Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hai Sa Compunem Carticica
Hai Sa Compunem Carticica
Autor
învăţător Japalela Maria
2008
ARGUMENT
Autoarea
1
1. Compunerea şcolară
2
2. Rolul, locul şi semnificaţia compunerii (comunicării ca
disciplină şcolară)
3
activitatea elevilor la aceste lecţii angajează în mod evident
capacităţile lor intelectuale, de creaţie.
Compunerile (comunicările) realizează, pe de o parte, o
sinteză a tot ceea ce învaţă elevii la gramatică, la citire, precum şi
la celelalte obiecte de învăţământ, mai ales sub raportul
corectitudinii exprimării. Pe de altă parte, ele constituie cel mai
nimerit prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevilor, de
manifestare a imaginaţiei creatoare. După cum arată însăşi
denumirea acestei discipline – compunere (comunicare) –
elementele de creaţie originale, de compoziţie, trebuie să
reprezinte criteriul principal de evaluare a tuturor lucrărilor pe
care elevii le realizează, fie în clasă, fie în afara orelor de curs, atât
oral cât şi în scris.
Înţelegând în acest fel sensul compunerii, ca disciplină
şcolară, sunt evidente valenţele ei formative în ceea ce priveşte
dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, în special a
imaginaţiei şi a gândirii creatoare.
Gradul de originalitate a unei compuneri realizate de elevi,
fie oral, fie în scris, este determinat în bună măsură de felul
compunerii respective. Activitatea de elaborare a unor compuneri
angajează în moduri diferite imaginaţia creatoare a copiilor. De
aceea, este necesar să fie cunoscute unele criterii care explică
felurile compunerilor în clasele I – IV.
Problema felurilor compunerilor trebuie privită sub două
aspecte. Pe de o parte, orice compunere are un anumit subiect luat
din realitatea înconjurătoare, cunoscută direct, fie indirect, de
către elevi. Nivelul de originalităţii unei compuneri depinde în
mare măsură de subiectul tratat. În legătură cu acestea trebuie avut
în vedere volumul de cunoştinţe şi experienţa de care dispun
elevii, acumulările realizate cu privire la tema respectivă.
Subiectul abordat într-o compunere nu poate constitui totuşi
criteriul de bază în stabilirea felurilor compunerilor.
Cu privire la subiectul compunerilor, se pot lua în
considerare mai degrabă sursele de inspiraţie de la care se
porneşte, materialul faptic utilizat. Dar nici acest lucru nu poate fi
suficient pentru a realiza o clasificare cât mai corectă a felurilor
compunerilor, el ne introduce, însă, spre un alt indicator care
poate indica tipologia compunerilor, gradul de independenţă a
elevilor în elaborarea unei compuneri. Sursa, materialul utilizat,
4
oferă posibilităţi diferite de participare independentă a elevilor în
realizarea compunerilor.
Astfel, o compunere după un text dat, pe care-l citesc elevii,
solicită într-o măsură mai mică efortul lor independent, decât, de
exemplu, o compunere pe baza observaţiilor şi impresiilor
personale ale elevilor.
Din cele arătate până acum, se poate desprinde faptul că
principalul criteriu în stabilirea felurilor compunerilor îl constituie
măsura în care ele oferă posibilitatea unei activităţi independente
din partea elevilor.
Se poate aprecia că în clasificarea compunerilor (a
comunicărilor) se are în vedere, pe de o parte, materialul pe baza
căruia se realizează compunerea – şi acesta poate fi textul citit, un
şir de ilustraţii, un tablou, etc. – iar pe de altă parte gradul de
participare independentă, creatoare a elevilor în elaborarea
compunerilor.
Din acest punct de vedere, pot fi compuneri:
- cu cuvinte de sprijin;
- cu început dat;
- cu sfârşit dat;
- pe baza unui text încurcat;
- pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor;
- compuneri libere.
O categorie aparte de compuneri o constituie cele cu
valoare instrumentală. Prin acestea, elevii sunt familiarizaţi cu
unele instrumente de muncă intelectuală, precum şi cu tehnica
elaborării unei compuneri. Prin lecţii separate de compunere,
elevii învaţă cum se alcătuieşte o compunere, care sunt etapele
parcurse pentru această activitate, află care sunt părţile unei
compuneri, cum se foloseşte caietul vocabular sau dicţionarul,
cum se aşează o pagină în compunere.
Elementele de tehnică propriu-zisă a compunerilor nu pot fi
confundate cu felurile compunerilor.
5
3. Exprimarea orală – suport al activităţii de compunere
6
Înfrumuseţarea limbajului elevilor cu cuvinte nou învăţate
şi expresii plastice are deosebită importanţă pentru formarea şi
dezvoltarea exprimării lor corecte clare, nuanţate.
Odată cu îmbogăţirea vocabularului, învăţătorul urmăreşte
îmbinarea cuvintelor în propoziţii, a propoziţiilor în fraze, în aşa
fel încât ceea ce doreşte elevul să exprime să fie prezentat într-o
formă cât mai clară.
Convorbirile după ilustraţii, tablouri, diafilme, discurile,
povestirile, repovestirile, toate constituie prilejuri de a oferi
elevilor modele de vorbire, clară, precisă, expresivă, colorată,
contribuind în acelaşi timp la dezvoltarea vocabularului acestora.
Textele literare sunt modele de exprimare artistică. Ele
oferă comparaţii, epitete, metafore sau alte figuri de stil ce sunt
transmise elevilor sub forma ”expresiilor frumoase” care alături de
cuvintele nou învăţate, contribuie la dezvoltarea vocabularului
elevilor. În însuşirea unei exprimări literare corespunzătoare
particularităţilor de vârstă. Pentru a forma la elevi deprinderea de
a le folosi în vorbirea curentă se folosesc următoarele procedee:
alcătuirea de propoziţii în care sunt incluse cuvintele
şi expresiile date;
completarea unor propoziţii exprimate lacunar care
cer aceste cuvinte;
includerea cuvintelor noi printre cuvintele date ca
puncte de sprijin pentru compuneri;
recomandarea acestor cuvinte şi expresii pentru a fi
incluse în compuneri.
