CREEAZĂ-ȚI PROPRIA ECONOMIE

de Tyler Cowen

Viuleț Nicoleta-Cristina
Facultatea de Bussines și Turism
Grupa 319 Seria C
 Tyler Cowen, unul dintre cei mai apreciați economiști ai zilelor noastre, ne
demonstrează cum lumea super-interconectată ne schimbă modul în care gândim. Fie că facem
micro-blogging pe Twitter sau ne împrietenim pe Facebook, segmentăm informațiile culturale în
frânturi din ce în ce mai mici, pe care le ordonăm și le reorganizăm în mințile (și în computerele)
noastre, astfel încât acestea să răspundă nevoilor fiecăruia dintre noi. Cumpărăm câte o melodie
de pe iTunes și alcătuim playlisturi, în locul unui album întreg, structurat dinainte de către
producători și artiști. După cum arată Cowen, acum putem mai mult decât oricând să ne
conturăm viețile în așa fel încât să ne satisfacem cele mai profunde dorințe, aducând la rândul
nostru contribuții profunde și valoroase la existența celor din jur. Cu alte cuvinte, ne putem crea
propria economie - trăind, în mod mai inteligent, o viață mai fericită și mai împlinită. Numai o
minte precum aceea a lui Tyler Cowen poate aduce laolaltă Facebook-ul, budismul Zen, pe
Sherlock Holmes și multe altele, creând un întreg coerent și fascinant. Dacă sunteți curioși să
aflați încotro se îndreaptă societatea și economia, nu veți găsi pe cineva capabil de observații mai
interesante și mai pătrunzătoare decât Tyler Cowen. Este un vizionar autentic, iar Crează-ți
propria economie un adevărat tur de forță. Tyler Cowen ne oferă un tur încântător al epocii
informaționale, meditând asupra limitelor creativității, duratei atenției, modului de funcționare a
politicii și asupra viitorului economiei noastre.
Tyler Cowen este profesor de economie la Universitatea George Mason și totodată una dintre
vocile prezente pe www.marginalrevolution.com, unul dintre cele mai influente bloguri
economiste din lume.
 Titlul cărții te duce cu gândul la tot felul de soluții pentru ieșirea din criza financiară
ori la secrete care v-ar permite crearea propriei economii, un mod de organizare socială si
politică perfectă, însă Tyler Cowen se concentrează extraordinar de mult asupra autismului. Într-
o carte despre economie, profesorul Tyler Cowen analizează într-o manieră profundă profilul
celor care au un stil cognitiv autistic, un tipar cognitiv extrem de răspândit, care îl include și pe
autorul cărții, plus mulți alți oameni de succes. Economistul Cowen descrie în cartea sa că una
dintre trăsăturile autismului este „tendința autiștilor de a impune o structură aditionala
informației, prin efectuarea unor operații de aranjare, organizare, clasificare, colectare,
memorare, categorizare și enumare”. Astfel, autiștii iubesc informația în mod excesiv, fiind niște
oameni care manifestă o mare pasiune pentru informație. Non-autiștii, adică majoritatea dintre
noi, utilizăm unelte și bunuri de capital - computerele, internetul - pentru a reproduce sau imita
anumite abilități ale autiștilor, care sunt centrate pe absorbția informațiilor, procesarea acestora și
ordonarea lor mentală.
Părerea lui Tyler despre Facebook este că el ne transformă pe toți în infovori în raport
cu prietenii noștrii. Nu numai că trebuie să alegem cine ne este prieten și cine nu, ci putem chiar
introduce o structură foarte detaliată despre noi, prietenilor. Un exemlu dat de autor este Steve
Hofsetter, care a ajuns să aibă 200.000 de prieteni pe Facebook, chiar dacă singurul său câștig a
fost să strângă cel mai mare număr de prieteni din istoria serviciului de socializare. Dar
Facebook-ul i-a resetat profilul deoarece pagina sa ajunsese să încetinească încărcarea site-ului
pentru ceilalți utilizatori. De atunci numărul maxim de prieteni este de 5.000.
În capitolul 2, Tyler spune despre autism că implică numeroase caracteristici ale
condiției umane și este adesea perceput ca o tragedie, insă autorul dorește să îl abordeze dintr-o
altă perspectivă. (“Autiștii au în medie o percepție superioară asupra sunetelor înalte, observă cu
mai multă ușurință detaliile existente în structuri, au în medie o vedere mai bună, se lasă mai
greu păcăliți de iluziile optice.”)
Un articol prezentat în capitolul 3, publicat în The Atlantic în 2008, Nicholas Carr
întreba “Ne face Google mai proști?” și în principal răspunsul său era da, Google ne prostește.
Acesta ne reduce durata atenției, diminuând șansele ca oamenii să aibă gânduri profunde.
În capitolul 4, autorul ni-l prezintă pe Marshall McLuhan ce susține că “televiziunea
este un mijloc de comunicare <fierbinte> datorită personalității și caracterului său imediat, în
vreme ce presa era un mijloc de comunicare <rece> din cauza obiectivității și distanței care o
caracterizează”. De asemenea, tot autorul scoate în evidență că formatul HTML devine mai
influent decât PDF-ul deoarece redarea cercetărilor științifice este realizată de obicei în HTML,
fie că e vorba despre bloguri sau de site-uri media cu o mare vizibilitate.
