Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anul 1612. La Cornul lui Sas era razboi. Inca din zorii zilei, armata lui Stefan Tomsa era pregatita. Vestitul
sleahtic Potocki si Constantin Voda Movila, urmau sa intre in tara cu putina lor oaste, formata din lesi si
cazaci. Stefan Tomsa mergea calare impreuna cu Husein aga. Acesta ii spune lui Tomsa ca omul sau l-ar fi
auzit pe Potocki spunand ca: "daca nu va inturnati cu veneticul vostru, va fi vai si amar de voi"
Revoltat, Stefan Tomsa rosteste: "venetici sint ei, cu muierile si cu Movilestii lor, cu lesii, cu raiterii si cu
frantujii lor!". Tomsa avea motive sa fie suparat: "au pustiit si au saracit biata tara! s-au asezat aicea ca
un cuib de viespi, fara invoirea pamantenilor si a Portii!" iar, in opinia lui Tomsa, principalul vinovat
pentru aceasta situatie era "muierea lui Irimia", care se amesteca in treburile tarii.
Stefan Tomsa era convins de izbanda lor, mai ales ca "Dumnezeu e de partea noastra! de partea celui pe
care-l vrea norodul si cei mari".
Deodata, Husein vede un calaret venind: era Cantemir-bei, care le aducea vesti: "Daca-i izbim in drumul
pe care merg, chiar acuma, ii cotitura apei, ii covarsim si ii rapunem".
Tomsa. Cantemir si Husein hotarasc planul luptei: tatarii, pe malul Prutului, la dreapta; turcii, cu tunurile
pe mijloc, iar muntenii si moldovenii condusi de Tomsa, pe stanga.
1
Nicorita Armanasul "a simtit ca Voda se aprinde" pentru ca "Ii scapara ochiul si are o vana in frunte care i
se umfla.." si-l intreaba daca sa-i aduca pe boierii prinsi.
Domnitorul da ordin ca "oamenii nevrednici, lingai ai muierii lui Irimia" sa-i taie chiar in acea zi casapul
Iancu Tiganul. Tradatorii erau: hatmanul Balica, postelnicul Chirica; stolnicul Miron, logofatul Vasile
Stroici.
Ca multumire pentru ca-i salvasera viata, Cantemir bei se face frate de razboi cu Birnova si cu Soimaru,
si-si pecetluiesc aceasta uniune cu sange, apoi ii indeamna sa-l urmeze.
2
Soimaru simte chemarea pamantului: "Pe aicea cred ca n-am fost niciodata ... dar parca as cunoaste
locurile".
3
Capitolul 08 - Aliosa a sfatuit de bine pe Vasca vatamanul
Cazacii fac popas in padure si se ospateaza.
Fata cere putina apa sa bea, iar unul dintre cazaci este trimis dupa apa la rau.
In timp ce cazacii lasasera garda jos, uitand incidentul de mai devreme, Aliosa observa ca cineva le
furasera caii. Aliosa era convins ca "focul ista-i din pricina fetei ... Asta-i pacostea noastra".
Vasca le face semn sa-l urmeze, in timp ce lua fata la sub brat " eu fata n-o dau decat moarta".
In timp ce fugeau spre o ascunzatoare, unul dintre cazaci este strapuns de o sageata. Aliosa il avertizeaza
pe Vasca "De-acuma, vatmane, aici e sfarsitul nostru!"
Vasca este sfatuit sa lase "fata Orheianului neatinsa cu toate armele voastre si va iertam" insa acesta
raspunde ca n-o lasa.
Tudor Soimaru ii spuse "Vasca! daca nu pui fata jos, iti iau umarul s-ai s-o lasi de nevoie..."
Cantemir mai nimereste un cazar, iar Soimaru il nimereste pe Vasca drept in umar.
Aliosa si Vasca, lasara fata si armele si rostira "rob!".
Domnita cazuse intr-un lesin, iar Soimaru "se pleca cu grija si asculta rasuflarea fetei". Fata iti reveni din
lesin insa nu putea spune nimic.
