Sunteți pe pagina 1din 50

Jocuri de Socializare Esenţiale pentru Copii

1. Leapşa

 Numar jucători: minim 2


 Vârsta: + 4 ani

Cum se joacă Leapşa:


Se alege un jucător. Pentru a face asta puteţi folosi o numărătoare distractivă.
Cel ales îi aleargă pe ceilaţi. Dacă îl atinge pe un alt jucător, atunci acesta din
urmă devine leapşă şi trebuie să îi alerge pe ceilalţi pentru a-i atinge şi a nu mai
fi leapşă.

2. Şotron

 Numar jucători: minim 1


 Vârsta: + 4 ani

Cum se joacă Şotron:

1. Se deseneaza şotronul cu cretă pe asfalt. Vezi desenul alăturat. Se


poate merge pănă la orice număr, nu neaparat până la 10.

2. Se alege ordinea în care jucătorii vor intra în joc. Pentru a face asta puteţi
folosi o numărătoare distractivă.
3. Jucătorul stă la START şi încearcă să arunce o pietricică în căsuţa 1 (poate fi
monedă sau orice obiect). Dacă pietricica a căzut pe linie, aruncare se repetă.
Dacă reuşeşte, atunci jucătorul sare într-un picior în casuţa 1, ia pietricica şi se
întoarce, tot într-un picior, la start şi trece la punctul 4. El nu are voie să atingă
linia şotronului sau să iasă în afara lui, nu are voie să sară în 2 picioare. Dacă nu
reuşeşte să arunce pietricica în căsuţa 1, atunci vine rândul următorului jucător
să încerce acelaşi lucru.
4. La fel, jucătorul stă la START şi încearcă să arunce o pietricică în căsuţa 2.
Dacă reuşeşte, atunci sare într-un picior în căsuţa 1, după care în căsuţa 2, de
unde ia pietricica şi se întoarce, tot într-un picior, la start şi trece la punctul 4.
Dacă nu reuşeşte să arunce pietricica în căsuţa 2, atunci vine rândul următorului
jucător să încerce să arunce pietricica în căsuţa la care a rămas.
5. Jocul continuă în acelaşi fel până jucătorii parcurg tot traseul, de la 1 la 10 şi
înapoi de la 10 la 1.
Câştigă jucătorul care parcurge primul tot traseul.

3. Baba Oarba

 Numar jucători: minim 3


 Vârsta: + 3 ani

Cum se joacă Baba Oarba:


a. Se alege unul dintre jucători. Pentru a face asta puteţi folosi o numărătoare
distractivă. Jucătorul este legat la ochi cu o eşarfă prin care nu poate
vedea. Ceilalţi jucători stau în cerc în jurul lui. Cel legat la ochi este învârtit un
pic după care prinde unul dintre jucătorii din jurul lui şi încearcă să ghicească
cine este. Cel prins este baba oarba dacă cel legat la ochi ghiceşte cine este.
b. Se alege unul dintre jucători. Pentru a face asta puteţi folosi o numărătoare
distractivă. Jucătorul este legat la ochi cu o eşarfă prin care nu poate
vedea. Ceilalţi jucători stau într-un spaţiu bine desemnat. Cel legat la ochi este
învârtit un pic după care se deplasează şi încearcă să prindă unul dintre ceilalţi
jucători. Eventual să ghicească cine este. Cel prins este baba oarba dacă cel
legat la ochi ghiceşte cine este.

4. De-a v-ați ascunselea

 Vârsta: + 0 ani
 Numar jucători: minim 2

Cum se joaca? Este un joc care se poate juca la orice varsta. Jucatorii se ascund
in casa mai putin unul dintre acestia care „se pune”, adica sta cu fata la perete si
numara lent pana la 10 si la final spune „Cine nu e gata, il iau cu lopata”, dupa
care pleaca in cautarea celorlalti. Primul pe care il gaseste „se va pune” in runda
urmatoare si ii va cauta pe ceilalti.
Chiar si cu bebelusul tau poti incerca sa joci o adaptare amuzanta a jocului care
ii va placea nespus. Stand fata in fata cu copilul acopera-ti fata cu mainile
cateva secunde dupa arata-ti din nou fata si bucura-te de reactia celui mic.

5. Sticluţa cu Otravă

 vârsta: +6 ani
 minim 3 jucători
Cum se joacă Sticluţa cu Otravă:
Jocul începe prin alegerea jucătorului care va jucă rolul “sticlutei”. Pentru a-l
alege puteți folosi o numărătoare distractivă în versuri.
Cel ales este “sticluţa” și stă cu mâinile întinse. Ceilalți jucători îl prind de câte
un deget după care el spune “Sticluţa cu suc/apă/oțet/ulei”, sau cu oricare alt
lichid sau obiect. Atunci când se hotărăște să spună “Sticluţa cu otravă” jucătorii
trebuie să fugă în așa fel încât să nu fie prinși sau atinși. Cine este prins sau
atins iese din joc. Mai există și varianta în care el devine “sticluţa”.

Ghiceşte personajul

Pe rând, fiecărui copil i se lipește de frunte o hârtie pe care este scris numele
unui personaj de desene animate sau film, în funcție de preferințele copiilor.
Acesta trebuie să ghicească personajul punând diverse întrebări prietenilor la
care aceștia însă pot să răspundă doar cu DA sau NU. Variantă: se pot pune pe
frunte și cărți de joc cu imagini de animale, păsări, etc.
Cuvinte ascunse + 7-8 ani
Un copil scrie un cuvânt sau mai multe pe o coală A4, apoi îndoaie foaia că să
nu se vadă ce a scris și o da copilului următor care va scrie în continuare alte
cuvinte.
Se poate juca după o temă anume, ex: jocuri de calculator, desene animate sau
alte teme. După ce termină toți copiii de scris se desface foaia și un copil va citi
ce a rezultat. Dacă sunt puțini copii foaia poate trece de 2 ori pe la fiecare
participant. Uneori ies lucruri fără sens, dar uneori dacă există intenția de a face
ceva coerent, jocul poate deveni foarte amuzant.

Intrecere in sac

Se fac două echipe de copii. Câte un copil din fiecare echipă va sări având
picioarele în sac până va ajunge la un punct de sosire și înapoi, pentru a preda
ștafeta altui copil din echipa sa. Echipa care termină prima iese câștigatoare.

Echilibristica

Descoperă cine este cel mai bun echiibrist!


Pe rând, fiecare copil trebuie să meargă pe o distanță de 10-15 m cu o carte pe
cap și un pahar plin cu apă în mână stângă. Nu are voie să se ajute de mâna
dreaptă. În funcție de vârstele copiilor jocul se complică, dificultatea lui crește:
trebuie să ducă ceva și în mâna dreaptă sau să împingă o minge cu piciorul.
Câștigă cine parcurge distanța fără să scape ceva și fără să verse apa. Sau dacă
spațiul permite, pot face toți copiii în același timp și cine ajunge primul fără să
scape ceva pe jos, este câștigătorul.

Gaseşte-ţi locul!
Copiii se așează în cerc pe scaune, în așa fel încât să nu mai rămână scaune
libere. Un copil rămâne în centru (deci nu are loc) și încearcă să-și găsească un
scaun liber. Pentru acest lucru va invita pe cei care sunt așezați să facă schimb
de locuri, dar nu pe toți odată.
Exemplu: Copilul din cerc va spune: toți cei care au ochii căprui se ridică și fac
schimb de locuri. În timp ce copiii cu ochii căprui așezați pe scaune se vor
ridica pentru a face schimb de locuri, copilul fără loc va alerga repede să ocupe
un loc, cel mai apropiat de el. Astfel unul dintre copiii cu ochii căprui care s-a
ridicat de pe scaun își va pierde locul și va rămâne în picioare. El va găsi altă
similitudine între copiii prezenți, de exemplu: toți care au pantofi negri / blugi /
sau cine are cercei / cine are ceva la gât, etc.
Este amuzant să se rotească participanții la joc, dintre cei care au loc să rămână
fără loc. Se joacă până la saturație. Nu este un joc cu miză, dar este foarte
amuzant, necesită perspicacitate să îți găsești un scaun liber!

O alta variantă este Dansează şi ocupă un scaun!


Se pun în cerc scaunele și trebuie să fie un loc mai puțin față de numărul de
copii. De data aceasta se pune muzică și toți copiii dansează pe lângă scaunele
așezate în cerc. Când muzica se oprește fiecare copil trebuie să ocupe un scaun.
Copilul rămas în picioare va ieși din joc și se va scoate un scaun, pentru ca jocul
să continue cu copiii rămăși. Jocul se termină când rămân 2 copii și un scaun.

Întrecere cu roaba
Este potrivit pentru copii peste 5 ani, ca să poată susține roaba.
Copiii se impart în 2 echipe egale ca vârstă și număr. Se stabilește o linie de
start și una de sosire și se face întrecere între cele 2 echipe: câte 2 copii de la
fiecare echipă fac roaba și aleargă de la linia de pornire până la linia de sosire.
Echipa care termină mai repede câștigă. Sau dacă sunt puțini copii, se poate
cronometra cursa pentru a determina câștigătorul.

Sfoara
Acest joc se pretează mai mult afară, dar se poate juca și înăuntru dacă este
spațiu suficient. Se fac 2 echipe cu număr egal de copii, se trasează o linie care
desparte cele 2 echipe. Fiecare echipă va sta la un capăt al sforii și când se dă
startul fiecare echipă trage de sfoară pentru a aduce echipă adversă pe teritoriul
său. Câștigă echipa care îi aduce pe ceilalți copii în teritoriul său.

Vânătoarea de comori
Jocul poate fi organizat afară, în curte, în pădure sau în interior. ”Comorile” pot
fi mici obiecte, jucării sau decorațiuni pe care le primesc copiii (pe echipe) care
reuşesc să le descopere. Comorile sunt ascunse în diferite locuri, iar copiii le
caută cu ajutorul unor hărți care indică locul comorii. Se întroduc în joc și
diverse simboluri pentru indicii pentru a fi jocul mai palpitant. De exemplu: la
primul indiciu de pe hartă vor găsi un bilețel pe care va scrie o ghicitoare: după
ce ghicesc ce este, copiii vor putea găsi locul celui de-al 2-lea bilețel care-i va
ghida către bilețelul nr. 3 și tot așa până ajung la comoară.
Copiii sunt împărțiți în 2 sau mai multe echipe, iese câștigatoare echipa care
găsește prima comoara. Premiul poate fi o jucărie ascunsă sau orice vi se pare
interesant.

Telefonul fără fir


Se joacă în minim 4 copii, care se așează unul lângă altul iar primul copil îi
spune un cuvânt la ureche celui de-al doilea. Acesta șoptește cuvântul
următorului copil de lângă el așa cum l-a înțeles și tot așa până la ultimul copil.
Regula este că niciun copil nu va spune cuvântul de 2 ori. La final, ultimul copil
spune ce a înțeles iar primul copil spune cuvântul inițial. Pe rând, fiecare copil
va fi primul pentru a iniția jocul și a spune el cuvântul care va fi transmis la un
copil la altul.
Distracția constă în faptul că ceilalți copii nu reușesc să înțeleagă cuvântul,
transmit mai departe ce înțeleg iar rezultatul final poate fi foarte diferit şi
amuzant faţă de start.

Mişcări in oglinda
Jocul este preferat de copiii mai micuţi, de 4-7 ani. Un copil stă în fața celorlalți
și face tot felul de mișcări amuzante sau se strâmbă în diverse feluri iar ceilalți
trebuie să îl imite. Jocul nu are miză, însă distracția e garantată prin strâmbături
.

9. Vanatoarea de comori
Joccul se poate juca cu monede, nasturi sau orice alte obiecte mici si identice.
Cum ideal ar fi sa folosim obiecte ceva mai curate, putem folosi o mana plina de
nasturi din trusa de art&craft.
Cum se joaca? Ascunde intr-o camera nasturii in locurile cele mai traznite dupa
care invita copiii sa le gaseasca. Stabileste un timp alopcat jocului, da-le
copiilor cate un pahar de plastic pentru a putea duce nasturii si cine gaseste cei
mai multi castiga!
Numar jucatori: minim 2 copii

8. Telefonul fara fir

este unul dintre cele mai amuzante jocuri pentru copii de 5 ani. Cu cat il joaca
mai multi copii cu atat jocul este mai distractiv.
Cum se joaca? Copiii stau in sir unul langa celalalt si. Primul ii sopteste
REPEDE la ureche urmatorului copil un cuvant, pe care nu are voie sa il repete.
Acesta sopteste in acelasi mod mai departe cuvantul (sau ce a inteles)
urmatorului copil si asa mai departe. Ultimul jucator trebuie sa spuna cu voce
tare ce cuvant a inteles. Cateodata cuvatul de la final seamana atat de putin cu
cel spus inital si de aceea copiii se pot amuza copios.
Numar jucatori: minim 4 copii

7. Ghiceste numarul
Jocul poate fi jucat de catre copiii care au invatat sa numere.
Cum se joaca? In functie de varsta si de numarul pana la care copilul stie sa
numere, stabiliti un numar maxim. De exemplu pana la 10 sau 20, sau chiar 100
sau 1000 pentru copiii ceva mai mari. Primul jucator spune spre exemplu “Ma
gandesc la un numar intre 0 si 10”. Urmatorul incerca sa ghiceasca numarul si
daca nu ghiceste primul ii da indicii de genul “mai mare” sau “mai mic”, pana
numarul este ghicit si primul spune: AI GHICIT!
Numar jucatori: minim 2 copii
6. Ghiceste animalul
Primul jucator se gandeste la un animal iar ceilalti au la dispozitie un numar de
intrebari convenit in prealabil (5-10-20 si in functie de varsta copiilor) pentru a
afla despre ce animal este vorba. Se pot da doar raspunsuri cu DA sau NU.
Exemple de intrebari: “Traieste in apa?”, “Are aripi?”, “Are ţepi?”, “Are gatul
lung?”.
Numar jucatori: minim 2 copii.