Cel mai bun cadru de verificare, de îmbogăţire şi activizare
a vocabularului sunt lecţiile de compunere.
Pentru a veni în sprijinul elevilor care elaborează o
compunere considerăm că este foarte bine ca lecţia să înceapă cu
câteva exerciţii de dezvoltarea vorbirii legate de conţinutul
compunerii ce se va efectua (găsirea unor expresii legate de tema
dată, jocul sinonimelor, omonimelor, antonimelor, formularea
unor însuşiri potrivite obiectelor date, a unor acţiuni potrivite,
dezvoltarea unor propoziţii simple).
Formarea unei exprimări corecte orale reprezintă suportul
necesar pentru elaborarea compunerii scrise.
7
4. Scrisul - instrument de bază al activităţii intelectuale
8
5. Activitatea independentă a elevilor în realizarea diferitelor
feluri de compuneri
9
Succesul în alcătuirea compunerilor pe bază de texte
literare, depinde în bună măsură de selectarea cestor, precum şi de
redarea diferenţiată a conţinutului lor.
Primele compuneri pe bază de texte citite e bine să se facă
după lucrări în proză în care este folosită naraţiunea. În aceste
compuneri, elementele de creaţie trebuie căutate cu mai multă
insistenţă, să nu se ajungă la o simplă reproducere.
Printre textele utilizate, destul de des sunt compunerile după
un text în care apare dialogul; acestea se află în textele de citire a
claselor mai mari, a III-a şi a IV-a.
Alcătuirea compunerilor pe baza unor texte presupune
alcătuirea unui plan care să sugereze momentele esenţiale ale
acţiunii, fie tablourile principale într-o anumită succesiune, în
cadrul unei lucrări cu caracter descriptiv.
În acelaşi fel se procedează la compunerile care au ca sursă
de inspiraţie poveşti sau povestiri făcute oral de învăţător, fie
redate prin intermediul discurilor sau benzilor magnetice.
Primele compuneri e bine să se realizeze oral, pe baza unor
ilustraţii care să înfăţişeze scenele principale din povestiri
cunoscute:
- Ursul păcălit de vulpe;
- Capra cu trei iezi;
- Ridichea uriaşă.
Acestea realizează trecerea treptată la compunerile pe bază
de texte citite, la compunerile după un şir de ilustraţii.
Compunerile pe baza unui şir de ilustraţii pregătesc elevii
pentru alcătuirea unor compuneri după un tablou.
Pentru a face o compunere după un tablou, acesta trebuie să
fie însoţit de un text literar adecvat, care să orienteze elevii asupra
felului în care trebuie să observe un tablou pentru a reda nu numai
conţinutul acestuia, ci şi modul în care pictorul a dat viaţă
gândurilor şi sentimentelor sale.
Compunerile care obligă elevii la activitate creatoare sunt
compunerile cu început dat, cu sfârşit dat şi cele de sprijin.
10
6. Creativitatea în cadrul orelor de compunere
11
7. Felurile compunerilor
12
Realizând aceste tipuri de compuneri ce se elaborează cu
elevii de la ciclul primar putem spune că, compunerile sunt de
patru feluri:
13
8. Etapele elaborării unei compuneri
14
9. Începuturi ale activităţii de compunere
15
10. Părţile unei compuneri
Exemplificare:
Compunere cu titlul „Omul de zăpadă”
16
11. Sarcinile unei compuneri corecte
17
COMPUNERI DUPĂ UN ŞIR DE ILUSTRAŢII
PRIMĂVARA
A sosit primăvara!
După o iarnă blândă, fără prea multe precipitaţii, iată că a
sosit şi noul anotimp.
Câtă bucurie e în sufletele noastre.
Zilele s-au mărit, nopţile se micşorează. Soarele îşi trimite
razele blânde şi strălucitoare spre pământul amorţi. A răsărit iarba.
Pământul e un covor verde. Au sosit păsările călătoare, din
îndepărtatele ţări ale soarelui.
Au înflorit ghioceii, viorelele, toporaşii, brebeneii.
Câtă mireasmă şi frumuseţe.
Livezile au înverzit.
Primăvara a risipit ceaţa şi norii şi a trezit la viaţă întreaga
natură.
Pe câmpuri se ară şi se seamănă.
În grădini se fac straturi şi se pun legumele.
În livezi se taie crengile uscate şi se ard.
În parcuri se plantează copaci şi se vopsesc băncile.
Şi copiii ajută la muncile de primăvară.
Îmi place acest anotimp, pentru că vine o mare
sărbătoare:”Paştele”.
Vom merge cu toţii la înviere.
18
CĂTĂLIN ŞI RÂNDUNICA
19
FRUNZA BUCLUCAŞĂ
20
A SOSIT TOAMNA
21
CU COLINDUL
22
VARA
23
COMPUNERI CU ÎNCEPUT DAT
TOAMNA
24
SFÂRŞIT DE TOAMNĂ
25
MERELE DE AUR
26
COMPUNERI CU SFÂRŞIT DAT
BĂTRÂNUL ŞI POMIŞORUL
27
PRIMĂVARA
28
COMPUNERI CU CUVINTE DE SPRIJIN
TOAMNA ÎN LIVADĂ
29
PLECAREA PĂSĂRILOR
E toamnă.
Vremea rea s-a instalat demult. Pomii şi-au dezbrăcat straiul
verde. Păsările călătoare se pregătesc pentru lungul drum către sudul
însorit.
De departe, de departe
Vin plutind, coboară lin
Şiruri negre de cocoare,
Parcă ninge din senin.
Înainte de pleca ele se adună ca să se sfătuiască. Ascultă de
sfaturile păsărilor cele mai bătrâne care au făcut de zeci de ori
drumul acesta.
