din cheltuielile totale pentru educaţie
5. Cheltuielile de la bugetul de stat pe elev/student
6. Cheltuielile de la bugetul local pe elev

2. Resursele umane

1. Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic


2. Numărul mediu de elevi pe clasă
3. Ponderea personalului didactic calificat
4. Ponderea personalului didactic cu timp integral de lucru (normă întreagă)
5. Ponderea cadrelor didactice femei
3. Participarea la educaţie

1. Durata medie de frecventare a învăţământului


2. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ
3. Speranţa de viaţă şcolară

Învăţământul preşcolar

1. Rata brută de cuprindere în învăţământul preşcolar


2. Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au frecventat învăţământul preşcolar

Învăţământul obligatoriu

1. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul primar şi secundar inferior (ISCED 1-2)
2. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste 6
3. Rata de tranziţie în învăţământul secundar inferior (ISCED 2)

Învăţământul secundar superior

1. Rata brută de cuprindere în învăţământul secundar superior (ISCED 3)


2. Rata de tranziţie în învăţământul secundar superior (ISCED 3)

Învăţământul post-secundar non-terţiar /terţiar

1. Rata brută de cuprindere în învăţământul post-secundar non-terţiar / terţiar


2. Rata de tranziţie în învăţământul post-secundar non-terţiar / terţiar
3. Ponderea studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi tehnologie

4. Rezultate
6
Se poate calcula în cadrul oricărui nivel de educaţie.

38
1. Rata de absolvire
2. Rezultatele elevilor la evaluările naţionale şi internaţionale şi la examenele de absolvire
3. Ponderea absolvenţilor în domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei

5. Formarea profesională continuă

1. Rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la educaţie şi formare profesională


2. Rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la educaţie şi formare profesională (învăţare
permanentă)

6. Rezultatele educaţiei pe piaţa muncii

1. Ponderea populaţiei active (15-64 ani), pe niveluri de educaţie


2. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani
3. Rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani
4. Rata şomajului la tinerii în vârstă de 15-24 ani
5. Rata de inserţie a absolvenţilor diferitelor niveluri de educaţie şi formare profesională pe piaţa
muncii

39
Anexa II. Lista Indicatorilor Naţionali pentru Educaţie7

1. INDICATORI DE CONTEXT

1.1. Indicatori privind contextul economic general

1. Produsul Intern Brut pe locuitor


2. Rata anuală a inflaţiei

1.2. Ocuparea forţei de muncă

1. Rata de activitate a populaţiei în vârsta de muncă(15-64 ani)


2. Ponderea populaţiei ocupate pe activităţi economice
3. Rata şomajului BIM
4. Rata şomajului de lungă durată
5. Rata şomajului înregistrat
6. Ponderea şomerilor înregistraţi pe niveluri de educaţie

1.3. Indicatori demografici

1. Populaţia
2. Rata natalităţii
3. Rata specifică de mortalitate la populaţia în vârstă de 0-5 ani
4. Rata sporului natural

2. INDICATORI PRIVIND ACCESUL ŞI PARTICIPAREA LA EDUCAŢIE ŞI FORMARE


PROFESIONALĂ

2.1. Dezvoltarea şi educaţia timpurie a copiilor

1. Rata brută de cuprindere a copiilor în învăţământul preşcolar


2. Durata medie de frecventare a învăţământului
3. Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au frecventat învăţământul preşcolar

2.2. Accesul şi participarea la educaţia obligatorie

1. Rata aparentă brută de admisie


2. Rata netă de admisie
3. Rata de tranziţie în învăţământul secundar inferior (ISCED 2)
4. Speranţa de viaţă şcolară „”
5. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul primar şi secundar inferior
6. Rata netă de cuprindere şcolară în învăţământul primar şi secundar inferior
7. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste 8

2.3. Accesul şi cererea de educaţie – învăţământ secundar superior

1. Rata de tranziţie în învăţământul secundar superior (ISCED 3)


2. Rata brută de cuprindere în învăţământul secundar superior (ISCED 3)
7
Această clasificare este compatibilă cu cea din Manualul OECD (vezi matricea de la p. 18) şi cu chestionarul
EUROSTAT prezentat în studiul Indicatori de evaluare a educaţiei şi formării profesionale. Studiu comparativ.
Bucureşti, Unitatea de Management a Proiectului pentru Învăţământul rural, 2004 (p. 23-25).
8
Se poate calcula în cadrul oricărui nivel de educaţie.

40
2.4. Accesul şi cererea de educaţie – învăţământ post-secundar non-terţiar /terţiar

1. Rata de tranziţie în învăţământul post-secundar non-terţiar / terţiar


2. Rata brută de cuprindere în învăţământul post-secundar non-terţiar
3. Rata brută de cuprindere în învăţământul terţiar
4. Ponderea studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi tehnologie
5. Ponderea studenţilor străini înscrişi în învăţământul terţiar
6. Ponderea studenţilor români care studiază în străinătate
7. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ

3. INDICATORI DE CALITATE ŞI EFICIENŢĂ A EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII


PROFESIONALE

3.1. Indicatori privind resursele sistemului de educaţie şi formare profesională


3.1.1. Costurile educaţiei

1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB


2. Cheltuieli private pentru educaţie, ca % din PIB
3. Cheltuielile publice pentru instituţiile private de educaţie, ca % din PIB
4. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din totalul cheltuielilor publice
5. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din cheltuielile totale pentru educaţie
6. Cheltuielile de la bugetul de stat, ca % din cheltuielile totale pentru educaţie
7. Cheltuielile de la bugetul local, ca % din cheltuielile totale pentru educaţie
8. Cheltuielile de personal, ca % din cheltuielile totale pentru educaţie
9. Cheltuielile publice pentru educaţie pe elev, ca % din PIB pe locuitor
10. Cheltuielile de la bugetul de stat pe elev/student
11. Cheltuielile de la bugetul local pe elev
12. Cheltuielile de capital pentru educaţie pe elev/student
13. Cheltuielile de personal pentru educaţie pe elev/student
14. Cheltuielile cu examenele şi evaluările naţionale pe elev
15. Cheltuielile cu pregătirea profesională şi evaluarea cadrelor didactice pe elev

3.1.2. Resursele umane

1. Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic


2. Numărul mediu de elevi pe clasă
3. Ponderea personalului didactic calificat
4. Ponderea personalului didactic necalificat
5. Ponderea personalului didactic cu timp integral de lucru (normă întreagă)
6. Ponderea personalului didactic cu timp parţial de lucru (normă parţială)
7. Ponderea cadrelor didactice femei
8. Ponderea femeilor cu funcţii de conducere (director)

3.1.3. Resursele materiale

1. Numărul unităţilor şcolare din învăţământul preuniversitar


2. Numărul mediu de volume şi publicaţii pe elev
3. Numărul de elevi ce revine la un calculator
4. Ponderea unităţilor de învăţământ preuniversitar cu acces la Internet

41
3.2. Indicatori privind eficienţa internă a sistemului de educaţie şi formare profesională

1. Proporţia repetenţilor
2. Rata repetenţiei
3. Rata de supravieţuire pe clase
4. Rata abandonului şcolar
5. Coeficientul de eficienţă
6. Numărul mediu de ani intrare pe absolvent

3.3. Indicatori de nivel / performanţă

1. Rezultatele elevilor la evaluările naţionale şi internaţionale şi la examenele de absolvire


2. Ponderea elevilor care studiază o limbă modernă
3. Ponderea elevilor care studiază două sau mai multe limbi moderne

4. INDICATORI PRIVIND REZULTATELE SISTEMULUI DE EDUCAŢIE

1. Rata de absolvire
2. Ponderea populaţiei în vârstă de 20-24 ani care a absolvit cel puţin învăţământul secundar
superior
3. Ponderea populaţiei de 15-64 ani, după nivelul de educaţie
4. Ponderea absolvenţilor în domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei
5. Rata de alfabetizare a adulţilor (15 ani şi peste) 9
6. Rata de alfabetizare a populaţiei în vârstă de 15 – 24 ani 10
7. Indicele parităţii alfabetizării (raportul ratelor de alfabetizare femei / bărbaţi)
8. Numărul adulţilor analfabeţi

5. INDICATORI PRIVIND REZULTATELE EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE


PE PIAŢA MUNCII (EFICIENŢA EXTERNĂ) ŞI CALITATEA FORŢEI DE MUNCĂ

1. Ponderea populaţiei active (15-64 ani), pe niveluri de educaţie


2. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 15-64 ani
3. Rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani
4. Rata şomajului la tinerii în vârstă de 15-24 ani
5. Rata de inserţie a absolvenţilor diferitelor niveluri de educaţie şi formare profesională pe piaţa
muncii

6. INDICATORI PRIVIND PARTICIPAREA ŞI INVESTIŢIILE ÎN FPC / EDUCAŢIA


PERMANENTĂ

1. Rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la educaţie şi formare profesională


2. Rata de participare a populaţiei ocupate în vârstă de 25-64 ani la formarea profesională
continuă
3. Rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional a tinerilor de 18-24 ani
4. Rata de participare a şomerilor înregistraţi la cursuri de formare profesională
5. Rata de participare a şomerilor în vârstă de 25-64 ani la cursuri de formare profesională
continuă
6. Gradul de cuprindere al şomerilor înregistraţi în cursuri de formare profesională
7. Cheltuielile publice pentru programe privind piaţa muncii, ca % din PIB
8. Costul total al FPC, ca % din costul forţei de muncă
9
Acest indicator este semnificativ şi pentru cererea de educaţie.
10
Idem 5.

42
9. Ponderea cheltuielilor pentru formarea profesională a şomerilor în PIB (%)
10. Ponderea cheltuielilor pentru formarea profesională a şomerilor, în totalul cheltuielilor din
bugetul asigurărilor pentru şomaj (%)
11. Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a şomerilor în totalul cheltuielilor pentru
măsurile active (%)
12. Costul mediu pe şomer-beneficiar de cursuri gratuite de formare profesională
13. Rata de inserţie pe piaţa muncii a şomerilor participanţi la cursuri de formare profesională
14. Durata medie a cursurilor FPC pe participant
15. Durata cursurilor externe FPC
16. Rata de acces la cursurile FPC
17. Rata globală de acces la cursurile FPC
18. Costul mediu al cursurilor FPC, pe participant
19. Costul mediu orar al cursurilor FPC
20. Costul forţei de muncă al participanţilor la cursuri FPC

43
Anexa III. Descrierea Sistemului de Indicatori Naţionali pentru Educaţie

1. INDICATORI DE CONTEXT

1.1. Indicatori privind contextul economic general

Denumirea 1. Produsul Intern Brut pe locuitor


indicatorului
Raportul dintre Produsul Intern Brut al unui an considerat şi populaţia
Definiţie
totală la data de 1 iulie a anului respectiv.
Cuantifică rezultatele activităţii economice desfăşurate pe parcursul unui
Scop an şi permite realizarea de comparaţii în timp şi spaţiu.
Produsul Intern Brut pe locuitor reprezintă un indicator al bunăstării.
Simbol PIBL
Se calculează ca raport între Produsul Intern Brut al unui an considerat şi
Metoda de calcul
populaţia totală la data de 1 iulie a anului respectiv.
PIBL = PIB/P
unde:
Formula de calcul PIBL - Produsul Intern Brut pe locuitor;
PIB - Produsul Intern Brut;
P – populaţia totală (la 1 iulie).
Date necesare Produsul intern Brut şi populaţia totală.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional.
agregare
O valoare ridicată a Produsului Intern Brut pe locuitor relevă un rezultat
Interpretare bun al activităţii economiei naţionale, reflectându-se în nivelul de trai al
populaţiei.
Standarde de PIB se calculează conform Sistemului Conturilor Naţionale 1993 şi
calitate şi limite calitatea sa depinde de calitatea şi completitudinea surselor de date.

Denumirea 2. Rata anuală a inflaţiei


indicatorului
Rata anuală a inflaţiei măsoară creşterea medie a preţurilor de consum
Definiţie
într-un an faţă de anul precedent.
Exprimă creşterea medie a preţurilor de consum într-un an faţă de anul
Scop
precedent.
Simbol RI
Se calculează scăzând 100 din raportul, exprimat procentual, dintre
indicele mediu al preţurilor dintr-un an şi indicele mediu al preţurilor din
Metoda de calcul anul precedent.
Indicii medii ai preţurilor din cei doi ani se determină ca medii aritmetice
simple ale indicilor lunari din fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi bază.
RI = Ip(t)/Ip(t-1)*100 –100
unde:
Formula de calcul RI – rata anuală a inflaţiei;
Ip(t) – indicele mediu al preţurilor dintr-un an t;
Ip(t-1) – indicele mediu al preţurilor din anul precedent t-1.
Indicele mediu al preţurilor dintr-un an t şi indicele mediu al preţurilor din
Date necesare
anul precedent t-1, calculaţi faţă de aceeaşi bază.

44
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional.
agregare
Rata anuală a inflaţiei evidenţiază cu cât s-au modificat, în medie,
preţurile în anul t faţă de anul t-1.
Interpretare
Indicatorul se utilizează pentru fundamentarea politicilor monetare,
determinarea puterii de cumpărare a veniturilor, salariilor etc.
Indicele preţurilor de consum se calculează pe baza metodologiei
Standarde de
armonizată cu cea utilizată pe plan european, la nivel de clasificări,
calitate şi limite
nomenclatoare, metode de eşantionare şi de calcul.

1.2. Ocuparea forţei de muncă

Denumirea 1. Rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani)


indicatorului
Ponderea populaţiei active în vârsta de muncă (15-64 ani) în totalul
Definiţie
populaţiei de aceiaşi vârstă, exprimată procentual.
Măsoară gradul de participare a populaţiei în vârstă de muncă la
Scop
activitatea economică, producătoare de bunuri şi servicii.
Simbol Ra
Se împarte populaţia activă în vârstă de 15 ani şi peste la populaţia totală
Metoda de calcul
în vârstă de 15 ani şi peste şi se înmulţeşte cu 100.
Ra=Pa15-64/Pt15-64*100
unde:
Ra - rata de activitate a populaţiei în vârstă de muncă;
Formula de calcul
Pa15-64 - populaţia activă în vârstă de 15-64 ani;
Pt15-64 - populaţia totală în vârstă de 15-64 ani.

Populaţia totală în vârstă de 15-64 ani şi populaţia activă în vârstă de 15


Date necesare
-64 ani.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de
agregare educaţie.
O rată de activitate mare înseamnă disponibilitatea crescută a populaţiei
Interpretare în vârstă de muncă de a oferi forţa de muncă pentru producţia de bunuri
şi servicii în timpul unei perioade de referinţă.
Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Se calculează pe baza
informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării. Ancheta
Standarde de este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
calitate şi limite nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 2. Ponderea populaţiei ocupate pe activităţi economice


indicatorului
Raportul procentual dintre populaţia ocupată pe activităţi ale economiei
Definiţie
naţionale şi populaţia totală ocupată.
Scop Evidenţiază repartizarea populaţiei ocupate pe activităţi şi sectoare
economice:
- sectorul agricol cuprinde activităţile de agricultură, piscicultură şi
pescuit, silvicultură şi economia vânatului;

45
- industria cuprinde toate activităţile de industrie extractivă şi
prelucratoare şi cele de construcţii;
- serviciile includ toate activităţile de comerţ şi servicii comerciale şi
necomerciale.
Permite calcularea ponderii personalului didatic din învăţământ în totalul
populaţiei ocupate.
Simbol PSI
Se împarte populaţia ocupată în fiecare activitate economică la totalul
Metoda de calcul
populaţiei ocupate şi se înmulţeşte cu 100.
PSi = POi / POt*100
unde:
PSi – ponderea populaţiei ocupate în activitatea economică i în totalul
Formula de calcul
populaţiei ocupate;
POi – populaţia ocupată în activitatea i;
POt – populaţia totală ocupată.
Populaţia ocupată pe activităţi ale economiei naţionale şi populaţia totală
Date necesare
ocupată
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, medii de rezidenţă, activităţi econonice, sexe, grupe de
agregare vârstă, niveluri de educaţie.
Repartizarea populaţiei ocupate pe activităţi şi sectoare economice
evidenţiază profilul economic al unei ţări şi nu în ultimul rând nivelul de
Interpretare organizare al pieţei muncii. Analiza evoluţiei în timp a indicatorilor permite
formularea unor concluzii referitoare la eficacitatea politicilor de ocupare a
forţei de muncă şi a celor de eficientizare a anumitor activităţi.
Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Standarde de Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
calitate şi limite nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 3. Rata şomajului BIM


indicatorului
Raportul dintre numărul şomerilor definiţi conform criteriilor Biroului
Definiţie Internaţional al Muncii (BIM) şi populaţia activă totală, exprimat
procentual.
Măsoară nivelul şomajului. Rata şomajului BIM împreună cu rata
şomajului înregistrat, calculate cu periodicitate diferită şi pe baza unor
Scop
informaţii din surse diferite, se constituie în două serii de date utilizabile
pentru caracterizarea şomajului în România.
Simbol RBIM
Se împarte numărul şomerilor BIM la populaţia activă totală şi se
Metoda de calcul
înmulţeşte cu 100.
RBIM=SBIM/Pa*100
RBIM – rata şomajului BIM;
Formula de calcul
SBIM – numarul şomerilor BIM;
Pa – populaţia activă.
Date necesare Numărul şomerilor BIM şi populaţia activă totală.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de
agregare educaţie.
Interpretare Nivelul scăzut al ratei şomajului reflectă capacitatea unei ţări de a

46
echilibra cererea cu oferta de forţă de muncă, evident pe fondul unei
economii consolidate care are capacitatea de a oferi locuri de muncă
durabile şi de a resorbi forţa de muncă existentă.
Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
Standarde de
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
calitate şi limite
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii. Nu este disponibil la nivel judeţ şi
localitate.

Denumirea 4. Rata şomajului de lungă durată


indicatorului
Ponderea şomerilor BIM aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste în populaţia
Definiţie
activă.
Indicatorul serveşte la evaluarea progresului înregistrat în combaterea
Scop
şomajului de lungă durată.
Simbol Rşld
Se împarte numărul de şomeri BIM de lungă durată la populaţia activă şi
Metoda de calcul
se înmulţeşte cu 100.
Rşld=Sld/Pa*100
unde:
Formula de calcul Rşld – ponderea şomerilor BIM aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste;
Sld - numărul de şomeri BIM de lungă durată;
Pa - populaţia activă.
Numărul şomerilor BIM de lungă durată (12 luni şi peste).
Date necesare
Populaţia activă.
Surse de date INS
Nivel de agregare Naţional, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de educaţie.
Un nivel scăzut al acestui indicator evidenţiază eficienţa politicilor de
Interpretare ocupare în combaterea efectelor şomajului structural şi încurajarea
angajării forţei de muncă din categoria şomerilor de lungă durată.
Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Se calculează pe baza
informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării. Ancheta
este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor , clasificărilor,
Standarde de
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
calitate şi limite
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii. Nu este disponibil la nivel judeţ şi
localitate.

Denumirea 5. Rata şomajului înregistrat


indicatorului
Raportul procentual dintre numărul de şomeri înregistraţi şi populaţia
Definiţie
activă civilă.
Indicatorul măsoară nivelul şomajului înregistrat la agenţiile de ocupare a
Scop forţei de muncă. Acesta reflectă capacitatea pieţei muncii de a absorbi
forţa de muncă disponibilă.
Simbol Rsi
Se împarte numărul şomerilor înregistraţi la Agenţia Naţională de
Metoda de calcul Ocupare a Forţei de Muncă la populaţia activă civilă şi se înmulţeşte cu
100.
Formula de calcul Rsi = Nsi /Pac * 100 = Nsi / (Poc+Nsi) * 100,

47
unde:
Rsi – rata şomajului înregistrat;
Nsi – numărul de şomeri din evidenţele agenţiilor teritoriale de ocupare a
forţei de muncă;
Pac – populaţia activă civilă;
Poc – populaţia ocupată civilă.
Numărul de şomeri înregistraţi (stoc la finele lunii) şi populaţia activă civilă
Date necesare
la 1 ianuarie din fiecare an.
Surse de date ANOFM, INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, sexe.
agregare
Rata şomajului înregistrat este unul dintre principalii indicatori care
caracterizează piaţa forţei de muncă din România şi care, împreună cu
alţi indicatori, pot furniza o imagine completă şi reală asupra evoluţiei
Interpretare
fenomenelor conjucturale. O rată înaltă a şomajului înregistrat exprimă un
grad de ocupare scăzut al forţei de muncă civile reflectând imposibilitatea
pieţei muncii de absorbţie eficientă a resurselor de muncă disponibile.
Numărul şomerilor înregistraţi trebuie să includă toate persoanele care nu
au loc de muncă şi care caută loc de muncă apelând la serviciile ANOFM
(şomeri indemnizaţi şi neindemnizaţi). Populaţia activă civilă trebuie să
Standarde de includă populaţia ocupată civilă şi şomerii neînregistraţi. Populaţia
calitate şi limite ocupată civilă trebuie să ia în calcul toate categoriile de persoane
ocupate în sectoarele public şi privat (salariaţi, patroni, lucrători pe cont
propriu, lucrători în asociaţii), cu excepţia celor care lucrează în activităţi
specifice forţelor armate şi asimilate acestora.

Denumirea 6. Ponderea şomerilor înregistraţi pe niveluri de educaţie


indicatorului
Proporţia şomerilor, în funcţie de nivelul de instruire, înregistraţi la
agenţiile de ocupare a forţei de muncă în numărul total al şomerilor,
Definiţie
exprimată procentual.

Evidenţiază repartizarea numărului total al şomerilor după nivelul de


Scop
educaţie.
Simbol Si
Se împarte numărul şomerilor pe fiecare nivel de instruire la numărul total
Metoda de calcul
de şomeri şi se înmulţeşte cu 100.
Si=NSi/NSt*100
unde:
Formula de calcul NSi - numărul şomerilor înregistraţi cu nivel de educaţie i;
NSt - numărul total al şomerilor înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei
de muncă.
Numărul total al şomerilor înregistraţi (stoc la finele lunii), numărul
şomerilor cu nivel de instruire primar, gimnazial şi profesional (stoc la
finele lunii), numărul şomerilor cu nivel de instruire liceal şi post-liceal
Date necesare
(stoc la finele lunii) şi numărul şomerilor cu nivel de instruire universitar
(stoc la finele lunii).

Surse de date ANOFM


Nivelul de
Naţional, judeţean, sexe.
agregare
Interpretare Deoarece un grad mai înalt de calificare al persoanelor active presupune

48
şi un risc mai scăzut al acestora de intrare şi de rămânere în şomaj,
monitorizarea distribuţiei şomerilor pe niveluri de instruire este foarte
importantă pentru stabilirea politicilor naţionale în domeniul formării
resurselor umane. Ponderea mare a şomerilor cu un nivel de instruire
scăzut relevă necesitatea calificării forţei de muncă precum şi riscul de a
intra în şomaj al persoanelor cu un nivel de instruire scăzut.
Nivelul şi calitatea indicatorului sunt determinate de caracteristicile datelor
din sfera de cuprindere şi corectitudinea înregistrării nivelului de instruire
(instituţia de cel mai înalt grad absolvită de persoanele înregistrate ca
Standarde de şomeri). Numărul şomerilor înregistraţi trebuie să includă toate
calitate şi limite persoanele care nu au loc de muncă şi care sunt înregistrate în
evidenţele Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM),
indiferent dacă beneficiază sau nu de drepturi băneşti, adică toate
persoanele care apelează la ANOFM pentru a-şi căuta un loc de muncă.

1.3. Indicatori demografici

Denumirea 1. Populaţia
indicatorului
Populaţia reprezintă numărul persoanelor cu reşedinţă permanentă
Definiţie
(domiciliul) în România.
Scop Masoară potenţialului demografic al ţării.
Simbol P
Numărul populaţiei la un moment dat se calculează pe baza populaţiei la
Metoda de calcul un moment anterior, a sporului natural şi a soldului migraţiei
internaţionale.
Pt = Pt-1 + N – D + I – E
unde:
Pt – populaţia la un moment t;
Pt-1 – populaţia la un moment t-1;
Formula de calcul N – numărul de născuţi într-o perioadă dată (de obicei 1 an sau 6 luni);
D – numărul de decese într-o perioadă dată (de obicei 1 an sau 6 luni);
I – numărul de imigranţi într-o perioadă dată (de obicei 1 an sau 6 luni);
E – numărul de emigranţi într-o perioadă dată (de obicei 1 an sau 6 luni).

Numărul de născuţi vii, decedaţi, emigranţi şi imigranţi într-o perioadă


Date necesare dată situată între momentele t-1 şi t(de obicei 1 an sau 6 luni) şi numarul
populatiei la momentul t-1.
Surse de date INS
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, vârste, sexe.
Nivelul de
Nivel de educaţie, apartenenţă etnică şi religioasă – numai la nivelul
agregare
anilor în care se efectuează recensământul populaţiei.
Dezagregarea pe arii geografice poate arăta zonele mai mult sau mai
puţin populate ale ţării. Populaţia structurată pe categorii de vârstă
Interpretare
reflectă gradul de îmbătrânire al populaţiei.

Pot apărea diferenţe între nivelul acestui indicator calculat pe baza unor
Standarde de
informaţii provenite din surse statistice (recensăminte) sau administrative
calitate
(registre de stare civilă).

Denumirea 2. Rata natalităţii

49
indicatorului
Numărul de născuţi vii într-un an (de referinţă), ca raport faţă de populaţia
Definiţie
totală în anul de referinţă.
Scop Măsoară frecvenţa naşterilor în raport cu populaţia.
RN
Simbol
Se împarte numărul total de născuţi vii într-un an la populaţia totală din
Metoda de calcul
acelaşi an şi se înmulţeşte cu 1000.
RN = (Nv / P)*1000
unde:
Formula de calcul RN – rata natalităţii;
Nv – numărul născuţilor vii în anul t;
P – populaţia medie în anul t.
Date necesare Numărul de născuţi vii şi populaţia medie într-un an.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă.
agregare
Evidenţiază mişcarea naturală a populaţiei. Acest indicator se
Interpretare
interpretează coroborat cu indicatorul rata sporului natural.
Pot apărea diferenţe între nivelul acestui indicator calculat pe baza unor
Standarde de
informaţii provenite din surse statistice sau administrative (registre de
calitate şi limite
stare civilă).

Denumirea 3. Rata specifică de mortalitate la populaţia în vârstă de 0-5 ani


indicatorului
Numărul de decese înregistrate într-un an la copiii în vârstă de 0-5 ani, ca
Definiţie
raport faţă de numărul total de născuţi vii în anul de referinţă.
Scop Măsoară incidenţa mortalităţii pe parcursul primilor 5 ani de viaţă.
RSM
Simbol
Se împarte numărul total de decese înregistrate într-un an la copiii în
Metoda de calcul
vârstă de 0-5 ani la numărul total de născuţi vii şi se înmulţeşte cu 1000.
RSM = (D(0-5) / Nv)*1000
unde:
RSM – rata mortalităţii la populaţia de 0-5 ani în anul t;
Formula de calcul
D(0-5) – numărul deceselor la populaţia de 0-5 ani în anul t;
Nv – numărul născuţilor vii în anul t.

Numărul de decese înregistrate într-un an la copiii în vârstă de 0-5 ani şi


Date necesare
numărul total de născuţi vii în anul de referinţă.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, cauze de deces.
agregare
Interpretare Este optim (ideal) ca această rată să ia valori cât mai apropiate de 0‰.
Pot apărea diferenţe între nivelul acestui indicator calculat pe baza unor
Standarde de
informaţii provenite din surse statistice sau administrative (registre de
calitate şi limite
stare civilă).

Denumirea 4. Rata sporului natural

50
indicatorului
Diferenţa dintre rata natalităţii şi rata generală a mortalităţii în anul de
Definiţie
referinţă.
Scop Evidenţiază evaluarea demografică a mişcării naturale a populaţiei.
Simbol SN
Se face diferenţa între rata natalităţii şi rata generală a mortalităţii în anul
Metoda de calcul
de referinţă.
SN = RN - RGM
unde:
SN – rata sporului natural în anul t;
RN – rata natalităţii în anul t;
Formula de calcul RGM – rata generală a mortalităţii în anul t;
RGM = D/P *1000
unde:
D – numărul deceselor înregistrate în anul t;
P – populaţia medie în anul t.
Date necesare Rata natalităţii şi rata generală a mortalităţii în anul de referinţă.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Valoarea pozitivă a acestui indicator reflectă o creştere naturală a
Interpretare populaţiei, în timp ce valoarea negativă reflectă scăderea naturală a
populaţiei.
Pot apărea diferenţe între nivelul acestui indicator calculat pe baza unor
Standarde de
informaţii provenite din surse statistice sau administrative (registre de
calitate şi limite
stare civilă).