5. Ce se ascunde acolo?
Pentru a juca acest joc pentru copii de 5 ani alege cateva lucruri din casa (cum
ar fi castronele, cescute, lingurite, diverse jucarioare etc.) ai arata-i-le copilului.
Alegeti impreuna 3-4 obiecte cu care va veti juca. Intinde-le apoi pe un covoras
sau pe o masuta.
Cum se joaca? Roaga-l pe copil sa inchida ochii, in timp ce tu vei lua, rand, pe
rand, cate unul dintre aceste obiecte si le vei ascunde sub un servet mare sau sub
o fata de masa. Intreaba-l ce obiect, din cele pe care le-a vazut anterior, lipseste
dintr-un sir. Daca doresti ca micutul sa invete si mai multe lucruri noi,
selecteaza niste obiecte ce se incadreaza intr-o anumita categorie. De exemplu,
opreste-te la instrumentele muzicale: amburina, vioara, trompeta s.a. Este un joc
simplu, dar care va contribui la dezvoltarea memoriei si
atentiei. (Sursa: qbebe.ro)
Numar jucatori: 2 copii.

4. Gaseste perechea
Pentru acest joc vei avea nevoie de doua sau mai multe cofraje pentru oua si de
diferite jucarii sau obiecte din casa, cel putin cate 2 din aceeasi categorie (2
animalute, 2 nasturi, 2 litere/cifre, 2 monede, 2 masinute).
Cum se joaca? Intr-un cofrag vom pune 2,4 sau 6 obiecte diverse (in functie de
varsta copilului), in locuri separate. Ii vom arata copilului continutul cofragului,
dupa care il inchidem si vom aduce un altul gol. Misiunea sa va fi sa caute
obiecte identice sau asemanatoare cu cele vazute in primul cofrag si sa le puna
in cel de-al doilea, avand grija sa respecte ordinea din primul. (Sursa: qbebe.ro)
Numar jucatori: minim 2 copii.

3. Te-am batut!
Vei avea nevoie de 2 zaruri si pix si hartie pentru a tine scorul. Pentru a face
jocul mai complicat pentru varste mai mari se poate juca si cu 3 zaruri.
Cum se joaca? Fiecare jucator arunca cate un zar si cine il da pe cel mai mare
incepe jocul. Primul jucator arunca ambele zaruri si le aranjeaza in ordine in asa
fel incat sa formeze cel mai mare numar posibil. Exemplu: daca arunca un 2 si
un 6, va forma numarul 62. Se noteaza numarul si urmeaza randul urmatorului
jucator. La finalul rundei castiga cel care a format numarul cel mai mare.
Desemnati un castigator la fiecare runda. Pentru variatie puteti stabili ca va
castiga cel care va face numarul cei mai mic. (Sursa: activityvillage.co.uk)
Numar jucatori: minim 2 copii.
Prea mult timp stau copiii nostri in fata calculatorului si asta se intampla tot din
cauza noastra. Inca nu e prea tarziu sa-i invatam jocurile in aer liber, jocuri pe
care noi le indrageam si de care nu ne saturam niciodata.

“De-a v-ati ascunselea”, “Prinsea”, “Hotii si vardistii”, “Pac-pac” “Sotronul”


sunt jocuri simple, la indemana oricui si nici nu e nevoie de prea multi copii ca
se le joace.

Tara, tara vrem ostasi!

Pentru acest joc e nevoie de mai multi copii, cel putin 10-12. Ei se impart in
doua echipe si se aseaza fata in fata la distanta de 6 metri, sau in functie de
marimea terenului de joaca. Echipele se prind de maini si se tin cat mai strans.
Una dintre echipe striga “Tara, tara vrem ostasi!” iar cealalta echipa raspunde
“Pe cine?”. Cei care au strigat ca vor ostasi numesc numele unui copil din
echipa adversa. Cel ales trebuie sa fuga inspre echipa care il cheama si sa
incerce sa desfaca mainile dintre doi copii (sa rupa zidul de maini format de
acestia). Daca a reusit sa desfaca mainile, copilul alege un jucator din echipa
adversa si il duce la echipa sa. Daca nu a reusit sa desfaca mainile, acel copil
ramane in echipa adversa. Castiga acea echipa care are mai multi jucatori.

Ratele si vanatorii

Se joaca in 2 echipe – jucători de la 10 în sus sau cu cat mai multi cu atat mai
bine. Se joaca cu 2-3 mingi usoare. Copiii se impart in doua echipe.

O echipa se va distribui pe cele doua tuse laterale in timp ce a doua echipa va


sta in mijlocul terenului. Scopul jocului este de a elimina echipa aflata la
mijlocul terenului, intr-un anumit interval de timp, stabilit înainte, aşa ca echipa
de pe margini va trebui să elimine cat mai multi membri posibili din echipa din
mijloc. In momentul în care un jucator din mijloc va fi atins, va fi eliminat. In
cazul în care un jucator din mijloc reuseste sa prinda mingea din zbor, va avea o
viaţa care-l va salva în cazul in care va fi nimerit cu mingea de echipa
atacatoare. Cand a expirat timpul de joc se numara jucătorii de la echipa din
mijloc, ramasi în joc, dupa care echipele vor schimba rolurile.

Castiga echipa care a reusit sa elimine cat mai multi jucatori de la echipa
adversa.

Batistuta

Se joaca cu cel putin 4-5 copii. Copiii, mai putin unul, stau in cerc asezati pup,
cu ochii inchisi si in jurul lor copilul ales printr-o numaratoare se invarte cu o
batista in mana, cantand:
Am pierdut o batistuta/Ma bate mamica/Cine-o afla sa mi-o deie/Ca-i sarut
gurita/Batista-i parfumata/Se afla la o fata/La o fata frumoasa/Pe care o iubesc
Dupa ce a terminat de cantat lasa batista la spatele unui copil spunand “gata”.
Toti copiii isi deschid ochii, se vor uita in spate si la cel care e batista o ia de jos
si fuge dupa copilul care i-a lasat-o. Acesta trebuie sa fuga si el si sa incerce sa
se aseze in locul in care era celalalt copil, in grup.
Apoi jocul se ia de la inceput.
Mamaliga cu malai, cum te pun asa sa stai!
Copiii se tin de maini formand un cerc si se invartesc strigand acele cuvinte.
Cand au terminat de spus “mamaliga cu malai, cum te pun asa sa stai!” isi dau
drumul de la maini si trebuie sa ramana in pozitia in care se afla cat mai mult
timp. Acela care se misca iese din joc. Castiga cel care reuseste sa ramana astfel
cat mai mult timp. Farmecul acestui joc sunt tocmai pozitiile cat mai haioase si
greu de sustinut, alese de copii

Itele incalcite

Trebuie sa fie mai multi copii care se vor tine de maini formand un cerc. Vor
incerca sa se “incalceasca”, fara a da drumul mainilor. Sa se rasuceasca pe sub
maini, sa-si treaca picioarele peste bratele altora…. Unul dintre copii va ramane
in afara cercului cu spatele la acesta, pentru a nu vedea miscarile care le fac
colegii.
Cand itele sunt “gata” incurcate copilul ramas afara trebuie sa incerce ca refaca
cercul initial (intuind ordinea miscarilor) fara sa desfaca mainile celorlalti
jucatori.

Incetul cu incetul se fabrica otetul

Se joaca in grup de cel putin 3 copii. Unul din copii se aseaza cu fata la un
perete si cu spatele la ceilalti participanti si striga “Incetul cu incetul se fabrica
otetul” . Poate rosti asta cu diferite viteze. Ceilalti, fiind la o anumita distanta de
el, delimitata de o linie, incearca sa se apropie de el fara a fi vazuti, in timp ce
acesta rosteste acele cuvinte. Cand acel copil a terminat de strigat se intoarce cu
fata spre ceilalti copii. Cine e vazut ca s-a miscat e intors inapoi la linia de
plecare. Se continua pana unul dintre copii ajunge la cel care tine la perete si ii
ia locul. Astfel jocul se poate continua.

Imparate, imparate cati pasi imi dai?

Se joaca in grup de cel putin 3 copii. Unul din copii se aseaza pe un scaun, la o
distanta stabilita impreuna, cu fata spre ceilalti copii. Cei asezati in fata lui, pe
rand, vor rosti intrebare “Imparate, imparate cati pasi imi dai?” “Imparatul”
raspunde fiecaruia dupa plac. El poate sa dea:

pasi de furnica – pui piciorul in fata celuilalt,


mamaliga – o saritura invartindu-te,
pestele – o saritura in fata
uriasul – un pas de urias.
Imparatul le poate spune si sa faca pasi inapoi.

Coarda

Ai nevoie de o coarda ca sa sari . Incepi numaratoarea de la 1 care se sare


simplu, o data cu picioarele apropiate, apoi urmeaza saritura de 2 ori care se
face cu mainile incrucisate, 3 – sari cu picioarele incrucisate, 4- de doua ori pe
un picior, de doua ori pe celalalt picior, 5- sari o data cu mainile in pozitie
normala, apoi sari cu mainile incrucisate, din nou cu mainile in pozitie normala
si repeti pana ai sarit de cinci ori, 6- dai usor coarda pe sub varful picioarelor,
apoi pe sub calcai (practic nu sari, ci doar dai coarda pe sub picioare), 7- sari
intr-un picior, 8- sari in doua picioare, 9- sari o data cu dreptul, o data cu
stangul, 10- sari cum vrei tu.

Cand greseste un copil, adica s-a incurcat sau nu a tinut minte ritmul, trece alt
copil la sarit coarda.

Lupta cocosilor

Copiii sunt asezati pe doua linii, fata in fata, cu bratele indoite, mainile la piept
si stau intr-un picior. Ei sunt “cocosii”. Dupa comanda de incepere a jocului,
prin sarituri pe un picior inainte si inapoi se izbesc scurt cu umarul, urmarind
fiecare dezechilibrarea partenerului. Invingatori sunt declarati acei “cocosi” care
in tot timpul luptei reusesc sa nu atinga solul si cu celalalt picior.

Sticluta cu otrava

Se strang mai multi copii. Unul este ales sa fie “sef”. Acela spune “sticuta,
sticluta cu…” (de exemplu: cu apa). Daca zice “sticluta, sticluta cu otrava”,
atunci toti copiii trebuie sa fuga, iar cel care este prins este ales “sef”.

Omul Negru

Dintr-un grup se alege “Omul Negru”. El va sta la distanta de grup si va avea un


sfetnic cu care va stabili o ora, de ex ora 3. Sfetnicul face parte din grup si canta
impreuna cu ceilalti copii cu care se tine de mana si se roteste incet in cerc:
“Ora 1 a sosit/Omul Negru n-a venit; Ora 2 a sosit/Omul Negru n-a venit; Ora 3
a sosit…Omul negru a venit”. Cand sfetnicul striga “Omul negru a venit”
trebuie ca toti copiii sa-si de drumul de maini si sa fuga sa nu fie prinsi de Omul
negru. Cine este prins ii ia locul.

Randunica muta-ti cuibul!

Copiii se grupeaza cate doi, fata in fata, tinandu-se de maini. Se formeaza mai
multe astfel de grupuri. In mijloc se afla un al-3-lea copil pe post de
“randunica” (cei 3 formeaza cuibul cu randunica in el). Un copil desemnat
ramane in afara acestor “cuiburi cu randunele”. Cand conducatorul jocului
(educatorul, invatatorul) striga: “randunica, muta-ti cuibul” toate randunelele isi
schimba cuibul, astfel copilul ramas afara isi va gasi un cuib si un altul va
ramane fara, astfel incat va trebui sa-si gaseasca un altul la urmatoarea strigare.

Lupul si oaia

Mai multi copii stau intr-un cerc si spun o numaratoare si cel care iese primul
este lupul. Se procedeaza la fel dar de data aceasta iese oaia. Lupul si oaia se
alearga in afara cercului, iar dupa ce se prind, se alege alta pereche.

Podul de piatra

Doi copii care stau fata in fata isi tin mainile impreunate si ridicate formand un
pod. Ceilalti copii trec pe sub “pod”, adica pe sub mainile celor doi copii
cantand: Podul de piatra s-a daramat/ A venit apa si l-a luat/ Vom face altul pe
rau, in jos/ Altul mai trainic si mai frumos.

In clipa in care cantecul e gata, cei 2 copii vor lasa mainile in jos prinzand
copilul care trecea pe sub pod in bratele lor. Acel copil nu va mai trece pe sub
pod, va sta in spatele unuia dintre cei 2 copii si va astepta pana cand toti ceilalti
copii vor fi prinsi si vor face parte din zidul podului.(asezandu-se alternativ de o
parte si de alta in spatele copiilor)

Portocala

Acest joc se poate juca si afara. Copiii se aseaza in cerc, pe o patura, la iarba
verde. Se numara si se stabileste ce numar are fiecare, in ordinea in care sunt
asezati. Primul copil spune: “As minca 3 portocale”, cel care este numarul 3
raspunde: “de ce 3 portocale si nu 8 portocale?” Cel cu numarul 8 trebuie sa
raspunda “De ce 8 si nu …” orice numar alege, etc. Iese afara din joc cel care
nu este atent sa raspunda repede. Ca sa fie mai atractiv, castigatorul primeste
ceva in dar.

