Afacerea Carturesti

Carturesti este mai mult decat o librarie. Asa au gandit-o, inca de la inceput, Nicoleta
Dumitru si Serban Radu: este un sat cu carti (de aici si numele); este o suma de idei, un fel de
sector 7 al Bucurestiului. O comunitate pentru cei care functioneaza dupa alte reguli.
Este un produs construit in totalitate in sablonul de do-it-yourself. Mai mult, in loc sa-si
faca bagajele, cei doi actionari se pregatesc sa investeasca in spatii mai mari si in proiecte mai
curajoase. 
Carturestiul a trait cativa ani, chiar si fara un nume de botez, in capul si pe hartiile celor
doi antreprenori, si doar mai apoi in centrul Bucurestiului.
"Ambitia initiala a fost a Nicoletei, iar ideea esentiala era sa creem un spatiu public
guvernat de alte legi de comunicare si valoare decat cele care existau la momentul acela in
Bucuresti." Au vrut sa ofere o alternativa la realitatea de atunci, si anume o societate romaneasca
de la finele anilor '90 unde nu mai era loc pentru cultura, pentru carte, si unde sistemele de
valori, brutale, se rezumau doar la succesele obtinute imediat, pe fondul unei tranzitii pe care de-
abia acum se pare ca incepem sa o depasim.
"Atunci cand am inceput noi, era uneori rusinos sa fii vazut cu o carte in mana pe strada."
De-atunci lucrurile s-au mai schimbat. Iar Carturestiul a fost unul dintre punctele de cotitura in
aceasta schimbare. Atat pe harta Bucurestiului, cat si pe cele ale oraselor unde Nicoleta Dumitru
(32 de ani) si Serban Radu (36 de ani) au descins cu proiectul lor.
Au sase librarii sau spatii publice, asa cum le place lor sa-si numeasca afacerea, iar
planurile vorbesc despre alte si alte "sate ale cartilor", din ce in ce mai mari si mai ambitioase.
"Avem idei pentru urmatorii 20 de ani. N-am pus in aplicare nici macar un sfert din ideile de la
care am plecat, si de atunci am mai avut si altele." Deci acum, odata cu renasterea retailului cu
carte din Romania, Carturestiul vrea sa creasca mai mult, sa-si mareasca cifrele din dreptul
profitului si sa-si cimenteze si mai bine locul trei pe o piata de peste 50 de milioane de euro anul
trecut.

Carturesti Carusel, cea mai mare librarie din Romania

A fost nominalizata in 2018 la categoria The Bookstore Of The Year Award si este una dintre
cele mai frumoase cladiri ale Bucurestiului. Libraria Carusel ii impresioneaza pe toti turistii
care ii calca pragul. Vino si tu sa o descoperi.
Povestea cladirii din Centrul Istoric al Capitalei, detinuta de Jean Chrissoveloni, mostenitorul
celebrei familii de bancheri, a inceput in 1860, anul in care a fost construita. Apoi, in urma unei
licitatii, ea a ajuns in posesia familiei Chrissoveloni la inceputul anilor 1900.
Banca comerciala, magazin si apoi librarie
In cladirea in care astazi se afla Carturesti Carusel a functionat institutia de credit Crissoveloni.
Banca Chrissoveloni a fost una dintre cele mai importante astfel de institutii ale Romaniei
interbelice. Aceasta a functionat timp de 100 de ani, intre 1848 si 1948.
Ea a fost infiintata la Galati de strabunicul actualului proprietar, Nicolas Chrissoveloni. Urmand
ca primul sediu din Bucuresti sa se infiinteze pe strada Lipscani, la nr. 55. Dupa ce Banca
Chrissoveloni s-a mutat, in imobil a functionat un magazin de articole vestimentare pentru
barbati, iar in perioada comunista aici a fost magazinul Familia.
Astazi pe acelasi loc se afla Libraria Carusel. Locul perfect pentru frunzarit carti, pentru a
cumpara cadouri sau pur si simplu un loc de relaxare in care poti admira designul cladirii. De
asemenea, la ultimul etaj se afla un bistro in care poti servi bautura preferata sau ceva gustos de
mancare. La subsol se afla un spatiu multimedia, iar la primul etaj gasesti o galerie dedicata artei
contemporane. Libraria este amenajata pe un spatiu de 1.000 de mp.
Unde te cazezi?
Inca nu stii unde sa te cazezi? Noi iti recomandam sa vii la Mercure Bucuresti Unirii. Hotelul
aflat la cativa pasi de straduta Lipscani din Centrul Vechi este locatia ideala pentru o vacanta in
capitala. De la designul Art Deco, pana la camerele confortabile si staff-ul prietenos, fiecare
coltisor al hotelului din Bucuresti te face sa ai parte de vacanta perfecta.

Nicoleta Dumitru si Serban Radu: Fenomenul Carturesti:

Sfarsitul anilor '90, o trecatoare prin Budapesta si o privire aruncata prin geamul unei
librarii unde cineva rasfoia o carte, cu o ceasca de ceai in mana... Decembrie 2006, o tanara cu
castile in urechi ia un volum din raft, se asaza comod in fotoliu si se pune pe citit, intr-un
abandon total. Nu e acasa, ci in Libraria Carturesti, de pe Arthur Verona 13. Aceeasi atmosfera,
alte coordonate. Intre ele, Nicoleta Dumitru, inspirata de imaginea din Ungaria, si Serban Radu,
partenerul ei de CARTE. Adica visul lor de a-si transforma pasiunea intr-un gest cultural.
Prima a fost libraria-jucarie din Edgar Quinet, deschisa in 2000. Intr-o epoca marcata de
declinul industriei de carte, nimeni nu le dadea vreo sansa si, cu atat mai putin, sprijin financiar.
S-au aruncat in necunoscut, cu cei cinci mii de euro ai fiecaruia.
Primele investitii – o masuta, trei scaune, cateva titluri straine, carte romaneasca luata pe
datorie si ceaiuri. Mizasera pe concept: un spatiu decupat din agitatia strazii in care oamenii sa-si
asculte sau sa viziteze gandurile autorilor preferati. A prins. Vestea s-a dus si lumea a cerut mai
mult. In 2003, cei doi prieteni, Nicoleta si Serban, puneau a doua veriga in lantul Carturesti: se
deschidea libraria de pe strada Arthur Verona, care urma sa devina perla coroanei. Cladirea a
apartinut familiei Sturdza si a fost reamenajata si decorata de arhitectul Serban Sturdza. Pastrand
stilul si atmos-fera, au urmat libraria din Centrul Comercial Anador, cele doua din Timisoara si
cea din Iasi. Si vor urma si altele… Vin cereri de peste tot din tara si nu numai. La nici 30 de ani,
Nicoleta si Serban au facut o descoperire: se poate face si business etic in Romania, cu conditia
sa lucrezi cu sufletul omului si nu cu banii lui…
Numele librariei are el insusi o poveste. Va rog sa o evocati si pentru cititorii nostri.
Alegerea numelui n-a fost deloc o misiune usoara. In decursul celor cinci luni de cand am
luat hotararea de a face o librarie si pana cand ea s-a deschis efectiv, ne-am gandit la zeci de
nume. Au avut loc sedinte de creatie si brainstorming in toata regula. Cartaresti a fost ales pentru
rezonanta sa de "sat al cartii", "cetate a cartii". La numai cateva saptamani de la deschidere, am
realizat ca publicul nostru a asociat numele librariei cu cel al lui Mircea Cartarescu. Ne-a cautat
el insusi pentru a ne ruga sa facem o modificare numelui intrucat primea foarte multe telefoane
de "felicitare" pentru libraria proaspat deschisa.
Acum, cand aveti sase librarii, va mai amintiti cum arata initial proiectul? Ce
anume v-a facut sa-l dezvoltati?
Dezvoltarea a venit firesc, libraria din Edgar Quinet devenind neincapatoare pentru cate
am fi vrut sa punem pe rafturi si pentru publicul nostru tot mai numeros. A fost vorba, intr-o
oarecare masura, si de o presiune (in sens pozitiv) din partea cititorilor, care isi doreau o oferta
mai mare, un loc unde sa zaboveasca mai mult, unde sa poarte o conversatie, unde sa savureze un
ceai…
 Exista un tip special de cumparator/vizitator Carturesti, diferit de cel al celorlalte
librarii? Ce anume il particularizeaza?
Fiecare spatiu (la fel ca fiecare om) isi atrage anumiti prieteni. Cei carora le place sa vina
in librariile Carturesti lucreaza in general in industriile creative (fie ca e vorba despre
creativitatea de care ai nevoie in scoala generala, fie de cea de care ai nevoie ca sa lucrezi intr-o
agentie de publicitate). Mai toti oamenii care se plimba prin Carturesti sunt frumosi. Sigur ca nu
neaparat fizic. Ne trezim uneori urmarind cate o jumatate de ora ce se intampla prin librarie,
gesturile oamenilor, privirile lor, ce haine poarta, ce zambete au. Sunt foarte multi oameni
frumosi in Carturesti. Asta dincolo de orice fel de statistici legate de grupe de varsta, venit, statut
social s.a.m.d. Statistici pe care nu cred ca o sa le facem decat cand o sa ne pierdem cheful de a
mai observa detalii.
Cum v-ati impartit rolurile in managementul librariilor?
Amandoi incercam sa fim la curent cu toate aspectele ce tin de organizatie, de la selectia
titlurilor, la termenii contractelor, alegerea si instruirea oamenilor, aspecte financiare etc.
Conducerea librariilor din tara am delegat-o partial, dar sunt inca multe lucruri pe care le
coordonam de la Bucuresti.
Este Carturesti un demers civilizator?
Fara sa-si propuna neaparat sa duca la bun sfarsit un proiect educativ, Carturesti are, nu
ne indoim de asta, o influenta destul de puternica asupra publicului care ii calca pragul si asupra
celui care incepe sa-si doreasca sa o poata face. Carturesti a ridicat stacheta foarte sus: prin
selectia produselor, prin refuzul de a recomanda clientilor obiecte culturale pe care noi, angajatii
Carturesti, nu le-am cumpara, prin aducerea laolalta a textului, artelor vizuale, muzicii si
gustului, intr-un concept care le leaga intre ele.
Ce fel de oameni sunt angajatii Carturesti, ce-i deosebeste de altii?
Cred ca daca i-ati intreba pe ei ati afla mai usor raspunsul la intrebare. Eu zic ca sunt
oameni ca oricare altii. E adevarat ca, pana sa ajungi sa fii angajat Carturesti, trebuie sa treci
cateva teste: intai – o intalnire cu oamenii cu care vei lucra, apoi trebuie sa raspunzi corect la
cateva intrebari de cultura generala, trebuie sa iti placa sa citesti, sa asculti muzica, sa stai de
vorba cu oamenii, sa ai o pasiune secreta. Cei mai multi librari de la Carturesti sunt fosti
"musterii" care s-au gandit ca, la cat timp petrec in librarie, ar putea sa primeasca si niste bani
pentru asta.

Cat este afacere si cat proiect cultural in viata librariilor Carturesti?

