Aristita Negreanu - Dictionar Modern Roman-Francez

• ■•
Aristita
NEGREANU
DICŢIONAR
MODERN
ROMAN
FRANCEZ
411
am
Twwoî
WNOIÎ3I
Du meme auteur
Publications de specialile
1995-1996 Collaborations â la rubrique „Langue" de l'Invitation
(Institut Francais)
1975 „Idiomaties francaises et roumaines", in Cahiers de Lexiologie, volume XXVII, Paris
1970 „Aspecte inedite în opera Miei Hasdeu", in Analele
Universităţii Bucureşti, Limbi romanice
Ouvrages de specialile
Manuels, livres d'exercices de francais, dictionnaires:
2002 „Dicţionar de expresii francez-român - DICEX", ediţia a IV-a, Ed. ALL
2000 „Dicţionar de expresii român-francez - DICEX", Ed. ALL
„Comment şa va votre francais?", methode pour niveau
intermediare, Ed. ALL 1998 „Dicţionar Modern român-francez - DIMORF", Ed. Univers
1998 „Methode de francais â l'intention des Roumains", Ed. Univers
1996 ,Le francais branche", dictionnaire francais-roumain,
Ed. Humanitas (Presente au LXe Congres de la F.I.P.F.,
Tokio, Japon, 23-31 aoîit 1996)
„Exerciţii de franceză pentru liceu şi admitere la
facultate", Ed. Univers Enciclopedic 1995 „Exerciţii cu expresii idiomatice", Ed. Teora
1994 „Dicţionar de expresii român-francez", ediţia I, Ed. Babei 1992 „Dicţionar de expresii francez-
român", ediţia I,
Ed. Humanitas 1982 „Limba franceză pentru clasa a IX-a", ediţia a Ii-a,
Ed. didactică şi pedagogică 1979 „Exercices sur Ies expressions idiomatiques francaises",
Ed. didactică şi pedagogică 1977 „Pour l'intelligence du francais", Ed. didactică şi pedagogică
1976 „Expressions idiomatiques franco-roumaines", Universitatea Bucureşti, Facultatea de limbi romanice
1975 „O mână de ajutor - un coup de main", culegere bilingvă
de expresii idiomatice, Universitatea Bucureşti 1974 ,Limba franceză pentru clasa a X-a", Ed. didactică şi
pedagogică 1973 „Lrmba franceză pentru clasa a IX-a", Ed. didactică şi
pedagogică 1972 „Limba franceză pentru clasa a VlII-a", Ed. didactică şi
pedagogică
„Expresii uzuale în franceza modernă", Ed. Ştiinţifică
Traductions du francais
1995 Dominique Fernandez, „îngerul destinului", Ed. RAO International (titre originel: Dans la main de l'ange)
2000 Francois Sagan „Un Rolls Royce în grădina cu buruieni",
Ed. ALLFA (titre originel: Le garde du coeur, Ed. Julliard)
nr
am
NVWOJI
Ntfâaow
WNOIDig
ANVHOÎN
Aristiţa Negreanu DICŢIONAR MODERN
ROMAN-FRANCEZ - DMRF
Copyright © 2002 - Editura ALL EDUCAŢIONAL
Toate drepturile sunt rezervate Editurii ALL EDUCAŢIONAL.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea
scrisă a Editurii ALL EDUCAŢIONAL.
Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în exclusivitate editurii.
Copyright © 2002 - Editura ALL EDUCAŢIONAL.
AII rights reserverl
The distribution of this book outside România without the written permission of ALL EDUCAŢIONAL is strictly
prohibited.
I
NEGREANU, ARISTIŢA
Dicţionar modern român-francez: Dmrf / Aristiţa Negreanu
Bucureşti: ALL EDUCAŢIONAL, 2002 464D.: 24cm
464p.; 24cm.
ISBN 973-684-538-9
81'374.8= 135.1 = 133.1
Editura ALL EDUCAŢIONAL
Bucureşti, Bd. Timişoara nr. 58, sector 6*, cod 76548 Tel.: 402 26 00 Fax: 402 26 10
Departamentul difuzare Tel.: 402 26 00 Fax: 402 26 10
Distribuţie: Tel. 402 26 30; 402 26 34 Comenzi la: comenzi@all.ro URL: http://www.all.ro
Redactor: E. Tomescu Coperta: Stelian Stanciu
PRINTED IN ROMÂNIA
c-^, t
Abrevieri
arg. = argou
arg. scol. = argot scolaire
arg. stud. = argou studenţesc
arg. scol. = argou şcolăresc
auto = automobil / automobile
dr. = drept / droit
eufem. = eufemism
euph. = euphemisme
fam. = familiar / familier
fig. = figurat / figure
physiol = fiziologie
inf. = infinitiv / infinitif
iron. = ironic / ironique
înv. = învechit
jur. = juridic
lit. = literar
litt. = litteraire
mar. = marină / marine
pei. = peiorativ
pej. = pejoratif
pop. = popular / populaire
prov. = proverb /proverbe qqch. = quelque chose qqn = quelqu'un reg. = regionalism relig. = religie / religion spect. =
spectacol / spectacle vulg. = vulgar / vulgaire vx. = vieux
Wr^
A
ABA s.f. — bure/.
ABANDONA v.tr., intr. — abandonner. A abandona pe cineva/ceva — abandonner qqn/qqch.; a abandona o probă
sportivă — declarer forfait; jeter l'eponge (fig.). ♦ ABANDON s.n. — abandon m.
ABATE v.tr., intr., refl. — 1. (s') abattre, (s') ecarter, deriver, (se) detourner, (un cours d'eau). Au abătut (doborât)
copacii — On a abattu Ies arbres. In drum, s-au abătut pe la noi — Ils se sont abattus en chemin (ils ont fait un
crochet) pour nous visiter. Vulturul se abătu asupra prăzii — L'aigle s'abat-tit sur sa proie. 2. avoir une lubie/un
caprice; prendre ombrage. Când i se abate — Quand şa le prend. ♦ ABATERE s.f. — 1. detourne-ment m., deviation /,
ecart m. Abaterea vehiculelor din cauza lucrărilor — deviation des vehicules pour cause de travaux; abatere de la
normă — ecart de la norme. 2. deviationnisme m. Abatere de la o doctrină — deviationnisme par rapport a une
doctrine. ♦ ABĂTUT, Ă adj. — afflige, ee; deprime, ee.
ABDICA v.intr. — abdiquer. ♦ ABDICARE s.f. — abandon m., abdication /, renonciation/
ABIA adv. — avec difficulte, â peine. Abia merge — II marche avec difficulte. Abia s-a întors din străinătate — A
peine est-il ren-tre de l'etranger.
ABILITA v.tr. — assermenter, autoriser, ieleguer, donner pleins pouvoirs, investir. \ fi abilitat — etre assermente
(expert, emoin).
kBIS s.n. — abîme m., gouffre m. ► ABISAL, Ă adj. — abyssal, le.
ABONA v.tr., refl. — (s') abonner. ♦ ABONAMENT s.n. — abonnement m.; carte d'abonnement / Abonament lunar (pe
mijloace de transport) — carte d'abonnement/; carte orange/
ABRACADABRANT, Ă adj. — farami-neux, euse. V. ULUITOR.
ABRAŞ, A adj. (fam.) — mechant, te; retif, ive. Abraş la suflet — homme mechant; măgar abraş — âne retif. 0
EXPR. A ieşi abraş (reg., fam.) — Se casser le nez/les dents sur qqch.; faire buis-son creux/chou b!anc/long feu
(fig., fam.); crever/peter dans la main (fig., pop.).
ABREVIA v.tr. — abreger [abRe3e], ecourter, resumer. ♦ ABREVIERE s.,f — abrege m., digest [dajest] m., resume m.
ABROGA v.tr. — abroger, annuler, sup-primer. A abroga o dispoziţie/o lege/un regulament — abroger (annuler,
supprimer) une disposition/une loi/un reglement. ♦ ABROGARE s.f. — abrogaţi on/
ABRUPT, A adj. — escarpe, ee. Drum abrupt — chemin escarpe.
ABRUTIZA v.tr., refl. — (s')abrutir. A se abrutiza muncind — s'abrutir â la tâche; s'abrutir de travail. ♦ ABRUTIZAT,
Ă adj. — abruti, ie. ABRUTIZANT, Ă adj. — abru-tissant, te. ♦ ABRUTIZARE s.f. — abrutis-sement m.
ABSENTA v.intr. — s'absenter; etre absent. ♦ ABSENT, Ă adj. — 1. absent, te. Azi au fost mulţi absenţi în Parlament
— Aujourd'hui ii y a eu beaucoup d'absents au Parlement. 2. distrait, te; inattentif, ive; => etourdi, ie (fig.). ♦
ABSENŢĂ s.f. — ab-sence/, carence/, defaut m., manque m.
ABSOLUT
2
ABSOLUT, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] absolu, ue. încredere absolută — confiance absolue; monarhie absolută —
monarchie absolue;putere absolută — pouvoir absolu; tăcere absolută — silence absolu; II. [adv.] — absolument,
totalement. A domni absolut — reigner sans partage. Absolut! — toutâfait!. ♦ ABSOLUTISM.?.». — absolutisme m.,
despotisme m., dictature/, totalitarisme m., tyrannie/.
ABSOLVI v.tr. — absoudre [apsudR], excu-ser. A absolvi pe cineva de ceva — excu-ser/pardonner â qqn. A absolvi
un curs/o şcoală — achever (terminer) un cours/des classes. A absolvi un păcătos — absoudre un pecheur. ♦
ABSOLVENT, AS. — (frais) emou-lu de; (fraîche) emoulue de; diplome, ee; ayant obtenu son diplome. Absolvent(ă) de
bacalaureat — bachelier, iere. ♦ ABSOLVENŢĂ, ABSOLVIRE s.f. — attestation/; certificat m. de fin d'etudes.
ABSURD, A s.n. şi adj. — absurde; deraisonnable; insense, ee; saugrenu, ue; stupide. Prin absurd (loc. adv.) —
admet-tant que. ♦ ABSURDITATE s.f. — absurdite/
ABŢINE v.refl. — s'abstenir, se dispenser. Nu mă pot abţine — Cest plus fort que moi.
♦ ABŢINERE s.f. — abstention / Moţiunea a fost votată cu douăzeci de voturi pentru şi două abţineri — La motion a
ete" adoptee par vingt voix et deux abstentions.
ABUNDA v.intr. — abonder. ♦ ABUNDENT, Ă adj. — abondant, te; â foison.
♦ ABUNDENŢĂ s.f. — abondance /; => plethore/ (litt.). Abundenţă de candidaţi — plethore de candidats. Din
abundenţă (loc. adv.) — abondamment; â foison. A săra din abundenţă — saler abondamment.
ABURI v.tr., intr., refl. — 1. (s') embuer. Geamul s-a aburit — La vitre s'est embuee; 2. degager/exhaler de la vapeur.
3. se voiler (fig.). ♦ ABUR s.m. — buee /, vapeur / A scoate aburi — degager de la buee; locomotivă cu aburi —
locomotive â vapeur. 0 EXPR. A scoate aburi pe gură (fig., fam.) — Parler pour ne rien dire; par-ler â tort et â travers
(fig., fam.).
ABUZA v.intr. — abuser. A abuza de alcool — abuser de l'alcool; a abuza de cineva (eufem.) — abuser d'une
personne (vioier) (euphem.). ♦ ABUZ s.n. — abus m. Abuz de încredere — abus de confiance; abuz de putere —
abus d'autorite/de pouvoir. ♦ ABUZIV, Ă adj. — abusif, ive; în mod abuziv (loc. adv.) — abusivement.
AC s.n. — aiguille [egyij]/ Ac cu gămălie — epingle /; ac de păr — epingle / â cheveux; ac de siguranţă — epingle
de nourrice; ac de albină — aiguillon m., dard m.; ac de gravat — pointe / seche; ac de tapi-ţer — carrelet m.\ vârf
de ac — pointe d'ai-guille; urechea acului — le chas [/a] m.; a pune aţă în ac — enfiler une aiguille; a prinde în ace
— epingler. 0 EXPR. A avea (găsi) ac de cojocul cuiva (fig., fam.) — Damer le pion â qqn; en faire voir â qqn (fig.,
fam.). A căuta acul în carul cu fân (fig., fam.) — Chercher une aiguille dans une botte de foin (fig., fam.). A se pune
la patru ace (fig., fam.) — Se mettre sur son trente et un/â quatre epingles (fig., fam.); se deguiser en joii (arg.). A
scăpa ca prin urechile acului (fig., fam.) — L'echapper belle (fig., fam., iron.). A umbla ca pe ace (fig., fam.) —
Marcher sur des oeufs (fig., fam.). ♦ ACAR s.m. — aiguilleur m.
ACADEA s.f. — berlingot m., roudoudou m.
ACADEMEE s.f — academie /. Academia Franceză — 1'Academie francaise; la vieille dame du quai Conţi (fig.).
ACASĂ adv. — a la maison; chez soi. Totul este în ordine acasă — Tout est en ordre (normal) â la maison/chez soi.
Eplăcut să te întorci acasă — II est agreable de rentrer chez soi. Se simte acasă — II est chez soi. 0 EXPR. A fi la el
acasă (fig.) — Etre dans ses meubles (fig., fam.).
ACCELERA v.tr. — accelerer, hâter, presser. ♦ ACCELERAT s.n. — rapide m.
♦ ACCELERATOR s.n. — accelerateur m.
♦ ACCELERAŢIE s.f. — acceleraţion/.
ACCENTUA v.tr. — accentuer. A accentua silabele — marteler Ies syllabes.
3
ACORDA
♦ ACCENT s.n. — accent [aksâj m. 0 EXPR. A pune accentul pe... (fig.) — Mettre l'ac-cent sur...; renforcer.
ACCEPTA v.tr., refl. — accepter, acquies-cer, (s')assumer, faire avec. A accepta orice condiţii — Marcher â tous Ies
coups (fig., fam.). A-şi accepta condiţia — assu-mer sa condition; a accepta o funcţie — assumer une fonction; a
accepta cu plăcere — accepter de bonne-grâce; a accepta forţat — accepter de mauvaise grâce; a se accepta pe sine
însuşi — s'assumer. Va trebui să accept (propunerea cuiva) — II faudra bien que je fasse avec. ♦ ACCEPTABIL, Ă adj.
— acceptable. 0 EXPR. Un ins acceptabil . — Un mec potable (arg. scol.). ♦ ACCEPTARE s.f — accepta-tion /,
acquiescement / Acceptarea unui post — acceptation d'un poşte.
ACCES s.n. — acces m. Drum de acces — chemin d'acces; acces interzis — acces inter-dit; acces aleator/secvenţial
(inform.) — acces aleatoire/sequentiel (inform.); acces de mânie — bourrasque / (fig.); acces de tuse — quinte/ de
toux. ♦ ACCESIBIL, Ă adj. — accessible. ♦ ACCESIBILITATE s.f. — accessi-ţiMf.
CCIDENTA v.tr., refl. — accidenter;
auser un dommage (â qqn); produire un
ccident. ♦ ACCIDENT s.n. — accident m.
ccident din lovire, cădere, ciocnire,
plozie — accident par choc, chute, colli-
on, explosion; accident de circulaţie —
cident de la route; accident de muncă —
cident du travail. ♦ ACCIDENTAL, Ă adj.
adv. — I. [adj.] accidentel, elle.
[advj par accident; accidentellement.
HITA v.tr. şi refl. — (s')acquitter, er. A achita factura — acquitter/payer facture; regler la note. Acuzatul a fost itat
din lipsă de probe — L'accuse a ete uitte au benefice du doute; a se achita obligaţie — s'acquitter de son devoir.
ONTA v.tr. — donner (verser) un ac-pte/des arrhes/une avance/une provision. CONT s.n. — acompte m., â-valoir m.,
ce/, dedit m., provision/ Un acont din
datoria dvs. — (c'est) un â-valoir sur votre creance.
ACOPERI v.tr., refl. — (se) couvrir/recou-vrir. A acoperi o carte — couvrir un livre; a acoperi cheltuielile —
couvrir Ies frais; a acoperi o cratiţă — couvrir une casse-role; a-şi acoperi faţa — se couvrir le vi-sage; a acoperi
masa cu o faţă de masă albă — recouvrir la table d'une nappe blanche; a se acoperi de glorie (fig.) — se couvrir de
gloire (fig.). Cerul se acoperă de nori — Le ciel se couvre. Zăpada acoperă (în întregime) pământul — La neige
recou-vre la terre. Ziariştii acoperă un eveniment — Les journalistes couvrent un 6v6-nement. ♦ ACOPERIRE s.f. —
couverture / Acoperire în aur — couverture en or; cec fără acoperire — cheque en bois; cheque sans provision (fig.).
0 EXPR. A avea acoperire (fig., fam.) — s'abriter derriere la loi/derriere qqn; Etre couvert (fig.). ♦ ACOPERIŞ s.n. —
toit m. ♦ ACOPERĂMÂNT s.n. — toiture/ Acoperământul bisericii — la toiture de l'eglise.
ACORDA v.tr. — accorder, affecter, allouer, attribuer, le concdder â qqn, consen-tir, departir, distribuer, octroyer (un
insigne). A acorda un avans — consentir une avance; a acorda credite — affecter des credits; a acorda o favoare —
departir une faveur; a acorda încredere — faire confi-ance. Intr-o ţară cu patru milioane de şomeri se impune
acordarea unui permis de muncă pentrw străini — Dans un pays qui compte quatre millions de chomeurs on percoit
l'octroi d'un permis de travail aux etrangers. ♦ ACORD s.n. — 1. accord m., acquiescement m., concorde /., entente /,
octroi m. Acord prin înţelegere — â l'ami-able; a-şi da acordul — donner son acceptation; a fi de acord—
acquiescer; a fi cu toţii de acord — etre d'accord d'emblee; a fi de acord cu o cerere — accepter/approu-ver/consentir
une requette; a fi de acord cu cineva — abonder dans le sens de qqn; ne pas demander mieux; marcher dans l'his-
toire de qqn (fig.); etre/se mettre/tomber d'accord avec qqn; etre de concert avec qqn;
ACOSTA
4
de acord! — je marche! (fam.); d'accord (d'ac)! (fam.); de comun acord— en (bon) accord; de concert; de commun
accord; a fi de acord — en convenir, tomber d'accord avec; a nu fi de acord — ne pas l'entendre de cette oreille (fig.,
fam.); a nu fi de acord cu... — ne pas etre tres chaud pour... (fig., fam.). 2. Acord muzical — accord; acord
gramatical — accord grammatical; greşeală de acord — faute d'accord. 0 EXPR. A se pune de acord (fig.) — Se
mettre au diapason de qqn. (fig.); accorder ses flutes/ses violons (fig., fam.); s'arranger â l'amiable; conclure un
marche.