Ele părăsesc îngândurate cuiburile lor. Duc pe aripile lor
cântecel pădurii.
Unghiul şi-l înscriu în zare
Ascuţit, apoi ….obtuz …
Iată-i vin de prin podgorii
De prin ţarini de prin stepe
Toamna mohorâtă începe.
În văzduh se aud strigăte jalnice pentru tot ce lasă ele în urmă.
Şi se duc …pe rând, … pe rând,
Zarea lumii – ntunecând
Şi se duc ca clipele
Scuturând aripile
Şi mă lasă pustiit
Vestejit şi amorţit.
Plecarea păsărilor călătoare care străbat 7-8 mii de km până în
Africa trezeşte în sufletul meu nostalgie şi nelinişte.
Şi tot eu mă înveselesc gândindu-mă că în primăvară vor veni
cu soarele pe aripi.
30
31
TOAMNA ÎN LIVADĂ
32
COMPUNERI DUPĂ PROVERBE
Eram în clasa a II a.
Mai era puţin şi se termina anul şcolar. era anotimpul de vară.
Dar soarele cum începe să se urce pe bolta cerească razele sale sunt
tot mai strălucitoare. Ca în fiecare zi după terminarea orelor ne
adunăm pe terenul de joacă, mai multe fete.
Jucam handbal. Mingea era la prietena mea Cătălina. Eu am
ţipat la ea să-mi paseze mingea. Ea nu a fost atentă şi un jucător din
cealaltă echipă i-a luat mingea atunci m-am supărat şi am răcnit cât
mă ţineau puterile la Cătălina.
Jocul s-a terminat în favoarea echipei adverse.
Jocul a încetat. După meci am vrut să discut cu prietena mea
despre cum s-a jucat în timpul întrecerii. Ea a plecat supărată şi nu
mi-a răspuns.
Acasă am povestit mamei cele întâmplate. Mama m-a
domolit.
- Ai să-ţi ceri scuze faţă de prietena ta, pentru ieşirile tale din
timpul meciului! a spus mama.
Aşa am şi făcut. A doua zi la şcoală mi-am cerut scuze faţă
de prietena mea pentru comportamentul neadecvat.
Cătălina a primit scuzele şi m-a iertat.
Atunci mi-am dat seama că „Vorba dulce, mult aduce! ”
33
“CINE ALEARGĂ DUPĂ DOI IEPURI ...NU PRINDE NICI
UNUL!”
E iarnă.
Zăpadă e din belşug. Casele, drumurile, pomii par de zăpadă.
Pomii par cercelaţi cu argint.
Azor a zbughit-o la joacă. a ajuns la marginea unei păduri.
Deodată ele zăreşte un iepure. Iepurele a ieşit tiptil – tiptil din
întunecimea pădurii. A rămas împietrit de groază. Fuge. Azor fuge
după el. Azor se duce pe luciul zăpezii ca un bulgăre, de-a dura.
- Dar, iată încă un iepure! Pe care dintre cei doi să-l prind?
- Dar deodată i-aş prinde pe amândoi.
O bucată de timp aleargă după amândoi, dar un iepure intră în
desişul pădurii şi-şi pierde urma iar celălalt fuge atât de tare încât
Azor nu poate fugi după el.
Azor rămâne supărat.
Mâine am să alerg să-l prind doar pe unul!
Aşa se termină întâmplarea.
34
MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE
35
COMPUNERI REALIZATE DUPĂ UN TABLOU
COSAŞI ODIHNINDU-SE
după CAMIL RESSU
36
Ei sunt tăcuţi şi parcă au aceleaşi sentimente.
În al doilea plan, apare o femeie îmbrăcată ţărăneşte care aduce
cosaşilor apa.
Ea nu ar fi putut lipsi din acest peisaj. Prezenţa ei se datorează
unui singur fapt – aşa cum bărbatul are datoria să muncească, femeia are
datoria de a avea grijă de el.
In planul al treilea, puţin mai depărtat se află un alt cosaş, cu coasa
pe umăr semn că e în drum spre locul de muncă.
În fundal se observă câmpul şi el tăcut luminat de razele soarelui.
Întreaga natură e tăcută şi liniştită. Numele tabloului se referă
direct la subiectul tabloului. În concordanţă cu titlul tabloului accentul
cade pe surprinderea trăsăturilor specifice momentului odihnei.
Acest tablou face ca în inima privitorului să se contureze
sentimentul de admiraţie pentru munca ţăranului.
37
COMPUNERE DUPĂ ÎNTREBĂRI :
38
Tot în perioada vacanţei de vară am fost la bunicii mei care
locuiesc în satul Scânteia din judeţul Iaşi. În drum spre bunici am
trecut prin oraşul Roman, Târgu Frumos, Fălticeni. La Fălticeni,
tatăl meu a spus să ne oprim să vizităm Muzeul Apelor.
Acolo a fost foarte interesant pentru că am văzut multe specii
de peşti din apele ţării noastre, din mări şi oceane de pe glob.
Când am ajuns la bunici era mare bucurie deoarece bunicul
împlinea frumoasa vârstă de 70 de ani.
S-a bucurat tare mult când şi-a văzut nepotul.
Timpul petrecut la bunici a fost frumos fiindcă bunici mă luau
la toate treburile gospodăreşti. Deşi trăiesc la oraş, bunicii mei mă
învăţau cum să mulg vaca şi să o duc la păscut. La bunici am stat
doar 10 zile pentru că a venit tata şi mi-a zis.
- Hai acasă, trebuie să te pregăteşti pentru şcoală.
Spre sfârşitul vacanţei am citit multe cărţi din lectura
suplimentară pentru clasa a IV- a
Aşa a fost în vacanţa de vară.
Interesant!
39
COMPUNERE DUPĂ UN PLAN
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ
40
- Copii, vă doresc un an plin de succese! Apoi dânsa strigă
fiecare elev după catalog.
Pe bănci ne aşteaptă manualele noi. Le răsfoim cu emoţie.
