Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Incendiu Referat PDF
Incendiu Referat PDF
LUCRARE DE ABSOLVIRE
AL CURSULUI DE CARIERĂ
COORDONATOR:
Maior GIURGIU VIRGIL
CURSANT:
Plt.maj. BOGDAN IOAN
- SIBIU -
2009
INTRODUCERE
Importanţa cercetării situaţiilor de urgenţă definite de incendii şi explozii,
presupune un înalt grad de complexitate, determinat atât de faptul că aceasta
trebuie să găsească răspunsul la numeroase probleme care interesează mai multe
domenii bine definite între ele (tehnico – ştiinţific, organizatoric, juridic etc.),
cât şi de necesitatea soluţionării acestei sarcini printr-un volum apreciabil de
activităţi desfăşurate în direcţii diferite, cu folosirea unor procedee şi tehnici de
specializare avansate.
În prezenţa unora dintre cerinţele puse în faţa activităţii de cercetare a
incendiilor trebuie pornit de la dublul obiectiv pe care aceasta îl vizează, şi
anume :
- de a constitui, prin datele pe care le furnizează, un instrument eficient
pentru preîntâmpinarea repetării evenimentului;
- de a contribui la perfecţionarea activităţii de prevenire, a mijloacelor şi
metodelor de stingere (caracter preventiv).
În acest scop cercetarea urmelor incendiilor trebuie să determine nu numai
sursele de aprindere, ci toate elementele componente ale cauzei care a favorizat
producerea şi evoluţia lor, analizând şi motivaţiile de natură subiectivă sau
obiectivă (comoditate, neglijenţă sau alte mentalităţi înapoiate, supraîncărcarea
cu sarcini etc.) ale persoanelor implicate.
Pentru a furniza toate datele necesare perfecţionării măsurilor stabilite
prin diferitele reglementări în vigoare sau confirmării eficienţei măsurilor,
înscrise, cercetarea incendiilor trebuie să analizeze în totalitate complexul de
factori care au influenţat (accelerând sau inhibând) desfăşurarea proceselor de
ardere şi/sau au determinat propagarea incendiului, pierderi de vieţi omeneşti
sau valori mari ale pagubelor. Este evident că investigatorii nu trebuie să
neglijeze nici unul din aceşti factori, cunoscându-se faptul că precizarea poziţiei
factorului iniţial şi stabilirea în continuare a cauzei nu sunt, de cele mai multe
ori, posibile, fără descifrarea mecanismului proceselor de ardere şi fenomenele
ce le însoţesc, fără reconstituirea căilor şi a ordinii în care s-a propagat
incendiul, toate acestea strâns corelate cu acţiunea a diferiţi factori capabili să
accelereze sau să restrângă tendinţa de dezvoltare a incendiului.
Analiza desfăşurării în timp a procesului arderii pune, în faţa
investigatorilor, cerinţa constituirii materialului probatoriu care se prezintă
organelor judiciare să se pronunţe în temeiul unei depline cunoaşteri a tuturor
circumstanţelor care au condus la izbucnirea incendiului şi în care s-au
desfăşurat evenimentele.
Aceasta presupune, în primul rând, executarea tuturor activităţilor
desfăşurate pe parcursul cercetării numai cu respectarea strictă a normelor de
procedură penală şi de drept procedural, astfel încât să se evite orice posibilitate
de anulare a valorii probatorii a unei dovezi (asigurarea prezenţei martorilor
asistenţi la întreaga activitate de cercetare a locului incendiului şi, în special, la
constatarea şi prelevarea urmelor; consemnarea, cu respectarea normelor
stabilite a tuturor acţiunilor întreprinse şi a modificărilor aduse poziţiei iniţiale a
unor obiecte, ridicarea, numai cu aprobarea organelor de urmărire penală şi în
prezenţa acestora a oricăror urme, obiecte sau materiale etc.). De aici decurge
2
necesitatea unei temeinice pregătiri în domeniul respectiv a specialiştilor
pompieri care participă la cercetare, cât şi a unei strânse colaborări pe parcursul
lucrărilor cu organele de cercetare penală.
3
CUPRINS
Pag.
INTRODUCERE 2
CUPRINS 4
CAPITOLUL I – DEFINIREA CONCEPTULUI ŞI CONSIDERAŢII
GENERALE 6
I. 1. Definirea conceptului de “manager”, “management”, “situaţie de urgenţă”,
“investigare cauze şi împrejurări” 6
I. 2. Noţiunea “a cerceta” şi caracteristicile ce le implică această activitate 9
I. 3. Sintagma “Incendiu” – Noţiuni introductive şi imperativul necesităţii
investigării ştiinţifice şi criminalistice a incendiilor şi exploziilor ca parte a 11
situaţiilor de urgenţă
I. 3.1. Fenomenul de ardere 11
I. 3.2. Fenomenul de aprindere 13
I. 4. Prevederi legale privind activitatea de investigare a cauzelor incendiilor –
Aspecte juridice 15
CAPITOLUL II – CAUZE ŞI ÎMPREJURĂRI ALE PRODUCERII
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ 19
II. 1. Ierarhizarea cauzelor şi împrejurărilor producerii situaţiilor de urgenţă
definite de incendii 19
II. 1.1. Cauze tehnice 21
II. 1.2. Cauze naturale 29
II. 2. Investigarea cauzelor tehnice ale incendiilor 32
II. 3. Explozia – O situaţie de urgenţă 34
II.4. Acţiuni intenţionate în producerea incendiilor (ARSON) 37
CAPITOLUL III – ETAPE ÎN DETERMINAREA URMELOR SITUAŢIILOR
DE URGENŢĂ DEFINITE DE INCENDII 40
III. 1. Clasificarea urmelor incendiilor 40
III. 2. Cerinţe privind investigarea urmelor incendiilor 42
III. 3. Activităţi parcurse pe timpul investigării urmelor incendiilor 44
III. 4. O nouă abordare a procedurii investigării cauzelor probabile de incendiu
prin cercetarea la faţa locului 46
III. 4.1. Aspecte generale 46
III. 4.2. Clasificarea cauzelor de incendiu 47
III. 4.3. Stabilirea cauzelor probabile de incendiu prin cercetare la faţa locului 48
III. 4.4. Metode şi procedee folosite în cercetarea incendiilor 62
III. 4.5. Particularităţi metodologice şi tehnice de identificare a cauzelor de
incendiu 64
CAPITOLUL IV – ROLUL MANAGERULUI ÎN ACTIVITATEA DE
INVESTIGARE A CAUZELOR ŞI ÎMPREJURĂRILOR PRODUCERII 69
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ DEFINITE DE INCENDII
IV. 1. Managerul – Factor de decizie şi execuţie în investigarea cauzelor şi
împrejurărilor producerii situaţiilor de urgenţă 69
4
IV. 2. Reguli de urmat în investigarea cauzelor de incendiu 73
IV. 3. Cele mai eficiente metode şi procedee de investigare, cu fazele specifice
acestora 75
IV. 4. Cooperarea diferitelor organe în investigarea cauzelor de incendiu 79
IV. 5. Exploatarea rezultatelor obţinute în urma derulării procesului de
investigare a urmelor incendiilor 81
CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ 84
V. 1. Analiza situaţiilor de urgenţă generate de incendii produse în judeţul Sibiu
în anul 2008 84
V. 2. Raport de evaluare a unei intervenţii 89
V. 2.1. Raport de elavuare a incendiului produs la locuinţa lui BEŞLEAGĂ
DOREL din localitatea Tălmăcel, str. Râului, nr. 219, jud. Sibiu 89
V. 2.2. Fotografii judiciare 93
CAPITOLUL VI – CONSIDERAŢII PERSONALE ŞI CONCLUZII 96
BIBLIOGRAFIE 98
5
CAPITOLUL I
6
Managementul, în zilele noastre, nu poate fi privit numai ca activitate
practică, ca proces concret de raţionalizare şi eficientizare a muncii. El este şi
ştiinţa, respectiv ştiinţă a managementului, reprezentând un ansamblu de
concepte, metode şi mijloace de soluţionare a problemelor de conducere în toate
domeniile de activitate din societate, cuprinzând şi toate nivelurile
organizatorice ale acesteia. Ca teorie şi ştiinţă, managementul s-a născut în
secolul nostru, sintetizând tot ceea ce a acumulat omenirea în gândirea şi
practica conducerii.
Ştiinţa managementului presupune activitatea de sintetizare şi generalizare
a experienţei practice de conducere, căutare de idei noi, formulare de legi şi
principii de conducere, găsirea celor mai bune căi şi metode de conducere a
organizaţiilor umane. “ştiinţa managementului este o parte a cunoştinţelor
acumulate şi recunoscute, care sunt sistematizate şi formulate în
conformitate cu descoperirea adevărurilor generale sau acţiunea
legalităţilor generale” (G.H.Symonds, The Institute of Management Sciences,
Progres Report – Management Science, vol.3/1957, pag.27).
Managementul ştiinţific, conţine, nu numai o latură aplicativă ci şi una
creativă, aceasta din urmă generată de efortul de adaptare continuu a preceptelor
ştiinţifice, conducerii la realităţile concrete ale fiecărei organizaţii, de
necesitatea alegerii acelor metode şi tehnici furnizate de ştiinţa managementului,
care să corespundă specificului organizaţiei sau problemelor ce trebuie
rezolvate. Aşadar, conducerea ştiinţifică se prezintă ca un complex de acţiuni
desfăşurate cu scopul de a asigura funcţionalitatea normală, eficientă, atât a
organizaţiei în ansamblul ei, cât şi a tuturor structurilor organizatorice
componente.
Considerată de către unii gânditori fie o “aventură” (M.Deobesse ), fie un
“mister” (G.Gusdor), educaţia reprezintă un fenomen social de o foarte mare
complexitate care nu va înceta niciodată să-şi afirme misterele şi dificultăţile,
chiar propria sa aventură, oferind astfel tuturor celor interesaţi de acest domeniu
al vieţii un orizont nelimitat de studiu şi cunoaştere. Domeniul cercetării
ştiinţifice s-a automatizat ca segment distinct al activităţii umane, având
caracteristici specifice pentru ştiinţele naturii şi pentru ştiinţele sociale. Prin
achiziţiile oferite de cercetare ştiinţele naturii se convertesc în tehnologii de
producţie materială, iar ştiinţele sociale “din ştiinţe ale existentului, care să
explice cum este lumea reală,(…) devin ştiinţe ale acţiunii, răspunzând la
întrebarea cum este realizabil profitul dorit“ (1, pag.8). Astfel, la tehnologia
fizică, chimică şi biologică se alătură o tehnologie socială şi umană, “o ştiinţă
dedicată transformării sociale“, adică “ingineria socială”(1, pag.18 ).