4
Boierul ii cere lui mos Chirila sa aduca bucate si vin bun si sa se cinsteasca.
Boierul marturiseste ca: "Am fost cu vaduva Irimiei; i-am tinut partea si am venit cu Constantin-Voda si
cu Potocki pana la Iasi", insa cand a vazut "toate cate cad pe biata Mosie, mai rele decat focul si apa",
boierul Orheianu a cugetat ca "daca Tomsa-Voda se aseaza cu ajutorul Portii in scaun, se alina si
nacazurile Moldovei".
Boierul Orheianu avea treaba la Orhei, apoi avea sa mearga sa se infatoseze la Domnia noua.
Cei trei prieteni aveau sa mearga impreuna cu boierul si cu fata lui, Magda, pana la Orhei.
5
Capitolul 13 - Crucea razasilor
Ajung la Soimaresti. Tudor Soimaru ii promite Magdei ca vine s-o vada curand. "Pentru el iubirea cea
mare a vietii lui era mai presus de toate".
In fata bisericii, "Soimaru se opri, isi descoperi capul cu plete scurte, crete, si-si facu incet cruce", acesta
era un obicei vechi invatat de la bunicul sau.
Cei trei prieteni pornesc pe poteca bisericii, cand un vataman le iesi in cale "intrebandu-i pe cine cauta".
Tudor Soimaru le spuse cine este, iar un batran il intreba daca nu este "dintre ai lui Ionascu care au
pribegit peste Nistru?". Acest batran ii era "mos drept", frate cu tatal sau. Soimaru il recunoscu pe Mosu
Mihu. Dintr-o data, Tudor este imbratisat de veri si matuse "toti erau al unui Soimar".
Mos Mihu il duce pe Tudor Soimaru la mormantul tatalui sau, Ionascu, unde "noi ingenunchem cu
totii ..."
Cu lacrimi in ochi, Soimaru citeste lespedea mormantului tatalui sau:
Mos Mihu ii povesteste cum a murit tatal sau: "A pierit ucis de buzdugan miselesc, pentru ca s-a radicat
pentru drepturile si ocinile noastre stramosesti sculand la razboi toate neamurile si toate asezarile
orheienilor!"
Ca prin vis, Tudor Soimaru are in fata "chipul palid, stropit cu sange, al unui ostean mort". Acela era tatal
sau! Mai la vale, Mos Mihu ii arata casa lui "sufla prin ea vanturile iernii si bat peste dansa puhoaiele
ploilor".
Iar pentru toata aceasta saracie si deposedare de pamanturile castigate de la Alexandru Voda si de la
Stefan Voda, care "ne-a saracit si ne-a umilit! ne-a batut si ne-a insangerat! Si pe tine te-a lasat orfan!"
era vinovat boierul Stroie Orheianu "boierul cel mare de la Murgeni".
La aceste vorbe, Tudor Soimaru ramase ca fulgerat.
6
parere ca "Alah are sa ne indrepte ... S-ai sa ne indrepti si tu, - caci vei fi ca un copoi pe urmele
caprioarei: vei adumelca urma dragostei tale".
Dupa ce se odihnira putin, mos Mihu ii invita la masa. Mos Mihu il intreaba pe Soimaru daca "la Domnia
noua este vreo nadejde de dreptate" si daca avea sa se intoarca la Iasi. Tudor ii raspunde ca se intorceau
la Iasi si ca "Voda Stefan tine cu norodul". Mos Mihu ii spune lui Tudor sa nu uite de datoria sa
stramoseasca "sa-l cauti si sa faci dreptate". Soimaru ii raspunde: "Mos Mihu am sa cer dreptate lui
Stefan-Voda si neamurile noastre au sa intre in stapanirea pamanturilor vechi". Mosul Mihu isi doreste sa
se intample asta si-i aminteste: "Si pe urma, cauta pe cel ce a pus in mormant pe parintele tau".