Taranul e pe camp

Jocul e bazat pe versurile cantecului de mai jos, incepe cu un copil care va alege
un partener din grupul celorlalti copii ca avand rolul nevestei la sfarsitul primei
strofe, acest partener alege la randul sau un copil cu rolul din urmatoarea strofa
cantata si tot asa pana la sfarsitul cantecelului. Se va forma un sir de copii care
se tin de mijloc unul pe altul gen trenulet imaginar, cantand si dansand in forma
de cerc.

Taranul e pe camp/ Taranul e pe camp/ Ura, draguta mea/ Taranul e pe camp/ El


are o nevasta/ El are o nevasta/ Ura, draguta mea / El are o nevasta/ Nevasta un
copil/ Nevasta un copil /Ura, draguta mea/ Nevasta un copil /Copilul o dadaca/
Copilul o dadaca/ Ura, draguta mea/ Copilul o dadaca/ Dadaca un pisoi/ Dadaca
un pisoi/ Ura, draguta mea / Dadaca un pisoi/ Pisoiul prinde soareci/ Pisoiul
prinde soareci / Ura, draguta mea/ Pisoiul prinde soareci/ Si soarecii la branza /
Si soarecii la branza/ Ura, draguta mea/ Si soarecii la branza/ Si branza la
butoi /Si branza la butoi/ Ura, draguta mea/ Si branza la butoi/ Butoiul la
gunoi /Butoiul la gunoi/ Ura draguta mea /Butoiul la gunoi / Taranul sa-si
aleaga/ Taranul sa-si aleaga /Ura, draguta mea/ Taranul sa-si aleaga.

Ursul doarme

Copiii fac un cerc, iar unul dintre ei sta in interiorul cercului, ghemuit, in
prealabil legat la ochi cu un batic sau o esarfa. Copiii se invart in timp ce canta:
” Ursul doarme, moare de foame, ce sa-i dam noi de mancare? Lapte, miere si-o
cafea, sa se aseze unde o vrea”.

Cand s-a terminat cantecul, copiii se opresc si se aseaza in pozitie ghemuit.


Copilul din mijlocul cercului se aseaza pe genunchii unuia dintre colegii sai .
Ceilalti colegi il intreaba: “Pe ce stai?” ” Pe o ladita” raspunde el.” Pe ce te
dai?” intreaba grupul, “Pe o fetita (sau un baiat)”. “Cum il (o) cheama?” “ex.
Marian” Daca cel legat la ochi ghiceste, se schimba locurile intre cei doi. Jocul
continua pana cand se plictisesc.

Tarile

Este un joc cu mingea. Se joaca in grup de cel putin 4 copii. Cu cat mai multi,
cu atat mai bine. Fiecare copil isi alege un nume de tara (se pot alege si alte
nume – de orase, de vedete). Unul din copii are mingea si sta in mijlocul
celorlalti si se pregateste sa arunce mingea in sus strigand una din tarile alese de
copii. Acela trebuie sa fie atent sa prinda mingea in timp ce ceilalti trebuie sa
fuga cat mai departe. Cand copilul prinde mingea are posibilitatea sa strige in
mai multe feluri: “stop, stana de piatra!” si atunci copiii se opresc din alergat
fara sa mai aibe voie sa miste, sau poate sa strige “stop, statuie de cauciuc!” si
copiii se opresc din alergat, dar au voie sa-si miste corpurile, insa fara sa-si
desprinda picioarele de pe asfalt. Dupa ce copiii s-au oprit, cel care a prins
mingea trebuie sa nimereasca pe rand, cate un copil. Daca este nimerit, acela
iese din joc.

I.1. "Rostogoleste-o spre mine!"

Chiar si cei mai micuti vor fi incantati sa ia parte la acest joc foarte simplu, ce ii
va ajuta sa-si intareasca musculatura bratelor si sa-si dezvolte coordonarea
mana-ochi.
Tot ce veti avea de facut este sa faceti rost de o minge cat mai usoara (este
potrivita inclusiv o mingiuta din material textil) si sa va asezati confortabil pe
podea sau pe iarba (in functie de spatiul de joc), fata in fata, la o anumita
distanta unul de altul (aceasta va fi stabilita tinand cont de varsta copilului).
Ajuta-ti copilul sa stea astfel incat sa aiba piciorusele cat mai departate. La fel
vei sta si tu.
Rostogoleste mingea catre el si arata-i cum sa o prinda si sa ti-o dea ulterior
inapoi, procedand la fel. Repetati de mai multe ori.

I.2. "Mingiutele ne invata culorile"

Copilul va invata mai usor culorile si isi va imbunatati capacitatea de


concentrare prin jocul propus (acesta poate fi desfasurat atat in interior, cat si in
aer liber).
Veti avea nevoie de mai multe mingiute de plastic in culori diferite. Initial vei
selecta mingiutele in culorile ce sunt mai usor de retinut.
Aseaza mingiutele pe o suprafata plana, in fata copilului. Ia fiecare mingiuta in
parte si spune-i ce culoare este, repetand apoi impreuna cu el. Dupa aceea vei
amesteca mingiutele, le vei grupa iar si il vei ruga sa gaseasca una de o
anumita culoare. In cazul in care greseste, nu-i spune ca nu este bine, ci spune-i,
de exemplu: "Aceasta este o mingiuta galbena, poti sa te mai uiti si sa-mi aduci
una rosie?".
Jucati-va asa pana cand sunt identificate toate mingiutele din seria de culori
stabilita initial.

I.3."Carnaval cu mingii"
Nu numai ca micutul tau se va distra pe cinste chiar la el in camera, dar isi va
dezvolta si miscarile coordonate.
Pentru acest joc veti avea la dispozitie:
• animalute de plus
• mingiuta
• sticle de plastic
• pahare de plastic
• cuburi
• borcane de plastic
• cercuri
Scopul jocului va fi ca puiutul tau sa invete sa arunce la diferite "tinte" cu
mingiuta.
Iata cateva sugestii de jocuri:
• "Animalutele jos!"- Insira trei animalute pe un rand. Stabileste o anumita
distanta de la care copilul va putea sa arunce cu mingiuta pentru a "tinta" unul
dintre animalutele de jucarie.
• "Bowling"- Aseaza sub forma unui sir/ a unui triunghi mai multe sticle de
plastic/pahare de plastic/ borcane de plastic. Fixeaza un punct de la care micutul
va arunca cu mingiuta in "tinte", rostogolind mingea, ca la bowling.
• "Se darama piramida!"- Din cuburi vei construi o "piramida". Arata-i
copilului cum sa arunce cu mingiuta pentru a reusi sa o darame.
• "Cercurile-tinta"- Insira pe jos cateva cercuri. Copilul va trebui sa arunce cu
mingea (de la o anumita distanta) astfel incat aceasta sa ajunga in interiorul
cercurilor.

I.4. "Baschet pentru pitici"

Iata o varianta inedita a baschetului, ce consta in a arunca mai multe mingii (de
dimensiuni diferite) intr-un cos de rufe, intr-o galeata de plastic sau intr-o cutie
de carton.
Prima data se va fixa o distanta mai mica de la care copilul va trebui sa-si
arunce mingiile la "tinta", dupa care aceasta va fi marita pe masura ce acesta
dobandeste mai multa experienta.
Jocul il va ajuta pe copil sa-si imbunatateasca capacitatea de concentrare,
indemanarea si coordonarea mana-ochi.

II.1."Prin tunel"
Acest joc in aer liber este adecvat pentru un grup de copii.
Copiii vor trebui sa se grupeze pe un rand, sa tina picioarele departate si sa
rostogoleasca mingea de la unul la celalalt prin "tunelul" format.
Odata ce copiii s-au obisnuit deja cu miscarile pe care trebuie sa le execute,
jocul poate fi complicat astfel: fie se va mari distanta dintre participanti, fie se
vor forma mai multe "tuneluri".
Datorita jocului copiii isi vor imbunatati miscarile coordonate si capacitatea de
concentrare.

II.2. "Mingea-alfabet"

Copiii se pot familiariza cu literele alfabetului intr-un mod relaxant si


distractiv.
Mai multi jucatori vor forma un sir si vor rostogoli de la unul la altul o minge.
Fiecare va trebui sa prinda mingea si sa spuna cate o litera din alfabet, pe
masura ce mingea ajunge la el.
Jocul se va desfasura pana la litera "Z".

II.3. "Un alt fel de sotron"

Iata o versiune originala a clasicului "sotron", ce va stimula capacitatea de


atentie,capacitatea de concentrare si va imbunatati miscarile coordonate ale
participantilor.
Intr-o prima etapa se va desena un sotron (format din 10 patrate). In fiecare
patrat se va scrie numele unei categorii cunoscute de catre toti jucatorii (de
exemplu: culori, legume, animale etc.). Se va pregati si o minge care sare cu
usurinta.
Urmeaza sa se stabileasca distanta ("startul") de la care se va rostogoli o
pietricica pentru a o duce pana in patratele "sotronului".
Fiecare va trebui sa rostogoleasca pietricica. Primul va incerca sa o duca pana
in primul patrat si, daca va reusi, va lua mingea, o va arunca astfel incat sa sara
si sa ajunga in acel patrat. In plus, va trebui sa fie atent si, inca inainte de a
prinde mingea inapoi, sa spuna o denumire ce se incadreaza in categoria
mentionata in primul patrat. Daca reuseste, se va intoarce la "start" si va arunca
pietricica in cel de-a doilea patrat. In cazul in care reuseste si atunci, va arunca
iar cu mingea si va trebui sa precizeze o denumire incadrata in categoria din
acel patrat.
Jocul va continua pana cand toti copiii vor incerca sa ajunga pana in cel de-a
zecelea patrat.
In cazul ratarilor, fiecare are dreptul sa reia aruncarea cu pietricica/ cu mingea
din patratul in care a gresit.
Primul care va reusi sa ajunga la cel de-al zecelea patrat fara nicio greseala va fi
castigator.

II.4."Lumina rosie si lumina verde"

Acest joc similar fotbalului ii va ajuta pe copii sa se familiarizeze cu


respectarea regulilor, sa fie atenti la ceea ce se intampla in jurul lor si sa-si
imbunateasca miscarile coordonate.
Pentru a va juca asa veti avea nevoie de un spatiu in aer liber cat mai larg si de
o minge usoara.
Copiii vor trebui sa dea mingea de la unul la altul cu piciorul, pana cand cineva
le va spune "Lumina rosie!". In acel moment vor trebui sa nu mai faca nicio
miscare. Cei ce se mai misca dupa ce aud acest semnal vor fi scosi din joc.
Dupa ce vor auzi "Lumina verde!", vor avea voie sa alerge din nou pana la o
noua "lumina rosie".
Jocul se va incheia cand pe teren va ramane un singur jucator, ce este invingator.

II.5. "Maimuta in mijloc"

Pentru acest joc nu este nevoie decat de concentrare si de o minge cat mai
usoara.
Cel putin trei copii se vor aseza pe spatiul de joc astfel: unul in mijloc
("maimuta") si doi- trei la distanta egala fata de cel din mijloc. Acestia vor
arunca mingea de la unul la altul, iar "maimuta" va incerca sa o prinda. Cel
care i-a "dat" mingea "maimutei" va trece in mjloc, iar "maimuta" ii va lua
locul.

II.6. "Homemade volei"