Latura cercetării ştiinţifice s-a impus în toate domeniile vieţii şi ale ştiinţei,
în special, în secolul- XX. Nici un stat nu-şi propune să neglijeze acest aspect şi,
chiar dacă ar face-o, imperative de natură practic-existenţială ar impune
cercetarea ca sector inevitabil al vieţii. Depăşindu-se stadiul discuţiilor despre
“ştiinţa pură“ sau despre “ştiinţa pentru ştiinţă“, în prezent, reţeaua de
cercetare ştiinţifică este tratată de pe poziţii egale cu alte ramuri ale sistemului
7
social, fiind considerată ”o componentă necesară” a acestui sistem (2,
pag.278).
În sensul Ordonanţei de Urgenţă nr. 21 din 15.04.2004, termenii şi
expresiile folosite în prezenta lucrare, au următorul înţeles:
– situaţia de urgenţă – eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar,
care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul
înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea
stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente,
alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi
mijloacelor implicate;
– amploarea situaţiei de urgenţă – mărimea ariei de manifestare a
efectelor distructive ale acesteia în care sunt ameninţate sau afectate viaţa
persoanelor, funcţionarea instituţiilor statului democratic, valorile şi interesele
comunităţii;
– intensitatea situaţiei de urgenţă – viteza de evoluţie a fenomenelor
distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate;
– starea potenţial generatoare de situaţii de urgenţă – complex de
factori de risc care prin evoluţia lor necontrolată şi iminenţa ameninţării ar putea
aduce atingere vieţii şi populaţiei, valorilor materiale şi culturale importante şi
factorilor de mediu;
– iminenţa ameninţării – parametrii de stare şi timp care determină
declanşarea inevitabilă a unei situaţii de urgenţă;
– starea de alertă – se declară potrivit ordonanţei de urgenţă şi se referă
la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire,
avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă;
– managementul situaţiei de urgenţă – ansamblul activităţilor
desfăşurate şi procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituţiile şi serviciile
publice abilitate pentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea
informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de
acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii situaţiei de normalitate;
– monitorizarea situaţiei de urgenţă – proces de supraveghere necesar
evaluării sistematice a dinamicii parametrilor situaţiei create, cunoaşterii tipului,
amplorii şi intensităţii evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a
modului de îndeplinire a măsurilor dispuse pentru gestionarea situaţiei de
urgenţă;
– factor de risc- fenomen, proces sau complex de împrejurări congruente,
în acelaşi timp şi spaţiu, care pot determina sau favoriza producerea unor tipuri
de risc;
– tipuri de risc – incendii, cutremure, inundaţii, accidente, explozii,
avarii, alunecări sau prăbuşiri de teren, îmbolnăviri în masă, prăbuşiri ale unor
construcţii, instalaţii ori amenajări, eşuarea sau scufundarea unor nave, căderi de
obiecte din atmosferă ori din cosmos, tornade, avalanşe, eşecul serviciilor de
utilităţi publice şi alte calamităţi naturale, sinistre grave sau evenimente publice
de amploare determinate ori favorizate de factorii de risc specifici;
8
– gestionarea situaţiilor de urgenţă – identificarea, înregistrarea şi
evaluarea tipurilor de risc şi a factorilor determinaţi ai acestora, înştiinţarea
factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei, limitarea, înlăturarea sau
contracararea factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi a impactului
produs de evenimentele excepţionale respective;
– intervenţia operativă – acţiunile desfăşurate, în timp oportun, de către
structurile specializate în scopul prevenirii agravării situaţiei de urgenţă, limitării
sau înlăturării, după caz, a consecinţelor acesteia;
– evacuare – măsură de protecţie în cazul ameninţării iminente, stării de
alertă ori producerii unei situaţii de urgenţă şi care constă în scoaterea din zonele
afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a unor instituţii publice,
agenţi economici, categorii sau grupuri de populaţiei ori bunuri şi dispunerea
acestora în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a persoanelor,
bunurilor şi valorilor, de funcţionare a instituţiilor publice şi agenţilor
economici.
10
I.3. SINTAGMA „INCENDIU” – NOŢIUNI INTRODUCTIVE ŞI
IMPERATIVUL NECESITĂŢII INVESTIGĂRII ŞTIINŢIFICE ŞI
CRIMINALISTICE A INCENDIILOR ŞI EXPLOZIILOR CA PARTE A
SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ
16
B) INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE CU INTENŢIE - actele de diversiune
comise prin incendii, sunt considerate ca o infracţiune îndreptată împotriva
securităţii statului, se săvârşesc întotdeauna cu intenţie şi pot fi constatate şi de
lucrătorul de poliţie, care are însă datoria de a trimite de îndată lucrările ce le-a
întocmit procurorului ce exercită supravegherea, în vederea sesizării organelor
de cercetare competente să soluţioneze cauzele penale respective.
O altă infracţiune este cea prevăzută de art. 271 din Codul Penal, din
conţinutul căruia rezultă că se poate săvârşi şi prin incendiere, având ca urmări
distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun
aparţinând altuia.
Sfera bunurilor asupra cărora se pot răsfrânge activităţile ilicite ale
subiectului nu este limitată de legiuitor.
Considerând că nu toate distrugerile reprezintă acelaşi pericol social,
legea penală stabileşte bunurile pentru a căror distrugere ori degradare
făptuitorul va fi sancţionat cu o pedeapsă mai aspră. Aceste bunuri sunt:
cablurile telefonice, telegrafice sau înalta tensiune ori conductele petroliere,
precum şi bunurile ce au o deosebită valoare artistică, ştiinţifică, arhivistică ori
socială.
Referindu-se la incendiu ca mijloc întrebuinţat de făptuitori la producerea
distrugerii, legea tratează problema ca agravantă, prevăzând în acest caz o
pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare, aceasta însă cu condiţia ca prin folosirea
incendiului să fi rezultat un pericol public. Situaţia este aceeaşi chiar când
bunurile asupra cărora s-a exercitat acţiunea distrugătoare aparţin însăşi
făptuitorului.
Pericolul public este de fapt o stare de primejdie iminentă ce poate
periclita situaţia unor bunuri - altele decât cele afectate direct de incendiu – sau
vieţi omeneşti. El trebuie apreciat de la caz la caz, ţinându-se seama de locul
unde s-a produs fapta, de urmările produse sau ce se puteau produce şi chiar de
însăşi ameninţarea iminentă, directă, a unor bunuri sau valori aparţinând
avutului public sau personal al cetăţenilor ce se aflau în vecinătatea celor
incendiate.
O altă infracţiune de acest gen, prevăzută separat de legea penală, este
distrugerea calificată, pentru existenţa căreia se cere ca după comiterea
acţiunilor de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuinţare a unui
bun, să se fi produs consecinţe deosebit de grave ori chiar un dezastru. Prin
consecinţe grave sau consecinţe deosebit de grave legea (art.146 din Codul
Penal), înţelege situaţia când prin infracţiune s-au produs pagube materiale mari,
care au avut repercursiuni asupra realizării planului de stat sau al unităţii, au
produs o stânjenire importantă activităţii unităţii ori au cauzat alte asemenea
urmări). Termenul “dezastru“ (art.281 al.2 din Codul Penal), constă în
distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mărfuri sau
persoane ori a unor instalaţii sau lucrări şi care au avut ca urmare moartea sau
vătămarea gravă a integrităţii corporale ori sănătăţii mai multor persoane.
17
Trebuie reţinut că distrugerea calificată se poate produce atât în domeniu
particular cât mai ales în domeniul avutului public.
Lucrătorul de poliţie aflat în faţa unui caz de distrugere intenţionată
săvârşită prin incendiere trebuie să administreze asemenea probe care să
dovedească, pe de o parte, intenţia făptuitorului şi activităţile pe care acesta le-a
întreprins, iar pe de altă parte, bunurile şi valorile asupra cărora s-a răsfrânt
acţiunea prin distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare.
In activitatea de cercetare şi stabilire a cauzelor producerii incendiilor se
are în vedere şi prevederile unor hotărâri ale Guvernului şi acte normative care
reglementează activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor cum ar fi:
- Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor;
- HGR 786/2002 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele
de prevenire şi stingere a incendiilor;
- H.G.R. nr. 1739/2006 pentru aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii
tehnologice şi alte amenajări care se supun avizării şi /sau autorizării p.s.i.;
- O.M.A.I. nr.163/2007 pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor;
- O.M.A.I. nr.1312/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de avizare
şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor;
- O.M.A.I. nr. 712/2005, modificat prin O.M.A.I. 786/2005 pentru aprobarea
Dispoziţiilor Generale privind instruirea salariaţiilor în domeniul situaţiilor de
urgenţă.
In întreaga economie naţională, pe ramuri de producţie, există ordine şi
instrucţiuni care stabilesc reguli ce trebuie respectate în vederea prevenirii şi
stingerii incendiilor.
In cursul cercetării incendiilor trebuie urmărit modul în care prevederile
acestor acte normative au fost respectate, pentru a putea stabili vinovăţia sau
nevinovăţia persoanelor implicate în cauză.
18
CAPITOLUL II
CAUZE ŞI ÎMPREJURĂRI ALE PRODUCERII SITUAŢIILOR DE
URGENŢĂ
25
Capacitatea termică a scânteilor şi depinde de energia înmagazinată şi
temperatura lor, aceasta depinzând şi de căldura specifică a corpului
incandescent.
Scânteile uşoare rezultate la lucrările de sudură au o putere de aprindere
mai mică decât scânteile mai grele (brocuri) care se obţin pe timpul lucrărilor de
tăiere şi care prezintă un pericol mai mare.
Sunt dese cazurile în care incendiile sunt provocate de particule metalice
şi zgură incandescentă produsă pe timpul operaţiunilor de sudură. în ziua de
30.08.1998 a izbucnit un puternic incendiu la Colonia de cazare a Grupului de
şantiere Construcţii Industriale Târgovişte, judeţul Dîmboviţa, în baraca
dormitor, din cauza unei suduri efectuate în interiorul acesteia de către
muncitorul N.I., lucrare efectuată cu 15 min. înainte de izbucnirea incendiului.
Din analiza cauzelor a rezultat că iniţierea arderii a avut loc ca rezultat al
căderii unei particule de material topit şi zgură incandescentă între rosturile
pardoselii de scândură ale barăcii. Deoarece durata acestei lucrări a fost mică
(circa 3-5 min, după care N.I. şi celelalte persoane care îl însoţeau au părăsit
baraca, nu a existat posibilitatea sesizării la timp a incendiului care s-a soldat cu
o pagubă de peste 586.000 lei (Dosar 3-4/1998, I.G.C.P.M. – Bucureşti).
c) scântei mecanice - Energia mecanică care se transformă în scântei de
şoc (lovire, izbire), scântei de frecare şi scântei de abraziune pot constitui cauza
de aprindere a substanţelor combustibile.