ACOSTA v.tr., intr. — 1. accoster, se ran-ger â quai. Vaporul a acostat la chei — Le navire a accoste le quai. 2.
aborder. Derbedeii acostau fetele pe stradă (fig.) — Les voyous accostaient/draguaient Ies filles dans la rue.
ACREDITA v.tr. —- scc-sdifcx A acredita un ambasador ■— Accrtd'.ter un ain'oas-sadeur aupres d'un chef d'lZtat.
♦ ACREDITARE s.f. — [diplomat, ziarist] accredita-tion /. Scrisori de acreditare — lettres de creance. ♦ ACREDITAT, Ă
adj. — accredi-te, ee. ♦ ACREDITIV s.n. — accredirif m., let-tref de credit.
ACRI v.tr., refl. — (s') aigrir, surir. Laptele s-a acrit — Le lait a toume/s'est aigri. Nenorocirile i-au acrit caracterul
(fig.) — Les malheurs ont aigri son caractere (fig.). ♦ ACREALĂ s.f. — 1, acidite /, aigreur / 2. acrimonie / (fig).
Acreala unui măr verde -— l'acidite d'une pomme verte; acreala laptelui strica! — ■ V aigreur du lait qui a tourne; a
răspunde pe un ton acru — repon-dre avec acrimonie. V ACRITURĂ s.f. (fam.). —1. achards rn.pl. (fruits et epices
maceres dans du vinaigre); piccalilli (pickles de legumes conserves dans de la moutarde douce) m.; pickles rn.pl.
[pikcels]. V MURĂTURĂ, 2. [fig.] a:a(:Srre; acrimonieux, euse (fig,). ♦ ACRU, Ă adj. — îcide, aigre, suri; acariâire
(fig.). Castraveciori acri — corni-olions conHts; fruct verde şi acru — fruit vert et ?o:ds; lapte acru — lait suri;
varză acră,
călită — choucroute /; caracter acru (fig.) — caractere acariâtre (fig.); zâmbet acru — mauvais sourire. 0 EXPR. A
se uita (cam) acru (fig., fam.) — Regarder d'un mauvais ceil (fig.).
ACROBAT, As. — bateleur, euse; forain, aine; funanbule; jongleur m.; pres-tidigitateur m.; saltimbanque. ♦
ACROBAŢIE s.f— acrobaţie/, voltige/
ACT s.n. — 1. acte m. Act de acuzare/juridic/de stare civilă/de vânzare — acte d'ac-cusation/juridique/de l'etat
civil/de vente; act justificativ (jur.) — piece â conviction; act de recepţie — certificat de reception; a face un act —
dresser/etablir/signer un acte; a lua act de — prendre acte de...; act de luare la cunoştinţă — dont acte [dontakt]; act
diplomatic — acte diplomatique; a face un act de dreptate — faire un acte de justice; 2. papiers rn.pl., piecesf.pl.
Acte de identitate — pieces d'identite; actele maşinii — papiers de la voiture. 0 EXPR. A se acoperi cu acte în
regulă (fig.) — S'abriter derriere la loi (fig.). A face act de prezenţă — Faire acte de presence. 3. acte m. Tragedia
clasică în cinci acte — la tragedie classique en cinq actes; ultimul act al unei întâmplări (fig.) — le dernier acte
d'une affaire. ♦ ACTOR, ACTRIŢĂ s. — acteur, trice; comedien, enne; interprete; tragedien, enne. Cabotin — cabot,
tine; => histrion (pej.). Dubiră, figurant — doublure, figurant, te. Star, vedetă — star, vedette.
ACTIVA v.tr., intr. — accelerer, aviver, (se) hâter, (se) presser. 0 EXPR. A fi ac-tiv(ă) — Avoir de l'allant. ♦ ACTIV
s.n.— actif m. ♦ ACTIVITATE s.f. — activite /, occupation /!, Lipsă de activitate — desoevrement m., oisivete m.
ACTUALIZA v.tr. — actualiser; mettre â jour. A actualiza un dicţionar — mettre un dictionnaire a jour. ♦
ACTUALITATE s.f. — actualite / De actualitate — d'actualite, dans le vent, a la une (des journaux) (fam.); de derniere
heure; a fi de actualitate — faire l'actualite; ieşit din actualitate — hors de saison. 0 EXPR. A fi în actualitate (fig.)
ADÂNCI
— Etre â la une; faire Ies manchettes des jour-naux (fig., fam.). ♦ ACTUALITĂŢI s.f.pl. — Les actualites; le journal
televise.
ACŢIONA v.tr., intr. — actionner, agir, entreprendre une demarche, mettre en mou-vement (un mecanisme). A
acţiona în justiţie — poursuivre en justice. 0 EXPR. A acţiona repede — Y avoir perii en la demeure (fig., fam.). A
acţiona de unul singur — Se la jouer en solo (fig., fam.).
♦ ACŢIONAR s.m. ♦ — actionnaire m.
♦ ACŢIUNE s.f. — 1. action/ A întreprinde o acţiune — faire une demarche; a trece la acţiune — passer â l'acte; agir;
acţiunea unui roman — l'action d'un roman; acţiunea substanţelor otrăvitoare asupra organismului — l'action des
substances to-xiques sur l'organisme. 2. titre m. A cumpăra/vinde acţiuni — acheter/vendre des ac-tions, des titres;
acţiuni în creştere/în scădere — actions en hausse/en baisse; acţiuni cu dividende — actions â dividendes; acţiuni la
purtător — actions au porteur.
ACUM adv. — actuellement; a partir de; â present; maintenant. Odinioară şi acum — autrefois et maintenant. Acum
tinerii se bucură de mai multă libertate — A present les jeunes jouissent de plus de liberte. Acum presa e liberă —
Actuellement, la presse est libre; de-acum înainte — d'ores et deja; desormais; dore-navant; acum doi ani — ii y a
deux ans.
ACUMULA v.tr. — accumuler, amon-celler. ♦ ACUMULARE s.f. — accumula-tionf, amoncellement m.
ACUZA v.tr. — accuser, imputer, incriminer, mettre en accusation/en question, reprocher. A acuza pe cineva —
mettre qqn sur la selette (fig., fam.); charger qqn (dr.); a acuza fără a judeca — accuser sans autre forme de proces. ♦
ACUZARE, ACUZAŢIE s.f. — accusa-tion/., charge/!, imputation/.; incrimina-tion/.; mise sur la selette; reproche m.
Cap de acuzare — chef m. d'accusation; martor al acuzării — temoin m. â charge; a susţine o acuzaţie — etayer une
accusation. ♦ ACUZAT, Ă s. şi adj. — accuse, ee; inculpe, ee.
A fi pe banca acuzaţilor — etre sur la selette.
♦ ACUZATOR, OARE S şi adj. — accusateur, trice. V. ÎNVINUI.
ADAPTA v.tr., refl. — (s') adapter. ♦ ADAPTABIL, Ă adj. — adaptable, flexible, modulable, souple. ♦ ADAPTABILITATE
s.f.
— adaptabilite/ ♦ ADAPTARE s.f. — adapta-tion / Adaptare la evoluţia actuală — aggiornamento m.
[ad3JaRnamento] ♦ ADAPTAT, Ă adj. — adapte, ee.
ADAPĂ v.tr., refl. — (s') abreuver. Animalele se adapă — les betes s'abreuvent.
♦ ADĂPĂTOARE s.f. — abreuvoir m.
ADĂPOSTI v.tr., refl. — (s') abriter, heberger. A se adăposti de furtună — s'abriter de l'orage; se mettre a l'abri/hors
d'atteinte. ♦ ADĂPOST s.n. — abri m., heber-gement m., refuge m. => planque/! (fam.). Adăpost pentru animale —
abri pour les betes; adăpost la staţia de autobuz — abribus; la adăpost de (loc. prep.) — â l'abri; a couvert de; la
adăpost de ploaie
— â couvert de la pluie; la adăpostul cuiva — sous le couvert/la houlette de qqn ; la adăpostul întunericului — a la
faveur de la nuit; a oferi adăpost cuiva — heberger; offrir le gîte; recueillir (qqn). Refugiaţii căutau un adăpost —
Les refugies cher-chaient un abri. 0 EXPR. A se pune la adăpost (fig.) — Se mettre hors d'atteinte (fig.).
ADĂUGA v.tr., refl. — adjoindre, ajouter, (se) joindre, se reunir (â), supleer. Adăugaţi verdeţuri la omletă — Ajoutez
de fines herbes a l'omelette; a adăuga dobânda la capital — joindre l'interet au capital.
♦ ADAOS s.n. — addenda [adeda], m.
♦ ADĂUGIRE s.f. — adjonction/. Adăugirea unei clauze la un contract — l'adjonction d'une clause â un contrat.
ADÂNCI v.tr., refl.— 1. creuser. A adânci un decolteu — creuser un decollete; a adânci o groapă — creuser un trou.
Apele au adâncit albia fluviului — les eaux ont creuse le lit du fleuve. 2. (se) plonger. A se adânci în muncă — avoir
le nez sur son tra-vail (fig., fam); s'abîmer dans son travail.
ADEMENI
6
♦ ADÂNC, Ă adj. — 1. profond, de. Lac adânc — lac profond; adâncă tristeţe — profonde tristesse. 2. creux, euse.
Farfurie adâncă — assiette creuse. 0 EXPR. A răni adânc pe cineva — Blesser qqn au vif (fig.).
♦ ADÂNCIME s.f. — profondeur / Adâncimea oceanului — la profondeur de 1'ocean; a săpa în adâncime — creuser
en profondeur.
ADEMENI v.tr. — allecher, appâter, enjoler, seduire, tenter. Ca să-i ademenească pe cititori, revista a iniţiat un con-
curs — Pour allăcher ses lecteurs, le magazine a initie un concours. Ademenea păsărelele cu firimituri de pâine — II
appâ-tait Ies oiseaux avec des miettes de pain. Vulpea ademeni corbul cu vorbe frumoase — Le renard enjola le
corbeau de belles paroles. Diavolul o ademeni pe Eva — Le demon tenta Eve; a se lăsa ademenit — ecouter le chant
des sirenes (litt.); a se lăsa ademenit de aparenţe — se laisser seduire par Ies apparences; ♦ ADEMENIRE s.f. —
seduction /, tentation /. Ademenire de minor(ă) — detournement de mineur(e).
♦ ADEMENITOR, OARE adj. — enjo-leur, euse; seduisant, ante. Călătorie ademenitoare — voyage seduisant;
Feminitate ademenitoare — feminite enjoleuse.
ADESEA adv. — frequemment, maintes fois, souvent. Mă gândesc adesea la tine — Je pense souvent a toi. Adesea,
trec prin parc — Maintes fois, je traverse le parc. Se întâmplă adesea să greşesc (să mă înşel) — II arrive
frequemment que je me trompe. V. DESEORI.
ADEVĂR s.n. — veri te/ tot adevărul — l'entiere verite, la verite vraie, toute la veri te (fam.); într-adevăr (loc. adv.)
— bel et bien; a căuta adevărul — chercher la verite; a deosebi adevărul de minciună — distinguer le vrai du faux;
a restabili adevărul — detromper. Adevărul e greu de spus — La verite est difficile a exprimer; de adevăratelea —
pour de bon. 0 EXPR. A ascunde adevărul — Mettre la lumiere sous le boisseau (fig., litt.). A răstălmăci
adevărul — Farder/fausser la verite (fig.). A spune adevărul gol-goluţ (fam.) — Dire Ies quatre verites (fig., fam.).
Adevărul supără — II n'y a que la verite qui blesse.
♦ ADEVĂRAT, Ă adj. — veritable; vrai, ie. Apărea adevărat — faire vrai; cu adevărat (loc. adv.) — pour de bon
(veritablement); en verite; reellement. E chior cu adevărat — II est vraiment borgne. Au plecat cu adevărat — Ils
sont partis pour de bon; cât se poate de adevărat — plus vrai que pos-sible; plus vrai que vrai.
ADEVERI v.tr., refl. — authentifier; s'averer; (se) certifier; (se) confirmer. Previziunile tale s-au adeverit — Tes
previsions se sont confirmees. ♦ ADEVERINŢĂ s.f. — [de studii] attestation/, certificat m., [de plată] quittance /, recu
m.
♦ ADEVERIRE s.f. — attestation/, certifica-tion/, confirmation/, temoignage m. Adeverirea unei ştiri — la
confirmation d'une nouvelle. ♦ ADEVERIT, Ă adj. — avere, ee; certifie, ee; confirme, ee; prouve, ee.
AD-HOC adv. — de circonstance.
ADICĂ adv. — â proprement parler; a savoir; au juste; c'est-â-dire. Un câine, adică un prieten — un chien, c'est-â-
dire un ami. Adică, ce să facă? — Au juste, qu'est-ce qu'il pourrait faire?. Erau numeroşi, adică vreo cinci sute — Ils
y etaient en grand nombre, â savoir dans Ies cinq cents. Mă plictiseam, adică nu mă interesa — Je m'ennuyais, â
proprement parler, şa ne me disait rien. 0 EXPR. La o adică — Au besoin; si necessaire.
ADINEAORI adv. — ii y a un moment; tantot; tout â l'heure; venir de. L-am întâlnit adineaori — Je l'ai rencontre
tout â l'heure. A plecat adineaori — II est parti ii y a un moment. A mâncat adineaori — II vient de manger.
Adineaori era aici — II y 6tait tantot.
ADIO interj. — adieu. 0 EXPR. A-şi lua adio de la viaţă (fig.) — Remercier son boulanger (fig., pop.). Adio şi n-
am cuvinte! — Bon debarras!
7
AD LITTERAM loc. adv. — â la lettre. A lua ceva ad litteram (Ut.) — Prendre qqch. â la lettre/au pied de la lettre
(fig., litt.). ADMINISTRA .v.tr. — 1. gerer. A administra un domeniu/o afacere/averea cuiva — gerer un
domaine/une affaire/les biens de qqn. 2. administrer. A administra o probă injustiţie — administrer (produire) une
preuve en justice. ♦ ADMINISTRARE, ADMINISTRAŢIE s.f. — administration /, gestion /. Administrarea unei
societăţi (printr-un consiliu de administraţie) — administration/gestion d'une societe (par un conseil
d'administration; funcţionar superior în administraţie— enarque m. ♦ ADMINISTRATOR s.rrt. — administrateur m.,
agent m., gerant m., gestionnaire m., man-dataire m., fonde m. de pouvoir.
ADMIRA v.tr. — admirer, s'engouer, s'en-thousiasmer, s'enticher, s'extasier; =^> s'em-baller; se toquer (fam.). ♦
ADMIRABIL, Ă adj. — admirable. ♦ ADMIRATIV, Ă adj. — admi-ratif, tive. ♦ ADMIRATOR, OARE. S. — admi-rateur,
trice. ♦ ADMIRAŢIE s.f. — admira-tion /. Admiraţie exagerată — engoue-ment m., rocade/.
ADMITE v.tr. — admettre. A admite o cerere — acceder â une requette; a admite regulile jocului — admettre Ies
regles du jeu. ♦ ADMISIBIL, Ă adj. — acceptable, admissi-ble. ♦ ADMISIUNE s.f. — admission / ♦ ADMITERE s.f. —
admission / Admiterea la politehnică — l'admission â Polytechnique. ADMONESTA v.tr. — faire un coup de
semonce; => tancer (litt.). ♦ ADMONESTARE s.f. — admonestation /, avertis-sement m., remontrance/, reprimande/
ADNOTA v.tr. — annoter. ♦ ADNOTARE s.f. — annotation/. ♦ ADNOTAT, Ă adj. — annote, ee. ♦ ADNOTATOR, OARE
S. — annotateur, trice; commentateur, trice.
ADOPTA v. tr. — adopter. A adopta o atitudine/un copil — adopter une atitude/un enfant. ♦ ADOPTARE s.f. —
adoption / ♦ ADOPTIV, Ă adj. — adoptif, ve. ♦ ADOPŢIUNE s.f. — adoption/
ADULMECA
ADORMI v.tr., intr. — s'assoupir, s'endormir. A adormi greu — Mettre longtemps â s'endormir. 0 EXPR. A adormi
pe cineva cu vorbe (fig., fam.) — Leurrer qqn de belles paroles (fig.). A adormi întru Domnul (fig., Ut.) —
S'endormir du sommeil de la terre (fig. litt.). ♦ ADORMIRE s.f. — assoupissement m. (d'une douleur) (fig.).
Adormirea Maicii Domnului (relig.) — la Dormi ti on de la Vierge (le 15 aout) (relig.). ♦ ADORMIT, Ă adj. —
endormi, ie; somnolent, te. ♦ ADORMITOR, OARE adj. — endor-mant, te; ennuyeux, euse (fig.).
ADRESA v. tr., refl. — adresser. ♦ ADRESANT s.m. — destinataire m. ♦ ADRESARE s.f. (inform.) — adressage m. (in-
form.). Adresare directă, indirectă — adressage direct, indirect (inform.). ♦ ADRESĂ s.f. — adresse/
ADUCE v.tr., intr., refl.. — 1. apporter, rap-porter (qqch.) A adus toate valizele — II a apporte toutes Ies valises. A
adus cărţile înapoi — Ha rapporte Ies livres. O negustorie care aduce venituri mari — Un com-merce qui rapporte.
2. amener, emmener. Adu-i şi pe prietenii tăi — Amene tes amis aussi. Mă aduse cu maşina să-mi arate
împrejurimile — II m'emmena en voiture pour me faire voir Ies alentours. 3. faire venir, ramener. A aduce vorba
despre...— ramener la conversation sur... . Adu-mi pacientul pentru control — Ramene-moi le patient, je veux
l'examiner. M-a adus până acasă — II m'a ramene jusque chez moi. 4. A-şi aduce aminte — se rappeler (qqch.); se
souvenir (de); a aduce cu cineva (fig.) — tenir de qqn. ♦ ADUCERE s.f. — avertisse-ment m., execution/, notification /
Aducere la îndeplinire — execution/; aducere la cunoştinţă — avertissement m., notifica-tion /; mandat de aducere
— mandat m. d'amener.