Birnova, in acest timp, se gandea: "Caile prietenului meu sunt incurcate. Tomsa va face dreptate
Soimarestilor. Pe Magda el se gandeste s-o rapeasca pentru dragostea lui. Iar pe Orheianu, daca-i va sta
in cale, il va calca in picioare".
7
cu casapul Iancu Tiganu.
Simeon Birnova exclama: "Isi incepe Tomsa domnia, s-are sa curga sange boieresc; asta nu-i bine!"
8
Capitolul 18 - Calea intamplarii
Cei trei prieteni au avut parte de un "chef la toarta, cum zic moldovenii, la castelul lui Pan Zubovski".
Catre miezul noptii, acesta le impartasi durerea sa: "nimenea, zicea el, in acele vremi de decadenta, nu
mai pricepea gustul pentru adevaratele si marile vanatori care au desfatat pe stromosi" ba si problema
eroilor din Polonia, care "se stingeau subt ochii lui".
Discutand despre politica si despre "alesele obraze ce insoteau pe Elisabeta Movilovna" pan Nikolai
Zubovski pomeneste si numele boierului Stroie Orheianu pe care-l cunoscute "acu doua ierni la Varsovia
si ne-am inteles de minune". Insa cu totii auzisera de fata boierului Orheianu, cea care "a spariet pe toti
nobilii Republicii" si de care s-ar fi amorezat si pan Nikolai "dac-as fi avut numai cu zece ani mai putin
decat am!"
In acele momente, Soimaru ar fi vrut sa intrebe pe pan Zubosvki daca Magda avea sa vina si ea la
petrecerea din Ianev.
Pan Zubovski isi intreba noii prieteni daca aveau sa-l insoteasca la petrecerea de la Ianev. Asa de tare se
atasase de ei, incat nici nu concepea sa nu mearga impreuna.
Soimaru si Birnova acceptara invitatia lui pan Nikolai.
In odaita lor, Tudor Soimaru il intreba pe bunul sau prieten, Birnova, daca ceea ce traieste este adevarat
si nu viseaza. Birnova il sfatuieste: "Fii cu inima tare, asteapta si culca-te, ca sa fii hodinit mani ... Cine
estie! poate trebuie sa rapim pe fata!". Soimaru cazu pe ganduri si spuse: 'Cum va da Dumnezeu!".
9
Capitolul 20 - Visurile lui pan Coribut
Vornicul Nistor Ureche insotit de boierul Stroie Orheianu se infatiseaza la doamna Irimiei.
Boierul Orheianu ii spuse ca "intr-o imprejurare oarecare, dupa lupta cu vicleanul Tomsa si cu paganii am
vazut pe acel ostean in tovarasia lui Cantemir".
Vornicul Ureche intari cele spuse de boierul Orheianu: "socotesc ca spionul a venit cu rost intre noi".
Doamna Elisabeta ii arunca o privire fiului ei, Alexandrel; se temea pentru viata lui. Coribut, viitorul
ginere, o asigura ca: "il voi cerceta eu singur".
Simeon Birnova parasi palatul in graba si "cata sa ma pun la adapost si sa vad ce-i de facut".
Haiducii lesesti il tineau "strans tinut ca o fiara primejdioasa" pe Tudor Soimaru. Tudor il vazu pe Ilun,
tatarul lui Cantemir si inteles ca "el deci trebuia sa lupte in darjire, sa iasa deasupra".
Petrecerea de la palat nu se mai prelungi mult. Pan Vladimir Coribut le spuse celor prezenti "de mani sa
adunam osti si sa zdrobim pe dusman", apoi se retrase in camera sa, cu gandul la spion: "Voi pune la
cazna pe spion mani dimineata. Iar mani, ziua toata, am destula vreme sa-l spanzur".
Coribut citea din satirele lui Decimus-Iulius Iuvenalis, cand un slujitor il informa ca vin tatarii.
Birnova calarea alaturi de Soimaru. Ilun tatarul intrase cu slujitorii care-l duceau la inchisoare pe Soimaru
iar Birnova, impreuna cu Lie si cu Ispas, dadusera alarma ca vin tatarii!