2. INDICATORI PRIVIND ACCESUL ŞI PARTICIPAREA LA EDUCAŢIE ŞI FORMARE


PROFESIONALĂ

2.1. DEZVOLTAREA ŞI EDUCAŢIA TIMPURIE A COPIILOR

Denumirea 1. Rata brută de cuprindere şcolară a copiilor în învăţământul


indicatorului preşcolar
Numărul total al copiilor cuprinşi în învăţământul preşcolar, indiferent de
Definiţie vârstă, ca raport procentual din populaţia totală de vârstă oficială
corespunzătoare învăţământului preşcolar, într-un anumit an şcolar.
Indicatorul măsoară nivelul general de participare la educaţia pre-primară.
Scop Acesta reflectă, în acelaşi timp, capacitatea sistemului de educaţie de a
pregăti copiii pentru educaţia primară.
Simbol RBC
Se împarte numărul total al copiilor cuprinşi în învăţământul preşcolar,
indiferent de vârstă, la populaţia de vârstă oficială corespunzătoare
Metoda de calcul
învăţământului preşcolar şi se înmulţeşte cu 100.

Formula de calcul RBC = (Ncc / Pc)*100


unde:
RBC – rata brută de cuprindere;
Ncc – numărul total al copiilor cuprinşi în învăţământul preşcolar, indiferent
de vârstă;
Pc – populaţia de vârstă oficială corespunzătoare învăţământului

51
preşcolar.
Numărul de copii înscrişi în învăţământul preşcolar şi populaţia de vârstă
Date necesare
oficială corespunzătoare învăţământului preşcolar.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată brută înaltă de cuprindere a copiilor în învăţământul preşcolar
reflectă o capacitate adecvată a sistemului naţional de educaţie pentru
Interpretare acest nivel de educaţie. O valoare de peste 100% a ratei brute indică
faptul că o ţară dispune, în principiu, de capacitatea de a cuprinde toţi
copiii din grupa oficială de vârstă în nivelul de educaţie preşcolară.
Datele privind rata brută de cuprindere trebuie să se refere atât la
instituţiile şi programele publice, cât şi la cele particulare. Datele
referitoare la cuprinderea în programele de dezvoltare şi educaţie
timpurie a copiilor pot fi influenţate de anumite diferenţe în modul de
raportare, şi anume de măsura în care sunt incluse în statistici
Standarde de
programele pentru îngrijirea copiilor ce au o componentă educativă
calitate şi limite
nesemnificativă sau cele din care această componentă lipseşte. Întrucât
rata brută de cuprindere nu ia in considerare factorul vârstă, sunt incluşi
atât copiii sub limita inferioară, cât şi cei peste limita superioară a grupei
oficiale de vârstă. Prin urmare, rata brută de cuprindere poate depăşi
100%.

Denumirea 2. Durata medie de frecventare a învăţământului preşcolar


indicatorului
Numărul (mediu) de ani de şcolarizare pe care îi frecventează un copil de
Definiţie vârstă oficială corespunzătoare învăţământului preşcolar, presupunând că
el va fi cuprins în unităţile de învăţământ preşcolar.
Indicatorul reflectă nivelul general de dezvoltare a sistemului de educaţie
Scop din perspectiva numărului de ani de educaţie preşcolară pe care îi
parcurg copiii de vârstă oficială corespunzătoare.
Simbol DMF
Se calculează ratele de cuprindere a copiilor în învăţământul preşcolar 11
Metoda de calcul pentru fiecare vârstă (3, 4, 5/6 ani), într-un anumit an, se face suma
acestora şi se împarte la 100.
DMF = (Σni Eti / Pti ) / 100
unde:
DMF - durata medie de frecventare a învăţământului preşcolar în anul
şcolar t;
Formula de calcul
Eti = populaţia de vârsta i cuprinsă în învăţământul preşcolar (pentru i = a,
a+1, …, n) în anul şcolar t; n reprezintă limita superioară a vârstei oficiale
de şcolarizare;
Pti = populaţia de vârsta i în anul şcolar t.
Numărul de copii cuprinşi în învăţământul preşcolar, pe vârste şi populaţia
de vârstă oficială corespunzătoare, pe fiecare an de vârstă. Sau, ca
Date necesare
alternativă, ratele nete de cuprindere specifice fiecărei vârste (3, 4, 5/6
ani).
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare sexe.
Interpretare O valoare mai ridicată a duratei medii de frecventare a învăţământului
preşcolar indică accesul larg la acest nivel de educaţie şi capacitatea
11
Se poate calcula pentru orice nivel de învăţământ.

52
corespunzătoare a sistemului de educaţie. Durata medie de frecventare a
învăţământului preşcolar nu coincide cu durata oficială prevăzută.
Aceasta poate fi influenţată de factori diferiţi: vârsta oficială minimă de
acces prevăzută, vârsta de debut pentru educaţia obligatorie, rata de
participare a copiilor la educaţia preşcolară.
Calcularea duratei medii de cuprindere în învăţământul preşcolar
presupune date sigure şi complete cu privire la populaţia de vârstă
corespunzătoare, pe ani (de vârstă) şi copiii cuprinşi în instituţiile de
educaţie pre-primară, de asemenea, pe ani (de vârstă). Datele trebuie să
Standarde de se refere atât la copiii cuprinşi în instituţii publice, cât şi private,
calitate şi limite excluzându-se, însă, acei copii care sunt integraţi în programe/instituţii
care nu au funcţii de educaţie.
Comparaţiile între ţări privind durata medie de frecventare a
învăţământului preşcolar trebuie realizate cu precauţie datorită duratei
variabile a acestui nivel de educaţie în diferite ţări.

Denumirea 3. Ponderea elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au


indicatorului frecventat învăţământul preşcolar
Proporţia elevilor care au frecventat învăţământul preşcolar intraţi pentru
Definiţie prima dată în clasa I, exprimată ca raport procentual din numărul total al
elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I.
Indicatorul reflectă măsura în care elevii intraţi pentru prima dată în clasa
Scop
I au fost pregătiţi pentru şcoală prin educaţia pre-primară.
Simbol NI
Se împarte numărul elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au
Metoda de calcul frecventat învăţământul preşcolar la numărul total al elevilor intraţi pentru
prima dată în clasa I, într-un anumit an şcolar şi se înmulţeşte cu 100.
NI1t,îp = (NI1t,îp /NI1t)*100
unde:
NI1t,îp – proporţia noilor intraţi în clasa I, în anul şcolar t, care au frecventat
învăţământul preşcolar;
Formula de calcul
NI1t,îp - numărul noilor intraţi în clasa I, în anul şcolar t, care au frecventat
învăţământul preşcolar;
NI1t- numărul total al elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I, în anul
şcolar t.
Numărul elevilor intraţi pentru prima dată în clasa I care au frecventat
Date necesare învăţământul preşcolar şi numărul total al elevilor intraţi pentru prima
dată în clasa I.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, pe medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Un procentaj ridicat de elevi intraţi pentru prima dată în clasa I a
învăţământului obligatoriu care au frecventat învăţământul preşcolar
indică faptul că o mare parte dintre aceşti copii au participat la programe
Interpretare
organizate de educaţie (preşcolară) înainte de a intra în învăţământul
primar. Progresul înregistrat în şcoală este adesea asociat cu capacităţile
cognitive dezvoltate la vârste mici.
Proporţia de elevi intraţi pentru prima dată în clasa I a învăţământului
Standarde de
primar care au fost cuprinşi anterior în învăţământul preşcolar nu poate fi
calitate şi limite
mai mare de 100%.

2.2. ACCESUL ŞI PARTICIPAREA LA EDUCAŢIA OBLIGATORIE

53
Denumirea 1. Rata aparentă brută de admisie
indicatorului
Numărul total al elevilor înscrişi pentru prima dată în clasa I - învăţământ
primar, indiferent de vârstă, ca raport procentual faţă de populaţia în
Definiţie
vârstă oficială de intrare în şcoală.

Rata aparentă brută de admisie reflectă nivelul general de acces la


educaţia primară. Aceasta evidenţiază capacitatea sistemului de a
permite accesul la educaţie a populaţiei de vârstă oficială de intrare în
Scop clasa I. Indicatorul reprezintă un substitut pentru rata netă de admisie
utilizat în absenţa datelor privind numărul copiilor de vârstă oficială de
şcolarizare care intră în clasa I.

Simbol RAA
Se împarte numărul elevilor care intră pentru prima dată în clasa I,
Metoda de calcul indiferent de vârstă, la populaţia de vârstă oficială de intrare în şcoală şi
se înmulţeşte cu 100.
RAAt = (Nt / Ptv) * 100
unde:
RAAt = rata aparentă de admisie în anul şcolar t
Nt = numărul total al elevilor înscrişi pentru prima dată în clasa I, în anul
Formula de calcul şcolar t
Ptv = populaţia de vârstă oficială v de intrare în clasa I în anul şcolar t
Dacă datele privind numărul de elevi intraţi pentru prima dată în clasa I nu
sunt raportate separat, atunci se scade numărul repetenţilor din totalul
elevilor înscrişi în clasa I.
Numărul elevilor care intră pentru prima dată în clasa I şi populaţia de
Date necesare
vârstă oficială de şcolarizare.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată aparentă înaltă de admisie indică, în general, un grad înalt de
acces la învăţământul primar. Deoarece prin modalitatea de calcul a
acestui indicator sunt luaţi în considerare toţi elevii care intră în clasa I,
Interpretare
incluzând pe cei de vârstă mai mică şi mai mare faţă de vârsta oficială de
şcolarizare, rata aparentă de admisie poate depăşi 100%.

Numărul elevilor înscrişi pentru prima dată în clasa I trebuie să includă


atât elevii din învăţământul public, cât şi din cel particular. Datele
necesare pentru calcularea acestui indicator se referă strict la populaţia
de vârstă oficială de intrare în şcoală. Ca urmare, trebuie eliminaţi din
Standarde de calcul elevii care repetă clasa I, altfel rata aparentă de admisie va avea o
calitate şi limite valoare mai ridicată decât cea reală.
O rată aparentă de admisie înaltă poate fi efectul numărului mare de copii
care intră în clasa I la o vârstă care depăşeşte vârsta oficială de debut a
şcolarizării.

Denumirea 2. Rata netă de admisie


indicatorului

54
Numărul total al elevilor înscrişi pentru prima dată în clasa I - învăţământ
Definiţie primar, care au vârsta oficială de intrare în învăţământul primar, ca
expresie procentuală din populaţia de aceeaşi vârstă.
Rata netă de admisie reflectă nivelul de acces la învăţământul primar a
Scop
populaţiei care are vârsta oficială de începere a şcolarizării.
Simbol RNA
Se împarte numărul elevilor care intră pentru prima dată în clasa I, care
Metoda de calcul au vârsta oficială de intrare în învăţământul primar, la populaţia de vârstă
oficială de intrare în şcoală şi se înmulţeşte cu 100.
RNAt = (Ntv / Ptv) * 100
unde:
RNAt = rata netă de admisie în anul şcolar t;
Formula de calcul Ntv = numărul total al elevilor de vârstă oficială de intrare în învăţământul
primar v înscrişi pentru prima dată în clasa I, în anul şcolar t;
Ptv = populaţia de vârstă oficială de intrare în clasa I a învăţământului
primar v, în anul şcolar t.
Numărul elevilor care intră pentru prima dată în clasa I în vârstă oficială
Date necesare
de intrare şi populaţia de vârstă oficială de intrare în şcoală.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată netă înaltă de admisie indică un grad înalt de acces la
învăţământul primar a copiilor de vârstă oficială de intrare în clasa I.
Interpretare Pentru ţările a căror politică educaţională promovează accesul universal
la educaţia primară, o rată netă de admisie de 100% reprezintă o condiţie
necesară.
Datele necesare pentru calcularea acestui indicator se referă strict la
populaţia de vârstă oficială de intrare în şcoală. Rata netă de admisie nu
poate să depăşească 100%.
Standarde de Valoarea acestui indicator poate fi distorsionată dacă nu se face distincţia
calitate şi limite între elevii înscrişi pentru prima dată în clasa I şi elevii care repetă clasa I.
Această situaţie este posibilă în special în cazul în care elevii care repetă
clasa I au intrat în învăţământul primar la o vârstă mai mică decât vârsta
oficială de intrare.

Denumirea 3. Rata de tranziţie în învăţământul secundar inferior (ISCED 2)


indicatorului
Numărul de elevi admişi în primul an de studii al învăţământului secundar
inferior (gimnaziu) într-un anumit an şcolar, exprimat ca raport procentual
Definiţie din numărul de elevi înscrişi în anul terminal al învăţământului primar din
anul şcolar anterior.

Acest indicator este utilizat pentru evaluarea gradului de acces / nivelului


de tranziţie de la învăţământul primar la învăţământul secundar inferior.
Considerat din perspectiva nivelului de învăţământ primar acesta
reprezintă un indicator referitor la ieşirile din sistem; privit din perspectiva
Scop
nivelului secundar inferior de învăţământ acesta este un indicator de
acces. Este util, totodată, în determinarea selectivităţii relative a unui
sistem de învăţământ ca urmare a cererii de educaţie şi resurselor
financiare.
Simbol RT
Metoda de calcul Se împarte numărul de elevi admişi în primul an de studii al
învăţământului secundar inferior (intraţi pentru prima dată, eliminându-se

55
astfel din calcul repetenţii din anul anterior) la numărul de elevi înscrişi în
anul terminal al învăţământului primar din anul şcolar anterior şi se
înmulţeşte cu 100.
RTth,h+1= (Et+1h+1,1 – Rt+1h+1,1) / Eth,f  * 100
unde:
RTth,h+1 – rata de tranziţie de la învăţământul primar h la învăţământul
secundar inferior h+1, în anul şcolar t;
Et+1h+1,1 - numărul elevilor cuprinşi în prima clasă a învăţământului
Formula de calcul
secundar inferior h+1 (clasa a V-a) în anul şcolar t+1;
Rt+1h+1,1 – numărul elevilor care repetă prima clasă a învăţământului
secundar inferior h+1 (clasa a V-a) în anul şcolar t+1;
Eth,f - numărul elevilor cuprinşi în ultima clasă a învăţământului primar f
(clasa a IV-a) în anul şcolar t.
Numărul elevilor admişi în primul an de studiu al învăţământului secundar
inferior (clasa a V-a), numărul elevilor repetenţi din anul anterior, într-un
Date necesare
anumit an şcolar şi numărul de elevi înscrişi în anul terminal al
învăţământului primar (clasa a IV-a) în anul şcolar anterior.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată înaltă de tranziţie indică un nivel ridicat de acces sau tranziţie de la
învăţământul primar la cel secundar inferior şi totodată capacitatea mare
Interpretare
de cuprindere a elevilor în învăţământul secundar inferior de care
dispune sistemul de educaţie.
Indicatorul trebuie să se bazeze pe date sigure privind elevii admişi în
învăţământul secundar inferior (elevii intraţi pentru prima dată în anul I al
învăţământului secundar inferior – clasa a V-a – excluzându-se repetenţii
din anul şcolar anterior).
Standarde de
Valorile indicatorului pot reda o imagine falsă atunci când nu se face o
calitate şi limite
diferenţiere corectă între elevii intraţi pentru prima dată în clasa a V-a şi
elevii repetenţi în clasa a V-a în anul şcolar anterior. Elevii care întrerup
studiile pentru unul sau mai mulţi ani după ce au finalizat învăţământul
primar, precum şi cei care migrează pot afecta calitatea acestui indicator.

Denumirea 4. Speranţa de viaţă şcolară


indicatorului
Numărul total de ani de şcolarizare care se aşteaptă să fie parcurşi de un
copil de o anumită vârstă, presupunând că el va fi înscris în şcoală la o
Definiţie
vârstă care este egală cu vârsta corespunzătoare calculării ratei nete de
cuprindere şcolară.
Indicatorul reflectă nivelul general de dezvoltare a sistemului de educaţie
Scop din perspectiva numărului de ani de şcolarizare pe care se aşteptă să-i
parcurgă un copil.
Simbol SVS
Pentru un copil de vârsta a, speranţa de viaţă şcolară se calculează ca
Metoda de calcul sumă a ratelor de cuprindere şcolară specifice vârstei pentru grupa de
vârstă de referinţă de la a la n, împărţită la 100.
Formula de calcul SVStv = (Σni=v Eti / Pti ) * 100
unde:
SVStv- - speranţa de viaţă şcolară la vârsta v în anul t;
Eti - populaţia de vârsta i cuprinsă în şcoală (pentru i = v, v+1, …, n) în
anul şcolar t; n reprezintă limita superioară a vârstei oficiale de
şcolarizare;

56
Pti - populaţia de vârsta i în anul şcolar t.
Numărul de elevi cuprinşi în toate nivelurile de educaţie, pe vârste şi
populaţia de vârstă oficială de şcolarizare pentru toate nivelurile de
Date necesare educaţie, pe fiecare an de vârstă. Sau, ca alternativă, ratele nete de
cuprindere şcolară specifice fiecărei vârste pentru toate nivelurile de
educaţie.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O valoare mai ridicată a speranţei de viaţă şcolară indică o probabilitate
mai mare ca elevii să parcurgă mai mulţi ani de şcoală şi o perioadă de
Interpretare şcolarizare mai mare. Numărul probabil de ani de şcolarizare nu coincide
cu numărul teoretic de ani necesari completării unui anumit nivel de
învăţământ, cauza fiind repetenţia.
Calcularea speranţei de viaţă şcolară presupune date sigure şi complete
cu privire la populaţia de vârstă şcolară, pe ani (de vârstă) şi elevii
cuprinşi în toate nivelurile de educaţie, inclusiv educaţia terţiară, pe
întreaga durată de şcolarizare şi, de asemenea, pe ani (de vârstă).
Comparaţiile între ţări privind speranţa de viaţă şcolară trebuie realizate
cu precauţie datorită diferenţelor privind durata învăţământului şi a celor
Standarde de referitoare la calitatea educaţiei. În plus, întrucât acest indicator nu ia în
calitate şi limite considerare, în mod direct, efectele repetenţiei, nu poate fi utilizat în
comparaţiile între ţările cu sistem de promovare automată şi cele care
permit repetarea unor ani de studiu. Mai trebuie notat că datele privind
cuprinderea şcolară nu includ, la nivelul fiecărei ţări, şi informaţii
referitoare la diferitele tipuri de educaţie şi formare profesională continuă.
Din aceste motive acest indicator trebuie să fie interpretat în corelaţie cu
indicatori complementari cum ar fi rata repetenţiei.

Denumirea 5. Rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul primar /


indicatorului gimnazial / obligatoriu
Numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul primar şi secundar
inferior, indiferent de vârstă, ca raport procentual faţă de totalul populaţiei
Definiţie
din grupa oficială de vârstă corespunzătoare învăţământului primar şi
secundar inferior.
Rata brută de cuprindere şcolară se utilizează pentru a evidenţia nivelul
general de participare la educaţia de nivel primar şi secundar inferior într-
un anumit an şcolar. Acest indicator reflectă capacitatea sistemului de
educaţie de a permite accesul elevilor din grupa respectivă de vârstă.
Este utilizat ca substitut al indicatorului rata netă de cuprindere şcolară
Scop
atunci când lipsesc datele privind cuprinderea elevilor în învăţământul
primar şi secundar inferior, pe vârste. Poate fi folosit şi ca indicator
complementar pentru rata netă de cuprindere, în acest caz reflectând
gradul de cuprindere în învăţământul primar şi secundar inferior sub şi
peste vârsta oficială corespunzătoare acestor niveluri de educaţie.
Simbol RBC
Se împarte numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul primar şi
secundar inferior, indiferent de vârstă, la totalul populaţiei din grupa
Metoda de calcul
oficială de vârstă corespunzătoare acestor niveluri de educaţie şi se
înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul RBCt = (Et / Pta)*100
unde:

57
RBCt - rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul primar şi
secundar inferior în anul şcolar t;
Et - numărul total al elevilor cuprinşi în nivelul de educaţie primar şi
secundar inferior în anul şcolar t;
Ptv - populaţia din grupa de vârstă v, grupă oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului primar şi secundar inferior în anul şcolar
t.
Numărul total al elevilor cuprinşi în nivelul de educaţie primar şi secundar
Date necesare inferior şi populaţia din grupa oficială de vârstă corespunzătoare acestor
niveluri de învăţământ.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată brută de cuprindere înaltă indică, în general, un grad ridicat de
participare la educaţia de nivel primar şi secundar inferior. O valoare de
100% a RBC şcolară arată că sistemul de educaţie are, în principiu,
capacitatea de a şcolariza toată populaţia din grupa de vârstă oficială
corespunzătoare nivelelor respective de educaţie, dar nu indică proporţia
din această populaţie cuprinsă în mod real în sistem. Dacă RBC şcolară
depăşeşte 90%, numărul de locuri disponibile este apropiat de numărul
Interpretare
cerut pentru a permite accesul universal la educaţie al populaţiei din
grupa oficială de vârstă corespunzătoare nivelurilor respective de
educaţie. Totuşi, aceasta este o interpretare semnificativă numai dacă, în
perspectivă, numărul elevilor de vârstă mai mică sau mai mare faţă de
cea oficială de înscriere va descreşte, locurile rămase disponibile, în
acest fel, urmând a fi ocupate de elevii de vârsta oficială corespunzătoare
acestor niveluri de educaţie.
RBC în învăţământul primar şi secundar inferior trebuie să cuprindă atât
elevii din învăţământul public, cât şi din cel particular.
RBC în învăţământul primar şi secundar inferior poate fi mai mare de
Standarde de 100% deoarece include şi elevii de vârstă mai mică sau mai mare decât
calitate şi limite vârsta oficială corespunzătoare, în ultimul caz şi datorită repetării clasei.
În consecinţă, o interpretare riguroasă a RBC presupune informaţii
suplimentare privind amploarea repetenţiei, proporţia elevilor care au
intrat mai târziu la şcoală etc.

Denumirea 6. Rata netă de cuprindere şcolară în învăţământul primar şi


indicatorului gimnazial
Numărul elevilor de vârstă oficială corespunzătoare învăţământului primar
şi secundar inferior, cuprinşi în aceste niveluri de educaţie, ca raport
Definiţie
procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului primar şi secundar inferior.
Rata netă de cuprindere şcolară se utilizează pentru a evidenţia gradul de
Scop participare la educaţia de nivel primar şi secundar inferior a copiilor de
vârstă oficială corespunzătoare acestor niveluri de educaţie.
Simbol RNC
Se împarte numărul elevilor de vârstă oficială corespunzătoare
învăţământului primar şi secundar inferior, cuprinşi în aceste niveluri de
Metoda de calcul
educaţie, la totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă pentru
învăţământul primar şi secundar inferior şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul RNCt = (Etv / Ptv)*100
unde:
RNCt - rata netă de cuprindere şcolară în învăţământul primar şi

58
secundar inferior în anul şcolar t;
Etv - numărul elevilor din grupa oficială de vârstă v, vârstă
corespunzătoare învăţământului obligatoriu (primar şi secundar inferior)
în anul şcolar t;
Ptv - populaţia din grupa de vârstă v, grupă oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului primar şi secundar inferior în anul şcolar
t.
Numărul elevilor de vârstă oficială corespunzătoare învăţământului primar
şi secundar inferior, cuprinşi în aceste niveluri de educaţie şi populaţia din
Date necesare
grupa oficială de vârstă corespunzătoare acestor niveluri de educaţie.

INS
Surse de date
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată netă de cuprindere înaltă indică un grad ridicat de participare la
educaţie a populaţiei de vârstă corespunzătoare nivelului de educaţie
primar şi secundar inferior. Valoarea teoretică maximă a RNC este de
100%. O tendinţă ascendentă poate fi considerată ca reflectând o
creştere a participării la aceste niveluri de educaţie. Atunci când RNC
este comparată cu RBC, diferenţa evidenţiază incidenţa înrolărilor la
vârste sub şi peste vârsta oficială. Dacă RNC este mai mică de 100%
diferenţa de până la 100% relevă proporţia copiilor care nu sunt cuprinşi
Interpretare
în nivelurile respective de educaţie. Această diferenţă nu trebuie în nici un
caz considerată ca indicând procentul de elevi necuprinşi în sistemul de
educaţie; cel puţin o parte dintre ei pot fi cuprinşi, în anul şcolar respectiv,
în alte niveluri de educaţie (de ex. în învăţământul secundar superior). Un
indicator complementar mai precis este rata de cuprindere specifică
vârstei care reflectă participarea populaţiei de o anumită vârstă la
educaţie.

RNC trebuie să ia în considerare elevii din toate tipurile de şcoli,


incluzându-le pe cele publice şi private sau alte instituţii care oferă
programe de educaţie organizate. Acest indicator nu este pertinent pentru
educaţia terţiară deoarece este greu de determinat o grupă de vârstă
specifică datorită marii variaţii, la acest nivel, a duratei programelor de
pregătire. Anumite dificultăţi în calcularea RNC există şi în ceea ce
priveşte învăţământul primar, secundar inferior şi secundar superior în
ţările în care rata netă de înrolare trebuie să fie, prin lege, de 100%. Pot fi
Standarde de întâlnite, astfel, 3 situaţii:
calitate şi limite - datele de referinţă cu privire la intrarea în învăţământul primar nu
coincid cu datele de naştere ale tuturor copiilor din cohorta
eligibilă de cuprindere în acest nivel de educaţie;
- o parte importantă a populaţiei începe învăţământul primar mai
devreme decât vârsta oficială şi, în consecinţă, termină mai
devreme studiile;
- există o creştere a vârstei de intrare în educaţia primară, fără ca
durata studiilor să se schimbe.

