SEMNIFICAȚIA TITLULUI

I. Definiție: Titlul este un element paratextual (care însoțește textul) format dintr-un
cuvânt, o expresie sau un enunț, care denumește textul (dă numele textului) și
sintetizează sugestiv (spune pe scurt) conținutul acestuia.

II. Ce sugerează/arată titlul: un sentiment dominant, anotimpul descris, locul,

timpul, cadrul natural, un colț de natură, stare poetică, atmosferă, tema, motivul,
personajul, o trăsătură a personajului, un obiect simbolic, intenția autorului, o
propoziție întreagă, o negație, o exclamație, o interjecție, eveniment istoric, specia
literară etc.
Ex.: „Melancolie, Singurătate, Iarna, Lacul, Afară-i toamnă, La mijloc de codru des...,
Mai am un singur dor, Poveste sentimentală, Ce e amorul... (tema iubirii), De-or
trece anii (motivul timpului), Alexandru Lăpușneanul, Mânioasă, Baltagul, Ce-ți
doresc eu ție, dulce Românie, Nu mă înțelegi, Mortua est! Vei plânge mult ori vei
zâmbi?, O, rămâi..., Oltenii lui Tudor, Patria română, Glossă, 11 elegii” etc.

III. Felurile titlului:

- TITLU SINTETIC (format dintr-un cuvânt) Ex.: „Lacul”, „Iarna”, „Noaptea”, „Ion”,
„Baltagul” etc.
- TITLU ANALITIC (format din mai multe cuvinte) Ex.: „Emoție de toamnă”, „Pe lângă
plopii fără soț” etc.
- Titlul poate să aibă – valoare denotativă (sens propriu, obișnuit, ușor de găsit în
text) – poate arăta anotimpul, momentul zilei, personajul, locul sau timpul etc. Ex.:
„Vara”, „Dimineața”, „Ion”, „Malul Siretului”.
– valoare conotativă (sens figurat, neobișnuit, metaforic, mai greu
de explicat) – poate fi o metaforă, un epitet neobișnuit, o expresie, un proverb, tema
poeziei sau un motiv poetic etc. Ex.: „Izvorul nopții” (metaforă pentru ochii iubitei),
„Emoție de toamnă” (metaforă ce arată teama de a se despărți de iubită), „Floare
albastră” (metaforă - simbol și motiv romantic al iubirii delicate sau ideale).
- Titlul are și o VALOARE MORFOLOGICĂ (ce este ca parte de vorbire)
Ex.: „Înger și demon”=două substantive comune antonimice în caz N și o conjuncție
coordonatoare simplă „și”.
„Nu mă înțelegi”=verb predicativ, la forma negativă, la persoana a II-a, singular,
având timpul prezent și pronumele personal de persoana I „mă”, forma scurtă de la
cazul Ac.
Obs.: Explicați și semnele de punctuație care însoțesc textul!!!
IV. Introducere: Ce formulări să folosim în introducerea sau încheierea compunerii
despre semnificația titlului:
- titlul este un element care anticipează mesajul sau sentimentele (un univers
afectiv)
- titlul este o importantă cheie de lectură spre descifrarea mesajului unui text
- titlul este o „poartă de intrare/acces” în universul
imaginar/ficțional/creat/inventat al poeziei
- titlul este o sinteză/generalizare a conținutului de idei al poeziei
- titlul a constituit cheia cu care am putut pătrunde și cele mai tainice înțelesuri ale
operei
- titlul este un element sugestiv și sintetizator care orientează lectura cititorului,
creând un orizont de așteptare
- titlul captează atenția cititorului de la început, anticipând mesajul textului
- titlul este un element care captează cititorul în lumea lecturii și a ficțiunii
- titlul redă/arată alegerea autorului, adică viziunea lui subiectivă cu privire la esența
conținutului creației și a mesajului ei
- titlul este un element anticipativ al mesajului textului, care confirmă sau infirmă
orizontul de așteptare al cititorului (ce aștepți să fie prezentat în text)
- titlul este o invitație la lectură, o chemare spre a porni într-o călătorie plină de
frumusețe, de inedit, în lumea acestei creații literare, plină de idei și de sentimente

V. Legătura între titlu și text: Ce formulări să folosim pentru a arăta legătura dintre
titlu și conținutul sau mesajul textului:
- se află în strânsă legătură/corelație/concordanță cu mesajul poetic, indicând tema
poeziei și motivele centrale
- este foarte sugestiv, fiind în strânsă legătură cu întreg conținutul poeziei
- prezintă/anticipă/prefigurează temele, motivele, sentimentele și ideile poetice ale
textului propus
- are o legătură indiscutabilă cu mesajul și conținutul textului
- este într-o strânsă legătură cu semnificațiile profunde ale textului dat
- este în strânsă legătură cu tematica acestei opere, dar și cu anumite aspecte ale
conținutului/mesajului