Nu este dificil sa organizati o partida de volei chiar la voi acasa daca veti avea
la indemana o minge usoara/ un balon si o bucata de sfoara sau un elastic
lung (acestea vor constitui "fileul" peste care se va arunca mingea/balonul si se
vor lega de diferite obiecte din casa, cum ar fi manerele de la doua corpuri de
mobilier alaturate).
Pentru ca jocul sa se desfasoare in siguranta, este necesar ca suprafata de joc sa
fie cat mai putin alunecoasa si cu cat mai putine "obstacole" (cum ar fi, de
exemplu, diverse piese de mobila).
Participantii vor trebui sa fie desculti.
Odata ce sunt finalizate pregatirile, partida de "volei" poate incepe. Esential este
ca mingea/ balonul sa atinga cat mai putin pamantul.
Jocul ii va ajuta pe participanti sa-si dezvolte musculatura bratelor si
coordonarea mana-ochi
Atunci când nu exista internet, telefonie mobile sau programe prelungite la
televizor, părinţii îi învăţau pe copii să-şi confecţioneze singuri jucării, în
funcţie de vreme sau de locul în care se aflau şi de posibilităţile pe care le aveau
la îndemână. „Dacă era vară îl instruiau în a-şi face din pământ sau din nisip
cuptoare, cai din lut, trăsuri din lut, scaune şi alte figuri; dacă era iarnă, făcea
fântâni din ştiuleţi, cai şi animale din hârtie tăiată, «diplă», un fel de vioară şi
arcuş din cocean de porumb; de asemenea păpuşi, mai ales fetele, din cârpe
fixate pe un băţ; mingi de cârpe sau păr de vacă; confecţionau «Moară de apă“,
făcută din o roată cu spiţe, construită din cocean (tulean), pusă pe o osie (axă)
suspendată pe două beţe bifurcate, înfipte de o parte şi de cealaltă a apei. Apa
bătea în spiţele ei şi-o rotea. Era străbuna morilor de apă şi a complicatelor
turbine moderne. La vârstă mai mare copiii făceau «hoarca». Se practica câte o
gaură la fiecare capăt al unei nuci cu vârful unui briceag. Se străpungea cu un
cui care trebuia să se învârtă liber. Capătul de jos al cuiului se înfigea într-o
frântură de ştiulete de porumb, cu boabele pe ei. Printr-o gaură făcută în „burta”
nucii (laterală) se introducea o aţă ţeapănă (tare) şi se înfăşură după cuiul din
interiorul nucii. Apoi, se trăgea de aţă. Se angaja o forţă care desfăşura firul şi-l
înfăşura pe cui. Făcea un zgomot uruitor, care i-a dat şi denumirea de „hoarcă”.
Din hârtie copiii-şi făceau avioane, broască, vaport în miniatură, zburătoare.
Zburătoarea era foarte periculoasă. Confecţionată în aşa fel că avea patru aripi,
iar în cap se fixa din partea opusă sensului de zburat (vârfului) un ac cu gămălie.
Se arunca şi putea înţepa pe cel vizat, chiar în ochi. O deosebită plăcere o forma
vuva (vâjâietoarea). Se lua o bucată de şindrilă lungă 30 - 40 cm, se făcea o
gaură cu un cui, la un capăt. Se lega o aţă şi se învârtea cu mâna. Făcea un
zgomot care i-a dat şi denumirea. Un fel de vâjâitoare, imitând furtuna. Când
prindeau câte un elastic sau o bucată de cameră de bicicletă şi un petec de piele,
copiii îşi făceau praştie, cu care încercau să vâneze păsări, prin aruncarea unor
pietre mici. (...) Pentru un «şiuerici» se tăia o bucată de circa 12 – 15 cm
lungime şi de circa 1 cm. grosime în diametru, dintr-o nuia de salcie. O altă
jucărie era «arcul cu săgeată». Dintr-un băţ verde, de obicei de sânger fiind şi
mai elastic şi mai tare, de lungime convenabilă, se făcea un arc de cerc, adică se
curba şi se lega la capete cu sfoară. Din beţe uşoare de lemn se făcea săgeata,
crestată la un cap ca să se adapteze aţei şi cu o bucăţică de sârmă în cap, ca să se
înfigă în pământ după ce s-a epuizat traiectoria. Din soc se făcea „puşcăviţa”,
fie cu dopuri din câlţi, fie cu apă. Se tăia o bucată dintr-o ramură tânără de soc,
de circa 15 cm. lungime. Se netezeau capetele cu briceagul. Cu un băţ mai tare
se forţa scoaterea măduvei. După aceea se făcea un piston puţin mai scurt decât
cilindrul puşcaviţei şi cu mâner. Se făceau ghemotoace de câlţi şi se introduceau
în puşcaviţa propriu-zisă. Jocul era cu două dopuri. Cu pistonul se împingea
primul dop la capătul opus al puşcaviţei. Se adapta al doilea dop şi împins cu
forţă, îl scotea pe primul, prin aerul comprimat, însoţit fiind de o pocnitură.
«Titirezul» era o altă delectare. Se tăia capătul de jos al unui fus cu circa 3 – 4
cm din coadă. Se subţia bine coada, aproape de grosimea unui chibrit. Printr-o
mişcare scurtă de rotaţie, prins fiind ca fusul, între degetul mare şi degetul
arătător, după ce i se imprimă o rotaţie, se învârtea, cu viteză, în funcţie de forţa
imprimată. O «masăc» se făcea din dovleac. Se lua un dovleac şi se meştereau
orbitele, nasul şi gura prin decuparea cojii. Seara masca da o imagine
înfricoşătoare, dacă se aprindea o lumânare în interior. Măştile acestea, la care
se anexa un costum bizar, formau „brezaia” de la „claca” la curăţatul
porumbului de foile care-l acopereau, sau la focul de la şezătorile de seară, făcut
în diferite locuri ale satului, mai ales de băieţi“, arată etnologul gorjean
Alexandru Doru Şerban, în volumul „Cultura ţărănească gorjeană“. „Ţurca“
Ţurca era jocul atractiv care-i ispitea zilnic pe copii, chiar în timpul muncii lor
sau atunci când erau cu vitele la păscut. Se juca în doi sau pe echipe. Erau două
părţi: la bătaie şi la purcideală. „La bătaie trecea acela care câştiga locul de la
goci. Pentru aceasta se proceda astfel: şefii de echipă sau numai cei doi amici,
se postau faţă în faţă şi proprietarul ţurcii prezenta bâta de ţurcă: «O vezi?!” şi
începeau să-şi arunce bâta de ţurcă de la unul la altul cu mâna dreaptă, zicând în
acelaşi timp în silabe, odată cu aruncătura: «Henichi, benichi, ţurca za, prinde
musca n-o lăsa, de-o fi vie, dă-mi-o mie, de-o fi moartă, mânc-o coaptă». Şi din
locul unde era sprijinită bâta, se puneau mâinile fiecăruia pe rând, una peste
alta, până la capăt, când putea să fie prinsă numai puţin (doar cu două degete).
În acea poziţie era ţinută cu putere să nu-i scape, în timp ce amicul său, cu ţurca
avea interes să i-o arunce jos. Dacă nu reuşea, acesta trecea la bătaie şi celălalt
la purcideală. Cel de la bătaie punea ţurca (o bucată de lemn de 12 cm. lungime
şi cu diametrul de 20 - 30 mm, ascuţită la ambele capete), peste goci (un mic
şanţ - gropiţă de 5 - 8 cm lung şi lat de 2 cm), iar sub ţurcă băga partea ascuţită
a bâtei, cam la 2 cm adâncime, care era şi adâncimea gociului, de unde, cu
zmucitură arunca ţurca la 15-20 metri distanţă, spre cei de la purcideală. Apoi
punea bâta peste goci. Cel de la purcideală arunca ţurca, cu scopul de a lovi bâta
din goci. Dacă o lovea, trecea el la bătaie şi cel de aci la purcideală. Dacă nu o
lovea, atunci cel de la bătaie, lua ţurca şi avea dreptul să o pună odată cu un colţ
ridicat pe o piatră. Când aceasta se ridica în sus, el o lovea cu bâta spre a
depărta-o cât mai mult în faţă. Se repeta încă de două ori această operaţie. Din
locul unde a ajuns, venea înapoi numărând paşii. Se ţinea evidenţa sumei. La fel
procedau şi ceilalţi când veneau la bătaie, unde puteau veni în cazul când loveau
bâta, cu ţurca sau în cazul în care cei de la purcideală reuşeau să o prindă din
zbor (fără a atinge solul)“, explică Alexandru Doru Şerban. „Clincea“
Clincea era o bâtă care se băga în pământ circa 20 cm, rămânând fixă. Rămânea
la suprafaţa pământului cam 70-80 cm. Pe această bâtă se aşeza clincea, în
echilibru, iar cel care era la bătaie şi se afla într-un cerc cu raza de 2 metri, după
ce o lovea, o aruncă spre cei la purcideală. În cazul că nu o putea respinge şi
cădea în acel cerc, se schimbau rolurile. În cazul că o respingea, se numărau
paşii de la locul unde fusese respinsă, până în mijlocul cercului. Învingători erau
aceia care aveau suma de paşi mai mare. „Ogoiul“ Se marca un teren cu
laturile drepte de circa 20 metri, iar la capete se închidea cu un semicerc, prin
zgârierea solului cu un băţ. În interiorul acestui spaţiu intră perechi, băieţi şi
fete. Doi, tot pereche,, stau la capetele terenului şi pe deasupra celor din teren
aruncă o minge de păr cât pumnul, confecţionată simplu din părul ţesălat de la
vaci şi boi şi modelată cu apă rece, sau o minge de zdrenţe. La un moment dat
caută a lovi pe unul din cei ce se apără agitându-se în teren. „Odată lovit,
aceasta trece la margine. Lovitura este valabilă pe tot corpul, şi nu se ia în
considerare dacă este parată cu palmele“, se precizează în lucrarea „Cultura
ţărănească gorjeană“. „Hoina “ Hoina se joacă la fel ca ogoiul, dar fără teren
marcat şi fără perechi, ci individual şi fără să te deplasezi din centru ca la ogoi.
Apărarea se face doar cu palmele. „Căpriţa“ Se pune unul voluntar, căpriţă.
Aceasta se propteşte cu mâinile bine pe genunchi şi se apleacă la orizontală,
ţinând capul aplecat în jos, să nu fie lovit. Ceilalţi vin în fugă, proptesc palmele
pe spatele lui şi cu viteză îl sar, deschizând picioarele larg, în lături. Unii îl mai
ating cu piciorul peste dos. Căpriţa în lung. Procedeul este acelaşi, numai că se
aşează unul în spatele celuilalt şi fiecare la rândul său după ce sare, se
depărtează puţin şi se aşează şi el căpriţă. în felul acestuia ultimul sare peste toţi
la rând. De obicei se repetă, ca să poată face acea trecere absolut toţi, măcar
odată. E distractiv şi creează o atmosferă prietenească“, menţiona Alexandru
Doru Şerban. „Purica“ La acest joc participau mai mult de cinci persoane,
care se aşezau într-un cerc cu raza de 5-6 metri, distanţaţi între ei, cu câte o bâtă
în mână, pe mărime, ca să ajungă până la o mică groapă făcută alături, în partea
dreaptă. Aci îşi ţine fiecare bâta sa. În mijlocul cercului exista o altă mică
groapă în care se află o minge de păr sau de zdreanţă, care se cheamă purcică.
„Porcarul este cel care se află acolo la mijloc şi cu bâta sa mişcă «purcica»,
spunând că o mână la vânzare. În fond este viclean şi caută să o bage în gociul
pe care l-ar găsi gol, deci fără bâta unuia vârâtă în el. Cei de pe cerc, au tot
interesul de a nu-l lăsa să-şi «vândă» purcica, şi la momente potrivite i-o lovesc
şi-l obligă să fugă după ea. Dar şi acesta este atent şi când prinde un goci gol îşi
introduce bâta acolo, făcând pe cel neatent să preia purcica s-o vândă. Jocul
continuă cu mult haz pe seama purcarului“, se specifică în cartea „Cultura
ţărănească gorjeană“. „Pituluşul“ Pituluşul este cel mai comun joc şi cu cea
mai mare răspindire. Se adună un grup de bieţi şi fete. De obicei, se rosteşte o
formulă , iar cel la care a căzut ultima rimă iese alături, bun pentru a se ascunde.
Ultimul care nu are parte de acea rimă, este cel ce „se face”. Adică este cel ce îşi
ascunde ochii sub palme şi se propteşte de un pom sau de un grad, şi numărând
cum s-a convenit, timp în care toţi ceilalţi se ascund pe unde pot. Când el a spus
„gata”, „cine nu e gata, îl iau cu lopata”, ia mâinile de la ochi şi se uită să-i
găsească. Pe care îl vede, fuge repede la locul unde „s-a făcut”, scuipă pe gard
sau pom şi-i strigă tare numele. Dacă însă unul mai dibaci reuşeşte să vină pe la
spate şi nu-l observă atingându-l cu mâna undeva pe corp, din locul acela îl va
duce în spinare la locul unde „se face”. Cel care „se face” are grijă ca să nu-l
prindă nimeni şi să-i strige pe aceia pe care i-a văzut. Cei care s-au ascuns
trebuie să vină la acel loc să scuipe, căci dacă nu reuşesc să o facă, primul dintre
cei strigaţi e obligat „să se facă”. „Lapte gros“ Este un joc numai de băieţi. Se
joacă de două echipe din câte patru persoane. „Se convenea între şefii de grup
care să fie „saltea” prima dată. Urma apoi a se rândui. Cei care constituiau
„salteaua”, patru la număr, se aplecau la 90 grade, faţă în faţă câte doi, în cruce.
Se apucau strâns de picioare unul de celălalt, pe sub genunchi, să aibă
stabilitate. Se băga capul strâns în jos şi se începea jocul. Adică ceilalţi patru,
veneau pe rând se propteau de spatele primului, îşi dădea peste cap în aer şi
aterizau pe spatele celuilalt (perechea din „saltea”), de unde sărea automat jos.
Cel pe care se ateriza, striga: «lapte gros»“, scria Alexandru Doru Şerban
„Bâza“ Se juca numai de băieţi. Unul, se punea voluntar „bâză”. Acesta îşi
punea mâna dreaptă la subţioara manei stângi, cu palma deschisă în afară. Mâna
strângă era ridicată în faţă lângă ochi spre a nu vedea ce se întâmplă. Se
închideau ochii şi doi îl ţineau contra, în timp ce unul lovea puternic cu palma
sa, peste a lui. El fiindcă nu vedea, trebuia să ghicească cine a fost, în timp ce
amicii lui, toţi, cu două degete pe lângă faţa acestuia, îl derutau. Dacă nu ghicea
cine a dat, mai stătea, iar dacă ghicea era înlocuit de cel ghicit. „Hoţii şi
vardiştii“ Grupul de jucători se împarte în două: hoţi şi jandarmi. Hoţii se
ascund şi jandarmii îi caută. Jandarmii au puşti şi pistoale. Când îi văd, îi
somează să stea. Pe cel care nu stă, îl „împuşcă” ţipând cât îl ţine gura: „poc,
poc!”. Cei care răspund la somaţie ridică mâinile şi se lasă arestaţi. Sunt legaţi
cu mâinile la spate şi duşi la închisoare. Uneori, unii hoţi mai şi „evadează”, dar
sunt prinşi şi băgaţi în închisoare, până isprăvesc pedeapsa. Legarea cu mâinile
la spate se face cu o sforicică cu două beţişoare legate la capete. „Iepurii şi
vânătorii“ Acest joc este asemănător cu „Hoţii şi jandarmii”, numai că aici
vânătorii au şi câte un copoi, care este un amic bun de fugă. Acesta aleargă după
„iepuri” schelălăind sau lătrând ca un copoi şi aceştia fug în bătaia puştii
vânătorului, care îi împuşcă cu zgomot, întinzând un băţ înainte şi strigând
„poc, poc!”, cât îl ţine gura.

Aceste prime zile ale anului 2018 sunt un bun prilej de bilanț și cumpănire.

Știi ce vrei de la noul an?