10
Capitolul 22 - Umbra Ionascului
In toamna aceea, mosul Mihu si nepotul sau au strabatut toate hotarele razasiei de odinioara.
Tudor Soimaru lua o hotarare: "dragostea lui ii parea o ratacire - si hotararea era sa cladeasca iar casa
risipita si sa ridice din paragina livada lui Ionascu".
Acum "durerea tuturora incepea sa fie si durerea lui".
In cea dintai zi de ninsoare, in postul Craciunului, Mos Mihu ii istorisi lui Tudor "cum a pierit parintele tau
pentru dreptul nostru". Se dezlantuise scandalul dintre razasi si boierul Orheianu pentru ca "tabunul
nostru de cai a fost gasit intr-o buna dimineata pascand langa curtea Orheianului" si toti pazitorii lui de
vite "s-au ridicat cu ciomegele, au batut caii si i-au inchis in ocoale". Boierul a trimis carte de Domnie si
au existat marturii mincinoase ale slugilor Orheianului cum ca razasii de ani de zile pasteau vitele pe
hotarul Murgenilor. Iar domnitorul Aron Voda hotarase ca razasii erau buni de plata. Ionascu, ostean in
armata lui Ioan Voda cel Cumplit, i-a chemat pe razesii lui la biserica si i-a indemnat pe toti sa lupte
pentru pamantul lor: "Fratilor! mai bine sa ne-acopere tarana mormantului, decat sa ne plecam". Si au
jurat toti in biserica pe sfanta evanghelie, "s-au batut matanii inaintea lui Dumnezeu". Au mers apoi la
domn sa ceara dreptate; domnul le-a spus ca atunci cand vine la el o pricina intre un razas si un boier de-
al sau, boierului i se da dreptate.
In primavara, razasii au "tras o brazda pe unde era hotarul nostru cel vechi". Mai multe sate s-au rasculat
atunci, iar Voda Aron a venit sa faca randuiala: dreptatea a fost de partea boierului Orheianu. Auzind
aceasta, Ionascu ii spuse domnitorului: "Marite Doamne! pentru aceasta dreptate, Dumnezeu din cer iti
va plati!".
Pentru indrazneala lui, Ionascu este lovit cu "buzduganul persienesc in chip de diavol cu coarne ascutite"
de catre boierul Orheianu. "L-a trasnit in frunte de trei ori de l-a insangerat si iar l-a impuns cu coarnele
ascutite in luminile ochilor, si iar l-a batut cu maciuca in moalele capului".
Astfel a murit tatal lui Tudor Soimaru pentru dreptate.
Cu imaginea "iesind ca dintr-un mormant razasul care-i era tata, sangerat la frunte si cu ochii inchisi",
Soimaru planse incet pentru nedreptatea neamului sau.
11
Tudor Soimaru care iesira inainte sa-i lamureasca pe cei prezenti.
Vornicului Iosif Murgoceanu, aceasta pricina nu-i era necunoscuta: "caci razasii de pe Raut au mai pornit
judecata si au mai venit cu jalobe, dar totdeauna erau alungati ... Este adevarat ce spun ei".
Domnitorul Tomsa era hotarat sa le faca dreptate. Se cercetara hartiile razasilor iar Sfatul Domnesc lua
hotararea de dreptate a razasilor din neamul lui Soimaru. Aceasta hartie era semnata de domnitorul
Voda Tomsa si "se arata lamurit ca se intoarce razasimii tot pamantul, pana dincolo de Murgeni, cu tot cu
curtea boierului, care, desi a fost cladita cu cheltuiala lui, pe vremea lui Aron Voda, tot razasilor se
cuvine".
Mos Mihu, multumit de dreptatea ce i se facuse, ingenunche si saruta mana lui Stefan-Voda Tomsa.
12
Cum intr-o saptamana boierii nu aveau cum sa adune oaste, boierul Birnova nadajduia ca aveau sa le
vina de hac. Auzind acestea, Tudor Soimaru spuse: "mani in zori pornim la Iasi cu toata calarimea noastra
orheiana". Mos Mihu se duse sa dea de veste.