Carturesti este un proiect cultural care se autosustine. Daca nu ar exista profit, nu ar
exista nici proiectul cultural. Ne-am hotarat sa aratam ca putem crea o platforma creativa si fara
lamentatiile de rigoare. Cine ar fi crezut cu trei ani in urma ca o librarie de asemenea dimensiuni
poate exista pe cel mai scump bulevard din Bucuresti? Si nu oriunde pe Magheru, ci intr-o casa
de secol XIX, pe care orice banca ar da orice ca sa o aiba… Este greu sa vorbim despre
rentabilitatea Carturesti intrucat acest concept nu a pornit de la ideea de afacere. Nu am urmarit
niciodata ca indicatorii de performanta ai unei afaceri – investitie, costuri, venit, profit – sa fie
unii prestabiliti. Este o intreprindere culturala care se sustine singura, care nu a primit niciodata
sponsorizari. Din acest punct de vedere, pot spune ca este rentabila; dar nu este o afacere pentru
un investitor care se asteapta la profituri mari. Am preferat intotdeauna sa ne respectam
conceptul, uneori chiar in defavoarea profiturilor (arhitectura si design-ul de calitate pe care le
promovam impun o amenajare costisitoare a librariilor – design de arhitect, mobilier special
conceput, materiale naturale), sa oferim servicii de calitate cititorilor, sa diminuam spatiul de
rafturi de expunere (si implicit, de vanzare) pentru a putea crea locuri de stat si rasfoit – masute,
scaune, lavite, sa avem spatii de evenimente culturale si expozitii in fiecare librarie.
Ce agentie se ocupa de publicitatea brandului Carturesti? Mai precis, cine a
inventat "dichisul", sloganul "carte, ceai, muzica, dichis" si catelul cu covrigi in coada?
Carturesti este cap-coada un produs de tipul "do-it-yourself". Inclusiv o parte din
mobilier, accesorii, ilustratii. Am facut pana si sandwich-uri personalizate cand am fost prezenti
la DaKiNo cu un stand. Va dati seama, in acest caz, ca toata identitatea vizuala, copywriting-ul,
art direction-ul, client service-ul sunt facute "in the house". Cum sunt prea multe de facut in
ultima vreme, colaboram cu artisti tineri, ilustratori, graficieni, designeri, studenti la arhitectura
pentru anumite afise si campanii. Asadar, omul din spatele siglei initiale a Carturestiului este
Daniel Voinea (actualul Director de Marketing, care din cand in cand mai face si afise, uneori
alaturi de baietii din Departamentul de PR si Evenimente). Sigla s-a transformat cu ajutorul
agentiei Leo Burnett (ai carei angajati ne-au asistat – cu drag si exclusiv din pasiune pentru ce
facem – la o serie de trei printuri care a avut foarte mare succes). Catelul cu covrigi in coada este
tot rodul unei dupa-amieze in care Daniel se distra desenand proverbe.
Iar sloganul "carte, ceai, muzica, dichis" a fost sugerat de un prieten apropiat al nostru.
Dichisul, cu rezonanta lui boema si sugerand diferenta, este palaria magica din care scoatem
toate acele lucruri cu care ne surprindem si rasfatam publicul.
Care este povestea obiectelor care umplu spatiul librariei de la Patria? Ma refer, de
exemplu, la scaunele personalizate.
Cand am deschis, acum trei ani, inca nu aveam suficiente scaune in ceainarie. Colega
noastra, Ana Szel (daca imi aduc bine aminte) a avut atunci o idee excelenta: sa-i rugam pe
cativa dintre oamenii de cultura care ne plac sa ne imprumute un scaun. Cristi Puiu ne-a dat o
bancuta, Mircea Cartarescu un scaun pliant, Maia Morgenstern – un scaunel impletit, Liggia
Naum ne-a dat scaunul lui Gellu, Mariana Celac ne-a daruit doua scaune care aratau ca niste
ingeri (unul auriu si celalat turcoaz), Serban Sturdza ne-a facut in atelierul propriu cateva scaune
din metal. Au fost multi cei care ne-au imprumutat scaune si au fost multi clienti carora le-a
placut ideea asta. Atat de tare incat unele scaune sunt inca la noi, posesorii de drept cazand de
acord sa ni le doneze. Unii clienti asteptau chiar, intr-o vreme, sa se elibereze scaunul scriitorului
sau al regizorului preferat, ca sa se aseze.
De ce ceai si nu cafea? Cum alegeti soiurile de ceai? Cine face dulceata care se poate
savura in ceainarie?
Ceaiul te revigoreaza fara sa te bruscheze. Cafeaua e prea des folosita in scopul utilitar si
meschin de a "te pune pe picioare", de a "te baga in priza". Ceaiul presupune un anumit calm pe
care noi dorim sa-l cultivam. Cafeaua fara tigara nu prea are gust (iar la noi nu se fumeaza), in
timp ce a amesteca gustul de ceai cu cel de nicotina si gudron e o blasfemie.
Ceaiurile sunt alese in functie de tara de provenienta, de gradina in care sunt cultivate, de
perioada de fermentatie, in functie de anotimp etc. Gustul publicului e o alta variabila
importanta. Incercam sa aducem cat mai multe ceaiuri pure, fara amestecuri de alte plante
(acestea sunt adevaratele ceaiuri traditionale – japonezii stramba din nas, de pilda, cand aud de
sencha aromat, li se pare o barbarie). Dar publicul prefera inca ceaiurile aromate natural,
infuziile de fructe si de plante (care, de fapt, nu contin deloc planta numita ceai).
Recomandarea noastra: dimineata – inceputa cu ceai negru, dupa-amiaza – cateva cesti de
ceai verde, iar seara – o ceasca cu ceai alb din care trebuie sa sorbiti foarte incet, pana adormiti.
 Am fost intrebati chiar zilele trecute de un client daca nu exista pe undeva, eventual in
spatele casei, o batrana care amesteca tot timpul intr-un cazan cu dulceata. Ei bine, batranica asta
nu exista, dar exista firme cu care colaboram foarte bine si care se pare ca au o mica armata de
bunicute imbracate in cojoace de casa, cu batic pe cap, care isi fac foarte bine treaba si care,
printr-o alchimie inexplicabila, reusesc sa transforme fructele in dulceturi delicioase.
Cum se mai poate dezvolta proiectul, in ce directie? Vizati o cladire interbelica cu
mai multe etaje sau o implicare mai mare in proiecte culturale asociate? Si una si alta?
Ne dorim sa deschidem librarii in toate orasele din care am primit e-mailuri, scrisori si
invitatii – adica in mai toate orasele mari ale tarii. Am primit invitatii si din cateva tari vecine
(Bulgaria, Ungaria, Ucraina), ba chiar si din Londra. Deocamdata, avem nevoie de putin timp sa
ne revenim, fiindca am deschis trei noi librarii si un depozit in mai putin de un an. Probabil ca
urmatorul oras in care vom merge va fi Clujul.
Planurile noastre nu cresc neaparat in dimensiuni. Desi o cladire interbelica cu mai multe
etaje suna interesant. Ne-ar permite sa facem si mai multe lucruri decat acum. Poate un spatiu
pentru teatru? Dans contemporan? Cinema? Un loc unde sa putem gati pentru clientii care nu
mai vor sa plece? Are cineva o cladire interbelica cu mai multe etaje in care ar vrea sa ne
gazduiasca
Unul dintre proiectele la care tinem mult este transformarea strazii Arthur Verona din
Bucuresti intr-un pasaj pietonal cu gradini suspendate si cu iarba in loc de trotuare. Desigur, prin
mijlocul strazii ar curge, traversand Bulevardul Magheru pe dedesubt, vechiul parau care izvora
acum cateva secole din parcul Gradina Icoanei si care acum nu mai exista. In fiecare weekend,
am organiza evenimente faine pe strada, am invita oamenii sa o locuiasca, sa se raporteze la ea si
altfel decat umpland-o cu masini. Deocamdata, am reusit sa ii deturnam functia actuala de vreo
doua ori. Dar pana la inverzirea ierbii din asfalt mai sunt cateva chestii suprarealiste de schimbat
in realitati.
Ei au inceput deja transformarea. La nivelul fiecaruia dintre noi, al spiritului si al
increderii noastre ca suntem mai frumosi cand citim…

"Scriitorii români se vând mai bine decât cei străini"

