NICOLETA FOTĂU

Dorinţa,
Voinţa
şi
Perseverenţa

MAGIC BOOKS
COMPANY
 NICOLETA FOTĂU

Gheorghe era un
bucătar deja
celebru în zonă.

Avea un restaurant
modest, pe o stradă
lăturalnică din
capitală, şi zilnic
sute de oameni îi
călcau pragul
pentru a-i gusta
preparatele.

Avea reţetele lui, iar

gustul
inconfundabil îi
fidelizase o mulţime
de clienţi.
NICOLETA FOTĂU
 NICOLETA FOTĂU

Gheorghe era însă la vârsta

pensionării şi mâinile nu-l mai
ascultau ca în tinereţe.
Mâncarea avea acelaşi gust,
dar efortul de a o prepara era
tot mai mare. Şi-ar fi dorit să
aibă moştenitor în arta
culinară, dar avea doar un fiu
plecat departe. Acesta nu îi
moştenise talentul culinar, ci
îmbrăţişase pasiunea pentru
artă. Optase pentru o şcoală
de pictură undeva în afara
ţării. Obţinuse o bursă, iar
Gheorghe îi acceptase decizia,
deşi i se păruse în acel
moment extrem de dureroasă.
NICOLETA FOTĂU

Cu timpul, bărbatul se
obişnuise cu ideea şi
încercase să găsească un
înlocuitor.

Anunţuri peste anunţuri,

întâlniri cu o sumedenie de
oameni, însă toate fără
rezultat.
 NICOLETA FOTĂU

Nimeni nu reuşea să înveţe

să prepare reţetele
maestrului şi mâncărurile să
aibă aceeaşi savoare.

Mereu lipsea ceva.

Când credea că a găsit pe
cineva priceput, se alegea cu
o dezamăgire.

Aproape că renunţase la
căutare şi acceptase ideea
închiderii restaurantului.

Se gândea chiar să se
retragă undeva la munte şi
să îşi trăiască restul zilelor
liniştit.
NICOLETA FOTĂU

Într-o dimineaţă de
duminică, pe când Gheorghe
îşi savura cafeaua pe terasă,
opri o maşină roşie, din care
îşi făcură apariţia trei fete.

Gheorghe se ridică să le
întâmpine crezându-le
cliente.
NICOLETA FOTĂU

Frumuseţea şi eleganţa
fetelor nu era uşor de trecut
cu vederea.

Prima dintre ele purta o

rochie roşie şi avea părul
şaten, fermecător de lung.
 NICOLETA FOTĂU

A doua avea un păr roşu,

strident, iar hainele verzi
contrastau puternic.
NICOLETA FOTĂU

Cea de-a treia făcu un pas în

faţa lui Gheorghe şi îi întinse
mâna:

-Am venit să mă învăţaţi tot

ceea ce ştiţi, spuse ea
hotărâtă.
 NICOLETA FOTĂU

Gheorghe o studie din cap

până în picioare şi îi
strânse mâna.
Părul blond, mătăsos, prins
în creştetul capului, lăsa
buclele să îi curgă pe
umeri. Ochii mari şi verzi îl
fixau pe Gheorghe, iar
zâmbetul larg îl făcu pe
acesta să zâmbească la
rându-i.
Acela fu momentul în care
bucătarul se hotărî că
aceasta era cea mai
frumoasă
dintre cele trei femei.
 NICOLETA FOTĂU

-Intraţi să discutăm, spuse Gheorghe

invitând fetele înăuntru. Eu am o singură
regulă: nu explic şi nu învăţ. Cine poate
prinde din zbor secretele mele, acela va
moşteni restaurantul. Eu sunt bătrân de
acum şi vreau să mă retrag. Dacă
vreuna dintre voi va fi suficient de
isteaţă să prindă meserie, atunci aceea
va câştiga şi respectul meu. Acceptaţi
condiţia mea?

Fetele făcură schimb de priviri câteva

secunde în timp ce Gheorghe turnă
cafea în ceşti.

Le făcu semn să se aşeze.

-Acceptăm regula ta, spuse roşcata

sigură pe ea. Avem însă şi noi o regulă,
dacă eşti de acord.
 NICOLETA FOTĂU

Gheorghe ridică mirat din

sprâncene. Era prima dată când
cineva venea să-şi impună
regulile în propriul lui restaurant.

-Chiar sunt curios, spuse el.

Despre ce regulă vorbim?

-Noi nu ne despărţim vreodată şi

nici nu îţi vom spune numele
noastre până în momentul în care
vei decide dacă ne potrivim sau
nu cerinţelor.
 NICOLETA FOTĂU

-Adică am căutat un om şi m-am

pricopsit cu voi trei? Întrebă el
uimit. Sunteţi la pachet?

Fata cu părul negru îi întinse din

nou mâna lui Gheorghe.
-Toate sau nici una. Ce zici,
maestre? Accepţi înţelegerea?