VI. Modele de compuneri de explicare a semnificației titlului:

Semnificația titlului poeziei „Lacul” de Mihai Eminescu
 În opinia mea, titlul poeziei „Lacul” de Mihai Eminescu se află în strânsă
legătură cu semnificațiile profunde ale versurilor date. Titlul este o importantă cheie
de lectură spre descifrarea mesajului textului.
În primul rând, titlul „Lacul” este alcătuit dintr-un substantiv comun, simplu,
articulat hotărât, care are rolul de a particulariza elementul descris. Lacul este un
motiv literar romantic, care aparține naturii,ce numește componentul definitoriu al
contemplării poetice. Acesta este martorul visului eului liric, la care participă afectiv,
fiind umanizat, încercând a îngâna stările interioare ale poetului. Poetul își așteaptă
iubita pe malul lacului și tot acolo își exprimă dorințele de dragoste.
În al doilea rând, titlul „Lacul”, numește simbolul-cadrul naturii luxuriante,
feerice, fiind unul dintre cele mai întâlnite elemente ale liricii eminesciene. În
viziunea lirică, apa este un element al vieții, al profunzimii trăirii interioare, sugerând
intensitatea sentimentului de iubire ideală și visul împlinirii acesteia în cadrul unei
naturi ocrotitoare. În relație cu textul propus, textul prezintă trăirile, confesiunile și
sentimentele, care sunt transmise în mod direct cu ajutorul monologului liric la
persoana I „și eu trec de-a lung de maluri” și cu ajutorul descrierii naturii.
În concluzie, titlul poeziei „Lacul” de Mihai Eminescu constituie cheia explicării
mesajului și vibrației textului liric.
Semnificația titlului poeziei „Izvorul nopții” de Lucian Blaga
Titlul poeziei, „Izvorul nopții” de Lucian Blaga este o metaforă care semnifică
ochii iubitei și al cărei sens este descifrat din întregul discurs liric, bazat pe antinomia
lumină – întuneric. În opinia mea, titlul este o metaforă simbol, alcătuită din două
substantive comune, al doilea în cazul genitiv. El arată culoarea neagră a ochilor
iubitei, care îl farmecă pe poet și care îl îndeamnă să scrie o declarație de dragoste.
Pe de-o parte, titlul arată că simbolul ochilor negri din titlu dobândește o
putere dumnezeiască, în ceasul de taină al serii, când fericirea idilică îl predispune pe
poet la visare, căci ei devin “izvorul tainic al nopții”. Ei cuprind, în adâncul lor, „vraja
nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric”. Ochii iubitei îl fac pe poet să
trăiască, să se cufunde în această „mare de-ntuneric” a tainelor lumii și să le
surprindă esența prin iubire. Cu alte cuvinte, iubirea este o cale de cunoaștere a
misterelor universale, o formă de inițiere. Iubirea lui Blaga e spiritualizată, e
metafizică. Aspectul uman al ei este prilej de filozofare în metafore poetice.
Frumusețea fizică a iubitei se transfigurează în „lumina” cu care poetul poate vedea
minunile lumii, de aceea, în loc de iubita mea, poetul rostește “lumina mea”. Femeia
este percepută realmente de Blaga ca o lumină, făclie prin lumea misterelor
universale, ea fiind cea capabilă să săvârșească miracolul procreației, de aceea
trebuie să te închini în fața ei ca în fața unui altar.
 Pe de altă parte, prin adjectivul substantivizat din construcția: “ochii tăi,
adâncii”, poetul evidențiază atributul esențial al ochilor negri ai iubitei –
profunzimea, pentru ca în propoziția finală (“Așa-s de negri ochii tăi, / lumina mea”),
printr-o construcție oximoronică, asocierea ochilor negri (“izvorul nopții”), cu
„lumina”, care este izvorul zilei, să facă trimitere la cunoașterea profundă a
lucrurilor.
În concluzie, titlul poeziei este deosebit de sugestiv, constituind o sinteză a
conținutului de idei și de sentimente ale poeziei, iar sentimentele eului liric, acelea
de încântare, dar și de nostalgie, devin și ale cititorului.
Semnificația titlului poeziei „Emoție de toamnă” de Nichita Stănescu
În opinia mea, poezia lui Nichita Stănescu se intitulează „Emoție de toamnă”,
întrucât, prin intermediul unei sugestive metafore a toamnei, care sugerează ofilirea,
vestejirea a tot ceea ce cândva a fost plin de viață, tonic, se sugerează teama
îndrăgostitului, generată de perisabilitatea iubirii, sentiment afectat de scurgerea
nemiloasă a timpului, care își lasă urma pe tot ceea ce este în jur. Stările de tensiune
traversate de îndrăgostit ne vor fi transmise în mod direct, prin intermediul
confesiunii lirice.
În primul rând, substantivul comun „emoție” sugerează neliniștea ce-l cuprinde
pe eul liric, odată cu trecerea implacabilă și ireversibilă a timpului. Așadar, titlul, ca
element paratextual, conturează ideea că îndrăgostitul se simte amenințat de
înstrăinarea iubitei, fapt accentuat de utilizarea celor trei metafore: „aripi până la
nori”, „ochi străin”, „frunza de pelin”. Metafora „aripi” arată dorința eului liric de a
evada din cotidian, prin intermediul zborului, al înălțării,ce relevă detașarea de tot
ceea ce poate deveni amenințător, depășind durerile pricinuite de ascunderea
iubitei „într-un ochi străin”. Această metaforă conturează înstrăinarea ființei dragi,
influențată de rutina pe care o creează scurgerea timpului, durerea poetului,
tristețea acestuia fiind subliniate de existența altei metafore: „frunza de pelin”,
deoarece pelinul, prin cunoscutul său gust amar, sugerează amărăciunea sufletului
,care, în acest context, completează tensiunea sentimentului de abandonare.
În al doilea rând, autorul, prin intermediul unui limbaj abstract, creează un tot
unitar din elementele terestre, dar și din cele cosmice, împrumutând forța unui
demiurg, dumnezeu, capabil să transfigureze absolut tot ceea ce-l înconjoară,
inclusiv iubirea, care primește noi coordonate: puritate și forță regeneratoare.
Emoția eului liric este generată de oscilația dintre terestru și cosmic, dintre real și
ireal, dintre cădere și înălțare, tocmai pentru că eul liric pendulează intre
sentimentul pierderii iubirii și convingerea că forța regeneratoare a acesteia va
învinge.
 În concluzie, titlul anticipează un univers afectiv, puternic marcat de tensiuni,
însă alinat de încrederea ca binele va triumfa, asemenea sentimentului de dragoste,
care va fi capabil să treacă cu demnitate și forță prin probele eroziunii timpului.