- Copii, anul acesta vom avea patru manuale! spune doamna
învăţătoare. Apoi le enumără pe rând.
În fiecare manual vom găsi lucruri interesante şi plăcute.
Şi în timp ce vorbesc cu colegul de bancă despre noile
manuale se aude sunetul clopoţelului.
- Avem pauzăăă! spun toţi copiii în cor.
41
COMPUNERI LIBERE
ÎN EXCURSIE
42
Am vizitat pe rând “Grădina Botanică ” unde ne-a atras
atenţia: portocalul, lămâiul şi bananierul. Plantele şi florile din sere
erau interesante. Plantele şi florile din “grădină” ne trezeau
interesul. Apoi am fost la biserica unde se află trupul Cuvioasei
Paraschiva. Acolo ne-am rugat să avem noroc la învăţătură şi să
luăm calificative bune.
Am mai vizitat şi Mitropolia, Bojdeuca din Ţicău şi cel mai
mare magazin din Iaşi.
- E foarte frumos aici! spune un tătic
- Da. Oraşul e vechi şi e centru universitar, spune doamna.
După toate acestea am luat masa la un restaurant din
apropiere.
Pentru că drumul era lung la întoarcere, ne-am îmbarcat
repede în autocar şi am pornit spre casă.
- La anul vom merge la mănăstirile din Neamţ! spune
doamna.
- Da am răspuns noi cu toţii.
A doua zi, la şcoală am scris o compunere cu titlul “În
excursie”.
43
SĂ AJUTĂM PĂSĂRELELE !
E iarnă.
Vremea este foarte friguroasă. Pământul e acoperit cu o
mantie albă, pufoasă de zăpadă.
Păsărelele zgribulite se adăpostesc la streşinile caselor sau în
locuri mai ferite de vânt. Iarna, ele găsesc cu greu de mâncare.
- Mâine, la ora de abilităţi practice vom construi căsuţe
pentru păsărele! Aduceţi scândurele, cuie, ferăstrău, ciocan şi le
vom face.
- Ne ţinem de cuvânt – spunem noi elevii clasei.
A doua zi la oră începem să meşterim căsuţele. Unim
scândurile cu cuie mici. Punem acoperişul la căsuţe, apoi facem o
gaură rotundă cât să intre păsărica pentru a se hrăni.
Elevii clasei pun înăuntru în căsuţe grăunţe firimituri de
pâine, făină, boabe de grâu. Apoi iau fiecare căsuţă şi le agaţă în
pomi.
- Copiii trebuie să ajute păsărele! spune doamna învăţătoare.
Păsărelele mănâncă omizile copacilor şi stârpesc dăunătorii din
scoarţa copacilor.
44
O FAPTĂ BUNĂ
45
IMPRESII DE VACANŢĂ
46
Muzica a pornit, capra în ritmul ei săltat şi-a făcut apariţia în
mijlocul horei, clămpănind repede şi tactic. Ofiţerii, turcii şi fetele
dansau şi în acelaşi timp cântau acompaniaţi de muzicanţi.
Mascaţii au început să sune din tălăngi. Zgomotul venise
asurzitor.
Nu după mult timp, jocul „caprei” a încetat.
Rândurile de oameni au început să se rărească ; “capra ” s-a
destrămat şi o pornit pe un drum ca să ajungă în capătul satului de
unde să-şi reia jocul de data acesta „cu bani”.
Încet, încet, larma făcută de capră s-a stins.
Clipe ca acestea nu pot fi uitate uşor, cu timpul ele devin a
amintire plăcută.
47
IMPORTANŢA OCROTIRII NATURII
48
În cartea sa care a scris-o a cuprins toate concluziile trase de
pe urma acestor întâmplări de neiertat de pe urma cărora a avut de
suferit natura. la urmă a putut trage cea mai importantă concluzie:
NATURA TREBUIE OCROTITĂ.
49
“EROI AU FOST, EROI SUNT ÎNCĂ”
Încă din cele mai vechi timpuri, ochii lacomi au privit la
meleagurile de acum, şi din dorinţa de a avea, fără muncă bogăţii ca
ale acestei ţări au pornit numeroase lupte şi jafuri asupra ţării.
Românii au opus totdeauna rezistenţă acestor lupte nedrepte.
Şi nu odată în cursul acestor veacuri au murit vitejeşte pe câmpurile
de luptă cu arma în mână, dând celorlalţi steagul, ca să-l poarte mai
departe spre victorie.
Lupta românilor a fost întotdeauna dreaptă, ei au luptat pentru
apărarea independenţei şi pentru eliberarea de sub cotropitori care
au reuşit să subjuge ţara.
Războaiele pa care le-a dus ţara noastră împotriva
cotropitorilor abia se mai pot număra, începând din timpul lui
Burebista şi până în 1944 în cel de-al II-lea război mondial.
Eroismul la români e ceva familiar. Toţi ne putem mândri că
suntem un neam de eroi. O pildă măreaţă au dat-o cu mult timp în
urmă, dacii care nemaiputându-se apăra s-au jertfit sub zidurile
Sarmisegetuzei, cum spunea cel mai mare scriitor Alexandru
Vlahuţă, într-una din operele sale.
Ţăranul român a fost mereu prezent în bătălii, mereu în
primele rânduri.
Dacă ar fi să caracterizăm un erou, ce-am putea spune? Ce-
am putea spune despre un simplu om de la ţară murind eroic, cu
arma în mână în războiul de independenţă?
50
Puţine şi multe în acelaşi timp. Totul însă, izvorăşte din
dragostea de patrie şi din credinţa în Dumnezeu.
Eroi au fost în războiul daco-roman, eroi în războaiele cu
Imperiul Otoman, eroi au fost cei care au făcut posibilă unirea celor
trei ţări: Moldova, Transilvania şi Muntenia, eroi în cele două
războaie mondiale, eroi sunt şi în zilele noastre ; unii pentru că au
supravieţuit celui de-al doilea război mondial, alţii care trăiesc ca
urmare a zilelor fierbinţi din 18 - 22 decembrie 1989.