La biserica, auzind clopotul sunand de primejdie se straqnsese "razasimea sosind de pretutindeni".
Soimaru lua cuvantul spunand ca "E-n primejdie Domnitorul nostru, care ne-a facut dreptate si ne-a
intors mosia batranilor". Razasii auzind acestea, strigau cu indarjire: "Mergem! Mergem! ... Du-ne la
Iasi".
Soimaru chema pe toti la lupta: "Sa se stie: daca se duce Stefan-Voda e primejdie" si trebuia ca "Tot
Orheiul si Soroca sa-si puie capetele pentru el".
13
Birnova ii aduce vesti bune lui Voda Tomsa: capitanul Soimaru se afla, c-o mie sapte sute de oameni, sub
dealul de la Rapedea.
Voda Tomsa primi cu bucurie vestile si de abia astepta zorile: "Ah! Vreau sa-i vad zvarcolindu-se la
picioarele mele".
14
asigurat-o pe doamna Elisabeta de ajutorul lui "porunceste, si noi ne vom da cel din urma ban de nafura
ca sa platim osteni buni!"
Doamna Elisabeta, Mihail, Samoil Corecki si sfetnicul Nistor Ureche isi fac planul de atac.
Magda Orheianului il intreaba pe boierul Vascan Furtuna daca era adevarat ca "A avut Tomsa intr-adevar
atata oaste? Eu am inteles ca i-au fost de mare ajutorinta razasii de la Orhei".
Boierul Furtuna ii raspunse ca "e prea adevarat", iar capitanul lor a fost Tudor Soimaru fara de care "noi
rapuneam pe Tomsa".
Intrebata de sotul ei la ce se gandeste, Magda il intreaba daca "vei ajuta pe Doamna noastra si vom
merge si noi la Moldova".
Pan Anton Ludno o linisti pe sotia sa: "Pot merge si pan la scaunul Sultanului!"
15
Orhei si Soroca si Cantemir bei cu tatarii pe care ii putuse ridica.
O vreme, soimarenii nu avusesera nicio veste despre soarta razesilor desi "aveau nadejde ca Dumnezeu
va fi cu dreptatea lor" si participau la slujba facuta in fiecare seara de preotul Stefan.
Parcalabul de la Hotin vanduse pe Domn, iar razasii "veneau imputinati, erau mohorati si vesteau
caderea Tomsei".
Tudor Soimaru se intoarse acasa, impuscat in mana, spunandu-i lui mos Mihu ca "ma gandesc la ce ne
asteapta - si parca vad negru inaintea ochilor". Mos Mihu il linisti: "norocul armelor e schimbator: se
poate sa se intoarca Voda Tomsa asupra dusmanului cu putere proaspata si sa-l rapuie ... Ii va trimite
ajutor Imparatia".
Anita ii aduse ceva de mancare lui Tudor; vazandu-l ranit, Anita "se ingalbeni".
Tudor ii spuse: "nu te sparia Anita, ca nu mor din asta..." si le povesteste Anitei si lui mos Mihu cum a fost
lupta:
Desi aveau armata mai multa "siimenii si darabanii au facut indarat pana la rapa Tautestilor, au lepadat
armele si s-au dat supusi".
Pe Voda Tomsa il escortasera pana-n drumul Vasluiului, "m-a privit lung in lacrimi, si-a plecat capul in
piept si s-a asezat pe ghizdalele unei fantani. Sta asa, prapadit si nu spunea nimica..."
Cantemir si armata sa "mani se vor intoarce si vor fi ei mai tari, s-atunci, pradand si arzand la dusman, tot
ei se vor gasi in castig..."
Birnova, Cantemir si Soimaru incercau sa-l incurajeze pe Tomsa Voda, care spera ca Imparatia sa-i trimita
ajutor.