Aţi pornit Cărtureşti ca pe o afacere?
 Librăria n-a fost pornită ca o afacere, ci din dorinţa noastră de a găsi în spaţiul public
altceva decât părea să fie zona de valori ale Cetăţii. Acum 10 ani, Bucureştiul părea să fie oraşul
celor cu lanţul gros de aur şi celularul cât mai ostentativ, al manelelor... ăsta părea să fie trendul,
sistemul de valori dominant în societate, modelul de succes. Şi pentru că, până la urmă, dacă ne
dorim să schimbăm ceva, totul pleacă de la ce facem fiecare dintre noi în jur, am încercat să ne
imaginăm cum ne-ar plăcea să arate o părticică din oraş, din spaţiul public. Asta a fost gândul de
început, legat, desigur, de carte, de muzică, de film, pentru că ne plac, pentru că sunt lucrurile
care te îmbogăţesc, care te fac să creşti pe dinăuntru.
Câţi ani aveaţi pe-atunci?
28 de ani, iar Nicoleta (n.n. partenera sa de afaceri) 24. Calculul nostru de atunci a fost
făcut pe ideea "cât putem să aducem de-acasă, în fiecare lună". N-a trebuit să aducem prea mult
de acasă, pentru că a fost un succes neaşteptat la public. De altfel, noi datorăm publicului 99%
din succesul de care ne bucurăm. El a dus vorba mai departe, pentru că foarte multă vreme noi nu
am făcut nici un fel de promovare pentru Cărtureşti.
La început, în librărie, aţi adus ce vă plăcea vouă mai mult în materie de carte, film,
muzică?
E un amestec. Modalitatea de selecţie a fost un lucru foarte important, dar nu am mers pe
premisa "ce-mi place mie personal", ci ce ar putea să-i îmbogăţească pe oamenii ca noi care sunt
interesaţi de un set de valori de la un anumit nivel în sus. De exemplu nu vindem manele, deşi
foarte mulţi ani a fost cel mai bine vândut lucru din România, pentru că astea sunt asociate unor
sisteme de valori şi de interese care nu sunt pentru noi şi pentru relaţia dintre noi şi publicul
nostru.
Cum aţi ales numele? Nu s-a crezut că ar avea şi Cărtărescu vreo legătură cu
această poveste?
E anecdotă de început. Iniţial, i-am spus Cărtăreşti. Şi a stat aşa câteva săptămâni, până a
venit Cărtărescu şi a zis că s-ar putea să aibă necazuri inclusiv cu colegii de breaslă, că oamenii
cred că el are afaceri şi că el, de fapt, nu are. N-avea nici o legătură cu el alegerea numelui.
Numele a fost căutat într-o zonă de concepte care aveau legătură cu un spaţiu sau sat al cărţilor,
să zicem. Cuvântul cărtăresc sau cărturesc e un arhaism şi e echivalent cu livresc, cu a avea de-a
face cu cartea. Undeva aici ne-am situat, pentru că ne-am gândit la agora, la acel spaţiu public
din cetatea mentală care are un pic alte reguli decât restul Cetăţii.
 Aveţi 12 librării în toată ţară. Care vă e cea mai dragă?
N-aş vrea să fac diferenţieri din astea... pe care copil îl iubeşti mai mult? Important e că
ele sunt diferite. Fiecare nouă prăvălie e în acord cu locul în care se află, aproape fiecare are alt
design, alt concept. Profilul oamenilor din zonă e diferit, ca să nu mai spun de diferenţele dintre
oraşe. Şi atunci fiecare librarie are personalitatea ei distinctă şi aşa ne place, fiecare trebuie să
aibă viaţa ei, in comunitatea ei.
Aţi visat dintotdeauna să aveţi o librărie în care să vindeţi cărţi frumoase?
Ne plac cărţile şi nu cred că suntem nici pe departe singurii oameni din România care
doresc să împărtăşească cu ceilalţi. De multe ori când ne uităm la televizor ni se pare că suntem o
societate plasată „mai jos” decât suntem de fapt. Dar la TV se văd doar o parte din lucruri, în
general cele negative. Cred că pasul semnificativ în ceea ce ne priveşte a fost trecerea de la
manifestarea unor valori, interese în spaţiul privat, familial, la manifestarea acestora în spaţiul
public.
Câte evenimente organizaţi pe an?
Acum avem peste 800 de evenimente pe an, per total, dintre care 300 numai aici, la
librăria din Arthur Verona. Aici am găsit un spaţiu în care să putem avea şi evenimente. În prima
librărie, de pe Edgar Quinet, spaţiul era prea mic. A fost un pas important pentru acest palier al
vieţii culturale din oraş, pentru că şi cel mai obişnuit eveniment, lansarea de carte, cam dispăruse
din peisaj. Ne-a interesat să avem şi un spaţiu de expoziţie, pentru că oamenii nu vin aşa, pur şi
simplu, în galeriile de artă, e un pas pe care greu îl faci. Expunem artişti români, oameni care
sunt importanţi pentru comunitate şi, pe cât se poate, pe cei din zona de început, pentru care
ajutorul expunerii e semnificativ. Am găzduit şi multe evenimente legate de arhitectură,
urbanism, patrimoniu, ecologie, responsabilitate civică, educaţie, aşadar nu doar evenimente
legate strict de lansările unor produse din librărie.
Deci aici n-a fost criză!
Evenimente sunt, public este, dar bineînţeles că şi publicul nostru a fost afectat la rândul
lui de criză. Că sunt oameni din bănci, din publicitate sau din presă, doctori, profesori, fiecare a
fost afectat într-un fel sau altul.
Cât a costat cel mai valoros produs din librărie?
 Câteva zeci de milioane. Era ceva sofisticat, cred că o ediţie cu scrisorile lui Van Gogh.
Dar produsele scumpe care să se şi vândă curent sunt undeva până în cinci sute de lei, şi sunt
albume, seturi de CD-uri sau DVD-uri, seturi de ceai...
De ce seamănă cei care vin la Cărtureşti unii cu alţii?
Nu-mi permit să emit nici un fel de opinii în direcţia asta, dar cred că unul dintre lucrurile
faine e că aproape fiecare om are o imagine diferită despre - şi o relaţie diferită cu - Cărtureşti.
Dacă e să ne gândim la o asemănare, poate fi în aspiraţii. Poate că atunci când oamenii vin aici se
simt un pic mai bine, se relaxează un pic.
Există vreun portret-robot al clientului de la Cărtureşti?
Nu cred. Ceea ce îi apropie este ataşamentul faţă de un anumit set de valori sau aspiraţii
şi confortul unei „normalităţi”. Sigur, vin şi clienţi pe care nu te-ai aştepta sa-i vezi pe aici, dar în
momentul în care o fac se comportă altfel decât pe stradă sau la televizor. Cred că mediul în care
suntem poate potenţa comportamentele. Poate că mulţi dintre cei care se poartă altundeva într-un
fel care nouă nu ne place se poartă aşa pentru că mediul le favorizează genul acela de
comportament, le dă senzaţia că acela e firescul şi modelul de succes.
Când aţi asociat ideea de carte cu ceaiul?
De la început, dar nu aveam ceainărie în micul spaţiu din Quinet, unde ceaiul se vindea la
plic pentru acasă. Mai făceam noi ceai din când în când, puneam ceainicul pe masă şi cine voia
se putea servi. Eu am văzut prima dată la Viena un magazin cu foarte multe sortimente de ceai şi
mi-am lăsat banii de buzunar acolo, dar am plecat cu o pasiune nouă, care apoi şi-a găsit un loc
în Cărtureşti. În timp, multe dintre deciziile pe care le-am luat au fost intuitive, nu calculate. Şi
ne place aşa. Empatizăm cu publicul, să spunem. Încercăm să ne dăm seama ce din ce ne place
nouă ar bucura şi pe cei de lângă noi. Revenind la ceai, comparativ cu cafeaua de exemplu, te
poate îmbia mai degrabă la relaxare, la meditaţie, la a sta împreună cu ceilalţi la taifas, iar
diversitatea asta de nuanţe ale sale are legătură şi cu felul în care citeşti şi cu ce citeşti. Sunt
momente în care vrei să citeşti o poezie sau o poveste, o carte serioasă, una profesională, una
care să-ţi pună neuronii în mişcare, una care să te înveselească sau să te întristeze... La fel e şi la
ceaiuri, descoperi şi savurezi nuanţe.
La o lectură care m-ar putea binedispune ce ceai mi-aţi recomanda?
Depinde de carte, de tine şi de momentul zilei. Un ceai negru dimineaţa, verde la prânz
sau după amiaza, iar seara, un ceai fără teină. Un ceai cu ghimbir şi cu piper te înţeapă şi
învigorează puţin, ceaiul verde cu iasomie, foarte discret, te duce într-o zonă a nuanţelor mai
fine... Este greu să vorbeşti în doar câteva cuvinte despre asta, dar dacă intri în poveste şi le
încerci, începi să le simţi şi să le descoperi. În perioada sărbătorilor sunt ceaiuri mai vesele cu
scorţişoară, portocale, cuişoare...
Cine face selecţia?
E o echipă din care fac şi eu parte. Şi avem peste 200 de sortimente. Acum 10 ani,
publicul întreba: "Pentru ce e bun ceaiul ăsta?" Trebuia să explicăm că se bea de plăcere, aici, în
sudul României, băutul ceaiului nefiind un ritual răspândit. Eu obişnuiam să beau ceai când
veneam acasă de la şcoală. Îmi făceam un ceai de tei, mentă, ce se găsea pe atunci şi citeam până
când veneau părinţii, pe la 4 după amiaza, să mă întoarcă la teme. În loc să dorm după-amiaza,
eu beam ceai şi citeam... un răgaz foarte dulce.
Care ceai vă place cel mai mult?
Greu de spus. Cum mi-e greu să spun care e cartea care îmi place cel mai mult. O carte
care m-a impresionat acum 20 de ani, citită acum poate n-ar mai avea acelaşi efect sau nu mi-ar
mai livra acelaşi mesaj. La fel pot spune că la început îmi plăceau ceaiurile cu arome mai
puternice. Pe măsură ce am tot explorat, au început să-mi placă cele cu aromă mai discretă, care
iniţial păreau să nu spună nimica. Poate să fie un ceai verde - sunt multe soiuri -, fără alte arome,
dar la care există diferenţe foarte subtile de nuanţe. Unele ceaiuri se beau fără nimic, altele cu
lapte, cu zahăr sau miere. Un ceai verde bun nu trebuie opărit pentru că asta o să-l amărască şi se
bea neîndulcit, pentru că are o aromă foarte subtilă şi zaharul ar acoperi-o. Un ceai negru,
puternic, rusesc (afumat), dimpotrivă, poate să meargă bine cu lapte şi cu zahăr.
Muzica cine o alege aici?
Tot o echipă. Noi chiar lucrăm în echipă. Deciziile nu prea sunt luate de un singur om, ci
se discută. E o echipă de lucru care comunică cu librarii, cu publicul, pentru că primim sugestii
de la clienţii noştri. Orice sugestie e luată în seamă. Pe de altă parte, într-o librărie nu poţi să ai
tot ce există pe lumea asta. Noi avem acum, aici, vreo 50.000-60.000 de titluri de carte, muzică şi
film. E de departe cea mai largă ofertă din România.
Mai citeşte lumea pe timp criză?
În România, consumul de carte este poate la 10% cât cel din Polonia, de pildă. Dar cred
că e în creştere chiar în timp de criză.  Pe de o parte, producţia a crescut mult în ultimii ani, odată
şi cu cantităţile imense scoase pe piaţă de ziare. Unele dintre ele - aţi scos şi voi la Jurnalul -, ar
putea să facă la un moment dat un subiect interesant de achiziţie pentru Ministerul
Învâţământului, care ar putea să ia variantele astea produse mai ieftin pentru şcoli. Pe de altă
parte am sesizat că a crescut interesul pentru partea de dezvoltare personală. Dacă la început
grosul vânzărilor la noi era pe literatură, beletristică, acum se echilibrează spre zona cărţilor de
dezvoltare profesională şi personală. Aici probabil se simte nevoia de a recupera din distanţă faţă
de colegii din UE, pentru că dacă la capitolul creativitate stăm cel puţin la fel de bine – eu zic că
mai bine – la fructificarea practică în carieră, viaţă, societate mai avem de învăţat.
Cât aţi reuşit să faceţi până acum din ce v-aţi propus?
Ne-am propus suficient de multe lucruri ca să nu le putem face pe toate. Nici jumătate.
Subiectele de foarte mare interes pentru noi sunt în continuare acelea care au legătură cu
comunitatea... Ok, puteam să facem doar o librărie care să arate altfel decât un magazin de
cartier. Asta a fost unul dintre lucrurile importante de la bun început, când librăriile rămăseseră
cam ca pe vremea comunismului, ca şi toată relaţia cu cartea în percepţia publicului. Şi nu
vorbim de intelectuali, de cititorii înrăiţi. Gândiţi-vă la tinerii care încep să intre în societate. Ce
modele de succes vedeau ei în jur? Că la Mc Donalds e frumos, la bancă, la show-room-ul de
maşini, telefoane, haine. Iar o librărie ca un magazin de mâna doua nu-i putea încuraja să înceapă
o relaţie cu domeniul. Noi ne-am gândit că o librărie ar putea să arate ca un magazin „de top”. Si
nu e vorba de banii de investit în finisaje, ci de abordare. Ulterior, o grămadă din lucrurile pe
care noi le-am facut au fost copiate, de exemplu obiectele de mobilier. Alt exemplu e succesul
ceaiurilor.
Acum multe librării din România vând şi ceaiuri. A fost chiar amuzant când au mai venit
musafiri din străinătate, editori sau oameni care sunt conectaţi într-un fel sau altul la domeniu şi
s-au arătat uimiţi că asocierea asta carte-ceai pe care noi am pornit-o e acum copiată atât de larg,
nefiind des întâlnită în străinătate. Din perspectiva exterioară, Cărtureştiul a ajuns să fie un
exemplu de succes la public. Dacă te uiţi, e un succes, toată lumea vorbeşte, e multă lume care
vine aici şi atunci o grămadă de oameni au echivalat: "păi e succes la public, e succes comercial,
hai s-o facem şi noi pentru că o să ne îmbogăţim". Dar există nişte diferenţe, ici-colo, în zonele
esenţiale. Nici noi nu ne îmbogăţim din asta.
Aveţi două zone de interes deosebit.
Una ar fi ce se întâmplă cu felul în care arată oraşul, mă refer la arhitectură şi urbanism.
Orice casă veche care se demolează este iremediabil pierdută. Avem un oraş frumos cu un
potenţial turistic foarte bun. În această Cetate în care locuim distrugem însă nişte lucruri
frumoase, valoroase pentru noi toţi, în favoarea unor interese particulare ale cuiva pus pe
căpătuială. Dacă unul rade trei case şi face un bloc în mijlocul unui cartier de case, el
capitalizează nu numai pe terenul lui, ci şi pe ce se întâmplă în jur, pe stradă, în parc, casele
celorlalţi, în aşa măsură încât valoarea locuirii scade dramatic. Asta e o mare greşeală pe care
comunitatea a permis-o. Sunt o grămadă de oameni în oraşul ăsta care apreciază o zonă în care să
se poată plimba, să aibă case vechi şi frumoase renovate, nu cu termopane, dar fiecare are
sentimentul că face parte dintr-o minoritate, pentru că spaţiul public a fost ocupat de ”investitori”
care fac un bloc, câştigă mulţi bani şi de asta sunt mai deştepţi decât restul.
Pentru comunitate tot ceea ce supravieţuieşte isteriei demolărilor e un câştig foarte mare.
Ideea poate fi extinsă, pentru că asta nu se întâmplă numai în Bucureşti; gândiţi-vă spre exemplu
la investiţiile în agroturism, fie că au fost făcute din bani privaţi sau pe fonduri europene...
Oamenii au distrus zone întregi, cum e Valea Prahovei, care e mutilată de o „dezvoltare”
agresivă. Iar oamenii ăştia care fac pensiuni cu gresie, faianţă şi termopan de plastic se plâng că
le vine turistul străin şi le spune: "dom'le, da' eu nu vreau aşa, eu vreau cu şiţă, cu elemente
tradiţionale, cu duşumea pe jos, nu cu parchet laminat...”. Asta e un punct de interes pentru noi,
deoarece felul în care ne construim oraşul şi ţara are consecinţe în calitatea vieţii noastre.
Şi clădirea în care suntem acum e una de patrimoniu, proprietatea lui Şerban
Sturdza, şi e renovată de voi.
Într-adevăr, casa are valoare patrimonială şi este protejată ca atare, însă, mai mult decât
atât, ne aflăm în imediata vecinătate a unei serii de obiective de patrimoniu şi zone protejate.
Conştienţi de asta şi în consecinţă cel mai mare efort al nostru a fost depus pentru salvarea casei
din spate, ameninţată de o serie de proiecte imobiliare care prevedeau clădiri cu cel puţin zece
etaje. Am reuşit să o salvăm şi să o introducem în circuitul public prin extinderea librăriei.
Care e cealaltă zonă de interes?
E legată de ceea ce înseamnă produsul românesc. Cu două direcţii mari. Una e legată de
creativitatea românească, foarte importantă pentru respectul nostru faţă de noi ca societate. Am
ajuns să avem scriitori români de succes. Apropo de ce se vinde mai bine: scriitorii români se
vând mai bine decât cei străini deşi, evident, sunt mai puţini. În fapt cărţile autorilor români de
succes se vând bine din momentul apariţiei pe piaţă. E şi normal că interesul a început să crească
în direcţia asta, pentru că astfel susţii, contribui şi eşti părtaş la renaşterea unei culturi în care te
regăseşti. Până la urmă, ai noştri scriitori ne ştiu cel mai bine nuanţele, durerile, culorile
peisajului interior, nu vreun englez sau sud-american.
Cine s-a vândut cel mai bine dintre „ai noştri”?
Se vinde foarte bine Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, dar s-au vândut foarte bine şi
Mihaela Rădulescu şi Dan Puric.
Herta Muller?
S-a vândut excepţional. După ce a luat Nobelul. Se vinde bine filmul românesc care a început să
ia premii în străinătate, "Amintiri din Epoca de Aur", "4,3,2", „A fost sau n-a fost?”, dar şi
muzica românească. Avem şi arhitecţi foarte buni, dar nu-i prea lasă beneficiarii să se arate. Pe
creativitate stăm bine, dar nu stăm suficient de bine pe consumul intern. Şi ambele sunt
importante pentru felul cum pledăm noi afectiv faţă de comunitatea asta. Rămâi ăla care zice: îmi
bag picioarele în tot ceea ce înseamnă România? Pleacă azi atunci, frate! Dar dacă mai stai o
săptămână aici, asumă-ţi. Săptămâna asta nu emigrez, dar pot să încerc zilele astea să fac ceva un
pic mai bun pentru noi? Ţara e cea pe care o facem fiecare din noi pe pătrăţica lui. De multe ori
noi ne-am învăţat să rejectăm produsul românesc pentru că am trăit într-un regim traumatic care
a mizat foarte mult pe dezbinarea comunităţii. Regimul avea nevoie de asta pentru a menţine
autoritatea. Asta i-a făcut pe mulţi oameni din sistemul ăla aberant să lucreze nu pentru a crea
plus valoare, ci pentru a ieşi la plan. Asta a generat într-adevăr produse de proastă calitate, a
generat sentimentul, uneori îndreptăţit, că produsul românesc este făcut în batjocură. Pentru
moment. Dar au trecut 20 de ani de atunci! Aşadar şi consumul creativităţii autohtone e
important, pentru că noi suntem în criză şi pentru că nu ne cumpărăm produsele.