Îți este clar ce îi ceri?
Ai dorințe și obiective și știi să faci diferența dintre ele?

Ia o coală A4 sau A5 și scrie!


Doar scrie… sau desenează dacă vrei, fără frică și cu multă îndrăzneală.
Visează și apoi pune pe hârtie, clar și concret, ce îți dorești și până când, ca și
cum Zâna cea bună ar fi în fața ta cu bagheta magică activată, gata să-ți
împlinească dorințele.
Insist să scrii sau să desenezi, pentru că scrisul sau desenul sunt acțiuni și în
acest mod lucrezi deja la îndeplinirea viselor tale.

Gândește-te la familie, sănătate și energie, bani, învățare și dezvoltare, muncă,


pasiuni, relații și prieteni, iar după aceea scrie exact ce vrei să obții în aceste
domenii. Cu cât mai limpede, cu atât mai bine.
Dacă ți se pare că ai neclarități, dă-ți voie să le mai rafinezi și să le limpezești în
anul care urmează.
Până atunci, scrie!
Dacă ai scris deja, revizuiește!
Dacă ai revizuit, ia o cupă cu șampanie și haide să ciocnim pentru un an nou
extraordinar!

Ingrediente de pizza
Vârsta jucătorilor. De la 6 ani în sus

Durata: 10 minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă de la 2 jucători în sus, potrivit pentru grupuri


mici si mari

Obiective: dezvoltarea abilitatilor de a lucra in echipa, sa -si realizeze task-urile


intr-un anumit timp oferit la dispozitie, amuzament, destinderea atmosferei

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale necesare. hartii albe goale, pixuri si/sau creioane

Pregătirea jocului. Li se prezintă participantilor cum se realizeaza cat mai clar.

Cum se joacă "Ingrediente de pizza". Participantii sunt grupati pe echipe si la


start vor trebui sa scrie pe foaie cat mai multe ingrediente din care se face pizza.
La final echipa a carei pizza are cele mai multe ingredienta va castiga.

Binenteles ca pot fi castigatoare si cele mai originale retete de pizza.


Participantii nu ar trebui sa se sfiasca si at putea pune si ingrediente mai putin
acceptate sau noi :).

De asemenea, intrecerea se poate face si individual dar poate fi mai amuzanta in


echipa. Depinde si de cat timp aveti la dispozitie.

sursa foto thecrayonwar.com, întreceri, jocuri şi concursuri, jocuri de petrecere,


jocuri de interior şi exterior, jocuri pentru copii de 6 - 9 ani, jocuri cu pix şi
hârtie, jocuri distractive, jocuri amuzante, jocuri super de petrecere, jocuri cu
pizza, jocuri cu ingrediente de pizza, idei jocuri de petrecere
Spânzurătoare

spanzuratoare, hang man game, imagine de pe webgranth.com , jocul de


spanzuratoare, jocurile copilariei, jocuri cu pix si hartie, jocuri copii, jocuri
pentru copii, jocuri din clasa, jocuri in 2, jocuri de gandire, jocuri educative,
joculete, activirtati copii, jocuri pentru baieti, jocuri cu litere, jocuri pentru fete,
Vârsta jucătorilor. De la 6 ani în sus

Durata: 10 minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 2 jucători în sus.

Obiective. copiii îşi dezvoltă atenţia, gândirea, gândirea asociativă, învaţă să


respecte regulile unui joc, se distrează

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale nececesare. o foaie de hârtie şi un pix, creion sau, obţional un joc de


Spânzurătoare

Pregătirea jocului. Li se spun regulile de joc participanţilor.

Cum se joacă “Spânzurătoare”. Pentru fiecare rundă, pe o foaie de hârtie se


desenează o spânzurătoare ca în imagine. Iar sub spânzurătoare se notează un
cuvânt pe litere având grijă să laşi vizibile doar prima şi ultima literă din el,
restul literelor fiind înlocuite cu liniuţe joc.

La start, jucătorul celălalt va avea la dispoziţie 6 încercări de a ghici cuvântul


prin a alege câte o literă din alfabet care crede el că ar face parte din cuvântul
respectiv. Dacă litera propusă de el nu face parte din cuvânt, jucătorul care a
propus cuvântul desenează pe rând, omuleţul, ca în desen: întâi capul, trunchiul,
2 mâini şi 2 picioare. Dacă din 6 încercări nu ghiceşte cuvântul, jucătorul
pierde (este spânzurat)
Varianta cu mai multe şanse de joc. Pe lângă corpul omuleţului se mai
desenează şi un balot de baie, o cutie de chibrite, o sticlă cu benzină iar la final i
se dă foc spânzuratului.
Varianta pe echipe. se pot face mai multe echipe iar castigatorii sa joace intre
ei, un fel de campionat.

Varianta cu un joc magnetic

spanzuratoare, hangaman, hang man, joc de spanzuratoare magnetic, jucarii


pentru copii, jocuri si jucarii, jocuri pentru mari si mici, jocurile copilariei,
jocuri cu pix si hartie

X şi 0 sau Tic-Tac-Toe

Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Durata: 10 minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu 2 jucători în sus.

Obiective. copiii îşi dezvoltă capacitatea de concentrare şi atenţia, gândirea,


învaţă să creeze strategii, se recrează, învaţă să respecte regulile unui joc, se
distrează.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale nececesare. o foaie de hârtie şi un pix, creion sau, obţional un joc de


X si 0

Pregătirea jocului. Li se spun regulile de joc participanţilor.

Cum se joacă “X şi 0 sau Tic-Tac-Toe”. De obicei jocul se joacă în doi. Pe foaie


se trasează un pătrat cu 9 căsuţe. Fiecare jucător va posta pe rând câte un X sau
un 0 asfel încât să reuşească să facă o "linie" completă.( unul dintre cei 2
jucători să pună X-urile sau 0-urile pe diagonală, orizontală sau verticale. Cel
care începe pune X.
Variante de joc
1. Joc X si O afara. Ideal la evenimente si petreceri, Iesiri in aer liber.

2. Joc de X şi 0 din croşet..Ceva original.....Combinaţi activitatea de lucru


manual cu jocul vechi al copilăriei.

X si 0, tic tac toe, tic-tac-toe, jocuri copii, imagine de pe crochet-quilling-


origami.blogspot.com , jocuri educative copii, jocuri vechi, jocurile copiilor,
jocuri pentru copii, jocuri pentru fete, jocuri pentru baieti, jocuri, lucru manual,
jocuri frumoase, jocuri de gandire, jocuri vechi,
3. Jocul de X şi 0 se poate juca în pauze, la şcoală...

x si 0, X si 0 la scoala, X si 0 pe tabla, tabla de x si 0, imagine de pe start-the-


fun.blogspot.com , jocuri la scoala, jocuri educative, jocuri pentru copii de
gandire, activitati copii, activitati educative copii, jocuri pentru fete si baieti,
jocuri pentru bunici si nepoti, jocuri de scoala, jocuri la scoala, joculete scurte,
joculete, jocuri de gandire, tic tac toe, tic.tac-toe
4. Acest joc de X şi 0 se poate regăsi pe cub

cub, joc cu cub, cubul rubicub, rubicub, x si 0, tic tac toe, imagine de
pe gadgetbox.ro , jocuri educative, jocuri de gandire, jocuri copii, jocuri pentru
copii, jucarii pentru copii, jucarii copii mari, jocuri si jucarii, gadgeturi, jucarii
pentru copii mici si mari, cum se joaca tic tac toe, cum se joaca x si 0,
5. Acest joc se poate juca de către adulţi la petreceri cu pahare mici umplute cu
alcool....

x si 0, X&0, tic tac toe, joc de x 0 cu alcool, imagine de


pe econvenabil.ro , xsi 0 pentru adulti, cadouri adulti, jocuri adulti, x si 0 cu
alcool, jocuri in doi, jocuri cu doi jucatori, jocuri pentru tineri, jocuri distractive,
jocuri de petrecere, jocuri cu alcoool. activitati la petrecere, cadouri funny,
jocuri distractive, jocuri, jucarii adulti, jucarie adulti,
Hoţul de inimi.
Materiale necesare – boluri, bomboane, jeleuri sau biscuiţi sub formă de
inimioare, beţişoare
Cum se joacă „Hoţul de inimi”. Copiii trebuie să fie mai mărişori pentru a avea
o coordonare bună a mâinilor şi a ochilor. Jucătorii sunt aşezaţi în jurul unei
mese sau într-un cerc dar fără să stea înghesuiţi. La mijloc, pe masă sunt aşezate
inimile în grămadă sau într-un castron. Fiecare copil primeşte câte un beţişor. La
start, jucătorii trebuie să „fure” cât mai multe inimi ajutându-se doar de beţişor,
să le ducă în faţa sa sau în bolul său. Timp de 3 minute ei trebuie să adune cât
mai multe inimi. La expirarea timpului cel ce are cele mai multe
inimi, câştigă premiul Valentine.

Memorie de Valentine

jocuri de valentines day, jocuri de ziua indragostitilor, jocuri cu ziua


indragostitilor, jocuri cu inimi, jocuri cu mancare, jocuri super de valentines,
jocuri de dragobete, inimi, inimi colorate,
Materiale necesare: perechi de inimi de diferite culori sau perechi de cartonaşe
cu diferite mesaje de dragoste.
Cum se joacă „Memorie de Valentine„. La început toate cartonaşele sunt aşezate
cu faţa în sus dar amestecate. Copiii trebuie să se uite cu atenţie la ele. Apoi
toate sunt întoarese cu faţa în jos şi începe jocul. Pe rând, fiecare jucător trebuie
să descopere câte două cartonaşe, să găsească perechi. Dacă nu a găsit perechea,
le lasă la loc şi continuă următorul jucător. Câştigă copilul sau echipa care a
găsit cele mai multe perechi.

Plin de iubire

imag d p passion-for-parties.com
jocuri copii,
jocuri de ziua indragostitilor,
jocuri de valentines day,
jocuri cu inimi,
jocuri cu iubire
Materiale necesare: pungi cu ciocolată sau jeleuri sub formă de buze, pupici,
inimi, etc.
Cum se joacă „ Plin de iubire ”. La început puneţi inimioarele, îmbrăţisările,
pupicii într-un castron mare de sticlă clarăsau borcan. Fiecare copil scrie pe
obucată de hârtie cam câte bucăţi de pupici se găsesc acolo, câte bucăţi de inimi
sunt în borcan.Copilul care are cea mai apropiată estimare denumărul
real, câştigă borcanul cubomboane. Atenţie, s-ar putea să li se facă rău la copii
de la atâtea dulciuri, binenţeles că ar fi bine săîmpărţiţi îmbrăţişări şi
sărutări,premii speciale la toţi copiii.

Ghiceşte indiciul de Ziua Îndrăgostiţilor


Materiale necesare. Hartii şi creioane
Cum se joacă „Ghiceşte indiciul de Ziua Îndrăgostiţilor”. În primul rând aveţi
nevoie de bileţele cu cuvinte tematice de Valentine care pot fi uşor desenate de
către copiii de la petrecere aşezate într-un bol. Lucruri, cum ar
fi flori, inimă, bomboane, colier, săgeată, etc sunt idei bune. Dacă grupurile sunt
mari, este mai bine să avem foi mari de hârtie ca să poată vedea toţi
indiciile.Jucătorii sunt împărţiţi în mod egal în echipe de câte 4 -5 persoane.
Pentru a vedea ce echipă începe se poate da cu banul. Pe rând, din fiecare
echipă, câte un jucător va extrage un bileţel cu indiciu, încet va desena pe foaie
(fără gesturi sau vorbind) şi echipa lui trebuie să ghicească ce este având la
dispoziţie un minut. În cazul în care echipa nu ghiceşte cuvântul, cealaltă
echipăpoate fura punctul ghicind cuvântul corect. Câştigă echipa cu celemai
multe puncte, după mai multe runde sau echipa cu 5 puncte înprimele victorii.

Vânătoarea de inimi
Materiale necesare. Cel puţin câte 10 inimi pentru fiecare copil (din ciocolată,
din carton, etc.), coşuleţe sau săculeţi
Cum se joacă „Vânătoarea de inimi”. Acest joc este asemănător cu vănătoarea
ouălor de Paşte. Ascundeţi inimile în diferite locuri din spaţiul de joac (sala de
clasă, curte, sau în casă). Împărţitcopiii în echipe de 2-4. La start ei trebuie
să găsească cât maimulte inimi ascunse. Când timpul este scurs, cîştigă grupul
care a găsit cele mai multe inimi.

Joc de cuvinte de Ziua Îndrăgostiţilor


Materiale necesare. Hartii si pixuri
Cum se joacă „Joc de cuvinte de Ziua Îndrăgostiţilor”. Pe o fişă scrieţi în partea
de sus cuvântul "Ziua Îndrăgostiţilor", sau în format mare pe o tablă în sala de
clasă, o placă de afiş mare. Scopul jocului este de a găsi cât mai
multe cuvinte legate de această sărbătoare, pornind în jos de la litera principală
din cuvânt.La sfârşitul timpului, copilul care a găsit cele mai multe cuvinte
câştigă o distracţie de Valentine sau un cadou supriză.

Inima lui Cupidon


Materiale necesare. Un poster cu cupidon rănit pe perete şi inimi pentru fiecare
copil cu scoch pe spate sau bandă dublă adezivă. Eşarfe pentru copii.
Cum se joacă „Inima lui Cupidon”. Aşezaţi posterul pe perete la înălţimea
copiilor. La start fiecare copil, legat la ochi şi învârtit de câteva ori, trebuie să se
ducă şi să lipească inima pe cupidon cu inima rănită. Cel care a reuşit să
lipească inima cât mai aproape de lucul potrivit, câştigă.