Pentru determinarea energiei scânteii mecanice s-au efectuat ample
cercetări de către specialişti ca: Gaulrapp Fedor, Voigstberger, Schultz etc.
La încercări s-au folosit amestecuri de diferite substanţe combustibile.
Scânteile mecanice necesare aprinderii s-au obţinut prin lovire (izbire), şlefuire
(frecare), abraziune.
Limita inferioară de inflamabilitate a amestecurilor combustibile în cazul
aprinderii prin scânteie de frecare, aproape de cea atinsă la aprinderea cu scântei
electrice, în schimb limita superioară depinde de natura oţelurilor şi este în
schimb limita mai mică decât cea determinată pentru scânteile electrice.
Scânteile de şoc se produc acolo unde se folosesc dornuri, dălţi, unde
obiectele de oţel cad pe alte corpuri metalice feroase. Ele se mai produc şi în
cazul pătrunderii accidentale a unor piese metalice (şuruburi, piuliţe, cuie etc.) în
maşini şi aparate de măcinare a unor substanţe combustibile.
Scânteile mecanice produse în urma accidentelor de circulaţie, în special
prin lovirea directă a rezervoarelor cu benzină, au cauzat incendii, unele dintre
ele transformându-se în catastrofe. Un astfel de incendiu s-a produs la data de
23.05.1990 pe D.N. 2 A (Bucureşti – Constanţa) pe raza municipiului Slobozia.
în urma coliziunii a două autovehicule (un autotren încărcat cu butelii de oxigen
şi o cisternă de transport lapte), din cauza lovirii rezervorului de carburanţi al
autotrenului, s-au produs scântei mecanice care au aprins benzina din interiorul
acestuia şi cea revărsată pe carosabil datorită impactului.
În urma evenimentului autotrenul a fost distrus 100% iar cisterna în
proporţie de 65%.
26
4. SURSE DE APRINDERE DE NATURĂ ELECTRICĂ
27
Dacă pe conductorul de cupru, imediat după incendiu, se găseşte un punct
scurtcircuitat s-ar putea ca aceasta să fie şi o urmare a incendiului care a facilitat
atingerea conductoarelor ca urmare a distrugerii izolaţiei. Existenţa unor straturi
de oxizi pe suprafaţa conductoarelor de cupru şi nedegradarea în apropierea
nemijlocită a porţiunii deteriorate duc la concluzia că acest scurtcircuit nu poate
fi considerat drept o consecinţă a incendiului.
Un alt indiciu al unui scurtcircuit, pe lângă existenţa perlării o constituie
topirea siguranţelor sau declanşarea automată a aparatului de protecţie.
În noaptea de 04.04.1994 s-a declanşat un incendiu la o hală de pui din
cadrul S.C.AVICOLA S.A. Mînăsia, jud. Ialomiţa având drept cauză de
incendiu scurtcircuitul. Evenimentul s-a produs în următoarele împrejurări: unul
din elementele de susţinere (lanţ) al eleveuzei a cedat, rupându-se, determinând
înclinarea acestuia. în această situaţie una din cele 4 rezistenţe s-a rupt
atingându-se de suportul eleveuzei producând scurtcircuitul. Perle incandescente
căzând pe aşternutul de paie incendiindu-le, aceasta constituind unul din indiciul
imediat şi depistarea siguranţelor topite în tabloul de distribuţie a energiei
electrice.
Evenimentul a avut ca urmare distrugerea, în totalitate, a adăpostului
respectiv, paguba înregistrată fiind de 42.000.000.lei.
ELECTRICITATEA STATICĂ - Scânteile capacitive sunt
considerate acelea care se formează la descărcarea electricităţii statice formată la
maşinile unelte de mare viteză şi productivitate care prelucrează hârtie, textile,
cauciuc, benzile transportoare de la fabricile de zahăr, produse făinoase, la
minele de cărbune, la fabricile de peliculă cinematografică, în sistemele de
vehiculare a rumeguşului şi altele.
Scânteile electrostatice se formează şi la pomparea benzinei şi a altor
produse petroliere prin conducte şi furtunuri, pe timpul spălării manuale a
obiectelor de îmbrăcăminte şi a unor ţesături din material plastic în benzină la
vărsarea lichidelor (benzină, neofalină etc.) în vase, precum şi pe timpul
introducerii bruşte a obiectelor textile şi ridicarea lor precum şi la frecarea lor de
lichid. Cu cât balbotarea este mai puternică cu atât sarcinile electrice sunt mai
mari. Sarcinile electrostatice se formează şi la introducerea unui jet de aburi cu
ajutorul furtunurilor de cauciuc în rezervoarele de lichide inflamabile pentru
curăţirea lor şi chiar introducerea unui jet de apă sub presiunea unui rezervor cu
benzină.
Incendiile cauzate de scântei electrostatice în mai multe cazuri sunt
surprinzătoare, ele apărând în locurile cele mai neaşteptate.
Iată un exemplu: în plină zi, s-a produs o explozie urmată de incendiu la
un rezervor dintr-un mare depozit de produse petroliere. Întrucât rezervorul
respectiv pierdea cantităţi mari de benzină, din cauza neetanşeităţii fundului
acestuia, s-a introdus apă sub presiune pe la partea superioară a rezervorului
pentru ridicarea nivelului produsului petrolier.
Această operaţiune a fost executată cu un furtun de relon cauciucat al
cărui capăt a fost introdus prin gura de vizitare în rezervor la circa 15-20 cm de
28
capac şi legat de prima treaptă a scării metalice interioare cu un cablu de
aluminiu izolat cu material plastic.
Viteza mare a apei a produs o mişcare dezordonată turbionară în straturile
de benzină. Datorită frecării moleculare dintre aceste substanţe eterogene cu
vâscozităţi diferite, au apărut la suprafaţa benzinei sarcini electrostatice, care nu
au putut să se scurgă prin masă sau vaporii benzinei. Ca urmare a trepidaţiilor
cauzate de viteza apei prin furtun (lovituri de berbec), racordul din aluminiu se
găsea în permanentă mişcare faţă de lonjeronul scării metalice, apropiindu-se şi
îndepărtându-se, frecându-se sau lovindu-se de aceasta .
Datorită diferenţei de potenţial între suprafaţa racordului de aluminiu şi
cea a lonjeronului metalic s-au produs scântei electrostatice, factorii care au
favorizat producerea exploziei sunt: existenţa unui spaţiu de 3,37 m între
suprafaţa benzinei şi capacul rezervorului şi formarea unui amestec exploziv
între limitele inferioare şi superioare de explozie în zona gurii de vizitare, restul
zonei de gaze din rezervor rămânând peste limita superioară de explozie.
Explozia produsă în aceste condiţii nu a mai avut un efect mecanic atât de
mare încât să arunce complet capacul, ci numai parţial în zona gurii de vizitare
(Dosar 1/1988, Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari-
Bucureşti ).
Investigatorul, la incendiile cu sursa de aprindere de natură electrică,
trebuie să urmărească:
- studierea şi compararea schemei proiectate a instalaţiilor electrice cu
realitatea;
- verificarea gradului de protecţie a instalaţiilor electrice;
- determinarea univocă a instalaţiilor electrice aflate sub tensiune, în
momentul izbucnirii incendiului;
- examinarea dispozitivelor de siguranţă (de protecţie) ale instalaţiilor
electrice;
- examinarea comutatoarelor, heblurilor şi întrerupătoarelor, poziţia
acestora şi urmele depuse pe ele şi pe punctele de contact;
- examinarea stării tehnice a consumatorilor (motoare electrice, aparate
electrice, corpuri de iluminat);
- examinarea conductoarelor şi cablurilor electrice, starea izolaţiei
acestora;
- integritatea sistemelor de descărcare continuă a sarcinii electrice şi a
valorii rezistenţei de legare la pământ;
- verificarea cablurilor pe traseu şi în secţiune, prin efectuarea de
măsurători;
- inventarierea punctelor în care se poate forma electricitate statică;
- examinarea condiţiilor de microclimat (umiditate, grad de izolare,
temperatură şi compoziţia mediului);
– efectuarea de reconstituiri în condiţii normale.
29
În această categorie intră incendiile iniţiate independent de voinţă omului
sau cauze tehnice, datorită unor surse de aprindere naturale, cum ar fi: radiaţia
solară şi descărcările electrice atmosferice (trăsnetul).
Fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi: cutremurele de pământ,
alunecările de teren, inundaţiile, furtunile puternice, meteoriţii, ş.a.), pot favoriza
provocarea unor incendii prin distrugerea unor instalaţii, dar nu constituie prin
ele însăşi surse de aprindere.
30
care a incendiat casa unui vecin prin folosirea unei lupe puternice, cu ajutorul
căreia a concentrat razele solare pe un stog de fân din curtea acestuia.
34
Explozia este un proces de ardere foarte rapidă şi violentă a
amestecurilor explozibile care se produc în fracţiuni de secundă cu degajare
de căldură , lumină şi care generează presiuni mari (I. Crăciun şi P.
Bălulescu –Agenda pompierului, pag.51).
În raport cu viteza de ardere şi de descompunere a amestecurilor
explozibile se deosebesc trei tipuri de explozii:
a) Deflagraţia - a cărei viteză de ardere este de câţiva cm/s, arderea
producându-se din aproape în aproape (arderea pulberii negre presărată pe o
suprafaţă plană).
b) Explozia propriu-zisă - în acest caz viteza de ardere este de 10-100 m/s.
c) Detonaţia - este explozia ce se produce în ţevi cu diametre şi lungimi
suficient de mari la care viteza de propagare a flăcării este de 1.000-4.000 m/s.
în acest caz se produc unde de şoc cuplate cu reacţia chimică ce se întreţine
singură. La explozivi solizi este înregistrată o creştere a vitezei pînă la 8.000
m/s.
Explozia amestecurilor de vapori cu aer se produce în special în industria
chimică, petrolieră, petrochimică şi în diverse alte ramuri industriale.
Zonele periculoase de explozie se formează atât în spaţii închise cât şi în
spaţii
deschise (exterioare). Extinderea zonei periculoase faţă de zona de emanare a
vaporilor şi a gazelor combustibile variază între 1,5-5 m, în spaţii închise şi până
la 30 m. în aer.
O astfel de explozie urmată de incendiu s-a produs în ziua de 03.10.1994
la Secţia Feteşti din cadrul S.C. “VINALCOOL” S.A. Ialomiţa, la un tanc
(rezervor de inox) cu o capacitate de 13.445 litri, în care se aflau depozitaţi
4.600 litri alcool etilic (dublu rafinat). Rezervorul se afla într-o clădire parter
(cramă) destinată depozitării produselor alcoolice cu o suprafaţă de 520 mp.
Imediat după lichidarea incendiului, din declaraţia martorului P.S., au
reieşit următoarele:
- Procesul de transvazare a alcoolului etilic din autocisternă în
rezervorul respectiv, a început la ora 09,30 şi a fost finalizat în jurul orei 12,00.