În următorul capitol, este examinată perspectiva budismului asupra ordonării mentale
(“Budismul este o religie, dar totodată, și o filozofie de viață. Anumite părți ale budismului
favorizează concentrarea intensă asupra unor lucruri mărunte, însă doctrina este mai sceptică
atunci când vine vorba despre manipularea informațiilor și plasarea acestora într-o ordine
structurată.”), dar și obsesia legată de ordonare. Această obsesie a dus la crearea Wikipedia ce nu
constă doar într-o lungă serie de articole; mai important este faptul că articolele respective
trebuie organizate și împărțite, ceea ce duce la dezbateri legate de metoda corectă de ordonare.
În prezent cantitatea și calitatea plăcerilor “interioare” sunt mai mari decât au fost
vreodată, astfel că mulți oameni se îndreaptă tot mai mult înspre aceste forme ieftine de
divertisment. “(Dacă prețul cafelei crește, oamenii vor merge mai rar la Starbucks.”)
 În capitolul 7, Tyler scoate în evidență că oamenii preferă să citească ficțiune și că nu sunt
întotdeauna conștienți de ce îi atrage. Pentru a intra în subiect, autorul începe cu autismul în
ficțiune. Unul dintre personajele complet dezvoltate din punct de vedere autist din întreaga
tradiție literară occidentală, abordate de autor este Sherlock Holmes. Acesta a fost un detectiv
londonez fictiv, care soluționa cazuri pornind de la observarea unor indicii mărunte pe baza
cărora construia elegante lanțuri argumentative, ajungând să identifice criminalul sau să rezolve
vreun mister. Încă de la început Holmes pare a avea o legătură cu spectrul autismului, chiar dacă
aceasta nu este niciodată descrisă astfel.
Dacă urmăriți să vă creați propria economie, literatura este spațiul privilegiat unde veți
găsi inspirația și eroii de care aveți nevoie. Veți găsi personaje care îndrăgesc informațiile în
moduri profunde și interesante. Astăzi se consideră adesea că “epoca Google” îi eclipsează pe
clasicii literaturii, însă, la o privire mai atentă, vom observa că încă mai avem multe de învățat de
la vechii noștri tovarăși de nădejde, cărțile.
Persoanele autiste dețin anumite calități cognitive care le ajută să facă față provocărilor.
Pasiunea pentru informații, caracteristică autiștilor, poate crea dependență. Dacă într-adevăr s-ar
dovedi că autiștii au percepții senzoriale mai pure sau mai puțin mijlocite, după cum sugerează
anumite ipoteze, ar prefera atunci toată lumea sa devină autistă? Probabil că nu.
Capitolul 8 îi are în centru tot pe autiști, care au într-o măsură mai mare un acces direct și
independent la calitățile obiectelor și se bazează mai puțin pe căile artistice tradiționale care
facilitează contactul cu frumusețea și splendoarea.
În capitolul 9 ne este prezentat faptul că oamenii care se înscriu în spectrul autismului
sunt, din anumite puncte de vedere, mai obiectivi decât non-autiștii.Iar atunci când vine vorba
despre teoria politică, așteptările autorului se îndreaptă în două direcții. (“În primul rând, autistii
sunt atrași de etice simple și directe, care pot fi aplicate universal,tuturor ființelor umane. În al
doilea rând, bănuiesc că un subgrup al autiștilor acceptă și înțelege destul de ușor ideile legate de
constituție, abordările bazate pe reguli ale ordinii sociale, argumentele juridice, așa cum sunt
acestea expuse în scris și beneficiile impersonale ale legii, văzute pe termen lung.”)
În medie, autiștii stăpânesc mai bine modurile de argumentare scrisă decât discursul oral.
Aceștia au o memorie foarte bună a detaliilor factuale, aptitudini dezvoltate de recunoaștere a
tiparelor și capacitatea de a interpreta principiile egalității în sens propriu și într-o manieră
cosmopolitană.
Capitolul 10, intitulat “Viitorul universului”, ne prezintă cum ajută Internetul persoanele
autiste. Astfel, Internetul le permite oamenilor să schimbe idei fără a se afla față în față.
Deoarece circulația publică este epuizantă pentru mulți autiști, acesta este un beneficiu enorm.
Generația actuală de persoane autiste, diagnosticate cu Asperger și care se încadrează în
neurodiversitate este prima care are acces, la înțelegerea explicită a profilurilor sale neurologice
și posibilitatea de a comunica unele cu altele în masă.
“Mesajul final al aceste cărți nu are legătură cu autiștii sau cu orice alt grup și nici cu
internetul. Mesajul final al cărții se centrează asupra respectului față de individ. Studiul
neurologiei este important din punct de vedere știinific, dar nu se rezumă la știință, nefiind doar
un instrument folosit în diagnosticare sau în intervențiile medicale. Este totodată o cale spre
aprecierea diversității spiritului omenesc, a splendorii minții individuale și a importanței
respectării individualității fiecărei minți în parte.”
 Părerea mea este că această carte „neobișnuită” are o însemnătate specială pentru
vremurile economice pe care le trăim, provocând cititorul să înțeleagă puterea individului de a se
impune și de a schimba întreaga lume, astfel încât să creeze o viață mai bună în loc să se dea
bătut în fața recesiunii.(“atunci când ridicăm ochii spre stele, putem opta pentru un sentiment sau
altul. Dacă ne raportăm la partea negativă, putem vedea vidul, trăind senzația de distrugere și
pierdere. Însă eu, când ridic privirile spre cer și mă uit la stele, mă umplu de bucurie. Văd un
final fericit. Acesta este secretul celei mai mari prosperități, oricât de haotică v-ar părea lumea.
Este secretul care vă va permite să vă creați propria economie.”)