ADULMECA v.tr., intr. — 1. flairer, humer, renifler, snifer. A adulmeca aerul — humer l'air; a adulmeca o urmă
(animale) — flairer une piste/une trace. 2. [fig-] deviner, pressentir, prevoir, sentir, soupşonner.
ADUNA
8
ADUNA v.tr., refl. — 1. [numere] addition-ner. 2. (r)assembler, recueillir, reunir. A aduna de pe jos — ramasser; a
aduna provizii — amasser des provisions; a aduna documente — reunir des documents. Au adunat mai multe voturi
decât extrema stângă — Ils ont recueilli plus de voix que l'extreme gauche; a se aduna — se rassembler, se reunir; a
se aduna cu lumea proastă — s'acoquiner/se commettre avec des gens meprisables. 0 EXPR. A aduna mere cu pere
(fig., fam.) — Faire du coq-â-i'âne (fig., fam.). ♦ ADUNARE s.f. — 1. addition/' 2. assemblee/, reu-nion / Adunarea
Naţională şi Senatul constituie Parlamentul — L'Assemblee Naţionale et le Senat constituent le Parlement;
adunarea generală a acţionarilor — l'assemblee generale des actionnaires; adunare politică — reu-nion politique. ♦
ADUNAT, Ă adj. — addition-ne, ee. ♦ ADUNĂTURĂ s.f. (peior.) — amas m., multitude/, fatras m., ramassis m., rassem-
blement m. Adunătură de indivizi — ramassis de gens mal fames. V. STRÂNSURĂ. 0 EXPR. Cine se aseamănă, se
adună (prov.) — Qui s'assemble, se ressemble (prov.).
AERISI v.tr., refl. — aerer; donner de l'air; (»') eVenter. ♦ AER s.n. — air m. In aer — en i'air; a trage în aer — tirer
en l'air; în aer liber — â l'air libre; a ieşi la aer — prendre l'air; piraţii aerului — pirates de l'air; aer de familie — un
air de familie; o gură de aer (fig.) — un bol d'air (fig.). 0 EXPR. A avea aerul că e pus pe fapte mari (fig., fam.) —
Avoir l'air d'avoir des montagnes â soulever (fig., fam.). A avea un aer ciudat — Avoir un drole d'air. A avea un aer
cumsecade — Avoir bon air/1'air comme ii faut; ne pas avoir l'air bien mechant. A avea un aer modest — N'avoir
l'air de rien (fig., fam.). A avea un aer morocănos — Avoir un air bourru/gro-gnon. A avea un aer periculos —
Avoir l'air d'un type avec lequel on n'a pas envie de s'attarder (fig., pop.). A avea un aer radios — Avoir une mine
epanouie. A-şi da aere/ifose (fig., fam.) — Affecter des airs/de grands airs (fig.); faire le fier/le
suffisant/du vent; ne pas se moucher du coude/du pied; ne pas poser pour la galerie; trancher de 1'important/du
seigneur (fig., fam.); claquer son fouet; faire du chique/de l'es-brouffe/des flaflas; se pousser du col (fig., pop.). A-şi
da aere de învingător (fig., fam.) — Se conduire comme en pays conquis (fig.). A-şi da aere de judecător (fig.,
fam.) — Poser au justicier. A-şi da aere de mironosiţă (fam.) — Affecter un air modeste de bigote felicitee par son
cure; faire sa mijauree/la Sainte Nitouche/des simagrees/sa Sophie (fig., fam.). A lua aer (fig., fam.) — Prendre
l'air/le frais (fig.). A-şi lua un aer nevinovat — Avoir l'air de ne pas y toucher (fig., fam.).
AFACERE s.f. — affaire/ A ceda o afacere — sous-traiter une affaire; a încheia o afacere — conclure une affaire; a
se ocupa de tot soiul de afaceri (fam.) — brasser des affaires; tremper au moins dans vingt combines â la fois (fig.,
fam.); a vorbi despre afaceri — parler chiffres (fig., fam.). 0 EXPR. A pune o afacere pe roate (fig., fam.) —
Lancer/mettre en train une affaire. ♦ AFACERISM S n. — affairisme m. ♦ AFACERIST, Ă S. — brasseur m. d'affaires.
AFARA adv. — dehors; â l'exterieur. Afară e frig — II fait froid â l'extcneur. Ieşi afară! — Par ici la sortie!. în afară
[ioc. prep.) — hors; au dehors; în afara legii — hors la loi. Nu vă aplecaţi în afară — Ne vous penchez pas au
dehors. Afară de — hormis; în afară de — outre, sauf; în afară de orice îndoială — hors de doute; din cale-afară
de... — excessive-ment. ♦ AFARĂ! (cu val. de interj.) — du bălai! (fig., fam.); hors d'ici!.
AFEMEIAT adj. — amoureux m. des onze miile vierges; bourreau m. des cceurs; coureur (de jupons); don Juan;
homme a femmes/â bonnes fortunes; tombeur m.; => dragueur m. (fig., fam.); cavaleur m. (pop.); chaud lapin m.;
coq m.du village (fig., pop.); trousseur m. de jupons (pej.).
V. CRAI, MUIERATIC.
AFIRMA v.tr., refl. — (s') affirmer. A afirma categoric — jurer de qqch. ♦ AFIRMA-
9
TIV, Ă adj. — affirmatif, ive. A da afirmativ din cap — acquiescer du bonnet (fig., fam.). ♦ AFIRMATIV adv.
— affirma-tivement. ♦ AFIRMAŢIE s.f. — affirmation/ AFINITATE s.f — affinite" .f, analogie/ AFIŞA v.tr., refl. —(s')
afficher, (s') exhi-ber, placarder. A afişa pe un ecran — afficher (sur un visuel), visualiser; a afişa un anunţ publicitar
— placarder une annonce; a se afişa cu cineva prost crescut — s'afficher avec qqn de mal eleve. ♦ AFIŞ s.n. —
affiche/, ecriteau m., pancarte/. ♦ AFI-ŞAJ s.n., AFIŞARE s.f. — affichage m., exhibition /, visualisation / Afişaj cu
cristale lichide — affichage â cristaux liquides.
AFLA v.tr., intr., refl. — apprendre, (se) trouver. A afla din auzite — entendre dire; a afla (un) leac — trouver (un)
remede. Cărţile se află în bibliotecă — Les livres se trouvent dans la bibliotheque; ii y a des livres dans la
bibliotheque. S-a aflat că e plecat — On a appris qu'il etait parti. 0 EXPR. A se afla în treabă (fam.) — Faire la
mouche du coche (fig., litt.). ... Cum nu se mai află — Ne pas avoir son pareil. AFLUENŢĂ s.f. — affluence m.
AFRONT s.n. — affront m., offense /; ♦ camouflet mflitt.). 0 EXPR. A înghiţi un afront (fig., fam.) — Avaler des
couleuvres (fig., fam.); essuyer un camouflet (fig., litt); subir un affront.
AFUMA v.tr., refl. — 1. [carne] fumer; [peşte] saurer. 2. [fig] s'emecher, s'etour-dir, se griser; => se retamer (fam.);
se beur-rer, picoler (pop.). V. AMEŢI, CHERCHELI,
ÎMBĂTA, PILI. ♦ AFUMAT, Ă adj. —
1. fume, ee; saure, ee. 2. [fig.] grise, ăe. 0 EXPR. A fi afumat (fig., fam.) — Avoir un coup de soleil; etre dans le
brouillard (fig., fam.). ♦ AFUMĂ TURĂ s.f. — viande fumee.
AFUNDA v.tr., refl. — (s') enliser. ♦ AFUNDARE s.f. — enlisement m.
AFURISI v.tr. (relig.) — damner, maudire (relig.). ♦ AFURISENIE s.f. (relig.) — ana-
AGENT
theme m., blaspheme m., excommunication/
(relig.). ♦ AFURISIT, Ă adj. — maudit, te.
Politician afurisit (fig.) — politicien retors.
AGASA v.tr. — agacer, contrarier, horri-piler; => asticoter, barber, faire scier, raser, turlupiner (fam.); emmerder,
enquiqui-ner (pop.). ♦ AGASANT, Ă adj. — agacant, te.
♦ AGASARE s.f. — agacement m., irritation/
♦ AGASAT, Ă adj. — agace, ee. V. PISA, PLICTISI, SÂCÂI.
AGAT s.n. — agate/
AGĂŢA v.tr., refl. — 1. (s') accrocher, sus-pendre. A agăţa un tablou — suspendre un tableau; a-şi agăţa haina la
cuier — accrocher son manteau. S-a agăţat de mine ca să nu se înece — II s'est agrippe â moi pour ne pas se noyer.
2. [fig.] faire une touche (fig., pop.); draguer (arg.). 0 EXPR. A se agăţa şi de un fir de pai (fig.) — S'accrocher â
toutes les branches (fig., fam.). A agăţa o fată (fig., pop.) — Aller au perşii (arg.). ♦ AGĂŢARE s.f. — accrochage /
♦ AGĂŢĂTOR, OARE adj. — grimpant, te. Plante agăţătoare — plantes grimpantes. AGEAMIU, IE s. şi adj. (fam.)
— I. fs.J blanc-bec m. II. [adj.] ignorant, te; inex-perimente, ee; nai'f, ive. III. [s. şi adj.] novice; => niquedouille
(fam.).
AGENDĂ s.f. — agenda m. Agendă de birou/de buzunar/electronică — agenda de bureau/de poche/electronique.
AGENT s.m. — agent m., courtier m. ♦ Agent de asigurări — courtier d'assu-rance; agent de bursă — courtier en
Bourse; agent comercial — agent commer-cial; representant de commerce; agent de poliţie — agent de police; =>
flic m., keuf m. (fam.); barbouze m., poulet m. (pop.); cogne m., conde (arg.). Agent secret — agent secret; emissaire.
V COPOI,
POLIŢIST, STICLETE. ♦ AGENŢIE S.f. —
agence, / Agenţie comercială/de publicitate/de voiaj — agence commerciale/de publicite/de voyage.
10
âpre au gain; avide; envieux, euse. ♦ AHTI-ERE s.f. — convoitise/, envie/.
AICI (var. ACI) adv. — ici; Ia. Aici e plăcut — La ii fait bon. Aici, unde te uiţi? — La, tu regardes ou?; aproape de
aici — tout preş; de aici înainte — desormais, dorena-vant, d'ores et deja. De aici înainte va şti cum să procedeze —
D'ores et deja ii saura s'y faire; pe aici — par lâ. Locuieşte pe aici — II habite par lâ/aux environs/dans le coin. Pe
aici ţi-e drumul! — Tire la porte!; tu peux disposer! (fig.)\ degage!; tire-toi! (fam.). Până aici i-a fost! — Ca suffit
comme şa!; cât pe-aci să... — faillir (de).... Era cât pe-aci să cadă — II a failli tomber.
AIEVEA adj., adv. — exactement; en rea-lite; reellement; vrai; vraiment.
AIUREA adj. şi adv. (fam.). — ailleurs. A fi cu gândul aiurea — avoir l'esprit ailleurs. ♦ AIUREA! (CU val. de interj.)
— allons donc!; bof!; â d'autres; c'est pas vrai!; t'as vu jouer şa?!; => des nefles! (pop.).
♦ AIUREALĂ s.f. (fam.) — baliverne /, billevesee/, sornette/, sortise/. A fi o aiureală (fam.) — ne ressembler â rien
(fig.).
♦ AIURIT, -Ă s. şi adj. — I. [s] hurluberlu (fam.). II. [s. şi adj] ahuri, ie; etourdi, ie; farfelu, ue. III. [adj] loufoque
(pop.). V. CĂSCAT, ZĂBĂUC, ZĂNATIC, ZĂPĂCIT.
AJUN s.n. — veille /, vigile / în ajun (loc. adv.) — la veille; Moş Ajun, Ajunul Crăciunului — Veillee/vigile de Noel;
reveillon de Noel.
AJUNGE v.tr., intr., refl. — I. arriver. A ajunge (sosi) cu trenul/cu maşina/cu avionul pe jos/cu bicicleta — arriver
par le train/en voiture/en avion/â pied/â velo; a ajunge la o vârstă înaintată — arriver â un certain âge; a ajunge la
sfârşitul vieţii — arriver au bout/au terme/â la fin de son existence; a ajunge la (ceva)... — en arri-ver/en venir â...; a
ajunge să... — en 6tre â.... Apa îi ajungea până la brâu — L'eau lui arrivait â la ceinture. Ajung să mă întreb dacă
am procedat bine — J'en arrive â me
AGER
AGER, Ă adj. — agile; rapide; sagace; => veloce (litt.). A fi ager la minte — avoir l'esprit vif. ♦ AGERIME s.f. —
agilite /, sagacite/
AGHESMUI v.tr., refl. (fam.) — faire la tournee des grands ducs; passer a tabac (fig- fam.). ♦ AGHEASMĂ s.f. — [apă
sfinţită] eau benite/lustrale.
AGIL, A adj. — agile, rapide; => veloce (litt.). ♦ AGILITATE s.f. — agilite/
AGITA v.tr., refl. — (s') agiter, remuer, tournicoter; => gigoter (fam.). A agita un medicament înainte de
întrebuinţare — agiter un medicament avânt utilisation. Nu vă agitaţi atâta! — Ne vous agitez pas comme 9a!.
Căţeluşii se agită — Les chiots gigotent/tour-nicotent (fam.). ♦ AGITAT, Ă adj. — agite, ee; mouvemente, ee. Un
bolnav agitat — un malade agite; o viaţă agitată — une vie mouvementee. ♦ AGITAŢIE s.f. — agitation/, remous
m.pl. Agitaţie socială — remous
SOciaUX (fig.). ♦ AGITATOR, TOARE S. — agi-
tateur, trice; perturbateur, trice; trublion m.
AGLOMERA v.tr., refl. — (s') agglomerer.
♦ AGLOMERAT, Ă adj. — agglomere, ee; encombre, ee. ♦ AGLOMERAŢIE s.f. — agglomeration/, cohue/,
encombrement m. A micşora viteza din cauza aglomeraţiei — ralentir â cause de 1'encombrement.
AGONISI v.tr. — accumuler, amasser, entasser. ♦ AGONISEALĂ s.f. — economie/, epargne/, pecule m., reserve/
AGRAFA s.f. — agrafe/ Agrafă de hârtii
— trombone m.
AGRAVA v.tr., refl. — (s') aggraver, empi-rer. ♦ AGRAVANT, Ă adj. — aggravant, te.
♦ AGRAVARE s.f. — aggravation/
AGRESA v.tr. — agresser. ♦ AGRESIUNE s.f. — agression/ ♦ AGRESIV, Ă adj.
— agressif, ive; hargneux, euse; ♦ tei-gneux, euse (fam.). ♦ AGRESIVITATE s.f. — agressivite / ♦ AGRESOR, SOARE S.
— agresseur m.
AHTIA v. refl. — convoiter, envier; => guigner (fam.). ♦ AHTIAT, Ă adj. —
11
ALĂPTA
demander si j'ai bien procede. Copilul îmi ajunge deja la umeri — Cet enfant m'arrive deja â l'epaule. Dolarul a
ajuns la mai mult de treizeci de mii de lei — Le dollar en est arrive â plus de 30 000 lei. Vom ajunge la 12 la Paris —
On arrivera â Paris â midi. Zvonul a ajuns până la mine — Ces bruits sont arrives jusqu'â mon oreille. 2. rattra-per,
rejoindre. l-am ajuns la Sinaia — Je Ies ai rejoints a Sinaia. Colegul lui era mai bun la franceză, dar Mihai l-a ajuns
din urmă — Son copain etait meilleur en francais, mais Mihai l'a rattrape\ 3. acceder, atteindre; => aboutir (fig.). a
ajunge la — atteindre; a ajunge la o anumită înălţime — atteindre une (quelconque) hauteur; a ajunge pe culmi —
atteindre Ies sommets; a ajunge in şomaj— aboutir au chomage. Ajunge cu gluma! — Treve de plaisan-teries! ♦
AJUNS, Ă adj. (pei.) — parvenu, nue. O societate de oameni ajunşi — une societe de parvenus. 0 EXPR. A-i ajunge
(fig., fam.) — Avoir un haut-le-coeur/la nausee; en avoir sa claque/jusque-lâ/marre/ras Ip bol/plein Ies bottes/plein le
dos/j usque par-dessus la tete (fig., fam.); en avoir plein le cui (fig., pop.); en avoir son blot (iron.). Ce te-a ajuns?
(Ce-ai păţit?) — Qu'est-ce qui t'ar-rive? A-i ajunge cuţitul la os (fig., fam.) — Etre â bout (au bout) de son
rouleau/dans le trente-sixieme dessous (fig., fam.). A nu ajunge nici Ia degetul mic al cuiva (fig., fam.) —
Ne pas arriver â la ceinture/â la cheville/aux genoux de qqn (fig., fam.). A ajunge departe (fig.) — Faire son chemin
(fig.). A nu-i ajunge nici pe o măsea (fig., fam.) — Ne pas avoir de quoi remplir une dent creuse (fig., fam.). A
ajunge rău (fig., fam.) — Tomber bien bas (fig., fam.). A-şi ajunge scopul (fig.)— Arriver â ses fins (fig., fam.).
AJUTA v.tr. refl. — aider, assister, soutenir; => epauler (fig.); tendre la perche (fig., fam.). A ajuta la treabă — aider
â la tâche; a ajuta un bolnav — assister un ma-lade; preter assistance/secours a un malade. Trebuie să ne ajutăm unii
pe alţii — II faut
s'entraider. 0 EXPR. A nu-1 ajuta capul/mintea (fig., fam.) — Etre bas de pla-fond (fig., fam.). Ajută-te singur! —
Aide-toi, le ciel t'aidera. Doamne-ajută! — Mon Dieu, aidez-moi!. A fi mai de Doamne ajută (fig., fam.) — Etre
tant bien que mal preferable. ♦ AJUTĂTOR, OARE adj. — au-xiliaire, complementaire. ♦ AJUTOR s.n. — 1. aide/,
allocation/, appui m., assistan-cef, collaboration/, concours m., coopera-tion /, secours m., soutien m. Ajutor de boală
— aide-maladie; ajutor indispensabil — viatique m. (fig., litt.); ajutor reciproc — entraide/; mutuelle/ (la mutuelle);
ajutor social — aide sociale; assistance; a avea nevoie de ajutor — etre en difficulte; a se bizui pe ajutorul cuiva —
etre fort de l'ap-pui/du soutien de qqn; a chema în ajutor — appeler en renfort; a da ajutor cuiva — epauler qqn
(fig.); apporter son aide; porter secours â qqn; preter main forte; a veni în ajutor — se porter au secours de; venir â la
rescousse; a veni în ajutorul sărmanilor — venir en aide aux malheureux; ajutor! (cu val. de interj.) — a l'aide!. 2.