Dupa ce avea sa se odihneasca 10 zile, pana cand "mana iar mi-a fi tare", Soimaru avea sa-si ia oamenii si
sa porneasca in cautarea Domnului.
Tudor il linisti pe mos Mihu, sfatuindu-l sa mearga sa se odihneasca: "Doftor bun sint si eu, si-am si pe
Lie, in odata de peste tinda!"
Anita il ruga s-l lase sa-l vegheze; stia ca are sa vina suparat de la lupta: "te-am vazut asta-noapte in vis, si
erai invesmantat in negru, fara cal si fara arme" si-i marturiseste cat ii era de drag.
Soimaru "o trase la piept si o saruta; si se simti induiosat cum nu fusese nicicand in furtunoasa lui viata".
16
pe rai si sa ne fii noua parinte bun!". Durerea lui Stroie era ca vechea domnie "ne-a rapit averile, ne-a
impartit mosiile, s-am ramas calici in tara straina, Maria ta".
Vornicul Nistor lua cuvantul: "se cade sa se intoarca boierilor tot ceea ce am pierdut" si "sa fie iertata si
miluita si prostimea; caci si ea are loc sub soare!"
Domnul Alexandrel ii linisti pe toti: "vom imparti dreptate tuturor .... sa aducem in tara noastra iarasi
marirea cea de demult!"
Apoi, boierul Stroie ii vorbi ginerelui sau, despre supararea sa cea mare: mosia de la Murgeni data
"obraznicilor razasi de la Soimaresti" - "la acest pamant am tinut eu, pentru ca a fost averea mea ...
Celelalte mosii pe langa asta sint niste pustietati".
Auzind acestea, pan Ludno spuse: "dar de vreme ce spui ca ai bunuri, se cade sa le aparam si sa le
castigam indarat", asteptand-o pe Magda sa soseasca pentru a merge cu mazurii lui "sa facem randuiala
unde spui si cum spui".
17
prietin al tatalui meu".
Magda ii spuse lui Soimaru ca aceasta era a treia lor intalnire si ca stie ca "esti amarat si suparat pe
mine". Ii marturiseste ca si ea l-a iubit dar "cararile noastre au trebuit sa se desparteasca".
Tot acum, Magda ii spuse ca aflase de la boierul Orheianu ca a "hotarat lucrurile grele impotriva
razasilor" si chiar voia sa-i trimita maine in zori urmatorul mesaj: "fugi, ca ti-i amenintata viata".
Soimaru, infuriat de acest cuvant, ii raspunse "n-a fost nimic intre noi decat blastamnul" si ca "nu-i nimic
intre mine si tatal tau decat sangele"
Spunand acestea, Soimaru si Lie plecara in graba.
Pan Ludno o intreba pe Magda "ce vorbe i-ai spus sufletul meu? De ce-a plecat, parca n-ar fi in toate
mintile?" insa sotia sa, tulburata, ii raspunse doar ca " i-a dat o veste insemnata".