Cărturești vorbește despre importanța lecturii într-un stand temporar deschis

în Piața Obor
Cărturești a deschis miercuri, 16 octombrie, o librărie pop-up într-un spațiu atipic: în
Piața Obor, zona hala nouă. Mica tarabă cu cărți și surprize literare este deschisă până duminică,
20 octombrie, în intervalul 9:00-18:00 și îi așteaptă pe cititori să își facă proviziile de lectură
pentru toamnă sau să se întâlnească cu autorul preferat. Duminică, 20 octombrie, între 10:30 și
12:30, scriitorul Iulian Tănase este invitat la stand pentru autografe și discuții despre cel mai nou
titlu al său, „Dumneziac”.
 Ideea proiectului a venit după ce Cărturești a deschis în Veranda Mall cea de-a
douăsprezecea librărie din București, gândită ca loc de întâlnire pentru comunitatea de cititori din
zona Obor, ca spațiu pentru timpul liber petrecut aproape de casă.
"Prin mica tarabă din Piața Obor vrem să ne anunțăm venirea în cartier. Știm că
publicul Cărturești este, la fel ca noi, interesat de redescoperirea produselor autohtone și de un
stil de viață sănătos. Așa că am vrut să le facem o surpriză prin prezența noastră în piață. Și să
le atragem atenția asupra importanței lecturii și a socializării în viața de zi cu zi.
Suntem tot mai ocupați, ne înconjurăm de ecrane, uităm deseori să ridicăm ochii din
telefon, să ne facem timp pentru întâlniri cu prietenii. Fiecare librărie Cărturești este gândită să
ne amintească de plăcerea pură de a răsfoi o carte în liniște, de a ne întâlni cu cei dragi și a
discuta despre cărți, filme, idei noi. Sperăm ca standul nostru din Piața Obor să funcționeze ca
un catalizator pentru astfel de momente.", a declarat Iulia Teliban (Marketing Manager la
Cărturești).
Librăria Cărturești Veranda și mica librărie pop-up din Piața Obor sunt o continuare a
eforturilor Cărturești de a ajunge mai aproape de cititorii săi, deschizând în cartierele
Bucureștiului spații prietenoase, care încurajează cititul și socializarea în jurul cărților și al
obiectelor frumoase.
"Proiectul Cărturești la Obor este gândit să atragă atenția asupra importanței lecturii în
programul nostru, indiferent de vârstă. Pentru că o "dietă mentală" echilibrată ar trebui să
includă și o doză zilnică de lectură. La Cărturești credem că cititul ne face mai buni: ficțiunea
ne învață să fim mai empatici, poezia ne exersează creativitatea, eseurile ne deschid noi
perspective asupra lumii. Lectura e o formă de libertate în fața neliniștii, a necunoscutului sau a
timpului presant. Sperăm să convingem de asta cât mai mulți cititori și ne bucurăm că
Administrația Pieței Obor ne-a dat ocazia să ajungem la ei mai ușor", a declarat Ana
Niculescu (Manager de Comunicare la Cărturești).
Cărturești este prima librărie-concept din România, deschisă la finalul lui 2000 și
dedicată unei noi experienţe de cumpărare și promovare a cărţii şi a produselor culturale. Devenit
cel mai important lanț de librării de pe piața din România, Cărturești are în prezent 32 de spații
care redefinesc ideea de librărie. Printre librăriile flagship ale brandului se numără Cărturești
Carusel, inclusă în topul The Telegraph al celor mai frumoase librării din lume, Cărturești
Verona, cel mai mare spațiu dedicat lecturii și ofertei de carte din București sau Cărturești
Modul, o librărie de cultură vizuală care aduce în plus o grădină interioară, o galerie de artă
contemporană și o cafenea.