Bucătarul îi strânse mâna hotărât

să treacă la treabă. Nu mai avea
nimic de pierdut. Din moment ce
nu reuşise nimeni să-i calce pe
urme, ce mai conta că avea acum
pe cap trei fete fără nume?
 NICOLETA FOTĂU

Zilele treceau şi Gheorghe se

bucura ca un copil de progresele
făcute de cele trei fete. Una avea
o dorinţă ieşită din comun şi era
tare încântată când trebuia să se
apuce de treabă. A doua avea
voinţă de fier şi venea în
completarea primeia.
Cea de-a treia obişnuia să le ia
peste picior, mai ales atunci când
munceau peste rezultatul
aşteptat. Deşi dorinţa ei nu era la
fel de mare şi nici voinţa nu o
ajuta atât de mult, făcea în
fiecare zi paşi mici şi siguri. De
câte ori nu îi ieşea ceva, o lua de
la capăt şi repeta de câte ori era
cazul.
Fiecare progres era important
pentru fată şi merita, de
asemenea, sărbătorit.
NICOLETA FOTĂU

A venit şi ziua în care Gheorghe

urma să le supună la testul final.
Fetele erau pregătite, aşa că îl uimi
din nou pe bucătar.
Aromele venite de la feluritele
preparate aranjate frumos pentru a
fi degustate, îi provocă o grimasă lui
Gheorghe.
Invitaţii sosiră şi luară loc la mese,
aşa cum fusese stabilit în prealabil.
Clienţii aveau să facă diferenţa:
- Dacă cei de aici nu-şi vor da
seama că bucatele nu sunt
pregătite de mine, atunci pe
jumătate aţi câştigat, spuse
bucătarul.
 NICOLETA FOTĂU

Fata cea blondă îşi privi pe rand

surorile, apoi îndrăzni să întrebe:
- Şi cealaltă jumătate?
- Va trebui să mă convingeţi pe
mine, spuse bucătarul. Deşi
miroase foarte bine, nu am gustat
din ceea ce aţi gătit.
NICOLETA FOTĂU

Invitaţii au fost atât de încântaţi de

mâncare, încât au trimis felicitări lui
Gheorghe şi nu mai conteneau cu
laudele. Era prima dată când clienţii nu
îşi dădeau seama că mâncarea fusese
gătită de altcineva.
Bucătarul răsuflă în sfârşit uşurat.
Acum putea păstra restaurantul iar
reţetele lui puteau fi duse mai departe.
Un singur lucru nu înţelegea el: care
era oare misterul fetelor?
 NICOLETA FOTĂU

- Eu sunt Dorinţa, spuse prima

dintre fete. Ea este Voinţa şi,
împreună, facem o echipă foarte
bună. Fără Voinţă nu aş putea
realiza nimic din ceea ce visez.
Prietena noastră, care se numeşte
Puterea Gândului, ne este mereu
alături cu sfaturi de la distanţă. Ea
ne întreţine şi ne impulsionează.
- Şi ea? întrebă Gheorghe
arătând spre cea de-a treia fată,
cea mai frumoasă dintre ele.
- Ea este Perseverenţa. Ea este
cea fără de care noi nu am exista.
Visele nu pot deveni realitate în
absenţa perseverenţei. Ea este
aşadar cea mai importantă dintre
toate. Eu, Dorinţa, pun totul în
slujba mea. Când le am însă pe
surorile mele alături, totul prinde
contur. Uite, maestre, aşa am
reuşit ceea ce nimeni nu a reuşit.
NICOLETA FOTĂU

Gheorghe căzu pe gânduri şi

mulţumi fetelor.

- Aşa e, dragele mele.

Degeaba ai o dorinţă mare,
dacă nu ai suficientă voinţă
şi, mai ales, dacă nu ai
perseverenţă. Aţi câştigat!
Veţi fi urmaşele mele.
Mi-aţi dat azi o lecţie
importantă şi totodată am
înţeles ce le lipsea celor care
au trecut pe aici înaintea
voastră. În fiecare dintre noi
sălăşluieşte Dorinţa, Voinţa şi
Perseverenţa.
Dacă nu ascultăm vocile lor,
drumul spre succes va fi
mereu greu şi anevoios.
NICOLETA FOTĂU
 NICOLETA FOTĂU

Gheorghe s-a retras cu inima

împăcată şi a avut o bătrâneţe
liniştită. Restaurantul lui a
continuat să îşi păstreze prestigiul,
iar tinerele au gătit mulţi ani
împreună cu acelaşi entuziasm.
Din când în când Puterea
Gândului le forţa să vadă în viitor,
iar fetele, la fel de unite, preparau
reţete tot mai savuroase. Cei care
le gustau mâncărurile, deveneau
parcă mai atenţi la ceea ce se
întâmpla în jurul lor. Simţeau şi ei
entuziasmul fetelor şi acţionau
bucuroşi pentru a atinge
performanţe în viaţa lor.
NICOLETA FOTĂU
 NICOLETA FOTĂU

Iar voi, dragi copii, să ştiţi că

povestea celor trei fete este
povestea noastră, a tuturor.
Oricând ai o Dorinţă, spune-i
Voinţei tale că trebuie să fie
zilnic tot mai puternică.
Mergi cu Puterea Gândului în
viitor, imaginează-ţi că ai
reuşit deja să îţi împlineşti
visul. Memoria viitorului nu te
va înşela niciodată. Vei şti
deja paşii, pentru că ai mai
fost acolo. Şi dacă tot ştii
deja cum eşti tu în visul tău
frumos, acţionează mereu cu
Perseverenţă. Astfel vei
vedea cât e de uşor să
transformi totul în realitate.
NICOLETA FOTĂU

Pentru a îmi cunoaşte toate

poveştile, vă aştept pe
http://povestipentrucopii.ro/
Cu prietenie,
Nicoleta Fotău

MAGIC BOOKS COMPANY

2019