Denumirea 7. Rata specifică de cuprindere şcolară pe vârste

59
indicatorului
Procentajul elevilor de o anumită vârstă cuprinşi în sistemul de educaţie,
Definiţie
indiferent de nivelul de educaţie, din totalul populaţiei de aceeaşi vârstă.
Indicatorul reflectă gradul de participare la educaţie a unei anumite
Scop
cohorte de vârstă specifică.
Simbol RSCV
Se împarte numărul elevilor de o anumită vârstă cuprinşi în sistemul de
educaţie, indiferent de nivelul de educaţie, la totalul populaţiei de aceeaşi
vârstă şi se înmulţeşte cu 100. Această metodă poate fi utilizată şi în
Metoda de calcul
calcularea RSCV pentru un anumit nivel de educaţie. Metoda de calcul
este aceeaşi, cu diferenţa că datele privind cuprinderea şcolară se referă
numai la un singur nivel de educaţie.
RSCVtv = (Etv / Ptv) * 100
unde:
RSCVtv – rata de cuprindere specifică unei anumite vârste v în anul şcolar
Formula de calcul t;
Etv - populaţia de vârsta v înrolată în sistemul de educaţie, în anul şcolar
t;
Ptv - populaţia totală de vârsta v în anul şcolar t.
Numărul elevilor de o anumită vârstă (ex.: 7, 8, 9 etc.) şi populaţia totală
Date necesare
de aceeaşi vârstă.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Un nivel înalt al valorii indicatorului reflectă un grad ridicat de participare
la educaţie a populaţiei de o anumită vârstă. Valoarea teoretică maximă
este de 100%. O tendinţă crescătoare poate fi interpretată ca reflectând o
Interpretare
creştere a participării la educaţie a populaţiei de o anumită vârstă.
Diferenţa până la 100% reprezintă proporţia din populaţia de o anumită
vârstă care nu a fost înscrisă în sistemul de educaţie.
RSCV trebuie să ia în considerare elevii din toate tipurile de şcoli,
incluzându-le pe cele publice şi private. În calcularea RSCV trebuie ca
Standarde de datele referitoare la cuprinderea şcolară să acopere toate nivelurile de
calitate şi limite învăţământ, fără să excludă nici un elev din cohorta de vârstă respectivă.
RSCV nu permite evaluări pe clase sau nivel de educaţie în care elevii
sunt cuprinşi;

2.3. Accesul şi cererea de educaţie – învăţământ secundar superior

Denumirea 1. Rata de tranziţie în învăţământul secundar superior (ISCED 3)


indicatorului
Numărul de elevi admişi în primul an de studii al învăţământului secundar
superior într-un anumit an şcolar, ca raport procentual faţă de numărul de
Definiţie
elevi înscrişi în anul terminal al învăţământului secundar inferior din anul
şcolar anterior.
Acest indicator permite măsurarea gradului de acces / nivelului de
tranziţie de la învăţământul secundar inferior la învăţământul secundar
superior. Considerat din perspectiva nivelului de învăţământ secundar
Scop
inferior acesta reprezintă un indicator referitor la ieşirile din sistem; privit
din perspectiva nivelului de învăţământ secundar superior acesta este un
indicator de acces.
Simbol RT

60
Se împarte numărul de elevi admişi în primul an de studii al
învăţământului secundar superior (liceal şi profesional), intraţi pentru
Metoda de calcul prima dată, eliminându-se astfel din calcul repetenţii din anul anterior, la
numărul de elevi înscrişi în anul terminal al învăţământului secundar
inferior în anul şcolar anterior şi se înmulţeşte cu 100.
RTth,h+1= (Et+1h+1,1 – Rt+1h+1,1) / Eth,f * 100
unde:
RTth,h+1 – rata de tranziţie de la învăţământul secundar inferior h la
învăţământul secundar superior h+1 (liceal şi profesional), în anul şcolar
t;
Formula de calcul Et+1h+1,1 - numărul elevilor cuprinşi în primul an de studii al învăţământului
secundar superior h+1 (liceu şi învăţământ profesional) în anul şcolar t+1;
Rt+1h+1,1 – numărul elevilor care repetă prima clasă a învăţământului
secundar superior h+1 în anul şcolar t+1;
Eth,f - numărul elevilor cuprinşi în ultima clasă a învăţământului secundar
inferior f în anul şcolar t.
Numărul elevilor admişi în primul an de studii al învăţământului secundar
superior (liceal şi profesional), excluzând elevii repetenţi din anul anterior,
Date necesare
într-un anumit an şcolar, şi numărul de elevi înscrişi în anul terminal al
învăţământului secundar inferior în anul şcolar anterior.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă (după domiciliul părinţilor
agregare elevilor), sexe, învăţământ liceal /profesional, profiluri.
O rată înaltă de tranziţie indică un nivel ridicat de acces sau tranziţie de la
învăţământul secundar inferior la cel secundar superior şi totodată
capacitatea mare de cuprindere a elevilor în învăţământul secundar
superior de care dispune sistemul de educaţie. La polul opus, ratele
scăzute de tranziţie se pot datora următoarelor cauze: existenţa unor
Interpretare
probleme în ceea ce priveşte trecerea de la învăţământul secundar
inferior la învăţământul secundar superior ca urmare a unor deficienţe ale
sistemului de examinare; capacitatea de admitere necorespunzătoare a
nivelului de învăţământ secundar inferior; cererea redusă de educaţie
pentru acest nivel.
Indicatorul trebuie să se bazeze pe date sigure privind elevii admişi în
învăţământul secundar superior (elevii intraţi pentru prima dată în anul I al
învăţământului secundar superior, excluzându-se repetenţii din anul
şcolar anterior).
Standarde de Valorile indicatorului pot reda o imagine falsă atunci când nu se face o
calitate şi limite diferenţiere corectă între elevii intraţi pentru prima dată în anul I al
învăţământului secundar superior, şi elevii repetenţi din anul şcolar
anterior. Elevii care întrerup studiile pentru unul sau mai mulţi ani după ce
au finalizat învăţământul secundar inferior, precum şi cei care migrează
pot afecta calitatea acestui indicator.

Denumirea 2. Rata brută de cuprindere în învăţământul secundar superior (ISCED 3)


indicatorului
Numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul secundar superior (şi
diferenţiat, în învăţământul liceal /profesional), indiferent de vârstă, ca
Definiţie expresie procentuală din totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului secundar superior (respectiv
liceal/profesional).
Scop Rata brută de cuprindere şcolară se utilizează pentru a evidenţia nivelul
general de participare la educaţia de nivel secundar superior într-un

61
anumit an şcolar. Acest indicator reflectă capacitatea sistemului de
educaţie de a permite accesul elevilor din grupa respectivă de vârstă.
Este utilizat ca substitut al indicatorului rata netă de cuprindere şcolară
atunci când lipsesc datele privind cuprinderea elevilor în învăţământul
secundar superior (liceal/profesional), pe vârste.
Simbol RBC
Se împarte numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul secundar
superior (şi diferenţiat, liceal /profesional), indiferent de vârstă, la totalul
Metoda de calcul
populaţiei din grupa oficială de vârstă corespunzătoare învăţământului
secundar superior (respectiv liceal / profesional) şi se înmulţeşte cu 100.
RBCt = (Et / Ptv)*100
unde:
RBCt - rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul secundar
(liceal /profesional) în anul şcolar t;
Formula de calcul Et - numărul total al elevilor cuprinşi în nivelul de educaţie secundar
(liceal /profesional) în anul şcolar t;
Ptv - populaţia din grupa de vârstă v, grupă oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului secundar (liceal /profesional), în anul
şcolar t.
Numărul total al elevilor cuprinşi în nivelul de educaţie secundar superior
Date necesare (liceal / profesional) şi populaţia din grupa oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului secundar superior (liceal /profesional).
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă (după domiciliul părinţilor
agregare elevilor), sexe, învăţământ liceal /profesional.
O rată brută de cuprindere înaltă indică, în general, un grad ridicat de
Interpretare
participare la educaţia de nivel secundar superior.
RBC în învăţământul secundar trebuie să cuprindă atât elevii din
învăţământul public, cât şi particular.
RBC în învăţământul secundar superior include şi elevii de vârstă mai
Standarde de
mică sau mai mare decât vârsta oficială corespunzătoare ca urmare a
calitate şi limite
repetării clasei etc. În acest caz, o interpretare riguroasă a RBC
presupune informaţii suplimentare privind amploarea repetenţiei,
proporţia elevilor care au intrat mai târziu la şcoală etc.

2.4. Accesul şi cererea de educaţie – învăţământ post-secundar non-terţiar /terţiar

Denumirea 1. Rata de tranziţie în învăţământul post-secundar non-terţiar / terţiar


indicatorului
Numărul de elevi /studenţi admişi în primul an de studii al învăţământului
postliceal / superior într-un anumit an şcolar, exprimat ca raport
Definiţie
procentual din numărul de elevi înscrişi în anul terminal al învăţământului
liceal din anul şcolar anterior.
Acest indicator permite măsurarea gradului de acces / nivelului de
tranziţie de la învăţământul liceal la învăţământul postliceal /superior.
Considerat din perspectiva nivelului de învăţământ liceal acesta
Scop
reprezintă un indicator referitor la ieşirile din sistem; privit din perspectiva
nivelului postsecundar şi terţiar de învăţământ acesta este un indicator de
acces.
Simbol RT
Metoda de calcul Se împarte numărul de elevi / studenţi admişi în primul an de studii al
învăţământului postliceal /superior (intraţi pentru prima dată, eliminându-

62
se astfel din calcul repetenţii din anul anterior) la numărul de elevi înscrişi
în anul terminal al învăţământului liceal din anul şcolar anterior şi se
înmulţeşte cu 100.
RTth,h+1= (Et+1h+1,1 – Rt+1h+1,1) / Eth,f  * 100
unde:
RTth,h+1 – rata de tranziţie de la învăţământul liceal h la învăţământul
postliceal /superior h+1, în anul şcolar t;
Et+1h+1,1 - numărul elevilor /studenţilor cuprinşi în anul I al învăţământului
Formula de calcul
postliceal /superior h+1 în anul şcolar /universitar t+1;
Rt+1h+1,1 – numărul elevilor / studenţilor care repetă anul I al învăţământului
postliceal /superior h+1 în anul şcolar /universitar t+1;
Eth,f - numărul elevilor cuprinşi în ultima clasă a învăţământului liceal f în
anul şcolar t.
Numărul elevilor /studenţilor admişi în primul an de studii al
învăţământului postliceal /superior (excluzând elevii /studenţii repetenţi
Date necesare
din anul anterior) într-un anumit an şcolar /universitar şi numărul de elevi
înscrişi în anul terminal al învăţământului liceal din anul şcolar anterior.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, (după domiciliul
agregare elevilor /studenţilor), învăţământ non-terţiar /învăţământ terţiar.
O rată înaltă de tranziţie indică un nivel ridicat de acces sau tranziţie de la
învăţământul liceal la cel post-secundar şi superior şi, totodată,
capacitatea mare de cuprindere a elevilor/studenţilor în învăţământul
postliceal /superior de care dispune sistemul de educaţie. La polul opus,
ratele scăzute de tranziţie pot indica existenţa unor probleme în ceea ce
Interpretare
priveşte trecerea de la învăţământul liceal la învăţământul postliceal
/superior ca urmare fie a unor deficienţe ale sistemului de examinare, fie
unei capacităţi de admitere necorespunzătoare a nivelului de învăţământ
non-terţiar / terţiar, fie datorită ambelor cauze sau cererii reduse de
educaţie pentru acest nivel de educaţie.
Indicatorul trebuie să se bazeze pe date sigure privind elevii /studenţii
admişi în învăţământul postliceal /superior (elevii /studenţii intraţi pentru
prima dată în anul I al învăţământului postliceal /superior, excluzându-se
repetenţii din anul I de studii în anul şcolar anterior). Valorile indicatorului
Standarde de pot reda o imagine falsă atunci când nu se face o diferenţiere corectă
calitate şi limite între elevii /studenţii intraţi pentru prima dată în anul I al învăţământului
postliceal / superior, şi elevii /studenţii repetenţi în anul I de studii din anul
şcolar anterior. Elevii care întrerup studiile pentru unul sau mai mulţi ani
după ce au finalizat învăţământul liceal, precum şi cei care migrează pot
afecta calitatea acestui indicator.

Denumirea 2. Rata brută de cuprindere în învăţământul post-secundar non-


indicatorului terţiar
Numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul postliceal, indiferent de
Definiţie vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de
vârstă corespunzătoare învăţământului postliceal.
Rata brută de cuprindere şcolară se utilizează pentru a evidenţia nivelul
general de participare la educaţia de nivel post-secundar non-terţiar într-
Scop
un anumit an şcolar. Acest indicator reflectă capacitatea sistemului de
educaţie de a permite accesul elevilor din grupa respectivă de vârstă.
Simbol RBC
Metoda de calcul Se împarte numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul post-
secundar, indiferent de vârstă, la totalul populaţiei din grupa oficială de

63
vârstă corespunzătoare învăţământului post-secundar şi se înmulţeşte cu
100.
RBCt = (Et / Pta)*100
unde:
RBCt - rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul post-secundar în
anul şcolar t;
Formula de calcul Et - numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul post-secundar non-
terţiar (postliceal) în anul şcolar t;
Ptv - populaţia din grupa de vârstă v, grupă oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului post-secundar non-terţiar (postliceal) în
anul şcolar t.
Numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul postsecundar non-terţiar
Date necesare (postliceal) şi populaţia din grupa oficială de vârstă corespunzătoare
învăţământului post-secundar non-terţiar (postliceal).
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, sexe.
agregare
O rată brută de cuprindere înaltă indică un grad ridicat de participare la
Interpretare
educaţia de nivel post-secundar non-terţiar.
Standarde de RBC în învăţământul post-secundar non-terţiar trebuie să cuprindă atât
calitate şi limite elevii din învăţământul public, cât şi din cel particular.

Denumirea 3. Rata brută de cuprindere în învăţământul terţiar


indicatorului
Numărul total al studenţilor cuprinşi în învăţământul superior, indiferent de
Definiţie vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de
vârstă corespunzătoare învăţământului superior.
Rata brută de cuprindere şcolară se utilizează pentru a evidenţia nivelul
general de participare la educaţia de nivel terţiar într-un anumit an
Scop
universitar. Acest indicator reflectă capacitatea sistemului de educaţie de
a permite accesul studenţilor din grupa respectivă de vârstă.
Simbol RBC
Se împarte numărul total al studenţilor cuprinşi în învăţământul terţiar,
Metoda de calcul indiferent de vârstă, la totalul populaţiei din grupa oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului terţiar şi se înmulţeşte cu 100.
RBCt = (Et / Pta)*100
unde:
RBCt - rata brută de cuprindere şcolară în învăţământul terţiar în anul
şcolar t;
Formula de calcul
Et - numărul total al elevilor cuprinşi în învăţământul terţiar în anul şcolar
t;
Ptv - populaţia din grupa de vârstă v, grupă oficială de vârstă
corespunzătoare învăţământului terţiar în anul şcolar t.
Numărul total al studenţilor cuprinşi în învăţământul terţiar şi populaţia din
Date necesare
grupa oficială de vârstă corespunzătoare învăţământului terţiar (superior).
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, sexe
agregare
O rată brută de cuprindere înaltă indică un grad ridicat de participare la
Interpretare
educaţia de nivel terţiar.
Standarde de RBC în învăţământul terţiar trebuie să cuprindă atât studenţii din
calitate şi limite învăţământul public, cât şi particular.

Denumirea 4. Ponderea studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi tehnologie

64
indicatorului
Definiţia Numărul studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi tehnologie, ca
expresie procentuală din numărul total de studenţi, într-un anumit an
universitar.
Scopul Indicatorul permite măsurarea gradului de interes al studenţilor pentru
ştiinţele exacte (matematică, ştiinţe şi tehnologie).
Simbolul Nm,s,t
Metoda de calcul Se împarte numărul studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi tehnologie
la numărul total de studenţi, într-un anumit an universitar şi se înmulţeşte
cu 100
Formula de calcul Nm,s,t =   N m  N s  N t  / N  x100
unde:
Nm - numărul studenţilor înscrişi la matematică într-un anumit an
universitar;
Ns - numărul studenţilor înscrişi la facultăţile de stiinţe într-un anumit an
universitar;
Nt - numărul studenţilor înscrişi la facultăţile tehnologice într-un anumit an
universitar ;
N - numărul total de studenţi, într-un anumit an universitar.
Date necesare Numărul studenţilor înscrişi la matematică, stiinţe şi tehnologie într-un
anumit an universitar şi numărul total de studenţi înscrişi într-un anumit an
universitar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, sexe.
agregare
Interpretarea Indicatorul reflectă gradul de atractivitate pentru facultăţile de matematică,
indicatorului ştiinţe şi tehnologie. Este un element de măsurare a competitivităţii
internaţionale a sistemului naţional de educaţie terţiar.
Standarde de Calcularea ponderii studenţilor înscrişi la matematică, ştiinţe şi tehnologie,
calitate şi limite din numărul total de studenţi, într-un anumit an universitar presupune date
sigure şi complete cu privire la numărul de studenţi cuprinşi în instituţiile
de învăţământ superior publice şi private.
Comparaţiile între ţări privind acest indicator trebuie realizate cu precauţie
datorită diferenţelor privind delimitările dintre programele de studii din
matematică, ştiinţe şi tehnologie.

Denumirea 5. Ponderea studenţilor străini înscrişi în învăţământul terţiar


indicatorului
Ponderea studenţilor straini înscrişi în învăţământul terţiar, indiferent de
Definiţie vârstă şi de ţara de orgine, exprimată ca raport procentual între numărul de
studenţi străini şi numărul total de studenţi dintr-un anumit an universitar.
Indicatorul măsoară capacitatea şi nivelul general de atractivitate a
sistemului naţional de învăţământ terţiar pentru studenţii străini.
Scop Se reflectă, în acelaşi timp, gradul de atractivitate a specializărilor oferite,
coroborat cu nivelul taxelor şcolare. Este un element de măsurare a
competitivităţii internaţionale a sistemului naţional de învăţământ terţiar.
Simbol PSSIT
Se împarte numărul studenţilor străini înscrişi în învăţământul terţiar la
Metoda de calcul numărul total al studenţilor înscrişi în învăţământul terţiar (studenţi din ţară
şi din alte ţări) şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul PSSIT = (SSI/ TSI)*100
unde:
PSSIT – ponderea studenţilor străini înscrişi în învăţământul terţiar;

65
SSI – numărul total de studenţi străini înscrişi în învăţământul terţiar
(ISCED 5-6) ;
TSI – numărul total de studenţi (din ţară şi din alte ţări) înscrişi în
învăţământul terţiar (ISCED 5-6).
Numărul de studenţí străini înscrişi în învăţământul terţiar pe ţări de
Date necesare
provenienţă şi numărul total de studenţi.
INS
Surse de date
Nivelul de
Naţional, continental, ţara de origine, specializări, sexe.
agregare
Acest indicator poate lua valori în întervalul [0;100]. Atingerea valorilor
marginale este, cel puţin pentru limita superioară, doar teoretică. Aceasta
deoarece nici o ţara nu oferă educaţie terţiară doar studenţilor străini şi, de
Interpretare asemenea, nu există ţări care să nu permită accesul studenţilor străini în
învăţământul terţiar. Pe măsură ce ponderea studenţilor străini creşte
nivelul de atractivitate şi de calitate a învăţământului din ţara respectivă
este ridicat şi că există un sistem educaţional terţiar competitiv.
România are tradiţie în atragerea studenţilor străini mai ales în
Standarde de specializările medicale şi/ sau tehnice din ţări aparţinând zonei Golfului
calitate şi limite Persic sau continentului african. O componentă semnificativă în creşterea
nivelului acestui indicator este determinată de românii din diaspora.

Denumirea 6. Ponderea studenţilor români care studiază în străinătate


indicatorului
Ponderea studenţilor români înscrişi în învăţământul terţiar, indiferent de
vârstă, care studiază în alte ţări, indiferent de ţara de destinaţie, calculată
Definiţie ca raport procentual între numărul de studenţi încrişi în alte ţări şi numărul
total de studenţi din ţară (studenţii străini aflaţi la studii în România nu se
iau în calcul), într-un anumit an universitar.
Indicatorul măsoară capacitatea şi nivelul general de atractivitate a
sistemului de învăţământ terţiar internaţional pentru studenţii români.
Se reflectă, în acelaşi timp, gradul de competitivitate/ compatibilitate al
sistemului de educaţie naţional preuniversitar sau universitar prin faptul că,
Scop
înainte de a fi acceptaţi, studenţii trebuie să îndeplinească anumite criterii
academice. Pe de altă parte, poate fi privit şi ca un element de măsurare a
lipsei unor specializări sau a unor carenţe de dotare a sistemului naţional
de învăţământ terţiar.
Simbol PSRIS
Se împarte numărul studenţilor români înscrişi în învăţământul terţiar din
străinătate la numărul total al studenţilor din ţară (studenţii străini aflaţi la
Metoda de calcul
studii în România de origine nu se iau în calcul), înscrişi în învăţământul
terţiar şi se înmulţeşte cu 100.
PSRIS = (SIS/ TSII)*100
unde:
PSRIS – ponderea studenţilor români încrişi în străinătate în învăţământul
terţiar;
Formula de calcul SIS – numărul total de studenţi români înscrişi în învăţământul terţiar din
străinătate (ISCED 5-6) ;
TSII – numărul total de studenţi din România înscrişi în învăţământul terţiar
(studenţii străini aflaţi la studii în România de origine nu se iau în calcul)
înscrişi în învăţământul terţiar.
Date necesare Numărul de studenţí români înscrişi în învăţământul terţiar în străinătate şi
numărul total de studenţi din ţară (studenţii străini aflaţi la studii în România

66
de origine nu se iau în calcul), înscrişi în învăţământul terţiar.
MEC, MAE
Surse de date
Nivelul de
Naţional, continental, ţara de destinaţie, specializări, sexe.
agregare
Acest indicator poate lua valori în întervalul [0;100]. Atingerea valorilor
marginale este, cel puţin pentru limita inferioară, doar teoretică. Aceasta
deoarece nu există ţări care sa nu ofere educaţie terţiară studenţilor din
alte ţări şi, de asemenea. Pe măsură ce ponderea studenţilor înscrişi în
Interpretare alte ţări creşte există două situaţii: nivelul economic, educaţional, cultural
permite înscrierea în învăţământul terţiar al altor ţări, această situaţie fiind
specifică ţărilor dezvoltate. Cea de a doua situaţie este specifică ţărilor cu
sistem de învăţământ terţiar slab dezvoltat unde pentru continuarea
studiilor este necesară mobilitatea internaţională.
Standarde de Datele privind ponderea studenţilor înscrişi în străinătate trebuie să se
calitate şi limite refere atât la instituţiile de stat cât şi la cele particulare.

Denumirea 7. Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ


indicatorului
Numărul total al elevilor şi studenţilor cuprinşi în toate nivelurile de
învăţământ, indiferent de vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei
Definiţie
din grupa oficială de vârstă corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie
(6/7-23 ani).
Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de educaţie se
utilizează pentru a evidenţia nivelul general de participare la educaţie a
Scop
populaţiei. Acest indicator reflectă şi capacitatea sistemului de educaţie de
a permite accesul la toate nivelurile de educaţie.
Simbol RBC
Se împarte numărul total al elevilor şi studenţilor cuprinşi în toate nivelurile
de educaţie, indiferent de vârstă, la totalul populaţiei din grupa oficială de
Metoda de calcul
vârstă corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie şi se înmulţeşte cu
100.
RBCt = (Et / Ptv)*100
unde:
RBCt - rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de educaţie în
anul şcolar t;
Formula de calcul
Et - numărul total al elevilor şi studenţilor cuprinşi în toate nivelurile de
educaţie în anul şcolar t;
Ptv - populaţia din grupa de vârstă v, grupă oficială de vârstă
corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie în anul şcolar t.
Numărul total al elevilor şi studenţilor cuprinşi în toate nivelurile de educaţie
Date necesare şi populaţia din grupa oficială de vârstă corespunzătoare tuturor nivelurilor
de educaţie (6/7 – 23 ani).
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, sexe.
agregare
O rată brută de cuprindere înaltă indică, în general, un grad ridicat de
Interpretare
participare la toate nivelurile de educaţie.
Standarde de RBC în toate nivelurile de educaţie trebuie să cuprindă atât elevii şi
calitate şi limite studenţii din învăţământul public, cât şi particular.

67
3. INDICATORI PRIVIND CALITATEA ŞI EFICIENŢA EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII
PROFESIONALE

3.1. Indicatori privind resursele sistemului de educaţie şi formare profesională

3.1.1. Costurile educaţiei şi resursele financiare

Denumirea 1. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din PIB


indicatorului
Ponderea cheltuielilor publice pentru educaţie în Produsul Intern Brut dintr-
Definiţie
un anumit an financiar.
Evidenţiază proporţia din realizarea financiară naţională anuală alocată de
Scop
Guvern dezvoltării educaţiei.
Simbol CPIB
Se împarte suma cheltuielilor publice totale (curente şi capitale) destinate
Metoda de calcul educaţiei la Produsul Intern Brut dintr-un anumit an financiar şi se
înmulţeşte cu 100.
CPIBth = (TCPth / PIBt )* 100
unde:
CPIBth – procentul cheltuielilor publice pentru educaţie în anul financiar t,
în nivelul h de educaţie;
Formula de calcul TCPth– totalul cheltuielilor publice pentru educaţie în anul financiar t;
PIBt – Produsul Intern Brut în anul financiar t , în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Cheltuielile publice totale pentru educaţie şi Produsul Intern Brut pentru un
Date necesare
anumit an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de
Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Reflectă gradul de prioritate acordat de Guvern finanţării sistemului de
Interpretare educaţie şi formare profesională. Calculat pe niveluri de educaţie reflectă
prioritatea acordată unuia sau altuia dintre acestea.
Cheltuielile publice totale pentru educaţie trebuie să includă toate
Standarde de cheltuielile realizate prin bugetele tuturor ministerelor şi structurilor
calitate şi limite naţionale şi locale de administrare având ca obiect activităţi de educaţie şi
formare profesională.

Denumirea 2. Cheltuielile private pentru educaţie, ca % din PIB


indicatorului
Ponderea cheltuielilor private pentru educaţie în Produsul Intern Brut dintr-
Definiţie
un anumit an financiar.
Evidenţiază proporţia cheltuielilor private destinate educaţiei din realizarea
Scop
financiară naţională anuală.
Simbol CpPIB
Se împart cheltuielile private totale (curente şi capitale) destinate educaţiei
Metoda de calcul
la Produsul Intern Brut dintr-un anumit an financiar şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul CpPIBth = (TCpth / PIBt )* 100
unde:

68
CpPIBth – procentul cheltuielilor private pentru educaţie în PIB, în anul
financiar t, în nivelul h de educaţie;
TCpth– totalul cheltuielilor private pentru educaţie în anul financiar t;
PIBt – Produsul Intern Brut în anul financiar t , în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Cheltuielile private totale pentru educaţie şi Produsul Intern Brut pentru un
Date necesare
anumit an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de
Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Reflectă proporţia cheltuielilor efectuate din fonduri private în scopul
Interpretare
dezvoltării sistemului de educaţie şi formare profesională.
Cheltuielile private totale pentru educaţie trebuie să includă toate
Standarde de
cheltuielile realizate în cadrul instituţiilor de învăţământ publice sau private
calitate şi limite
având ca obiect activităţi de educaţie şi formare profesională.

Denumirea 3. Cheltuielile publice pentru instituţiile private de educaţie, ca % din


indicatorului PIB
Ponderea cheltuielilor publice pentru instituţiile private de educaţie ca
Definiţie
raport procentual din Produsul Intern Brut, dintr-un anumit an financiar.
Evidenţiază proporţia din realizarea financiară naţională anuală alocată de
Scop
Guvern dezvoltării educaţiei.
Simbol CipPIB
Se împarte suma cheltuielilor publice destinate instituţiilor private de
Metoda de calcul educaţie la Produsul Intern Brut dintr-un anumit an financiar şi se
înmulţeşte cu 100.
CipPIB th = (TCipth / PIBt )* 100
unde:
CipPIB th – procentul cheltuielilor publice destinate instituţiilor private de
educaţie în anul financiar t, în nivelul h de educaţie;
TCipth – totalul cheltuielilor publice pentru instituţiile private de educaţie în
Formula de calcul
anul financiar t, în nivelul h de educaţie;
PIBt – Produsul Intern Brut în anul financiar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Cheltuielile publice pentru instituţiile private de educaţie şi Produsul Intern
Date necesare
Brut pentru un anumit an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de
Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Reflectă gradul de prioritate acordat de Guvern finanţării sectorului privat
Interpretare de educaţie şi formare profesională. Calculat pe niveluri de educaţie
reflectă prioritatea acordată unuia sau altuia dintre acestea.
Cheltuielile publice destinate finanţării sectorului privat de educaţie trebuie
Standarde de să includă toate cheltuielile realizate prin bugetele tuturor ministerelor şi
calitate şi limite structurilor naţionale şi locale de administraţie având ca obiect activităţi de
educaţie şi formare profesională.

Denumirea 4. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din totalul cheltuielilor

69
indicatorului publice
Cheltuielile publice totale pentru educaţie (curente şi capitale) exprimate
Definiţie
ca procent din totalul cheltuielilor publice totale într-un anumit an financiar.
Evidenţiază proporţia din cheltuielile publice anuale alocate de Guvern
Scop
dezvoltării educaţiei.
Simbol CED
Raport între cheltuielile publice totale pentru educaţie şi cheltuielile publice
Metoda de calcul
într-un anumit an financiar şi se înmulţeşte cu 100.
CEDh = (TCPEDh / TCPt)* 100
unde:
CEDh – procentul cheltuielilor publice pentru educaţie în totalul cheltuielilor
publice, în nivelul h de educaţie;
TCPEDh - totalul cheltuielilor publice pentru educaţie, în anul financiar t, în
Formula de calcul
nivelul h de educaţie;
TCPt – totalul cheltuielilor publice, în anul financiar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Cheltuielile publice totale pentru educaţie şi cheltuielile publice totale
Date necesare
pentru un anumit an financiar.
MFP, MEC, INS
Surse de date
Nivelul de
Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Reflectă gradul de prioritate acordat de Guvern finanţării sistemului de
Interpretare educaţie şi formare profesională. Calculat pe niveluri de educaţie reflectă
prioritatea acordată unuia sau altuia dintre acestea.
Cheltuielile publice totale pentru educaţie trebuie să includă toate
cheltuielile realizate prin bugetele tuturor ministerelor şi structurilor
naţionale şi locale de administraţie având ca obiect activităţi de educaţie şi
Standarde de formare profesională.
calitate şi limite În unele cazuri, datele asupra cheltuielilor publice totale pentru educaţie se
referă strict la cheltuielile realizate prin bugetul ministerului de resort, fără
a include cheltuielile efectuate prin bugetele altor ministere sau structuri
naţionale şi locale având ca obiect activităţi de tip educaţional.