Business printre rafturile cu cărți

A început ca un experiment de evadare din spațiul cenușiu al orașului și a devenit
model viabil de business. Un business care a depășit pragul de 25 de milioane de euro și
continuă să crească, spune Șerban Radu, cofondatorul Cărturești.
Care au fost cele mai importante provocări în evoluția Cărturești? Cum a evoluat
cifra de afaceri și cu ce rezultate financiare ați încheiat anul trecut?
În 18 ani am avut provocări externe dintre cele mai variante, de la criza din 2009 la
apariția actorilor online sau la constanta lipsă a unei infrastructuri solide pentru piața de carte,
dar și provocări interne care țin de “durerile de creștere”: cum să te extinzi fără să te diluezi, cum
să eficientizezi logistic traseul cărții de la editură la cititor, cum să găsești oamenii potriviți sau
locurile potrivite pentru noi deschideri, cum să păstrezi spiritul indie cu care ai pornit când ai
peste 20 de librării în lanț și tot așa. Cifra de afaceri este în creștere și reflectă creșterea generală
a consumului – am încheiat 2017 atingând pragul de 25 de milioane de euro, după aproximativ
19 milioane de euro în 2016.
Ce v-ați propus atunci când ați deschis prima librărie și cum s-au schimbat
obiectivele pe parcurs?
Nu am pornit cu obiective de business. Începuturile Cărtureștilor au fost un experiment
pe care mulți dintre prietenii noștri l-au considerat excentric. Și poate că așa și era să investești
într-o librărie ca a noastră în anii 2000, când cărțile se vindeau în spații construite doar pentru a
găzdui o tranzacție și nu o experiență imersivă, iar lectura era văzută de mulți ca o preocupare
cvasi-inutilă. Când am deschis librăria din strada Edgar Quinet, nr. 9, am vrut să deschidem o ușă
care să te ducă din spațiul cenușiu al orașului în cel policromat al cotoarelor de cărți, al aromelor
de ceai, al poveștilor nesfârșite. Și, după cum se vede acum, experimentul de atunci a devenit
model de business. Cu fiecare nouă deschidere, Cărturești a devenit conștient de rolul său pe
piața de carte și de oportunitățile și obligațiile date de această poziție în piață. Printre obiectivele
de acum se numără extinderea în cât mai multe orașe din țară care au nevoie de spații precum
Cărturești și, în același timp, creșterea librăriei noastre online. Mai avem pe listă – și lucrăm la
asta de ceva timp – o mai bună promovare a autorilor români contemporani și a designului de
produs made in RO.
“Concurența cu online-ul, dacă nu te omoară, te face mai puternic. Pe noi ne-a obligat să fim și
mai atenți la principalele motive pentru care oamenii vin în librărie, adică atmosfera, apartenența
la o comunitate de cititori și serviciile oferite.”
Cum arată acum piața de carte din România și care au fost cele mai importante
schimbări față de perioada când ați deschis prima librărie?
Piața de carte reflectă interesul societății pentru carte și, din păcate, în România ne bazăm
pe un număr mic de cititori către care se îndreaptă o ofertă tot mai diversificată. Din 2000, când
am deschis noi prima librărie, și până acum, piața a trecut prin bune și rele: criza care a decimat
editurile, un episod de panică legat de moartea cărții tipărite, scăderea TVA-ului la 5%, criza
manualelor. Mai multe reci decât calde. Dar, dacă tragem linie acum, aș zice că cea mai
importantă schimbare e trecerea de la insuficiență la (aproape) saturație. Portofoliile editurilor s-
au diversificat simțitor: zone acoperite precar înainte – cum sunt colecțiile pentru copii și cele
pentru adolescenți – sunt acum în creștere accelerată, sunt traduse rapid titluri de business sau
științe, lucrurile se mișcă tot mai sincronizat cu piețele din afară. Dar – și e un dar mare – plaja
de public interesat de toate astea este restrânsă în continuare; avem statistici înfiorătoare privind
obiceiurile de lectură ale românilor. Suntem pe locul întâi în UE în clasamentul analfabetismului
funcțional, avem orașe fără librării. În tot acest timp, mulți actori serioși și proiectele lor sunt
înghesuiți într-o piață de carte modestă care ar avea loc să crească, dacă i s-ar oferi sprijin
coerent la nivel legislativ.
Cum a evoluat “portretul robot” al consumatorului? Ce citesc românii?
Cei care citesc, citesc mult mai variat acum. Dacă acum 10-15 ani ficțiunea lăsa puțin loc
pentru altceva, acum avem în top cărți de dezvoltare personală, business, titluri young adult, cărți
pentru copii, cărți scrise de diverse celebrități (ca sportivii sau bloggerii). Evident, nu există un
singur portret robot, ci mai multe profiluri de cititori, cu gusturi și obiceiuri de lectură foarte
variate. Aici ar fi ceva ce s-a păstrat intact încă din zilele când am deschis prima librărie:
fascinația noastră pentru traseul parcurs de cititori de la o carte la următoarea. Este un proces cu
o chimie delicată și încercăm să îi oferim un spațiu de desfășurare cât mai confortabil atât în
librării, cât și online.
Generația Facebook citește?
 N-aș vrea să cădem în capcana clasică a generațiilor mai în vârstă care se plâng de cele
mai tinere că au ruinat limba literară sau că nu citesc suficient. Generația Facebook citește. Ar fi
vorba aici de titluri din categoria young adult, fantasy, thrillere, biografii de artiști. Dar și cărți de
comunicare, business, dezvoltare personală – se pare că millennials citesc mult mai orientați spre
un obiectiv clar: pentru la școală, pentru a avansa în carieră etc.
Care sunt cei mai citiți autori români? Dar străini?
Avem la raft scriitori care și-au creat o comunitate impresionantă de cititori care îi
urmăresc și multe dintre bestsellerurile din librărie vin an de an de la acești autori – Mircea
Cărtărescu, Lucian Boia, Ioana Pârvulescu, Neagu Djuvara, Dan Lungu, Haruki Murakami, Irvin
Yalom, Eric-Emmanuel Schmitt, Julian Barnes. În ultima perioadă am avut mulți premianți din
zona non-fiction: Yuval Noah Harari, Nassim Nicholas Taleb, Daniel Kahneman. Iar în zona
titlurilor pentru copii îi avem mereu în top de câțiva ani încoace pe J.K. Rowling și Jeff Kinney.
Cum a schimbat e-commerce-ul acest domeniu?
Evident, primul efect a fost erodarea marjei de profit. Apoi, a creat anumite așteptări în
privința ofertelor și reducerilor, care nu pot fi susținute de librăriile brick and mortar. Sunt puțini
clienții care înțeleg că un site nu are costuri cu chirii în mall-uri sau în centrul orașelor, cu
investiții în amenajare și în logistica de evenimente și așa mai departe. Dar concurența cu online-
ul, dacă nu te omoară, te face mai puternic. Pe noi ne-a obligat să fim și mai atenți la principalele
motive pentru care oamenii vin în librărie, adică atmosfera, apartenența la o comunitate de
cititori și serviciile oferite: sfaturi de lectură, împachetare gratuită, evenimente create special
pentru ei sau un program de fidelitate tot mai popular – Buletinul de Cărturești.
Se simte creșterea puterii de cumpărare în vânzarea de cărți? Și cât din cifra de
afaceri este generată de vânzarea de cărți?
Da, s-a simțit și în librării foarte clar creșterea puterii de cumpărare atât în București, cât
și în restul țării. În continuare, vânzarea de cărți e responsabilă pentru peste jumătate din cifra de
afaceri. Dar ne-am făcut un obicei din a nu sta cu ochii pe cifrele acestea, ci pe mesajele
clienților, pe proiectele de deschideri, pe feedbackul imediat din piață.
Pe lângă cărți, care sunt cele mai vândute produse de la Cărturești?
După cărți, domeniile cu cele mai mari vânzări sunt papetăria și accesoriile pentru ceai și
cafea. Un loc tot mai important îl ocupă aici și noile noastre linii de papetărie și accesorii, create
sub brandurile ROD & Mofturi: carnete, căni, tricouri, sacoșe și diverse accesorii pentru carte.
 La câte librării ați ajuns și în ce orașe vă extindeți? Care sunt orașele din provincie
cu cele mai mari vânzări?
Am ajuns la 22 de librării în București, Timișoara, Cluj, Iași, Constanța, Brașov, Suceava,
Arad, Oradea și Ploiești, la care se adaugă librăria noastră online, carturesti.ro. Plănuim extinderi
și anul acesta, prima pe care o putem confirma fiind cea din Craiova. Cele mai mari vânzări din
provincie se înregistreză în Cluj, Timișoara și Iași.
Cum a ajuns Cărturești Carusel pe lista scurtă pentru desemnarea librăriei anului
în cadrul Excellence Awards de la London Book Fair?
E o poveste simpatică aici: unul dintre achizitorii noștri de carte străină a văzut secțiunea
asta pe pagina oficială a London Book Fair și a înscris Cărturești printre alte programări pentru
târg, apoi am uitat toți de asta. Așa că atunci când a venit vestea că suntem pe lista scurtă a
nominalizaților, am fost luați prin surprindere. Și onorați, evident, să fim pe o listă pe care au
fost Shakespeare and Company sau Readings Australia. Cred că este un semn bun pentru
întreaga industrie de carte din România că a avut un reprezentant la Londra și sper să vedem și
alte librării românești acolo.
Cum vedeți evoluția industriei de carte din România în următoarea perioadă?
O privesc cu entuziasm moderat. Nu știu cât din creșterea de până acum a puterii de
cumpărare se va păstra și în viitorul apropiat și nu cred că avem șanse la o creștere sănătoasă fără
investiții serioase în educație și într-o infrastructură comună pentru vânzătorii de carte din
România (de la depozite comune de carte la măsuri de încurajare a lecturii și o lege a prețului
unic al cărții). Dar să-l credem pe Platon, care spunea că suntem dublu înarmați când luptăm cu
încredere. Avem noroc să lucrăm cu o sumedenie de cărți care ne țin încrederea la cote înalte.