18
Luni la amiaza, curtea era asemanatoare cu pamantul si, in prezenta celorlalti soimaresti, Tudor privea
cum plugurile treceau fara incetare "inegrind si asemanand incet batatura unde salasluise stapanirea
Orheianului"
Glosar
Ienicer - soldat din corpul de elita al vechii infanterii turcesti;
Limba - prizonier de razboi folosit ca informator asupra armatei inamice;
Arcan - lat pentru prindere cu forta;
Aga - ofiter (comandant) din armata otomana;
Leah- polonez;
Aspida - sarpe veninos;
Cerbice - ceafa, grumaz;
Cocon - fin, fecior;
Bei - print oriental;
A naimi - a tocmi cu plata;
Tusinat - tuns scurt;
Saneata; sineata - pusca primitiva cu cremene;
Greaban - parte a corpului unui cal situata intre gat si spinare;
A (se) ogoi - a(se) linisti; a (se) potoli;
Smead - cu fata negricioasa si palida;
Gugiuman - caciula de samur purtata de domnitori sau de boieri ca semn al demnitatii lor;
Contas - manta lunga, imblanita;
19
Chervan - car mare de transportat marfuri sau persoane;
Voloc - plasa lunga de pescuit in apele mari, prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, care
permite sa fie trasa prin apa;
Bejenie - fuga in masa a populatiei din cauza unei invazii straine;
Plean - prada de razboi;
Dragoman - traducator, talmaci;
Ciorbagiu - ofiter de ieniceri;
Ortale - regiment in armata turceasca;
Terfeloage - registre vechi;
Calpac - caciula mare de piele neagra, tivita cu blana, purtata de domni si de boierii mari;
Sanete - prastii primitive cu cremene;
Darab - bucata;
Chivar - chipiu inalt;
Cherchesca - haina militara, incheiata pana la gat;
Brandemburg - snur sau gaitan care se coase in randuri paralele, ca podoaba, pe anumite haine, in
dreptul butonierelor;
A spircui - a rupe in bucati, a sfasia, a cioparti;
Daraban, dorobant - soldat din infanterie;
Hatman - boierul insarcinat cu comanda ostirii;
Postelnic - mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea in grija camera de dormit a domnului si
organiza audientele la domn;
Stolnic - mare boier, dregator care purta grija mesei domnesti;
Casap - calau, gide
Ceaus - grad militar, comandant al unei cete de slujitori;
Coltuc - pernita;
Mesi - incaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata peste ciorapi;
Hoge - preot musulman;
Mied - bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea mierii de albine in apa; hidromel;
Serai - palat oriental;
Raiter - paznic de noapte;
Mirzac - nobil tatar care de obicei conduce o ceata ostaseasca;
Diac - scriitor la cancelaria domneasca;
Ocina - bucata de pamant mostenita, mostenire;
Sleah, sleau - drum de atara batatorit;
Vaiuga - vale mica, ingusta si putin adanca;
Cohalm - camp, ogor;
Uium - cantitate de faina sau graunte retinuta (la moara) drept plata in natura pentur treierat sau
macinat;
Celar - camara cu alimente;
Rimnic - helesteu;
Laita - lavita;
Haidan - om zdravan;
20
Spanga - baioneta;
Oblinc - partea de dinainte a seii, mai ridicata si incovoiata;
Cucura - tolba;
Alicneala; lihneala - sfarseala;
Mlada - desis; lastaris;
Sacalus - tun mic;
Rovina - rapa;
Crita - otel;
Veleat - timp; termen;
Porumb - de culoare cenusie;
Girlici - incapere stramta la intrarea intr-o pivnita;
Tigla - vergea de metal, ascutita la un capat, in care se infingea carnea pentru a o frige; frigare;
Ciresar - luna iunie in popor;
Mai - unealta de lemn care serveste la batut sau nivelat;
Siac - postav aspru de culoare inchisa;
Ilic - pieptar fara maneci;
Vataman - conducator al obstii intr-un sat liber;
Diata - testament;
Hatiserif - decret sau ordin emis de cancelaria Portii Otomane;
A obloci - a afla, a prinde de veste;
Jaloba; jalba - plangere, reclamatie facuta in scris;
Olat - tinut; provincie;
Paic - soldat din garda personala a sultanului sau a domnilor tarilor romane;
Tabarit - poposit, asezat cu tabara;
Mahalagiu - barbat care locuieste intr-un cartier marginas;