Pâinicile

painicile, jocurile
copilariei
Vârsta jucătorilor. De la 6 ani în sus

Durata: 15 minute

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 2 jucători în sus.

Obiective. copiii îşi dezvoltă atenţia, intuiţia, învaţă cifrele, învaţă să respecte
regulile unui joc, se distrează

Spaţiul de joacă. în interior

Materiale necesare.hârtie şi creioane sau pixuri

Pregătirea jocului. Li se spun regulile de joc participanţilor.

Cum se joacă "Pâinicile". Jocul se joacă în doi. Fiecare jucător primeşte câte o
hârtie şi un pix. Primul copil acoperă cu o mână şi cu cealaltă scrie pe foaie o
cifra astfel încât celălalt să nu vadă. Al doilea trebuie să ghicească cifra. Pentru
fiecare ratare, primul desenează câte o parte din pâinică (la început conturul,
apoi crestăturile). Când se ghiceste cifra, se inverseaza rolurile. La final, cine
are cele mai multe pâinici câştigă.

Ghici, ghici ce am desenat aici?

jocuri pentru copii, activitati pentru copii, jocuri la educatie plastica, poza d
p alex.din.md, jocuri artistice, jocuri creative, jocuri cu desen, desen copii, idei
pentru cadrele didactice, jocuri creative, jocuri cu desen, jocuri cu pix şi hârtie,
jocuri de creativitate, jocuri de expresie, jocuri de imaginaţie, jocuri la educaţie
plastică, jocuri pentru copii mici, jocuri de 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ani, jocuri pentru
prescolari si scolari
Vârsta jucătorilor. De la 4 ani în sus

Durata: 20

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective. jucătorii îşi dezvoltă imaginaţia, lexicul, capacitatea de a se exprima


prin desen.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale necesare. imagini cu desene abstracte, sau fise cu diferite forme


geometrice, hartie si pix sau creion, acuarele, pensule, apa, sau creioane
colorate, markere, etc.

Pregătirea jocului. Li se prezintă jucătorilor regulile de joc.

Cum se joacă "Ghici, ghici ce am desenat aici?". Mai întâi li se arată copiilor
mai multe imagini cu desene abstracte sau pete de culoare. Fiecare copil trebuie
să vină cu cât mai multe idei cu ce se aseamana acestea.

După care li se pot da fişe cu forme geometrice (cerc, pătrat, etc), pe care ei să
deseneze cât mai multe obiecte pornind de la figura respectivă. ( de exemplu, de
la un cerc, pot desena un puisor, un peşte, etc.)

Variantă. Se poate realiza şi o competieţie, cine reuşeşte să realizeze cât mai


multe imagini, sau cine a făcut cel mai original desen, etc.

Sugestii. Lucrările se pot pune la expoziţie, sau pot fi vândute părinţilor în


scopuri caritabile.

Bingo pe maşină

joc bingo pentru copii, poza d p thepartyanimal-blog.org


Vârsta jucătorilor. De la 6 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective. îi ajută să își dezvolte capacitatea de observaţie şi atenţie, îţi


dezvoltă cunoştinţele şi gândirea

Spaţiul de joacă. în interior, pe maşină, sau exterior.

Materiale necesare. pixuri sau creioane colorate, hartii sau fise cu imagini de
obiecte, locuri, semne de circulatie, animale, fructe, legume, culori, sau chiar
numere, cifre, în funcţie de vârsta şi tematica aleasă.

Pregătirea jocului. Ar trebui să pregătim fişele pentru Bingo în funcţie de ce


dorim să găsim

Cum se joacă "Bingo pe maşină". Fiecare jucător va primi câte o fişă de Bingo cu imagini pe
care ar trebui să le descopere. Cine reuşelte să bifeze lucrurile în linie sau pe diagonala primul, va
câştiga.

joc bingo cu semne de circulatie, jocuri pentru copii in masina, jocuri educative
pentru copii, activitati educative copii, activitat copii, poza d p ohdeedoh.com

Există mai multe variante:


 Bingo cu fructe şi legume
 Bingo cu animale
 Bingo cu obiecte
 bingo cu cuvinte
 Bingo cu semne de circulaţie
 Bingo cu cifre sau numere
Observaţie. Atunci când nu suntem în mişcare cu maşina, putem folosi bileţele
sau fise de plastic, cartonaşe, pe care să le extragem pe rând dintr-un bol sau
cutie...

jocuri pentru copii de jucat in masina, bingo joc, jocuri distractive, jocuri
pentru copii, poza d p teacherscribbles.blogspot.com
Propria mea poveste

desene, colaje copii, poza d p


maimultverde
Vârsta jucătorilor. De la 5 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 1 jucători în sus.

Obiective. îl ajută să își dezvolte inteligența emoțională, imaginaţia şi


capacitatea de a-şi exprima gândurile.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior.

Materiale necesare. O foaie de hârtie şi creioane colorate sau carioci

Pregătirea jocului. Îi explici despre ce este vorba în acest joc.

Cum se joacă "Propria mea poveste". Când observi că micuţul tău are chef de
povestit, propune-i să creaţi împreună o poveste. Ție îți va reveni sarcina să îl
ghidezi, iar el va fi creatorul propriu-zis al poveștii. Spune-i că povestea va fi
mai interesantă dacă o şi desenaţi. Ia o foaie de hârtie şi împarte-o în 6 căsuţe.
Pe măsură ce se desfăşoară povestea, copilul va desena în fiecare căsuţă câte
ceva. Povestea se construieşte în 6 paşi, astfel:
 Pasul 1: Mai întâi va trebui ca micuțul să aleagă cine va
fi eroul povestirii. După ce l-a ales, roagă-l să-l deseneze în prima căsuță, și să îl
descrie cât mai detaliat (ce puteri are, cum arată, ce îi place să facă, unde locuiește,
etc).
 Pasul 2: Spune-i copilului să se gândească la misiunea eroului, adică o
sarcină măreață pe care acesta trebuie să o îndeplinească. După ce copilul a decis
care este misiunea eroului, roagă-l să se gândească la un obiect sau la un personaj
reprezentativ pentru respectiva misiune, și să îl deseneze în căsuța 2 (de exemplu,
dacă misiunea lui Făt Frumos este să o găsească pe Ileana Cosânzeana, copilul ar
putea desena-o în căsuța 2 chiar pe Ileana Cosânzeana).
 Pasul 3: Povestea a ajuns în momentul în care eroul pleacă să își
îndeplinească misiunea. Însă se știe că în orice drumeţie apar obstacole: fie sunt
personaje negative, fie sunt fel de fel de dificultăţi. Stimulează-ți copilul să creeze
rând pe rând obstacole și piedici în calea eroului. În acest moment povestea ar
trebui să fie în plină desfășurare a acțiunii. Pe măsură ce copilul descrie
obstacolele care apar, roagă-l să le și deseneze în căsuța 3.
 Pasul 4: Spune-i copilului că în orice poveste, deşi apar obstacole, mereu
există personaje care îl ajută pe erou. Roagă-l să se gândească la alte personaje
care să îl ajute, și să le descrie cât mai mult: cum arată, ce puteri au, cu ce îl ajută
pe erou, etc. De asemenea roagă-l să le deseneze în căsuța 4.
 Pasul 5: Orice poveste are un punct culminant, si anume marea
confruntare dintre bine și rău. Impulsionează-ți copilul să descrie cât mai
amănunțit cum se desfășoară bătălia finală, cât durează, cum se desfășoară, cât este
de grea. Spune-i copilului să aleagă o scenă de bătălie și să o deseneze în căsuța 5.
 Pasul 6: Fiecare poveste are un final. Întreabă-l pe micuț cum se termină
această poveste? Reuşeşte eroul să îşi ducă la bun sfârşit misiunea sau nu? Ce se
întâmplă la final cu eroul? Dar cu personajele negative? Dar cu ajutoarele? După
ce copilul a descris cum se termină povestea, roagă-l ca în ultima căsuță să îl
deseneze pe erou așa cum arată acum, la finalul poveștii.
În timp ce copilul tău construieşte povestea, încurajează-l să îşi dezvolte cât de
mult ideile, să adauge detalii, dar şi să îşi exprime diferitele sentimente care
apar pe parcursul construirii ei. Pune întrebări suplimentare doar dacă simţi că îl
stimulează să dezvolte povestirea şi mai mult. Cel mai important este să nu îi
influenţezi în nici un fel povestea (chiar dacă tentaţia e mare).
Observaţii. Crearea unei povești este o activitate foarte antrenantă pentru copil,
care deabia așteaptă să își dea frâu liber imaginației. Copiii se implică emoțional
în poveștile create de ei, si pentru ei este foarte important ca eroul să reușească
în cele din urmă să își atingă scopul. Este ca un fel de confirmare că indiferent
cât de multe obstacole ar apărea, până la urmă totul se termină cu bine. De
aceea, dacă copilul a ales un final nefericit la povestea lui, ajută-l să mai
introducă în scenă și alte personaje, care să îl ajute pe erou să își atingă
misiunea.
În mâinile unui psiholog, povestea în 6 pași este un instrument prin care se pot
afla mai multe informații despre gândurile copilului, despre atitudinea lui in
situațiile neplăcute, precum și despre eventualele neliniști sau frământări ale
acestuia. Spre exemplu:
 Eroul reprezintă un model al copilului şi întruchipează calităţile pe care
acesta doreşte să le aibă
 Misiunea aleasă de copil ne oferă informaţii despre dorinţele si
eventualele preocupări ale copiilor
 Obstacolele care apar în poveste ne duc cu gândul la dificultăţile copilului
 Ajutoarele ne oferă informații despre persoanele în care copilul are
încredere
 Felul în care se desfășoară bătălia și finalul poveștii ne arată încrederea
copilului în propria lui capacitate de a rezolva problemele de zi cu zi.

De asemenea, această poveste poate fi folosită și de către adulții care doresc să


se cunoască mai bine pe ei înșiși sau care doresc să își dezvolte creativitatea.
Așa că te provoc și pe tine să re-descoperi lumea lui A fost odată ca niciodată…
sursa aici

T.O.M.A.P.A.N. sau ţări, oraşe, munţi, ape, plante, animale, nume

T.O.M.A.P.A.N. este un joc de societate şi de cultură generală care se desfăşoară


în mod interactiv.

Se pot juca doi sau mai mulţi jucători, cu vârsta de peste 9 ani.

Loc de desfăşurare
 Se joacă de obicei în interior
 În casă
 La cabană

Materiale necesare
 Hărtii albe sau cu pătrăţele
 Ceva de scris (creioane, pixuri, carioci)
 Opţional, o clepsidră
Reguli şi desfăşurare
Jocul constă într- o serie de runde interactive, în care membrii se vor afla în
competiţie directă.
La început fiecare jucător îşi face o fişă de joc cu tabel pe care va nota:

T = ţări
O = oraşe
M = munţi
A = ape
N = nume
A = animale (păsări, insecte)
P = plante
Total

Apoi se decide cine începe şi acea persoană trebuie să spună alfabetul în gând
pănă când jucătorul care urmează după el, spune STOP!. Litera la care s-a oprit
va fi litera rundei care urmează. Toţi jucătorii trebuie să scrie cât mai repede şi
mai corect cuvinte (nume ) pentru fiecare secţiune.

Jucătorul care termină primul, spune, STOP, moment în care toată lumea se
opreşte din scris şi se începe verificarea răspunsurilor şi punctarea lor.

Tipuri de punctaj:
 Pentru răspuns corect unic, la secţiune la care nimeni nu a mai răspuns:
25 puncte;
 Pentru răspuns corect diferit de ceilalţi jucători: 10 puncte;
 Pentru răspuns corect asemănător cu al altui jucător: 5 puncte;
 Pentru nici un răspuns sau răspuns greşit: 0 puncte.

La fiecare sfârşit de rundă se adună punctajul şi se trece la Total, rubrică de la


capătul tabelului. Următorul jucătorul spune alfabetul în gând şi jocul continuă.

Câştigă jucătorul care acumulează cele mai multe puncte.

Mâna
Jocul se joacă cu doi sau mai mulţi jucători cu vârsta de peste 7 ani.

Locul de desfăşurare
 Acasă
 La şcoală
 La iarbă verde

Materiale necesare
 Hârtii albe
 Pixuri

Cum se joacă "Mâna"


La începutul jocului se face o fişă cu o conturul unei mâini în care vor fi
introduse cifre şi numere de la 1 la 100 sau mai mult.

Apoi se începe jocul propiu-zis: Un jucător se uită pe fişă, alege un număr cu


privirea şi–i cere celuilalt să găsească cifra. În timp ce adversarul său caută
cifra, pe o altă foaie, începe să facă cercuri până când acesta găseşte cifra. Apoi
rolurile se schimbă. Numerele găsite sunt marcate sau acoperite cu pixul pentru
a nu fi repetate.

Jocul se termină atunci când nu mai sunt cifre de căutat în mână. Câştigă acel
jucător care are cele mai multe cercuri la finalul jocului.

Întrebări şi răspunsuri

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 2 jucători în sus. Cu cât sunt mai


mulţi, cu atât se distrează mai bine.

Obiective. jucătorii îşi dezvoltă capaciatatea de a comunica, imagianaţia se


distrează.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale necesare. Sunt necesare două boluri sau recipeinte pentru bilete şi
bileţele cu întrebări şi răspunsuri.

Pregătirea jocului. Se pregătesc biletele cu întrebări şi biletele cu răspunsuri. le


puteţi imprima pe nişte cartoane/foi sau le puteţi scrie de mână (dacă aveţi
suficientă răbdare). Acestea se pot face şi împreună cu jucătorii, ca să fie mai
tare. Li se prezintă jucătorilor regulile jocului.

