File cărturăreşti din viaţa Patriarhului Nicodim

Un articol de: Ierom. Antipa Burghelea - 17 Oct, 2019

Anul acesta este un timp prielnic de a ne aduce aminte de mai-marii noștri care ne-au
grăit cuvântul lui Dumnezeu, vrednicii patriarhi Nicodim și Iustin, precum și de toți cei
care s-au ostenit cu traducerile bisericești. Comemorăm, așadar, personalități
importante ale culturii teologice românești, care, prin ostenelile lor, au contribuit la
înțelepțirea credincioșilor prin cultură și la trezirea conștiinței naționale. Prezentăm file
din viaţa şi contribuţia cărturărească a celui de-al doilea patriarh al României, ale cărui
osteneli au ajutat mult la menținerea unității de credință și de neam, îmbogățind și
patrimoniul cultural al țării.

Vrednicul de pomenire Patriarh Nicodim Munteanu a fost cel de-al doilea Întâistătător al
Bisericii noastre, păstorind între anii 1939 şi 1948. Născut la 6 decembrie 1864, la Pipirig, în
județul Neamț, tânărul Nicolae Munteanu a absolvit cursurile Seminarului „Veniamin” din
Iași, în anul 1890, ca șef de promoție, studiind apoi, la îndemnul și cu binecuvântarea
Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu, la Academia duhovnicească din Kiev, unde și-a dat
licența în anul 1895.

Rodirea binecuvântării Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu

La plecarea spre Kiev, Sfântul Ierarh Iosif i-a spus: „Să faci și carte, bineînțeles, dar, mai
deosebit, să înveți bine limba rusă, ca apoi să tălmăcești din ea cărți folositoare pentru obștea
noastră românească”. Binecuvântarea sfântului mitropolit a rodit bogat prin impresionanta
activitate de traducător a Patriarhului Nicodim.

După trecerea la viața veșnică a Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu (†26 ian. 1902),
arhimandritul Nicodim Munteanu și-a continuat lucrarea ca vicar al Episcopiei Dunării de Jos
și director al Seminarului Sfântul Andrei din Galați. În anul 1909 a fost hirotonit Arhiereu-
vicar al Mitropoliei Moldovei, urmând ca peste trei ani, în 1912, să fie ales Episcop de Huși.
După ce a fost și locțiitor de Arhiepiscop al Chișinăului pentru un an, în 1923 s-a retras din
scaunul de Episcop al Hușilor, revenind la Mănăstirea Neamț, ca stareț. Multe au fost
ostenelile și înfăptuirile Episcopului Nicodim în cei 12 ani de stăreție.

În chiliile Neamțului, cu timp și fără timp, starețul Nicodim și-a continuat cu multă râvnă
opera de traducător din literatura teologică rusă, precum și alcătuirea multor lucrări bisericești
pentru cler și popor. Cunoscut tuturor drept un mare cărturar, a fost primit ca membru de
onoare în cadrul Academiei Române, iar Facultatea de Teologie din Cernăuți i-a conferit titlul
de Doctor Honoris Causa.
În ianuarie 1935, la venerabila vârstă de 70 de ani, pentru meritele sale culturale, a fost ales
Mitropolit al Moldovei. După patru ani, în 1939, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române, păstorind până la trecerea la cele veșnice, în 27 februarie 1948. Neobositul Patriarh
Nicodim și-a continuat strădaniile cărturărești, pe lângă cele pastorale și administrative. În
pofida vremurilor deosebit de grele în care a păstorit, Patriarhul cărturar Nicodim ne-a lăsat o
impresionantă operă culturală, dar și pilda unui ierarh harnic, curajos și jertfelnic.

Traducerile și scrierile Patriarhului Nicodim

Activitatea de traducător din limba rusă a Patriarhului Nicodim este cu adevărat

impresionantă. Prezentăm în continuare cele mai importante titluri:

 Traduceri după Inocențiu, Arhiepiscopul Odessei: Șase cuvântări despre natură

(1904), 51 de cuvântări la Postul Mare (1909), Predici la sărbătorile împărătești
(1933), Cuvântări la sărbătorile Maicii Domnului și duminici (1933), Predici despre
căderea lui Adam, păcat, moarte și înviere (1939);
 După Sergiu, Arhiepiscop de Vladimir: Cuvântări apologetice asupra adevărurilor
fundamentale ale religiunii creștin-ortodoxe (1905);
 După preotul Constantin Stratulatov: 26 predici la credința creștină sau tâlcuirea
Crezului (1912), 23 predici la nădejdea creștină sau lămuriri asupra rugăciunii Tatăl
Nostru și a celor 9 fericiri (1928), 75 predici catehetice pentru popor (1932);
 După preotul Grigore Petrov: Pe urmele lui Hristos (1908), Viața de seminar (1909),
Un păstor model (1918);
 După Lev Tolstoi: Menirea științei și a artei sau: Religia este știința științelor (1932),
precum și câteva broșuri, toate în mai multe ediții;
 După protoiereul Serghie Cetfericov: Paisie, starețul Mănăstirii Neamț. Viața,
învățătura și influența lui asupra Bisericii Ortodoxe (1933);
 După F.V. Farrar: Viața și operele Sfinților Părinți și Învățători ai Bisericii (1932),
Predici pentru tineretul școlar (1935), Primele zile ale creștinismului (1938), Viața și
operele Sf. Apostol Pavel (1923), Viața lui Iisus Hristos (1944);
 După A.P. Lopuhin, Istoria biblică (1947).

A tradus Noul Testament și Psaltirea, apărute în mai multe ediții. Acestea, alături de 23 de
cărți ale Vechiului Testament traduse tot de el, la care s-au adăugat celelalte cărți biblice
traduse de preoții Grigore Pișculescu (Gala Galaction) și Vasile Radu, au format textul Bibliei
sinodale apărute în anul 1936.

Dintre lucrările originale, traduceri prelucrate și scrieri alcătuite împreună cu unii oameni de
cultură, amintim: Cuvântări liturgice (1906), Călăuza creștinului în biserică (1907),
Ortodoxia și creștinismul apusean (1912), Explicarea Sfintei Liturghii și despre pomenirea
morților (1933), Cuvântări pastorale și îndemnuri (1940), Mica Biblie (1913) și Biblia
Ilustrată (1936).

Pe lângă acestea au apărut o mulțime de alte cărți și broșuri, toate având ca scop luminarea
poporului și ajutorul preoților în activitatea misionară. În total, numărul lucrărilor editate de
Patriarhul Nicodim în mai multe volume și ediții și tipărite la mai multe tipografii se ridică la
111 cărți. Iar dacă ar fi să adăugăm și articolele, precum și diversele cuvântări și adrese scrise,
ajungem la numărul de 337 de titluri.
Toate aceste roade ale ostenelilor Patriarhului Nicodim, precum și alte nevoințe știute și
neștiute de noi, în folosul Bisericii Ortodoxe Române, îl așază pe vrednicul arhipăstor în ceata
ierarhilor cărturari și misionari ai neamului nostru.