Meterhanea - muzica turceasca in care predominau tobele;
Zaplaz - gard, uluca;
Cuca - caciula inalta, uneori impodobita cu pene (de strut), purtata la ceremonii de domnii romani;
Cabanita - manta bogat impodobita purtata de domni sau de boieri la solemnitati;
Psalt - cantaret de strana in biserica; dascal, cantor;
Axion - imn de slava;
Nebedernita; nabedernita - bucata de tesatura brodata cu fir, pe care este reprezentata scena Invierii,
purtata la ceremonii de unii preoti sau arhierei;
Diacon - membru al clerului aflat pe prima treapta a ierarhiei preotesti crestine;
De iznoava - din nou;
Spatarie - sala in palatul domnesc unde aveau loc ceremonii si unde era asezat tronul;
Spanga - baioneta;
Vladica - stapanitor, domn, om cu carte;
Chilota; pilota - plapuma;
Ordie - oaste tatara sau turceasca;
Podvada - obligatie la care erau supusi taranii in folosul domniei;
Misel - sarac, nevoias;
21
A zbici - a usca, a zvanta;
Finar, fanar - felinar;
Drotat -ondulat;
Horbota - dantela;
Dolman - haina barbateasca captusita cu blana;
Polog - tesatura fina folosita ca draperie, perdea;
Imas - pasune, izlaz;
Brumarel- numele popular al lunii septembrie;
Chimir - brau de piele cu ornamente;
Turetca - caramb (la cizme)
Ceair - loc de pasune;
Semincer - arbore dintr-o padure, lasat pentru samanta;
Hrapire - lacomie de avere;
Hazna - vistierie;
Cisla - efectuarea unei cote-parte de munca impusa de vistierie;
A jacui - a jefui, a jecmani;
Criscare - scrasnire din dinti de ciuda, de manie;
Birar - strangator de biruri;
Dabilar - strangator de biruri;
Podvodar - persoana care supraveghea o podvada;
Haidau - pazitor de vite;
Gloaba - amenda aplicata pentru savarsirea de delicte sau crime;
Ceapraz - ciucure;
Siimen - soldat din corpul de ostasi mercenari pedestri din tarile romane;
Mazil - mic boier sau descendent de mic boier (fara functie), inalt demnitar scos din functie;
Spatar - demnitar la curtea domneasca, care purta la festivitati sabia si buzduganul domnului;
Medelnicer - titlu dat boierului care turna domnului apa ca sa se spele pe maini, punea sarea si servea
bucatele;
Cislegi - interval de timp intre doua posturi, in care crestinii ortodocsi mananca de dulce;
Steag - ceata mica de oameni inarmati;
Judet - judecata;
A raslui - a rapi, a lua (prin abuz sau prin violenta);
A hultui - a altoi;
Cheutoare - loc unde se impreuna birnele la coltul casei;
Spulberatic- usuratic, nestaornic;
Logofat - mare dregator, membru al sfatului domnesc;
Hatman - conducator de osti;
Vistiernic - mare dregator care avea ca sarcina administrarea financiara a tarii si a vistieriei statului;
In leafa - la oaste;
Bunt - conjuratie, rascoala;
A da sfara - a raspandi o veste, a da zvon;
A (se) haini - a pribegi;
22
Doba - toba;
Burca - bunca, blana mare facuta din piei de oaie;
Antal - butoi mare de stajar;
Bulzis - gramada;
A globi - a prada, a jefui;
Nafura; anafura - bucatele de paine care se impart credinciosilor la sfarsitul liturghiei;
Raia - teritoriu ocupat si administrat direct de autoritatile turcesti;
Mustru - exercitiu militar, instructie;
Comind - banii pastrati de oameni pentur inmormantare si pentru praznic;
Batir - cu toate ca, desi;
Staroste - persoana care conduce un tinut la marginea tarii;
A sloveni - a silabisi;
Vintrea - panza de corabie;
Bulz - bulgare;
Tatarca - specie de dovleac, golit de miez, intrebuintat ca felinar;
Ir - alifie;
Haraci - tribut anual platit sultanului;
Clampa - clanta;
Coltun - ciorap;
Sipot - izvor;
Budai - trunchi scobit;
Poclada - tesatura de casa mitoasa, folosita ca asternut;
A firitisi - a felicita;
Chervan - car mare de transportat persoane;
Carita - trasura mica, cupeu;
Rates - han asezat la o sosea principala;
Pofala - lauda, trufie;
Osmanliu - turc;
A lua cu hapca - a lua cu forta;
Ghizunie - vizuina;
Cormana - parte a plugului care preia brazda taiata de brazdar, o ridica si o rastoarna.
23