Totul s-a născut atunci di încrederea într-o viaţă mai bună,
pentru că poporul a avut de suferit în timp de aproape un sfert de
veac cât a cârmuit ţara un singur om care nu s-a gândit decât la sine.
Libertatea am căpătat-o, iar, cu atâtea vieţi pierdute, lacrimi şi
inimi sfâşiate.
În toate colţurile ţării sunt monumente cu eroi care şi-au jertfit
viaţa pentru libertatea ţării.
Ce altceva am putea face pentru ei, decât să depunem flori pe
mormintele lor şi să le cântăm în amintire „Imnul eroilor” să-i
păstrăm în amintire veşnic.
51
O ÎNTÂMPLARE LA CRĂCIUN
52
Am aşteptat…. nu mai ştiu cât, dar când m-am trezit cadourile
pentru mine şi fratele meu se odihneau demult sub bradul cel
împodobit.
Deşi mi-a părut rău că încă odată n-am reuşit să-l surprind pe
moşul cel bun şi plin de daruri, bucuria şi emoţia de a descoperi
pachetele (frumos legate) a fost mai mare.
Aveam atâtea cadouri … şi atât de puţin timp la dispoziţie!
Darurile primite au sporit încântarea noastră în acea seară
minunată.
53
O FAPTĂ GENEROASĂ
54
COMPUNERI DIN IMAGINAŢIE
URSULEŢUL NEASCULTĂTOR
55
ZBORUL SPRE SOARE
E dimineaţă de vară.
Cărăbuşul s-a trezit cu chef de plimbare. Unde să apuce?
A urcat pe o floare înaltă de bujor. Legănat de petalele
mătăsoase, a alunecat ca pe un tobogan, apoi s-a odihnit în miezul
dulce şi parfumat al florii.
A urcat mai sus. Ce a văzut atunci? a văzut o ramură de
salcâm înflorită. Printre ciorchinele de flori albe a văzut zborul
neobosit al albinelor care culegeau nectarul din flori.
Ce a auzit?
A auzit ciripit vesel de păsărele.
A urcat mai sus. A văzut o streşină de casă. A văzut un cuib
de rândunică cu doi puişori lacomi.
A urcat mai sus. De acolo a văzut tot satul întinzându-se pe
vâlceaua cea lungă.
Dar deodată soarele l-a orbit cu lumina, i s-a părut foarte
aproape soarele.
Apoi în zbor s-a întors la locul drag de unde nu demult
plecase.
A exclamat vesel:
- Ce minunat a fost! Am ajuns până aproape de soare!
56
PRIMA DATĂ CU VAPORUL
57
O ÎNTÂMPLARE
58
CUIBUL ŞI RÂNDUNICA
59
O RÂNDUNICĂ NE POVESTEŞTE
E primăvară.
Soarele ca un glob de aur îşi trimite razele blânde pentru a
mângâia pământul amorţit. Au înflorit pe rând ghioceii, viorelele,
brebeneii şi toporaşii. Iarba a încolţit. Pământul e un covor verde.
Fluturii se scaldă în culorile florilor. Gâzele torc în firele de iarbă.
Soarele călduţ mângâie florile zâmbitoare. În văzduh se văd
cârduri, stoluri de păsări călătoare care se întorc din îndepărtatele
ţări ale poporului.
O rândunică se desprinde din stol şi poposeşte la cuibul de la
streşina casei.
În veselia care mă cuprinde la vederea rândunicii o întrebai:
- Cum ai călătorit rândunico?
- Am călătorit foarte greu că vremea a fost ploioasă mi se
îngreunau aripile şi nu mai putea zbura! răspunse ea
- Ce-ai mâncat în lungul ca să ajungi aici? o întrebai
- Am mâncat viermişori, gâze şi ne dădeau şi oamenii de
mâncare. Am prins la întoarcere o furtun pe mare şi a fost cumplit.
Nu ştiu cum am scăpat. Jumătate dintre noi au căzut răpuse de
vântul şi ploaia care a căzut. Nici nu le mai auzeam când strigau
disperate, apoi erau înghiţite de adâncul mării.
- Unde te odihneai rândunico?
- Mai odihneam pe catargele vapoarelor şi întotdeauna eram
mai multe nu eram singurele.
- Acum ce-o să faci rândunico?
60
- Am să-mi refac cuibul, apoi o să depun ouăle din care vor
ieşi puişorii.
Şi rândunica spune că a fost o călătorie lungă şi obositoare.
Ea adormi cu căpşorul ei firav sub aripioară.
Doarme fericită.
61
POVESTEA UNUI BRAD
62
A doua zi când veniră să stea de vorbă iar cu bradul găsiră
doar rădăcina.
- E semn că la tăiat cineva!
- Bradul nostru trăieşte acum între stele, spuse Gabriel.
- Ce întâmplare?
63
ÎNTRECEREA
E vară.
La marginea satului era locul cel mai potrivit pentru jocurile
cu mingea.
Monica, Olguţa şi Dănuţ au încins un joc de fotbal.
Monica era arbitru. Dănuţ, poartă mingea, lovind-o din fugă
cu un picior. Olguţa îl aştepta calmă. Ea îl privea cu ochi ageri.
Goana dintr-un capăt al ogrăzii şi până la Olguţa îl istovise pe
Dănuţ. El simţea cum îi zvâcneau tâmplele.
- Haide odată! spuse Olguţa
Acum ei erau faţă în faţă la câţiva paşi. Dănuţ a încercat
printr-un vicleşug să lovească mingea spre dreapta dar a atacat spre
stânga.
Olguţa a prins mingea şi a început să alerge cu ea spre poartă.
Dănuţ gâfâia alergând după ea. S-a împiedicat şi a căzut,
Genunchiul lui era însângerat, Monica alerga cu batista spre el.
- Te doare, Dănuţ? întrebă Monica
- Lasă-mă în pace, spuse Dănuţ.