Denumirea 5. Cheltuielile publice pentru educaţie, ca % din cheltuielile totale


indicatorului pentru educaţie
Definiţia Proporţia cheltuielilor publice pentru educaţie exprimată ca raport
procentual în totalul cheltuielilor pentru educaţie (publice şi private)
efectuate într-un an financiar.
Scopul Exprimă proporţia cheltuielilor publice realizate în sistemul educaţional, în
totalul cheltuielilor pentru educaţie.
Simbolul Chp
Metoda de calcul Raport între cheltuielile publice şi cheltuielile totale pentru educaţie într-un
anumit an financiar şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Chpth = Chpth/Chtet x 100
unde:
Chpth - ponderea cheltuielilor publice pentru educaţie în totalul cheltuielilor
pentru educaţie (publice şi private), în nivelul h de educaţie;
Chph - cheltuielile publice pentru educaţie, în anul financiar t;
Chtet – cheltuielile totale pentru educaţie, în anul financiar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării

70
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).

Date necesare Cheltuielile publice pentru educaţie şi cheltuielile totale pentru educaţie
într-un an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă ponderea finanţării educaţiei din surse publice în
indicatorului totalul cheltuielilor pentru educaţie.
Standarde de Indicatorii primari (Chp şi Chte) trebuie să includă toate elementele de
calitate şi limite cheltuieli (curente şi de capital).

Denumirea 6. Cheltuielile de la bugetul de stat, ca % din cheltuielile totale


indicatorului pentru educaţie
Definiţia Proporţia cheltuielilor pentru educaţie de la bugetul de stat exprimată ca
raport procentual din totalul cheltuielilor pentru educaţie efectuate într-un
an financiar.
Scopul Exprimă efortul financiar al bugetului de stat, ca sursă de finanţare, dintr-
un an financiar, în totalul cheltuielilor pentru educaţie (publice şi private).
Simbolul Chbs
Metoda de calcul Raport între cheltuielile de la bugetul de stat şi cheltuielile totale pentru
educaţie (publice şi private) într-un anumit an financiar şi se înmulţeşte cu
100.
Formula de calcul Chbsth = Chbsth/Chtet x 100
unde:
Chbsth - proporţia cheltuielilor pentru educaţie de la bugetul de stat din
totalul cheltuielilor pentru educaţie, în nivelul h de educaţie;
Chbsth - cheltuielile pentru educaţie de la bugetul de stat, în anul financiar t,
în nivelul h de educaţie;
Chtet - cheltuielile totale pentru educaţie (publice şi private) , în anul
financiar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).

Date necesare Cheltuielile de la bugetul de stat pentru educaţie şi cheltuielile totale


(publice şi private) pentru educaţie într-un an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă efortul financiar al Guvernului pentru finanţarea
indicatorului sistemului de educaţie.
Standarde de Indicatorii primari (Chbs şi Chte) trebuie să includă toate elementele de
calitate şi limite cheltuieli (curente şi de capital).

Denumirea 7. Cheltuielile de la bugetul local, ca % din cheltuielile totale pentru


indicatorului educaţie

71
Definiţia Proporţia cheltuielilor pentru educaţie de la bugetul local, exprimată ca
raport procentual din totalul cheltuielilor pentru educaţie efectuate într-un
an financiar.
Scopul Exprimă efortul financiar al administraţiei localei dintr-un an financiar, ca
sursă de finanţare, în totalul cheltuielilor pentru educaţie.
Simbolul Chble
Metoda de calcul Raport între cheltuielile de la bugetul local şi cheltuielile totale pentru
educaţie, într-un anumit an financiar şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Chbleth = Chblth/Chtet x 100
unde:
Chbleth - proporţia cheltuielilor pentru educaţie de la bugetul local din totalul
cheltuielilor pentru educaţie, în nivelul h de educaţie;
Chbleth - cheltuielile de la bugetul local, în anul financiar t, în nivelul h de
educaţie;
Chtet - cheltuielile totale pentru educaţie, în anul financiar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuieli de la bugetul local pentru educaţie, ca sursă de finanţare, şi
cheltuieli totale pentru educaţie, într-un an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă efortul financiar al administraţiei locale pentru educaţie
indicatorului în totalul cheltuielilor pentru educaţie.

Standarde de Indicatorul poate fi influenţat în măsura în care colectarea informaţiilor se


calitate şi limite face pe niveluri diferite ale autorităţii locale şi din surse de finanţare
diferite.

Denumirea 8. Cheltuielile de personal, ca % din cheltuielile totale pentru


indicatorului educaţie
Proporţia cheltuielilor de personal pentru educaţie exprimată ca raport
Definiţie
procentual din totalul cheltuielilor pentru educaţie.
Indicatorul arată dimensiunea cheltuielilor de personal în totalul
Scop
cheltuielilor pentru educaţie.
Simbol CpEt
Raport între cheltuielile de personal şi totalul cheltuielilor pentru educaţie,
Metoda de calcul
într-un anumit an financiar şi se înmulţeşte cu 100.
CpEth= TCpEth /TChtet x 100
unde:
CpEth – ponderea cheltuielilor de personal pentru educaţie din totalul
cheltuielilor pentru educaţie în anul financiar t, în nivelul h de educaţie;
TCpEth – totalul cheltuielilor de personal pentru educaţie în anul financiar
Formula de calcul
t, în nivelul h de educaţie;
TChtet – totalul cheltuielilor pentru educaţie în anul financiar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării;
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Totalul cheltuielilor de personal pentru educaţie şi totalul cheltuielilor
Date necesare
pentru educaţie, într-un an financiar.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.

72
agregare
Indicatorul exprimă ponderea cheltuielilor de personal efectuate în
Interpretare sistemul educaţional în totalul cheltuielilor pentru educaţie.

Cheltuielile de personal pentru educaţie trebuie să includă toate


Standarde de
cheltuielile realizate atât de instituţiile publice, cât şi de cele private.
calitate şi limite

Denumirea 9. Cheltuielile publice pentru educaţie pe elev, ca % din PIB pe


indicatorului locuitor
Definiţia Cheltuielile publice pentru educaţie pe elev exprimate ca raport
procentual din Produsul Intern Brut pe locuitor într-un an financiar.
Scopul Evidenţiază proporţia din realizarea financiară naţională anuală alocată
de Guvern dezvoltării educaţiei unui elev, dintr-un an financiar.
Simbolul CePIBl
Metoda de calcul Se împarte suma cheltuielilor publice totale (curente şi capitale) destinate
educaţiei la Produsul Intern Brut dintr-un anumit an financiar şi la
numărul total de locuitori, apoi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul CePIBlth = (TCPth /Nh)/ (PIBt/P )* 100
unde:
CePIBlth – procentul cheltuielilor publice pentru educaţie pe elev în PIB pe
locuitor, în anul financiar t, pentru nivelul h de educaţie;
TCPth– totalul cheltuielilor publice pentru educaţie în anul financiar t;
Nh– numărul total de elevi înscrişi în nivelul h de educaţie;
PIBt – Produsul Intern Brut în anul financiar t , în nivelul h de educaţie;
P – numărul total de locuitori;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuielile publice totale pentru educaţie pentru un anumit an financiar,
numărul total de elevi, Produsul Intern Brut şi numărul total de locuitori.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de
Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Reflectă gradul de prioritate acordat de Guvern finanţării sistemului de
indicatorului educaţie şi formare profesională unui elev. Calculat pe niveluri de
educaţie reflectă prioritatea acordată unuia sau altuia dintre acestea.
Standarde de Cheltuielile publice totale pentru educaţie trebuie să includă toate
calitate şi limite cheltuielile realizate prin bugetele tuturor ministerelor şi structurilor
naţionale şi locale de administrare având ca obiect activităţi de educaţie
şi formare profesională.

Denumirea 10. Cheltuielile de la bugetul de stat pe elev/student


indicatorului
Definiţia Cheltuielile de la bugetul de stat efectuate într-un an financiar pentru
educaţia unui elev/student.
Scopul Exprimă nivelul cheltuielilor pentru educaţia unui elev/student, având ca
sursă de finanţare bugetul de stat, respectiv gradul de participare al
bugetului de stat la acoperirea unei părţi din cheltuielile totale pentru
educaţia unui elev/student.
Simbolul Chbs/elev
Metoda de calcul Se împarte suma cheltuielilor pentru educaţie de la bugetul de stat la

73
numărul de elevi înscrişi într-un anumit an şcolar/universitar.
Formula de calcul Chbsth/elev = Chbsth/(N1h+N2h)
unde:
Chbsth – cheltuielile pentru educaţie de la bugetul de stat, într-un an
financiar t; în nivelul h de educaţie;
N1h – reprezintă 1/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t -1; în nivelul h de educaţie;
N2h – reprezintă 2/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t; în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuielile pentru educaţie de la bugetul de stat, numărul de elevi
înscrişi în anul şcolar/universitar t, respectiv t-1.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă costul mediu al educaţiei (pe un elev) având ca sursă
indicatorului de finanţare exclusiv bugetul de stat.
Cheltuielile de la bugetul de stat efectuate într-un an financiar pentru
Standarde de educaţia unui elev/student trebuie să includă toate cheltuielile realizate
calitate şi limite atât de instituţiile publice, cât şi de cele private.

Denumirea 11. Cheltuielile de la bugetul local pe elev


indicatorului
Definiţia Cheltuielile de la bugetul local efectuate într-un an financiar pentru
educaţia unui elev.
Scopul Exprimă nivelul cheltuielilor pentru educaţie pe elev, având ca sursă de
finanţare bugetul local.
Simbolul Chbl/elev
Metoda de calcul Se împarte suma cheltuielilor pentru educaţie de la bugetul local la
numărul de elevi înscrişi într-un anumit an şcolar/universitar.
Formula de calcul Chblh/elev = Chbl/(N1h+N2h)
unde:
Chblh = cheltuielile de la bugetul local într-un an financiar t; în nivelul h de
educaţie;
N1h – reprezintă 1/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t -1; în nivelul h de educaţie
N2h – reprezintă 2/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t; în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuielile pentru educaţie de la bugetul local şi numărul de elevi înscrişi
în anul şcolar/universitar t, respectiv t-1.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă costul mediu pe elev, având ca sursă de finanţare
indicatorului bugetul local. Nivelul şi evoluţia acestui indicator exprimă gradul de
participare a comunităţii la procesul de finanţare a învăţământului,
respectiv interesul comunităţii pentru educaţie.

74
Cheltuielile de la bugetul local efectuate într-un an financiar pentru
Standarde de educaţia unui elev trebuie să includă toate cheltuielile realizate atât de
calitate şi limite instituţiile publice, cât şi de cele private.

Denumirea 12. Cheltuielile de capital pentru educaţie pe elev/student


indicatorului
Definiţia Cheltuielile de capital pentru educaţie efectuate într-un an financiar ce
revin unui elev /student.
Scopul Exprimă nivelul cheltuielilor de capital pentru educaţie pentru un
elev/student, respectiv capacitatea de investiţie pentru unitatea de
învăţământ.
Simbolul Chc/elev
Metoda de calcul Raport între cheltuielile de capital pentru educaţie şi numărul de elevi
şcolarizaţi.
Formula de calcul Chch/elev = Chch/(N1h+N2h)
unde:
Chch- cheltuieli de capital într-un an financiar t; în nivelul h de educaţie;
N1h – reprezintă 1/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t -1; în nivelul h de educaţie;
N2h – reprezintă 2/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t; în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuielile de capital pentru educaţie şi numărul de elevi înscrişi în anul
şcolar/universitar t, respectiv t-1.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă cuantumul pe elev al cheltuielilor de capital, nivelul şi
indicatorului evoluţia acestuia indicând capacitatea de investiţii pentru educaţie.
Standarde de Cheltuielile de capital într-un an financiar pentru educaţia unui
calitate şi limite elev/student trebuie să includă toate cheltuielile realizate atât de
instituţiile publice, cât şi de cele private.

Denumirea 13. Cheltuielile de personal pentru educaţie pe elev/student


indicatorului
Definiţia Cheltuielile de personal pentru educaţie, efectuate într-un an financiar ce
revin unui elev /student.
Scopul Exprimă nivelul cheltuielilor de personal pentru educaţie pentru un
elev/student, respectiv capacitatea de investiţie în resurse umane a
sistemului educaţional.
Simbolul Chp/elev
Metoda de calcul Raport între cheltuielile de personal pentru educaţie şi numărul de elevi
şcolarizaţi.
Formula de calcul Chpth/elev = Chpt/ (N1th+N2th)
unde:
Chpth = cheltuielile de personal într-un an financiar t, în nivelul h de
educaţie;
N1th – reprezintă 1/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t -1; în nivelul h de educaţie;

75
N2th – reprezintă 2/3 din numărul de elevi înscrişi în anul şcolar/universitar
t , în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuielile de personal pentru educaţie şi numărul de elevi înscrişi în
anul şcolar/universitar t, respectiv t-1.
Surse de date MFP, MEC, INS
Nivelul de Naţional, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă cuantumul pe elev al cheltuielilor de personal, nivelul
indicatorului şi evoluţia acestuia indicând capacitatea de investiţii în resurse umane
pentru educaţie.
Standarde de Cheltuielile de personal într-un an financiar pentru educaţia unui
calitate şi limite elev/student trebuie să includă toate cheltuielile realizate atât de
instituţiile publice, cât şi de cele private.

Denumirea 14. Cheltuielile cu examenele şi evaluările naţionale pe elev


indicatorului
Definiţia Cheltuielile efectuate pentru examene şi evaluările naţionale pentru
educaţie, într-un an financiar, ce revin unui elev.
Scopul Exprimă dimensiunea cheltuielilor repartizate pentru examenele şi
evaluările naţionale pentru un elev.
Simbolul Chee/elev
Metoda de calcul Raport între cheltuielile cu examenele şi evaluările naţionale pentru
educaţie şi numărul de elevi şcolarizaţi.
Formula de calcul Cheeh/elev = Chee/N
unde:
Cheeh - cheltuielile pentru examene şi evaluările naţionale, în nivelul h de
educaţie;
Nh – numărul de elevi înscrişi într-un an şcolar, în nivelul h de educaţie;;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuielile cu examenele şi evaluările naţionale şi numărul de elevi
înscrişi într-un an şcolar.
Surse de date MEC
Nivelul de Naţional, judeţean, medii de rezidenţă.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă nivelul cheltuielilor cu examenele şi evaluările
indicatorului naţionale desfăşurate în cadrul sistemului educaţional.
Standarde de
calitate şi limite

Denumirea 15. Cheltuielile cu pregătirea profesională şi evaluarea cadrelor


indicatorului didactice pe elev

76
Definiţia Cheltuielile pentru pregătirea şi evaluarea cadrelor didactice, efectuate
într-un an financiar, pe un elev.
Scopul Exprimă nivelul cheltuielilor cu pregătirea/evaluarea cadrelor didactice pe
un elev, ca element de fundamentare al cheltuielilor pentru anul următor.
Simbolul Chpc/elev
Metoda de calcul Raport între cheltuielile cu pregătirea profesională/evaluarea cadrelor
didactice şi numărul de elevi şcolarizaţi.
Formula de calcul Chpch/elev = Chpch/Nh
unde:
Chpch - cheltuielile cu perfecţionarea şi evaluarea cadrelor didactice, într-
un an financiar, în nivelul h de educaţie;
Nh – numărul de elevi înscrişi într-un an şcolar; în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Cheltuieli cu pregătirea profesională/evaluarea cadrelor didactice şi
numărul de elevi.
Surse de date MEC
Nivelul de Naţional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea Indicatorul exprimă nivelul cheltuielilor cu pregătirea
indicatorului profesională/evaluarea cadrelor didactice, ca o expresie a gradului de
interes pentru perfecţionarea cadrelor didactice şi a asigurării unui nivel
ridicat al calităţii procesului instructiv-educativ din şcoală. Este o expresie
a politicii de personal susţinute de factorii de decizie în domeniu.
Standarde de Indicatorul poate fi influenţat de numărul şi structura personalului didactic
calitate şi limite cuprins în această activitate.

3.1.2. Resurse umane

Denumirea 1. Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic


indicatorului
Numărul elevilor raportat la numărul cadrelor didactice într-un anumit an
Definiţie
şcolar.
Indicatorul este utilizat pentru a măsura nivelul resurselor umane alocat,
Scop
în raport cu numărul elevilor.
Simbol NCD
Se împarte numărul total de elevi înscrişi într-un anumit an şcolar la
Metoda de calcul
numărul de cadre didactice.
NCDth = Nth / CDth
unde:
NCDth – numărul de elevi ce revine la un cadru didactic, în anul şcolar t
,în nivelul h de educaţie;
Nth – numărul total de elevi înscrişi în anul şcolar t, în nivelul h de
Formula de calcul educaţie;
CDth - numărul total de cadre didactice care desfăşoară activitate
didactică în anul şcolar t, în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Numărul de elevi înscrişi şi de cadre didactice dintr-un an şcolar.
Surse de date INS

77
Nivelul de
Naţional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Valoarea raportului elevi/profesor nu trebuie să depăşească normele care
Interpretare
determină calitatea procesului de instruire.
Numărul elevilor raportat la numărul cadrelor didactice într-un anumit an
şcolar tinde să fie mai relevant pentru evidenţierea calităţii la nivelul
învăţământului primar, deoarece personalul didactic dispune de o
pregătire mai omogenă.
Standarde de
Calitatea predării – învăţării nu este reflectată numai de acest indicator, ci
calitate şi limite
trebuie să fie considerată în contextul diferenţelor privind formarea /
calificarea cadrelor didactice, pregătirea pedagogică, experienţa şi
statutul acestora, metodele de predare, materialele didactice disponibile
ş.a.

Denumirea 2. Numărul mediu de elevi pe clasă


indicatorului
Definiţia Numărul de elevi înscrişi într-un an de studiu (clasă) raportat la numărul
de clase din acelaşi an de studiu.
Scopul Determinarea efectivului mediu de elevi cuprinşi într-o clasă, pentru
compararea cu normele naţionale şi aprecierea calităţii instruirii.
Simbolul NMEC
Metoda de calcul Se împarte numărul total de elevi înscrişi într-un an de studiu (clasă) la
numărul de clase din acelaşi an de studiu.
Formula de calcul NMECt = Nct /Cc
unde:
Nct - reprezintă numărul de elevi înscrişi într-un an de studiu (clasă), în
anul şcolar t;
Cct - reprezintă numărul de clase dintr-un an de studiu, în anul şcolar t.

Date necesare Numărul de elevi înscrişi într-un an de studiu (clasă) şi numărul de clase
dintr-un an de studiu într-un an şcolar.
Surse de date INS

Nivelul de Ani de studii, medii de rezidenţă, judeţean.


agregare
Interpretarea Indicatorul este o expresie a relaţiei dintre numărul de clase şi numărul
indicatorului de elevi pe ani de studii şi, totodată, o expresie a calităţii procesului
instructiv-educativ.
Standarde de Este influenţat de politica de personal coroborată cu situaţia obiectivă a
calitate şi limite resurselor materiale ale unităţii de învăţământ.

Denumirea 3. Ponderea personalului didactic calificat


indicatorului
Definiţia Numărul cadrelor didactice calificate, ca expresie procentuală din
numărul total al cadrelor didactice.
Scopul Determinarea potenţialului de resurse umane din sistemul de educaţie
pentru compararea cu normele naţionale şi aprecierea calităţii instruirii.
Simbolul CDC
Metoda de calcul Raport între numărul personalului didactic calificat şi numărul
personalului didactic total şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul CDCh = CDCth /CDth
unde:

78
CDCh - ponderea cadrelor didactice calificate, în nivelul h de educaţie;
CDCth - numărul cadrelor didactice calificate în anul şcolar t, în nivelul h
de educaţie;
CDth - numărul total al cadrelor didactice în anul şcolar t, în nivelul h de
educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).

Date necesare Numărul cadrelor didactice calificate şi numărul total al cadrelor didactice
într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare grupe de vârstă, sexe.
Interpretarea Indicatorul reflectă calitatea procesului instructiv-educativ.
indicatorului
Standarde de Este influenţat de politica de personal coroborată cu situaţia obiectivă a
calitate şi limite resurselor umane din sistemul de educaţie.

Denumirea 4. Ponderea personalului didactic necalificat


indicatorului
Definiţia Numărul cadrelor didactice necalificate, ca expresie procentuală din
numărul total al cadrelor didactice.
Scopul Determinarea personalului didactic fără calificare corespunzătoare din
sistemul de educaţie pentru compararea cu normele naţionale şi
aprecierea calităţii instruirii.
Simbolul CDN
Metoda de calcul Raport între numărul personalului didactic necalificat şi numărul
personalului didactic total şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul CDNh = CDNth/CDth
unde:
CDNh - ponderea cadrelor didactice necalificate, în nivelul h de educaţie;
CDNth - numărul cadrelor didactice necalificate în anul şcolar t, în nivelul
h de educaţie;
CDth - numărul total al cadrelor didactice în anul şcolar t, în nivelul h de
educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).

Date necesare Numărul cadrelor didactice necalificate şi numărul total al cadrelor


didactice într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare grupe de vârstă, sexe.
Interpretarea Indicatorul reflectă calitatea procesului instructiv-educativ.
indicatorului
Standarde de Este influenţat de politica de personal coroborată cu situaţia obiectivă a
calitate şi limite resurselor umane din sistemul de educaţie.

Denumirea 5. Ponderea personalului didactic cu timp integral de lucru (normă


indicatorului întreagă)

79
Definiţia Numărul cadrelor didactice cu timp integral de lucru, ca expresie
procentuală din numărul total al cadrelor didactice.
Scopul Determinarea personalului cu normă întreagă din sistemul de educaţie
pentru compararea cu normele naţionale.
Simbolul CDNI
Metoda de calcul Raport între numărul personalului didactic cu normă întreagă şi numărul
personalului didactic total pentru şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul CDNIh = CDNIth /CDth
unde:
CDNIh- ponderea cadrelor didactice cu timp integral de lucru (normă
întreagă), în nivelul h de educaţie;
CDNIth - numărul cadrelor didactice cu normă întreagă în anul şcolar t, în
nivelul h de educaţie;
CDth - numărul total al cadrelor didactice în anul şcolar t, în nivelul h de
educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Numărul cadrelor didactice cu normă întreagă şi numărul total al cadrelor
didactice într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare grupe de vârstă, sexe.
Interpretarea Indicatorul reflectă calitatea procesului instructiv-educativ.
indicatorului
Standarde de Acest indicator măsoară în special nivelul personalului cu timp integral de
calitate şi limite lucru şi nu eficienţa şi calitatea predării.

Denumirea 6. Ponderea personalului didactic cu timp parţial de lucru (normă


indicatorului parţială)
Definiţia Numărul cadrelor didactice cu timp parţial de lucru, ca expresie
procentuală din numărul total al cadrelor didactice.
Scopul Determinarea personalului cu normă parţială din sistemul de educaţie
pentru compararea cu normele naţionale.
Simbolul CDNP
Metoda de calcul Raport între numărul personalului didactic cu normă parţială şi numărul
personalului didactic total pentru şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul CDNPh = CDNPth /CDth
unde:
CDNPh - ponderea cadrelor didactice cu timp parţial de lucru (normă
parţială), în nivelul h de educaţie;
CDNPth- numărul cadrelor didactice cu normă parţială în anul şcolar t, în
nivelul h de educaţie;
CDth - numărul total al cadrelor didactice în anul şcolar t, în nivelul h de
educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Date necesare Numărul cadrelor didactice cu normă parţială şi numărul total al cadrelor
didactice într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare grupe de vârstă, sexe.

80
Interpretarea Indicatorul reflectă calitatea procesului instructiv-educativ.
indicatorului
Standarde de Acest indicator măsoară în special nivelul personalului cu timp parţial de
calitate şi limite lucru şi nu eficienţa şi calitatea predării.

Denumirea 7. Ponderea cadrelor didactice femei


indicatorului
Numărul cadrelor didactice femei exprimat ca raport procentual din
Definiţie
numărul total de cadre didactice, într-un anumit an şcolar.
Indicatorul arată structura pe sexe a cadrelor didactice. Ajută la
Scop evaluarea ofertei şi /sau stimulează participarea femeilor la activitatea
didactică.
Simbol PFCD
Se împarte numărul total al cadrelor didactice femei la numărul total al
Metoda de calcul cadrelor didactice (femei şi bărbaţi), într-un anumit an şcolar şi se
înmulţeşte cu 100.
PFCDt h = (FCDth / CDth) * 100
unde:
PFCDth – ponderea cadrelor didactice femei, în nivelul h de educaţie;
FCDth - numărul cadrelor didactice femei în anul şcolar t , în nivelul h de
educaţie;
Formula de calcul
CDth - numărul total de cadre didactice (femei şi bărbaţi) în anul şcolar
t, în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal, ISCED 5-6 terţiar).
Numărul total de cadre didactice şi numărul cadrelor didactice femei într-
Date necesare
un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare grupe de vârstă, sexe.
O pondere a cadrelor didactice femei în jurul valorii de 50% indică o
Interpretare distribuţie uniformă pe sexe. O valoare mai mare de 50% relevă o
participare superioară a femeilor la activitatea de educaţie.
Standarde de Acest indicator trebuie să se bazeze pe date corecte privind cadrele
calitate şi limite didactice, pe sexe pentru fiecare nivel de educaţie.

Denumirea 8. Ponderea femeilor cu funcţii de conducere (director)


indicatorului
Numărul femeilor cu funcţii de conducere (director) exprimat ca raport
Definiţie procentual din numărul total al personalui didactic cu funcţii de conducere
(directori), într-un anumit an şcolar.
Indicatorul arată structura pe sexe a personalului de conducere din
Scop unităţile de învăţământ şi exprimă oportunităţile de acces ale femeilor la
funcţii de conducere.
Simbol FFD
Se împarte numărul total al femeilor director la numărul total al
Metoda de calcul personalului de conducere (femei şi bărbaţi), într-un anumit an şcolar, şi
se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul FFDh = (FFD th/ Dth) * 100
unde:
FFDh – ponderea femeilor director, în nivelul h de educaţie;

81
FFD th - numărul femeilor director în anul şcolar t, în nivelul h de educaţie;
Dth - numărul total al cadrelor didactice director (femei şi bărbaţi) în anul
şcolar t, în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal ISCED 5-6 terţiar).
Numărul femeilor director şi numărul total al cadrelor didactice director
Date necesare
(femei şi bărbaţi) într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, niveluri de educaţie, medii de rezidenţă,
agregare grupe de vârstă, sexe.
O valoare redusă a ponderii cadrelor didactice femei cu funcţii de
Interpretare conducere (director) indică o limitare a participării femeilor la activităţile
de management ale unităţilor de învăţământ.
Standarde de Acest indicator trebuie să se bazeze pe date corecte privind cadrele
calitate şi limite didactice femei cu funcţii de conducere (director).

3.1.3. Resurse materiale

Denumirea 1. Numărul unităţilor şcolare din învăţământul preuniversitar


indicatorului
Definiţia Numărul total al unităţilor şcolare independente din toate nivelurile
învăţământului preuniversitar (grădiniţe, şcoli primare şi gimnaziale, licee,
şcoli profesionale, şcoli posticeale şi de maiştri)
Scop Determinarea nivelului de asigurare a condiiţiilor de calitate a bazei
materiale pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ.
Simbolul U
Metoda de calcul Se însumează numărul unităţilor independente de învăţământ din toate
nivelurile educaţionale
U=  U h
Formula de calcul
h
unde:
U reprezintă numărul total al unităţilor şcolare independente din toate
nivelurile educaţionale din anul şcolar t;
Uh reprezintă numărul unităţilor şcolare independente din nivelul h de
educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal.

Date necesare Numărul de unităţi independente din fiecare nivel de educaţie.


Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, forme de proprietate.
agregare
Interpretare Indicatorul exprimă nivelul condiţiilor de desfăşurare a procesului
instructiv-educativ.
Standarde de Este un indicator care reflectă dimensiunea spaţiului de educaţie.
calitate şi limite

Denumirea 2. Număr mediu de volume şi publicaţii pe elev


indicatorului

82
Definiţia Numărul de volume şi publicaţii din dotarea bibliotecilor şcolare ce revine
pe un elev.
Scopul Determinarea gradului de dotare cu cărţi şi publicaţii din bibliotecile
şcolare.
Simbolul Nvp
Metoda de calcul Raport între numărul de volume (cărţi şi publicaţii) şi numărul de elevi
înscrişi într-un an şcolar.
Formula de calcul n
Nvph = 
i 1
Nvptih /Nth

unde:
Nvph – numărul mediu de volume şi publicaţii din dotarea bibliotecilor
şcolare ce revine unui elev, din nivelul h de educaţie;
Nvptih – numărul de volume şi publicaţii din biblioteca şcolară i, în anul
şcolar t, din nivelul h de educaţie;
i = biblioteca (1,2,..., n) ;
Nth– numărul total al elevilor înscrişi în anul şcolar t, din nivelul h de
educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal.

Date necesare Numărul de volume şi publicaţii din dotarea bibliotecilor şcolare şi


numărul total de elevi înscrişi într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretare Indicatorul exprimă nivelul dotării cu volume şi publicaţii al bibliotecilor
din învăţământul preuniversitar.
Standarde de Indicator cantitativ; nu permite măsurarea calităţii fondului de carte
calitate şi limite şcolară.

Denumirea 3. Numărul de elevi ce revine la un calculator


indicatorului
Definiţia Numărul de elevi care utilizează un calculator în procesul educaţional.
Scop Determinarea gradului de dotare cu calculatoare a unităţilor de
învăţământ.
Simbolul NC
Metoda de calcul Raport între numărul de elevi şi numărul de calculatoare din dotarea
unităţilor de învăţământ dintr-un an şcolar.
Formula de calcul NCh = Nth/Cth
unde :
NCh - numărul de elevi care utilizează un calculator în procesul
educaţional, din nivelul h de educaţie;
Nth - numărul de elevi înscrişi în anul şcolar t, din nivelul h de educaţie;
Cth - numărul de calculatoare utilizate în procesul educaţional în anul
şcolar t, din nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal).

Date necesare Numărul de elevi şi numărul de calculatoare utilizate în procesul


educaţional, într-un an şcolar.

83
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretare Indicatorul exprimă nivelul condiţiilor de studiu pentru elevi, din
perspectiva utilizării calculatorului în procesul educaţional - ca instrument
al tehnologiei moderne.
Standarde de Indicatorul este relevant numai dacă se raportează numărul de elevi la
calitate şi limite calculatoarele utilizate în procesul educaţional (nu şi la numărul
calculatoarelor utilizate în administraţia unităţii de învăţământ)

Denumirea 4. Ponderea unităţilor de învăţământ preuniversitar cu acces la


indicatorului Internet
Definiţia Numărul unităţilor şcolare cu acces la Internet, ca expresie procentuală
din numărul total al unităţilor de învăţământ.
Scop Determinarea gradului de acces al unităţilor de învăţământ la
comunicarea electronică.
Simbolul UI
Metoda de calcul Raport între numărul unităţilor de învăţământ conectate la Internet şi
numărul total al unităţilor de învăţământ dintr-un an şcolar.
Formula de calcul UIh = UIth/Uth
unde :
UIth - numărul unităţilor de învăţământ conectate la Internet în anul şcolar
t, din nivelul h de educaţie;
Uth - numărul total al unităţilor de învăţământ în anul şcolar t, din nivelul h
de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal).

Date necesare Numărul unităţilor de învăţământ conectate la Internet şi numărul total al


unităţilor de învăţământ dintr-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretare Indicatorul exprimă nivelul condiţiilor de acces la Internet.
Standarde de Indicatorul este relevant numai în condiţiile în care elevii utilizează
calitate şi limite calculatoarele conectate la internet în procesul educaţional (o unitate
şcolară poate fi conectată la Internet, însă calculatoarele conectate pot fi
utilizate exclusiv în administraţie).

3.2. Indicatori privind eficienţa internă a sistemului de educaţie şi formare profesională

Denumirea 1. Proporţia repetenţilor


indicatorului
Numărul total de elevi cuprinşi în aceeaşi clasă, care repetă acelaşi an
Definiţie ca în anul precedent, exprimat ca raport procentual din totalul elevilor
cuprinşi în clasa respectivă.
Indicatorul măsoară extinderea şi caracteristicile fenomenului repetenţiei,
Scop pe clase, fiind utilizat în analiza eficienţei interne a sistemului de
educaţie.
Simbol PR
Metoda de calcul Se împarte numărul de elevi care repetă o anumită clasă într-un an

84
şcolar la numărul de elevi cuprinşi în aceeaşi clasă şi an şcolar, iar
rezultatul se înmulţeşte cu 100.
PRti = (Rti / Eti )* 100
unde:
Formula de calcul PRti – procentul repetenţilor în clasa i în anul şcolar t;
Rti - numărul elevilor repetenţi în clasa i în anul şcolar t;
Eti - numărul elevilor cuprinşi în clasa i în anul şcolar t.
Numărul elevilor repetenţi şi al elevilor cuprinşi în învăţământ, pe clase,
Date necesare
în acelaşi an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Procentul ideal al repetenţilor este 0%, indicând absenţa repetării clasei.
Un procent ridicat al repetenţilor reflectă serioase probleme privind
Interpretare
repetarea claselor, implicit în ceea ce priveşte eficienţa internă a
sistemului de educaţie.
Definirea repetenţiei trebuie să fie clară, cu aplicabilitate la fiecare elev
care repetă cel puţin o dată aceeaşi clasă, în cadrul aceleiaşi şcoli, sau
care repetă aceeaşi clasă când se transferă de la o şcoală la alta.
Standarde de
Numărul maxim de clase repetate permise (stabilit de autorităţile
calitate şi limite
educaţionale pentru diferitele niveluri de educaţie) poate fi variabil, fapt
care determină precauţii în compararea datelor între sistemele de
educaţie din diferite ţări.

Denumirea 2. Rata repetenţiei


indicatorului
Proporţia de elevi dintr-o cohortă înscrişi într-o anumită clasă şi an şcolar
Definiţie
care studiază în aceeaşi clasă în anul şcolar următor.
Indicatorul măsoară fenomenul repetenţiei, permiţând evaluarea
eficienţei interne a sistemului de educaţie. Acesta este totodată un
Scop
indicator important pentru analiza şi proiectarea fluxurilor de elevi în
cadrul unui nivel de educaţie.
Simbol R
Se împarte numărul de repetenţi dintr-o anumită clasă în anul şcolar t+1
Metoda de calcul la numărul de elevi din aceeaşi cohortă, cuprinşi în aceeaşi clasă, în anul
şcolar precedent t.
rti = Rt+1i / EtI
unde:
Formula de calcul rti – rata repetenţiei în clasa i în anul şcolar t;
Rt+1i - numărul elevilor care repetă clasa I în anul şcolar t+1;
Eti - numărul elevilor înscrişi în clasa i în anul şcolar t.
Numărul elevilor înscrişi pe clase în anul şcolar t şi numărul repetenţilor
Date necesare
din aceeaşi cohortă pe clase pentru anul şcolar t+1.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Rata ideală a repetenţiei trebuie să se apropie de 0; o rată ridicată a
repetenţiei evidenţiază serioase probleme privind eficienţa internă a
Interpretare sistemului de educaţie. Când facem comparaţii între clase, cauzele pot
indica anumite clase unde există un înalt nivel de repetenţie, fapt ce
necesită un studiu mai aprofundat al motivelor şi posibilelor remedii.
Standarde de Ca şi alţi indicatori privind şcolarizarea copiilor (rata promovării şi a
calitate şi limite abandonului), rata repetenţiei derivă din analiza datelor cu privire la

85
cuprindere şi repetenţie, pe clase, pentru doi ani consecutivi. Trebuie
avut grijă ca aceste date să fie sigure în termenii acoperirii întregii durate,
pe clase (analiză de cohortă). O atenţie specială trebuie acordată
diminuării anumitor erori cum ar fi: supraraportarea cuprinderii,
repetenţiei (în special în clasa I); distincţia incorectă între noii intraţi şi
repetenţi, transferul elevilor între clase şi şcoli.
Numărul maxim de clase repetate permise (stabilit de autorităţile
educaţionale pentru diferitele niveluri de educaţie) poate fi variabil, fapt
care determină precauţii în compararea datelor între sistemele de
educaţie din diferite ţări.

Denumirea 3. Rata de supravieţuire pe clase


indicatorului
Procentul dintr-o cohortă de elevi înscrişi în prima clasă a unui anumit
Definiţie nivel de educaţie, într-un anumit an şcolar, care se aşteaptă să ajungă,
succesiv, în fiecare clasă.
Rata de supravieţuire măsoară puterea de reţinere şi eficienţa internă a
Scop unui sistem educaţional. De asemenea, ilustrează situaţia reţinerii elevilor
(studenţilor) de la clasă la clasă şi mărimea abandonului şcolar pe clase.
Simbol RS
Se împarte numărul total al elevilor dintr-o cohortă şcolară care intră
succesiv în fiecare clasă a unui anumit nivel de educaţie la numărul
Metoda de calcul
elevilor din cohorta şcolară iniţială (de exemplu acei copii care au intrat în
clasa întâi) şi se înmulţeşte cu 100.
RSkg,i = ( mt=1Ptg,i / Ekg) * 100
unde:
Ptg,i = Et+1g,i+1 - Rt+1g,i+1;
i = clasa (1,2,3, …n); t = anul (1,2,3,…m); g = elev-cohortă;
RSkg,i – rata de supravieţuire a elevilor cohortei g în clasa i pentru anul de
Formula de calcul referinţă k;
Ekg – numărul total al elevilor care aparţin cohortei g în anul de referinţă
k;
Ptg,i – elevii promovaţi din Ekg care intră în clasele succesive i de-a lungul
anilor succesivi t;
Rt i – numărul elevilor care repetă clasa i în anul şcolar t.
Numărul elevilor cuprinşi, pe clase, pentru doi ani consecutivi (anul t şi
Date necesare
anul t+1); numărul elevilor repetenţi, pe clase, pentru anul t+1.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă.
agregare
Rata de supravieţuire care se apropie de 100% indică un nivel înalt al
reţinerii în şcoală şi o incidenţă scăzută a abandonului. Rata de
supravieţuire poate varia de la clasă la clasă oferind indicaţii despre
acele clase cu un nivel relativ mai mare sau mai mic de abandon.
Interpretare Distincţia între rata de supravieţuire cu sau fără repetenţie este necesară
pentru compararea amploarei pierderilor determinate de abandon sau
repetenţie. Rata de supravieţuire la clasa finală a învăţământului primar
este în mod special importantă deoarece aceasta este considerată ca
cerinţă minimă pentru alfabetizare.
Acest indicator depinde de acurateţea datelor privind înscrierea şcolară şi
repetenţia (pe ani de studiu şi clase).
Standarde de
Indicatorul trebuie utilizat cu precauţie în comparaţiile datelor între diferite
calitate şi limite ţări, deoarece calcularea sa este folosită în estimarea prin modele de
analiză pe cohorte, operaţie care are la bază ipoteze diferite.

Denumirea 4. Rata abandonului şcolar

86
indicatorului
Diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi cel
Definiţie aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar, exprimată ca raport
procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar.
Indicatorul măsoară fenomenul abandonului şcolar, permiţând evaluarea
eficienţei interne a sistemului de educaţie. Acesta este totodată un
Scop
indicator important pentru analizarea şi proiectarea fluxurilor de elevi în
cadrul unui nivel de educaţie.
Simbol RA
Se face diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar
şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar şi se împarte la
Metoda de calcul
numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar, apoi se înmulţeşte cu
100.
RA th = Dth / Nth
unde:
RA th – rata abandonului şcolar în anul şcolar t , în nivelul h de educaţie;
Dth - diferenţa între totalul populaţiei şcolare înregistrată la începutul
anului şcolar şi a celei aflate în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar în
Formula de calcul anul şcolar t, în nivelul h de educaţie;
Nth - numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar în anul şcolar t, în
nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal).
Numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi numărul elevilor în
Date necesare
evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe, niveluri de
agregare educaţie.
Rata ideală a abandonului trebuie să se apropie de 0; o rată ridicată a
Interpretare abandonului evidenţiază serioase probleme privind eficienţa internă a
sistemului de educaţie.
Ca şi alţi indicatori privind şcolarizarea copiilor (rata promovării şi a
Standarde de
repetenţiei), rata abandonului derivă din analiza datelor cu privire la
calitate şi limite
cuprindere şi abandon şcolar.

Denumirea 5. Coeficientul de eficienţă


indicatorului
Numărul ideal (optim) de ani-elev necesari (în absenţa repetenţiei sau
abandonului) unei anumite cohorte şcolare pentru absolvirea unui nivel
Definiţie de educaţie, exprimat ca raport procentual din numărul real de ani-elev
necesari pentru a produce acelaşi număr de absolvenţi.
Un an şcolar petrecut într-o clasă de un elev este calculat ca an-elev.
Este un indicator al eficienţei interne a sistemului de educaţie care
Scop sintetizează consecinţele repetenţiei şi abandonului asupra eficienţei
procesului educativ în producerea de absolvenţi.
Simbol CE
Se împarte numărul de elev-ani ideal (optim), necesar pentru a produce
un număr de absolvenţi dintr-o anumită cohortă şcolară corespunzătoare
Metoda de calcul
unui nivel de educaţie la numărul actual de elevi-ani necesari pentru a
produce acelaşi număr de absolvenţi şi se înmulţeşte cu 100.

87
n k

A
j n
gj *n
CE g  *100
n  k  n k 
 Agj * j    Abgj * j 
 jn   j 1 
unde:
CEg – coeficientul de eficienţă pentru cohorta de elevi g;
Formula de calcul Ag,n – numărul de elevi absolvenţi din cohorta g la finalul clasei n după n
ani de studii (fără repetare) ;
Ag,j – numărul de elevi absolvenţi din cohorta g la finalul clasei n după j
ani de studii;
Abg.j - numărul de elevi (din cohorta g) care au abandonat după j ani de
studii;
k reprezintă numărul de repetări permise; n este durata normală a
studiilor pentru un nivel de educaţie; g - cohorta de elevi; j – numărul de
ani de studii.
Numărul de absolvenţi şi de abandonuri de-a lungul anilor de studii.
Aceste date pot fi obţinute prin utilizarea modelului cohortelor
Date necesare reconstruite fiind necesare date privind numărul de elevi înscrişi pentru
doi ani consecutivi (anul t şi anul t+1), numărul de repetenţi pe clase
pentru anul t+1 şi numărul de absolvenţi pentru anul t.
Surse de date INS, MEC
Nivelul de Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie,
agregare sexe.
Un coeficient de eficienţă care se apropie de 100% indică un nivel înalt
de eficienţă internă şi pierderi reduse cauzate de repetenţie sau
Interpretare abandon. Un coeficient de eficienţă mai mic de 100% semnalează
ineficienţă datorită repetenţiei sau abandonului. Rata ideală (optimă)
intrări-ieşiri este unitatea (1).
Acest indicator depinde de acurateţea datelor privind cuprinderea şcolară
şi repetenţia (pe unităţi de timp şi clase).
Cum acest indicator este de obicei derivat, utilizând modele de analiză a
cohortelor construite pe ipoteze diferite, şi datorită naturii sale extrem de
sintetice, este necesară luarea unor precauţii în comparaţiile între
sistemele educaţionale ale diferitelor ţări. Conceptual, eficienţa
economică şi utilizarea resurselor sunt optime atunci când cea mai mare
parte a elevilor finalizează un anumit ciclu de studii în perioada prescrisă,
Standarde de ceea ce nu implică şi un nivel înalt al rezultatelor. De asemenea, conform
calitate şi limite acestei metode de calcul, abandonul timpuriu reduce eficienţa internă în
mai mică măsură în comparaţie cu abandonul intervenit în clasele mai
mari. Aceasta înseamnă că eficienţa din punct de vedere economic poate
fi în contradicţie cu obiectivele educaţionale care urmăresc să reţină
copiii în şcoală cât mai mult posibil sau cel puţin până în momentul în
care au reuşit să obţină competenţe şi deprinderi de bază.
Trebuie avute în vedere diferenţele existente între reglementările fiecărei
ţări în ceea ce priveşte repetenţia în realizarea oricărei comparaţii inter-
ţări.

88
Denumirea 6. Numărul mediu de ani – intrare pe absolvent
indicatorului
Numărul de elevi-ani estimat, necesar elevilor dintr-o anumită cohortă
pentru a absolvi un anumit nivel de educaţie, ţinând cont de elevii-ani
Definiţie
pierduţi datorită abandonului şi repetenţiei.
Un an şcolar petrecut de un elev într-o clasă este egal cu un elev-an.
Evaluarea nivelului eficienţei interne a educaţiei în termenii numărului
Scop
mediu estimat de ani necesari a fi investiţi în producerea unui absolvent.
Simbol AIA
Se împarte numărul total de elevii-ani utilizaţi de elevii-cohortă
(absolvenţi şi elevi care cu abandonat şcoala) dintr-un anumit nivel de
Metoda de calcul
educaţie la suma succesivelor grupuri de absolvenţi de-a lungul aceleiaşi
cohorte.

n  k  n  k 
 g , j    Ag , j *
A * j j
AIAg     j 1 
jn
nk

 Ag , j
Formula de calcul jn
unde:
AIAg – ani-intrare pe absolvent (pentru absolvenţii aparţinând cohortei g);
Ag,j – absolvenţii cohortei g după j ani de studii;
k – numărul de clase (sau durata unui nivel de educaţie) ;
k denotă numărul de repetenţii permise; n durata normală a studiilor unui
nivel de educaţie; g elev-cohortă; j numărul de ani de studii.
Numărul total de elev-ani necesari unui elev-cohortă şi numărul total de
absolvenţi din aceiaşi cohortă. Datele pot fi obţinute utilizând modelul
Date necesare cohortei reconstruite care necesită date privind cuprinderea elevilor, pe
clase, pentru doi ani consecutivi (anii t şi t+1); numărul de repetenţi, pe
clase, pentru anul t+1 şi numărul de absolvenţi pentru anul t.
Surse de date INS, MEC
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, nivel de educaţie, sexe.
agregare
Cu cât valoarea indicatorului este mai apropiată de numărul teoretic de
clase (sau durată) a unui anumit nivel de educaţie, cu atât eficienţa
Interpretare internă este mai ridicată şi efectele datorate repetenţiei şi abandonului
sunt mai reduse. Un număr ridicat de elev-ani per absolvenţi, comparativ
cu durata normală, reflectă irosirea resurselor şi ineficienţa.
Deoarece calcularea acestui indicator se bazează pe ratele cu privire la
fluxurile de elevi, încrederea în aceste date depinde de corectitudinea
datelor cu privire la numărul de elevi înscrişi şi repetenţi, în termenii
acoperirii întregii perioade şi la toate clasele. Diferenţele în
reglementările naţionale cu privire la numărul de repetenţii permise
constituie un aspect de luat în calcul în utilizarea acestui indicator în
comparaţiile între ţări.
Conceptual, a avea mai mulţi elevi absolvenţi în durata prescrisă a unui
Standarde de
nivel de educaţie este optim din punct de vedere al eficienţei economice
calitate şi limite şi utilizării resurselor, dar aceasta nu implică, în mod necesar, şi
atingerea obiectivelor învăţării. De asemenea, în conformitate cu această
metodă de calcul, abandonul timpuriu (în clasele mici) poate avea ca
rezultat o eficienţă internă mai înaltă decât în cazul abandonului târziu (în
clasele superioare). Aceasta înseamnă că eficienţa economică poate fi în
contradicţie cu obiectivul educaţional de menţinere a elevilor în şcoală
până la clasele superioare, când pot achiziţiona cunoştinţele şi
deprinderile necesare.

89
3.3. Indicatori de nivel/performanţă

Denumirea 1. Rezultatele elevilor la evaluările naţionale şi internaţionale (PISA,


indicatorului TIMSS, PIRLS) şi la examene de absolvire
Nivelul performanţelor elevilor la diferite discipline exprimat prin
Definiţie rezultatele la teste de evaluare naţionale şi internaţionale şi la examenele
de absolvire.
- Măsurarea nivelului de performanţă atins de elevi din diferite clase la
diverse discipline şcolare prin evaluări internaţionale realizate pe
Scop baza unor instrumente standardizate.
- Măsurarea nivelului de performanţă al elevilor la examenele de
absolvire.
- Rezultatele obţinute de elevii cărora li s-a administrat testul, cuprinşi
Date necesare în eşantion.
- Rezultatele elevilor la examenele de absolvire.
Surse de date IEA, OECD, MEC
Nivelul de Rezultatele sunt structurate pe ţări, clase, discipline, sexe, tipuri de
agregare examene.
- Rezultatele obţinute de elevii dintr-o anumită ţară cărora li s-a
administrat un test la o anumită disciplină se compară cu media
internaţională.
- Rezultatele obţinute de elevi la evaluări naţionale pe diferite
discipline sau la examenele de absolvire evidenţiază nivelul de
performanţă atins de elevi la un anumit moment şi servesc la
ierarhizare, selecţie, certificare
Pe baza rezultatelor obţinute la evaluările internaţionale PISA, de
Interpretare exemplu, se poate calcula :
- Procentul elevilor care se situează la nivelul 1 sau mai jos pe scara
PISA privind performanţele în domeniul cititului;
- Distribuţia şi performanţa medie a elevilor, pe ţară, pe scara PISA, în
domeniul cititului;
- Distribuţia şi performanţa medie a elevilor, pe ţară, pe scara PISA,
privind iniţierea în domeniul matematicii;
- Distribuţia şi performanţa medie a elevilor, pe ţară, pe scara PISA,
privind iniţierea în domeniul ştiinţelor.
În evaluările naţionale şi internaţionale, corectitudinea evaluării depinde
de reprezentativitatea eşantionului de elevi cuprins în anchetă, calitatea
instrumentelor de evaluare şi respectarea condiţiilor de aplicare.
Rezultatele evaluărilor internaţionale pot fi influenţate de: diferenţele care
Standarde de
există între ţări în ceea ce priveşte curriculum, modalitatea de aplicare a
calitate şi limite
testelor, gradul de familiarizare a elevilor cu metodele de evaluare prin
teste.
Rezultatele evaluărilor internaţionale nu oferă, cu necesitate, informaţii
pentru aprecierea calităţii sistemelor de învăţământ.

90
Denumirea 2. Ponderea elevilor care studiază o limbă modernă
indicatorului
Definiţia Numărul de elevi care studiază o limbă modernă (franceză, engleză,
germană, italiană, spaniolă etc.) ca expresie procentuală din numărul total
de elevi.
Scop Indicatorul măsoară proporţia elevilor care studiază o limbă modernă.
Simbolul NLM
Metoda de calcul Raportul dintre numărul de elevi care studiază o limbă modernă şi numărul
total de elevi într-un an şcolar şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul NLMh = NLMth /Nth *100
unde:
NLMh – ponderea elevilor care studiază o limbă modernă din numărul total
de elevi, în nivelul h de educaţie;
NLMth - numărul elevilor care studiază o limbă modernă, în anul şcolar t,
în nivelul h de educaţie;
Nth - numărul total de elevi, în anul şcolar t, în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal).
Date necesare Numărul de elevi care studiază o limbă modernă(franceză, engleză,
germană, italiană, spaniolă etc.) şi numărul total de elevi într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea O valoare mare a ponderii elevilor care studiază o limbă modernă din
indicatorului numărul total de elevi exprimă deschiderea elevilor la comunicare şi la
valorile culturale ale altor naţiuni.
Standarde de Acest indicator nu relevă şi calitatea procesului de învăţare a unei limbi
calitate şi limite moderne.

Denumirea 3. Ponderea elevilor care studiază două sau mai multe limbi
indicatorului moderne
Definiţia Numărul de elevi care studiază două sau mai multe limbi moderne
(franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă etc.) ca expresie
procentuală din numărul total de elevi.
Scop Indicatorul măsoară proporţia elevilor care studiază două sau mai multe
limbi moderne
Simbolul NMM
Metoda de calcul Raportul dintre numărul de elevi care studiază două sau mai multe limbi
moderne şi numărul total de elevi într-un an şcolar şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul NMMh = NMMth /Nth *100
unde:
NMMh – ponderea elevilor care studiază două sau mai multe limbi
moderne din numărul total de elevi, în nivelul h de educaţie;
NMMth - numărul elevilor care studiază două sau mai multe limbi moderne,
în anul şcolar t, în nivelul h de educaţie;
Nth - numărul total de elevi, în anul şcolar t, în nivelul h de educaţie;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal).

Date necesare Numărul de elevi care studiază două sau mai multe limbi moderne

91
(franceză, engleză, germană, italiană, spaniolă etc.) şi numărul total de
elevi într-un an şcolar.

Surse de date INS


Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretarea O valoare mare a ponderii elevilor care studiază două sau mai multe limbi
indicatorului moderne din numărul total de elevi exprimă deschiderea elevilor la
comunicare şi la valorile culturale ale altor naţiuni.
Standarde de Acest indicator relevă interesul elevilor pentru studiul limbilor moderne.
calitate şi limite

4. INDICATORI PRIVIND REZULTATELE SISTEMULUI DE EDUCAŢIE

Denumirea 1. Rata de absolvire


indicatorului
Procentul absolvenţilor unui anumit nivel de educaţie din totalul populaţiei
Definiţie
în vârstă teoretică de absolvire specifică nivelului respectiv de educaţie.
Este un indicator care reflectă calitatea şi eficienţa internă a sistemului de
Scop
educaţie, dar şi rezultatele acestuia.
Simbol RABS
Se împarte numărul de absolvenţi ai unui anumit nivel de educaţie la
Metoda de calcul populaţia totală care are vârsta teoretică de absolvire a nivelului respectiv
de educaţie şi se înmulţeşte cu 100.
RABSth = (ABSth /Ptv) * 100
unde:
RABSth – rata absolvenţilor unui anumit nivel de educaţie h în anul şcolar
t;
ABSth – numărul absolvenţilor unui anumit nivel de educaţie h în anul
şcolar t;
Formula de calcul
Ptv – populaţia de vârstă teoretică de absolvire v corespunzătoare nivelului
respectiv de educaţie în anul şcolar t;
h – reprezintă un anumit nivel educaţional, conform clasificării
ISCED 97 (ISCED 0 - preşcolar, ISCED 1 - primar, ISCED 2 - gimnazial,
ISCED 3 – liceal şi profesional, ISCED 4- postliceal).

Numărul absolvenţilor unui anumit nivel de educaţie şi populaţia în vârstă


Date necesare
teoretică de absolvire a nivelului respectiv într-un an şcolar.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, niveluri de educaţie, sexe.
agregare
O rată ridicată de finalizare a studiilor (de absolvire) reflectă eficienţa
sistemului de educaţie. De asemenea, evidenţiază o mai mare posibilitate
Interpretare de tranziţie în nivelurile superioare de educaţie.
Indicatorul este mai relevant dacă este interpretat în complementaritate cu
rata abandonului.

92
Rata absolvenţilor diferitelor niveluri de educaţie trebuie să cuprindă atât
elevii din învăţământul public, cât şi din cel particular.
Este necesară luarea unor precauţii în comparaţiile între sistemele
educaţionale ale diferitelor ţări dat fiind durata diferită a nivelurilor de
educaţie. Din punct de vedere conceptual, eficienţa economică şi
utilizarea resurselor sunt optime atunci când cea mai mare parte a elevilor
finalizează un anumit ciclu de studii în perioada prescrisă, ceea ce nu
Standarde de
implică cu necesitate şi un nivel înalt al rezultatelor.
calitate şi limite
Statisticile internaţionale consideră absolvenţi numai elevii care au
promovat examenele finale corespunzătoare diferitelor niveluri de
educaţie.
Se poate calcula şi indicatorul procentul absolvenţilor unui anumit nivel de
educaţie (cu sau fără examen de absolvire) din numărul elevilor înscrişi la
începutul unui anumit an şcolar în clasa finală a nivelului respectiv de
educaţie.