Ajutor de brutar — mitron m.; ajutor de bucătar — aide-cuisinier m., gâte-sauces m., marmi-ton m., tournebroche
m.; ajutor de contabil — aide-comptable.
ALAI s.n. — cortege m., pompe/, proces-sion/ 0 EXPR. A-i face cuiva alai (fig.) — Faire cortege â qqn (fig.). Cu
alai — En grande pompe (fig.).
ALALTĂIERI adv. — avant-hier; ii y a deux jours.
ALAMĂ s.f. — laiton m., cuivre jaune m.
ALANDALA adv. (fam.) — â l'envers; â tort et a travers; => sens dessus dessous (fam.); sans queue ni tete (fig.,
fam.).
ALARMA v.tr., refl. — (s') alarmer; aler-ter qqn. ♦ ALARMĂ s.f. — alarme /. A da alarma — donner l'eveil (fig.,
fam.).
ALĂPTA v.tr. — allaiter. ♦ ALĂPTARE s.f. — allaitement m. V. LAPTE.
ALĂTURA
12
ALĂTURA v.tr., refl. — (s') annexer, (se) joindre, se rallier â. ♦ ALĂTURARE s.f — connexion/, rapprochement m.,
(en) parai-lele. ♦ ALĂTURAT, Ă, adj. — attenant, ante a, ci-joint, te; voisin, ne de. ♦ ALĂTURI adv. — â cote; preş de.
De alături — â cote; voisin. 0 EXPR. A fi alături de cineva (fig.) — Marcher avec qqn la main dans la main/comme
un seul homme (fig.); etre solidaire de qqn. A fi (a vorbi) alăturea cu drumul (fig., fam.) — Derailler (fig.); bat-tre la
campagne (fig., fam.); deraisonner, radoter. A o lua pe alăturea (fig., fam.) — Chevaucher la ligne jaune (fig., fam.). A
nimeri alături (fig.) — Manquer le but (fig.).
ALBAŞTRI v.tr. — azurer; passer un linge au bleu. ♦ ALBASTRU, Ă adj. — bleu, ue. Albastru deschis — bleu
ciel/clair/lavande; albastru închis — bleu fonce/petrole; albastru-verzui — bleu-vert; => ochi al-baştri-verzui —
yeux/regard pers [peR]; scrobeală albastră — bleu de lessive. 0 EXPR. Inimă albastră (fig., fam.) — Creve-cceur
m.. Sânge albastru (fig.) — Sang bleu/noble (fig.). E cam albastru (fig., fam.) — ţa tourne â la catastrophe.
ALBI v.tr. — blanchir, se faire des cheveux blancs. ♦ ALB, Ă adj. — blanc, che. Alb ca zăpada — blanc comme
neige. Albă ca Zăpada — Blanche-neige; alb murdar (culoare) — blanc casse; albul ochilor — le blanc des yeux;
carne albă (piept de pasăre) — blanc de poulet; păr alb — cheveux blancs/chenus; spaţii albe — des blancs; vin alb
(din struguri albi) — blanc de blanc. 0 EXPR. Ba e albă, ba e neagră (fig., fam.) — Dire blanc et (puis) noir; changer
(passer) du blanc au noir (fig., fam.). A fi alb ca brânza (fig, fam..) — Etre bronze comme un cachet d'aspirine (fig.,
fam.). A fi alb ca varul (fig.) — Etre blanc comme un linge (fig., fam.). A privi pe cineva în albul ochilor/drept în
ochi — Regarder qqn dans le blanc des yeux (fig., fam.). A semna în alb (fig., fam.) — Donner un blanc seign; signer
en blanc (fig., fam.). De când cu lupii albi (fig., fam.) — Du temps de la reine
Berthe (fig.). Nopţi albe (fig., fam.) — Des nuits blanches (fig., fam.). ♦ ALBEAŢĂ s.f. — taie/ ♦ ALBUŞ (de ou) —
blanc m. d'ceuf. A bate albuşurile spumă — monter Ies blancs en neige.
ALBIE s.f. — 1. auge/, baquet m. 2. lit m. de riviere. 0 EXPR. A face pe cineva albie
de porci (fig., fam.) — accabler/agonir qqn d'injures (fam.); donner â qqn des noms d'oiseau(x); mettre qqn plus bas
que terre (fig., fam.); engueuler qqn comme du pois-son pourri (fig., pop.).
ALBINĂ s.f. — abeille/ ♦ ALBINĂRIT s.n. — apiculture/
ALBUM s.n. — album [albom]
ALCĂTUI v.tr., refl. — combiner, com-poser, constituer, creer, dresser, elaborer, faire, (se) former. A alcătui o listă
— dresser une liste; a alcătui o operă literară — creer une oeuvre litteraire; a alcătui un plan — elaborer un plan; a
alcătui o scrisoare — composer une lettre. ♦ ALCĂTUIRE s.f. — arrangement m., constitu-tion/, creation/,
formation/
ALCOOLIZA v.tr., refl. — (s') alcooliser.
♦ ALCOOL s.m. — alcool m. [alcal].
♦ ALCOOLIC, k s. — alcoolique.
♦ ALCOOLISM s.n. — alcoolisme m.
ALDĂMAŞ s.n. — tournee/, vin m. du marche. 0 EXPR. A fi bun de aldămaş
(fig., fam.) — Offrir le vin du marche (fam.).
ALEAN s.n. (pop.) — affliction/, melancolie / 0 EXPR. A-l ajunge aleanul
(pop.) — Etre pris d'affliction.
ALEGE v.tr., refl. — 1. choisir; faire son choix. A-şi alege bărbatul — choisir son mari; a alege ce-i mai bun —
manger Ies raisins et laisser Ies pepins (fig., fam.); a alege să... — porter son choix sur...; prendre le parti de...; a nu
şti ce să aleagă — avoir Fembarras du choix; a obliga pe cineva să aleagă— mettre le marche en main â qqn. 2.
elire. A alege un preşedinte — elire un president. 3. ecoper, faire
13
un tri, trier. A alege invitaţii — trier Ies invites. 0. EXPR. A se alege cu ceva (fig., fam.) — Avoir une miette du
gâteau (fig., fam.); en profiter; en tirer parti. A se alege măcar cu asta — Ce serait au moins 9a de pris. A se alege
praful/praf şi pulbere (fig., fam.) — S'en aller en fumee; s'effriter; tomber en poussiere; „9a car-tonne!" (fig., fam.).
A ales până a cules (fig., fam.) — Tel refuse qui apres muse. A se alege cu nimic (fig., fam.) — S'en aller en eau de
boudin; en etre pour ses frais (fig., fam.). A nu avea de ales — Ne pas avoir le choix; c'est â prendre ou a laisser. A
nu avea ce alege (fig., fam.) — Ne faire qu'une bouchee (fig., fam.). Pe alese — Au choix. Urma alege (fig., fam.)
— Le mot de la fin. Cu ce s-a ales? — ţa lui a servi a quoi? A-i da cuiva de ales — Mettre â qqn le marche en
main. (fig., fam.)
♦ ALEGERE s.f. — choix m., option/ La alegerea clientului — au choix du client; curs la alegere — cours â option. ♦
ALEGERI s.f.pi. — elections fpl. A se prezenta la alegeri — se presenter aux elections.
♦ ALES, ALEASĂ s. — elu, lue. Aleşii naţiunii — Ies elus de la nation (Ies parlemen-taires). Mai ales (loc. adv.) —
notamment, par-dessus-tout, particulierement, singu-lierement, specialement, surtout.
ALERGA v.tr., intr. — courir, errer, galo-per, pourchasser, poursuivre; => cavaler (pop.). A alerga după cineva —
courir apres qqn; femeie care aleargă după bărbaţi — coureuse /. 0 EXPR. A alerga să-i iasă sufletul (fig., fam.) —
Courir â perdre haleine (fig., fam.). ♦ ALERGĂTOR adj. — în expr:. Pas alergător — pas de course.
♦ ALERGĂTOR s.m. (la probe sportive) — coureur m. ♦ ALERGĂTURĂ s.f. — course/, demarche/, tracas m. După
multă alergătură — apres bien des demarches.
ALERGIE s.f. — allergie / 0 EXPR. A produce alergie (fig., fam.) — Donner des boutons (fig., fam.).
ALERTA v.tr. — alerter. ♦ ALERTĂ s.f. — alerte /. A fi în alertă — etre sur le qui-vive (fig.).
ALIŞVERIŞ
ALGERIAN, k s. — algerien, ienne.
ALGORITM s.m. (mat., inform.) — algo-rithme m. Algoritm de calcul — algorithme de calcul. ♦ ALGORITMIC, Ă
adj. — algo-rithmique (mat, inform.). Logică algoritmică — logique algorithmique.
ALIA v.refl. — s'allier, s'apparenter.
♦ ALIANŢĂ s.f. — alliance / Alianţă electorală — apparentement electoral.
♦ ALIAT, ks. — allie, ee.
ALIBI s.n. — alibi m.
ALIFIE s.f. — onguent [ogă] m., pommade/.
ALIMENTA v.tr., refl. — (s') alimen-ter, (se) nourrir, (se) ravitailler. ♦ ALIMENT s.n. — aliment m., denree/, nour-
riture /, victuailles fpl., vivres, rn.pl:,
♦ mangeaille, / (pop., pej.). ♦ ALIMENTAR, Ă adj. — alimentaire. Pensie alimentară — pension alimentaire. ♦ ALI-
MENTARE s.f. — alimentation /, ravitail-lement m.
ALINA v.tr., refl. — (s') alleger, (s') apaiser, (se) calmer, (se) soulager. A-şi alina foamea — apaiser sa faim; a alina
necazurile cuiva — alleger Ies ennuis de qqn; a alina durerile unui bolnav — assoupir/calmer Ies douleurs d'un
malade. ♦ ALINARE s.f. — allegement m., apaisement m., soulage-ment m. ♦ ALINĂTOR, OARE adj. — apai-sant,
ante; calmant, ante; tranquillisant, ante.
ALINIA v.tr., refl. — (s) aligner. A alinia casele de pe o stradă — aligner Ies maisons dans une rue; a se alinia unei
discipline de partid/unei ideologii — rentrer dans Ies rangs (fig.). ♦ ALINIERE s.f. — aligne-ment m. ♦ ALINIAT, Ă adj.
— aligne, gnee.
ALINTA v.tr., refl. — cajoler, caresser, dorloter, flatter. A alinta pe cineva — faire des mamours a qqn (fam.); a
alinta un animal — flatter (un animal). ♦ ALINTARE s.f. — caresse/, calinerie/, chatterie/, gâterie/ A copleşi pe cineva
cu alintări — manger qqn de caresses (fig., fam.).
ALIŞVERIŞ s.n. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A-i face cuiva alişveriş (fam.) — Se servir chez qqn/chez un
marchand.
ALOCA 14
ALOCA v.tr. — allouer, assigner. ♦ ALOCAŢIE s.f — allocation/ Alocaţii familiale
— allocations familiales; alocaţie pentru mutare din locuinţă — allocation-loge-ment; primes pour demenagement.
ALOCUŢIUNE s.f. — allocution [a(l)lokysjo] /, discours m., speech [spitj] m.\ ♦ laiis m., topo m. (fam.). V.
DISCURS.
ALT, ALTĂ adj. — autre. Şi multe altele — et j'en passe. Părerea mea e cu totul alta — Mon opinion est tout autre.
Vino altă dată! — Reviens une autre fois.
ALTAR s.n. — autel m., sanctuaire m.\ Sainte Table/ A ridica un altar — dresser un autel; numeroasele altare ale
catedralei — Ies nombreux autels de la cathedrale.
ALTĂDATĂ adv. — antan, auparavant, autrefois, jadis, naguere. Altădată viaţa era mai uşoară —
Autrefois/jadis/naguere la vie etait plus facile.
ALTCEVA pron. nehot. — autre chose. Este cu totul altceva — Cest une autre paire de manches (fig., fam.). (Şi)
altceva?
— [la restaurant]: 1. Ce sera tout? 2. Et avec 9a?. Nimic altceva — Rien d'autre. 0 EXPR. A se lua cu altceva
(fam.) — Se changer Ies idees (fig.).
ALTCINEVA pron. nehot. — un autre; quelqu'un d'autre.
ALTEORI adv. — (d') autres fois.
ALTERCAŢIE s.f. — altercation/. A avea o altercaţie cu cineva — avoir des mots avec qqn.
ALTFEL adv. — 1. autrement. Ieri era altfel îmbrăcată — Hier, elle etait autrement mise. 2. sinon. Dacă nu vrei
altfel, nu mai insist — Sinon, je n'insiste plus. De altfel — d'ailleurs; neanmoins; en outre; qui plus est; du reste; =>
au demeurant (litt., didact.). De altfel, nici nu mă interesează — Au demeurant, ca m'est egal. De altfel, plec şi eu —
Du reste je pars moi aussi.
ALTUL, ALTA pron. nehot. — autrui; un(une) autre. Să răspundă altul (alta) — Qu'un(une) autre (Que qqn d'autre)
reponde.
ALTOI v.tr. — 1. enter, greffer. 2. [fig.] donner une taloche (fig., pop.). ♦ ALTOI s.n. — greffe/ ♦ ALTOIRE s.f. —
greffage m.
ALUAT s.n. — pate / 0 EXPR. A fi din acelaşi aluat (fig.) — Etre du meme bord/(de) bonne pâte/du meme tonneau
(fig., fam.); etre de la meme farine (fig., litt.), (ejusdem farinae).
ALUN s.m. — noisetier m. ♦ ALUNĂ s.f. — noisette/. Alună de pământ (americană) — cacahouete/. ♦ ALUNIŞ s.n. —
coudraie/ ♦ ALUNIŢĂ s.f. (fig., fam.) — grain m. de beaute.
ALUNECA v.intr. — glisser. A aluneca pe gheaţă — glisser sur la glace. ♦ ALUNECARE s.f. — glissade/, glisse/.,
glissement m. Alunecare de teren — eboulement m.; glissement de terrain. ♦ ALUNECOS, OASĂ adj. — glissant,
ante; verglace, cee. Şosea alunecoasă — chaussee glissante. ♦ ALUNE-CUŞ s.n. — verglas m.
ALUNGA v.tr. — 1. bannir, bouter, chas-er, deloger, ecarter, larguer, repousser, vider. A alunga duşmanul -■—
bouter/chas-ser/repousser l'ennemi; a alunga pe cineva din casă — deloger; a alunga pe cineva din ţară — bannir
qqn. ♦ ALUNGARE s.f. — bannissement m., eloignement m., expul-sion/
ALVEOLĂ s.f. — alveole m.
AMABIL, Ă adj. — affable; aimable; avenant, ante; courtois, oise. ♦ AMABILITATE s.f. — amabilite/, amenite/, bien-
veillance /., courtoisie /, obligeance /., prevenance/.
AMANETA v.tr. — mettre au clou/en gage (fam.). ♦ AMANET s.n. — gage m. Casă de amanet — mont-de-piete m.;
=> clou m. (fam.). ♦ AMANETARE s.f. — mise / en gage.
AMATOR, OARE s. — 1. acquereur m., amateur m., preneur m. Amator de artă — amateur d'art; amator să
achiziţioneze ceva — acquereur/preneur de...; a se declara amator de...— se porter acquereur de....
15
AMENINŢA
2. friand, ande; gourmet. Amator de mâncare bună — friand de bonne chere; amator de delicatese — gourmet; a fi
amator (de ceva) — ne pas bouder son plaisir (fig.); etre friand de qqch. ♦ AMATORISM s.n. — amateurisme m.
AMĂGI v.tr, refl. — (s') abuser, (se) berner, duper, (se) leurrer, (se) tromper. A amăgi pe cineva — abuser qqn; a se
amăgi singur — se leurrer; a se lăsa amăgit de iluzii — se laisser duper par l'illusion. 0 EXPR. A-şi amăgi frica (fig.)
— Tromper son angoisse (fig.) ♦ AMĂGIRE s.f — leurre m., men-songe m., ruse/, tromperie/; ♦ miroir aux alouettes
(fig.). ♦ AMĂGIT, Ă adj. — dupe, pee; leurre, rree; trompe, pee. ♦ AMĂGITOR, OARE adj. — illusoire; ♦ fallacieux,
euse. V. MIRAJ.
AMĂNUNT s.n. — detail m. Cu de-amă-nuntul — minutieusement. ♦ AMĂNUNŢIT, Ă adj. — detaille, ee.
AMARI v.tr., refl. — chagriner/peiner (qqn); ♦ (se) faire du mauvais sang (fig.).
♦ AMAR, Ă adj. — amer, rere. ♦ AMAR s.n., AMĂRĂCIUNE s.f — affiiction/., amertume/, chagrin m., creve-coeur, m.,
tristesse/. Cu amărăciune (loc. adv.) — amerement.
♦ AMĂRÂT, Ă adj. — afflige, gee; chagrine, ree; contrit, te; malheureux, euse; mise-rable; navre, vree. Viaţă amărâtă
— vie miserable; a avea o mutră amărâtă ■— pren-dre une mine contrite; a fi amărât — avoir le cceur gros (fig.,
fam.); un amărât — un pauvre diable/un here (fam. )/un moins que rien (fig., fam.). V. CĂTRĂNI. 0 EXPR. Amărât ca
un pui de cioară (fig., fam.) — Triste comme un bonnet de nuit (fig., fam.).
AMÂNA v.tr. — ajourner, atermoyer, dif-ferer, reculer, remettre, repousser, surseoir, temporiser. A amâna o decizie
— atermoy-er/remettre une decision; a amâna un proces — ajourner un proces; accorder une remise; a amâna cu
două săptămâni executarea unei sentinţe — reporter/renvoyer a quinzaine; surseoir (â) l'execution d'un arret. ♦
AMÂNARE s.f. — ajournement m., atermoiement [ateRmwamă] m., delai m.;
pârtie/ remise; renvoi m., sursis m. Fără nici o amânare — pas de sursis.
AMÂNDOI, DOUĂ num. col. — l'un et l'autre; (tous/toutes) Ies deux.