Cum se joacă "Întrebări şi răspunsuri". După ce sunt puse întrebările şi


răspunsurile în boluri diferite, se amestecă şi pe rând, fiecare jucător poate să
extragă câte o întrebare şi câte un răspuns. Sau se pot forma echipe. Una extrage
întrebarea, cealaltă răspunsul. Jocul constă în a trage dintr-o grămăjoară o
întrebare, urmând ca cel pe care tu îl alegi să tragă din altă grămăjoară un
răspuns. Apoi el trage o întrebare ş.a.m.d.
Dar de ce e aşa distractiv? Datorită asocierilor dintre întrebări şi răspunsuri care
se formează.

Mai jos sunt câteva variante de întrebări şi răspunsuri:

Întrebări
1. Ţi-ar plăcea să fii miliardar?
2. Ţi-ar plăcea să te găseşti într-un harem?
3. Vizitezi des restaurante?
4. Mergi cu plăcere la serviciu?
5. Poţi naşte un atlet?
6. Porţi perucă?
7. Ai deficienţe?
8. Îţi place muzica?
9. Întotdeauna eşti aşa politicos ca azi?
10. Eşti capabil să iubeşti?
11. Îţi place sticla?
12. Îţi place să dansezi?
13. Ţi-ar plăcea să stai lângă mine?
14. Îţi plac copiii?
15. Poţi fii demn de încredere?
16. Ai des întâlniri?
17. Mă iubeşti?
18. Te comporţi decent când eşti beat?
19. Eşti gelos?
20. Întotdeauna mănânci atât de mult?
21. Crezi în miracole?
22. Îţi pare rău că eşti căsătorit?
23. Ţi-ar plăcea să te îmbeţi azi?
24. Crezi în dragoste liberă?
25. Eşti modest?
26. Ţi-ar plăcea să ai mulţi prieteni noi?
27. Minţi des?
28. Poţi linguşi?
29. Pot să mă bazez pe tine?
30. Fumezi des?
31. Poţi fi tandru?

Răspunsuri
1. Nu, am încercat odată, dar nu a ieşit nimic.
2. Acesta este hobby-ul meu.
3. Fiind în pragul disperării doar.
4. Nu suntem îngeri. Astfel de lucruri se întâmplă.
5. Cine este fără de păcat?
6. Da, mai de grabă!
7. O fac cu cea mai mare plăcere.
8. Numai în momente de slăbiciune.
9. Nu sunt capabil de un lucru atât de stupid.
10. Acesta este visul meu.
11. Nu, sunt bine crescut.
12. Îţi voi răspunde în privat.
13. Mai bine aş păstra tăcerea.
14. Numai în baie.
15. În orice altă zi.
16. Prin nici un mod!
17. Numai când sunt treaz.
18. Dacă e frig afară.
19. Sistematic.
20. Într-o zi de salariu.
21. Este destul de necesar sâmbăta.
22. Pentru a face timpul să treacă.
23. Numai când mă odihnesc într-o staţiune.
24. Dacă ai mulţi bani.
25. Oamenii nu vorbesc despre asta cu glas tare.
26. La ora prânzului.
27. Când e avantajos.
28. Visez la asta după fiecare cină.
29. Nu ar face nici un rău.
30. Spre seară.
31. Când am o dispoziţie poetică.

Avioane
Numărul copiilor . Jocul se joacă cu 2jucători. Se poate încerca şi o variantă pe
echipe.

Obiective. jucătorii îşi dezvoltă gândirea în spaţiu, gândirea deductivă,


comunică, transmit mesaje, se distrează.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale necesare. Sunt necesare pix şi hârtie

Pregătirea jocului. Li se prezintă jucătorilor regulile jocului.

Cum se joacă "Avioane ". Fiecare jucător desenează pe o foaie de hârtie (de
preferat de matematică) două tabele cu 10 rânduri şi 10 coloane. Numerotează
laturile ca în desen. De acum înainte trebuie ca nici unul să nu mai poată vedea
în foaia celuilalt (puneţi ceva între voi, staţi spate în spate etc.).
Scopul principal al jocului este să dobori avioanele adversarului înainte de a le
doborî el pe ale tale. Un avion e doborât dacă e lovit în cap.

Pe tabla ta (cea din stânga) desenează 3 avioane. Ţine cont că avioanele nu au


voie să se suprapună (două avioane să aibă coordonate comune) şi că fiecare
avion trebuie să aibă toate coordonatele în careu. Un exemplu de aranjare al
avioanelor e oferit în desen. Tot pe tabla ta vei marca punctele în care te
bombardează adversarul.

Tabla adversarului o vei folosi pentru a marca coordonatele avioanelor lui.


În cazul în care nu e lovit niciun avion, marchează cu un punct. Dacă e lovit,
foloseşte un X, iar dacă e lovit în cap o bulină.

Cum se desfăşoară jocul? Cam aşa:


c7 nimic. g4

lovit. b2
lovit. c8
mort. a5
nimic. h4
nimic. c2
lovit. h5
etc.

*sursa joc yourbestparty.blogspot.com

Adevăr sau minciună

Vârsta jucătorilor. De la 6 ani

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 2 jucător în sus.


Obiective. Cunoaşterea membrilor din familie. Petrecerea timpului împreună.

Materiale necesare . hârtie A4, pixuri sau markere.

Cum se joacă “Adevăr sau minciună" Fiecare mebru al familiei scrie pe o foaie
de hârtie trei afirmaţii despre sine, două fiind minciuni, iar una fiind adevarată.
Alegeţi detalii despre care ceilalţi nu ar putea şti prea multe, pentru a face jocul
mai palpitant şi mai amuzant. Cei din jur trebuie să ghicească afirmaţia
adevărată şi să îţi ceară „socoteală” pentru obiceiurile haioase sau întâmplările
amuzante relatate în afirmaţiile tale. În plus, va fi o adevărată provocare să
nascoceşti tot felul de minciuni.

 . Jocuri din Chile: Corre, Corre la Guaraca


Traducerea nostima a jocului inseamna “Fugi, Fugi la Guaraca” si este unul
dintre cele mai populare jocuri. De obicei, copiii chilieni vorbesc spaniola,
dar de fapt Guaraca este un nonsens.
Jucatori: 5 sau mai multi, cu varsta peste 5 ani
De ce ai nevoie: o batista
Cum sa-l joci: Jucatorii stau in cerc, in timp ce un copil alearga cu o
batista in jurul cercului format. Copiii care sunt asezati nu au voie sa
priveasca. Ei canta “Corre, Corre, la Guaraca, cine se uita in spate, va
primi un bobarnac in cap”. Incercand sa nu se faca simtit, alergatorul
arunca batista pe spatele unui copil si fuge. Daca face asta in jurul
cercului, inainte ca jucatorul sa observe ca batista este pe spatele sau, el
este eliminat. Daca cel care sta jos o prinde, trebuie sa-l urmeze pe
alergator. Daca reuseste, alergatorul este eliminat. Daca esueaza sa-l
urmeze, ei joaca din nou, dar de aceasta data, jucatorul 2 este cel care
alearga

2. Jocuri din Grecia : Statuile


Copiii americani s-ar putea sa nu fie familiarizati cu termenul classic
Discus Thrower, dar copiii greci au acces la niste minunate statui de
marmura, care dateaza din vremurile antice. Dupa o vizita la muzeu, este
normal ca ei sa incorporeze aceste personaje venerate intr-un joc
imaginar.
Jucatori: 4 sau mai multi, cu varsta de peste 4 ani
Cum se joaca: Alege un jucator care sa fie “statuia” si pune-l sa stea in
picioare, cu ochii acoperiti, in mijlocul unui teren intins. El incepe sa
numere, cel putin pana la 10, dar nu poate continua mai departe. Ideea
este ca nu exista un numar final, doar “statuia” stie cand se opreste si
deschide ochii. In timp ce “ea” numara, ceilalti se imprastie, nestiind in
mod sigur cand sa strige “Agalmata” (Care inseamna “statuie” in limba
greaca). Spune-le copiilor sa strige acest cuvant pentru a fi autentic sau
doar sa spuna “statuie” daca le este mai usor). Auzind aceasta replica,
jucatorii inmarmuresc, luand pozitii care imita statuile. Ei pot imita orice
statuie pe care au vazut-o in poze – un aruncator cu sulita, Ganditorul,
chiar si Statuia Libertatii. Copiilor le este permis sa foloseasca obiecte
gasite, ca de exemplu bastoane, mingi sau chiar discuri zburatoare, pentru
a adauga un strop de realism. Agata oricare statuie care se misca – si sunt
eliminate cele care fac asta – apoi incearca sa le faca pe celelalte care stau
nemiscate sa rada sau sa se miste. Ultimul jucator care ramane nemiscat
este castigatorul si devine “noua statuie”. Jocul este minunat pentru
exersarea echilibrului.

3. Jocuri din Pakistan: Ounch Nech


Multe orase din Pakistan sunt locuri agitate, pline de culori vii si multa
lume. Dandu-le sansa sa o zbugheasca prin multime, copiii pakistanezi
adora sa rada si sa isi croieasca drumul printr-un joc de “agatare”.
Jucatori: 4 sau mai multi, cu varsta de peste 5 ani
De ce este nevoie: un spatiu in aer liber cu o multime de obstacole, de
exemplu cioturi de copaci, un diapozitiv, un leagan, pietre sau banci
zdravene.
Cum se joaca: Jocul incepe cu un copil care este “Incepatorul”. El alege
fie “sus”, fie “jos”. Daca alege “jos”, atunci terenul nu este sigur;
alergatorii pot fi agatati doar daca stau in picioare, atunci terenul este
sigur si oricine ramane cu picioarele pe pamant. Desigur, copiii isi dau
seama imediat ca este plictisitor sa stai doar in zonele sigure. Prima
persoana agatata devine “Urmatorul” pentru urmatoarea runda a jocului.
O mare distractie, exercitii minunate si un mod excelent de a arde calorii.

4. Jocuri din Ghana: Pilolo


In partile rurale din Ghana, in vestul Africii, copiii se pot distra rareori cu
jucarii, dar gasesc o multime de alte metode de a se amuza, printre care
jocurile, care sunt foarte populare.
Jucatori: 6, cu varsta peste 4 ani
De ce ai nevoie: Bete si pietre sau cate o moneda pentru fiecare jucator.
Cum se joaca: Desemneaza un lider, alege un cronometru si traseaza o
linie de sosire. Liderul ascunde monedele, iar ceilalti jucatori sunt intorsi
cu spatele. Cronometrul asteapta la linia de sosire pentru a desemna
castigatorul. Cand liderul spune “Pilolo” (care inseamna “e timpul sa
cauti”), cronometrul este pornit si jucatorii alearga ca sa fie primii si sa
gaseasca o moneda si sa o ia dincolo de linia de sosire. Castigatorul este
recompensat cu un punct. Pentru a juca din nou, aduna maruntisul si
desemneaza un lider nou si un cronometru. Jocul este repetat de multe ori,
atat cat le permite energia; jucatorul cu cele mai multe puncte castiga.
5. Jocuri din Republica Coreea: Kongki Noli
Azi, Coreea este un stat modern, dar cu istoria sa care dateaza de 5000 de
ani, pastreaza cultura traditionala chiar si in jocuri. Copiii coreeni
sarbatoresc multe festivaluri in cursul anului, cu mancaruri speciale
si costume colorate.
Jucatori: 2 sau mai multi; varsta de peste 5 ani
De ce ai nevoie: 5 pietricele
Cum se joaca: Acest joc traditional al copilariei este asemanator cu
American “jacks”. Jucatorul numarul 1 risipeste 5 pietricele pe pamant.
Apoi, alege una si o arunca in aer si incearca sa prinda repede o alta
pietricica, in acelasi timp in care a aruncat-o pe cea anterioara. Acum, are
2 pietricele in mana; arunca una dintre ele in aer si o prinde pe a treia.
Acest joc dureaza pana cand are toate pietricelele in mana. In runda a
doua, jucatorul aduna 2 pietricele in acelasi timp in care arunca una. In
runda a treia, aduna 3; 4 in runda a patra si in cea de a cincea le aduna pe
toate. Pentru ultimul pas al jocului, jucatorul arunca toate pietricelele in
aer si incearca sa le prinda cu dosul palmei. Apoi, le arunca din nou
pentru a le prinde in palma. Daca nu reuseste sa le prinda pe toate, este
randul urmatoarei persoane.

6. Jocuri din Marea Britanie: Pass the Parcel


Unul dintre jocurile populare in Marea Britanie, Pass the Parcel, s-ar
putea sa fi fost jucat inca din epoca medievala. In acea vreme, un cadou
special ar fi trebui sa fie infasurat in panza si in panglici frumoase. Azi,
un pachet infasurat in straturi de hartie colorata este dat din mana in mana
pe acorduri muzicale.
Jucatori: patru sau mai multi; varsta de peste 4 ani
De ce ai nevoie: Un cadou surpriza, hartie de ambalat (sau ziar) si caseta
muzicala.
Cum se joaca: Inainte sa inceapa jocul, mama sau tata va trebui sa faca un
cadou impachetand ceva amuzant sau copilaresc in straturi de hartie.
Folosirea unei nuante sau culori diferite pentru fiecare strat va face ca
fiecare copil sa se deosebeasca mult mai usor. Pentru a juca, spune-le
copiilor sa stea in picioare sau in cerc, apoi porneste muzica. Jucatorii dau
din mana in mana cadoul pana cand un adult opreste muzica. Jucatorul
care tine cadoul desfasoara un strat din hartia ambalata. Porneste muzica
din nou si continuati sa jucati pana cand este indepartat si ultimul strat de
hartie. Copilul “care castiga” premiul poate sa-l pastreze sau nu. Este, de
asemenea, un joc distractiv la aniversari, mai ales daca un adult se asigura
ca sarbatoritul deschide un cadou dragut.