Denumirea 2. Ponderea populaţiei în vârstă de 20-24 ani care a absolvit cel puţin
indicatorului învăţământul secundar superior
Definiţie Proporţia tinerilor în vârstă de 20-24 ani cu nivel de educaţie cel puţin
mediu în numărul total al tinerilor de aceeaşi vârstă, exprimată procentual.
Scop Măsoară frecvenţa tinerilor de 20-24 ani cu nivel de învăţământ mediu de
educaţie faţă de numărul total al tinerilor de aceeaşi vârstă.
Simbol Nivmmed20-24
Metoda de calcul Se împarte numărul tinerilor de 20-24 ani care au absolvit cel puţin nivelul
educaţional mediu (nivel educaţional secundar superior şi post-secundar
non-terţiar) la numărul total de tineri de 20-24 ani şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Nivmmed20-24 = Pmmed20-24 / P20-24 *100
unde:
Nivmmed20-24 - proporţia tinerilor în vârstă de 20-24 ani cu nivel de educaţie
cel puţin mediu în numărul total al tinerilor în vârstă de 20-24
ani;
Pmmed20-24 - numărul tinerilor în vârstă de 20-24 ani, absolvenţi de cel puţin
de nivel educaţional mediu;
P20-24 - numărul total al tinerilor în vârstă de 20-24 ani.
Date necesare Numărul tinerilor în vârstă de 20-24 ani, care au absolvit cel puţin nivelul
educaţional mediu (nivel educaţional secundar superior şi post-secundar
non-terţiar) şi numărul total al tinerilor în vârstă de 20-24 ani.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, sexe.
agregare
Interpretare Nivelul acestui indicator reflectă eficienţa politicilor naţionale în domeniul
educaţiei.
Standarde de Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
calitate şi limite baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.
OECD operează şi cu indicatorul ponderea populaţiei în vârstă de 22 de
ani care a absolvit cel puţin învăţământul secundar superior, calculat din
totalul populaţiei în vârstă de 22 ani.

93
Denumirea 3. Ponderea populaţiei de 15-64 ani după nivelul de educaţie
indicatorului
Definiţie Proporţia persoanelor în vârstă de 15-64 ani, în funcţie de nivelul de
educaţie, în numărul total al persoanelor de aceeaşi vârstă, exprimată
procentual.
Scop Evidenţiază repartizarea populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani) după
nivelul de educaţie.
Simbol Nivi15-64
Metoda de calcul Se împarte numărul persoanelor în vârstă de 15-64 ani, cu un anumit
nivelul de educaţie (scăzut, mediu, superior) la numărul total al
persoanelor de 15-64 ani şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Nivi15-64 = Pnivi15-64 / P15-64*100
unde:
Nivi15-64 – proporţia persoanelor în vârstă de 15-64 ani cu nivel de
educaţie i;
Pnivi15-64 - pumărul persoanelor în vârstă de 15-64 ani cu nivel de
educaţie i;
i – nivel de educaţie (scăzut: fără şcoală absolvită, primar, secundar
inferior, mediu: secundar superior şi post-secundar non-terţiar şi superior:
de scurtă şi lungă durată, post-universitar) ;
P15-64 - numărul total al persoanelor în vârstă de 15-64 ani.
Date necesare Numărul total al persoanelor în vârstă de 15 -64 ani, numărul persoanelor
în vârstă de 15 -64 ani cu nivel de instruire scăzut (fără şcoală absolvită,
primar, secundar inferior), numărul persoanelor în vârstă de 15 -64 ani cu
nivel de instruire mediu (secundar superior şi post-secundar non-terţiar) şi
numărul persoanelor în vârstă de 15 -64 ani cu nivel de instruire superior
(de scurtă şi lungă durată, post-universitar).
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, sexe.
agregare
Interpretare Un grad mai înalt de calificare al persoanelor presupune atragerea lor
eficientă pe piaţa muncii.
Standarde de Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
calitate şi limite baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 4. Ponderea absolvenţilor în domeniul matematicii, ştiinţei şi


indicatorului tehnologiei
Numărul de absolvenţi ai învăţământului superior (terţiar) în domeniul
Definiţie matematicii, ştiinţei şi tehnologiei, ca expresie procentuală din totalul
absolvenţilor din învăţământul superior dintr-un an universitar.
Scop Este un indicator care reflectă nivelul de absolvire în aceste domenii.
Simbol AMST
Se împarte numărul de absolvenţi ai învăţământului superior (terţiar) în
Metoda de calcul domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei la numărul total al absolvenţilor
din învăţământul superior, iar rezultatul se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul AMST = (ASTt / At) * 100
unde:
AMST - ponderea absolvenţilor învăţământului superior (terţiar) în
domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei;

94
AMSTt - numărul de absolvenţi ai învăţământului superior (terţiar) în
domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei, în anul universitar t;
At - numărul total al absolvenţilor din învăţământul superior, în anul
universitar t.
Numărul de absolvenţi ai învăţământului superior (terţiar) în domeniul
matematicii, ştiinţei şi tehnologiei şi numărul total al absolvenţilor din
învăţământul superior, în anul universitar t.
Pe baza datelor privind numărul de absolvenţi ai învăţământului superior
Date necesare
în domeniul matematicii, ştiinţei şi tehnologiei şi a celor referitoare la
numărul populaţiei în vârstă de 20-29 ani se poate calcula şi indicatorul:
numărul de absolvenţi ai învăţământului terţiar în domeniul matematicii,
ştiinţei şi tehnologiei la 1000 de locuitori în vârstă de 20-29 ani.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, sexe.
agregare
Un nivel înalt al indicatorului reflectă prioritatea acordată dezvoltării
Interpretare
economice în aceste domenii.
Datele trebuie să includă atât studenţii din învăţământul public, cât şi
Standarde de
particular.
calitate şi limite

Denumirea 5. Rata de alfabetizare a adulţilor (15 ani şi peste)


indicatorului
Numărul persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste care pot citi, scrie şi
înţelege propoziţii simple, ca expresie procentuală din populaţia totală în
vârstă de 15 ani şi peste, într-un an şcolar. În general, termenul de
alfabetizare include, de asemenea, cunoştinţe de numeraţie, competenţe
Definiţie
de a face calcule aritmetice simple. Rata de alfabetizare a adulţilor
reuneşte rezultatele cumulate ale educaţiei de nivel primar şi ale
programelor de alfabetizare a adulţilor.

Rata de alfabetizare pentru populaţia în vârstă de 15 ani şi peste oferă o


imagine generală asupra eficacităţii sistemului de educaţie şi a măsurilor
de alfabetizare a populaţiei adulte. Alfabetizarea reprezintă un potenţial
Scop
pentru dezvoltarea intelectuală viitoare a unei persoane, dar şi pentru
accesul acesteia la dezvoltarea socio-economică şi culturală a unei
societăţi.
Simbol RAA
Se împarte numărul persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste care sunt
Metoda de calcul alfabetizate la populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste şi se înmulţeşte
cu 100.
RAAt15+ = (AAt15+ / Pt15+) * 100
unde:
RAAt15+ – rata de alfabetizare a persoanelor în vârstă de 15 ani şi peste, în
Formula de calcul anul şcolar t;
AAt15+ – populaţia adultă alfabetizată în vârstă de 15 ani şi peste, în anul
şcolar t;
Pt15+ – populaţia adultă în vârstă de 15 ani şi peste, în anul t.
Populaţia adultă alfabetizată în vârstă de 15 ani şi peste şi populaţia
Date necesare
adultă în vârstă de 15 ani şi peste, în anul t.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare

95
O rată înaltă de alfabetizare în această grupă de vârstă sugerează un
nivel ridicat de participare şi de retenţie în educaţia de nivel primar şi/sau
programe de alfabetizare a adulţilor, care au permis unei largi proporţii a
populaţiei de a obţine abilităţi de scris, citit, socotit. Se obişnuieşte ca
Interpretare
ratele de alfabetizare să fie prezentate şi analizate împreună cu cifrele
absolute de adulţi analfabeţi, deoarece trebuie luate în calcul fenomenele
modificărilor demografice.
Indicatorul reflectă şi cererea de educaţie.
Rata de alfabetizare nu poate depăşi 100%. Este important ca măsurarea
acestei rate să se alinieze definiţiei din standardele internaţionale şi ca
administrarea testelor privind alfabetizarea să se realizeze pe eşantioane,
pentru a verifica şi îmbunătăţi calitatea statisticilor privind acest aspect.
Unele ţări aplică criterii şi definiţii pentru alfabetizaţi (analfabeţi), diferite de
Standarde de
standardele internaţionale, sau consideră persoanele neşcolarizate ca
calitate şi limite
fiind analfabete. Pot apărea erori în determinarea acestui indicator,
datorate unor metodologii diferite utilizate pentru identificarea celor
alfabetizaţi (analfabeţi) în timpul recensămintelor populaţiei. Este de
menţionat că o persoană este înregistrată ca alfabetizată numai pe baza
propriei declaraţii.

Denumirea 6. Rata de alfabetizare a populaţiei în vârstă de 15 – 24 ani


indicatorului
Numărul persoanelor în vârstă de 15-24 ani care pot citi, scrie şi înţelege
Definiţie propoziţii simple, ca expresie procentuală din populaţia totală din această
grupă de vârstă.
Rata de alfabetizare pentru grupa de vârstă 15 - 24 ani are o semnificaţie
aparte în reflectarea rezultatelor recente ale sistemului educaţiei de bază,
Scop
furnizând o imagine generală asupra eficacităţii învăţământului primar.
Indicatorul reflectă şi cererea de educaţie.
Simbol RA 15-24
Se împarte numărul persoanelor în vârstă de 15 –24 de ani care sunt
Metoda de calcul alfabetizate la populaţia totală corespunzătoare acestei grupe de vârstă şi
se înmulţeşte cu 100.
RAt15-24 = (At15-24 / Pt15-24)* 100
unde:
Formula de calcul RAt15-24 – rata de alfabetizare a persoanelor în vârstă de 15-24 ani în anul t;
At15-24 – populaţia alfabetizată în vârstă de 15-24 ani în anul t;
Pt15-24 – populaţia în vârstă de 15-24 ani în anul t.
Populaţia alfabetizată în vârstă de 15-24 ani şi populaţia în vârstă de 15-24
Date necesare
ani în anul t.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
O rată înaltă de alfabetizare în această grupă de vârstă sugerează un nivel
ridicat de participare şi de retenţie în educaţia de nivel primar şi eficacitate
în achiziţiile competenţelor de bază privind scrisul şi cititul. Deoarece
Interpretare persoanele care aparţin acestei grupe de vârstă sunt pe punctul de a intra
în viaţa adultă, monitorizarea nivelelor lor de alfabetizare este foarte
importantă pentru politicile naţionale în domeniul resurselor umane, cât şi
pentru estimarea şi prognoza evoluţiei alfabetizării adulţilor.
Standarde de Rata de alfabetizare nu poate depăşi 100%. Este important ca măsurarea
calitate acestei rate să se alinieze definiţiei din standardele internaţionale şi ca
administrarea testelor privind alfabetizarea să se realizeze pe eşantioane

96
pentru a verifica şi îmbunătăţi calitatea statisticilor privind acest aspect.
Unele ţări aplică criterii şi definiţii ale alfabetizării (analfabetismului) diferite
de standardele internaţionale sau consideră persoanele neşcolarizate ca
fiind analfabete.
Pot apărea erori în determinarea acestui indicator, datorate unor
metodologii diferite utilizate pentru identificarea celor alfabetizaţi
(analfabeţi) în timpul recensămintelor populaţiei. Este de menţionat că o
persoană este înregistrată ca alfabetizată numai pe baza propriei declaraţii.

Denumire 7. Indicele parităţii alfabetizării (raportul ratelor de alfabetizare femei /


bărbaţi)
Raportul ratelor alfabetizării adulţilor femei - bărbaţi măsoară progresul
Definiţie spre atingerea echităţii de gen în alfabetizare şi nivelul ofertei de educaţie
disponibile pentru femei, în relaţie cu nivelul ofertei pentru bărbaţi.
Acest indicator este semnificativ pentru evidenţierea poziţiei femeii în
Scop
societate.
Simbol IPAG
Metoda de calcul Se împarte rata femeilor alfabetizate la rata bărbaţilor alfabetizaţi.
IPAGt15+ = RAFt15+ / RABt15+
unde:
Formula de calcul IPAGt15+ – indicele parităţii alfabetizării pe sexe;
RAFt15+ – rata alfabetizării femeilor în vârstă de 15 ani şi peste, în anul t;
RABt15+ - rata alfabetizării bărbaţilor în vârstă de 15 ani şi peste, în anul t.
Date necesare Rata alfabetizării femeilor şi bărbaţilor în vârstă de 15 ani şi peste în anul t.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă.
agregare
Atunci când indexul parităţii alfabetizării pe sexe are o valoare egală cu 1,
ratele alfabetizării femeilor şi bărbaţilor sunt egale. O valoare mai mică de
indică faptul că, în mod proporţional, mai puţine femei decât bărbaţi au
Interpretare deprinderile corespunzătoare alfabetizării de bază. În acelaşi timp, o
valoare care depăşeşte 1 indică faptul că, în mod proporţional, mai puţini
bărbaţi decât femei au deprinderile corespunzătoare alfabetizării de bază.

În afară de armonizarea măsurării alfabetizării cu definiţia şi standardele


internaţionale şi administrarea de teste de alfabetizare, pentru a creşte
calitatea statisticilor privind alfabetizarea, trebuie să ne asigurăm şi de
faptul că ratele de alfabetizare pentru bărbaţi şi femei utilizate în calcularea
acestui indice se referă la aceleaşi categorii de populaţie (urban /rural,
Standarde de grupe de vârstă etc.).
calitate şi limite Trebuie menţionat că indicele parităţii alfabetizării pe sexe poate fi afectat
de diferenţele privind speranţa de viaţă la femei şi bărbaţi, în special pentru
grupele de vârstă înaintate, în ţările unde durata medie de viaţă a femeilor
este mai mare decât a bărbaţilor. În aceste cazuri, trebuie ca indicele să fie
calculat pe grupe de vârstă.

Denumire 8. Numărul adulţilor analfabeţi


Definiţie Populaţia în vârstă de 15 ani şi peste care nu poate citi, scrie şi înţelege

97
propoziţii simple.
Identificarea mărimii şi, dacă este posibil, caracteristicile populaţiei
analfabete de 15 ani şi peste care trebuie să constituie ţinta politicilor şi
Scop
programelor de alfabetizare a adulţilor.
Reflectă şi cererea de educaţie.
Simbol NAanf
Se utilizează datele referitoare la analfabeţi culese cu ocazia
Metoda de calcul recensămintelor sau se scade numărul de adulţi alfabetizaţi din totalul
populaţiei în vârstă de 15 ani şi peste.
Formula de calcul -
Date necesare Populaţia şi numărul de analfabeţi în vârstă de 15 ani şi peste, pe sexe.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă.
agregare
Un număr mare de populaţie analfabetă exprimă nevoia generalizării sau
extinderii educaţiei primare şi a programelor de alfabetizare a adulţilor.
Dezagregarea pe arii geografice poate arăta zonele care au nevoie de
Interpretare
eforturi de alfabetizare mai mari. De asemenea, când numărul de
analfabeţi pe anumite categorii de vârstă şi sexe este mai mare eforturile
trebuie orientate prioritar către acestea.
Este necesară alinierea tuturor măsurătorilor alfabetizării cu definiţia şi
standardele internaţionale şi administrarea de teste de alfabetizare pentru
a creşte calitatea statisticilor privind alfabetizarea.
Unele ţări aplică criterii şi definiţii ale alfabetizării diferite de standardele
Standarde de internaţionale sau consideră persoanele neşcolarizate ca fiind analfabete.
calitate Pot apărea erori în determinarea acestui indicator, datorate unor
metodologii diferite utilizate pentru identificarea celor alfabetizaţi
(analfabeţi) în timpul recensămintelor populaţiei. Este de menţionat că o
persoană este înregistrată ca alfabetizată numai pe baza propriei
declaraţii.

5. INDICATORI PRIVIND REZULTATELE EDUCAŢIEI ŞI FORMĂRII PROFESIONALE PE


PIAŢA MUNCII (EFICIENŢĂ EXTERNĂ) ŞI CALITATEA FORŢEI DE MUNCĂ

Denumirea 1. Ponderea populaţiei active (15-64 ani), pe niveluri de educaţie


indicatorului
Definiţie Proporţia persoanelor active în vârstă de 15-64 ani, pe niveluri de educaţie,
în numărul total al persoanelor active de aceeaşi vârstă, exprimată
procentual.
Scop Evidenţiază repartizarea populaţiei active în vârstă de muncă (15-64 ani)
după nivelul de educaţie.
Simbol Nivacti15-64
Metoda de calcul Se împarte numărul persoanelor active în vârstă de 15-64 ani, cu un
anumit nivel de educaţie (scăzut, mediu, superior) la numărul total al
persoanelor active în vârstă de 15-64 ani şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Nivacti15-64 = Pnivacti15-64 / Pact15-64*100
unde:
Nivacti15-64 – proporţia persoanelor active în vârstă de 15-64 ani cu nivel de
instruire i;
Pactnivi15-64 - numărul persoanelor active în vârstă de 15-64 ani cu nivel de
instruire i;
i – nivel de educaţie (scăzut: fără şcoală absolvită, primar, secundar
inferior, mediu: secundar superior şi post-secundar non-terţiar şi superior:

98
de scurtă şi lungă durată, post-universitar) ;
Pact15-64 - numărul total al persoanelor active în vârstă de 15-64 ani.
Date necesare Numărul total al persoanelor active în vârstă de 15 -64 ani, numărul
persoanelor în vârstă de 15 -64 ani cu nivel de educaţie scăzut (fără şcoală
absolvită, primar, secundar inferior), numărul persoanelor active în vârstă
de 15 -64 ani cu nivel de educaţie mediu (secundar superior şi post-
secundar non-terţiar) şi numărul persoanelor active în vârstă de 15 -64 ani
cu nivel de educaţie superior (universitar de scurtă şi lungă durată, post-
universitar).
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, sexe, grupe de vârstă.
agregare
Interpretare Deoarece un grad mai înalt de calificare al persoanelor active presupune şi
un risc mai scăzut al acestora de intrare şi rămânere în şomaj,
monitorizarea distributiei acestora pe niveluri de intruire este importantă
pentru stabilirea politicilor naţionale în domeniul formării resurselor umane.
Standarde de Un grad mai înalt de calificare al persoanelor presupune atragerea lor
calitate şi limite eficientă pe piaţa muncii. Indicatorul este comparabil la nivel internaţional.
Acesta se calculează pe baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de
muncă în gospodării. Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi
definiţiilor, clasificărilor, nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu
anchetele similare din Uniunea Europeană. Sunt implementate
recomandările şi standardele Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 2. Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă 15-64 ani


indicatorului
Proporţia populaţiei ocupate în vârstă de 15-64 ani în populaţia totală de
Definiţie
aceeaşi vârstă, exprimată procentual.
Măsoară gradul de ocupare al populaţiei în vârstă de muncă. Reflectă
Scop
totodată capacitatea pieţei muncii de absorbţie a forţei de muncă.
Simbol Ro
Se împarte populaţia ocupată în vârstă de 15-64 ani la populaţia totală de
Metoda de calcul
aceiaşi vârstă şi se înmulţeşte cu 100.
Ro=Po15-64/Pt15-64*100
Ro – rata de ocupare a populaţiei de 15-64 ani;
Formula de calcul
Po15-64 – populaţia ocupată în vârstă de 15-64 ani;
Pt15-64– populaţia totală în vârstă de 15-64 ani.
Populaţia ocupată în vârstă de 15-64ani şi populaţia totală în vârstă de 15-
Date necesare
64 ani.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de
agregare educaţie.
Indicatorul oferă informaţii despre ponderea populaţiei ocupate pe grupe
de vârstă la nivel naţional, regional, sexe, medii şi pe cele trei mari
Interpretare sectoare de activitate ale economiei naţionale: agricultură, industrie şi
construcţii, servicii.
Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Standarde de Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, al clasificărilor,
calitate şi limite nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biloului Internaţional al Muncii. Nu este disponibil la nivel judeţ şi localitate.

Denumirea 3. Rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani

99
indicatorului
Definiţie Proporţia tinerilor în vârstă de 15-24 ani ocupaţi în populaţia totală de
aceeaşi vârstă, exprimată procentual.
Scop Măsoară gradul de ocupare al tinerilor în vârstă de 15-24 ani.
Simbol Ro15-24
Metoda de calcul Se împarte populaţia ocupată în vârstă de 15-24 ani la numărul total al
tinerilor în vârstă de 15-24 ani şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Ro15-24 = Po15-24 / Pt15-24 *100
unde:
Ro15-24 - rata de ocupare a tinerilor în vârstă de 15-24 ani;
Po15-24 - populaţia ocupată în vârstă de 15-24 ani;
Pt15-24 - populaţia totală în vârstă de 15-24 ani.
Date necesare Populaţia ocupată în vârstă de 15-24 ani şi populaţia totală în vârstă de 15-
24 ani.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, regional, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de
agregare educaţie.
Interpretare Un nivel ridicat al acestui indicator evidenţiază eficienţa politicilor de
ocupare în încurajarea angajării forţei de muncă din categoria tinerilor,
capacitatea pieţei muncii de absorbţie eficientă a acestora.
Standarde de Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
calitate şi limite baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 4. Rata şomajului la tinerii în vârstă de 15-24 ani


indicatorului
Ponderea şomerilor BIM din grupa de vârstă 15-24 ani în populaţia activă
Definiţie
din grupa de vârstă 15-24 ani, exprimată procentual.
Scop Măsoară nivelul şomajului în rândul tinerilor.
Simbol Rşt
Se împarte numărul de şomeri tineri (15-24 ani) la populaţia activă tânără
Metoda de calcul
(15-24 ani) şi se înmulţeşte cu 100.
Rşt=S15-24/P15-24*100
Unde:
Rşt – rata şomajului la tinerii în vârstă de 15-24 ani;
Formula de calcul
S15-24 – numărul de şomeri tineri de 15-24 ani;
P15-24 – populaţia activă tânără de 15-24 ani.

Numărul de şomeri BIM din grupa de vârstă 15-24 ani şi populaţia activă
Date necesare
din grupa de vârstă 15-24 ani.
Surse de date INS
Naţional, regional, medii de rezidnţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de
Nivel de agregare
educaţie.
Interpretare Una dintre liniile directoare ale UE în domeniul ocupării este şi
promovarea integrării şi combaterea discriminării persoanelor
dezavantajate pe piaţa muncii, tinerii fiind una din aceste categorii. Unul
dintre indicatorii urmăriţi care poate evidenţia progresele înregistrate în
vederea îndeplinirii acestei linii directoare, este rata şomajului în rândul
tinerilor. Diminuarea valorii acestui indicator indică progresele
peIndicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează

100
pe baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor , clasificărilor,
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii. Nu este disponibil la nivel judeţ şi
localitate.

Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe


baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
Standarde de
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
calitate şi limite
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 5. Rata de inserţie a absolvenţilor diferitelor niveluri de educaţie şi


indicatorului formare la 6 luni (un an) după absolvire
Proporţia absolvenţilor diferitelor niveluri de învăţământ care şi-au găsit
Definiţie
un loc de muncă după 1 an de la terminarea studiilor.
Scop Indicatorul permite evaluarea eficienţei externe a sistemului de educaţie.
Rima
Simbol
Se împarte numărul absolvenţilor care erau încadraţi în muncă în luna
x+6/12 de la absolvirea studiilor la numărul de absolvenţi ai diferitelor
Metoda de calcul
niveluri de învăţământ care au finalizat studiile în luna x, iar rezultatul se
înmulţeşte cu 100.
Rima = Naim / Na * 100
unde :
Rima – Rata de încadrare în muncă a absolvenţilor la 6 luni după
Formula de calcul finalizarea studiilor;
Naim – Numărul absolvenţilor încadraţi în muncă la 6 luni după
finalizarea studiilor;
Na – Numărul de absolvenţi în luna x.
Numărul absolvenţilor încadraţi în muncă la 6 luni după finalizarea
Date necesare
studiilor şi numărul de absolvenţi în luna x.
Surse de date Nu sunt date disponibile.
Nivel de agregare Naţional, regional, judeţean, medii de rezidenţă, sexe, nivel de
a datelor învăţământ absolvit.
Nivelul ridicat al indicatorului reflectă eficienţa externă a sistemului de
Interpretare educaţie şi gradul de adaptarea a acestuia la nevoile pieţei forţei de
muncă.
Informaţiile necesare pentru calcularea indicatorului pot fi colectate prin
Standarde de
anchete pe eşantion. Până în prezent, nu au fost realizate astfel de
calitate şi limite
anchete.

6. INDICATORI PRIVIND PARTICIPAREA ŞI INVESTIŢIILE ÎN FPC / EDUCAŢIE


PERMANENTĂ

101
Denumirea 1. Rata de participare a adulţilor (25-64 ani) la educaţie şi formare
indicatorului profesională
Definiţie Ponderea persoanelor în vârstă de 25-64 ani care au participat la o formă
de educatie şi formare profesională (într-o perioadă de referinţă) în
numărul total al persoanelor de aceeaşi vârstă, exprimată procentual.
Scop Măsoară gradul de participare al populaţiei adulte (25-64 ani) la educaţia
permanentă.
Simbol Ped25-64
Metoda de calcul Se împarte populaţia în vârstă de 25-64 ani care urmează o formă de
instruire la populaţia în vârstă de 25-64 ani şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul Ped25-64 = Pi25-64 / P25-64 *100
unde:
Ped25-64 – rata de participare la procesul educaţional sau de instruire a
persoanelor de 25-64 ani;
Pi25-64 - populaţia în vârstă de 25-64 ani care urmează o formă de
educaţie permanentă;
P25-64 - populaţia în vârstă de 25-64 ani.
Date necesare Populaţia în vârstă de 25-64 ani şi populaţia în vârstă de 25-64 ani care
urmează o formă de instruire.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, medii de rezidenţă, sexe, grupe de vârstă, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretare Un nivel ridicat al acestui indicator evidenţiază eficienţa programelor de
educaţie şi formare.
Standarde de Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
calitate şi limite baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumire 2. Rata de participare a populaţiei ocupate în vârstă de 25-64 ani la


educaţie şi formare profesională
Definiţie Ponderea persoanelor ocupate în vârstă de 25-64 ani care participă la
procesul educaţional sau de instruire în numărul total al persoanelor
ocupate de aceeaşi vârstă, exprimată procentual.
Scop Măsoară gradul de participare al populaţiei ocupate adulte (25-64 ani) la
diferite programe de educaţie şi formare profesională.
Simbol POed25-64
Metoda de calcul Se împarte numărul persoanelor ocupate în vârstă de 25-64 ani care
urmează o formă de instruire la numărul total al persoanelor ocupate de
25-64 ani şi se înmulţeşte cu 100.
Formula de calcul POed25-64 = POi25-64 / PO25-64 *100
unde:
POed25-64 – rata de participare la procesul educaţional sau de instruire a
populaţiei ocupate în vârstă de 25-64 ani;
POi25-64 – populaţia ocupată în vârstă de 25-64 ani care urmează o formă
de instruire de orice fel (educatie iniţială, FPC) ;
PO25-64 – totalul populaţiei ocupate în vârstă de 25-64 ani.
Date necesare Populaţia ocupată în vârstă de 25-64 ani şi populaţia ocupată în vârstă de
25-64 ani care urmează o formă de instruire.

102
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, medii de rezidenţă, sexe, niveluri de educaţie.
agregare
Interpretare Nivelul indicatorului relevă interesul manifestat de persoanele ocupate
adulte în continuarea instruirii, sub oricare din formele de pregătire
disponibile.
Standarde de Indicatorul este comparabil la nivel internaţional. Acesta se calculează pe
calitate şi limite baza informaţiilor colectate prin ancheta forţei de muncă în gospodării.
Ancheta este armonizată la nivelul conceptelor şi definiţiilor, clasificărilor,
nomenclatoarelor şi al metodei de cercetare cu anchetele similare din
Uniunea Europeană. Sunt implementate recomandările şi standardele
Biroului Internaţional al Muncii.