Cum s-a schimbat Carturesti in 14 ani de la lansare

Inca de la deschiderea primei librarii, la sfarsitul anului 2000, Carturesti si-a propus sa
cultive un confort al consumatorului, sa ii ofere acestuia o intreaga experienta la cumparaturi.
Multe achizitii la Carturesti se fac in urma contactului cu acest spatiu, unde pe langa carti,
muzica si filme, poti sa bei un ceai sau sa vezi expuse diferite lucrari artistice. La inceput de an l-
am invitat la discutii pe Daniel Voinea (Marketing & Communications Manager,
Carturesti), ca sa povestim despre cele mai importante momente ale anului 2013 pentru
Carturesti, dar si despre cum s-a dezvoltat reteaua librariilor in aproape 14 ani de la infiintare si
despre ce ne pregateste Carturesti in continuare.
IQads: La sfarsitul anului impliniti 14 ani.V-ati atins obiectivele setate la inceputul
drumului?
Daniel Voinea: Obiectivele de la inceputul drumului n-au mare legatura cu cele pe care
le avem acum. Ne-am propus o experienta diferita, ne-am propus sa reusim cu acel mic spatiu pe
care-l aveam atunci si nu ne inchipuiam ca o sa ajungem pana aici in nici un caz. Momentul in
care suntem acum depaseste cu mult asteptarile
IQads: Cum s-au schimbat obiectivele pe parcurs?
Daniel Voinea: Carturestiul a crescut odata cu publicul lui. A durat destul de putin, poate
un an sau doi, pana sa ne dam seama ca putem face mai mult decat o mica librarie. Dupa doar 3
ani a aparut libraria Verona, dupa care lucrurile au venit cumva peste noi. Nu aveam o strategie
de dezvoltare si a trebuit s-o facem pe parcurs.
IQads: Forbes a desemnat Carturesti cea mai cool librarie din Romania in anul 2013.
Contribuie factorul de coolness la vanzari?
Daniel Voinea: Cred ca pentru o mare parte a publicului Carturesti, a fi etichetat drept
cool e o chestie mai putin asumata. Oamenii care sunt cool cu adevarat nu-si propun chestia asta.
Noi nu venim cu grija asta, de a fi sau de a face ceva cool, ci de a face ceva in felul in care stim
noi sa-l facem si ne-am bucurat ca cineva apreciaza aceste eforturi. Cititul e cool. E mai cool in
mod sigur decat a te uita la televizor. Daca are efecte in vanzari n-as putea sa spun. Cum noi
suntem o piata de desfacere pentru produsele altora, poate ca cei care au de castigat indirect sunt
cei care isi expun produsele aici, editurile si brandurile cu care lucram
IQads: Anul trecut ati deschis 3 librarii noi, doua in Bucuresti (Promenada si Baneasa) si
una in Ploiesti. Cum e cumparatorul de carti de la mall fata de cel care vine la librariile Carturesti
din spatiile proprii?
Daniel Voinea: Ar trebui sa studiem si harta pe care se afla aceste mall-uri, pentru ca
intre ele sunt diferente mari. Daca ne uitam la cumparatorul de Carturesti din AFI si cel din
Baneasa, observam niste diferente clare. Cartile au preturi pentru toata lumea, unele sunt foarte
ieftine, altele sunt mai scumpe. In conditiile in care romanii abia isi platesc facturile, ramane
foarte putin loc pentru dezvoltarea personala, pentru educatie, pentru lucruri de genul asta. Asta
afecteaza in mod direct piata de carte, faptul ca oamenii nu au bani sa-si cumpere produse
culturale, nu neaparat carti. Cartile nu sunt scumpe daca le raportezi la pretul unui tricou, dar
sunt scumpe raportat la veniturile pe care le au romanii si implicit la bugetul de consum pe care il
au pentru cultura. Faptul ca sunt librarii Carturesti in mall-uri este un lucru bun, noi asiguram
acolo o rezistenta. Pentru ca sunt putine librarii care functioneaza in mall si care reusesc sa
atraga clientul dintr-un mall, asaltat cu propuneri de cumparare din toate partile. Este un mediu
foarte competitiv in care, pentru rezerva de bani pe care o are omul, propuneri sunt foarte multe
si asta inseamna ca trebuie sa-ti faci treaba foarte bine, poate chiar mai bine decat o librarie care
se afla intr-o casa veche pentru ca asta este intr-adevar o propunere speciala.
IQads: Din raportul de cercetare „Finding the middle class”, realizat de eResearch sub
umbrela SMARK am aflat ca in Romania, delimitarea claselor sociale este foarte diferita, lower
class este foarte mare, urmata de rising si apoi middle class, care este foarte redusa. Cum vezi tu
segmentarea asta a claselor sociale?
Daniel Voinea: Segregarea este foarte evidenta, o percepem nu neaparat in domeniul
cultural ci si la nivel de puls social, cand iesim pe strada. Si nu toata lumea este preocupata de
schimbare, care trebuie sa vina de undeva la nivel macro. Librariile actioneaza ca niste jucatori
destul de singuratici in domeniul asta. Sunt putine organisme institutionale care sustin librariile
sau organizatiile culturale in general, mai ales cele private, cele de stat, evident, primesc bani de
la buget. Culmea este ca diferenta de imagine intre ele este foarte mare, adica sectorul cultural
independent are o cu totul alta imagine decat ala de stat. Pur si simplu, acolo nu stii pe ce se duc
banii.
IQads: Pe langa carti, care sunt cele mai vandute produse de la Carturesti?
Daniel Voinea: In momentul de fata am ajuns undeva la 50-50 in ceea ce priveste oferta,
50% sunt carti si restul sunt alte produse. Aceste 50 de procente care sunt alte produse au o marja
de profit mult mai buna pur si simplu pentru ca produc diversitate in oferta si sunt un criteriu de
diferentiere fata de concurenta. Carturesti nu este numai o librarie foarte buna, este cel mai tare
in loc in care poti gasi muzica si filme selectionate. Pe langa acestea, sunt o gramada de alte
lucruri care ajung sa conteze in oferta noastra, sunt si papetariile care reprezinta un segment
important. Ne-au trebuit ani de zile si o echipa de achizitii foarte buna ca sa putem deveni
competitivi, dar in momentul de fata cred ca am ajuns in punctul in care cineva care pleaca cu o
agenda sau un accesoriu de la Carturesti poate sa-l identifice ca fiind cumparat de la Carturesti,
dincolo de orice brand. Inseamna ca are anumite caracteristici si ne ajuta in ceea ce priveste
profitabilitatea pentru ca, in privinta cartilor, lucrurile sunt limitate din cauza factorilor externi.
Uneori exista o concurenta si din partea editurilor, care in loc sa-si intensifice masurile de
promovare din librarii, fac vanzare directa.
IQads: In ce oras va ganditi sa va extindeti pe viitor?
Daniel Voinea: Ar fi foarte dragut sa avem cate o librarie in fiecare oras din Romania,
cred ca ar face foarte multi oameni fericiti, cereri vin de peste tot, dar trebuie sa ne uitam la orase
in care Carturesti sa fie functional. Experienta pe care o avem cu orase precum Arad sau Suceava
indica faptul ca sunt departe de a avea o pondere echilibrata a veniturilor si a resurselor pe harta.
Orasele in care librariile Carturesti functioneaza bine sunt si orasele care functioneaza bine la
nivel macro-economic, e foarte important ca acolo exista si putere de cumparare. Sunt si orase de
suflet in care ne-ar placea sa fim, ar fi foarte simpatic sa avem o librarie si in Sibiu, foarte multa
lume ar vrea un Carturesti acolo. Dar Sibiul are aceeasi problema pe care o au foarte multe orase
din Romania. Sunt foarte putine spatii de retail si ca atare e concurenta pentru ele. Chiria care se
percepe duce lucrurile intr-o zona in care e greu sa ne imaginam ca putem functiona. Dar
lucrurile se schimba. Asa cum s-a gasit spatiu in Brasov, de exemplu, speram sa se poata
intampla si aici. Ne doream de foarte multi ani o librarie in Brasov, este foarte important sa
deschizi o librarie in orasul de suflet. Dar oportunitatea a aparut abia dupa marea criza, cand
inevitabil s-au mai triat dintre jucatorii comerciali, cei care nu s-au descurcat bine a trebuit sa
inchida si spatiile au devenit cumva accesibile si pentru noi. A existat acea perioada in care toate
spatiile erau fie farmacii, fie banci. Ori asta nu se mai intampla, acum mai au si altii loc.
IQads: Planuiti sa va extindeti si in afara tarii?
Daniel Voinea: In afara tarii sunt unele propuneri de franciza, dar Carturesti nu poate fi
atat de usor francizat, brandul are o rezonanta foarte romaneasca, cu un nume foarte romanesc.
La fel, pentru noi e important ca ceea ce se intampla acolo sa corespunda calitativ cu ce se
intampla aici. Ori, in momentul de fata, cu resursele pe care le avem, nu putem controla chestia
asta.
IQads: Cum a evoluat cifra de afaceri in ultimii ani?
Daniel Voinea: Cifra de afaceri a urcat in 2013 11 milioane de euro, de la 9 milioane in
2012, cu un profit de aroximativ 30.000 de euro. 2013 a fost de asemenea un an in care
cheltuielile noastre au crescut, la fel si volumul investitiilor: trei librarii noi, chirii, angajati noi,
stoc de marfa, logistica. Carturesti reuseste cel mai bun raport vanzare/mp, o consecinta a
calitatii serviciilor, dar asta vine la pachet cu cheltuielile precizate.
IQads: Daca ar fi sa facem o recapitulare a momentelor importante din 2013 pentru
Carturesti, care ar fi highlight-urile?
Daniel Voinea: Primul a fost Street Delivery, care a ajuns la editia a opta. Evenimentul
creste si vine la pachet nu numai cu satifactii, ci si cu presiunea de a ne face lucrurile mai bine,
sunt din ce in ce mai multi oameni care se asteapta la o maturizare efectiva. Street Delivery este
foarte important pentru Carturesti, pentru ca tot ce se intampla acolo se rasfrange automat asupra
imaginii noastre, cu bune si cu rele, evident. Pana acum poate ca s-au vazut doar lucrurile bune,
dar noi adunam si aspectele mai putin reusite si incercam sa lucram la ele. Apoi, sunt
deschiderile, care au venit pe final de an, mai intai Carturesti Nord, apoi Ploiesti si Floreasca.
Cred ca important pentru noi e ca toate aceste librarii functioneaza, ca Ploiestiul este o surpriza
placuta. Este tot intr-un centru comercial, este o librarie mica cea pe care ne-am permis-o in acest
moment, dar, daca vor exista premise, ne vom dezvolta. Libraria din Baneasa este o librarie mult
mai mare, mult mai spatioasa, si este un lucru bun si pentru centrul comercial de acolo. Apoi
Floreasca care este intr-un centru comercial diferit de celelalte, construit in proximitatea unor
zone de birouri, care are un public diferit si care incearca, prin comunicare si prin demersurile pe
care le face, sa-si creeze propriul public cu interes in zona culturala si de design.
IQads: Ce planuri aveti pentru anul acesta?
Daniel Voinea: In prima parte a anului vom deschide o noua librarie pe Lipscani. Este tot
un proiect de suflet pentru Carturesti pentru ca Centrul Vechi este un organ principal pentru
Bucuresti. Revitalizarea e un lucru foarte bun, dar lipsa regasirii publicului cultural in acea zona
era un regret si asta a fost prima propunere pe care am primit-o si la care am putut sa raspundem,
de care am putut sa profitam. Ne dorim acolo ceva nou raportat la tot ce-am facut pana acum, ce
vom pastra este doar ambianta placuta si calitatea serviciilor, in schimb in oferta vor fi foarte
multe diferente. Ponderea anumitor game va creste in defavoarea altora. Spatiul este foarte
ofertant, dar in acelasi timp nu este infinit. Stand sa punem lucrurile pe hartie, ne-am dat seama
ca nu incap toate asteptarile noastre acolo si atunci a trebuit sa luam niste decizii. Stim deja ca va
avea o cafenea, probabil si un mic bistro. Acolo va fi un mic univers, repartizat pe etajele cladirii
care te va invita sa parcurgi acest traseu. Va fi mult mai aproape de experienta unui concept store
decat librariile pe care le avem acum. Celelalte planuri constau in principal in imbunatatirea
activitatii de pana acum pentru ca vrem sa facem anumite eficientizari. Costurile noastre
operationale sunt destul de mari si asta are legatura cu profitul pe care il realizam. Cifra de
afaceri poate sa para mare, dar multi ani nu am facut profit sau a fost foarte mic. Ne dorim si o
organizatie mai profitabila, astfel incat confortul celor care lucreaza aici sa creasca. Costurile
operationale sunt o prioritate, urmate de anumite segmente ale activitatii noastre care nu au
beneficiat de aceeasi atentie, cum ar fi site-ul sau cafeneaua, pentru a le duce intr-o zona mai
apropiata de ce ne dorim.

S-a deschis Carturesti Carusel - mult spatiu, putine carti

Cea mai frumoasa librarie din Romania s-a deschis in Centrul Vechi al Bucurestiului.
Este vorba, bineinteles, despre Carturesti Carusel. Totodata, libraria din palatul Chrissoveloni
este si cea mai mare din Romania. De fapt, spatiul este atat de mare, incat nu prea ai impresia ca
ai intrat intr-o librarie, ci intr-un muzeu (noua ne-a amintit de MNAC).
Odata ce i-ai trecut pragul, primul impuls este sa urci pana la ultimul etaj si sa privesti de
acolo forfota, sa urmaresti ce se intampla sub tine, cum ameteste lumea care intra in librarie si
ridica privirea spre acoperisul de sticla.
Pana jos e un drum lung (e ok, exista si lift)... iar cartile sunt foarte putin vizibile, dar nu
pentru ca nu s-ar afla in numar mare pe rafturile librariei (sunt peste 10.000 de volume), ci pentru
ca spatiul este amenajat astfel incat sa te faca sa uiti ca esti intr-o librarie.
Cu siguranta vei gasi aici mai multe carti decat in oricare alta librarie, dar la Carturesti
Carusel o sa vii in primul rand pentru a vedea locul si abia apoi pentru a cumpara o carte.
La ultimul etaj exista si un bistro dotat cu tot ce trebuie, bauturi de toate felurile si
gustari, iar privelistea de aici face toti banii (vom reveni aici si pentru o cronica separata in care
va vom spune si despre preturi si meniu). Ar fi chiar pacat daca cei de la Carturesti n-ar profita
de acest loc minunat pentru a organiza periodic evenimente.
“Libraria se desfasoara pe sase niveluri insumand 1000mp. Carturesti Carusel este un
experiment de locuire culturala a centrului vechi, oferind un spatiu pentru lectura, socializare si
explorare artistica a inimii orasului. Cu un bistro la ultimul etaj, un spatiu multimedia la subsol
si o galerie dedicata artei contemporane la primul etaj, libraria se pregateste sa spuna o noua
poveste pe o strada cu o vibranta traditie comerciala", pasaj din comunicatul de presa.
 Anul trecut, cand abia aflasem despre faptul ca cei de la Carturesti doresc sa deschida o
librarie in Centrul Vechi, am stat de vorba cu Daniel Voinea (Marketing and Communications
Manager la Carturesti) si acesta ne spunea urmatoarele:
“Ne dorim ca in acest spatiu sa accentuam rolul de agregator cultural al Carturestiului.
In aceasta idee, vom oferi si o harta cu repere importante pentru viata culturala a orasului. Se
stie ca Centrul Vechi este vizitat de multi turisti, am vrea ca acestia sa fie informati de ceea ce
are de oferit Bucurestiul (si Romania in general). Lipscani 55 va fi nu doar o destinatie, va fi in
egala masura un punct de plecare  - atat de aproape de kilometrul 0!"
De asemenea, tot atunci ni s-a spus ca libraria Carturesti de pe Lipscani va gazdui si o
serie de evenimente, insa acestea nu le vor dubla pe cele de la Carturesti Verona, spatiul de aici
oferind alte oportunitati.
Arta contemporana si designul autohton vor avea locul lor. Mai ales ca pozitia foarte
buna si traficul ii vor ajuta pe cei de la Carturesti sa ofere o expunere si mai buna creativitatii
autohtone.
Cladirea este plina de coloane si are o arhitectura hipnotizanta. In acelasi timp, lumina de
aici pare sa aiba ceva aparte, nu degeaba cladirea purta inainte numele de Caruselul luminii,
datorita luminatorului spectaculos.
Cu siguranta libraria Carturesti Carusel va deveni unul dintre cele mai populare locuri din
Centrul Vechi. Sa speram ca vor urma si alte locuri asemanatoare care sa-i faca concurenta,
poate asa vom avea si noi un Centru Vechi cu care sa ne putem mandri.

