Interjectia

Partea de vorbire neflexibila care exprima, fara sa le denumeasca, stari sufletesti sau volitionale, ori
reproduce (aproximativ) sunete si zgomote din natura

Interjectiile pot fi alcatuite din:-un sunet (o! a!)

-mai multe sunete (ooo! ah!)
-doua sau mai multe silabe (aoleu!)
-un cuvânt repetat (mac-mac!)
-din mai multe cuvinte (trosc-pleosc!)

Interjectiile pot reda: -stari sufletesti:-durere (au! vai!),teama (aoleu!),nemultumire (oh!),dispret

(halal!),deznadejde
(vai!),ciuda (uf!),îndoiala (hm!),mirare (aaa!),admiratie (a! o!),entuziastm
(ura!)
-zgomote din natura sau din lumea înconjuratoare (trap! poc! fâs! scârt!)
-sunete care însotesc acte fiziologice umane (hapciu! hâc!)
-sunete emise de animale, pasari, insecte (ham! cucu! bzzz!)

Functii sintactice:
-pot fi folosite cu valoare de predicat (interjectii predicative): Hai în casa!
-subiect: De afara se auzea mereu: trosc!
-complement direct: Ei auzeau: poc!
-nume predicativ: E vai de ei.
-atribut: Îndemnul mars! îi era cunoscut.