- Imediat după terminarea transvazării alcoolului etilic din autocisternă
în rezervoarele din cramă şi oprirea electropompei, P. S. a început să efectueze
operaţiunea de preparare a rachiului alb, prin introducerea apei într-o alta
budană (rezervor) metalică de 22.000 litri. În timpul efectuării acestei operaţiuni
tehnologice a fost chemat pentru a lua pauză de masă. A părăsit locul de
muncă trecând pe lângă rezervorul care a explodat fără a sesiza nimic deosebit.
În timp ce se deplasa spre ieşirea din cramă a auzit o bubuitură puternică
(momentul exploziei budanei metalice de 13.451 litri), a intenţionat să se
întoarcă pentru a vedea ce s-a întâmplat şi a-l salva pe St. S., de care avea
cunoştinţă că se afla în depozit, dar datorită flăcărilor care au cuprins
instantaneu întregul depozit prin revărsare şi împroşcare a alcoolului aprins din
rezervorul avariat, nu a putut înainta.
În urma cercetării la faţa locului s-a constatat că: la budana metalică
(tancul metalic), cu capacitatea de 13.445 litri, se produsese explozia, întrucât
35
capacul gurii de vizitare a acesteia fusese smuls din balamale, iar corpul
budanei avea mantaua metalică ruptă în jurul îmbinărilor nituite atât la partea
superioară cât şi pe lateral.
De asemenea, s-a constatat că pe capacul budanei (S - 02 mp.) nu a fost
montată, în locul special destinat, garnitura de etanşare şi protecţie; menţionăm
că acest capac nu era fixat rigid cu cele două prezoane metalice prevăzute cu
piuliţe şi şaibe destinate încuierii acestuia.
În timpul executării operaţiunii de stingere victima St. S., în vârstă de 66
ani, a fost găsită arsă deasupra a două budane metalice aflate în imediata
apropiere a celei care a explodat.
Având în vedere toate aspectele prezentate, se poate aprecia că explozia
urmată de incendiu care a avut loc în ziua de 03.10.1994 orele 12,30, la secţia
Feteşti din cadrul S.C “VINALCOOL“ S.A Ialomiţa, s-a produs, cel mai
posibil, în următoarele împrejurări: în rezervorul respectiv (13.445 litri)
depozitându-se numai cantitatea de 4600 litri alcool etilic, a rămas un spaţiu
închis destul de mare pentru acumularea amestecului exploziv (vapori de alcool
şi oxigen din aer), iar victima St .S., care a umblat din diverse motive la capacul
budanei, în urma şocului dintre capac şi budană s-au produs scântei mecanice
care au iniţiat explozia. Datorită exploziei au cedat pereţii rezervorului la
îmbinările capacului acestuia, iar victima a fost aruncată pe rezervoarele vecine.
În urma evenimentului şi-a pierdut viaţa un om iar societatea a înregistrat
pagube materiale în valoare de 70.000.000 lei.
Explozia amestecului de praf cu aer depinde de următorii factori :
- compoziţia chimică a prafului; exemplu: particulele de cărbune
datorită substanţelor volatile pe care le conţin formează amestecuri explozive cu
mai multă uşurinţă;
- starea fizică a prafului: cu cât praful este mai fin pericolul de
explozie este mai mare ;
- compoziţia chimică: prezenţa gazelor inerte pot micşora pericolul de
explozie.
Temperatura de aprindere depinde de natura prafului, gradul de umiditate,
de modul de dispersare al prafului în atmosferă şi la aceste amestecuri avem
două limite de explozie, însă pentru majoritatea prafurilor combustibile, limita
superioară este destul de mare şi practic ea nu poate fi atinsă. Ea se exprimă în
g/m3.
Dintre prafurile cu cel mai mare pericol de explozie şi incendiu se citează
praful de zahăr, de amidon, de textile, de lemn (în special aluminiu, magneziu,
titan).
Pentru majoritatea amestecurilor explozive temperatura de explozie este
cuprinsă între 1.000-3.0000C, dar la prafurile combustibile aceasta este mult mai
mică. Exemplu: la praful de zahăr ajunge la 540-6050C.
Un mare pericol pentru viaţa oamenilor l-a constituit, şi din păcate îl mai
constituie încă, exploziile unor butelii de aragaz, improvizate. Utilizarea altor
butelii decât cele standardizate duce în nenumărate cazuri la mari şi tragice
accidente.
36
Astfel explozia buteliei improvizate dintr-un compresor de autocamion şi
aflată în bucătărie, chiar lângă patul micuţilor Cristina de 4 ani şi Bogdan de 3
ani din comuna Baloteşti , a curmat în mod tragic viaţa celor doi copii. În urma
exploziei flăcările au cuprins bucătăria, unde se jucau cei doi cu păpuşile şi
maşinuţele, ca un rug uriaş, moartea i-a cuprins ţinându-se strâns unul de altul în
braţe, într-un efort disperat de a se împotrivi groaznicului eveniment (Revista
”Pompierii Romani” nr.2/1993).
Incendierea este considerată, din cele mai vechi timpuri, drept o faptă
foarte gravă, care provoacă distrugeri, tragedii omeneşti, deseori infirmitate şi
moarte. Chiar dacă iniţial nu a fost îndreptată împotriva unei vieţi omeneşti, prin
evoluţia sa aleatorie şi violentă pune în pericol viaţa pompierilor şi a persoanelor
care iau parte la acţiunea de stingere sau de salvare.
Vechea lege romană pentru “incendium”(adică aprinderea proprietăţii
cuiva sau incendierea cetăţii) prevedea pedeapsa de ardere pe rug. în evul mediu,
cât şi după aceea, atât în Europa, cât şi în S.U.A., legea prevedea pedeapsa cu
moartea şi confiscarea averii (Legea din 1652 din Massachusetts). Din 1784 în
Irlanda, S.U.A. şi alte ţări s-a aplicat pedeapsa cu moartea doar pentru
incendierea în timpul nopţii. Astăzi, pentru această faptă, cunoscută prin
termenul de “arson“ sunt prevăzute pedepse grele, circumstanţele agravante
fiind moartea unei persoane ca urmare a incendierii (20 ani închisoare) şi
incendierea în cursul nopţii.
Termenul de ARSON, utilizat în literatura de specialitate anglo-saxonă şi
generalizat pe plan internaţional nu are echivalent în terminologia juridică
românească dar poate fi asimilat cu termenul de incendiere intenţionată.
Cu toate că această cauză de incendiu este legată în primul rând de un
individ, determinarea şi descoperirea ei fiind dependentă de motive personale,
totuşi constituie o cauză de incendiu.
Descoperirea unei asemenea cauze este o sarcină ce necesită extrem de
multe cunoştinţe de specialitate, cercetarea neputându-se dispersa de definirea
exactă a factorului tehnic. De multe ori situaţia este îngreunată de faptul ca
intenţia a fost premeditată pentru proiectarea acţiunii, autorul alegându-şi acea
soluţie tehnică ce crede că se descoperă cel mai greu în condiţiile date. În
schimb, în alte situaţii, făptaşul recurge la o soluţie atât de firească şi de simplă,
încât apare ca motivare - neglijenţa. Incendierea intenţionată poate fi legată
adesea de o altă infracţiune fiind utilizată pentru camuflarea acesteia, pentru
distrugerea urmelor ei sau pentru modificarea acesteia.
Incendiile cu aprindere imediată lasă urme mai puţine la locul faptei, dar
nici infractorul nu dispune de timp suficient pentru a se îndepărta de locul
incendiului. Aceste incendii le întâlnim în locuri mai puţin umblate şi nepăzite
ce asigură îndepărtarea incendiatorului fără a fi văzut, sau în actele de răzbunare
37
sub impulsul momentului, când infractorul nu şi-a organizat în mod temeinic
activitatea.
Incendiul cu aprindere întârziată presupune o organizare mai mult sau mai
puţin minuţioasă a puterii focului.
Ca mijloace folosite în aprinderea cu întârziere putem menţiona :
39
CAPITOLUL III
42
- stabilirea sursei de aprindere care a declanşat incendiul, a mijlocului
care l-a generat, a materialului combustibil aprins şi a împrejurărilor în care s-a
iniţiat arderea, precum şi a timpului (orei) la care acesta s-a declanşat;
- determinarea condiţiilor în care incendiul s-a dezvoltat propagându-se
în afara focarului iniţial, şi a factorilor care au favorizat progresia acestuia.
Rezolvarea corespunzătoare a acestor probleme impune ca, pe parcursul
cercetării, după caz, să se precizeze:
- situaţia existentă în obiectivul afectat şi la locul incendiului înaintea
producerii evenimentului, conţinând următoarele elemente:
- date tehnice privind dispunerea în plan şi alcătuirea constructivă a
clădirii, încăperii sau instalaţiei tehnologice în care s-a declanşat şi propagat
incendiul precum şi ale instalaţiilor utilitare aferente (electrice, de încălzire, de
ventilaţie, de aburi tehnologici, de aer comprimat, de distribuţie a gazelor etc.)