AMBIŢIONA v.tr., refl. — (s') ambition-ner. Se ambiţiona să placă —■ II s'ambition-nait â plaire. ♦ AMBIŢIE s.f. —
ambition / 0 EXPR. A pune pe cineva Ia ambiţie — Mettre qqn au defi (de faire qqch.).
♦ AMBIŢIOS, OASĂ adj. — ambitieux, euse. A fi ambiţios — Avoir Ies dents longues (fig., fam.).
AMBULANT, Ă adj. — ambulant, ante. Artişti ambulanţi — comediens ambulants.
♦ AMBULANŢĂ s.f. — ambulance /; şofer de ambulanţă — arnbulancier m; SAMU (acronyme de Service d'Aide
Medical d'Urgence). ♦ AMBULATORIU, IE adj. — ambulatoire. Bolnav/tratament ambulatoriu —■ malade/traitement
ambulatoire.
AMELIORA v.tr., refl. — (s') ameliorer.
♦ AMELIORARE s.f. — accalmie/, amelio-ration /. Ameliorare trecătoare — embellie/ (fig.).
AMENDA v.tr. — 1. condamner â une amende. 2. amender. A amenda un text de lege — amender/ameliorer une loi.
♦ AMENDAMENT s.n. — amendement m. A vota un amendament — mettre aux voix, voter un amendement. ♦
AMENDARE s.f. — amendement m. Amendarea unui tratat — amelioraţi on/amendement d'un trăite.
♦ AMENDĂ s.f. — contravention/ Amendă pe parbrizul automobilului — papillon m. (fig.); contredanse (fig., fam.);
P.V. (abrev. de proces-verbal).
AMENINŢA v.tr. — menacer; => montrer Ies dents; parler des grosses dents a qqn; prendre â la gorge (fig., fam.). A
ameninţa pe cineva cu moartea ■— menacer qqn de mort; a ameninţa cu pumnul — brandir le poing. ♦ AMENINŢARE
s.f. — menace / Plin de ameninţări — lourd de menaces.
♦ AMENINŢĂTOR, OARE adj. — mena-cant, ante; torve. Privire ameninţătoare — regard/yeux torve(s).
AMERICAN
16
AMERICAN, Ă s. — americain, aine; => amerloque (fam., pej.); ricain, aine (fam.).
AMESTECA v.tr., refl. — 1. (se) meler. A amesteca înţelesul lucrurilor — meler le sens des choses; a se amesteca în
mulţime — se meler â la foule; a nu se amesteca cu alţii — faire bande a part (fig., fam.).
2. brasser, melanger, tourner. A amesteca două nuanţe — melanger deux nuances.
3. A amesteca mămăliga — touiller la polenta; a amesteca salata — remuer/tour-ner la salade. 4. tremper. A
amesteca vinul cu apă — couper/tremper => son vin; a fi amestecat în afaceri necurate (fig-, pei.) — tremper dans
des combinaisons louches (fig., pej.). ♦ AMESTEC s.n. — melange m., mixture / 0 EXPR. A nu avea nici un amestec
(în ceva) — N'y etre pour rien (fig.). ♦ AMESTECAT, Ă adj. — mitige, ee. Sentimente amestecate — des sentiments
mitiges. ♦ AMESTECĂTURĂ s.f (pei.) —
bric-â-brac m., fatras m., fouillis m., ramas-sis m.; => micmac m. (fam.); salmigondis m. (fig.). Ce amestecătură! —
Quelle salade! (fam.). ♦ AMESTECĂTORS.H. —malaxeurm.
AMEŢI v.tr., intr., refl. — 1. avoir le ver-tige. 2. [de băutură] (s') emecher, s'etour-dir, se griser; => se retamer
(fam.); se beur-rer, picoler (pop.). 3. [fig.] baratiner.
V. AFUMA, CHERCHELI, ÎMBĂTA, PILI.
0 EXPR. A ameţi un client cu vorba
(fig., fam.) — Baratiner le client; faire le boniment (fig., fam.). A fi ameţit(ă) — Avoir la tete qui tourne (fam.). A fi
ameţit bine (a fi făcut) (fig., fam.) — Avoir un coup dans l'aile; etre beurre comme un petit Lu; etre pompette (fig.,
fam.). ♦ AMEŢEALĂ s.f. — 1. tournis m., ver-tige m. Am ameţeli — La tete me tourne; j'ai le vertige. 2. eblouissement
m., etour-dissement m. ♦ AMEŢITOR, OARE adj. — enivrant, ante; etourdissant, ante; gri-sant, ante; vertigineux, euse.
Decor ameţitor— decor qui donne le tournis.
AMIAZĂ s.f. — midi m. Ziua în amiaza mare — en plein jour.
AMIC, A s. (fam.) — ami, e; => pote m. (pop.). Amicul meu, amica mea (eufi, fam.) — mon petit ami, ma petite
amie; :=> ma mie (pop.). ♦ AMICAL, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] amical, le. Un salut amical — un salut amical. II.
[adv.] amicale-ment; en ami. Se comportă amical cu mine — On fait copain-copain (fam.); ii me trăite en ami. ♦
AMICIŢIE s.f. — amitie/
AMIN! interj. — ainsi soit-il!
AMINTI v.tr., refl. — (se) rappeler (qqch.); se souvenir (de). ♦ AMINTE adv. — în expr.: 0 EXPR. A-şi aduce aminte
—
Se rappeler, se souvenir. A lua aminte (fig., fam.) — Ouvrir l'ceil (et le bon); ouvrir Ies yeux/les oreilles (fig., fam.);
faire gaffe (fig., pop.). ♦ AMINTIRE s.f. — me-moire/, souvenir m. în amintirea cuiva — a la memoire de qqn; a-şi
scrie amintirile — ecrire ses memoires.
AMNAR s.n. — briquet m. 0 EXPR. Cât ai scapără din amnar (fig., fam.) — (Faire qqch.) en cinq sec/en deux coups
de cuiller â pot/en un tour de main (fig., famf/en vitesse.
AMOREZA v.refl. — s'amouracher (pej.). A se amoreza de cineva (fam.) — en pincer pour qqn (fig., pop.). A se
amoreza de o pipiţă — s'eprendre d'une chevre coiffee (fig., pop.). ♦ AMOR s.n. — amour m. Poveşti de amor —
histoires de fesses (fig.); de amorul artei— pour la gloire (fig.). Amor-propriu s.n. — amour-propre m. 0 EXPR. A
lucra de amorul artei (fig., fam.) — Travailler sans bourse/pour la gloire/pour des haricots/pour l'honneur/â l'ceil/pour
des prunes/pour le roi de Prusse/pour Ies beaux yeux de qqn (fig., fam.). ♦ AMOREZ s.m. — amoureux m. Prim-
amorez (teatru) — jeune premier; => mec m. (pop.); jules m. (arg.).
AMORTIZA v.tr. — amortir. ♦ AMORTIZARE s.f. — amortissement m.
17
ANCHETA
AMORŢI v.intr. — (s') engourdir. A-i amorţi picioarele — avoir des fourmis dans Ies jambes (fig., fam.); degete
amorţite de frig — des doigts gourds. ♦ AMORŢEALĂ sf. — engourdissement m., torpeur/; => inerţie/ (fig).
AMPLOARE s.fi — envergure/
AMULETĂ s.f — fetiche, grigri m., mas-cotte/, porte-bonheur m., talisman m.
AMURG s.n. — brume,/, crepuscule m., declin m./tombee / du jour. în amurg (loc. adv.) — au crepuscule; a la
tombee du jour; a la nuit tombante; => entre chien et loup (fig., fam.). 0 EXPR. în amurgul vieţii — Au crepuscule
de la vie (fig.).
AMUŢI v. intr. — devenir muet; etre frap-pe de mutisme; perdre la voix. V. MUT.
AMUZA v.tr., refl. — (s') amuser; se delasser, (se) distraire, se divertir, (s') egayer; => se desopiler (fig.); (s') eclater,
rigoler (fam.); se marrer (pop.). ♦ AMUZAMENT s.n. — amu-sement m., delassement m., divertissement m. =>
fantaisie. AMUZANT, Ă adj. — amu-sant, te; divertissant, te; drole; plaisant, te; rejouissant, te; rigolo, lotte; =>
desopi-lant, te (fig.); poilant, te; rigolard, de (pop.).
V. DISTRA, NOSTIM.
AMVON s.n. — ambon m., chaire / A vorbi din amvon — monter en chaire.
AN s.m. — an m., annee / => bălai m. (arg.). Anii copilăriei — l'enfance; anul trecut — l'annee passee; anul viitor —
l'annee prochaine; în cursul anului — l'annee courante; dans le courant de l'annee; un an întreg — toute une annee;
în fiecare an — annuellement; chaque annee; tous Ies ans; peste un an — dans un an; acum câţiva ani — ii y a
quelques annees; după douăzeci de ani — vingt ans apres; ani întregi — des annees durant. A învăţat ani întregi —
II a etudie des annees durant. Este în străinătate de cinci ani — II est â l'etranger depuis cinq ans. Are treizeci de ani
— II est entre dans sa trentieme annee; => ii a trente balais (arg.). ♦ ANUL NOU —
le Nouvel An; la Nouvelle Annee. La mulţi ani ! (de Anul Nou) — Au gui l'an neuf!; Bonne Annee!. ♦ ANUAL, Ă adj.
— annuel, elle. 0 EXPR. Din an în Paşti (fig., fam.) — Rarement.
ANAFORNIŢĂ s.fi (relig.) — ciboire m. (relig.).
ANALFABET, A s. şi adj. — analphabete; => illettre, ree (litt.); ignare (pej.). ♦ ANALFABETISM s.n. —
analphabetisme m. => illettrisme m. (litt.)
ANALIZA v.tr.. — analyser; faire le point. A analiza criza energiei — Faire le point sur la crise de 1'energie. ♦
ANALIZĂ s.f. — analyse/ ♦ ANALITIC, Ă adj. — analytique. Spirit analitic — esprit d'analyse.
ANALOG adj. — analogue. ♦ ANALOGIC, Ă adj. (tehn.) — analogique. Semnal analogic — signal analogique. ♦
ANALOGIE s.f. — analogie/'.
ANANGHIE s.f. (pop.) — embarras m.; si-tuation /. difficile. 0 EXPR. A fi la ananghie (pop.) — Etre au bout du
rou-leau/aux cents coups/dans Ies choux/dans de beaux draps/â l'eau/dans la melasse (jusqu'au cou)/dans le petrin/au
pied du mur; ne pas en mener large (fig., fam.); etre aux abois/en plein baccara (arg.).
ANAPODA adv. (fam.) — â l'envers; de travers. Om anapoda — homme bizarre. 0 EXPR. A începe un lucru
anapoda
(fam.) — Brider l'âne par la queue; mettre la charrue devant Ies bceufs (fig., fam.). A-i merge anapoda (fam.) — Aller
de travers. A vorbi anapoda (fam.) — Battre la cam-pagne; parler a tort et a travers (fig., fam.); divaguer.
ANCHETA v.tr. — mettre en examen; ouvrir une enquete. A /(' anchetat de un superior — etre interroge par sa
hierarchie.
♦ ANCHETATOR s.m. — enqueteur m.
♦ ANCHETĂ s.f. — enquete/.; mise/ en examen. Comisie de anchetă numită de guvern — commission d'enquete
nommee par le gouvernement.
ANCORA
18
ANCORA v.tr. — ancrer. A se ancora în realitate — s'ancrer dans la realite.
♦ ANCORĂ s.f. — ancre /. A arunca ancora — jeter 1'ancre; mouiller; a ridica ancora — lever 1'ancre.
ANEVOIOS, OASĂ adj. (fam.) — diffi-cile; laborieux, euse.
ANEXA v.tr. — annexer. ♦ ANEXARE s.f. — annexion/, mainmise/.
ANGAJA v.tr., refl. — 1. engager, embau-cher. A angaja muncitori — embaucher des ouvriers (fig., fam).;
pantoufler (pop.). 2. s' engager â; prendre sur soi. A se angaja (să facă ceva) — prendre un engagement.
♦ ANGAJAMENT s.n. — engagement m., promesse /; prise en charge. A-şi respecta angajamentele — faire honneur a
ses enga-gements. ♦ ANGAJARE s.f. — embauche/., engagement m. ♦ ANGAJAT, Ă s.m. — sa-larie, ee.
ANGLICISM s.n. — anglicisme m.
♦ ANGLOFOBIE s.f. — anglophobie /.
♦ ANGLOMANIE s.f. — anglomanie /.
♦ ANGLOFIL, Ă s. — anglophile.
ANGOASA s.f. — angoisse/., desarroi m.
ANGRENA v.tr., refl. — (s') engrener.
♦ ANGRENARE s.f. — engrenage/
ANIMA v.tr., refl. — (s') animer, (s') e-gayer, stimuler. ♦ ANIMAŢIE s.f. — anima-tion /. ♦ ANIMATOR, OARE s. —
presenta-teur, trice; meneur du jeu.
ANIMAL s.n. — animal m., bete /. Animale domestice — animaux domes-tiques/de compagnie/familiers; animale
de pradă — betes de proie; animale sălbatice —animaux sauvages, fauves; animale de tăiere — animaux de
boucherie; animale de tracţiune — betes de traît.
♦ ANIMALIC, Ă adj. —bestial, ale; brutal, ale.
ANIVERSA v.tr. — anniverser. ♦ ANIVERSARE s.f. — anniversaire m. La mulţi ani ! (de aniversare) — bon
anniversaire!
ANOTIMP s.n. — saison / Cele patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna,
iarna — Ies quatre saisons de l'annee: le printemps, Tete, l'automne et l'hiver (l'arriere saison).
ANTERIU s.n. — soutane/
ANTICAR s.m. — bouquiniste m. ♦ ANTICHITĂŢI (magazin de) s.f. — antiquaire m.
ANTIDEPRESIV s.n. — antidepres-seur m. V. DEPRIMA.
ANTRENA v.tr., refl. — (s') entraîner; => (s') emoustiller (fam.). ♦ ANTRENAMENT S. — entraînement. ♦ ANTRENANT,
Ă adj. — entraî-nant, te; => bandant, ante; emoustillant, ante (fam.). Program antrenant — programme emoustillant.
♦ ANTRENOR, OARE S. (sport) — moniteur, trice.
ANTREPRENOR s.m. — sous-traitant m.
ANULA v.tr. — abolir, abroger, annuler, frapper de nullite, infirmer, invalider, revo-quer. ♦ ANULARE s.f. — abolition
/, abro-gation/, annulation/, infirmation /, inva-lidation/, revocation/
ANUME adv. — 1. expres. A făcut-o anume — II 1'a fait expres. 2. notamment, en l'occurence. Animalele de
companie şi anume câinii sunt prietenii noştri — Les animaux de compagnie et notamment Ies chiens sont nos amis.
ANUMIT, Ă adj. — certain, certaine. într-un anumit fel — d'une certaine maniere; într-o anumită zi — un certain
jour; anumiţi oameni — certaines gens.
ANUNŢA v.tr. — annoncer, avertir, aviser, faire savoir, prevenir, publier, renseigner.
♦ ANUNŢ s.n. — annonce /., avertisse-ment m., avis m., notification/ Anunţuri la mica publicitate — les petites
annonces; a da anunţ la ziar — mettre une annonce au journal.
APARAT s.n. — appareil m. Aparat digestiv — appareil digestif; aparat de stat — appareil d'Etat; aparat de radio
— radio/.; aparat de telefon — combine m., telepho-ne m. ♦ APARATAJ s.n. — apareillage m.
♦ APARATURĂ s.f. — attirail m. (fam.).
19
APĂSA
APARENT, A adj. — apparent, ente. ♦ APARENŢĂ s.f. — apparence f. A se lua după aparenţe — se fier aux
apparences; a salva aparenţele — sauver Ies apparences. In aparenţă (loc. adv.) — en apparence; apparemment.
APÂ s.f. — eau / Apă curentă/curgătoare— eau vive/courante; apă potabilă — eau potable; ca pe apă (loc. adv.)
— 1. par coeur. 2. admirablement bien. Cu apă multă — â grande eau; a arunca pe cineva în apă — balancer au jus
(arg.); a intra la apă (material) — retrecir. 0 EXPR. Apă de ploaie (fig.,fam.) — Gnognotte (fig.,fam.). A avea apă la
cap (fig. pop.) — Etre bas de plafond (fig. pop.). A avea apă în vine (fig., fam.) — Avoir du sang de navet (fig.,
fam.). A bate apa-n piuă (fig., fam.) — Piler de l'eau dans un mortier (fig., fam.); ratiociner (litt.). A băga pe cineva la
apă (fig., fam.) — Donner qqn; faire porter le chapeau â qqn; mettre qqn dans le bain/dans de beaux draps; mettre la
corde au cou â qqn (fig., fam.). A se băga la apă pentru cineva (fig., fam.) — Se mouiller pour qqn (fam.). A se băga
în apă de frica ploii (fig., fam., iron.) — Se cacher/se mettre dans l'eau de peur de la pluie (fig., fam., iron.). A căra
apă cu ciurul la fântână/la puţ (fig., fam.) — Faire l'ecureuil; porter de l'eau a la fontaine/â la mer/â la riviere; porter
des feuilles au bois (fig., fam.). A-i da cuiva apă la moară (fig., fam.) — Apporter/faire venir l'eau au moulin de qqn
(fig., fam.). A se da ca apa de mal (fig., fam.) — Se demener comme un beau diable; faire des mains et des pieds (fig.,
fam.). A fi numai o apă/lac de apă (fig., fam.) — Etre en nage (fig.). A fi o apă şi-un pământ (fig., fam.) — Bonnet
blanc, blanc bonnet; etre de la meme farine; etre loge â la meme enseigne (fig., fam.). A nu fi în apele lui (fig., fam.)
— avoir le bour-don/le cafard/le noir; ne pas etre dans son assiette; se sentir tout chose (fig., fam.). — Se sentir mal
en point (fig.). A lăsa pe cineva în apele lui (fig., fam.) — Laisser a qqn la bride sur le cou (fig., fam.). A lăsa apele să
se liniştească (fig., fam.) — Laisser
refroidir (fig., fam.). A trece multă apă pe Dâmboviţa până să... (fig., fam.) — Ce n'est pas demain la veille (fig.,
fam.). Apele liniştite sunt adânci (prov.) — II faut se mefier de l'eau qui dort (prov.).
