Ionescu-Gargalîc Alexandra

Clasa a-V-a A

IMPORTANTA VIETUITOARELOR IN NATURA SI IN VIATA OMULUI

De multe ori, supravieţuirea şi existenţa unei specii depind de supravieţuirea altora, iar omul nu
face excepţie. Întrucît omul devine din ce în ce mai deconectat de natură, vreau sa reamintesc cît
de importante sunt vietuitoarele pentru supravieţuirea noastră.

Broaştele

Aceşti ambfibieni sunt indicatori excelenţi pentru sănătatea ecosistemelor şi servesc ca

avertisment. Pielea lor absoarbe substanţe din mediul înconjurător, iar ca o consecinţă, orice
schimbare a pielii poate indica o contaminare sau alte probleme prezente în zonă.Deoarece
broaştele trăiesc atît în apă cît şi pe uscat, animalele pot fi primele care să reacţioneze la orice
schimbare de mediu.
Broaştele se hrănesc cu ţînţari, căpuşe şi alte insecte purtătoare de boli periculoase pentru specia
umană (deci un avantaj direct pentru om pentru că broaştele asigură menţinerea acelor specii
într-o limită sigură, ca număr de indivizi; dacă nu mai sunt broaşte ne trezim cu o invazie de
căpuşe şi ţînţari).
Broaştele sunt folosite în cercetarea medicala care contribuie la salvarea de vieţi omeneşti.
2000 de specii de amfibieni (broscuţe) sunt ameninţate cu extincţia şi e posibil să nu
supravieţuiască acestui secol, iar 200 de specii de amfibieni au dispărut deja de pe planetă din
1979 pînă în prezent.

Viermii

Aceste creaturi tîrîtoare pot ajuta enorm la reducerea deşeurilor. În loc să arunce gunoiul în
spaţiile special amenajate, oamenii au început să folosească sisteme de eliminare a deşeurilor pe
bază de viermi. Practica poate fi folosită în mod autohton, iar în afară de reducerea poluării cu
deşeuri, substanţele rezultate pot fi folosite ca îngrăşăminte pentru grădină.

Furnicile

Le pomenim cînd aducem în discuție hărnicia, însă furnicile nu sunt numai un etalon al
vredniciei, sunt insecte cu adevărat impresionante. Societatea lor este una elaborată, care se
aseamănă foarte mult cu a noastră. În ceea ce privește forța lor fizică, furnicile sunt construite să
fie foarte rezistente și eficiente în munca pe care o depun.
Nici la capitolul inteligență acestea nu stau mai rău... creierul lor conține în jur de 250.000 de
celule nervoase, fiind cel mai bine dezvoltat dintre toate insectele. Prin comparație, creierul
uman are 10 milioane de celule.
Micile şi harnicele insecte pot ajuta la menţinerea unui sol sănătos pentru plante. Această
activitate crucială are loc atunci cînd furnicile sapă în pămînt, creează tuneluri şi aerisesc solul.
Această activitate ajută la descompunerea prin reciclare a substanţelor nutritive prezente în
pămînt.
Există peste 10.000 de specii de furnici, de dimensiuni variate și culori diferite, de la albastru sau
violet, pînă la verde, roșu sau maro. Pentru că sunt foarte răspîndite și trăiesc pe toate
continentele, biomasa tuturor furnicilor din lume echivalează cu biomasa tuturor oamenilor și
reprezintă aproximativ 10% din biomasa tuturor animalelor.

Păsările

Păsările sunt vietăți unice avînd abilitatea de a zbura. Există multe tipuri de păsări și nu vedem
decît cîteva dintre ele în apropierea unei reședințe umane. Importanța păsărilor pare minimă
datorită progresului tehnologic și a stilului de viață modern.. Unele păsări sunt crescute pentru a
fi folosite de oameni, în timp ce altele sunt indirect ajutate de oameni. Ele formează o parte a
lanțului alimentar din ecosistem și sunt o parte componenta a naturii. Acestea par să fie
animalele bune la toate, cel puţin cînd vine vorba de supravieţuirea omului. Au nenumărate roluri
ecologice, realizînd, printre altele, controlul populaţiilor de insecte, descompunerea materiei
organice din păduri, reciclarea nutrienţilor, polenizare, semănarea seminţelor şi aerisirea solului.
Excrementele păsărilor sunt bogate în acid uric care poate fi ușor transformat în amoniac fiind
gunoi fertil pentru plante. Deșeurile provenite de la păsări de curte, dacă sunt adăugate în sol,
sporesc fertilitatea solului.