starea şi condiţiile de exploatare a acestora;
- tipul, alcătuirea şi parametrii de funcţionare ale instalaţiilor de
prevenire şi stingere a incendiilor;
- dispozitivele de limitare a propagării incendiilor şi alte sisteme de
prevenire cu care este dotat obiectivul;
- numărul, tipul şi amplasarea mijloacelor iniţiale de intervenţie;
- procesele tehnologice sau activităţile ce se desfăşurau în obiectivul
afectat;
- diferitele obiecte ce se aflau înaintea incendiului în zona afectată şi
caracteristicile acestora;
- atribuţiile şi sarcinile stabilite pentru diferitele categorii de personal
muncitor, în legătură cu desfăşurarea activităţilor ce aveau loc în obiectivul
incendiat;
- faza de activitate în care se aflau secţiile din obiectivul incendiat;
- deficienţe şi abateri manifestate anterior faţă de parametrii stabiliţi în
funcţionarea unor agregate sau a instalaţiilor tehnologice din zona în care se
presupune că s-a declanşat incendiul;
- deficienţe, întreruperi şi abateri faţă de parametrii normali;
- activităţi diferite de cele specifice proceselor tehnologice sau de
funcţionare normală executate în obiectivul afectat în perioada premergătoare
incendiului;
- situaţia în care a fost observat incendiul, aspectele reţinute de martori,
modul şi ora la care s-a făcut alarmarea personalului pe locul de muncă şi a
serviciilor voluntare de urgenţă, anunţarea pompierilor militari, a conducerii
obiectivului şi a altor forţe de intervenţie, dificultăţi întâmpinate şi erori apărute
la alarmare şi anunţare;
- evoluţia în timp şi spaţiu a incendiului, modul în care acesta s-a
manifestat şi fenomenele caracteristice ce l-au însoţit (proporţiile atinse în
diferite faze, viteza de propagare, intensitatea şi durata arderii, focare principale,
aspectul flăcărilor şi fumului, mirosul, zgomote, răbufniri sau explozii etc.);
- situaţia meteorologică în orele ce au premers incendiul şi pe durata
acestuia;
43
- modul în care s-a desfăşurat intervenţia de stingere a incendiului
începând din momentul observării şi până la lichidarea lui şi operaţiunile de
salvare a persoanelor, animalelor şi bunurilor materiale:
- acţiunea personalului de pe locul de muncă;
- acţiunea instalaţiilor speciale de semnalizare şi stingere;
- intervenţia serviciului civil de pompieri din obiectiv;
- operaţiunile desfăşurate de pompierii militari şi de alte forţe sosite
în sprijin;
- situaţia obiectivului afectat, după lichidarea incendiului şi efectele
acestuia asupra construcţiei, instalaţiilor şi materialelor adăpostite:
- amprenta incendiului (urme de carbonizare, afumare, topire etc.) ;
- localizarea zonelor unde s-au desfăşurat procesele de ardere şi
cele unde efectul acestora s-a făcut simţit prin acţiunea produselor secundare de
ardere (fum, gaze fierbinţi, gaze corozive etc.);
- marchează poziţia bunurilor materiale din zona afectată şi
proporţia în care au ars şi s-au deformat;
- evidenţiază acţiunea solicitărilor termice asupra construcţiei,
utilajelor, obiectelor şi materialelor aflate la faţa locului prin transformările
suferite de acestea;
- efectele solicitării termice asupra elementelor de construcţie a
instalaţiilor şi utilajelor;
- efectele incendiului asupra persoanelor şi a continuităţii
proceselor de producţie sau funcţionare;
- diferite urme, obiecte, instrumente şi alte indicii existente la faţa
locului;
- poziţia focarului de iniţiere şi existenţa în zona acestuia a unor
urme, materiale, obiecte sau alte indicii susceptibile să producă iniţierea
proceselor de ardere şi să permită transmiterea acesteia în alte spaţii;
– alte date necesare soluţionării unor aspecte particulare specifice
cazului cercetat.
45
Este foarte utilă conservarea urmelor încă de pe timpul incendiului, şi
acest lucru trebuie făcut concomitent cu localizarea şi stingerea incendiului.
Obiectele sau materialele suspecte arse sau neatinse de incendiu vor fi
identificate şi protejate pe locul unde au fost găsite. Acestea nu se vor mişca din
loc, deteriora sau degrada cu apă sau alte mijloace. Cercetarea prăbuşirilor se va
face după metoda “strat după strat“ până se va ajunge la suprafaţa pe care s-a
produs prăbuşirea şi pe care urmele incendiului sunt bine conservate.
46
Concluziile formulate ca urmare a cercetării incendiului trebuie să se
sprijine fie pe baza probelor certe prezentate de investigatori, fie pe eliminarea
motivată tehnic şi juridic a tuturor celorlalte cauze posibile.
1. Aspecte procedurale
2. Reguli tactice
Cercetarea la faţa locului impune anumite reguli tactice generale şi
specifice.
49
- identificarea, notarea şi fixarea pe timpul stingerii incendiului şi/sau a
cercetării acestuia a datelor relevante, referitoare la: locul izbucnirii incendiului
sau a producerii exploziei; materialele şi substanţele care au ars; caracteristicile
incendiului; cine, când şi cum a observat incendiul; cine, când şi cum şi cu ce a
acţionat iniţial asupra incendiului; poziţia obiectelor, materialelor şi substanţelor
aflate în zona incendiată şi eventualele modificări survenite pe timpul stingerii
incendiului; condiţiile atmosferice;
- începerea imediată a cercetării cauzelor şi împrejurările în care s-a
produs incendiul sau explozia, în care scop se asigură: cunoaşterea specificului
obiectivului, a procesului tehnologic, a fazei în care se află obiectivul incendiat;
stabilirea de la început a întregului pachet de ipoteze şi versiuni referitoare la
clauzele şi împrejurările posibile să genereze incendiul sau explozia;
identificarea persoanelor care pot da relaţii despre eveniment, intervievarea lor
într-o atmosferă de bunăvoinţă şi notarea datelor şi informaţiilor furnizate de
aceştia; descrierea persoanelor care pot da relaţii despre eveniment; descrierea,
fixarea şi păstrarea neschimbată (pe cât posibil) a urmelor şi corpurilor delicte,
ridicarea şi examinarea acestora de către organele împuternicite prin lege;
protejarea, conservarea şi examinarea elementelor care pot furniza date despre
eveniment; sigilarea şi ridicarea acestor elemente se dispune de către organele
de urmărire penală; cercetarea evenimentului ca fenomen, situaţii şi mişcări
succesive în timp, în strânsă interacţiune, renunţând la idei preconcepute,
empirism sau intuiţie; verificarea, cercetarea, epurarea şi clasificarea tuturor
ipotezelor şi versiunilor pe baza informaţiilor şi datelor culese, până se ajunge la
stabilirea univocă a adevărului.
Având în vedere complexitatea unor cauze, utilizarea unei liste de control
este necesară pentru a efectua în cele mai bune condiţii posibile stabilirea şi
cercetarea indiciilor.
Scopul listei de control este de a evita la maximum omisiunea unor indicii
şi ca urmare a stresului (determinat de faptul că acesta acţionează sub presiunea
timpului ) la care este supus investigatorul prin numărul şi complexitatea de
cazuri de rezolvat pe timpul acţiunii de cercetare.
Lista de control reprezintă un document scris care cuprinde activităţile de
urmat la locul cercetării evenimentului.
50
semnalizare, alarmare şi alertare, precum şi de stingere a incendiilor), starea
tehnică a acestora;
-măsurile şi dispozitivele de limitare a propagării incendiului (uşi,
obloane, cortine rezistente la foc, dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi, sisteme de presurizare, ş.a.), precum şi starea tehnică a acestora;
-materialele şi obiectivele aflate în zona afectată înaintea incendiului,
cantitatea, distribuţia, starea, modul de ambalare şi caracteristicile tehnice şi de
combustibilitate ale acestora;
-tipul, amplasarea şi numărul stingătoarelor şi mijloacelor iniţiale de
intervenţie, adecvarea lor la condiţiile existente în zona producerii
evenimentului;
-procesele tehnologice sau activităţile ce se desfăşoară în obiectivul
afectat (scheme de flux tehnologic şi caracteristici tehnice, amplasarea şi starea
tehnică a utilajelor, parametrii de funcţionare ai acestora, condiţiile de
exploatare, precizate de furnizori şi cele reale), organizarea şi modelul de
asigurare a întreţinerii, reviziilor şi reparaţiilor diverselor utilaje;
- atribuţiile salariaţilor (în condiţii normale de luc 牲 u şi pentru
înlăturarea avariilor sau defecţiunilor ) şi corelarea lor cu pregătirea
profesională;
- activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de cadrul tehnic
cu atribuţiuni de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii în domeniul
P.S.I., serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă, salariaţi;
-faza de activitate în care se află obiectivul, secţia, încăperea, instalaţia,
utilajul (în timpul programului de lucru, în afara lui, în funcţionare normală,
probe tehnologice, revizie, reparaţii, repunere în funcţiune, ş.a.);
-deficienţe şi abateri manifestate anterior faţă de parametrii de funcţionare
stabiliţi, cunoscute sau sesizate, dar neaduse la cunoştinţă factorului tehnic de
decizie, observaţii în legătură cu instalaţiile, utilajele, agregatele tehnologice şi
de utilităţi (scântei, miros, variaţii de tensiune, scurtcircuite, ş.a.);
-activităţi sau operaţii diferite de cele specifice proceselor tehnologice sau
de funcţionare normală executate înaintea incendiului în zona în care presupune
declanşarea incendiului sau vecinătatea acesteia;
-materiale, deşeuri şi alte obiecte a căror prezenţă la locul incendiului nu
se justifică din punct de vedere tehnologic şi pot indica existenţa unei acţiuni
intenţionate.
Pentru culegerea datelor necesare cunoaşterii situaţiei dinaintea
incendiului este necesară procurarea şi studierea documentaţiei tehnice (piese
scrise şi desenate) privind alcătuirea construcţiei, instalaţiilor tehnologice şi de
utilităţi, regulamente tehnologice şi de funcţionare, de exploatare, întreţinere şi
revizie a instalaţiilor, de organizare a muncii, registre de urmărire a parametrilor
tehnologici, procese verbale de predare-primire a instalaţiilor, ş.a.
51
-data, ora şi modul în care s-a făcut alarmarea serviciului privat/voluntar
pentru situaţii de urgenţă, alertarea serviciilor profesioniste, anunţarea
conducerii obiectivului;
-aspecte reţinute de martori (ora observării, împrejurări, manifestarea
incendiului percepută optic, acustic, persoane străine observate la locul
incendiului, ş.a.).
Pentru culegerea datelor necesare se utilizează documentele existente la
serviciile profesioniste, voluntare sau private de situaţii de urgenţă şi de la
conducerea obiectivului. Potrivit legii interogarea persoanelor se face de
organele de urmărire penală, dar în cazul în care diverse persoane deţin date
despre producerea evenimentului şi acceptă o discuţie cu investigatorul se trece
la intervievarea acestora. Abordarea interlocutorului se face într-o manieră
neagresivă, informală, cordială, gen interviu, după exemplul ce urmează:
Aspecte vizuale:
-Unde aţi văzut întâi foc?
-Aţi văzut ceva licărind, pâlpâind, flacără mică (mare), strălucitoare?
-Aţi văzut întâi fum dispersat, mult, în cel loc?
-Luminile becurilor, lămpilor funcţionau normal?
-Aparatul, instalaţia a funcţiona normal?
-Manetele, butoanele aparatului în ce poziţie erau?
-Aţi văzut flăcări în mai multe locuri?
-Aţi văzut descărcări electrice atmosferice?
-Aţi văzut lichide deversate?
-Aţi văzut instalaţii electrice improvizate, reşouri sau alte surse termice?
-Aţi văzut o persoană spălând, uscând, fumând?
-Aţi observat că se „ard” siguranţele frecvent?
-Aţi observat flame la întrerupătoare?
-Aţi observat flame la întrerupătoare?
-Aţi observat materiale care în mod normal nu trebuiau să se afle la locul
izbucnirii incendiului?
Aspecte auditive:
-Aţi auzit o explozie?
-Aţi auzit pocnituri?
-Aţi auzit zgomote neobişnuite (ca de fierbere, de obiecte căzute, de
paşi)?
-Aţi auzit paraziţi la radio, TV?
-Aţi auzit tunete?
Aspect de simţ tactil şi miros:
-Aţi simţit unele suprafeţe neobişnuit de fierbinţi pe un aparat sau pe un
alt obiect?