Monica, Olguţa şi Dănuţ se îndreaptă spre casă. Îi întâmpină
mama.
- Olguţa tu l-ai rănit?
- L-am învins, exclamă Olguţa ducând mingea în braţe
- Cum l-ai învins? întreabă mama
- M-am împiedicat şi am căzut, deci am pierdut partida.
64
Monica şi Olguţa au intrat în casă, urmate de Dănuţ care
şchiopăta cu batista înfăşurată în jurul genunchiului.
Copiii aşteptau cu nerăbdare să fie chemaţi la masă.
65
CE VREAU SĂ FIU?
Dimineaţa; Soare
Trecând pe lângă dispensar
Zicea copilul:
- Medic oare ce-ar fi
S-ajung aicea chiar?
Mai sus la linia ferată
Pe pod copilul se gândea :
- Pe aici am să aduc odată
Şi eu locomotiva mea!
Sunt elev în clasa a IV - a. Doamna învăţătoare ne-a prezentat
într-o oră specială despre „Meserii”, apoi ne-a dus într-o excursie în
fabrică să vedem cum muncesc muncitorii.
Acum sunt rugat să fac o compunere cu titlul „Ce vreau să
fiu?”
La vârsta mea de elev de 12 ani, cunoscând mai multe meserii
arătate la şcoală şi de tata care este inginer într-o fabrică de produ-se
electronice şi de mama care este medic pediatru la spitalul judeţean
voi spune şi voi scrie că „Vreau să ajung pilot de avioane!” Acesta e
gândul meu acum, că îl voi realiza sau nu asta va dovedi timpul.
Vreau să ajung pilot de avioane pentru că îmi place să mă
înalţ cu avionul, să zbor în înaltul cerului şi să duc pasagerii pe
distanţe lungi poate a două continente. Dar pentru aceasta trebuie
multă, multă muncă la învăţătură. Şi voi învăţa!
Că am timp!
66
O ÎNTÂMPLARE HAZLIE
67
Cum zmeura ere tare bună, puneam una în coş, trei în gură şi
tot aşa până la plecare, încât am rămas aproape cu coşurile goale.
INCHEIERE. La întoarcere, drumul mi-s-a părut mai lung.
Acasă am povestit părinţilor cele întâmplate şi cu toţii am râs
cu poftă.
68
UN VIS
(din imaginaţie)
“Fata care a călătorit pe Lună”
69
- Mami, strigă Elena uimită, Piki mi-a adus de pe Lună cinci
bulgări de aur!
Mama nu înţelege, dar se bucură de fericirea Elenei.
70
SCRISOAREA
18 VII 2007
DRAGI PĂRINŢI,
71
SCRISOARE LUI MOŞ CRĂCIUN,
72
SCRISOARE DE FELICITARE
30 XI 2007
DRAGĂ COSTEL,
Florin.
73
SCRISOARE ÎNVĂŢĂTOAREI MELE
DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE,
Cu dragoste şi respect,
al dumneavoastră elev,
Silviu.
74
SCRISOAREA MONEI CĂTRE BUNICA
10 MAI 2007
DRAGĂ BUNICO,
Îmi este tare dor de matale, şi uite îţi scriu câteva rânduri. Eu
sunt bine, sănătoasă şi merg la şcoală în clasa I. am învăţat să scriu
şi să citesc, am terminat tot alfabetul. Am aşteptat să-ţi scriu prima
scrisoare.
De-abia aştept să iau vacanţă şi să vin la tară. Ce spui, bunico,
Azor o să mă recunoască? Mă întreb dacă îşi mai aduce aminte cum
ne jucam împreună astă vară. Este tot atât de jucăuş? A mai crescut?
Aş vrea să văd şi puişorii de la cloşcă, ca nişte bulgăraşi de
aur. Îmi place să-i chem, să le dau de mâncare şi să-l privesc cum
ciugulesc lacom. Anul acesta sunt mai mare şi aş vrea să te ajut la
treburile gospodăreşti!
Ştii, seara la culcare, îmi aduc aminte cum îmi spuneai
povestea cu Făt - Frumos cu Împăratul Verde…. Mă sărutai pe
frunte şi apoi începeai să povesteşti. De multe ori adormeam înainte
să aud cum se termină povestea.
Şi de bunicul mi-e tare dor. Dar pe el nu-l voi găsi acasă că-i
plecat cu albinele în pastoral.
Te sărut, bunico, aştept să ne vedem cât mai curând.
Cu drag,
Mona.
75
CARACTERIZĂRI
CUZA VODĂ
76
generală obligatoriu. S-a preocupat ca în fiecare sat să fie construite
şcoli şi a făcut şcoli şi pentru a pregăti cadre didactice, învăţători.
De unde ne dăm seama că a fost bun cu ţăranii? “Din
discuţiile cu Moş Ion Roată” un ţăran ager şi înţelept care fusese
batjocorit de un boier.
Alexandru Ioan Cuza făcea dese vizite la şcolile unde învăţau
copiii şi se interesa de soarta învăţământului.
Boierii s-au întors împotriva lui şi l-au determinat să abdice.
Sunt mândră că pe acest pământ „România”a trăit un
domnitor atât de viteaz.
77
MIHAI VITEAZUL
78
DOMNU’ TRANDAFIR
79
ÎNVĂŢĂTOAREA MEA
80
Cu un suflet deosebit se dăruia muncii pe care o făcea de a-i
ajuta pe elevi.
Din toată inima îi mulţumesc dânsei şi îi doresc succes
pentru a educa şi învăţa alte generaţii care vor veni după mine.
81
MAMA, FIINŢA CEA DRAGĂ
82
REZUMATUL
Lectura „Fagul ”
de Simion
Mehedinţi
Idei principale :
83
5. Fagul ajunge treptat un copac puternic, martor al multor fapte
de arme petrecute în decursul anilor în acea vale.
6. Bătrânul fag adăposteşte sub coroana sa umbroasă pe călătorii
care se opresc sub el să se odihnească.