PLANUL COMPUNEREA
COMPUNERII MODEL
EXPLICAȚII
Semnificația titlului poeziei „Iarna” de Nicolae Labiș
I. INTRODUCERE Poezia „Iarna”, scrisă de Nicolae Labiș, aparține genului
- Titlul poeziei, liric, fiind pastel și elegie, exprimând nostalgia și bucuria
autorul, genul și poveștilor copilăriei. Titlul este o invitație la lectură, o
specia literară, o chemare spre a porni într-o călătorie plină de frumusețe, de
prezentare pe scurt inedit a acestei creații literare. El este într-o strânsă legătură
- Generalizare cu semnificațiile profunde ale textului dat.
despre titlu (de la
IV)
- Legătura dintre
titlu și conținut (V)
II. CUPRINS În opinia mea, poezia lui Nicolae Labiș se intitulează
Explicarea „Iarna”, deoarece în această operă se prezintă natura în
semnificației titlului deplina ei splendoare, în anotimpul alb, fapt sugerat încă de la
și legătura cu ideile început, în incipit: '' Totu-i alb în jur cât vezi''/''noi podoabe
poetice pomii-ncarcă''. Față de acest peisaj, autorul își exprimă în mod
►Componența direct sentimentele de încântare, de admirație, prin
titlului (format dintr- intermediul monologului și confesiunii lirice.
un cuvânt, mai În primul rând, titlul poeziei este alcătuit dintr-un
multe, o expresie, o substantiv comun simplu, care reprezintă anotimpul rece al
propoziție, o frază, zăpezilor abundente și care, după părerea mea, ca element
un enunț) paratextual, se află în deplină concordanță cu tema poeziei,
►Valoarea adică descrierea naturii. Din acest motiv, poetul folosește
morfologică a titlului imaginea vizuală a pomilor încărcați de podoabele zăpezii,
(ce părți de vorbire precum și imaginea satelor adormite sub plapuma albă de
conține) nea, ce te îmbie la refugiu în odăițele călduroase, care „miros
►Ce reprezintă a pâine coaptă-n vatră și-a fum cald și amărui”. Mărturisirea
acest titlu (anotimp, directă aduce în atenția cititorului starea de încântare, ce se
sentiment, combină cu starea de regret, întrucât scurgerea nemiloasă a
trăsătură, personaj timpului creează în sufletul eului liric sentimente de nostalgie.
etc.) În al doilea rând, consider că autorul utilizează cu
►Este explicit (ușor insistență personificările: „Doamna Iarna-n goană trece”,
de explicat) sau „pomii-ncarcă”, „satele vibrează sub zăpezi”, epitetul
implicit (greu de personificator „satele adormite”, îmbinate armonios cu
explicat, încifrat, metafora „calești de vijelii”, tocmai pentru a sugera vizual
ambiguu, cu mai feeria tabloului „alb” descris, insistând asupra atotputerniciei
multe semnificații) gerului. Atmosfera este specifică anotimpului evidențiat în
►Legătura cu tema, titlu, iarna, care pare că îngheață totul în jur, de la nasurile
mesajul, ideile „cârne și hazlii” ale copiilor, până la mustățile pline de
poetice promoroacă ale tatălui. Din același câmp lexical al iernii, din
►Titlul este reluat titlu, apar cuvintele: „zăpezi, geamul rece, brumă,
sau nu în text promoroacă”.
►Identificarea Sunt de părere că tocmai de aceea basmele bunicului
ideilor transmise în sunt înfiorătoare, pentru că ele sunt legate de atmosfera
toată poezia sau pe terifiantă pe care-o generează „doamna iarna”, ce sosește „în
strofe calești de vijelii”, iar copiii, alături de bunic, depănând
►Câmpul lexical poveștile tipice copilăriei la gura focului, redau perfect
legat de acel titlu imaginea unei familii fericite, așezate la adăpost din calea
(cuvinte din același „doamnei” vijelioase.
domeniu) În al treilea rând, titlul poeziei se află în strânsă legătură
►Ce sentimente cu sentimentele de nostalgie ale eului liric, generate de
exprimă autorul prÎn trecerea ireversibilă „a vremilor de odinioară, care „în veci n-o
acel titlu să mai fie”, sentimente relevate prin intermediul repetițiilor
►Exprimarea „vremuri...vremi; basme...basme” din discursul liric, tocmai
opiniei voastre pentru că iarna este anotimpul ce sfârșește un ciclu anual,
deci provoacă senzația de dor și melancolie.

