ridtjof Nansen (/ˈfrɪd.tjɒf ˈnænsən/ ; n. 10 octombrie 1861—d.

13 mai 1930) a fost

un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist norvegian, laureat al Premiului
Nobel pentru Pace. Campion la schi și la patinaj în tinerețe, a condus echipa care
a efectuat prima traversare a Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit
celebru pe plan internațional după ce a ajuns la 86°14′ latitudine nordică în
cadrul expediției spre Polul Nord(en) din 1893–96. Deși a renunțat la explorări
după ce s-a întors în Norvegia, tehnicile și inovațiile sale de călătorie polară,
în ceea ce privește echipamentul și îmbrăcămintea, au influențat o generație de
expediții arctice și antarctice.

Nansen a studiat zoologia la Universitatea Regală Frederick(en) din Christiania

(vechea denumire a orașului Oslo înainte de 1925), și a lucrat apoi în calitate de
custode la Muzeul Bergen(en) unde cercetările lui în domeniul sistemului nervos
central al unor ființe marine inferioare i-a adus un doctorat și a contribuit la
punerea bazelor teoriilor moderne ale neurologiei. După 1896, principalul său
interes științific a devenit oceanografia; în cursul cercetărilor, a efectuat
numeroase călătorii științifice pe mare, în principal în Atlanticul de Nord, și a
contribuit la dezvoltarea echipamentelor oceanografice moderne. Ca unul dintre cei
mai de seamă cetățeni ai țării sale, în 1905, Nansen a militat în favoarea
dizolvării uniunii dintre Suedia și Norvegia, și a jucat un rol important în a-l
convinge pe prințul Carol al Danemarcei să accepte tronul proaspăt independentei
Norvegii. Între 1906 și 1908 a servit ca reprezentant al Norvegiei la Londra, unde
a contribuit la negocierea Tratatului de Integritate, prin care se garanta
independența Norvegiei.

În ultimul deceniu al vieții, Nansen s-a dedicat în principal Ligii Națiunilor,

după numirea sa în 1921 ca înalt comisar pentru refugiați. În 1922, a primit
Premiul Nobel pentru Pace pentru munca depusă în favoarea persoanelor dislocate în
urma Primului Război Mondial și a conflictelor asociate acestuia. Printre
inițiativele introduse de el s-a numărat „pașaportul Nansen(en)” pentru apatrizi,
un certificat recunoscut de peste 50 de țări. El a lucrat în folosul refugiaților
până la moartea sa subită din 1930, după care Liga a înființat Biroul Internațional
Nansen pentru Refugiați(en) în scopul de a se asigura că munca sa este continuată.
Această organizație a primit și ea Premiul Nobel pentru Pace în 1938. Memoria lui
Nansen este cinstită de multe țări, iar numele său este comemorat prin botezarea cu
numele său a mai multe forme de relief, în special în regiunile polare.