Rezumat
84
DESCRIERI
ŞCOALA MEA
85
CLASA MEA
86
COLEGUL MEU, PRIETENUL MEU
Îl cheamă Alexandru.
Este colegul meu. Îl cunosc din clasa I când m-a prins de
mână şi m-a întrebat:
- Vrei să stai cu mine în bancă?
- Da, am răspuns eu.
Înalt, bine legat cu ochii albaştri şi cu privirile senine, aşa este
Alexandru. Este îmbrăcat frumos şi are o educaţie aleasă. Mă
întreabă întotdeauna dacă vreau să mă joc cu el sau dacă vreau să
ne facem lecţiile împreună. Poartă întotdeauna haine curate, încălţări
tip sport şi este un exemplu de comportament la noi în clasă. E bun
la suflet. Mulţi colegi mă invidiază că am un coleg de bancă aşa de
bun.
Eu câteodată le mai fac în ciudă.
Timpul liber îl petrec tot împreună la o partidă de şah sau
fotbal.
Aşa este colegul meu şi eu mă mândresc cu el.
87
IARNA
E iarnă.
Zăpada acoperă pământul … şi cade, cade puzderie măruntă
şi deasă ca făina la cernut vânturată de crivăţul orbitor.
Vântul spulberă de ici-colo ridicând troiene unde nici nu
gândeşti.
Înfometatele vrăbii aşteaptă de la copiii buni firimituri ori
boabe de mei, de cânepă.
Te întrebi: unde sunt toate celelalte vietăţi ale pământului din
vară?
- Unde sunt fluturaşii albi şi galbeni, dar gândăceii?
Cei mai mulţi gândăcei s-au ascuns sub scoarţa copacilor.
Furnicile stau amorţite în muşuroaiele lor. Albinele s-au îngrămădit
una lângă alta în stup., se mişcă de la locul lor coboară să mănânce
miere şi iar se întorc.
Şerpiii şi şopârlele s-au ascuns în pământ.
Veveriţa şi-a umplut din toamnă două, trei scorburi cu alune,
nuci, ghinde şi bureţi uscaţi şi-acum dormitează în culcuşul cald de
muşchi.
Iepurele roade lăstarii tineri din pădure şi câteodată coaja
pomilor tineri din livezi.
Căprioarele scurmă zăpada în căutarea hranei. Moş Martin
pune pietre sau buturugi în gura bârlogului şi doarme visând la
belşugul verii.
88
Ogoarele se odihnesc. Grâul de toamnă se simte bine sub
zăpadă.
Oamenii stau mai mult în case. Îngrijesc mai bine animalele
din adăposturi.
Numai glasurile cristaline ale copiilor se aud pe derdeluş.
Şi plantele şi animalele aşteaptă cu nerăbdare să iasă din
cumplita iarnă.
89
PRIMĂVARA ÎN PĂDURE
90
- Cât suntem de grăbite! Cu mare pricepere trebuie clădite
cuiburile în care vor fi clocite ouăle şi crescuţi puii – adevărate
ghemotoace de puf.
Din îndepărtatele ţări calde se întorc: cinteza, pitulicea,
muscarul. Vicleana şi şireata gaiţă cunoscătoare a mai multor limbi
ale pădurii, cu glasul certăreţ face mare tărăboi.
Prin ramurile copacilor, unde îşi fac culcuşurile zburdă
sprintenii pârşi, treziţi di somnul iernii, iar neastâmpăratele veveriţe
încep salturile lor acrobatice.
Căprioarele zvelte caută mlădiţe fragede şi frunze tinere.
La începutul primăverii se nasc în culcuşurile de sub pământ
puii de cârtiţă.
Din bârlogul unde a trăit iarna iese Moş Martin. În adăpostul
căptuşit de ursoaică cu muşchi, frunze şi iarbă s-au născut în timpul
iernii, puii...
Zarva din pădure este de nedescris.
Venirea primăverii este întâmpinată cu mare bucurie, într-
adevăr.
91
IARNA ÎN PĂDURE
92
Mândrul cerb şi delicatele căprioare cu priviri de catifea
colindă pădurea în căutarea hranei.
Înfometatul lup devine viclean şi curajos. El se adună în haite
pentru a vâna şi dacă hrana din pădure nu este îndestulătoare
vânează la gospodăriile oamenilor, oi şi viţei.
În mare parte cântăreţii pădurii au plecat în ţările calde. În
poiană răsună cântul de iscusit flautist al măcăleandrului căruia îi
răspunde un ciripit vesel de piţigoiul.
- Dar ce se aude?
Este bătaia de tobă a ciocănitorii “doctorul pădurii” care
adună cu ciocul insecte din scoarţa copacilor.
Câteva gaiţe se ceartă de la nişte ghinde în jurul unei
scorburi.
Liniştea învăluie din nou albul îngheţat al pădurii.
93
PRIMA ZĂPADĂ
E iarnă.
Afară este din ce în ce mai frig. Soarele nu se mai zăreşte.
Cerul este acoperit cu nori plumburii.
Împreună cu ceilalţi colegi ne îndreptăm spre şcoală.
- Ninge! strigă cu putere Ionuţ.
Privim cu atenţie. Privim în sus în văzduh. Fulgii mari şi albi
ca nişte steluţe sclipitoare se cern pe pământ. Vin din ce în ce mai
mulţi. Privim cu plăcere dansul lor ameţitor. Parcă sunt nişte fluturi
argintii care coboară pe pământ. Îi urmărim. Alergăm după ei îi
prindem în palme.
- Cât de frumos se aştern pe pomi şi pe case!
Pe feţele tuturor se citeşte bucuria.
Abia acum putem să spunem că a venit iarna cu adevărat.
- Vom merge cu săniile pe derdeluş! spune Elena.
- Ne vom trage cu schiurile! exclamă Andrei
- Vom face oameni de zăpadă! spunem în cor
Iarnă, iarnă eşti frumoasă
Dar mai eşti şi friguroasă!