-Aţi simţit un perete cald, fierbinte?
-Aţi simţit un şoc sau o electrocutare? De unde?
-Aţi simţit un miros neobişnuit? Cu ce semăna şi de unde provenea?
-Aţi simţit miros de fum?
-Aţi simţit miros de produse petroliere?
52
Martorii pot fi obişnuiţi (trecători, vecini, ş.a.) sau antrenaţi (salariaţi ai
serviciilor profesioniste, private sau voluntare de urgenţă, poliţişti, specialişti
tehnici). Dacă declaraţia este luată prea devreme pot apare erori datorită
implicării emoţionale (pierderea proprietăţii, şocul evenimentului, ş.a.). După o
perioadă de timp erorile pot apare datorită raţionalizării impresiilor, încercării de
a acoperi un posibil vinovat sau sindromul eroului. În unele cazuri, martorii pot
corobora în timp diferite detalii, aparent dispersate, nemenţionate în declaraţiile
iniţiale.
În anexa 1 sunt precizate câteva recomandări pe care investigatorul
trebuie să le aibă în vedere atunci când discută cu persoane ce pot oferii detalii
despre cauza incendiului.
d. Situaţia meteorologică:
-înaintea declanşării incendiului;
-pe timpul manifestării incendiului;
Datele se vor obţine pe bază de solicitare scrisă de la staţia meteo
(umiditate, temperatura medie, viteza vântului, ş.a.), iar de la martori pe bază de
interviu după exemplul de mai jos:
-A fost furtună înaintea incendiului?
-Au fost descărcări electrice în atmosferă?
-A fost inundaţie?
-A fost cald (frig) neobişnuit?
-A fost o zi umedă?
-A fost zăpadă mare?
-Era întuneric?
54
♦ urme cu forme ale mâinilor, picioarelor, vocii, scrisului,
manierii de a executa diferite operaţiuni;
♦ urme biologice: de sânge, salivă, păr, osteologice, miros, ţesuturi
moi, arsuri;
♦ urme de încălţăminte, îmbrăcăminte şi ale altor obiecte folosite
de om;
- urme ale vegetalelor (resturi carbonizate, aşchii, seminţe, plante
uleioase, ş.a.);
- urme ale animalelor (lăsate de picioare şi coarne, sânge, păr, puf, lână,
pene, ş.a);
- urme ale mijloacelor de transport (anvelope, roţi, potcoave, scurgeri de
carburanţi şi lubrifianţi, ş.a.);
♦ se precizează efectele asupra persoanelor;
♦ se precizează poziţia focarului de iniţiere şi vecinătatea cu urme
de materiale combustibile, instalaţii, utilaje.
Fixarea datelor de mai sus se face conform codului de procedură penală
prin:
-descriere în procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de
constatare tehnică, raportul de constatare medico-legală;
-mijloace tehnice: fotografie judiciară, schiţe, desen, filmul judiciar,
fonograme, video-fonograme judiciare.
Date şi informaţii privind cauzele incendiilor se consemnează în: notele
de anunţare a incendiilor, procesele verbale de intervenţie, rapoartele (de
evaluare a intervenţiei, de intervenţie), registrul acţiunilor de intervenţie şi se
stochează în banca de date.
Ridicarea urmelor sau a imaginilor acestora se face prin procedee şi
tehnici criminalistice specifice:
-ridicarea obiectului care poartă sau conţine urme (sticle, bidoane, batiste,
pungi de plastic, cutii conserve, ş.a.);
-ridicarea crustelor, depunerilor, petelor, pulberilor, ş.a. folosind
solubilizarea în apă sau alcool, seringa, pipeta, aspiratorul, spatula, lopăţica,
penseta, magnetul ş.a.;
-ridicarea prin transferare folosind folii adezive, electricitatea statică,
transvazarea;
-ridicarea prin fotografiere, filmare, mulaj, desen.
Urmele sau purtătorii de urme se ambalează separat, se marchează,
etichetează şi sigilează.
Toate aceste operaţiuni (fixarea, ridicarea şi conservarea urmelor) se
execută de organele de poliţie şi au fost prezentate în prezenta instrucţiune cu
scop informativ pentru investigator.
Se recomandă ca investigatorul să participe, cu acordul organelor de
cercetare penală la fixarea, ridicarea şi conservarea urmelor, propunând, după
caz, urmele relevante pentru analiza cauzei de incendiu.
De asemenea, se recomandă efectuarea unor fotografii/filmări ale urmelor
relevante, cu caracter informativ de către investigator, pentru arhiva unităţii.
55
4. Activităţi desfăşurate de investigator
4.1. Documentarea
Documentarea se face atât înainte de începerea cercetării la faţa locului cât şi
după aceasta, şi cuprinde:
a) studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice a construcţiei,
instalaţiilor tehnologice sau utilitare;
b) studierea documentaţiei cu privire la procesele tehnologice şi alte
activităţi desfăşurate în spaţiul în care s-a produs incendiul;
c) studierea documentelor de organizare a activităţii de apărare împotriva
incendiilor ale obiectivului afectat;
d) studierea activităţii de prevenire a serviciului de urgenţă voluntar sau
privat, a compartimentului de prevenire a incendiilor sau a cadrului tehnic cu
atribuţii în domeniu la obiectivul afectat, după caz;
e) studierea documentelor de control privind apărarea împotriva
incendiilor întocmite de cadrele tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
stingerii incendiilor şi de personalul abilitat al serviciilor profesioniste pentru
situaţii de urgenţă anterior producerii evenimentului;
f) studierea reglementărilor tehnice, dispoziţiilor generale, a normelor şi
normativelor ce se aplică în obiectivul respectiv;
g) studierea caracteristicilor tehnice ale materialelor şi substanţelor
implicate în eveniment;
h) studierea cazuisticii unor evenimente similare produse în ţară sau
străinătate;
56
incendiilor (elemente de protecţie a golurilor, obloane, trape, încăperi tampon,
tamburi deschişi) şi instalaţii tehnologice sau utilitare (electrice, încălzire, gaze,
ventilare, climatizare, etc.);
f) consemnarea tuturor constatărilor, datelor, informaţiilor şi elementelor
care pot fi folosite la stabilirea cauzei probabile de incendiu;
g) observarea comportamentului persoanelor prezente la faţa locului;
h) analizarea posibilităţii existenţei mai multor focare;
i) stabilirea modului de intrare în funcţiune a instalaţiilor de stingere a
incendiilor sau de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi utilizând diagrame,
înregistrării audio-video, ş.a.;
j) stabilirea poziţiei obiectelor, materialelor, substanţelor, eventual a
persoanelor decedate odată cu intrarea în acţiune a forţelor concentrate;
k) identificarea modificărilor survenite atât pe timpul stingerii
incendiului cât şi după stingere ;
l) cooperarea cu organele abilitate pentru ridicarea, conservarea şi
cercetarea probelor ce pot concura la stabilirea cauzelor probabile de incendiu;
m) furnizarea către organele de poliţie a datelor necesare a fi cuprinse în procesul
verbal de cercetare la faţa locului.
59
Obiectele prelevate de la faţa locului constituie uneori un mijloc de probă
în faţa unei instanţe de judecată, în acest caz fotografia de detaliu vine în
sprijinul celui care a întocmit raportul de constatare tehnică, susţinând astfel
concluziile la care a ajuns investigatorul.
62
2. Metode, procedee şi mijloace operative de specialitate:
-utilizarea instrumentelor de măsură (ruletă, riglă, balanţă, cronometru,
termometru, ş.a) şi optice de mărit (lupe, microscoape, ş.a.);
-folosirea aparatelor de iluminat, fotografiat, filmat şi de proiecţie, precum
şi a celor de înregistrat ( casetofon, reportofon, ş.a.);nu se recomandă utilizarea
aparatelor de telefonie mobilă cu cameră video-foto;
-studierea concluziilor rezultate în urma utilizării în activitatea de
prevenire şi stingere a incendiilor a unor metode şi tehnici specifice de cercetare
(prelucrare statistico-matematică a datelor despre incendii, cartografierea
acestora sau a altor parametri privind riscul de incendiu).
63
III.4.5. PARTICULARITĂŢI METODOLOGICE ŞI TEHNICE DE
IDENTIFICARE A CAUZELOR DE INCENDII
64
climat (concentraţie de pulberi sau gaze combustibile, umiditate, curenţi de aer,
temperatură a mediului, ş.a.) sau condiţii meteorologice;
-compararea temperaturii de aprindere a materialelor sau substanţelor
combustibile cu temperatura surselor de aprindere în funcţie de amplasarea
acestora;
-efectuarea de măsurători experimentale în condiţii similare, de la caz la
caz, instrumente de măsură adecvate;
-reconstituirea când este posibil, a situaţiei investigate.
66
4. Pentru sursele de aprindere spontană se va urmări:
-stabilirea substanţelor chimice prezente care se pot aprinde spontan în
contact cu aerul, apa sau în contact cu alte substanţe chimice sau care pot intra în
reacţii exoterme care pot conduce la aprinderea lor, a produsului de reacţie sau a
materialelor şi substanţelor combustibile vecine mediului de reacţie;
-evaluarea cantităţilor de substanţe intrate în reacţie şi a mărimii energiei
termice dezvoltate;
-evaluarea cantităţilor de substanţe sau materiale susceptibile de aprindere
spontană şi compararea cu mărimea critică necesară pentru iniţierea
fenomenului;
-epistarea acceleratorilor existenţi în masa materialelor cu tendinţă de
aprindere spontană, stabilindu-se contactul lor cu oxidanţii;
-studierea fazelor tehnologice în cazul unui proces industrial;
-studierea condiţiilor de manipulare;
-studierea condiţiilor de depozitare a materialelor şi substanţelor
combustibile, sau a reactivilor, prezente în zona incendiului (modul de stivuire,
distanţa de siguranţă şi distanţele reale, modul de iluminare artificial sau natural,
posibilităţi de contact artificial, temperatura materialelor şi a mediului,
umiditatea şi alte condiţii de microclimat, durată, ş.a.);
-determinarea caracteristicilor de aprindere şi ardere a materialelor
combustibile amplasate în zona incendiului şi compararea lor cu mărimea
energiei termice dezvoltate;
-verificarea posibilităţilor de aprindere spontană de natură chimică, fizico-
chimică sau biologică;
-efectuarea după caz, de experimente de laborator cu probele colectate şi
reconstituiri la faţa locului.
