Educaţia sexuală la copiii preşcolari

by Raluca Mosora on 1 November, 2011

Precum spuneam în articolul referitor

lasexualitatea copiilor preşcolari, orice copil are anumite curiozităţi
şi manifestări sexuale. Ce faci însă când te confrunţi ca şi părinte cu
acestea? Ce este indicat să îi răspunzi micuțului când întreabă de
unde vin copiii? Cum să reacţionezi dacă copilul tău l-a spionat
pe unul din colegii de grădiniţă la baie? Ce este cel mai potrivit să
faci dacă îţi observi copilul atingându-și zonele intime?
Poate că şi ţie, ca şi majorităţii părinţilor, îţi vine să îţi pedepseşti
copilul când îşi manifestă sexualitatea. Este însă pedeapsa o soluţie?
Este posibil ca vina şi ruşinea referitoare la sex pe care i-o inoculăm
odată cu pedeapsa să aibă consecinţe pe termen lung asupra lui,
când va creşte şi îşi va începe viaţa sexuală? Pe de altă parte, ce
altceva să faci? Şi mai ales, cât de multe să îi spui când te provoacă
cu anumite întrebări delicate? În acest articol voi încerca să răspund
la aceste întrebări, și să îţi ofer câteva sugestii referitoare la educaţia
sexuală a copiilor preşcolari.
Ce este potrivit să le spui copiilor despre
organele genitale?
Când copilul îşi descoperă propriul corp, pentru el nu există o
diferenţă clară între organele genitale şi restul părţilor corpului. El îşi
explorează zonele intime cu aceeaşi naturaleţe cu care îşi
explorează celelalte zone ale corpului. Când însă părinţii devin foarte
atenţi, neliniştiţi sau jenaţi când vine vorba despre organele lui
genitale, acesta începe să fie curios în legătură cu ele. Curiozitatea
creşte mai ales dacă părinţii se feresc să spună denumirile organelor
genitale, preferând termeni populari cum ar fi cocoşel sau păsărică.
Cel mai bine este să îi transmiți copilului faptul că organele genitale
sunt la fel ca toate celelalte părţi din corp, fără să li se acorde o
importanţă specială. Singura preocupare pe care trebuie să o aibă
copilul referitoare la propriile organe genitale se referă la menţinerea
igienei.
Această vârstă este foarte potrivită ca micuţii să înţeleagă cum
funcţionează corpul lui: ce rol are inima, la ce folosesc plămânii, etc.
Când vine vorba despre organele genitale, este suficient să îi spui că
ele servesc pentru a urina, fără să menționezi şi despre funcţia de
reproducere. Pentru ei este prea greu să înţeleagă aceste detalii.
Dacă copilul a aflat de undeva despre funcţia de reproducere, spune-
i că veți vorbi despre aceste lucruri când creşte mai mare şi va putea
să înţeleagă mai bine.
Cum să le spui copiilor despre diferenţele între
băieţi şi fete?
Fiind fini observatori, copiii îşi dau seama de diferenţele anatomice
dintre fete şi băieţi. Prima lor explicaţie referitoare la acestea este că
fetele nu mai au penis, deşi ar fi trebuit să aibă. Gândind aşa, copiii
îşi fac fel de fel de teorii privind motivul pentru care fetele nu mai au
penis. Pentru că aceste diferenţe să fie interpretate corect, este
important să spui explicit că şi fetele au organe genitale, însă ele sunt
în interior şi nu se văd. Va trebui să explici că aşa cum fetiţele se
îmbracă altfel şi se joacă altfel decât băieţii, aşa diferă şi la unele
părţi din corp, însă asta nu le face să fie cu nimic mai presus sau mai
prejos decât băieţii.
Cum să răspunzi la întrebarea De unde vin copiii?
Deşi nu pot înţelege actul reproducerii, copiii sunt capabili să facă
legătură între creşterea burticii mamei şi apariţia unui frăţior. Dacă
atunci când îşi întreabă părinţii cum apar copiii primesc explicaţia cu
barza, copiii devin şi mai nedumeriţi, pentru că nu înţeleg totuşi de ce
creşte burta mamei. De aceea, rolul părinţilor este să ofere o
explicaţie simplă şi logică referitoare la apariţia copiilor, care să
risipească frământările acestora.
Este bine să spui că copilul creşte în burtica mamei o perioadă, așa
cum şi el când era mic a stat o vreme în burtica ei, şi apoi a venit pe
lume.
Dacă copilul vrea să ştie cum a ajuns copilul în burtică, nu este indicat
să intri în detalii. Tot ce are nevoie copilul să ştie este că nu s-a
întâmplat din cauză că mama a mâncat ceva, ci din cauză că şi mama
şi tata au dorit acest lucru. I se poate spune că mama şi tata se
iubesc, și pentru că și-au dorit încă un copil, au facut un fel de dans
special, pe care doar oamenii mari pot să îl facă după ce se
căsătoresc. Este important să îi spui că doar oamenii mari pot face
acest dans, pentru că uneori copiii chiar iau lucrurile ad literam, și
cred că dacă dansează cu un alt copil, este posibil să rămână
însărcinați.
Dacă copilul insistă să îi dai mai multe detalii despre ce se întâmplă
între mamă și tată, spune-i doar că veţi vorbi despre acest dans când
va creşte mai mare şi va putea înţelege. Înainte de intrarea în
pubertate, este bine să îți ții promisiunea față de copil, și să aveți o
discuție mai detaliată despre sex.