94
VEVERIŢA
95
NINGE
96
Eram cuprinşi de bucurie. Câte planuri nu aveam să ne facem!
când zăpada o să fie mare: săniuş, schi, hochei pe apa îngheţată a
râului.
Alergam năuci să prindem fulgii. Cu palmele calde întinse
alergam să prindem fulgii cei mai mari şi îi prindeam. Ajunşi în
palme, fulgii te înfiorau cu temperatura lor, apoi încet, încet se
topeau.
Câteva mame şi-au chemat copiii acasă. Ne-am despărţit
bucuroşi şi am plecat spre casă. În prag am mai aruncat încă o
privire norilor care cerneau din ce în ce mai mulţi fulgi.
Intrând în casă, cu televizorul deschis am auzit vocea
crainicului care suna grav:
- În seara acesta va ninge!
97
POVESTEA UNEI FRUNZE
98
După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o
dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva
clipe.
Raza o fripse. În după amiaza zilei acesteia, om păsărică cu
pene verzi şi galbene, un scatiu veni moleşit de căldură de se furişă
sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum
putu mai bine păsărica ; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită din guşă,
apoi prelung, mai dulce cum nu auzise frunza – cântec.
Şi în fiecare zi, păsărica venea să se ascundă de căldura
cotropitoare, în fiecare zi, frunza o ferea, iar seara cântecul ei se
împrăştia vesel.
Cât nu ar fi dat acum frunza pe o picătură de ploaie. Dar norii
fugeau acum goniţi de vânturile din înălţimi; cerul de sticlă
înflăcărat uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când şi când, rozete
care scutura sămânţa coaptă, împrăştia mireasma ei
în zorii unora din dimineţi. Prea multă căldură, prea multă
lumină.
Nopţile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau.
Ar fi vrut să fie veşnic noapte….
Dar într-o zi, frunza văzu că suratele ei din copac s-au
îngălbenit şi cad una câte una formând un covor multicolor.
Mânate de vântul năprasnic, frunzele celelalte zburau într-o
parte şi în alta la înclinarea coroanei copacului. Pasărea veni iar la
adăpost sub ea. Dar când îşi luă zborul, o atinse şi căzu şi a
îngroşând covorul de frunze moarte.
99
BRADUL
100
- Pot să scutur şi frunzele bradului! grăi vântul către Moş
Crivăţ, Împăratul vânturilor.
- Nu, de el să nu te atingi. A fost bun cu mica pasăre, trebuie
să avem şi noi grijă de el.
Şi de atunci, bradul îşi păstrează frunzele verzi şi iarna.
“Cu rădăcini ca de oţel
A sfredelit în stâncă
Şi an de an încetinel
Mai sfredeleşte încă.
La vârf cu viforul turbat
La piept cu norul rece
Sute de ani neîncetat
El tot aşa petrece!”
101
CĂPRIOARA
102
IEPURELE
103
PISICA MEA
104
PĂDUREA - DIMINEAŢA
E primăvară.
Lumina palidă a dimineţii a învăluit pădurea.
Trilurile salbe, cristaline au dat de veste că s-au întors păsările
călătoare din îndepărtatele ţări ale soarelui.
Animalele pădurii şi-au început viaţa obişnuită. Veveriţa a
ieşit din scorbură şi a început să ronţăie ultimele alune ca apoi să
facă salturi acrobatice di creangă în creangă.
Vulpea a pornit la vânat. Lupul cel slab şi flămând îşi face
apariţia, iar vulturul pleşuv se roteşte deasupra covorului de crengi
ale copacilor.
Un iepuraş ca un ghemotoc de puf se dă tumba pe petele albe
ale poienii. Se joacă urecheatul, deşi mâncarea e pe sfârşite!
Colţii verzi şi timizi ai ghiocelului au răzbătut ici şi acolo
printre frunzele uscate. Dornic de viaţă el vesteşte primăvara.
- E primăvară!
Păsările îşi meşteresc cuiburile mici şi primitoare.
Soarele s-a arătat de după un norişor şi a început să se
minuneze.
105
COLEGUL MEU
106
PLOAIA
107
VISCOLUL
108
RĂMAS BUN, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE
109
învăţat să adunăm şi să scădem, ne-a explicat cum să ne comportăm,
apoi în clasele mai mari ne-a învăţat înmulţirea şi împărţirea şi
multe ne-a mai învăţat doamna învăţătoare.
Să iubim adevărul şi munca, să ascultăm pe părinţi şi mai
presus de toate să-l iubim pe Dumnezeu.
Să ne iubim patria şi poporul în care ne-am născut, trecutul
glorios de luptă, frumuseţile ţării şi să fim mândri că suntem români.
Întocmai ca o mamă bună şi iubitoare, ne-a învăţat cum să ne
purtăm, cum să vorbim, cum să-i ajutăm pe oameni după puterile
noastre.
De aceea toată viaţa noi ne vom aduce aminte de dânsa, o
vom respecta şi o vom iubi.
Portretul ei ne va rămâne cusut cu aur într-un colţ al sufletului
nostru. De câte ne va fi dor sau vom avea nevoie de ajutor ne vom
refugia în acel colţ tainic al sufletului. Imaginea ei ne va încuraja, ne
va da puteri miraculoase.
Acum la sfârşitul cursurilor clasei a IV a vă mulţumim
doamnă învăţătoare pentru tot ce ne-aţi învăţat, primiţi din partea
noastră un buchet de flori care simbolizează dragostea şi
recunoştinţa noastră.
Şi acum la despărţire
110
COMPUNERE GRAMATICALĂ
Strămoşii noştri
111
CE ESTE COMPUNEREA?
112
Şi-ai pus şi mobila. Visata.
Dorita casă iat-o gata!
E trainică, frumoasă este
Te muţi în ea ca – ntr - o poveste.
113
RÂNDURI DE ÎNCEPUT
114
BIBLIOGRAFIE:
115