67
-analizarea datelor meteorologice din perioada anterioară izbucnirii
incendiului, din zona afectată;
-examinarea urmelor de ardere;
-determinarea condiţiilor de aprindere şi de ardere a materialelor şi
substanţelor combustibile aflate în zona incendiului şi compararea lor cu energia
de aprindere a surselor;
-verificarea instalaţiilor de paratrăsnet, prin calcul şi măsurători adecvate
şi analize de laborator;
-examinarea efectelor mecanice şi tehnice în cazul trăsnetului;
-studierea acţiunilor secundare în cazul trăsnetului ca urmare a inducţiei
electrostatice şi electromagnetice, precum şi a eventualelor descărcări simultane
în mai multe puncte;
-evaluarea mărimii energiei solare datorate radiaţiilor directe;
-examinarea bucăţilor de sticlă care ar putea juca rol de lentilă;
-evaluarea nivelului de radiaţie.
68
CAPITOLUL IV
69
În scopul stabilirii împrejurărilor şi cauzelor incendiilor care, din diferite
motive, nu pot fi determinate după încheierea intervenţiei, comandantul unităţii
numeşte, prin ordin de zi, o comisie constituită din cadre competente şi
specialişti, precizând tehnica, tactica si metodele de lucru ale acesteia.
Tehnica stabilirii împrejurărilor şi cauzelor de incendiu, cuprinde
totalitatea mijloacelor şi modalităţilor utilizate în scopul descoperirii, examinării
şi interpretării amprentei incendiului, precum şi protejării, conservării sau
ridicării probelor materiale pentru expertizele de specialitate.
Tactica stabilirii împrejurărilor şi cauzelor de incendiu, reprezintă
sistemul de reguli prin care se asigură executarea organizată, operativă şi
oportună a activităţii şi cuprinde modul de desfăşurare al acesteia, stabilirea
competenţelor, elaborarea ipotezelor, precum şi a modului de cooperare cu
specialiştii şi organele abilitate de lege.
Metodele pentru stabilirea împrejurărilor şi cauzelor de incendiu,
reprezintă căile şi procedeele prin care se asigură verificarea ipotezelor în scopul
determinării cauzei reale şi a împrejurărilor izbucnirii incendiului.
Principalele metode prin care se stabilesc împrejurările şi cauza de
incendiu sunt:
- observarea prin executarea recunoaşterilor pe timpul
intervenţiilor;
- determinarea proporţiilor şi direcţiilor de dezvoltare a arderii,
culoarea flăcării şi a fumului;
- analizarea locurilor unde incendiul s-a manifestat cu intensitate
maximă şi a surselor posibile de iniţiere a aprinderii;
- filmarea sau fotografierea, pe timpul şi după încheierea
intervenţiei, incendiului, materialelor, clădirilor şi instalaţiilor, care au putut
determina iniţierea sau influenţa evoluţia incendiului;
- stabilirea caracteristicilor instalaţiilor, construcţiilor, materialelor
şi a substanţelor utilizate în procesul de producţie;
- stabilirea unor documente ce pot clarifica împrejurările producerii
incendiului;
- culegerea datelor de la martorii oculari şi specialiştii din obiectiv;
- stabilirea caracteristicilor geo-fizice ale zonei unde a izbucnit
incendiul;
- întocmirea de scheme, grafice sau tabele privind obiectivul
incendiat, materialele care prezintă interes, organizarea şi desfăşurarea
intervenţiei.
La stabilirea împrejurărilor şi cauzei de incendiu se vor respecta
următoarele reguli generale:
- nelimitarea anticipată, în timp, a duratei activităţii la faţa locului;
- efectuarea investigaţiilor complete la locul incendiului indiferent
de noile ipoteze care se conturează sau de alte anticipări;
- consemnarea de către membrii comisiei a tuturor constatărilor
făcute la faţa locului;
– executarea organizată a activităţilor la faţa locului;
70
- utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii şi tehnicii adecvate în
raport cu particularităţile locului investigat;
- asigurarea pazei şi conservarea urmelor existente la locul
incendiului;
- identificarea cu operativitate a martorilor şi a altor persoane care
se găsesc la faţa locului şi obţinerea de la aceştia a primelor date;
- observarea comportamentului persoanelor prezente la faţa locului.
Unitatea de pompieri desfăşoară activităţi pentru stabilirea împrejurărilor
şi cauzei de incendiu, independent sau împreună cu organele prevăzute de lege.
în caz de nevoie solicită sprijinul eşalonului superior.
Potrivit prevederilor legale în vigoare, în activitatea de stabilire a
împrejurărilor şi cauzei de incendiu, organele de pompieri militari sunt obligate
să determine:
- locul în care a fost iniţiat incendiul (focarul iniţial);
- sursa de aprindere care a declanşat incendiul, mijlocul care l-a
generat, materialul combustibil aprins, împrejurările în care s-a iniţiat arderea,
precum şi timpul (ora) la care acesta s-a declanşat;
- condiţiile în care incendiul s-a dezvoltat, propagându-se în afara
focarului iniţial şi factorii care au favorizat progresia acestuia;
- încălcările de la norme, normative şi alte prescripţii tehnice,
eventualele manifestări de neglijenţă sau greşeli comise, motivele producerii lor,
precum şi rapoartele de cauzalitate dintre ele şi apariţia sau dezvoltarea
incendiului;
- să ia masuri de protejare, pe cât posibil, a probelor în vederea
ridicării sau expertizării lor, de către organele în drept;
- să furnizeze, la cererea organelor în drept, datele şi informaţiile
solicitate;
- să coopereze, potrivit concepţiei stabilite, cu celelalte organe ale
Ministerului Administraţiei şi Internelor şi să raporteze datele şi informaţiile
obţinute după punerea de acord cu aceştia.
Constatările şi concluziile rezultate cu prilejul stabilirii împrejurărilor şi
cauzei se consemnează de către comisie în “raportul de constatare tehnică
privind cauza de incendiu“, în care în principiu se menţionează:
- componenţa comisiei;
- unitatea, secţia, atelierul, instalaţia şi locul în care a izbucnit
incendiul;
- data şi orele izbucnirii, localizării şi lichidării incendiului;
-caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat şi ale
procesului tehnologic, dotările existente cu sisteme de protecţie împotriva
incendiului;
- caracteristicile incendiului cum sunt: modul de manifestare şi
dezvoltare, suprafaţa incendiată, direcţiile principale de propagare, forma
incendiului etc.;
- cauze de incendiu posibile, avute în vedere şi motivul eliminării
acestora;
71
- cauza incendiului descrisă în detaliu şi fundamentată tehnico-
ştiintific;
- măsuri luate pe timpul desfăşurării activităţii pentru
preîntâmpinarea unor pericole iminente şi pentru repunerea în funcţiune în cel
mai scurt timp şi în regim de funcţionare a capacităţii afectate;
- propuneri de măsuri tehnice şi organizatorice pentru prevenirea în
viitor a unor astfel de incendii.
Raportul poate fi însoţit de anexe:
- rezultatele testărilor şi încercărilor efectuate;
- schiţe, fotografii şi alte asemenea materiale şi documente;
Scopul activităţii de management în cercetarea incendiilor este:
- descoperirea împrejurărilor şi a cauzelor reale care au generat
incendiile;
- prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi
împrejurărilor similare sau asemănătoare celor cercetate;
- sprijinirea organelor de cercetare penală în elucidarea cauzelor, în
identificarea făptuitorilor şi în administrarea probelor în vederea aflării
adevărului, pentru luarea măsurilor ce se impun;
- formularea concluziilor şi învăţămintelor privind activitatea de
prevenire şi stingere a incendiilor desfăşurată în luarea măsurilor pentru
perfecţionarea acesteia în viitor.
Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune în evidenţă nu numai
sursa de aprindere (iniţiere) ci şi toate elementele componente ale cauzei care a
favorizat producerea şi evoluţia lor, analizând şi toate datele rezultate de natură
subiectivă şi obiectivă ale persoanelor implicate.
Concluziile formulate ca urmare a cercetării incendiului trebuie să se
sprijine fie pe baza probelor certe prezentate de investigatori, fie prin eliminarea,
motivată tehnic şi juridic a tuturor celorlalte cauze posibile.
Se poate atrage atenţia asupra necesităţii de folosire a concluziilor
experţilor caracterizate ca “certe” şi, ca urmare, evitarea situaţiilor de apariţie a
erorilor ce pot fi comise de investigatori prin elaborarea unor concluzii fără
verificarea tuturor versiunilor luate în discuţie.
Organele de pompieri au un rol deosebit de important în activitatea de
cercetare a cauzelor incendiilor , îndeosebi în ceea ce priveşte:
- luarea măsurilor pentru preîntâmpinarea unor pericole iminente;
- observarea, notarea şi descrierea fazelor evoluţiei incendiului,
începând cu momentul sosirii la faţa locului şi până la lichidarea completă a
acestuia;
- descrierea şi fixarea amprentei incendiului, precum şi
descoperirea, fixarea şi protejarea urmelor incendiului şi a altor mijloace de
probă;
- participarea la stabilirea şi verificarea ipotezelor şi versiunilor
referitoare la cauzele şi împrejurările care au generat incendiul;
- efectuarea, la faţa locului şi în laboratoare de specialitate, a
constatărilor tehnico –ştiinţifice necesare;
72
- expertizarea tehnică de specialitate de către experţi împuterniciţi
potrivit prevederilor legale;
- stabilirea măsurilor ce trebuie întreprinse pentru prevenirea
incendiilor.
74
4.Se trece la cercetarea concretă a probelor;
5.Se realizează sectorizarea zonei unde s-a produs evenimentul;
6.Se face prelevarea urmelor;
Această etapă constă în:
a) Colectarea urmelor;
b) Conservarea urmelor;
c) Protejarea urmelor;
d) Ambalarea urmelor;
e) Etichetarea urmelor;
Atunci când sunt adunate toate datele şi probele necesare se efectuează
reconstituirea.
75
- folosirea instrumentelor de măsură ca: metru, rigla, balanţa,
cronometru, ceas, termometru, etc.;
- folosirea aparatelor de iluminat, fotografiat, filme şi de proiecţie;
- folosirea instrumentelor optice de mărit (lupă, microscop, etc.);
- folosirea aparatelor de înregistrare (magnetofon, casetofon, etc.);
Acest lucru se poate realiza prin folosirea truselor criminalistice din
dotarea organelor de urmărire penală, dar şi prin folosirea completelor din
dotarea subunităţilor de pompieri militari.
c) Metode şi procedee tehnico-ştiinţifice de specialitate.
Probele recoltate de la locul incendiului sunt analizate în laboratoare
speciale sau în laboratoare de specialitate din diferite întreprinderi sau ministere.
O metodă des utilizată este analiza spectrală, metodă care permite
determinarea rapidă, calitativă şi cantitativă a amestecurilor complexe de
substanţă rezultată în urma incendiului (cenuşă, zgură, funingine, topituri etc.)
precum şi resturi de pulbere, fibre, pete organice şi anorganice, pentru a stabili
substanţele care au iniţiat incendiu, materialele care au ars şi substanţele folosite
la stingerea incendiului. în practică se utilizează spectografe, în domeniul
radiaţiilor vizibile, ultraviolete, infraroşii şi raze X, iar rezultatele se
înregistrează pe spectograme. Este una din metodele cele mai complete, cu
avantaje deosebite ce constau în faptul ca este necesară o cantitate redusă de
substanţe, se poate recupera substanţa de cercetat fără a fi distrusă, necesită o
pregătire minimă sau, în numeroase cazuri, chiar nici un fel de pregătire a
substanţei, se obţin rezultate extrem de rapide ale analizei şi cu pierderi minime
de timp.