APĂRA v.tr., refl. — (se) defendre; (se) proteger, sauvegarder. A se apăra de o lovitură — parer un coup; imposibil
de apărat — indefendable, injustifiable; uşor de apărat — defendable; facile a defendre. 0 EXPR. A şti să se apere
— Avoir bec et ongles (fig., fam.)\ sauvegarder ses interets. A se apăra pas cu pas — Se disputer le ter-rain. A-şi
apăra spatele (fig., fam.) — Proteger ses arrieres (fig., fam.). ♦ APĂRARE s.f. — defense/, protection/, plai-doyer m.,
sauvegarde / Legitimă apărare — (en etat de) legitime defense; a lua apărarea cuiva — prendre fait et cause pour
qqn; rompre des lances pour qqn (fig.); prendre parti pour qqn. Apărarea are cuvântul — La parole est â la defense.
♦ APĂRĂTOR s.m. — defenseur m. ♦ APĂRĂTOARE s.f. — [balustradă de balcoane, scări; parapet] garde-fou m.;
[de maşină] pare-boue m.; ]de muşte] chasse-mouches/
APĂREA v.intr. — apparaître; emerger (la suprafaţa apei), se montrer, paraître, se pointer, surgir. A apărea pentru o
clipă — faire une breve apparition; a apărea din nou — reparaître. Cartea mea a apărut la editura ALL — Mon livre
est păru aux editions ALL. Căţelul apăru la o cotitură — Le petit chien apparut a un tournant. Soarele apăru de
dincolo de nori — Le soleil se montra au delâ des nuages.
♦ APARIŢIE s.f. — apparition / A-şi face apariţia — faire son apparition; apariţie supranaturală — esprit m., fantome
m., revenant m., spectre m.; apariţia unei cărţi — parution/ d'un livre. V. DISPĂREA.
APĂSA v.tr., intr. — 1. appuyer, presser. A apăsa pe acceleraţie (auto) — appuyer sur le champignon (fam.). 2. [fig.]
accentuer, souligner. ♦ APĂSARE s.f. — pression /
♦ APĂSAT, Ă adj. — appuye, ee. Pas apă-
APELA
20
sat — pas lourd. ♦ APĂSĂTOR, OARE adj. — accablant, ante. Climă apăsătoare — climat accablant.
APELA v.tr. — appeler; faire appel â. In caz de incendiu, apelaţi la pompieri— En cas d'incendie, appelez Ies
pompiers.
♦ APEL s.n. — appel m., pourvoi m. Apel telefonic — appel telephonique; appel telefonic gratuit (în Franţa) —
numero vert. Curte de apel— cour d'appel; respingerea apelului— rejet de son pourvoi. Fac apel la generozitatea ta
— Je fais appel a ta generosite. ♦ APELATIV s.n. — appellatifm.
APERITIV s.n. — 1. hors d'oeuvre m. 2. aperitif m.; => apero m. (fam.). în Franţa, aperitivul este o băutură
alcoolizată care se oferă înainte de masă — En France, l'aperitif est une boisson alcoolisee qu'on offre avânt le
repas.
APLECA v.tr., refl. — 1. (se) baisser, s'in-cliner, (se) pencher. Nu vă aplecaţi în afară! — Ne vous penchez pas au
dehors! Şi-a aplecat capul — II a baisse la tete. 2. A i se apleca — avoir une indigestion.
♦ APLECARE s.f — 1. inclinaison /. Aplecare a capului— inclinaison de la tete. 2- [fig-] inclination / Aplecare
pentru studiu — inclination pour l'etude. ♦ APLECAT, Ă adj. — incline, ee; penche, ee.
APLICA v.tr. — appliquer, infliger, utiliser.
♦ APLICARE, APLICAŢIE s.f. -— application/, utilisation, / A pune în aplicare — faire appliquer; executer; mettre en
oeuvre.
APOGEU s.n. — apogee m. In apogeul gloriei — â l'apogee de la gloire.
APOI adv. — apres, ensuite. Iţi faci lecţiile şi apoi te uiţi la televizor — Tu prepares tes lecons et apres (ensuite) tu
regardes la tele. Apoi bine! (pop.) — Bien alors! (pop.)
APOSTOL s.m. — apotre m. ♦ APOS-TOLEŞTE adv. — comme un apotre; (en) apotre; tel un apotre. 0 EXPR. A
merge apostoleşte (fig.) — Marcher bon train (fig.).
APROSTROFA v.tr., refl. — (s') apostro-pher. Conducătorii auto se apostrofau
în intersecţie — Les automobilistes s'apostrophaient au carrefour. ♦ APOSTROFARE s.f. — apostrophe/ (litt.).
APRECIA v.tr. — apprecier, determiner, estimer, evaluer; => ne pas cracher dessus (fig. pop.). A aprecia mâncarea
bună — apprecier la bonne chere/la bonne table; a se aprecia reciproc — s'apprecier reci-proquement. Au apreciat
bine costul casei — On a estime le cout de la maison a sa juste valeur. // apreciez pe prietenul tău — J'estime ton
ami. Apreciaţi inteligenţa lui? — Vous estimez son intelligence? La cât apreciaţi pierderile? — A combien evaluez-
vous les pertes?
APRIG, A adj. — âpre; fougueux, euse; indomptable [edotabl]. Aprig la câştig — âpre au gain; aprig la mânie —
colereux; un cal aprig — un cheval fougueux; un caracter aprig — un caractere indomptable.
APRILIE s.m. — avril m. Păcăleală de 1 Aprilie — Poisson d'avril. Aprilie e capricios, frigul poate să revină — En
avril ne te decouvre pas d'un fii (prov.).
APRINDE v.tr., refl. — (s') allumer, incendier, mettre le feu. A aprinde un chibrit — craquer/gratter une allumette; a
aprinde o ţigară — allumer/griller une cigarette; a aprinde faza lungă (auto) — mettre pleins phares. S-a aprins
casa — on a mis le feu â la maison. S-au aprins felinarele — On a allume les reverberes.
♦ APRINDERE s.f. — allumage m.
♦ APRINS, Ă adj. — allume, ee; ardent, ente; embrase, see; flambant, ante. Cărbuni aprinşi — charbons ardents;
vreascuri aprinse — fagots ardents; ochi aprinşi — yeux brillants. 0 EXPR. A se aprinde de mânie (fig.) — Se
mettre en colere, A-şi aprinde paie-n cap (fig., fam.) — Etre dans le tabac; mettre le doigt dans l'en-grenage; se
mettre qqn a dos (fig., fam.). A se aprinde repede (fig.) — Etre d'a-madou (fig.)
APROBA v.tr. — acquiescer, agreer, approuver, consentir, donner son accord;
21
APUNE
satisfaire â une demande. ♦ APROBARE s.f. — accord m., acquiescement m., approba-tion/, assentiment m.,
autorisation /, con-sentement m. A primi aprobarea cuiva — avoir l'aval de qqn (fig.). ♦ APROBAT, Ă adj. — acquis,
se; approuve, ee; consenti, ie. ♦ APROBATIV, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] appro-batif, ive. II. [adv.] en accord: d'une
maniere approbative.
APROD s.m. — appariteur (â la faculte) m., huissier m.
APROPIA v. tr., refl — (s') approcher.
A se apropia de sfârşit — s' approcher de
la fin. Apropie-te! — Approche-toi!.
Apropie-fi scaunul de masă! — Approche ta
chaise de la table! 0 EXPR. A i se apropia
sfârşitul/vremea (fig.) — Etre â sa
deraiere heure; toucher â sa fin (fig.).
♦ APROAPE adv. — 1. preş, proche. Foarte
\aproape de — â deux doigts preş; tout
preş; a fi foarte aproape de adevăr — ser-
rer la verite de preş (fig.). Foarte aproape
ne locuinţa noastră este o grădiniţă — II y
a un jardin d'enfants tout preş de chez nous.
Primăvara e aproape — Le printemps est
proche. Casa lui e aproape — Sa maison
b'est pas loin. 2. environ, presque, â peu
bres Sunt aproape 40° la umbră — II y a
presque 40° (degres) â l'ombre. 0 EXPR-
aproape de mintea omului (fig.) — Pas
lifficile pour deux sous; „c'est le pont aux
nes"'(fig., fam.). A cunoaşte pe cineva de
proape — Connaître qqn intimement.
\ APROPIAT, Ă adj. — 1. proche; voisin,
pe. Rudă apropiată — proche parent
. [fig.] intime. ♦ APROPIERE s.f. —
L approche/, proximite/. In apropiere —
i) proximite; dans Ies environs; dans Ies
irages. Grădina publică e în apropiere —
e jardin public se trouve â proximite.
rietenii noştri locuiesc în apropiere —
os amis habitent dans Ies environs; la
iropierea primăverii — a 1'approche du
intemps. 2. rapprochement m. Apropierea
astră s-a petrecut în mod firesc — Notre
prochement s'est fait normalement.
APT, Ă adj. — apte, bon, nne. Apt pentru serviciul militar — bon pour la classe (fig.). ♦ APTITUDINE s.f. —
aptitude. / A avea aptitudini pentru ceva — avoir la bosse de qqch. (fig., fam.); etre doue pour qqch.
APROVIZIONA v.tr., refl. — (s') appro-visionner, (se) ravitailler. ♦ APROVIZIONARE s.f — approvisionnement m.,
ravi-taillement m.
APUCA v.tr., intr., refl. — 1. (s') agripper, empoigner, prendre, (se) saisir (de). A se apuca cu mâinile de ceva —
s'accrocher â qqch. Apucă securea şi-l loveşte — II empoigne la hache et lui cogne dessus. Apucă scaunul de
spetează! — Prends la chaise par son dossier!. Apucă-l de guler! — Saisis-le au collet!. 2. commencer. A-l apuca
durerile — commencer â avoir mal. 3. se diriger vers. A o apuca spre Apus — se diriger vers l'Ouest; a o apuca pe
un drum greşit— se detourner de sa route par erreur. 4. A apuca vremuri mai bune — vivre des temps meilleurs. Aşa
am apucat de la strămoşi — Je tiens cette tradition de mes ancetres. 0 EXPR. A-l apuca damblaua (fig., pop.) — Se
payer un coup de sang (fig., pop.). A-l apuca dracii (fig., fam.) — Se fâcher tout rouge; se ficher en colere (fig.
pop.); monter sur ses grands chevaux; voir rouge (fig., fam.). A-l apuca foamea (fam.) — Avoir la fringale (fam.). A
se apuca de treabă (fam.) — Mettre la main â la pate (fig., fam.). Ce te-a apucat? (fig., fam.) — Ca va pas la tete?;
qu'est-ce qui te prend?; quelle mouche t'a pique? (fig., fam.). Când te-apucă mult te ţine? — Cela te prend souvent? ♦
APUCAT, Ă adj. — 1. possede, ee. 2. ecervele, lee. Pe apucate (loc. adv.) — â la hâte; â la sauvette. ♦ APUCĂTURĂ s.f.
— habitude /., mceurs f.pl. Ce apucături! — Quelles moeurs!
APUNE v.intr. — se coucher. Soarele a apus — Le soleil s'est couche. ♦ APUS s.n. — 1. coucher m. du soleil; cre-
puscule m., declin m. 2. couchant m., occident m., ouest m. ♦ APUSEAN, Ă S. şi adj. — occidental, ale.
ARAB
22
ARAB s.m. — arabe m. Arab, arăboaică nascut(ă) în Franţa din părinţi emigranţi — beur fboeR], beurette.
ARANJA v.tr., refl. — 1. (s') arranger, menager, disposer, transiger. Obiect bine aranjat — objet bien dispose; a
aranja o întâlnire— menager un entretien. 2. (se) rajuster. A-şi aranja ţinuta — se rajuster. 0 EXPR. Bine l-aţi
aranjat! (fig., fam., iron.) — Voilâ un beau chapeau que vous lui avez mis sur la tete! (fig., fam.). Este o situaţie care-
1 aranjează — Cest une situation qui l'arrange. Las' că te aranjez eu! (fam.) — Ce sera ta fete! (fam.).
ARĂMI v.tr. — cuivrer. ♦ ARAMĂ s.f — airain m., cuivre m. 0 EXPR. A-şi da arama pe faţă (fig., fam.) — Laisser
passer le bout de l'oreille; montrer de quel bois on se chauffe (fig., fam.); poser le masque (fig.). ♦ ARĂMIU, IE;
ARĂMIT, Ă adj. — cuivre, ee.
ARĂTA v.tr., refl. — (s') expliquer, indiquer, montrer. A-i arăta cuiva un tablou celebru — montrer a qqn un tableau
celebre; a-i arăta cuiva drumul — indiquer le chemin â qqn; a-i arăta cuiva cum trebuie să procedeze — expliquer â
qqn com-ment on doit s'y prendre; a se arăta (fam.) — faire une apparition; montrer le bout de l'oreille (fig., fam.) a
se arăta la doctor (fam.) — se faire voir par le medecin; a arăta bine — avoir bonne mine/bel air/belle allure; porter
beau (fig., fam.); a arăta prost — avoir une mine de papier mâche (fig., fam); a arăta cu degetul — montrer du doigt.
Nu arăta cu degetul! — Ne montre pas du doigt!. Arată-mi la franceză! — Explique-moi au franşais!. 0 EXPR. îţi
arăt eu ţie! (fam.) — Ce sera ta fete! (fam.); tu verras de quel bois je me chauffe! (fig., fam.). A arăta pe cineva cu
degetul (fig., fam.) — Couvrir qqn d'oppro-bre. A arăta ce poate (fig., fam.) — Faire ses preuves. A arăta ca scos din
cutie (fam.) — Avoir Fair de sortir d'une boîte (fig., fam.). A-i arăta cuiva uşa (fig., fam.) — Mettre qqn â la porte
(fig., fam.). ♦ ARĂTARE s.f. —
fantome m., hallucination /, monstre m.
♦ ARĂTOS, OASĂ adj. — bien balance. A fi arătos (fam.) — avoir de la gueule
(fig., fam.).
ARĂTURA s.f. — labour m., labourage m. Pământ arat — champs laboures.
ARBORE s.m. — arbre m. ♦ ARBORESCENT, Ă adj. — arborescent, ente. ♦ ARBORESCENTĂ s.f. —
arborescence /.
♦ ARBUST s.m. — arbuste m.
ARC s.n. — 1. arc m. Arc de triumf— arc de triomphe. 2. ressort m. Arcurile saltelei — Ies ressorts du matelas. ♦ AR-
CADĂ s.f. — arcade /. ♦ ARCAŞ s.m. — archer m.
ARCUŞ s.n. — archet m.
ARDE v.tr., intr., refl. — allumer, brâler, cuire, flamber. Arde lumina în dormitor — L'electricite est allumee dans la
chambre; a arde o mâncare — brâler un mets. Fierul de călcat arde -— Le fer â repasser brâle/roussit (le linge).
Lampa arde — La lampe brâle; Soarele arde — Le soleil brâle. 0 EXPR. A se arde (fig.) — Se brâler Ies ailes; etre
cuit; etre frit (fig., fam.); l'avoir dans le baba/dans le cui/dans le dos/dans l'os; se faire echauder (fig.); passer â la
casserole (fig. pop.). Te-ai ars! (fig., fam.) — Te voilâ grille! (fig., fam.). A-i arde de ceva (fam.) — Avoir l'esprit â
qqch. A nu-i arde de ceva (fam.) — Avoir d'autres chats a fouetter; ne pas avoir le coeur â la fete (fig., fam.). A-i arde
cuiva o amendă (fam.) — Colier une amende a qqn (fam.). A-i arde cuiva câteva (fam.) — Administrer/mettre des
coups a qqn (fam.); allonger (colier) une beigne/une gifle/une tarte â qqn (fam.). A-i arde cuiva câteva palme să-i
zbârnâie urechile (pop.) — Gifler qqn â toute volee (fam.). A arde de dorinţă/de nerăbdare (fam.) — Brâler (secher)
d'envie/d'impatience. A nu-i arde de nimic (fam.) — En perdre le boire et le manger (fig., fam.). A-i arde obrazul/ure-
chile de ruşine (fig., fam.) — Etre rouge de honte. ♦ ARDERE s.f. — 1. calcination /,
23
ARMONICA
cremation / 2. combustion / 3. cauterisa-tion/, cuisson/ ♦ ARS, Ă adj. — briile, ee.
♦ ARSURĂ s.f. — brulure/ Arsură de soare — coup de soleil (fig.).
ARDEI s.m. — poivron m. Ardei iute — piment m. ♦ ARDEIAT, Ă adj. — pimente, ee. 0 EXPR. A avea ardei
sub coadă
(fig., pop.) — Avoir la bougeotte (fig., fam.); ne pas tenir en place.
ARENDA v.tr. — affermer. A da/a lua în arendă — donner/prendre â bail. ♦ ARENDĂ —1. affermage m.; bail m. a
ferme; fer-mage m. 2. redevance /. de fermage.
♦ ARENDAŞ s.m. — fermier m.
ARESTA v.tr. — apprehender, arreter, capturer, coffrer, embarquer, empoigner, epingler, => alpaguer, agrafer, pincer,
mettre la main au collet â qqn; mettre le grap-pin sur qqn (fig., pop.). A fi arestat — etre paume; se faire
agrafer/baiser/paumer (fig., pop); se faire faire aux pattes (arg.).
♦ ARESTARE s.f. — arrestation/., capture/. Arestare arbitrară/preventivă/provizorie — arrestation
arbitraire/preventive/provisoire; mandat de arestare — mandat d'arret.
ARGINTA v.tr. — argenter. ♦ ARGINT s.n. — argent m. Argint aurit — vermeil m.; argint viu — vif argent; nuntă de
argint — noces d'argent; arginţi (fam., bani) — argent m.; sous m.pl. ♦ ARGINTAT, Ă adj. — argente, ee.
♦ ARGINTĂRIE s.f. — argenterie / ♦ ARGINTIU, IE adj. — argentin, ine (fig., vx.). Sunetul argintiu al unui clopoţel —
le son argentin d'une clochette.
ARGUMENTA v.intr. — argumenter.
♦ ARGUMENT s.n. — argument m. A accepta argumentele cuiva — se rendre aux argu-ments de/aux raisons de qqn; a
nu mai avea argumente — rester a court d'arguments.
♦ ARGUMENTARE s.f. — argumentation/.
ARHIEREU s.m. — prelat m. ♦ ARHIERESC, EASCĂ adj. — archiepiscopal, le; episcopal, le. Strană arhierească —
trone du prelat. ♦ ARHIERIE s.f. — diocese w., prelature/, residence/ du prelat.
ARHIVA v.tr. — archiver; compacter (inform.), zipper (inform.). ♦ ARHIVARE 5./. — archivage; zippage m.