Carturesti Carusel, in avanpremiera: o librarie spectacol, amenajata cu 400.000 euro

Libraria Carturesti din Lipscani, Carturesti Carusel, este pe buzele tuturor de un
an. Fotografiile cu cladirea au circulat pe retelele sociale de cand cladirea era inca in
renovare, pana recent cand inca nu erau postate toate cartile, CD-urile, vinurile sau
celalalte produse pe rafturi, iar amenajarea finisata. Libraria se deschide publicului joi, iar
interesul este urias: aproape 6.000 de persoane au bifat prezenta la evenimentul anuntat pe
Facebook. WALL-STREET.RO va prezinta o mostra din spectacolul cladirii Chrissoveloni,
transformata in Carturesti Carusel, alaturi de istoria unei amenajari de 400.000 euro.
 Povestea cladirii din Centrul Istoric al Capitalei, detinuta de Jean Chrissoveloni,
mostenitorul celebrei familii de bancheri, a inceput in 1860, cand a fost construita. In posesia
familiei Chrissoveloni a ajuns insa abia la inceputul anilor 1900, dupa o licitatie.
Sub "aripa" Carturesti imobilul a ajuns la final de 2013, cand, spune Daniel Voinea,
brand manager Carturesti Carusel, a fost semnat contractul de inchiriere pentru acest spatiu.
Povestea este insa una parca scoasa dintr-un roman romantic. In urma cu 3 ani, Daniel
Voinea a stat o perioada in Centrul Vechi si in timp ce cauta sa cumpere niste decoratiuni, cei de
la magazinul din Lipscani i-au spus ca vor fi vecini. Cum? Vizavi se deschide o librarie cu
ceainarie. Libraria care ar fi urmat sa se deschida nu era insa Carturesti, ci un alt lant, care insa a
ajuns in insolventa, iar contractul pentru acest spatiu a fost reziliat. "La acea data, m-am dus, am
tras cu ochiul, dar mi-am scos cladirea din cap pentru ca stiam ca nu suntem noi. La un an insa,
cineva ne-a batut la usa sa ne propuna acest spatiu. La final de 2013 am semnat contractul",
povesteste Voinea.
Cladirea plina de coloane, cu o luminozitate aproape din alta lume, "iti dadea o energie pe
care am simtit-o imediat", spune Voinea. Importanta a fost si dorinta proprietarului de a pastra
destinatia cladirii ca retail si de a nu inchiria pentru un club sau bar. De altfel, imobilul a avut
istoric o functiune de retail. Aici a functionat institutia de credit Crissoveloni in primii ani de
prezenta in Bucuresti. Banca Chrissoveloni a fost una dintre cele mai importante banci ale
Romaniei interbelice. “Banca a functionat neincetat cu succes intre 1848 si 1948, cand a fost
lichidata de comunisti”, povesteste cu mandrie Jean Chrissoveloni intr-un articol WALL-
STREET.RO din ianuarie 2014. Banca a fost infiintata de Nicolas Chrissoveloni, strabunicul lui
Jean Chrissoveloni in 1848 in Galati, iar primul sediu al bancii in Bucuresti a fost cel din
Lipscani 55. Dupa ce Banca Chrissoveloni s-a mutat, in imobil a functionat un magazin de
articole vestimentare pentru barbati, iar in perioada comunista aici a fost magazinul Familia.
Cladirea plina de coloane, cu o luminozitate aproape din alta lume, "iti dadea o energie pe
care am simtit-o imediat", spune Voinea. Importanta a fost si dorinta proprietarului de a pastra
destinatia cladirii ca retail si de a nu inchiria pentru un club sau bar. De altfel, imobilul a avut
istoric o functiune de retail. Aici a functionat institutia de credit Crissoveloni in primii ani de
prezenta in Bucuresti. Banca Chrissoveloni a fost una dintre cele mai importante banci ale
Romaniei interbelice. “Banca a functionat neincetat cu succes intre 1848 si 1948, cand a fost
lichidata de comunisti”, povesteste cu mandrie Jean Chrissoveloni intr-un articol wall-
street.ro din ianuarie 2014. Banca a fost infiintata de Nicolas Chrissoveloni, strabunicul lui
Jean Chrissoveloni in 1848 in Galati, iar primul sediu al bancii in Bucuresti a fost cel din
Lipscani 55. Dupa ce Banca Chrissoveloni s-a mutat, in imobil a functionat un magazin de
articole vestimentare pentru barbati, iar in perioada comunista aici a fost magazinul Familia.
Ce asteptari sunt la nivel de business pentru Carturesti Carusel? Daniel Voinea imi
raspunde ca este suficient daca veniturile vor fi similare cu cele generate de libraria Carturesti
Verona din Piata Romana. In Carturesti Carusel, compania a inlocuit ceainaria cu un bisto de 90
de locuri, iar suprafata librariei este de 1.000 de mp. Avand in vedere ca mii de oameni au spus
ca vin joi la Carturesti Carusel, cate persoane pot fi in acelasi timp in locatie? Voinea mi-a
explicat ca nu are o cifra clar, dar ca aproximativ 300-400 de persoane in acelasi timp si ca,
totusi, spera ca nu vor veni toti cei care au spus ca vin in acelasi timp.
"Este prima oara cand ne confruntam cu un atat de mare interes si este meritul locatiei,
care s-a viralizat", a spus Voinea.
Cladirea istorica din Lipscani a fost renovata de mostenitorii familiei Chrissoveloni cu 1
milion de euro in 2013 si inchiriata anul trecut de librariile Carturesti, care au amenajat in centrul
istoric un spatiu cultural amplu, mizand pe comunicare dintre nou si vechi. "Ne-am structurat
propunerea in jurul ideii de comunicare intre vechi si nou. Folosind un limbaj contemporan, am
redus la minim elementele cromatice pentru a lasa loc jocului de lumini si umbre generat de
luminatorul central. Forma sinuoasa si diafana a supantelor genereaza dinamica si adauga
ritmicitatii si simetriei cladirii un caracter ludic, asemenea unui carusel in miscare", au declarat
reprezentantii Square One, biroul de arhitectura care a realizat conceptul de la Carturesti.
Printre principalii concurenti Carturesti se numara Humanitas, grupul Librarium si
Diverta.

„Cărtureşti Carusel”, librăria snobilor

Miercuri 11 februarie – ştire „pe surse”: se deschide noua librărie Cărtureşti în fosta
bancă Chrisoveloni pe Lipscani nr. 55. M-am comportat ca un jurnalist: la ora 18 am fost în faţa
uşii păzită de bodyguarzi. Nici legitimaţia emisă de Ministerul Culturii nu i-a înduplecat să mă
primească înăuntru la evenimentul inaugurării „oficiale”.
Unora le place grozav exclusivitatea, grupul închis, fals elitist, delimitat de nişte invitaţii,
vor să fie văzuţi şi auziţi în cerc restrîns şi se tem să nu le bea şi alţii şampania.
 De afară lumina albă şi strălucitoare a interioarelor pare mai albă şi mai strălucitoare în
contrast cu felinarele şi faţadele de pe un Lipscani devenit parcă deodată mai sărăcăcios.
Frumoasă imagine, simbol la îndemîna oricui (şi cu atît mai frumos) al luminii izvorîtă din mii
de făclii ale cărţilor (zece mii? o fi mult, o fi puţin?). Mai puţin frumoasă e imaginea pe care o
descoperi la doi paşi străbătînd pasajul pustiu spre strada Blănari, întunecoasă şi desfundată,
animată numai de reclama pîlpîitoare a unei prăvălii. Mai încolo te izbeşte alt simbol: orgoliul
triumfător al Băncii Naţionale iluminată cu ştiinţă şi cu mare cheltuială pe toate faţadele scoţînd
în evidenţă toate detaliile arhitecturale şi...financiare.
Contrastele astea mi-au amintit de Istanbul - o impresie puternică şi de durată – de
întrepătrunderea intimă, amestecul fără graniţe, împletitura strînsă, ca un covor turcesc, a
bogăţiei cu sărăcia, a trufiei cu modestia, a lustrului cu mizeria, a luminii cu întunericul, a
dăinuirii cu precaritatea, a veşniciei cu imediatul, la doi paşi de Muzeul Kariye (biserica Chora)
în mahalaua Fener vînzători ambulanţi vînd peşte direct din căruciorul cu două roţi pe care îl
împing pe uliţele strîmte.
Joi 12 februarie – hai din nou la pomul lăudat! Ca şi mine alţii, cîteva sute, încercăm să
acoperim capacitatea maximă a celor 1000 de metri pătraţi. Slavă Domnului, lumea nu e
amestecată văd aceleaşi figuri luminoase pe care le întîlnesc la Tîrgul de carte Gaudeamus ori la
Book Fest, de toate vîrstele şi profesiile dar, probabil, din acelaşi strat social educaţional...
Numai manifestările sînt diferite. Tinerii noştri, copiii mei, sînt blazaţi înainte de vreme. Parcă ar
fi văzut totul, ştiu totul sau ar putea şti totul. Entuziasmul lor atinge cota maximă şi se
exteriorizează cu formule standard pe care le aud în jurul meu : surpriză – „uatăfac?”, mirare –
„omaigad!” Dacă în arhitectură minimalismul implică sinteză, esenţializare, distilare, în materie
de limbaj ascunde simplismul, sărăcia de vocabular sau chiar de sentimente, simplificarea
mecanică a fracţiilor complicate ale trăirilor noastre. Dacă dragostea = sex, admiraţia = wow,
acceptarea = OK, refuzul = NŢ, aprecierea = Like, emoţiile = cîteva emoticoane, în curînd o să
ajungem să vorbim numai în rudimente, interjecţii şi onomatopee.
De ce vorbesc despre asta? Păi din cauză că într-o librărie mă simt înconjurat de miliarde
de cuvinte, parcă plutesc în aer. Şi pentru că iubesc cuvintele, regret, deplîng soarta lor neglijată
tocmai într-un loc destinat cultului lor. Tot aşa, într-o biserică mă simt înconjurat de rugăciuni,
parcă plutesc în aer toate rugăciunile spuse vreodată sub bolţile ei şi între pereţii aceia sfinţiţi
odată în plus de acele rugăciuni. De aceea aş accepta cu uşurinţă minimalismul în arhitectura
bisericilor, căci nu cred în valoarea materială a ornamentelor sau în bogăţia podoabelor, în
schimb cred că valoarea simbolică poate fi exprimată cu mijloace minime. La fel cred şi despre
librărie că nu-i trebuie decoruri fastuoase de vreme ce însăşi cărţile sînt fastuoase prin aspect şi,
mai cu seamă, prin substanţa lor. Totuşi, majoritatea vizitatorilor ne uitam la decor. În primul
rînd pentru că era prima zi, la prima vizită te atrage noutatea, prospeţimea. În al doilea rînd
pentru că mai văzusem cărţile, discurile, ceainicele, nu era nimic nou nici ca fond nici ca
expunere. În al treilea rînd deoarece casa e mişto. Echipa de proiectanţi dă o lecţie de intervenţie
majoră şi în acelaşi timp discretă asupra unei clădiri vechi, cu personalitate în centrul centrului
istoric care e declarat, la grămadă, monument istoric. Prea puţin se vorbeşte despre ei. Uite,
vorbesc eu: birou de arhitectură „Square One”: Adrian Cancer-Zeana, Sabin Dumitru, Ioan
Vlădescu, Andrei Palita, date din site-ul lor super-sobru.
Ce greu le vine tuturor să zică o vorbă bună şi despre arhitecţi. Criticile sînt mai la
îndemînă. Aici toţi se pricep. Mai greu e cînd vine vorba de aprecieri pozitive, atunci sînt
necesare cunoştiinţe profesionale, sesizarea unor lucruri ce nu se văd cu ochiul liber, a
subtilităţilor şi intenţiilor, a conceptului, precum şi observarea  detaliilor vizibile sau ascunse, a
tuturor elementelor care fac o casă frumoasă sau urîtă. Acum nu zic că toţi ar trebui să fie
arhitecţi, dar pentru a categorisi o clădire sau, mai mult, o breaslă întreagă, trebuie să ai habar
despre ce e vorba şi, la urma urmei, de ce să nu facă arhitectura parte din cultura generală, de ce
să nu fie o materie de studiu, la şcoala primară, la gimnaziu, la liceu? Pe cînd aşa? Cîţi din
vizitatorii librăriei or fi remarcat graţia supantelor ondulate, rafinamentul plafoanelor din sîrme
albe, eleganţa cu care s-au încadrat balustradele originale, grele cu cele noi, diafane, sobrietatea
masivă a luminatorului şi a peretelui înclinat, din sticlă, al mansardei care încadrează subtil
vechea lucarnă din axul faţadei principale? Cîţi or fi observat grinda cu zăbrele suspendată pe
cabluri şi scripeţi ce poate ocupa trei poziţii pe cele trei grinzi transversale – suport amovibil
pentru proiectoare sau alte accesorii necesare unui spectacol şi care pot transfigura spaţiul într-un
studio?
Duminică 15 februarie – pelerinajul continuă. E multă lume, e un weekend cu vreme urîtă
pentru cei ce nu sînt plecaţi la ski. Mulţi se uită, puţini cumpără. Cu tot snobismul cultura se
vinde prost. Prea puţin din bugetele familiilor se îndreaptă spre produse culturale. Or fi preţurile
de vină? O carte medie costă cît 3 pachete de ţigări. Ce să zic? Ori cartea e prea ieftină, ori
ţigările sînt prea scumpe. Îmi e greu să cred că investiţia asta se va recupera curînd din vînzarea
de cărţi. Cică are 10.000 de volume. Ce-o fi aia? Numărul de volume e important la o bibliotecă,
la o librărie indicele relevant e rulajul zilnic, cifra de vînzări pe zi, pe an...
În orice caz arhitecţii şi-au atins scopul: au rupt gura. Cărtureşti -  Carusel e în toate
ziarele reale şi virtuale cu toate că nu e nici „library”, nici „book shop”, ci mai de grabă un
„happening”, un „concept”, un „must”. Must see it! E o jucărie cu care o să ne jucăm o
săptămînă – două pînă ne plictisim. Azi e „trendy”. Mîine nu ştiu. Snobii o vor frecventa. Alţi
iubitori de citit vor prefera să-şi procure cărţile din alte părţi mai puţin pretenţioase, unde
coperţile sînt mai modeste şi – poate – conţinutul mai consistent.