III. ÎNCHEIERE În concluzie, titlul poeziei este deosebit de sugestiv,

Concluzii - constituind o sinteză a conținutului de idei și de sentimente
sintetizarea ale poeziei, iar sentimentele eului liric, acelea de încântare,
cuprinsului dar și de nostalgie, devin și ale cititorului. Titlul acesta a
(+ opinia ta despre constituit cheia cu care am putut pătrunde și cele mai tainice
poezie, adică dacă înțelesuri ale operei
ți-a plăcut textul și
de ce)

MODEL DE COMPLETAT
 Poezia „.......”, scrisă de ......., aparține genului liric, fiind ........... și
exprimând ................... Titlul acesteia este o invitație la lectură, o importantă cheie
de interpretare și descifrare a conținutului textului. În opinia mea, / Din punctul
meu de vedere, titlul operei literare este un element sugestiv, care se află în strânsă
legătură cu mesajul poetic, indicând tema poeziei și motivele centrale.
Un prim argument este / În primul rând, / Pe de-o parte, titlul este sintetic
(alcătuit dintr-un cuvânt) / analitic (alcătuit din mai multe cuvinte), fiind compus
din…. (părțile de vorbire). La nivel stilistic formează o …. (figură de stil), care
sugerează faptul că….......
Al doilea argument este / În al doilea rând, / Pe de altă parte, titlul se află în
concordanță cu mesajul poetic, indicând tema poeziei și motivele centrale, fapt
vizibil prin folosirea mai multor termeni din câmpul lexical/semantic al … (tema
textului: natura descrisă iarna, primăvara, iubirea, copilăria, dorul etc.) , dar și prin
reluarea titlului în poezie (dacă e cazul). Acestora li se adaugă și procedeele artistice,
astfel se remarca figurile de stil: epitetele … și enumerațiile … . Metafora ….
sugerează faptul că… , iar personificarea … creează…. . Acestea se compun în imagini
artistice vizuale (exemple din text), auditive (exemple) și olfactive/dinamice
(exemple). În plus, elementele de versificație (rima …, măsura de … și ritmul … )
sporesc expresivitatea poeziei, creând muzicalitate versurilor.
În concluzie, titlul operei literare citate este un element concentrat, care
sintetizează conținutul poeziei, aflându-se în corelație cu acesta și constituind cheia
spre descifrarea vibrației lirice/cu care am putut pătrunde și cele mai tainice
înțelesuri ale operei.