7. Jocuri din Sumatra: Semut, Orang, Gajah


Marele arhipelag indonezian este habitatul elefantului din Sumatra, care a
si dat numele jocului pentru copii, asemanator cu cel american “piatra,
hartie, foarfece”. Copiii joaca Semut, Orang, Gajah pentru a desemna
cine incepe primul jocul sau pur si simplu pentru distractie.
Jucatori: doi; varsta de peste 3 ani.
Cum se joaca: Jucatorii ridica pumnul jos si sus numarand pana la trei. La
patru, isi indreapta bratele si spun un semn din trei semne
existente: Rozaliul afara este “furnica” (semut), degetul aratator este
“barbatul” ( orang), iar limba scoasa este “elefantul” (gajah). Elefantul
invinge barbatul pentru ca este mai puternic, barbatul invinge furnica
pentru ca o poate calca si strivi. Si furnica? Se poate furisa in urechea
elefantului, il poate musca si-l poate innebuni, asa ca furnica invinge
elefantul. Daca jucatorii fac aceleasi semne, se joaca din nou. Doi din trei
jucatori castiga.

8. Jocuri din Australia: Skippyroo Kangaroo

Ah, Australia! Este atat o tara, cat si un continent: un taram vast,


misterios si diversificat, cu animale salbatice minunate, de exemplu
diavolul Tasmanian, ornitorincul, cangurul pitic, ursul marsupial,
ursuletul koala, pasarile kookaburra si desigur favoritul copiilor,
cangurul, care da si numele jocului.
Jucatori: Cel mult 25, cel putin 6; varsta de peste 3 ani.
Cum se joaca: Este un unul dintre jocurile populare, jucat in multe scoli
si gradinite australiene pentru a-i ajuta pe copii sa invete numele
colegilor, dar si pentru a-si dezvolta abilitatile de ascultare. Copiii stau in
cerc si un adult ii cere unui copil sa mearga in mijlocul cercului – este
primul Skippyroo, cangurul. Skippyroo se ghemuieste la pamant cu ochii
inchisi, in timp ce copiii din cerc canta: “Skippyroo, cangurul, motaie in
soarele amiezii, vine un vanator, fugi, fugi, fugi”. In aceasta etapa, un
adult alege un copil din cerc, care la randul lui il atinge pe Skippyroo pe
umar si spune: “Ghici cine te-a prins pentru distractie?” si asteapta.
Skippyroo incearca sa ghiceasca numele vocii si, daca nimereste, face
schimb de locuri. Jocul incepe din nou si continua pana cand toti copiii au
sansa sa fie Skippyroo.

9. Jocuri din Israel: Go-Go-Im


In miezul verii, cand se coc caisele proaspete, copiii israelieni se joaca cu
samburii mici si moi de caise cunoscuti ca si go-gos, care sunt numerosi
si perfecti pentru a fi impunsi. Ei aduc cutii speciale si isi provoaca
prietenii sa impunga samburi pentru puncte.
Jucatori: doi sau mai multi
De ce ai nevoie: 100 (sau mai putini, dar cel putin 20) de samburi de caise
pentru fiecare jucator. Daca nu sunt disponibili, foloseste ghinde sau
pietricele mici. O cutie de pantofi pentru fiecare jucator.
Cum se joaca: Cu ajutorul unui adult, jucatorii trebuie mai intai sa taie
sase gauri de marimi diferite de-a lungul capacului cutiei. Cea mai mica
gaura trebuie sa fie putin mai mare decat samburele, celelalte treptat
largite. Fiecarei gauri ii este atribuit un punct, de obicei 1 (pentru
deschiderea cea mai mare), 2 ,5, 10, 50 si 100 (pentru cea mai
provocatoare gaura). Jocul incepe astfel: stand la 5 metri distanta (sau mai
aproape daca este prea dificil), un jucator incearca sa arunce unul dintre
samburii sai in cutia altui jucator. Daca reuseste, punctajul aferent gaurii
va determina cati samburi sa-i dea jucatorul colegului sau. Daca nu
reuseste sa arunce in nicio gaura, isi pierde samburii. Astfel, copiii nu
trebuie sa traga de galetile cu samburi sau pietricele (presupunand ca un
copil nimereste in gaura cea mai stramta, trebuie sa care 100), asa ca nu
ezita sa scazi punctele pentru cele mai mici gauri. De asemenea, copiii
pot sa-si personalizeze cutiile de pantofi, daca doresc.

10. Jocuri din Armenia: Egg Jousting


Pentru copiii americani, vanatoarea de oua reprezinta o parte importanta
din sarbatoarea Pastelui. Copiii armenieni au o traditie diferita, care
presupune sa spargi oua bine fierte intr-o competitie copilareasca,
devenita unul dintre cele mai indragite jocuri.
Jucatori: doi; varsta de peste 3 ani.
De ce ai nevoie: un ou vopsit si fiert pentru fiecare jucator.
Cum se joaca: Infruntandu-se unii cu altii, cei doi jucatori lovesc usor
varful mic al oului pana cand unul dintre aceste varfuri se sparge. Apoi, ei
se dueleaza cu restul oului. Ouale bine fierte pot rezista la trei sau patru
ciocniri pana se sparg si chiar mai mult, in functie de forta ciocnirii. Oul
spart este acordat castigatorului ca si trofeu, iar tu poti face apoi
sandvisuri sau salata de oua pentru pranz.

Castelul
Poti sa ridici un castel din pietre inainte ca adversarul sa te prinda?
Poate ca il stiai sub denumirea de 7 pietre (sau 9 pietre). Regulile sunt aceleasi.
Important este faptul ca acest joc este la fel de mult o ocazie de distractie (in
familie sau cu prietenii) cat este si o metoda jucausa de a face sport,
intrucat Castelul tine foarte mult de alergare.
Afla regulile aici, apoi asculta amintirea din copilarie a lui Calin Goia!
Numar de jucatori: de la 6 in sus.
Ai nevoie de: o minge, pietre, spatiu de alergat.
Cum se joaca:
Se fac doua echipe. Se asaza sapte pietre unele peste altele, de la cea mai mare
(la baza) pana la cea mai mica (in varf). Se poate juca si cu noua pietre sau chiar
mai multe. Pe masura ce sunt mai multe pietre, pe atat devine mai dificil jocul.
Jucatorii se impart in doua echipe: aparatorii si atacatorii.
Se numara sapte pasi de la castel si se trage o linie. De la aceasta linie, atacatorii
incearca sa darame contructia de pietre, cu mingea. Fiecare jucator din echipa
arunca o singura data. Scopul este ca atacatorii sa darame toate pietrele. Daca
nu reusesc, echipele schimba rolurile, asa ca ceilalti jucatori incearca sa darame
castelul.
Dupa doborarea castelului, echipa aflata in aparare in acel moment, va trebui sa
recupereze mingea si sa ii vaneze pe membrii celeilalte echipe, incercand sa ii
scoata din joc. In acelasi timp, atacatorii incearca sa puna pietrele la loc, in
pozitia de castel, inainte de a fi eliminati din joc de adversari.
Cine castiga:
Echipa care apara castiga daca ii scoate din joc pe toti atacatorii, atingandu-i cu
mingea inainte ca acestia sa ridice la loc castelul.
Echipa care ataca castiga daca reuseste sa puna pietrele la loc inainte ca cealalta
echipa sa ii scoata toti membrii afara din joc.
Echipa castigatoare va incepe urmatorul joc din pozitia de atacant.

Mima
Vârsta jucătorilor. De la 8 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 6 jucători în sus. Cu cât sunt mai


mulţi, cu atât se distrează mai bine.

Obiective. Joc de rol, apropiere între jucători, comunicare, muncă în echipă, se


distrează.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale necesare. Nu sunt necesare. Optional, biletele cu cuvinte ce trebuie


mimate.
Pregătirea jocului. Li se prezintă jucătorilor regulile jocului.

Cum se joacă “ Mima ": Se aleg două sau mai multe echipe. Fiecare echipă se
vor gândi la cuvinte pe care să le dea pentru a fi mimate de echipa adversă. Pe
rând un copil de la prima echipă primeşte un cuvânt. El trebuie să mimeze în
faţa echipei lui pentru ca aceasta să ghicească. Nu are voie să vorbească. Pentru
răspunsuri se aleg nişte semne. De ex. Pt “da”, se dă din cap de sus în jos; pt
“nu”, se face semnul de nu cu degetul, pt aproape sau pe aproape/sinonim”, se
mijcă degetele arătătoare unul pe lângă celalat, etc. Se poate cronometra.
Câştigă echipa care a reuşit să ghicească cuvinte mai multe sau într-un timp mai
rapid.

Cum (nu) se mimează?


 Nu vorbiţi!
 Nu mimaţi litere, silabe, număr de litere din cuvânt!
 Dacă aveţi de mimat un titlu, puteţi arăta cu degetele câte cuvinte sunt în
total (de exemplu, arătaţi trei degete pentru "Pe aripile vântului") şi cu al câtelea
cuvânt începeţi (mai ridicaţi o dată cele trei degete dacă începeţi să mimaţi
"vânt").
 Nu vă folosiţi de "recuzită" pentru a mima!
 Nu indicaţi obiecte din jur, haine de pe voi etc.! (s-ar pierde rostul dacă
cineva care mimează "tablou" ar arăta spre unul cu degetul, nu?)

Varianta 1 : Toaleta elefantului: Fiecare echipa îşi desemnează un reprezentant.


Aceştia sunt conduşi de către conducătorul de joc într-o altă încăpere, unde
acesta le va citi o acţiune scurtă: Este ziua în care îngrijitorul elefantului de la
grădina zoologică trebuie să-l spele pe acesta. Îngrijitorul se înarmează cu două
găleţi de apă, o perie cu coadă şi o scară. Se duce la elefant, îi dă o bucăţică de
zahăr, îl freacă cu peria până unde ajunge, apoi propteşte scara de spatele
acestuia, îl freacă din nou, coboară de pe scară, ia găleţile cu apă, îl clăteşte,îşi
ia uneltele şi pleacă. "
Reprezentanţii se întorc fiecare în echipele lor, unde, timp de câteva minute, vor
mima acţiunea. În grupul mare, fiecare echipă va povesti ce a înţeles din mimă,
comparându-se calitatea mesajelor transmise. Jocul se poate relua, conducătorul
acestuia având pregătită o nouă acţiune hazlie.

Variantă 2 . Jocul se poate juca şi individual. Jucătorii vor mima pe rand cuvinte
pe care le extrag dintr-o palarie sau bol şi vor fi punctaţi cei care ghicesc.

Imparate, luminate, cat e ceasul in cetate?


Se alegea un imparat. Copiii se duceau mai departe de imparat si stateau toti la
aceeasi distanta.
Fiecare copil intreaba pe rand: "Cat e ceasul la cetate?"
Imparatul le spunea cati pasi sa faca.
Erau asa:
-> pasii de furnica - pui piciorul in fata celuilalt
-> mamaliga - o saritura invartindu-te
-> pas de pitic - un pas ciuciulete
-> pestele - o saritura in fata
-> uriasul - un pas de urias.
Imparatul le putea spune si sa faca pasi inapoi.
Cine ajungea primul la imparat castiga si era el imparatul

Flori, fete și băieți

Este nevoie de minim 4 copii pentru a-l juca.[3]


Doi copii se îndepărtează de restul și aleg un număr de la 1 la 10. După
întoarcerea lor ceilalți jucători trebuie să ghicească cifra. Primul care ghicește
numărul își va alege o categorie: flori, nume de fete sau de băieți, sau oricare
filme, artiști sau cântăreți. Cei doi copii care au ales numărul se îndepărtează
din nou, alegându-și fiecare un reprezentant din categoria respectivă. Cel ce a
ghicit numărul își va alege una din cele două variante, și va face pereche cu
copilul care a ales varianta respectivă. Jocul se reia cu noua pereche.[3]
Acest joc nu are un câștigător.[3] În mod secundar poate favoriza exprimarea
unor preferințe dedicate către unul sau altul dintre jucători,[5][6] după cum prin
solicitarea cunoștințelor amprentate în memorie - cu tot ansamblul lor imagistic,
poate contribui prin repetiție la fixarea acestora.[4]
Subiectele jocului pot fi adaptate de la floră și faună până la geografie și
literatură.[4]

Măgăruşul sau Măgaru-n mijloc

jocul magarul in mijloc, poza de


pe picasaweb.google.com
Vârsta jucătorilor.De la 4 ani în sus

Numărul copiilor . Jocul se joacă cu de la 3 jucători în sus.

Obiective.jucătorii îşi dezvoltă spiritul de atenţie, învaţă să respecte reguli, îşi


dezviltă dexteritatea mâinilor, se distrează.

Spaţiul de joacă. în interior sau exterior

Materiale necesare. o minge sau un balon

Pregătirea jocului. Li se prezintă jucătorilor regulile de joc.

Cum se joacă "Măgaru-n mijloc". Copiii sunt aşezaţi în cerc. Unul sau mai mulţi
(dacă numărul lor este mare), sunt aleşi să fie măgăruşi la mijloc. Copiii pasează
mingea de la unul la celălalt, fără ca cel din mijloc să o atingă sau să o prindă.
Dacă măgăruşul atinge mingea, cel de la care a plecat mingea, va deveni
măgăruş şi se schimbă locurile între ei.

Variantă. În apă. Atunci când sunteţi la mare sau la piscină, acest joc se poate
face şi în apă.

S-ar putea să vă placă și