Denumirea 3. Rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional a tinerilor în


indicatorului vârstă de 18-24 ani
Proporţia populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie
sau care nu şi-a completat studiile gimnaziale şi care nu urmează nici o
formă de educaţie şi formare profesională, din totalul populaţiei în vârstă
de 18-24 ani, exprimată procentual.
Definiţie Educaţia şi formarea profesională cuprinde: educaţia iniţială şi formarea
profesională continuă (FPC). FPC include formarea profesională în cadrul
companiei, ucenicia, formarea la locul de muncă, seminarii, învăţământ la
distanţă, seral etc., precum şi alte cursuri de interes general: limbi străine,
procesare de date, management, artă/cultură, sănătate/medicină.
Evidenţiază proporţia populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel redus de
Scop
educaţie şi formare.
Simbol RPT
Se împarte populaţia în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de
educaţie sau care nu şi-a completat studiile gimnaziale şi care nu
Metoda de calcul
urmează nici o formă de educaţie şi formare profesională la populaţia
totală în vârstă de 18-24 ani şi se înmulţeşte cu 100.
RPT = gim / P18-24 * 100
unde:
RTP – rata de părăsire timpurie a sistemului educational la tinerii de 18-
24 ani.
Formula de calcul
Pgim – numărul populaţiei în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de
educaţie sau care nu şi-a completat studiile gimnaziale şi care nu
urmează nici o formă de educaţie şi formare profesională
P18-24 - populaţia totală în vârstă de 18-24 ani.
Populaţia în vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie sau care
Date necesare nu şi-a completat studiile gimnaziale şi care nu urmează nici o formă de
educaţie şi formare profesională şi populaţia totală în vârstă de 18-24 ani.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Un procentaj ridicat al populaţiei din această categorie reflectă un stoc
redus de educaţie sub aspect cantitativ şi al competenţelor profesionale.
Interpretare Totodată evidenţiază o eficienţă redusă a sistemului de educaţie şi o
cerere de educaţie scăzută din partea unei proporţii importante a
populaţiei de 18-24 ani.
Standarde de Indicatorul presupune existenţa unor date sigure privind populaţia în
calitate şi limite vârstă de 18-24 ani cu nivel gimnazial de educaţie sau care nu şi-a
completat studiile gimnaziale, precum şi date privind situaţia participării

103
acesteia la diferite programe de educaţie şi formare. Astfel de date se
obţin prin anchetele specializate asupra forţei de muncă în gospodării.
Indicatorul se referă la persoanele în vârstă de 18-24 ani care îndeplinesc
următoarele condiţii:
- cel mai înalt nivel al şcolii absolvite este cel mult gimnazial
(ISCED 0,1,2);
- nu au fost înscrişi şi nu au urmat nici o formă de educaţie sau
formare profesională (formală sau informală) în ultimele patru
saptămâni precedente perioadei de înregistrare a anchetei.

Denumirea 4. Rata de participare a şomerilor înregistraţi la cursuri de formare


indicatorului profesională
Proporţia şomerilor cuprinşi în cursuri de formare profesională, în totalul
Definiţie
şomerilor înregistraţi, exprimată procentual.
Indicatorul furnizează o informaţie importantă relativă la nivelul de
Scop aplicare a acestui tip de măsură activă în contextul ansamblului de măsuri
de sprijin din procesul de reintegrare a şomerilor pe piaţa muncii.
Simbol Rpfp
Se împarte numărul de şomeri care au participat la cursuri de formare
Metoda de calcul profesională la numărul total de şomeri înregistraţi, iar rezultatul se
înmulţeşte cu 100.
Rpfp = Nsfp / Nsi * 100
unde :
Rpfp - rata de participare a şomerilor la cursuri de formare profesională
Formula de calcul (%);
Nsfp - numărul şomerilor înregistraţi participanţi la cursuri de formare
profesională;
Nsi - numărul total al şomerilor înregistraţi.
Numărul total de şomeri înregistraţi calculat ca sumă dintre stocul la finele
Date necesare anului x şi toate înscrierile noi în evidenţe în anul x+1 şi numărul
şomerilor care au participat la cursuri de formare profesională într-un an.
Surse de date ANOFM
Nivelul de
Naţional, judeţean, medii de rezidenţă.
agregare
Nivelul ridicat al indicatorului, precum şi evoluţia acestuia în timp relevă
nevoile de formare ale şomerilor pentru a se reintegra pe piaţa muncii şi
Interpretare eforturile agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă teritoriale de a activa
în cursuri cât mai mulţi şomeri, preîntâmpinând astfel şi şomajul de lungă
durată.
Standarde de Sfera de cuprindere şi acurateţea datelor primare determină calitatea
calitate şi limite indicatorului şi gradul de precizie.

Denumirea 5. Rata de participare a şomerilor în vârsta de 25-64 ani la cursuri de


indicatorului formare profesională continuă
Proporţia şomerilor în vârsta de 25-64 ani cuprinşi în cursuri de formare
Definiţie profesională continuă (într-o perioadă de referinţă), în totalul şomerilor
definiţi conform criteriilor BIM de aceeaşi vârstă, exprimată procentual.
Măsoară gradul de cuprindere al şomerilor BIM în vârstă de 25-64 ani în
Scop
cursuri de formare profesională.
Simbol Rpfp
Metoda de calcul Se împarte numărul de şomeri în vârstă de 25-64 ani care au participat la
cursuri de formare profesională la numărul total de şomeri BIM din

104
aceeaşi grupă de vârstă, iar rezultatul se înmulţeşte cu 100.
Rpfp = Nsfp / Nsi * 100
unde :
Rpfp – rata de participare a şomerilor la cursuri de formare profesională
Formula de calcul (%);
Nsfp – numărul şomerilor BIM în vârstă de 25-64 ani participanţi la
cursuri de formare profesională continuă;
Nsi – numărul total al şomerilor BIM în vârstă de 25-64 ani.
Numărul total de şomeri BIM în vârstă de 25-64 ani şi numărul şomerilor
Date necesare BIM de 25-64 ani care au participat la cursuri de formare profesională în
perioada de referinţă.
Surse de date INS
Nivelul de
Naţional, medii de rezidenţă, sexe.
agregare
Indicatorul măsoară gradul de interes al persoanelor aflate în şomaj de a-şi
perfecţiona pregătirea profesională şi răspunsul instituţiilor abilitate să ofere
servicii de educaţie continuă.
Interpretare Nivelul ridicat al indicatorului, precum şi evoluţia acestuia în timp
caracterizează nevoile stringente de formare ale şomerilor pentru a se
reintegra pe piaţa muncii, evidenţiind totodată şi dimensiunile ofertei
furnizorilor de programe corespunzătoare cererii.
Standarde de Sfera de cuprindere şi acurateţea datelor primare determină calitatea
calitate şi limite indicatorului şi gradul de precizie.

Denumirea 6. Gradul de cuprindere al şomerilor înregistraţi în cursuri de


indicatorului formare profesională
Ponderea şomerilor înregistraţi cuprinşi în cursuri de formare profesională
Definiţie
în totalul şomerilor înregistraţi, exprimată procentual.
Indicatorul furnizează o informaţie importantă relativă la nivelul de
Scop aplicare a acestui tip de măsură activă în contextul ansamblului de măsuri
de sprijin în procesul de reintegrare a şomerilor pe piaţa muncii
Simbol Gcs
Se raportează numărul de şomeri participanţi la cursuri de formare la total
Metoda de calcul şomeri participanţi la cursuri de formare, iar rezultatul se înmulţeşte cu
100.
Gcs = Nsifp /Nsi * 100
unde:
Gcs – ponderea şomerilor înregistraţi cuprinşi în cursuri de formare
Formula de calcul profesională;
Nsifp – numărul şomerilor înregistraţi cuprinşi în cursuri de formare
profesională;
Nsi – numărul total al şomerilor înregistraţi.
Numărul total al şomerilor participanţi la cursuri de formare profesională,
Date necesare şi numărul şomerilor participanţi distribuiţi pe diferite criterii (vârstă, sex
etc.).
Surse de date ANOFM
Nivelul de Naţional, judeţean, pe grupuri ţintă, sexe, grupe de vârstă, forme de
agregare finanţare, tipologia cursanţilor, nivel de instruire.
Acest indicator reflectă atât efortul de reintegrare a persoanelor
dezavantajate pe piaţa muncii depus de serviciul public de ocupare
Interpretare
(ANOFM) cât şi interesul acestora faţă de această măsură care are ca şi
consecinţă creşterea şanselor de reintegrare socială.
Standarde de Calitatea indicatorului este determinată de sfera de cuprindere şi

105
acurateţea indicatorilor primari: numărul şomerilor înregistraţi şi numărul
calitate şi limite
şomerilor înregistraţi participanţi la formare profesională.

Denumirea 7. Cheltuieli publice pentru programe privind piaţa muncii, ca % din


indicatorului PIB
Cheltuielile publice pentru programe privind piaţa muncii ( măsurile pasive
Definiţie şi active) din bugetul asigurărilor pentru şomaj (BAS) exprimate ca raport
procentual din PIB.
Măsoară nivelul fondurilor alocate din BAS pentru derularea programelor
Scop
de ocupare prin raportare la PIB.
Simbol Ppm
Se împart cheltuielile din BAS pentru măsurile active şi pasive pentru
Metoda de calcul reintegrarea şomerilor înregistraţi la valoarea PIB, iar rezultatul se
înmulţeşte cu 100.
Ppm=Chpa/PIB*100
unde:
Ppm- ponderea cheltuielilor publice pentru programe privind piaţa muncii în
Formula
PIB;
Chpa- cheltuielile alocate din BAS pentru măsurile active şi pasive;
PIB - Produsul Intern Brut.
Totalul cheltuielilor din BAS alocate pentru măsurile active şi pasive ale
Date necesare
şomerilor în decursul unui an calendaristic şi PIB total.
Surse de date ANOFM, INS
Structura datelor Naţional.
Nivelul fondurilor alocate din BAS pentru măsurile active şi pasive
acordate şomerilor înregistraţi raportat la PIB evidenţiază atenţia acordată
Interpretare protecţiei sociale a şomerilor şi reintegrării acestora pe piaţa muncii.
Un nivel ridicat al indicatorului reflectă importanţa protecţiei sociale a
şomerilor la nivel de politica globală.
Standarde de Chpa trebuie să încluda cheltuielile alocate din BAS pentru toate formele
calitate şi limite de măsuri active şi pasive promovate pentru reintegrarea şomerilor.

Denumirea 8. Costul total al FPC, ca % în costul forţei de muncă


indicatorului
Ponderea cheltuielilor totale ale unităţilor pentru formarea profesională
Definiţie continuă a angajaţilor în costul total al forţei de muncă (cheltuielile totale
ale unităţilor pentru folosirea forţei de muncă), exprimată procentual.
Măsoară efortul financiar al angajatorilor pentru perfecţionarea
Scop profesională a angajaţilor, prin raportare la cheltuielile totale efectuate
pentru utilizarea forţei de muncă.
Simbol C%
Se împarte costul total al formării profesionale la costul total al forţei de
Metoda de calcul
muncă şi se înmulţeşte cu 100.
C% =CFPC/Cfm*100
unde:
C% – ponderea costului total al formării profesionale continue în costul
Formula de calcul
forţei de muncă;
CFPC – costul total al formării profesionale continue;
Cfm – costul total al forţei de muncă.
Costul total al formarii profesionale continue şi costul total al forţei de
Date necesare
muncă.
Surse de date INS

106
Nivelul de Naţional, activităţi economice, clase de mărime a unităţilor, forme de
agregare proprietate.
Un nivel ridicat al acestui indicator calculat la nivel naţional,
caracterizează orientarea strategică a angajatorilor spre investiţii în
capitalul uman. Analiza imdicatorilor specifici referitori la ponderea
costului FPC în costul total al forţei de muncă pe activităţi economice, pe
Interpretare
clase de mărime şi după forma de proprietate a unităţilor în care lucrează
participanţii la FPC permite formularea unor concluzii pertinente cu privire
la concentrarea programelor de formare şi la modalităţile de adaptare a
firmelor la schimbările din economia naţională.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 9. Ponderea cheltuielilor cu formarea profesionala a şomerilor în PIB


indicatorului (%)
Cheltuielile publice cu formarea profesională din bugetul asigurărilor
Definiţie
pentru şomaj (BAS) exprimate ca raport procentual din PIB.
Măsoară nivelul fondurilor alocate din BAS pentru formarea profesională
Scop
a şomerilor prin raportare la PIB.
Simbol Pfps
Se împart cheltuielile publice cu formarea profesională la PIB, iar
Metoda de calcul
rezultatul se înmulţeşte cu 100.
Pfps = Chfps / PIB * 100
unde:
Formula de calcul Pfps - ponderea cheltuielilor cu formarea profesionala a şomerilor;
Chfps - cheltuielile cu formarea profesionala a şomerilor;
PIB – Produsul Intern Brut.
Totalul cheltuielilor din BAS pentru formarea profesională a şomerilor şi
Date necesare
valoarea PIB.
Surse de date ANOFM, INS
Nivelul de
Naţional.
agregare
Indicatorul evidenţiază importanţa acordată formării profesionale a
şomerilor la nivel de politică globală.
O proporţie relativ ridicată a cheltuielilor pentru formarea profesională
Interpretare
reflectă prioritatea acordată acesteia în cadrul politicilor vizând creşterea
investiţiilor în resursele umane, preocuparea de a ridica nivelul de
calificare al persoanelor în şomaj.
Cheltuielile pentru formarea profesională trebuie să includă cheltuielile
Standarde de
alocate din BAS pentru toate formele de formare profesională a
calitate şi limite
şomerilor.

Denumirea 10. Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a şomerilor în


indicatorului totalul cheltuielilor din bugetul asigurărilor pentru şomaj (%)
Definiţie Cheltuielile publice cu formarea profesională din bugetul asigurărilor

107
pentru şomaj (BAS) exprimate ca raport procentual în totalul cheltuielilor
din BAS.
Indicatorul arată nivelul fondurilor alocate din BAS pentru formarea
Scop
profesionala a şomerilor.
Simbol Pcbas
Se împart cheltuielile publice cu formarea profesională la totalul
Metoda de calcul
cheltuielilor din BAS, iar rezultatul se înmulţeşte cu 100.
Pcbas = Chfps / Cbas * 100
unde :
Formula de calcul Pcbas – ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a şomerilor;
Chfps – cheltuielile cu formarea profesională a şomerilor;
Cbas – totalul cheltuielilor din Bugetul Asigurărilor Sociale.
Totalul cheltuielilor din BAS şi cheltuielile pentru formarea profesională a
Date necesare
şomerilor din BAS.
Surse de date ANOFM
Nivelul de
Naţional.
agregare
Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a şomerilor din totalul
cheltuielilor pentru şomeri reflectă prioritatea acordată acestei măsuri
Interpretare active în cadrul politicilor referitoare la forţa de muncă, deplasarea
ponderii spre măsuri active.
Cheltuielile pentru formarea profesională trebuie să includă cheltuielile
Standarde de alocate din BAS pentru toate formele de formare profesională a şomerilor.
calitate şi limite Nivelul şi calitatea indicatorului sunt determinate de gradul de precizie al
datelor primare.

Denumirea 11. Ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a şomerilor în


indicatorului totalul cheltuielilor cu măsurile active (%)
Cheltuielile publice cu formarea profesională din BAS, exprimate ca
Definiţie
raport procentual în totalul cheltuielilor cu măsuri active din BAS.
Indicatorul arată nivelul fondurilor alocate din BAS pentru formarea
Scop
profesională a şomerilor raportat la totalul cheltuielilor cu măsuri active.
Simbol Pcma
Se împart cheltuielile publice cu formarea profesională la totalul
Metoda de calcul
cheltuielilor cu măsuri active, iar rezultatul se înmulţeşte cu 100.
Pcma = Chfps / Cma * 100
unde :
Formula de calcul Pcma – ponderea cheltuielilor cu formarea profesională a şomerilor;
Chfps – cheltuielile cu formarea profesională a şomerilor;
Cma – totalul cheltuielilor pentru măsuri active.
Totalul cheltuielilor pentru măsuri active şi cheltuielile pentru formarea
Date necesare
profesională a şomerilor.
Surse de date ANOFM, INS
Nivelul de
Naţional.
agregare
La nivelul politicilor în domeniul forţei de muncă, ponderea cheltuielilor cu
formarea profesională reflectă importanţa acordată creşterii nivelului de
Interpretare calificare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă în contextul
dinamicii pieţei muncii.
Standarde de Cheltuielile pentru formarea profesională trebuie să includă cheltuielile
calitate şi limite pentru toate formele de formare profesională la care participă şomerii.
Denumirea 12. Costul mediu pe şomer – beneficiar de cursuri gratuite de
indicatorului formare profesională
Definiţie Suma medie a cheltuielilor finanţate din BAS pentru formarea

108
profesională a unui şomer prin cursuri gratuite.
Indicatorul reflectă nivelul cheltuielilor finanţate din BAS pentru cursuri de
Scop formare profesională gratuită a şomerilor. Se utilizează pentru analize
comparative în profil regional şi pentru evidenţierea diferenţelor pe judeţe.
Simbol Ccg
Se împart cheltuielile pentru cursurile gratuite de formare profesională a
Metoda de calcul
şomerilor la numărul total de beneficiari.
Ccg = Chcg / Nben
unde :
Ccg – costul mediu al cursurilor cu titlu gratuit pentru şomeri (lei/şomer) ;
Formula de calcul
Cchg – suma totală a cheltuielilor pentru cursuri gratuite de formare
finanţată din BAS;
Nben – numărul şomerilor participanţi la cursuri gratuite.
Totalul cheltuielilor BAS cu formarea profesională (stoc la finele lunii) prin
Date necesare cursuri gratuite şi numărul şomerilor participanţi la cursuri de formare
profesională cu titlu gratuit.
Surse de date ANOFM
Nivelul de
Naţional, regional, judeţean.
agregare
Indicatorul poate sta la baza procesului de monitorizare a eficienţei
aplicării acestui tip de măsură activă la nivel regional şi judeţean. Un nivel
Interpretare ridicat al indicatorului poate să explice nevoia de reorientare profesională
a forţei de muncă din anumite zone, ca şi eficacitatea programelor
dezvoltate în acest sens.
Standarde de Sfera de cuprindere şi acurateţea datelor primare sunt factori
calitate şi limite determinanţi ai corectitudinii indicatorului.

Denumirea 13. Rata de inserţie pe piaţa muncii a şomerilor participanţi la


indicatorului cursuri de formare profesională
Proporţia şomerilor beneficiari ai cursurilor de formare profesională care
Definiţie şi-au găsit un loc de muncă după 6 luni de la terminarea cursului,
exprimată procentual.
Indicatorul măsoară eficienţa aplicării acestui tip de măsură activă în
Scop contextul ansamblului de măsuri de sprijin din procesul de reintegrare a
şomerilor pe piaţa muncii.
Simbol Rim
Se împarte numărul de şomeri care erau încadraţi în muncă în luna x+6
Metoda de calcul de la finalizarea cursului la numărul de şomeri care au finalizat cursul în
luna x, iar rezultatul se înmulţeşte cu 100.
Rim = Nsim / Nsfp * 100
unde :
Rim – rata de inserţie pe piaţa muncii a şomerilor participanţi la cursuri de
Formula de calcul formare profesională la 6 luni după terminarea cursului
Nsim – numărul de şomeri care erau încadraţi în muncă în luna x+6 de la
finalizarea cursului
Nsfp – numărul de şomeri care au finalizat cursul în luna x.
Numărul de şomeri care au finalizat o formă de pregătire profesională în
luna x şi din numărul de şomeri care au finalizat o formă de pregătire
Date necesare
profesională în luna x, numărul celor care erau încadraţi în muncă în luna
x+6.
Surse de date ANOFM
Nivelul de
Naţional, judeţean.
agregare

109
Un nivel al indicatorului, adică o pondere mare a şomerilor încadraţi în
muncă monitorizaţi după 6 luni de la finalizarea unui curs de formare
profesională, evidenţiază eficienţa cursurilor, dar şi succesul măsurii,
Interpretare
adică realizarea obiectivului de reintegrare pe piaţa muncii a cât mai
mulţi şomeri.

Sfera de cuprindere şi acurateţea indicatorilor primari (numărul de şomeri


Standarde de care erau încadraţi în muncă în luna x+6 de la finalizarea cursului şi
calitate numărul de şomeri care au finalizat cursul în luna x) au influenţă directă
asupra corectitudinii indicatorului.

Denumirea 14. Durata medie a cursurilor FPC pe participant


indicatorului
Reprezintă numărul mediu de ore de pregătire ce revine la un participant
Definiţie
la cursurile FPC.
Acest indicator poate fi folosit împreună cu alţi indicatori relevanţi, la
monitorizarea progreselor înregistrate de o ţară în promovarea dezvoltării
Scop
capitalului uman şi a învăţării pe parcursul întregii vieţi este unul dintre
obiectivele politicii de ocupare.
Simbol Dfpc
Se calculează ca raport între numărul de ore-participanţi şi participanţi la
Metoda de calcul
cursuri într-un an.
Dfpc =Dt/Np
unde:
Formula de calcul Dfpc – durata medie a cursurilor de FPC pe participant;
Dt – durata totală a cursurilor dintr-un an (ore-participanţi);
Np – numărul total de participanţi la cursurile de FPC dintr-un an.
Numărul de participanţi la cursuri într-un an şi numărul de ore petrecute la
Date necesare
cursuri într-un an (ore-participanţi).
Surse de date INS
Naţional, activităţi economice, clase de mărime a întreprinderilor, forme
Nivel de agregare
de proprietate, sexe.
Indicatorul se foloseşte pentru analize referitoare la durata cursurilor de
FPC organizate de unităţi din diferite activităţi economice. Un nivel ridicat
al acestui indicator evidenţiază un interes crescut atât al persoanelor
Interpretare angajate de a urma cursuri de formare, cât şi al angajatorilor de a avea
personal instruit care să facă faţă cerinţelor şi schimbărilor care intervin
permanent în toate domeniile de activitate.

Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind


formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 15. Durata cursurilor externe FPC


indicatorului
Definiţie Timpul total (numărul de ore) pe care participanţii din întreprinderile care

110
au oferit cursuri externe(organizate şi coordonate de o altă organizaţie
sau unitate) l-au petrecut la astfel de cursuri.
Indicatorul se foloseşte pentru evaluarea timpului efectiv dedicat
Scop
cursurilor externe de toţi participanţii la astfel de cursuri.
Simbol Tcext-FPC
Se însumează pentru cele n cursuri, produsul dintre numărul de
Metoda de calcul
participanţi la fiecare curs şi durata acelui curs.
n


Tcext-FPC= i 1 Nip-FPC*Dicext
unde:
Formula de calcul Tcext-FPC – durata cursurilor externe;
n – numărul cursurilor externe;
Nip-FPC – numărul participantilor la cursul i;
Dicext – durata cursului i.
Numărul de cursuri externe (n), numărul de participanţi la fiecare curs (Np-
Date necesare
FPC) şi durata fiecărui curs extern.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, furnizori de pregătire, sectoare economice, clase de mărime a
agregare întreprinderilor.
Timpul total de pregătire prin cursuri externe şi repartizarea acestuia pe
caracteristici diverse ale unităţilor (sector de activitate, clasă de marime)
permite formularea unor concluzii pertinente cu privire la tipologia
Interpretare
furnizorilor de pregătire şi la strategia adoptată de angajatori, concluzii
utilizabile pentru fundamentarea şi orientarea programelor naţionale în
domeniul formării profesionale a adulţilor.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 16. Rata de acces la cursurile FPC


indicatorului
Ponderea participanţilor la cursuri în numărul total al angajaţilor agenţilor
Definiţie economici care au oferit cursuri într-o perioada de referinţă (de obicei, un
an), exprimată procentual.
Măsoară gradul de cuprindere în cursuri de FPC a angajaţilor din unităţile
Scop
economico-sociale care asigură formarea prin astfel de cursuri.
Simbol Rac
Se împarte numărul de participanţi la cursuri de FPC dintr-un an la
Metoda de calcul
numărul de angajaţi ai întreprinderilor care au oferit cursuri în acel an.
Rac=Np-FPC/N-FPC*100
unde:
Rac – rata de acces la cursurile de formare profesională continuă;
Formula de calcul
Np-FPC – numărul de participanţi la cursuri;
N-FPC – numărul angajaţilor din întreprinderile care au asigurat formarea
prin cursuri de FPC.
Numărul de participanţi la cursuri şi numărul angajaţilor din întreprinderile
Date necesare
care au asigurat formarea prin cursuri de FPC
Surse de date INS

111
Nivelul de Naţional, activităţi economice, clase de mărime a întreprinderilor, forme
agregare de proprietate, grupe de ocupaţii.
O rată de acces înaltă evidenţiază un grad de cuprindere ridicat în cursuri
de formare profesională în rândul angajaţilor, iar o evoluţie ascendentă a
Interpretare acesteia în timp reflectă sporirea preocupărilor manageriale pentru
calificarea forţei de muncă asupra eficientizării producţiei şi creşterii
competitivităţii.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 17. Rata globală de acces la cursurile FPC


indicatorului
Ponderea participanţilor la cursuri în numărul angajaţilor din toate
Definiţie întreprinderile, indiferent dacă au asigurat sau nu pregătirea prin cursuri
de formare profesională continuă, exprimată procentual.
Indicatorul reflectă gradul de participare al angajaţilor din întreprinderi la
Scop
cursuri de FPC.
Simbol Rg.a
Se împarte numărul de participanţi la cursuri de FPC dintr-un an la
Metoda de calcul numărul de angajaţi ai tuturor întreprinderilor (care au oferit sau nu
cursuri în acel an) şi se înmulţeşte cu 100.
Rg.a=Np-FPC/Ntot.într.*100
unde:
Rg.a – rata globală de acces la FPC;
Formula de calcul
Np-FPC – numărul de participanţi la cursuri;
Ntot.într – numărul angajaţilor din toate întreprinderile (care au oferit sau nu
cursuri de FPC în acel an).
Numărul de participanţi la cursuri şi numărul angajaţilor din toate
Date necesare
întreprinderile (care au oferit sau nu cursuri de FPC).
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, activităţi economice, clase de mărime a întreprinderilor, forme
agregare de proprietate, grupe de ocupaţii
Asociat cu rata de acces la FPC (Ra) se poate realiza o analiză de
Interpretare
ansamblu asupra participării angajaţilor la FPC.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 18. Costul mediu al cursurilor FPC pe participant


indicatorului

112
Reprezintă raportul dintre costul cursurilor de FPC şi numărul de
Definiţie
participanţi la cursuri.
Indicatorul ajută în evaluarea investiţiilor făcute de întreprinderi în
Scop dezvoltarea resurselor umane. Măsoară, de asemenea, accentul relativ
pe care îl acordă întreprinderile, formării profesionale.
-
Simbol Cc-FPC
Se împarte suma reprezentând costul cursurilor de FPC la numărul de
Metoda de calcul
participanţi la cursuri într-un an.
-
Cc-FPC=Cc-FPC/Np-FPC
unde:
-
Formula de calcul Cc-FPC – costul mediu al cursurilor de FPC, pe participant;
Cc-FPC – suma costurilor cursurilor de FPC;
Np-FPC – numarul de participanţi la cursuri într-un an.
Date necesare Costul total al cursurilor şi numărul de participanţi la cursuri.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, activităţi economice, clase de mărime a întreprinderilor, forme
agregare de proprietate.
Costul mediu al cursurilor de FPC, pe participant poate oferi informaţii
Interpretare importante asupra cheltuielilor suportate de întreprinderi pentru procesul
de instruire a angajaţilor.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 19. Costul mediu orar al cursurilor FPC


indicatorului
Reprezintă raportul dintre costul cursurilor de FPC şi durata totală a
Definiţie acestor cursuri (numărul de ore dedicate acestor cursuri de către toţi
participanţii).
Indicatorul se foloseşte pentru evaluarea investiţiilor făcute de
Scop întreprinderi în dezvoltarea resurselor umane. Măsoară efortul financiar al
întreprinderilor pentru formarea profesională a personalului angajat.
-
Simbol Ch-c-FPC
Se împarte suma reprezentând costul cursurilor de FPC la numărul de
Metoda de calcul ore petrecute în cadrul cursurilor de către toţi participanţii (durata totală a
cursurilor).
-
Ch-c-FPC=Cc-FPC/Tc-FPC
unde:
-
Ch-c-FPC – costul mediu orar al cursurilor de FPC, pe participant;
Formula de calcul
Cc-FPC – suma costurilor cursurilor de FPC;
Tc-FPC – numărul de ore petrecute în cadrul cursurilor de către toţi
participanţii.
Costul cursurilor de FPC şi numărul de ore petrecute la cursuri de către
Date necesare
toţi participanţii.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, activităţi economice, clase de mărime a întreprinderilor, forme
agregare de proprietate.