(inform.). ♦ ARHIVAT, Ă adj. (inform.) — zippe ee (inform.). Fişier arhivat — fichier zippe (inform.). ♦ ARHIVĂ s.f.
— archives f.pl. Arhivele Statului — Archives Nationales. V. DEZ-
ARHIVA.
ARICI s.m. — herisson m. Arici de mare — oursin m. ♦ A fi ca un arici — etre reveche. 0 EXPR. A fi zbârlit ca un
arici
(fig.,fam.) — Etre herisse comme un chardon (fig., fam.).
ARIPĂ s.f. — aile/ 0 EXPR. A-i da cuiva aripi (fig.) — Donner des ailles â qqn (fig.). A lua pe cineva sub aripa sa
(fig., fam.) — Prendre qqn sous sa protection. A prinde aripi (fig., fam.) — Voler de ses propres ailes (fig., fam.). A-i
tăia cuiva aripile (fig., fam.) — Briser l'elan â qqn; casser â qqn bras et jambes (fig., fam.); A zbura cu propriile-i
aripi (fig.) — Voler de ses propres ailles (fig., fam.). ♦ ARIPIOARĂ s.f. — aileron m.; [peşti] nageoire/.
ARMĂ s.f. — arme /.; engins m.pl. de guerre. Armă de foc — arme â feu; => flingue m., petard m. (fam.); armă
albă — arme blanche; armă cu două tăişuri — arme a double tranchant; Arma la umăr! — L'arme â la bretelle!
Prezentaţi arma! — Portez arme!; fraţi de arme — compagnons, freres d'armes. 0 EXPR. A bate pe cineva cu
propriile-i arme (fig., fam.) — Batire qqn par ses propres arguments. A depune armele (fig.) — Baisser Ies
bras/deposer Ies armes/met-tre bas Ies armes (fig.); se rendre. ♦ ARMATĂ s.f. — 1. armee / O întreagă armată (fig.)
— toute une armee (fig.). 2. service m. militaire. A-şi face armata — satis-faire son service militaire. V. ÎNARMA.
ARMĂSAR s.m. — etalon m.
ARMISTIŢIU s.n. —cessez-le-feu m., treve/
ARMONICĂ s.f. — accordeon m. A cânta din armonică — jouer de l'accordeon.
ARMONIZA
0 EXPR. A se face armonică (fig.) — En accordeon (fig.).
ARMONIZA v.tr, refl. — (s') harmoniser; => (se) marier (fig.). ♦ ARMONIE s.f. — har-monie f ♦ ARMONIOS, OASĂ
adj. — har-monieux, euse. ♦ ARMONIZARE s.f. — har-monisation/
AROGANT, A adj. — arrogant, te. Surâs arogant — sourire fat; a fi arogant — avoir le verbe haut (fig.). ♦
AROGANŢĂ s.f. — arro-gance/, outrecuidence/ A răspunde cu aroganţă — repondre avec arrogance/avec morgue;
pontifier.
ARŞICE s.n.pl. — osselets m.pl. A juca arşice —jouer aux osselets.
ARŞIŢA s.f. (fam.) — canicule /, chaleur/ torride. Arşiţa verii — Ies feux de l'ete (fig.).
ARTA s.f. — art m. Arte frumoase (bele-arte) — Beaux arts; artă pop — pop art; a lucra după toate regulile artei —
travailler dans Ies regles de l'art. ♦ ARTIST, Ă S. — artiste. A duce o viaţă de artist — mener une vie boheme/d'artiste.
♦ ARTISTIC, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] artiste, artistique. II. [adv.] artistement, (avec gofit, avec sens artistique)
artistiquement.
ARTICOL s.n. — 1. article m. 2. papier m. (fam.). Articol de fond — editorial m. edi-to m. (fam.); a-i trage un
articol pe pagina întâi (pop.) — pondre un papier â la une (fig., pop.); a trimite un articol la ziar — envoyer son
papier au journal.
ARŢAG s.n. (fam.) — hargne/., mauvaise humeur /, rogne / 0 EXPR. A avea (a fi pus pe) arţag (fam.) — Prendre la
mouche (pour un oui, pour un non) (fig., fam.); chercher noise. ♦ ARŢĂGOS, OASĂ adj. — bourru, ue; hargneux, euse;
grin-cheux, euse; => mauvais coucheur (fig., fam.).
ARŢAR s.m. — erable m.
ARUNCA v.tr., refl. —jeter, lancer, mettre au rancard. A arunca la gunoi — jeter â la
24
poubelle; a arunca zarurile —jeter Ies des; a se arunca în apă — se jetter â l'eau, plonger; a se arunca la picioarele
cuiva — se jeter aux pieds de qqn; a arunca o piatră — lancer une pierre. 0 EXPR. A se arunca asupra cuiva (fig.) —
Se jeter sur qqn â bras raccourcis (fig., fam.). A arunca ceva în capul cuiva (fig., fam.) — Jeter qqch. au nez/â la
tete/au visage de qqn (fig., fam.). A se arunca de gâtul cuiva (fig., fam.) — Se jeter â la tete de qqn (fig., fam.). A
arunca ochiade (fam.) — Jouer de l'oeil/de la prunelle (fam.). A arunca o privire (fig.) — Jeter un coup d'ceil (fig.).
A arunca vina pe cineva (fam.) — Faire endosser une faute a qqn; faire porter le chapeau a qqn; jetter â qqn le chat
aux jambes (fig., fam.). A arunca o vorbă (fam.) — Toucher un mot (fig.). A arunca vorbe-n vânt (fam.) — Parler â la
legere (fig., fam.). ♦ ARUNCARE s.f. — lancement m.; le lancer m. (sport). ♦ ARUNCĂTURĂ s.f. — jet m. 0 EXPR. La o
aruncătură de băţ (fig., fam.) — A un jet de pierre (fig., fam.). Dintr-o aruncătură de ochi (fig., fam.) — D'un seul
coup d'ceil.
AS s.m. — as m. 0 EXPR. A fi as în meserie (fam.) — Etre ferre sur le sujet/o rfevre en la matiere (fig., fam.).
ASALTA v.tr. — assaillir [asajiR]; prendre d'assaut. ♦ ASALT s.n. — assaut m.
ASASINA v.tr. — assassiner; => faire la peau a qqn (fig., pop.). ♦ ASASIN s.m. — assassin m., meurtrier m. ♦
ASASINAT s.m. — assassinat m., meurtre m.
ASCENSIUNE s.f. — ascension/. A avea o ascensiune spectaculoasă (fig.) — con-tinuer sur sa lancee (fig., fam.).
ASCULTA v.tr., intr. — 1. ecouter. A asculta cu atenţie — dresser l'oreille (fam.); preter l'oreille/une oreille attentive;
a asculta cu mare atenţie — ecouter de toutes ses oreilles; etre aux ecoutes; etre tout oreilles/tout ou'ie/tout yeux
(fig., fam.); a asculta un elev — interroger un eleve;
25 ASISTA
a asculta la uşi — tendre l'oreille (fig., fam.); ecouter aux portes; a fi ascultat la tablă (scol.) — plancher (sur un
sujet) (arg. scol); a refuza să asculte — rester sourd â qqch. 2. obeir. îi ascult pe părinţii mei — J'obeis â mes
parents; a asculta de cineva/de un ordin — obtemperer. ♦ ASCULTĂTOR, OARE adj. — docile; obeis-sant, ante;
soumis, se.
ASCUNDE v.tr., refl. — (se) cacher, celer, (s') enfouir, escamoter, taire, se tapir, (se) terrer; =s> se planquer (fam.).
Ascunsă în iarbă, pisica pândeşte vrăbiile — Tapie dans l'herbe, la chatte guette Ies moineaux. scunsă în pământ,
cârtiţa aşteaptă — erree, la taupe attend. V. PITI. 0 EXPR. ascunde ceva (fig., fam.) — Passer â Tas 'fig., fam.). A se
ascunde după deget .Ş„ fam.) — Chercher de faux-fuyants fig.). A se ascunde în gaură de şarpe ig.,fam.) — Entrer
dans un trou de souris "g., fam.). ♦ ASCUNS, Ă adj. — cache, ee; issimule, ee; embusque, ee; furtif, ive; pi, ie;
planque, ee (fam.). Dragoste as-nsă — amour dissimule; intenţie ascun-— intention cachee; privire ascunsă — gard
furtif; pe ascuns (loc. adv.) — en câini; â la derobee; en secret; en sous-main; tapinois. Se apropie pe ascuns — Elle
pproche en catimini. Vindea lucruri pe cuns — II vendait des objets en sous-in; de-a (v-aţi) ascunselea — â cache-
he. ♦ ASCUNZĂTOARE s.f — cachette/; planque / (pop.). ♦ ASCUNZIŞ s.n. — hette/, repaire m., taniere/
CUŢI v.tr., refl. — affuter, aiguiser,
asser (Ies couteaux, Ies ciseaux). ♦ AS-
,IME s.f. (fig.). — acuitef, perspicaci-
.', sagacite / ♦ ASCUŢIŞ s.n. — tran-
nt m. ♦ ASCUŢIT, Ă adj. — acere, ee;
, ue; effile, ee; pointu, ue. 0 EXPR. A
minte ascuţită (fig., fam.) — Avoir du
re/du chou (fig. pop.). Limbă
ţită (fig., fam.) — Mauvaise langue;
ue de vipere (fig., fam.). Privire
ţită (fig.) — Regard penetrant. ♦ ASCU-
ARE s.f. — taille-crayon m.
ASEDIA v.tr. — assieger; investir (mii.).
♦ ASEDIATOR, OARE S. şi adj. — assiegeant, ante. ♦ ASEDIU s.n. — siege m.
ASEMĂNA v.tr., refl. — (se) comparer, (se) ressembler. V. SEMĂNA. ♦ ASEMĂNARE s.f. — analogie /, correspondance
/, rapport m., ressemblance / Fără asemănare — sans egal; sans pareil, iile.
V. SEAMĂN. ♦ ASEMĂNĂTOR, OARE adj. —
pareil, iile; ressemblant, ante; semblable.
♦ ASEMENEA adj. — pareil, eille, semblable a. De asemenea (loc. adv.) — de meme.
ASFINŢI v.intr. — 1. se coucher (astres). 2. [fig.] decliner (fig.). ♦ ASFINŢIT s.n. — couchant m. In asfinţit — entre
chien et loup (fig.).
ASIGURA v.tr., refl. — (s') assurer, certi-fier. Te asigur că... — Je t'assure que...; a asigura pe cineva că... — ficher
son bil-let â qqn que....(fig., fam.); a se asigura de ceva — en avoir le cceur net (fig.); a se asigura pentru viitor —
s'assurer pour l'avenir (fig.); a se asigura reciproc — protester de... 0 EXPR. A-şi asigura spatele (fig., fam.) —
Assurer/proteger ses arrieres (fig.). ♦ ASIGURARE s.f. — assu-rance/, garanţie [gaRăti]/ Poliţă de asigurare — police /
d'assurance; asigurarea maşinii — assurance-automobile; asigurare multirisc — assurance multirisque; asigurare de
sănătate — assurance-ma-ladie; asigurare de viaţă — assurance-vie; asigurări sociale — securite sociale; =* secu
(fam.). 0 EXPR. A da asigurări — Donner des gages. ♦ ASIGURAT s.m.— assureur m. ♦ ASIGURAT, Ă S. şi adj.—
assure, ee.
ASIMETRIC, Ă adj. — assymetrique, dis-symetrique => de guingois (fam.). ♦ ASIMETRIE s.f. — assymetrie/
ASISTA v.tr., intr. — assister, prendre part â. A asista la un curs — suivre un amphi (arg.). A asista la o lecţie —
assister â une lecon; a asista un bolnav — aider un malade. ♦ ASISTENT, Ă S. — assistant, ante. ♦ ASISTENŢĂ s.f. —
assistance/ Asistenţă
ASMUŢI
26
mutuală — assistance mutuelle/reciproque; asistenţă socială — assistance sociale; asistenţă numeroasă —
nombreuse assistance.
ASMUŢI v.tr. — ameuter, dechaîner, inciter, soulever; crier haro sur... . A asmuţi mulţimile — ameuter Ies foules.
ASOCIA v.tr., refl. — adjoindre, (s') asso-cier, faire equipe. ♦ ASOCIAT, Ă S. şi adj. — associe, ee. ♦ ASOCIAŢIE s.f. —
amicale/, association/ Asociaţia foştilor elevi — amicale des anciens eleves. ♦ ASOCIERE s.f. — 1. association/ 2.
[culori, cuvinte, grupări politice] mariage m. Asociere nereuşită — mariage de la cârpe et du lapin (fig., fam.).
ASORTA v.tr., refl. — (s') assortir. ♦ ASORTIMENT s.n. — assortiment m., choix m.
ASPRIME s.f. — âprete /., durere /., rigueur/, rudesse/, severite/. ♦ ASPRU, Ă adj. — âpre; dur, re; reche; rigoureux,
euse; rude. Ger aspru — froid vif; iarnă aspră — hiver rigoureux; mâini aspre — mains reches; om aspru — homme
dur; voce aspră — voix severe.
ASTA pron. dem. (pop.) — şa (fam.). Cu asta — cela dit; prin asta — par la; asta şi aia —- ci et şa. Ce înţelegi prin
(cu) asta? — Qu'est-ce que tu entends par la?. Ce vrei să spui cu asta? ■— Que veux-tu dire par la?. Să-mi facă mie
una ca asta! — Me faire şa â moi!. Asta el — Ca y est!; c'est şa!; c'est comme şa!. Asta-i bună! — ţa alors!. Asta-i
tot! — Un point c'est tout!.
ASTĂZI, AZI adv. — actuellement; aujourd'hui; de nos jours (temps); presente-ment. Astăzi(azi) ejoi — Aujourd'hui
c'est (nous sommes) jeudi; chiar azi — aujourd'hui meme; azi dimineaţă/azi după-amia-ză/azi noapte — ce matin-
ci/cet apres-midi/cette nuit-ci; de azi înainte — desor-mais; d'ici la; dorenavant; d'ores et deja; â partir d'aujourd'hui;
de azi într-o săptămână — dans une semaine; de azi pe mâine — d'un jour â l'autre;. de ieri până azi — du jour au
lendemain; începând de azi — des aujourd'hui; România de azi —
la Roumanie aujourd'hui; în ziua de azi — de nos jours; azi-mâine — bientot; un de ces quatre matins. 0 EXPR. A
trăi (a o duce) de azi pe mâine (fig., fam.) — Ne pas joindre Ies deux bouts; vivre au jour le }om (fig., fam.).
ASTÂMPĂRA v.tr., refl. — (s') apaiser, (se) moderer, (se) => temperer. Astâmpărate! — Tiens-toi tranquille!; a-şi
astâmpăra foamea — assouvir sa faim. ♦ ASTÂMPĂR s.n. — treve / Fără astâmpăr (loc. adv.) — Sans treve. 0 EXPR.
A nu avea astâmpăr (fig., fam.) — Avoir la bou-geotte; avoir du vif argent dans Ies veines; n'avoir ni paix, ni treve;
etre remuant; ne pas tenir en place (fig., fam.). A nu avea astâmpăr până ce... — N'avoir de cesse que...
ASTENIE s.f. — astenie/, melancolie/; => cafard m. (fig.); deprime/ (fam.).
ASTFEL adv. — ainsi; de la sorte; de cette fason; de cette maniere.
ASTUPA v.tr. — boucher, condamner [kodane]. A astupa o gaură — boucher un trou; a astupa o fereastră/o uşă —
condamner une fenetre/une porte; a-şi astupa nasul/urechile — se boucher le nez, Ies oreilles; o conductă de apă
astupată — une conduite d'eau bouchee.
ASUDA v.intr. — suer, transpirer. V. SUDOARE. 0 EXPR. A asuda sub limbă
(fig., fam.) — Etre la mouche du coche (fig., litt.).
ASUMA v.tr. — assumer, endosser, sup-porter. A-şi asuma răspunderea — assumer Ies responsabilites; prendre sur
soi.
ASUPRA prep. — sur. A avea actele asupra sa — avoir ses papiers sur soi; a prinde pe cineva asupra faptului —
Prendre qqn sur le fait. 0 EXPR. A lua ceva asupra sa (fig.) — En faire son affaire (fig.); assumer; prendre sur soi. A
lua asupra sa delapidarea/deturnarea de fonduri a cuiva (fig.) — Endosser Ies malversations de qqn. A se
năpusti asupra cuiva (fig., fam.) —
27
Se jeter sur la friperie de qqn; tomber sur le poil/sur le rable â qqn (fig., pop.).
ASUPRI v.tr. — opprimer. A asupri un popor — opprimer un peuple. ♦ ASUPRIRE s.f. — oppression / Asuprirea
celor slabi — l'oppression des faibles; politică de asuprire — regimed'oppression. ♦ ASUPRIT, Ă adj. — opprime, ee.
A veni în ajutorul unei ţări asuprite — aller au secours d'un pays opprime. ♦ ASUPRITOR s.m. — oppresseur m.
Ostilitatea dintre asuprit şi asupritor — l'hostilite de l'opprime et de l'oppresseur. ♦ ASUPRITOR, OARE adj. —
oppressif, ive. Autoritate asupritoare — autorite oppressive.
ASURZI v tr., intr. — 1. devenir sourd. 2. assourdir. Nu ţipa atât de tare, mă asurzeşti! — Ne crie pas si fort, tu
m'assourdis! (tu me casses Ies oreilles) (fig., fam.).
♦ ASURZIRE s.f. — assourdissement m.
♦ ASURZITOR, OARE adj. — assourdis-sant, ante. Zgomot asurzitor — bruit as-sourdissant.
AŞ! interj. — allons donc!; bah!; fi donc!; ii n'en est pas question!; et puis apres?