Dacă micuţul înţelege că copiii apar în burtica mamei, că la apariţia
unui copil participă ambii părinţi, şi că doar oamenii mari pot să facă
acel dans special în urma căruia apare un copil, curiozitatea lui va fi
satisfăcută.
Cum să reacţionezi când copilul se masturbează?
A observa că propriul copil se masturbează este de multe ori o
experienţă mult mai şocantă pentru părinţi decât pentru copii. La
copii, descoperirea şi stimularea zonei genitale este doar o altă
modalitate de a obţine plăcere, şi la început ei nu au conștiința
faptului că fac ceva interzis. De aceea, reacţia de furie, jenă sau şoc
a părinţilor îi ia pe nepregătite şi le formează primele sentimente de
ruşine şi de vinovăţie cu privire la propria sexualitate.
Dacă copiii sunt pedepsiţi aspru pentru aceste manifestări, în mintea
lor se va crea ideea ca sexualitatea este ceva negativ sau de care
trebuie să te ascunzi. Această idee poate crea inhibiţii şi dificultăţi în
viaţa sexuală de mai târziu. Mai mult, pedeapsa nu îi opreşte pe copii
să se mai masturbeze, ba chiar de multe ori amplifică acest obicei.
Copilul va continua să facă acelaşi lucru pe ascuns, simţind în acelaşi
timp teamă şi ruşine. Din cauză că este neliniştit că face un lucru
interzis, el va tinde să apeleze şi mai des la masturbare, ca formă de
eliberare de tensiuni. Aşadar, pedepsirea copiilor când se
masturbează nu este o soluţie bună pe termen lung.
Având în vedere că masturbarea este oricum un fenomen tranzitoriu
care se va stinge de la sine în jurul vârstei de 7 ani, este mult mai
potrivit ca preocuparea ta să fie spre a descuraja manifestările ei în
public, fără să îți propui ca ea să dispară cu totul.
Este important ca în acele momente delicate să acţionezi cu mult
tact. Poți de exemplu să îi distragi copilului atenţia de la activitatea
masturbatorie, propunându-i să facă altceva.
De asemenea, atunci când micuțul face asta în public sau de față cu
altcineva, îi poți spune ca acest lucru nu se face în public, pentru că
este ceva intim, aşa cum și atunci când mergem la toaletă trebuie să
fim singuri.
Dacă copilul continuă să se masturbeze frecvent, chiar dacă ştie că
nu are voie, poate fi un semn că este neliniştit. În acest caz, cel mai
bine ar fi să vorbești cu copilul, pentru a-ți da seama ce anume îl
tensionează. De multe ori copiii care nu fac suficientă mișcare și care
sunt neliniștiți recurg la această formă de a-și descărca tensiunile în
exces.
Ce să faci când copilul te spionează sau vrea să
te vadă dezbrăcat?
Copiii sunt curioşi să îşi vadă părinţii dezbrăcaţi, şi de multe ori îi
roagă să îi lase să se uite când fac baie, sau îi spionează. Această
curiozitate se poate manifesta şi faţă de alţi copii. Chiar dacă pare o
cerere inocentă, copiii ştiu că de fapt vor ceva interzis. Aşadar, dacă
părinţii se lasă înduplecaţi, ei nu îi sting curiozitatea copiilor, ci mai
mult o ațâță.
Dacă copilul îţi cere să te vadă dezbrăcat, este o bună ocazie să îl
înveţi câte ceva despre intimitate. Îi poţi spune că, aşa cum el are
anumite lucruri pe care le foloseşte numai el, cum ar fi hainele,
periuţa de dinţi, aşa există şi anumite părţi din corp pe care le vede
şi le atinge numai el. Copilului trebuie să i se spună că aşa cum unele
lucruri nu se împart cu alţii, aşa nici anumite zone din corp nu
trebuiesc văzute sau atinse de ceilalți.
Copilului trebuie să îi fie specificate care sunt aceste zone intime, şi
să i se spună clar că nu are voie nici să se uite, nici să atingă, nici să
le arate altor copii.
Deşi acestea sunt principalele aspecte referitoare la educaţia
sexuală a preşcolarilor, sunt sigură că mai pot exista şi alte situaţii
delicate despre care nu am vorbit aici.
In concluzie, desi pare un subiect delicat, când răspunzi la întrebările
copilului referitoare la sex, trebuie să respecți aceste principii simple:
 Să folosești cuvinte simple și pe înțelesul lui
 Să nu intri în detalii referitoare la actul sexual în sine,
dar nici să nu îi minți sau să eviți subiectul
  Să îl întrebi pe copil ce anume îl preocupă, sau ce
crede despre subiectul acela, și să îi risipești
îndoielile și teoriile greșite din mintea lui
De asemenea, în faţa oricărei manifestări de sexualitate a copilului
tău ar fi indicat să faci următoarele lucruri:
 Să nu îi inoculezi copilului sentimente de ruşine şi
dezgust, ci mai degrabă să consideri aceste lucruri ca
fiind fireşti.
 Să ai încredere că aceste comportamente vor trece
de la sine în jurul vârstei de 7 ani
 Să nu faci mare caz de aceste comportamente, astfel
încât micuţul tău să nu fie afectat pe termen lung de
reacțiile tale
 Să fii preocupat ca aceste comportamente să nu se
manifeste în public, și să nu îi implice și pe alți copii
Iar dacă ai întrebări, nelămuriri, completări, sau vrei să îmi povesteşti
despre cum anume ai făcut tu faţa manifestărilor sexuale ale
copilului, te invit la dialog, în secţiunea de comentarii.