Peştii

Omul secolului XXI a început să înteleagă mai bine și mai conștient că peștele și produsele sau
subprodusele obținute de la acesta trebuie tratate cu mai multă atenție, în condițiile în care
proteina de origine animală provenită din mediul acvatic are un rol deosebit de important pentru
dezvoltarea și menținerea sănătății organismului. Carnea de pește conține atît de mulți nutrienți
importanți, inclusiv proteine, încît, așa cum apreciază și nutriționiștii, ar trebui să constituie un
segment major al hranei noastre zilnice. O singură porție de pește de 100 g, furnizează între o
treime și jumatate din necesarul de proteine zilnic. Majoritatea peștilor au și un conținut ridicat
de vitamina B12, vitală pentru un sistem nervos sănătos și de iod, necesar bunei funcționări a
glandei tiroide.

Ciupercile

De mii de ani, ciupercile sunt folosite de oamenii ca hrană. Chiar dacă reprezintă o mică parte
din alimentație, luate ca atare, în vremurile noastre intră și în producerea altor alimente sau chiar
băuturi. Printre acestea se numara: brînzeturile, berea și vinul, pîinea, anumite produse din soia.
Descoperirea antibioticelor a fost una dintre cele mai revoluționare lucruri care au marcat
medicina modernă. Penicilina, poate cel mai uzual antibiotic din lume, este obținută dintr-o
ciupercă numită Penicillium. Multe alte ciuperci produc substanțe antibiotice utilizate pentru a
ține sub control bolile.
Cu peste 144.000 de specii de organisme în regatul ciupercilor, această mare şi diversă populaţie
a permis plantelor să obţină nutrienţii şi apa din solul din jurul lor. Plantele nu absorb cu
rădăcinile lor în mod direct aceste componente esenţiale vieţii, ci se bazează pe ciuperci să adune
şi să le furnizeze lor. De asemenea, ciupercile reprezintă principalul reciclator din natură. Fac
asta cu rămăşiţele plantelor şi animalelor moarte prin descompunerea lor şi transformarea în
nutrienţii necesari plantelor.
Planctonul

Algele microscopice, bacteriile şi alte creaturi care sunt prea mici pentru a înota joacă un rol vital
în existenţa noastră. În ciuda dimensiunilor minuscule planctonul susţine miliarde de animale
marine prin furnizarea hranei creaturilor mari.
Există peste 50.000 de specii diferite de plancton în zonele oceanice în care pătrunde lumina
solară. De asemenea, nu sunt doar prima verigă din lanţul trofic, ci au rolul central în menţinerea
vieţii: sunt motivul pentru care noi respirăm.
Fitoplanctonul absoarbe energie de la Soare şi nutrienţi din apă, cele două ingrediente necesare
pentru fotosinteză. Fotosinteza planctonului este responsabilă pentru jumătate din oxigenul
planetei, cealaltă jumătate fiind asigurată de fotosinteza plantelor de uscat.

