Dualismul corpuscul-unda

In cadrul fizicii, dualismul corpuscul-unda se refera la faptul ca materia prezinta simultan

proprietati corpusculare si ondulatorii. Este vorba despre un concept central al mecanicii cuantice, care a
inlocuit teoriile clasice asupra naturii materiei. Anumite fenomene pun in evidenta caracterul
ondulatoriu (interferenta, difractia, polarizarea), pe cand altele demonstreaza caracterul corpuscular
(emisia si absorbtia luminii, efectul fotoelectric, efectul Compton). Bazandu-se pe studiul acestor
fenomene, teoriile clasice propuneau modele in care un obiect era considerat fie o particula, fie o unda.
Ideea dualitatii a aparut in legatura cu natura luminii, Louis de Broglie fiind cel care a generalizat
conceptul. In mecanica cuantica, lumina nu este considerata nici unda, nici corpuscul in sensul clasic, ci
este unitatea celor doua, fara o delimitare precisa.

Ipoteza lui de Broglie

Louis de Broglie afirma ca orice particula aflata in miscare (electron, proton, atom) are si o
comportare ondulatorie. El stabileste relatia intre lungimea de unda asociata si impulsul al
particulei:

unde reprezinta constantalui Planck.

Aceasta mai poate fi scrisa si sub forma:

Unde
reprezinta masa particulei;
 Ec este energia cinetica a particulei;
 este energia totala a particulei;
 reprezinta energia potentiala a particulei.

In relatia lui de Broglie intervin atat marimi specifice corpusculilor (cum ar fi energia si impulsul) precum si
marimi caracteristice undelor (frecventa, lungimea de unda).
Dovezi experimentale
Noile teorii au fost cu greu acceptate de comunitatea stiintifica. Experimentele ulterioare au demonstrat, insa,
corectitudinea acestor ipoteze.
Efectul fotoelectric extern
Efectul fotoelectric este un fenomen fizic in care se manifesta natura corpusculara a luminii. El consta in emisia
electronilor de catre un corp aflat sub actiunea radiatiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a
presupus ca fotonii din care este alcatuita lumina ciocnesc atomii din substanta respectiva, fiecare foton incident
eliberand cate un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obtinute in studiul
acestui efect. Relatia este cunoscuta sub numele de legea lui Einstein:

unde

· reprezinta constanta lui Planck;

· este frecventa fotonului incident;
· este energia fotonului incident, exprimata conform ipotezei lui Planck.
· este lucrul mecanic de extractie a electronului;
· este energia cinetica a electronului liber.
Efectul Compton
Efectul Compton se refera la imprastierea radiatiilor Röntgen pe atomi usori. Numele sau este dat de
fizicianul Arthur Holly Compton care a studiat fenomenul in anul 1922. El a utilizat un fascicul ingust de radiatie
X monocromatica ce interactiona cu o tinta din grafit. Studiind spectrul radiatiei difuzate cu
un spectrometru Röntgen, a constat ca, pe langa linia a fasciculului incident, apare si o componenta
cu lungimea de unda mai mare (un 'satelit rosu'). Experimental, rezulta ca aceasta nu depinde de lungimea de
unda a radiatiei incidente, ci doar de unghiul de imprastiere

Compton a obtinut urmatoarea lege empirica ce exprima dependenta lungimii de unda a satelitului in raport cu
unghiul

Acest rezultat nu era in concordanta cu teoria clasica asupra undelor electromagnetice, potrivit careia radiatia
imprastiata ar fi trebuit sa aiba aceeasi lungime de unda cu cea incidenta. Efectul Compton a fost explicat
considerand natura corpusculara a energiei electromagnetice. Noutatea a constat in introducerea impulsului
pentru cuanta de energie.
Pentru justificarea fenomenului se considera ca fotonii incidenti ciocnesc elastic electronii din blocul de grafit.
Astfel se conserva atat energia sistemului cat si impulsul acestuia.
Din legea conservarii energiei obtinem

unde
· este energia fotonului incident;
· reprezinta energia fotonului imprastiat;
· este energia cinetica a electronului presupus initial in repaus;
· este lucrul mecanic de iesire a electronului din material.
Electronii atomilor usori si cei din paturile periferice ale atomilor grei pot fi considerati liberi intrucat energia
fotonului incident este de aproximativ 1550 de ori mai mare decat lucrul mecanic de extractie. Asadar,
termenul poate fi neglijat. Expresia energiei cinetice este, conform teoriei relativitatii

unde
· este masa electronului aflat in miscare;
· reprezinta masa de repaus a electronului;
· este viteza luminii in vid;
Legea de conservare e energiei devine