"Listarea la Bursa suna groaznic de corporatist". Cine sunt antreprenorii care nici nu vor
sa auda de listare?

Prefera sa vorbeasca mai mult despre ce se poate invata dincarti decat sa prezinte cifre si
planuri de afaceri, iar in fataideii de listare a companiei la Bursa exclama ca "suna groaznic
decorporatist". Serban Radu, unul dintre actionarii grupului delibrarii Carturesti, rasfoieste 30 de
carti intr-o luna si este deparere ca ultimii 20 de ani nu ne-au oferit modele de valoripublice si
nici nu ne-au invatat cum sa facem fata concurenteistraine.
"Trebuie sa ne facem temele ca sa fim pregatiti si ca sa putemconcura cu strainii. Cartile
de dezvoltare personala, profesionalasi alte carti ne prezinta pasii pe care i-au facut altii si pe
caretrebuie sa ii urmam. Romanii sunt pusi in situatia de-a reinventapasi inventati odata de
altcineva, din cauza ca citesc putin",apreciaza Serban Radu, 38 de ani.
Consumul de carte din Romania ne plaseaza pe ultimul loc intretarile Uniunii Europene,
avand in vedere ca un roman cheltuieste inmedie 4 euro anual pe carti. Aceasta cifra este insa
una estimatade editurile locale, care mai sustin ca valoarea pietei de carte seridica la 80-100 de
milioane de euro.
Piata de carte romaneasca nu are inca mecanismele unei industriidezvoltate, apreciaza
Serban Radu.
"Tocmai de aceea nici nu exista date oficiale legate de valoreapietei. Nu exista un suport
guvernamental si nici campaniinationale de promovare a lecturii. Cred ca mai este mult loc
decrestere pentru piata de carte." Serban Radu explica faptul ca nu agandit afacerea Carturesti ca
"un supermarket de carti", ci ca unspatiu public guvernat de modele de valori publice.
Afacerea Carturesti a fost infiintata de Serban Radu si NicoletaDumitru in 2000 si a ajuns anul
trecut la o cifra de afaceri de 6,3milioane de euro, mai mult cu 12,5% fata de anul anterior.
Lantul Carturesti a ajuns la 12 librarii
"Avem trei magazine noi, cel de la Institutul Francez, unul inBrasov, deschis in
decembrie anul trecut si un magazin deschis lunatrecuta in Arad. Vrem sa mai deschidem si alte
magazine, insa levom anunta la momentul potrivit", fara a preciza la cat s-a ridicatvaloarea
investitiei.
Mai mult, la librariile din Cluj si Timisoara s-au extinssuprafetele comerciale.
Noile deschideri de librarii au dus la cresterea suprafetei deretail pana la circa 3.000 de metri
patrati in total si la ocrestere a vanzarilor in primul trimestru al acestui an fata deperioada
similara a anului trecut.
"In primele trei luni am avut venituri mai mari la Carturesti,dar vom prezenta rezultatele
financiare la jumatatea anuluiacesta", a spus Radu.
30 de proiecte stau in sertar si asteapta momentul potrivit
Carturesti lucreaza cu peste 300 de furnizori din tara si dinstrainatate, circa 60% din cifra
de afaceri fiind generata de carti, restul de 40% fiind muzica, filme, ceai si alte produse,potrivit
datelor de pe site-ul companiei si declaratiiloranterioare ale reprezentantilor Carturesti.
"Apetitul pentru consum este redus anul acesta fata de aniianteriori. Spre exemplu, vanzarile la
cadourile corporate auscazut, unii clienti vechi au disparut de pe acest segment. Pe dealta parte,
arhitectii vin acum mai des sa cumpere carti, pentru caau mai mult timp pentru citit", a declarat
Serban Radu.
Legat de bugetul de investitii cu care lucreaza Carturesti anulacesta, antreprenorul roman
spune ca sunt multe proiecte care stauin sertare, peste 30, si ca acestea vor fi scoase, pe rand,
lamomentul potrivit.
"Criza a facut viata mai dificila. Trebuie sa muncim de trei orimai bine si mai mult pentru
fiecare leu. Insa desi este criza,directiile companiei noastre raman aceleasi ca si in aniianteriori",
sustine Serban Radu, care nu ia in calcul vanzareacompaniei in cadrul careia lucreaza aproape
200 de angajati.
Promovarea magazinelor Carturesti se face prin diferiteevenimente, numai anul trecut
fiind gazduite aproape 500 deevenimente in librarii.
 Pe piata de distributie de carte mai activeaza lantul delibrarii Diverta, librariile
Humanitas, dar si Compania de LibrariiBucuresti. Recent, lantul Diverta, cu afaceri de 35 de
milioane deeuro, a anuntat ca se pregateste pentru listarea la Bursa dinBucuresti, in vederea
finantarii capitalului de lucru.
Proprietarul Carturesti spune ca desi a primit mai multe ofertede preluare nu va vinde
compania pana cand profilul investitoruluinu se va potrivi cu profilul Carturesti, iar ideea
finantariiafacerii prin listarea la Bursa ii suna groaznic decorporatist.
El a mai precizat ca s-a gandit la extinderea businessului instrainatate, dar ca pentru
moment se concentreaza pe lucrurile pecare le are de facut in tara.

Cărtureşti a deschis o librărie în Băneasa Shopping Center

Lanţul Cărtureşti a deschis o librărie în Băneasa Shopping Center, pe o suprafaţă de 600
de metri pătraţi, lângă cinematograful Grand Cinema Digiplex. “Alte două spaţii Cărtureşti
urmează a fi deschise până la sfârşitul lunii octombrie, ridicând numărul librăriilor la un total de
16, în 9 oraşe: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov, Constanţa, Arad, Suceava, Ploieşti”,
potrivit oficialilor companiei.
Pentru deschiderea librăriei, Cărtureşti a colaborat cu biroul de arhitectură Square One,
care a realizat şi conceptul altor spaţii Cărtureşti din Bucureşti, Constanţa.
31.000 de titluri de cărţi vor fi pe rafturile acestei librării. Valoarea investiţiei nu a fost făcută
publică.
Lanţul de librării Cărtureşti, deţinut de antreprenorii români Nicoleta Dumitru şi Şerban
Radu, va ajunge la afaceri de 10 milioane de euro în acest an, în creştere cu 8,7%, potrivit
estimărilor proprietarilor.
Bazele afacerii Cărtureşti au fost puse în 2000 de către cei doi antreprenori, cu o
investiţie iniţială de 15.000 de dolari.  Pentru cele trei noi librării ce vor fi deschise anul acesta s-
au alocat circa un milion de euro, potrivit lui Şerban Radu. Cărtureşti va mai deschide librării şi
în AFI Ploieşti şi în Promenada Mall din Floreasca (Bucureşti).
Anul trecut, compania a deschis librării în centrul Palas Iaşi şi în AFI Palace din
Bucureşti. Consumul de carte din România ne plasează pe ultimul loc între ţările Uniunii
Europene, având în vedere că un român cheltuieşte în medie 4-5 euro anual pe cărţi. Această
cifră este însă una estimată de editurile locale, care mai susţin că valoarea pieţei de carte se ridică
la 80 - 100 de milioane de euro.
Sistemul de distribuţie a cărţilor nu este foarte bine dezvoltat în România, fiind puţini
jucători pe această piaţă. Printre lanţurile care activează pe această nişă se numără Compania de
Librării Bucureşti, Humanitas, Diverta.

S-au închis Librăriile Cărturești. Cinci măsuri pentru salvarea industriei cărții
Asociația Editorilor din România (AER) propune cinci măsuri pentru a menține
activitatea din domeniu pe linia de plutire deoarece măsurile anunțate de guvern nu pot singure
să oprească tendința accelerat descrescătoare pe care o înregistrează industria cărții în ultimele
săptămâni
“Decizia de ieri de închidere a Cărturești, cel mai mare lanț de librării din România,
care și-au anunțat furnizorii din domeniul editorial că vor suspenda plățile pentru cărțile deja
vândute, coroborat cu închiderea altor librării din țară generează blocaje mari în bugetele de
venituri și cheltuieli ale editurilor.
Griparea segmentului editorial pune în pericol un întreg sistem, compus din autori,
traducători, ilustratori - agenți literari, prin care cultura scrisă din România ține pasul cu marile
piețe de carte ale lumii.
Sectorul culturii scrise nu a beneficiat niciodată, în ultimii 30 de ani, de un ajutor
guvernamental și a reușit cu greu, abia după zece ani, să revină din efectele crizei financiare
din 2009. Dată fiind amploarea prezentei crize, care a debutat extrem de abrupt, nelăsând spații
de manevră pentru niciun editor, solicităm Guvernului să intervină pe mai multe planuri.
Alte țări, ale căror industrii editoriale sunt cu mult peste nivelul celei din România –
aflată pe ultimul loc în Europa, au făcut deja pași concreți pentru a proteja acest domeniu
extrem de sensibil, primul lovit de orice restrângere a veniturilor populației și a obiceiurilor de
consum.
Angajații și colaboratorii editurilor, autorii, traducătorii, graficienii, agenții literari, librarii sunt
persoane cu educație peste medie, de pe urma cărora bugetul de stat a beneficiat și va beneficia
de impozite și taxe consistente, cu condiția ca această perioadă să poată fi traversată fără
sincopele pe care le vedem acum.
 Este nevoie de decizii rapide și cu efecte imediate pentru ca activitatea în cultura scrisă,
și de fapt în întreg domeniul cultural, deja puternic redusă în ultimele două săptămâni, să nu se
oprească de tot, cu consecințe incalculabile atât pentru angajații și colaboratorii din domeniu,
pentru artiștii independenți, cât și pentru societate în ansamblul ei”, arată Mihai Mitrică,
director executiv al AER.