Liliecii

Chiar dacă nu conștientizăm acest lucru, liliecii sunt indispensabili în numeroase domenii din
viața noastră, de exemplu în agricultură și silvicultură. Unul dintre exemplele faimoase, dar mai
ales gustoase, este ciocolata. Da, liliecii, sau mai bine zis liliecii din zonele tropicale, ne ajută să
obținem ciocolată. Cercetarea liliecilor, și în mod special a fiziologiei și mecanismelor
moleculare ale lor, poate să aibă aplicații directe în medicina umană. Un exemplu recent și mai
promițător este studiul mecanismelor implicate în hibernarea liliecilor, precum și în găsirea unei
soluții aplicabile pentru tratamentul bolii Alzheimer.
Acestea sunt singurele mamifere care pot zbura, fiind extrem de utile în controlarea populaţiilor
de insecte. Liliecii consumă milioane de insecte dăunătoare. În multe ţări, ţînţarii pot provoca
boli periculoase şi chiar mortale, precum malaria sau febra denga. Micile mamifere zburătoare
pot mînca şi 1.000 de ţînţari într-o oră. Astfel, pofta nelimitată a liliecilor are efecte pozitive în
domenii precum cultivarea porumbului sau industria viticolă. Se estimează că cea mai mare
colonie de pe glob, din statul Texas, consumă 150 de tone de insecte în fiecare noapte. Astfel,
liliecii aduc și beneficii financiare masive. Prin faptul că vînează și consumă insecte, liliecii
reduc cu peste 1 miliard de dolari anual costurile asociate cu combaterea dăunătorilor
porumbului, la nivel global.
La rîndul lor, liliecii din zonele tropicale sunt elemente-cheie în ecosistemele locale. În aceste
ecosisteme cu diversitate uriașă trăiesc laolaltă 200-300 de specii de lilieci, iar foarte multe
dintre ele sunt de fapt vegetariene: consumă nectar, polen, fructe și semințe. Liliecii nectarivori
consumă nectar din flori care se deschid doar noaptea. Însă, în paralel, prin faptul că vizitează
zeci, chiar sute de plante în fiecare noapte, activitatea liliecilor mai are un efect: polenul lipit de
fața și capul lor se transportă la florile altor plante, contribuind în mare măsură la răspîndirea
speciilor. De exemplu, liliacul mexican cu bot lung este singura specie care polenizează florile
plantei Agave tequilana.
Din păcate, în multe ţări, liliecii se confruntă cu pierderea habitatului din cauza defrişărilor şi
altor acţiuni umane.

Primatele

La prima vedere, primatele par un grup de specii dispensabile, sau cel puţin dispariţia lor nu ar
afecta atît de mult ecosistemele din care fac parte.
Rolul ştiinţific al primatelor este esenţial prin studiile care implică evoluţia comportamentului la
oameni şi la primate. Acestea reprezintă ,,un grup de bază în pădurile tropicale, împrăştiind
seminţele fructelor pe care le consumă, semănîndu-le în pachete de fertilizator”, potrivit lui Ian
Redmond, directorul Ape Alliance, o coaliţie internaţională de organizaţii şi indivizi care
lucrează pentru conservarea şi protejarea primatelor. Acesta mai adaugă şi că „trebuie să
protejăm primatele astăzi pentru a avea păduri mîine care vor absorbi dioxidul de carbon din
atmosferă şi care vor proteja solul de eroziuni”.
Se ştie că fără astfel de ecosisteme în zonele tropicale şi subtropicale, clima planetei ar suferi
enorm, afectînd nivelul de oxigen şi ciclurile de precipitaţii globale.
Din cele 394 de specii de primate, 114 sunt ameninţate de extincţie, pericolele principale fiind
vânatul excesiv şi distrugerea habitatului.

Albinele

„Dacă albinele ar dispărea de pe fața pămîntului, omul ar mai avea doar patru ani de trăit“
(Albert Einstein)
Ca și agenți polenizatori au contribuit la dezvoltarea florei, la răspîndirea plantelor ce acopereau
ecosistemele zonale și continentale. Practic, micile insecte zburătoare transportă polenul de la o
floare la alta, iar fără polenizare, nu pot exista seminţe. Fără seminţe, plantele nu vor mai creşte,
iar viaţa nu poate exista fără regnul vegetal.
Mierea, de pildă, este principalul motiv pentru care oamenii au început să crească albine și cel
mai cunoscut produs al stupului. Mierea este un aliment complex, „predigerat”, pentru asimilarea
căruia organismul uman nu mai este nevoit să facă eforturi enzimatice, fiind ușor asimilat de
corp.
Ele au capacitatea de adaptare la cele mai variate condiții de relief, climă și vegetație. Din
păcate, în unele regiuni, populaţia de albine a scăzut cu 80% din cauza intervenţiei umane.

Natura umană ne face să acordăm atenţie în special animalelor FLUFFY (pufoase), cu ochi mari
şi lucioşi (gen panda sau tigri), însă atunci cînd o specie cu importanţă mare pentru planetă este
în pericol, trebuie intervenit indiferent cît de ,,urîtă/ scîrboasă” ni se pare specia respectivă.