- dovedirea cu microscoapele electronice a urmelor de benzină cu
plumb în funinginea de la locul incendiului, a cuprului evaporat la
scurtcircuitare, a urmelor de lumânare în funingine, etc.- constituie o altă metodă
de cercetare des utilizată:
- cu ajutorul cromatografelor cu gaz sau cu coloranţi speciali, prin
metoda denumită cromatografie, se pot identifica urmele de lichide inflamabile
la locul incendiului, precum şi unele substanţe complexe (urme de vopsea, de
sol, de materie sub formă de pete, cerneluri, resturi de pulbere etc.), în urma
separării lor selective, pe un absorbant, precum şi aflarea agenţilor de iniţiere
sau de accelerare a incendiilor (benzină, petrol etc.).
În Journal of Criminal Laro Criminology and Police Science Baltimore,
din martie 1966, pag.96 (şi următoarele) se descrie următorul caz de aplicare a
acestei metode (Traducere după dr.Armin Forcher “Despre cercetarea
incendiilor"):
"După un incendiu a fost găsită o cârpă îmbibată cu apă de la
stingere, arsă şi murdară de molozul de pe urma incendiului. Din aceasta s-
a extras o cantitate mică de vapori (10 ml) care au fost introduşi într-o
coloană Apiezon. În afara acestei cromatograme a mai fost înregistrată o a
doua din vaporii unei cisterne cu benzină, urmele obţinute concordând
surprinzător şi făcând dovada că benzina a servit ca agent de accelerare a
incendiului".
76
În practică se mai folosesc:
- analiza prin activare- metoda permite identificarea urmelor
suplimentare (resturi de sol, de praf, de pete organice şi anorganice, de pelicule
de vopsea, de pete de sânge, fire de păr etc.), prin bombardarea cu radiaţii emise
de izotopii radioactivi şi care sunt detectate cu ajutorul autoradiografiei
controlului Geiger-Muller- detectoarele de scintilaţie, camere de ionizare.
- metalografia - metoda permite identificarea modificărilor survenite în
structura şi compoziţia metalelor şi aliajelor standardizate şi etalon prin şlefuirea
şi fotografierea în secţiune;
- deplasarea suprafeţelor - permite urmărirea şi înregistrarea continuă a
suprafeţelor şi conturărilor obiectelor şi compararea lor. Se aplică verificarea
suprafeţelor şi contururilor urmelor de fisuri şi crăpături ale vaselor sub
presiune, care au explodat;
- electroforeza – permite identificarea particulelor, emulsiilor sau
particulelor în suspensie cu ajutorul electrolizei din urmele lăsate de scursuri,
pete organice, resturi de vopsele, lacuri, proteine, etc.;
- analiza luminiscenţei corpurilor - se asigură analizarea emisiei de
radiaţie luminoasă a unor corpuri, datorită unor alte cauze decât acelea de
incandescentă. Se foloseşte pentru examinarea resturilor de hârtie, lubrifianţi,
vopsele, pete organice, în scursuri, pentru evidenţierea acţiunii unor substanţe
sau a căldurii asupra acestor materiale;
- polarimetria - se foloseşte pentru determinarea substanţelor grase,
zaharoase a uleiurilor, nicotinei etc., utilizând polarimetrele cu cristale, pe baza
teoriei că undele luminoase oscilează într-un plan perpendicular pe direcţia razei
de propagare;
- calorimetria – constă în măsura optică a culorii diferitelor substanţe,
prin comparare cu o culoare etalon, fie prin măsurarea absorbţiei luminii de
către substanţa respectivă cu ajutorul foto calorimetrelor;
- reconstituirea – la scară naturală sau redusă la obiectivul în cauză, în
obiective similare sau în laborator, a fenomenului arderii respective.
în această vastă activitate de cercetare a incendiului sunt necesare de cele
mai multe ori, cunoştinţe de specialitate din cele mai diferite domenii. în mai
multe situaţii, în condiţiile prevăzute de lege, se dispune expertiza, în vederea
obţinerii anumitor soluţii ştiinţifice din alte domenii de activitate.
Organul de urmărire penală va dispune efectuarea unei expertize ori de
câte ori se va socoti necesare cunoştinţele unui expert.
Aceasta se execută după aprecierea probelor pe care le are la dosar,
stabilind pentru care din ele este nevoie de expertiză. Organul de urmărire
penală va formula întrebările, clar, precis şi limitate numai la specialitatea
expertului (Camil Suciu – Criminalistică- ed.1972, pag.569).
Activităţile de cercetare la faţa locului trebuie să fie organizate şi
executate ţinând seama de condiţiile impuse de specificul funcţional al
obiectivului în cauză.
77
Cercetarea la locul incendiului comportă o etapă premergătoare, în care
organele Ministerului de Interne şi, după caz, cele ale procuraturii, execută, în
domeniul de competenţă stabilit, activităţi organizatorice destinate asigurării
condiţiilor corespunzătoare pentru desfăşurarea la timp şi de calitate a
activităţilor.
În etapa următoare, se trece la activitatea propriu-zisă de cercetare a
locului incendiului, care se desfăşoară în două faze:
- faza statică - în care se procedează la constatarea şi fixarea
stărilor de fapt existente în spaţiul creat fără ca urmele şi diferitele obiecte
purtătoare de urme să fie atinse şi fără a se modifica poziţia în care acestea au
fost găsite;
- faza dinamică - în care se trece la cercetarea amănunţită a locului
faptei în vederea descoperirii, fixării şi examinării atente a fiecărei urme sau
obiect purtător de urme, pentru aceasta ele putând fi degajate, deplasate din
poziţia iniţială şi, eventual, ridicate de la faţa locului în scopul asigurării
analizării lor în cele mai bune condiţii.
De regulă, cele două faze sunt distincte şi se desfăşoară succesiv, însă
practica a arătat că în unele situaţii deosebite, cele două faze ale cercetării se
întrepătrund.
În faza STATICĂ – se execută cercetarea situaţiei de ansamblu a locului
(zonei) incendiului, acţiune care se desfăşoară concomitent cu operaţiunile de
stingere.
Este de reţinut faptul că în această fază este interzis a se schimba locul şi
poziţia unor obiecte şi lucrări din zona incendiată, astfel că, pe baza lor să se
poată reconstitui imaginea de ansamblu dinainte de incendiu. în funcţie de
proprietăţile obiectivului (terenului) incendiat se pot realiza fotografii sau schiţe
pe secţiuni.
Fixarea imaginii statice trebuie realizată în acest fel încât să nu ducă la
modificarea, deformarea sau dispariţia urmelor sau altor semne existente la faţa
locului, întrucât ar îngreuna procedura din faza dinamică, când acestea vor fi
supuse unor cercetări separate, amănunţite.
Urmele, semnele şi fenomenele sortite unor modificări rapide sau chiar
dispariţiei trebuie supuse cercetărilor dinamice în mod excepţional (culoarea şi
forma fumului, mirosul caracteristic al materialelor incendiate, obiecte supuse
prăbuşirilor etc.).
Putem concluziona că cercetarea urmelor incendiilor sau exploziilor este o
activitate amplă care trebuie executată cu multă atenţie şi responsabilitate,
numai că în condiţiile unor procese tehnologice complexe, ale dezvoltării
industriei chimice şi petrochimice, extinderii electrificării şi termoficării,
folosirii energiei sub cele mai diverse forme, probabilitatea de izbucnire a
incendiilor este mult mai mare. în acest sens, fiecare factor principal al
procesului arderii trebuie analizat temeinic.
Aceasta înseamnă a cerceta (temeinic) cu migală fiecare obiect, a căuta
dovezi materiale, concludente, a nu trece cu vederea nici un amănunt, a da
78
răspuns la fiecare întrebare ce se pune în legătură cu cazul analizat, a face
reconstituiri şi a asculta cu atenţie depoziţiile martorilor.
79
- şefii de secţii, instalaţii, ateliere sau alte compartimente de
producţie similare din obiectiv, sub coordonarea specialiştilor desemnaţi de
ministerul tutelar;
- experţi oficiali sau experţi (specialişti) desemnaţi numai pentru
cauza respectivă;
- organele Administraţiei Asigurărilor de Stat (pentru vieţile şi
bunurile asigurate şi care au fost afectate de incendiu);
- alte organe cerute de instanţele judecătoreşti sau de cercetarea şi
urmărirea penală.
Cercetarea urmărilor incendiilor este o activitate de “echipă” în cadrul
căreia organele de urmărire penală deţin rolul principal în baza atribuţiunilor ce
le sunt stabilite prin lege, dispoziţiuni, instrucţiuni şi ordine.
80
IV.5 EXPLOATAREA REZULTATELOR OBŢINUTE ÎN URMA
DERULĂRII PROCESULUI DE INVESTIGARE A URMELOR
INCENDIILOR
INCENDII
250 226
201
200 184
164 170
157
150
100
50
0
2003 2004 2005 2006 2007 2008
Diagrama nr. 2
Principalele cauze ale incendiilor au fost determinate de: foc deschis - 24;
instalaţii şi aparate electrice defecte,improvizate sau lăsate sub tensiune - 73;
fumat - 27; sisteme şi mijloace de încălzire defecte – 27; jar şi scântei din
sistemele de încălzit – 10; jocul copiilor cu focul – 11; acţiune intenţionată – 11;
trăsnet – 3; sudură – 8; coşuri de fum defecte – 16; scurgeri de produse
inflamabile - 5 şi 11 alte situaţii.
Aparate electrice lăsate sub tensiune 32%
Cauze de incendiu:
Actiune intentionata 5%
Sudura 4%
Trăsnet 1%
Alte situaţii 5%
Diagrama nr. 3
Diagrama nr. 4
49 persoane salvate
42 adulţi şi 7 copii
3493 intervenţii
Bunuri protejate în valoare de peste 85,7 mil. lei
3022 persoane
asistate medical
87
34 animale salvate
Diagrama nr. 5
88
V. 2. RAPORT DE EVALUARE A UNEI INTERVENŢII
92
V. 2.2. Fotografii judiciare
93
Foto 3 – Siguranţă electrică supradimensionată
94
Foto 4 – Victimă a incendiului
95
CAPITOLUL VI
CONSIDERAŢII PERSONALE ŞI CONCLUZII
97
precum şi identificarea evenimentelor pentru care este necesar un schimb de
informaţii între experţi.
BIBLIOGRAFIE
99