113
Costul mediu orar al cursurilor, precum şi costul mediu pe participant sunt
Interpretare date importante referitoare la cheltuielile suportate de angajatori pentru
procesul de instruire a angajaţilor.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

Denumirea 20. Costul forţei de muncă al participanţilor la cursuri FPC


indicatorului
Reprezintă raportul dintre costul total al forţei de muncă şi numărul de ore
Definiţie lucrate, ponderat cu numărul de ore petrecute în cadrul cursurilor de
FPC.
Indicatorul se foloseşte pentru evaluarea investiţiilor făcute de
Scop întreprinderi în dezvoltarea resurselor umane. Măsoară efortul financiar al
întreprinderilor pentru formarea profesională a personalului angajat.
Simbol Cfm-p
Se împarte costul total al forţei de muncă la numărul de ore lucrate de
Metoda de calcul către participanţi şi se înmulţeşte cu numărul de ore petrecute în cadrul
cursurilor de către aceştia.
Cfm-p=(Cfm/Tl-FPC)*Tc-FPC
unde:
Cfm-p – costul forţei de muncă al participanţilor la cursuri de FPC;
Formula de calcul Cfm – costul total al forţei de muncă;
Tl-FPC – numărul de ore lucrate de către participanţii la cursuri de FPC;
Tc-FPC – numărul de ore petrecute la cursuri de către participanţii la cursuri
de FPC.
Costul total al forţei de muncă, numărul de ore lucrate şi numărul de ore
Date necesare
petrecute la cursuri.
Surse de date INS
Nivelul de Naţional, activităţi economice, clase de mărime a întreprinderilor, forme
agregare de proprietate.
Analiza corelată a indicatorilor privind costul forţei de muncă al
participanţilor la cursuri, costul mediu orar al cursurilor şi costul mediu pe
Interpretare
participant poate oferi informaţii importante asupra cheltuielilor suportate
de angajatori pentru procesul de instruire a angajaţilor.
Indicatorul se calculează pe baza datelor colectate prin Ancheta privind
formarea profesională continuă în România (FORPRO). Ancheta este
armonizată cu anchete similare care se realizează în statele membre UE
la nivel de concepte, definiţii, clasificări şi nomenclatoare, metodă de
Standarde de
eşantionare şi de cercetare.
calitate şi limite
Eşantionul anchetei trebuie să acopere unităţi din toate activităţile
economice şi toate clasele de mărime.
Date disponibile numai pentru anul 1999; următoarea anchetă se va
realiza în anul 2006 (cu an de referinţă 2005).

114
N.B. În afara indicatorilor prezentaţi, pentru care există deja un sistem de colectare a
datelor, sunt în curs de definire, în cadrul SNIE sau chiar la nivelul UE, următorii
indicatori:
 Cheltuieli pentru formarea profesională continuă a personalului didactic, ca
procent din bugetul pentru educaţie, pe niveluri de învăţământ.
 Cheltuieli pentru formarea formatorilor.
 Cheltuielile întreprinderilor pentru cursuri de formare continuă, ca procent din
costul total al forţei de muncă.
 Mobilitatea cadrelor didactice şi a formatorilor în cadrul programelor Socrates
(Erasmus, Comenius, Lingua şi Gruntvig) şi Leonardo da Vinci.
 Mobilitatea elevilor şi studenţilor în programele Erasmus şi Leonardo da Vinci.
 Nivelul minim/maxim al salariului personalului didactic din diferitele niveluri de
învăţământ, în raport cu PIB pe locuitor.

115
Anexa IV. Cadrul de referinţă al sistemului ISCED-97

Nivel Denumire şi caracterizare Criterii principale Criterii auxiliare Sub-categorii


0 Nivelul pre-primar
Este stadiul iniţial al educaţiei organizate, Se desfăşoară în şcoală sau într-o instituţie Personalul implicat are nevoie de pregătire şi
care are ca scop să familiarizeze copiii – specializată, exterioară familiei. Este adaptat calificare pedagogică. Curriculum-ul pune
înainte de începerea şcolarităţii - cu un nevoilor de educaţie şi dezvoltare ale copiilor accentul pe activităţi educative.
mediu asemănător celui şcolar. de minimum 3 ani. Presupune activitatea unui
personal specializat.

1 Nivelul primar
Asigură învăţarea sistematică a lecturii, Se centrează pe iniţierea în limbajul scris - Este debutul şcolarităţii obligatorii.
scrierii şi matematicii, la un nivel de bază. citit şi limbajul matematic.
Durata învăţământului primar este de 4-6
ani.
Programele pentru copiii cu nevoi speciale,
ca şi programele de alfabetizare a adulţilor,
sunt de obicei incluse în ISCED 1.

2 Învăţământul secundar inferior


Este primul nivel de învăţământ secundar. Predarea se face pe materii şi de către Dacă nu există o distincţie clară între În funcţie de destinaţie, există trei tipuri de programe: 2A
Continuă programul de educaţie de bază profesori specializaţi. nivelurile 1 şi 2, trebuie introdusă o pregăteşte pentru accesul direct la nivelul 3, versiunea care
început la nivelul 1. Durata învăţământului Are în vedere formarea competenţelor de bază departajare internă care să le marcheze (ex. la conduce la nivelul terţiar (3A sau 3B); 2B pregăteşte pentru
secundar inferior variază între 2 şi 6 ani (în şi deschiderea spre învăţare permanentă. finalizarea a 6 ani de învăţământ primar). accesul direct la 3C; 2C pregăteşte pentru integrarea pe piaţa
ţările membre ale UE predomină durata de 3 Completează şcolarizarea obligatorie muncii. În funcţie de calificare sau pregătirea pentru un
ani). (împreună cu nivelul 1). domeniu profesional, programul nivelului 2 se subdivide în trei
tipuri:
- tipul 1 (general) - include pregătirea care nu se axează pe o
clasă ocupaţională şi nu conduce în mod necesar spre
programele vocaţionale şi tehnice (mai puţin de 25% din
programul de acest tip are conţinuturi vocaţionale şi tehnice);
- tipul 2 (pre-vocaţional sau pre-tehnic) include minimum 25%
conţinuturi vocaţionale sau tehnice, insuficiente însă pentru o
calificare profesională propriu-zisă. Pregăteşte pentru
programele de pregătire vocaţională sau tehnică.
- tipul 3 (vocaţional sau tehnic) pregăteşte intrarea directă pe
piaţa muncii, pe baza unei calificări profesionale care
finalizează acest program.

117
3 Învăţământul secundar superior
Este stadiul superior al învăţământului Distincţie clară între nivelurile 2 şi 3. Acest program poate fi organizat într-o formă În funcţie de destinaţia pentru care sunt pregătiţi elevii,
secundar unde predarea se face pe materii de Admiterea se face de obicei la vârsta de 15-16 modulară, prin regruparea unor componente programul de nivelul 3 se subclasifică în trei categorii:
către profesori cu o calificare superioară ani şi presupune completarea prealabilă a sub formă de subprograme, pentru nevoi 3A asigură accesul direct la ISCED 5A;
celor care predau la nivelul ISCED 2. nivelului 2. specifice. Un astfel de modul nu este însă 3B asigură accesul direct la ISCED 5B;
Durata variază între 2 şi 5 ani. ISCED 3 suficient pentru o calificare anumită. Astfel de 3C pregăteşte pentru inserţia directă pe piaţa muncii, pentru
poate fi ciclul terminal sau poate fi un ciclu module pot fi clasificate în ISCED 3 în accesul la ISCED 4 sau alte tipuri de ISCED 3.
preparator pentru accesul la studii general, fără să specifice destinaţia (3A, 3B În funcţie de orientarea către anumite clase de ocupaţii sau
superioare. sau 3C). integrarea pe piaţa muncii, există trei tipuri de învăţământ
secundar superior (ISCED 3:
- tipul 1 (general) - conţine mai puţin de 25% conţinuturi
vocaţionale şi tehnice şi nu pregăteşte pentru viaţa activă sau
exercitarea unei anumite calificări, într-un domeniu specific
de formare profesională;
- tipul 2 (pre-vocaţional sau pre-tehnic) introduce în lumea
muncii şi pregăteşte pentru programe ulterioare de pregătire
vocaţională sau tehnică, dar nu conduce la o calificare
propriu-zisă (minimum 25% din conţinuturi sunt vocaţionale
sau tehnice);
- tipul 3 (vocaţional sau tehnic) pregăteşte pentru intrarea
directă pe piaţa muncii, fără altă pregătire, într-un domeniu
profesional determinat; conduce la o calificare profesională.

4 Învăţământul post-secundar non-terţiar


Se referă la programele superioare nivelului Admiterea este condiţionată de completarea Nivelul 4 se poate echivala cu: În funcţie de destinaţia pregătirii, există trei tipuri de programe:
3 dar insuficient de aprofundate ca să fie ISCED 3 (inclusiv programele 3C în cazul în - programul vocaţional cu durată scurtă, de 4A asigură accesul direct la 5A;
incluse în ISCED 5 (înv. terţiar). care au o durată similară cu 3A şi 3B). În nivel post-secundar; 4B asigură accesul direct la 5B;
Se organizează îndeosebi ca învăţământ cazul în care ISCED 3C are o durată mult mai - programele de învăţământ secundar 4C nu asigură accesul direct la 5A sau 5B, dar permite
post-secundar şi are o durată între 6 luni şi 2 mică decât 3A şi 3B, se calculează durata superior, în completarea unor studii integrarea pe piaţa muncii sau accesul la alte programe ISCED
ani de studiu. cumulativă a 3 + 4 astfel încât să se ajungă la secundare de ciclul II (în acest caz, se 4.
o durată echivalentă cu 3A sau 3B (ex. 2 ani consideră că aparţine de nivelul 4 pentru că În funcţie de orientarea vocaţională şi integrarea pe piaţa
ISCED 3C + 2 ani ISCED 4 = 4 ani durată programul este superior celui oferit de muncii, există trei tipuri de ISCED 4:
cumulată). ISCED 3). - tipul 1 (general) - pregăteşte în mod explicit pentru o clasă
anumită de ocupaţii sau un program ulterior de formare
profesională (conţinuturile vocaţionale sau tehnice reprezintă
sub 25% din total);
- tipul 2 (pre-vocaţional sau pre-tehnic) introduce în lumea
muncii şi pregăteşte pentru aprofundarea profesionalizării,
prin programe ulterioare;
- tipul 3 (vocaţional sau tehnic) pregăteşte pentru admiterea
directă, fără formare ulterioară, într-o ocupaţie anumită;
conduce la o calificare profesională.

118
5 Primul ciclu al învăţământului terţiar
Asigură o formare superioară nivelurilor 3 şi Admiterea este condiţionată de completarea Varianta 5 A este necesară pentru cei care se Programul ISCED 5 se sub-clasifică în funcţie de durata
4. Varianta 5A este mai teoretică şi 3A sau 3B, sau a unor programe echivalente la pregătesc pentru activitatea ştiinţifică sau cumulată:
pregăteşte pentru activităţi de cercetare şi în nivelul 4A sau 4B. Durata cumulată minimă profesiuni care necesită competenţe de înalt - între 2 şi 3 ani (ciclul scurt);
domenii de înaltă calificare. Varianta 5B este de 3 ani. Se poate finaliza printr-un nivel. Varianta 5B pregăteşte pentru anumite - între 3 şi 5 ani (ciclul mediu);
este mai practică şi are un conţinut tehnic proiect de cercetare şi o dizertaţie (varianta ocupaţii, care necesită o pregătire practică - între 5 şi 6 ani (ciclul lung);
sau ocupaţional specializat. 5A). În varianta 5B, durata este de minimum 2 specializată. Programul 5A se realizează în - peste 6 ani (ciclul extins).
ani. Acest program nu conduce la cercetare, facultăţi acreditate pentru cercetare (au scoruri În funcţie de structura calificării, există trei categorii de ISCED
dar permite accesul direct la activităţi superioare din punctul de vedere al 5 (rezultate din combinarea şi interacţiunea 5A cu 5 B):
profesionale specializate. Formarea este mai potenţialului de cercetare). - primul nivel (ex. "Bachelor's degree" în ţările anglofone,
specializată şi practică. În unele ţări, se acordă "Licence" în ţările francofone, "Diplom" în ţările
diplome "post-graduate" după programul 5A, germanofone);
chiar dacă nu conduce la cercetare (ex. - nivelul intermediar se referă la calificările echivalente cu 5A
certificatul de "post-graduate" în Canada care îndeplinesc standardele de durată ale acestui program
pentru primul nivel de ISCED 5A). (ex. "Laurea Breve" în Italia), respectiv minimum 3 ani;
- nivelul secundar este un program 5A (ex. "Master's degree"
în ţările anglofone, "Maîtrise" în ţările francofone) care nu
îndeplineşte condiţiile de includere în ISCED 6.
Există o mare variabilitate a programelor ISCED 5A (nivelul
secundar). Ca să se simplifice procedurile de echivalare, s-au
instituit următoarele criterii de eligibilitate pentru ISCED 5A
(nivelul secundar): completarea unui program ISCED 5A
(nivelul primar), conţinuturi superioare 5A - primul nivel, durată
cumulată de minimum 3 ani de studiu cu frecvenţă regulată
(durata totală anterioară programului 5A este de minimum 13
ani de studii primare şi secundare, sau credite echivalente
acestei durate). Pentru medicină veterinară, primele calificări se
clasează în categoria 5A.
6 Al doilea ciclu de învăţământ terţiar
Este vorba de programele de nivel terţiar Durata standard este de 3 ani (cu o durată Durata poate varia în funcţie de nivelul de Există mai multe variante de ISCED 6:
care conduc la un titlu de cercetări avansate cumulată totală de 7 ani de studii terţiare). calificare şi specializare în domeniul de - primul nivel de calificare în cercetare (ex. Ph.D. în SUA,
într-un domeniu specializat. Este un program de cercetare originală şi cercetare (primar, intermediar sau secundar): "Promotion" în Germania);
studii avansate. Criteriile de clasificare în 3-5 ani studiu după nivelul 5A secundar sau - nivelul intermediar (ex. "Diplôme d'études approfondies" sau
ISCED 6 sunt: pregătirea şi susţinerea unei "Master's" (ceea ce reprezintă în total 8-10 ani DEA în Franţa);
teze sau dizertaţii de înaltă calitate, produs al de studii terţiare)(ex. Ph.D. în SUA), 3 ani - nivelul secundar (ex. "Habilitation" în Germania, "doktor
cercetării originale, care să reprezinte un pentru "Doctorat" după 5 ani de DEA în nauk" în Rusia).
progres în domeniul cunoaşterii; se bazează pe Franţa (8 ani de învăţământ terţiar în total), 3
o activitate diversă (nu doar asistenţa la ani pentru "Dottorati di ricerca" (Italia), 2-5
cursuri); pregăteşte pentru încadrarea în ani pentru ISCED 6 (nivel primar) sau
instituţii care oferă programe ISCED 5A, sau "Promotion" în Germania, peste 5 ani cu
poziţii în instituţii de cercetare şi agenţii minimum 30 credite în cazul "Hakushi" din
specializate. Japonia (9 ani de învăţământ terţiar).

119
Glosar

Cheltuielile pentru educaţie – se referă la ansamblul resurselor financiare folosite de instituţiile şi


programele de educaţie. Conform Manualului OECD, acestea se grupează în trei categorii
(OECD, 2004, p. 63):
 cheltuieli pentru bunuri şi servicii, respectiv cheltuielile pentru:
- instruire (ex. costurile pentru predare);
- bunurile furnizate de instituţii în scopuri educative (ex. manualele, materialele
pedagogice);
- formarea ucenicilor şi a altor participanţi la programele duale (combinaţie de
învăţământ şi pregătire prin muncă productivă în întreprinderi);
- administraţia învăţământului (la nivel central, regional şi local);
- cheltuielile de capital şi plata locaţiei;
- nevoile educative speciale şi consilierea;
 cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare se referă la:
- cercetarea pedagogică şi dezvoltarea curriculară;
- cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea realizată de instituţiile de învăţământ superior;
 cheltuielile pentru bunuri şi servicii, pentru alte scopuri decât instruirea (servicii auxiliare);
- transportul elevilor, cantinele, internatele şi căminele studenţeşti, serviciile de sănătate
pentru elevi şi studenţi;
- serviciile pentru publicul general asigurate de instituţiile de educaţie.
Sursele finanţării învăţământului pot fi interne (publice şi private) sau externe.

Curriculum – desemnează, în general, ansamblul situaţiilor de învăţare organizate de o instituţie


educativă. În ISCED şi SNIE, curriculum-ul se referă la ariile de studii şi alocarea lor
orară, ceea ce corespunde curriculum-ului cadru din învăţământul românesc.

Educaţie – activitatea intenţionată şi sistematică de comunicare menită să producă o învăţare durabilă


(această definiţie este folosită în principalele Manuale de utilizare a indicatorilor, citate în
bibliografie).

Educaţia formală – este tipul de educaţie desfăşurat în instituţii recunoscute de stat (grădiniţe, şcoli,
universităţi), pe baza unor programe sistematice finalizate cu diplome sau certificate
oficiale. Educaţia formală este realizată de formatori specializaţi (educatori, institutori,
învăţători, profesori), presupune un sistem de evaluare şi sancţionare a studiilor şi o gradare

120
cronologică a efectivelor de elevi şi studenţi. Atât SNIE, cât şi Clasificarea Internaţională
Standard a Educaţiei (ISCED) se referă exclusiv la educaţia formală şi la învăţământ.

Educaţia non-formală – se realizează în şcoală sau în afara şcolii, prin proiecte, excursii, vizite,
activităţi voluntare sau acţiuni civice. Spre deosebire de educaţia formală, educaţia non-
formală nu presupune un curriculum oficial sau o evaluare recunoscută prin diplome de
stat.
Educaţia persoanelor cu nevoi speciale – se referă la programele destinate unei categorii speciale de
beneficiari: adulţi analfabeţi, persoane cu handicap, copii cu dificultăţi de învăţare, tineri
proveniţi din medii dezavantajate, persoane spitalizate sau în situaţie de privare de
libertate, nomazi, refugiaţi. Aceste programe se desfăşoară în instituţiile obişnuite
(grădiniţe, şcoli, universităţi, centre de educaţie a adulţilor), sau în instituţii specializate.
Începând cu Conferinţa Mondială de la Jomtien (1990), termenul de "persoane cu nevoi
speciale" înlocuieşte pe cel de "handicapaţi" sau pe cel de "deficienţi", care au primit
conotaţii peiorative.

Elevi şi studenţi – sunt persoanele care participă la programele de educaţie formală (cuprinse în
engleză prin termenul comun "students").

Indicator – indicatorii sunt expresii numerice cu ajutorul cărora se caracterizează fenomenele social-
economice (ca structură, creştere etc.). Indicatorii se construiesc pe baza unor date
cantitative sau pe informaţii calitative. Aceste informaţii se bazează pe date statistice, dar şi
pe informaţii calitative, aşa cum sunt cele care se referă la atitudini, opţiuni sau
comportamente (în acest caz, vorbim de indicatori calitativi ca, de exemplu, datele
Eurobarometer, PISA sau IEA).

Instituţiile de educaţie – conform Manualului OECD, instituţiile de educaţie nu mai constituie o


referinţă statistică de bază pentru comparaţiile internaţionale: astfel de date nu se mai
colectează la nivel internaţional, dar constituie un important criteriu pentru definirea şi
repartizarea cheltuielilor pentru învăţământ, la nivel naţional. Definiţia propusă de
Manualul OECD este următoarea: instituţiile de educaţie sunt unităţile care asigură servicii
de instruire pentru indivizi, precum şi servicii asociate educaţiei pentru indivizi sau alte
instituţii educaţionale. La rândul lor, instituţiile de educaţie se clasifică în instituţii de
instruire (şcolile şi universităţile) şi instituţii de educaţie care nu asigură instruirea, dar o
sprijină prin servicii specializate: prin entităţile administrative ale educaţiei (ministere,
inspectorate, agenţii), entităţile de suport (care produc mijloace de învăţare, manuale şi
texte pedagogice, precum şi serviciile de întreţinere şi funcţionare a infrastructurilor), prin

121
entităţile auxiliare (serviciile de consiliere, serviciile de transport şi sănătate, cantinele,
internatele, căminele, bibliotecile) şi entităţile de dezvoltare (care se ocupă cu elaborarea
curriculum-ului şi a instrumentelor de evaluare, cercetarea pedagogică, băncile de date).
Intră în categoria instituţiilor de educaţie orice unitate care oferă servicii educative,
indiferent de ministerul sau departamentul de tutelă, de caracterul lor privat sau public, de
nivelul de studiu sau tipul de program educaţional.

ISCED – sau "Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei" este o clasificare standard a


nivelurilor educaţionale adoptată de ţările membre ale UNESCO (inclusiv de România) şi
utilizată în toate analizele comparative şi în metodologia tuturor organizaţiilor internaţionale.
ISCED cuprinde o terminologie standard şi definiţii unanim acceptate ale nivelurilor de
educaţie. ISCED operează cu şapte niveluri:
0 = nivelul pre-primar
1 = nivelul primar
2 = învăţământul secundar inferior
3 = învăţământul secundar superior
4 = învăţământul post-secundar non-terţiar
5 = primul ciclul de învăţământ terţiar
6 = al doilea ciclu de învăţământ terţiar
Atât UOE, cât şi varianta sa românească (SNIE), folosesc terminologia şi nomenclatorul
internaţional ISCED.

Personalul – cuprinde personalul specializat care participă la activităţile de instruire, de suport,


consiliere şi asistenţă a elevilor, de management şi administraţie, precum şi personalul care
asigură îngrijirea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ. "Personalul didactic" se referă la
următoarele categorii: "personalul de predare" ("classroom teachers" pentru ISCED 0-4),
"personalul academic" (ISCED 5-6), "personalul auxiliar" (ISCED 0-4) şi "asistenţii de
cercetare-predare" (ISCED 5-6). "Personalul de management, controlul calităţii şi
administraţiei" (aşa cum este definit în Manualul OECD) include patru categorii: manageri
şcolari (directori, directori adjuncţi pentru ISCED 0-4), manageri de instituţii (preşedinţi,
rectori, prorectori, decani, cancelari, şef de catedră pentru ISCED 5-6), personal
administrativ şcolar (recepţionişti, secretari, tehnicieni, bibliotecari la nivelul ISCED 0-4)
şi personal administrativ universitar (programatori, analişti de sistem, contabili, jurişti,
administratori de reţele, manageri de granturi sau de proiecte, persoane de relaţii publice la
nivelul ISCED 5-6).

122
Program educaţional – este un set de activităţi educative organizate pentru a se realiza anumite
obiective definite în prealabil prin intermediul unor sarcini concrete de învăţare (această
definiţie este folosită în sistemul ISCED, la care SNIE se raportează în mod sistematic).

Ţinte concrete ("benchmarks") – reprezintă performanţele efective sau nivelul pe o scară de variaţie.
Dacă indicatorii reprezintă informaţii relevante pentru starea de funcţionare a sistemului
sau a anumitor componente ale acestuia, ţintele concrete desemnează valorile precise pe
care indicatorii le pot avea la un moment dat. Ţintele sunt expresia parametrică a
indicatorilor. De exemplu, indicatorul "participarea la învăţarea permanentă" se exprimă
prin ţinta "rata de participare minimă a populaţiei active de 25-64 ani trebuie să fie în anul
2010 de minimum 12,5% în ţările U.E." (acest exemplu este extras din programul Comisiei
de implementare a Strategiei de la Lisabona în domeniul educaţiei şi formării profesionale).

UOE – este un chestionar statistic interinstituţional utilizat de UNESCO, OECD şi Eurostat pentru
colectarea anuală a datelor de la diferite ţări. La acest sistem de colectare a datelor participă şi
România, prin Institutul Naţional de Statistică. Fiecare dintre cele trei instituţii internaţionale
construieşte indicatori, în funcţie de criteriile proprii de analiză, pornind de la datele furnizate
de diferite ţări prin chestionarele UOE.

123
Bibliografie

BARON, T., BIJI, E., TÖVISSI, L., WAGNER, P., ş.a. (1966) Statistica teoretică şi economică,
Bucureşti, România.
CHAPMAN, D.W.; MAHLCK, L. (1993) From Data to Action: Information Systems in
Educational Planning, Paris, UNESCO-IIEP.
COHEN, W.J. (1975) Educational Indicators and Social Policy. Princeton, Educational Testing
Service.
COMMISSION OF THE EUROPEAN COMMUNNITIES (2004) Progress towards the Common
Objectives in Education and Training. Indicators and Benchmarks. Brussels, CEC.
ETF (1999) Education and Indicators in the PHARE Countries, Torino, European Training
Foundation.
EUROPEAN COMMISSION, EURYDICE, EUROSTAT (2002) Key Data on Education in Europe
– 2002, Brussels, Luxembourg
EUROSTAT (1999) Fields of Education and Training. Manual, Luxemburg, Eurostat.
FRIBOULET, J.-L.; LIECHTI, V.; MEYER-BISCH, P. (2000) (eds.) Les indicateurs du droit à
l'éducation. La mesure d'un droit culturel, facteur du développement, Fribourg, Université
de Fribourg.
HERSH-SALGANIK, L.; CALSYN, Ch. (2001) Etats et Nations: de l'usage des indicateurs pour la
politique en éducation aux États-Unis. În: Politiques d'éducation et de formation. Analyses et
comparaisons internationales, Bruxelles, De Boeck Université, nr. 3, p. 29-45.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ (2004) Sistemul educaţional în România – date
sintetice, Bucureşti, România.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ (2004) Forţa de muncă în România, ocupare şi
şomaj, Bucureşti, România.
JOHNSTONE, J.N. (1981) Indicators of Education Systems, London, Kogan Page.
JOHNSTONE, J.N. (1985) Indicators, Educational. In: T.Husén, T.N. Postlethwaite (eds.) The
International Encyclopedia of Education, Oxford, Pergamon Press, vol. V, p. 2432-2438.
MEURET, D. (2001) De la contribution des indicateurs au débat sur l'éducation. Un cas d'étude: L'état
de l'école. În: Politiques d'éducation et de formation. Analyses et comparaisons
internationales, Bruxelles, De Boeck Université, nr. 3, p. 13-27.
MINISTÈRE DE L'EDUCATION NATIONALE (1998) Indicateurs de l'éducation,
Montréal/Québec.
MINISTÈRE DE L'EDUCATION NATIONALE (2004) L'état de l'école. 30 indicateurs sur le
système éducatif. Paris.

124
NUTTALL, D.L. (1994) Choosing Indicators. In: K.A. Riley, D.L. Nutall (eds.) Measuring Quality:
Education Indicators - United Kingdom and International Perspective, London, The
Falmer Press, p. 17-40.
OECD (2000) Classifying Educational Programmes: Manual for ISCED-97 Implementation in
OECD Countries, Paris, OECD.
OECD (2003) Education at a Glance: OECD Indicators, Paris, OECD.
OECD (2004) OECD Handbook for Internationally Comparative Education Statistics. Concepts,
Standards, Definitions and Classifications, Paris, OECD.
PANDURU, F., MARTELLI, C., ISTRATE, G. ş.a. (2001) Social Trends, UNICEF, National Institute
of Statistics, Bucharest, Romania.
PANDURU, F., PISICA, S. ş.a., (2001) Caracteristici ale educaţiei permanente în România,
Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, România.
ROSS, K.; MAHLCK, L. (1990) Planning the Quality of Education: The Collection and Use of
Data for Informed Decision-Making, Paris, UNESCO-IIEP.
SAUVAGEOT, Cl. (2001) Un outil au service des comparaisons internationales: la Classification
Internationale Type d'Education (CITE). În: Politiques d'éducation et de formation. Analyses
et comparaisons internationales, Bruxelles, De Boeck Université, p. 95-117.
SAUVAGEOT, Cl. (2003) Des indicateurs pour la planification de l'éducation: un guide pratique,
Paris, UNESCO: IIEP, 2e édition.
SAUVAGEOT, Cl. BELLA, N. (2003) Key Indicators. Education Indicators and Policies: A
Practical Guide, Torino, European Training Foundation.
UNESCO (1997) The International Standard Classification of Education: ISCED-97, Paris,
UNESCO.
VAN DEN BERGHE, W. (1997) Indicators in Perspective: The Use of Quality Indicators in
Vocational Education and Training, Tessaloniki, CEDEFOP.

125