AŞA adj. şi adv. — I. [adj.] 1. tel, telle; pareil, eille. Aşa nuntă mai rar — Pareille noce, c'est plutot rare; .); aşa-
zisul — le soit disant. 2. ainsi. Vorbea aşa ca să mă sperie — II parlait ainsi pour me faire peur; aşa-i! — en effet;
c'est comme şa!; tout a fait!; aşa zicând — comme qui dirait (pop.); aşa stând lucrurile — la situation etant telle
que...; dacă este aşa — s'il en est ainsi; cam aşa — de la sorte; mai aşa — eh ben oui! (pop.); d'accord; aşa că (loc.
conj.) — donc; şi aşa — etant donne que...; tout de meme; şi aşa mai departe — et ainsi de suite; et toujours comme
cela; tot aşa — toujours de meme; şi eu tot aşa — de meme; moi aussi; aşa da! — voilâ! c'est 9a!; aşa nu! — etpuis
apres, non!; aşa o fi — possible; peut-etre bien; aşa şi aşa — couci, couşa (fam.); comme ci, comme şa; pas
tellement; aşa şi pe dincolo — et patati, et pătata (fam.); azi aşa, mâine aşa — c'est toujours la meme rengaine; nici
aşa, nici
AŞTEPTA
aşa — en aucun cas; d'aucune fason; tout de meme; ori aşa, ori aşa — c'est a voir; d'une fason ou d'une autre; şi aşa
— tout de meme; şi aşa, şi aşa — des deux faşons. 0 EXPR. La aşa cap, aşa căciulă (fig., fam.) — Tel maître, tel
valet; tel pere, tel fils (prov.).
AŞCHIE s.f. — copeau m., echarde / 0 EXPR. Aşchia nu sare departe de gard
(prov.) — La pomme ne tombe jamais loin de l'arbre (prov.); chasser de race (fig.).
AŞEZA v.tr., refl.. — 1. arranger, (se) ranger; mettre en ordre. A aşeza cărţile în bibliotecă — ranger Ies livres dans
la bibliotheque. 2. (s') asseoir, se poser. A se aşeza într-un un fotoliu/pe un scaun — s'asseoir dans un fauteuil, sur
une chaise; a se aşeza la lucru — se mettre au travail; a se aşeza unul lângă altul— s'asseoir cote a câte. 0 EXPR.
Aşează-te! — Parque-toi! (arg. scol). A se aşeza la casa lui (fig., fam.) — Acheter une conduite; se ranger (fig.). A
aşeza cu punct şi virgulă (fig., fam.) — Mettre bon ordre (fig.). A duce o viaţă aşezată (fig., fam.) — Se ranger des
voitures (fig., fam.). ♦ AŞEZARE s.f. — agglomeration (rurale, urbai-ne) / Veche aşezare omenească — vieil habitat;
aşezare socială — ordre social. ♦ AŞEZĂMÂNT s.n. — etablissement m.
AŞIJDEREA adv. — â l'avenant. Consilierii sunt de accord; aşijderea şi primarul — Les conseillers sont d'accord,
le maire â l'avenant.
AŞTEPTA v.tr., refl. — (s') attendre, escompter. A se aştepta la... — voir venir (fig., fam.); a nu se aştepta la... — ne
pas s'attendre a...; a aştepta cu nerăbdare să... — avoir hate de; bruler de...; a aştepta trenul — attendre le train; a
face pe cineva să aştepte — faire lanterner qqn (fig., fam.). Aşteptaţi un pic! (la telefon) — Ne quittez pas!. Să vezi
ce ne aşteaptă! — Ca promet!. E (era) de aşteptat! — c'est couru! (c'etait â prevoir). 0 EXPR. A nu mai aştepta pe
cineva cu masa — Attendre qqn comme les moines l'abbe (fig.). A nu se aştepta la
AŞTERNE
28
mai mult (fig.) — Ne pas en attendre autant. A aştepta să-i vină bine
(fig., fam.) — Attendre son heure; reculer pour mieux sauter (fig.). A înţepeni aşteptând (fam.) — Croquer le
marmot; faire le poireau; poireauter; rester plante comme un poireau (fig., fam.). A şti la ce să se aştepte (fig.) —
Connaître la musique; âtre fixe sur le compte de qqn; savoir a quoi s'en tenir (fig., fam.). A nu şti ce-1 aşteaptă (fig.)
— Ne pas savoir â quelle sauce ii sera mange (fig., fam.). A i se urî aşteptând (fig., fam.) — Trouver le temps long
(fig.); compter Ies clous de la porte; croquer le marmot (fig., fam.); faire le pied de grue; piler du poivre (fig., pop.).
La Sfântu' Aşteaptă (fig., fam.) — A cet ete sur la glace; â Pâques ou â la Trinite; quand Ies poules auront de dents;
â la semaine de qua-tre jeudis (fig., iron.). ♦ AŞTEPTARE sf. — attente/ In aşteptare — dans l'attente; en attendant;
peste aşteptări — c'est trop; au delâ de tout espoir; în pofida tuturor aşteptărilor — contre toute attente. 0 EXPR. A
primi pe măsura aşteptărilor — Ne pas en attendre moins.
AŞTERNE v.tr., refl. — (s') etaler, (s') etendre. A aşterne o cuvertură — eten-dre une couverture; a aşterne patul —
faire le lit; a aşterne pe hârtie — coucher qqch. par ecrit (fam.). 0 EXPR. A se aşterne vântului (fig., fam.) — Courir
ventre a terre (fig., fam.). A se aşterne pe treabă (fig., fam.) — Se mettre au travail. Cum îţi aşterni, aşa dormi
(prov.) — Comme on fait son lit, on se couche (prov.). ♦ AŞTERNUT s.n. — literie/. 0 EXPR. A se băga la aşternut/în
raft/în scutece (fig., pop.) — Se mettre dans Ies plumes/au pageot (fig., pop.).
ATACA v.tr. — assaillir, attaquer, charger, foncer; donner assaut; => entamer; faire la guerre a (fig.). A ataca pe
cineva — foncer dessus (a qqn); s'en prendre â qqn; a ataca duşmanul — attaquer l'ennemi; a ataca din nou —
revenir â la charge; a ataca un oraş — assaillir une viile; a ataca prada — fondre sur la proie; a ataca reputaţia
cuiva — attaquer la reputation de qqn; a ataca violent — ne pas y aller de main morte; battre en breche; tirer a
boulets rouges (fig., fam.). ♦ ATAC s.n. — attaque/! Atac la persoană — coup bas; coup de Jarnac (fig.); coup de
pied en vache (fig., fam.); a se pregăti de atac — disposer ses batteries (fig., fam.); a trece la atac — passer a
1'attaque.
ATAŞ s.n. (motocicleta) — side-car, m.
ATÂRNA v. tr., intr., refl. — (s') ac-crocher, pendre, suspendre. A atârna o haină pe umeraş — accrocher/suspendre
un vetement a un cintre; a atârna haine în dulap — suspendre des vetements dans le placard; a atârna un tablou pe
perete — accrocher/pendre un tableau au mur. Lampa atârnă din tavan — La lampe est suspendue au plafond. 0
EXPR. A atârna greu (fig.) — Avoir du poids; peser lourd ' (fig-)-
ATÂT, A adj. nehot.şi adv. — I. [adj.] tant. Atâta lucru — pas grand chose; atâta lume — tant de monde; atâta tot —
sans plus. E drăguţ şi atâta tot — II est gentil sans plus; de atâtea ori — tant de fois. II. [adv.] autant; sans plus; si;
tellement. Munceşte atât cât poate — II travaille autant qu'il peut; cu atât mai bine — d'au-tant mieux; tant mieux;
cu atât mai mult — a plus forte raison; d'autant plus; cu atât mai prost — tant pis; atât cât trebuie — tant qu'il faut;
numai atât — sans plus; atât de tânăr! — si jeune!. Mergea atât de repede că n-am putut să-l ajung din urmă — II
allait tellement vite qu'il m'a ete impossible de le rejoindre. Nu este atât de inteligent! — II n'est pas tellement intelli-
gent!. // simpatizez tot atât cât şi pe tine — J'ai tout autant de sympathie pour lui que pour toi; a se mulţumi numai cu
atât — ne pas demander mieux (fig.). ♦ ATÂTICA adu invar.şi adv. (fam.) — un tout petit peu. ♦ ATÂTA TOT — sans
plus.
ATELIER s.n. (reparaţii auto) — gara-j giste m.
29
ATUNCI
ATENT, A adj. — 1. attentif, ive. Fiţi
atenţi! — Prenez garde!; soyez attentifs!;
soyez sur vos gardes!. A fi foarte atent —
regarder â deux fois. 2. prevenant, ante. A fi
atent — etre obligeant, ante/prevenant, ante;
affable; aimable; complaisant, ante; gentil,
iile; plein d'attention (d'egards); serviable.
0 EXPR. A fi atent (la calitate, la pericol)
(fig-) — Avoir l'ceil; dresser l'oreille; etre â
l'ecoute (fig., fam.); faire attention; prendre
garde. A nu fi atent la ceva (fig.) —
Ne preter qu'une oreille distraite a qqch.
(fig., fam.). A fi atent în ce se bagă/unde
calcă (fig., fam.) — Faire gaffe; regarder
bien ou on met Ies pieds (fig., fam.).
♦ ATENŢIE s.f — attention / O mică
atenţie — un petit quelque chose; a atrage
atenţia — crier casse-cou; mettre la puce a
l'oreille (fig., fam.); attirer l'attention (sur);
a da atenţie — preter attention; a fi în
atenţia cuiva — etre dans la visee de qqn;
a privi cu atenţie — devisager. 0 EXPR.
A fi plin de atenţii faţă de cineva (fig.) —
Etre aux petits oignons/au petits soins pour
qqn (fig., fam.); entourer qqn d'egards/de
prevenances; A fi în centrul atenţiei
(fig., fam.) — Etre â la une des journaux/le
point de mire; faire Ies gros titres (fig., fam.).
ATENUA v.tr., refl. — attenuer; => pallier (litt.). Posibilităţile de a atenua criza politică — Ies moyens de pallier la
crise politique. ♦ ATENUANT, Ă adj. — attenuant, ante; emoussant, emoussante. Circumstanţe atenuante —
circonstances attenuantes. ♦ ATENUARE s.f. — adoucissement m., attenuation /. ♦ ATENUAT, Ă adj. — affaibli, blie;
attenue, nuee; emousse, ssee. Putere atenuată — pouvoir emousse.
ATERIZA v.intr. — atterir. A ateriza forţat — atterir en catastrophe. ♦ ATERIZARE s.f. — atterrissage m. Aterizare pe
burtă — crash [kRaj] m. angl.
ATINGE v.tr.,intr., refl. — 1. cotoyer, coudoyer, effleurer, froler, toucher. A (se) atinge (de) ceva — toucher (â) qqch.
2. atteindre; [un subiect] aborder, entamer. 0 EXPR. A-l atinge unde-1 doare
(fig-- fam.) — Savoir ou le bât le blesse (fig.). A atinge perfecţiunea (fig.) — Atteindre â la perfection (fig.). A
atinge ridicolul (fig.) — Cotoyer le ridicule (fig.).
♦ ATINGERE s.f. — 1. frolement m. 2. atteinte/ ♦ ATINS, Ă adj. — 1. frole, ee; touche, ee. 2. atteint, einte.
ATITUDINE s.f. — attitude/ A lua atitudine — prendre attitude; a lua o atitudine potrivnică — prendre le contre-
pied.
ATMOSFERĂ s.f. — atmosphere m., environnement m. Atmosferă discretă/liniştită — atmosphere feutree.
ATRAGE v.tr. — 1. [şi fig.] aguicher, allecher, appâter, attirer. A fi atras de aroma cafelei— etre alleche par l'odeur
du cafe. 2. [fig.] charmer, seduire, tenter.
♦ ATRACŢIE s.f. — 1. attraction /. Atracţie magnetică — attraction magnetique; forţă de atracţie şi forţă de
respingere — force d'attraction et force repulsive (phys.); atracţii pentru turişti — attractions pour touristes.2.
attirance /., attrait m. Atracţia dintre două persoane — 1'attirance de deux personnes. ♦ ATRĂGĂTOR, OARE adj. —
aguichant, ante; allechant, chante; char-mant, ante; seduisant, ante; tentant, ante.
ATRIBUI v.tr., refl. — assigner, (s') attri-buer, (s') octroyer. A-i atribui cuiva un rol — assigner un role â qqn. A-şi
atribui nişte drepturi nemeritate — s'octroyer des droits immerites. ♦ ATRIBUIRE s.f. — attnbution/.
♦ ATRIBUT s.n. — attribut m. ♦ ATRIBUŢIE s.f. — attributions/p/., obligation/.
ATUNCI adv. — a ce moment-lâ; alcrs. Atunci m-am simţit vinovat — A ce moment-lâ je me suiş senti en faute.
Dacă te întreabă, ce te faci atunci! — S'i) te questionne, qu'est-ce que tu rcponds alois9. Dacă ieşi în oraş, atunci
treci şi pe ia mine — Si tu sors, alors passe me voir; atunci şi nici atunci — pas ineme alors; de atunci — des-lors;
până atunci — d'ici la. Până atunci trebuie să mai aştepţi — D'ici la ii faut attendre; (tocmai) aiunci — s'jr ces
entrefaites.
AŢĂ
30
AŢĂ s.f. — fii m. A pune aţă în ac — enfi-ler une aiguille; aţa zidarului — fii â plomb. 0 EXPR. Nici un capăt de aţă
(fig., fam.) — Pas un fifrelin (fig., fam.); absolument rien. Până la ultimul capăt de aţă (fig., fam.) — Jusqu'au dernier
franc. Cusut cu aţă albă (fig., fam.) — Cousu de (au) fii blanc (fig., fam.). A merge aţă (fig., fam.) — Aller comme sur
des roulettes (fig., fam.). A nu fi născocit aţa mămăligii (fig., fam.) — Ne pas avoir invente le fii â couper le beurre
(fig., fam.). A rămâne cu aţa mămăligii (fig., fam.) — Se retrouver en calecon (fig., fam.). A-l trage aţa la ceva (fig.,
fam.) — Etre tente de, (par) qqch. Viaţă cusută cu aţă (fig., fam.) — Vie de misere/miserable. ♦ AŢOS, OASĂ adj. —
filandreux, euse. Fasole aţoasă — haricot filandreux.
AŢÂŢA v.tr. — attiser, fomenter, inciter, raviver, susciter; => exciter (fig.). A aţâţa focul — attiser/tissonner le feu.
Vântul aţâţă focul— Le vent ravive le feu; a aţâţa la revoltă — fomenter la revolte/des trou-bles. Războiul aţâţă
cruzimea — La guerre incite â la cruaute; a aţâţa invidia — exciter l'envie. ♦ AŢÂŢARE s.f. — incitation /,
instigation / ♦ AŢÂŢĂTOR, OARE 'S. şi adj. — allumeur, euse; fomentateur, trice; inci-tateur, trice; instigateur, trice.
AŢINTI v.tr., refl. — braquer, fixer, river. A-şi aţinti privirea/ochii asupra cuiva — river ses regards/ses yeux sur
qqn; a aţinti o armă asupra cuiva — braquer une arme sur qqn.
AŢIPI v.intr. — s'assoupir, somnoler; => piquer un petit somme (fam.). ♦ AŢIPEALĂ s.f. — assoupissement m.,
somno-lence/ V. DORMI, MOŢĂI.
AUDIA v.tr. — 1. ecouter. 2. frequenter (un cours). 3. auditionner (un artiste). A fi audiat — passer en audition. ♦
AUDIENŢĂ s.f. — 1. audience/ A primi în audienţă — recevoir en audience; a cere o audienţa — demander audience.
2. entretien m. 3. interet m. (fig.). A avea audienţă la cineva — Jouir de 1'interet de qqn. ♦ AUDIERE s.f. —
audition/.
Audierea martorilor — audition des temoins. ♦ AUDITORIU s.n. — auditoire m.
♦ AUDIŢIE s.f. — audition/.
AURI v.tr. — dorer. ♦ AUR s.n. — or m. Aur curat (fig.) — de l'or en barre; aurul negru — l'or noir; căutător de aur
— orpailleur [oRpăjoer] m.\ încrustaţii de aur în metal — damasquinage m.; mină de aur — mine d'or; monede de
aur — pieces d'or; galbeni —jaunets; ludovici — louis; nuntă de aur — noces d'or; ţesătură de mătase brodată cu
aur — brocart m.; păr auriu — casque d'or (fig.); argint aurit — vermeil m. 0 EXPR. A acoperi pe cineva cu aur
(fig., fam.) — Couvrir qqn d'or (fig., fam.). A cumpăra/a plăti cu aur (fig-) — Payer â prix d'or (fig.). A plăti cu aur pe
cineva (fig.) — Faire un pont d'or â qqn (fig.). Nici pentru tot aurul din lume (fig.) — Pas meme pour tout l'or du
monde (fig.). Tăcerea e de aur (fig.) — Le silence est d'or (fig.). ♦ AURAR s.m. — 1. orfevre m. 2. mineur des mines
d'or.
♦ AURIT, Ă adj. — plaque, quee or.
AUTENTIFICA v.tr. — authentifier, certifier, confirmer, legaliser. ♦ AUTENTIC, Ă adj. — authentique. Act autentic —
acte authentique (notarie, public, solen-nel); apărea autentic — faire dans le vrai.
♦ AUTENTIFICARE s.f. — authentification/
V. LEGALIZA.
AUTOGARA s.f. — gare/ routiere.
AUTO(MOBIL) s.m. — auto(mobile) m.
♦ AUTOMOBILIST, Ă s. — automobiliste.
AUTORITATE s.f. — autorite, /, ma-gistere m. Autoritate absolută — autorite absolue/despotique/dictatoriale;
regime d'autorite; autoritate ilegală — autorite illegale/usurpee; autoritate legitimă — autorite etablie/legitime;
autoritate paternă — autorite paternelle; tutelle; autoritate supremă — autorite supreme; autoritatea legii —
l'autorite/la souverainete de la loi; autorităţile — Ies autorites (civiles, mili-taires, religieuses, politiques). 0 EXPR. A
avea autoritate — Avoir de la poigne;
3!
AVEA
jouir d'autorite; regner sans partage. A fi o autoritate în domeniu — Faire autorite. A se folosi de autoritatea cuiva —
Mettre qqn en avânt (fig., fam.). A vorbi cu autoritate — Parler en maître (fig.). ♦ AUTORITAR, Ă, adj. —
autoritaire; â poigne.
♦ AUTORITARISM s.m. — autoritarisme m.
AUTORIZA v.tr. — autoriser, permettre. A fi autorizat să... — etre fonde â....
♦ AUTORIZAŢIE s.f. — autorisation/, carte-blanche /, dispense /, laissez-passer m., licence/, permis m. A acorda (o)
autorizaţie — donner le feu vert (fig., fam.); a arăta autorizaţia — montrer patte blanche (fig., fam.); a avea
autorizaţie — avoir carte-blanche (fig., fam.).
AUTOSERVIRE s.f. — libre-service m., self-service m.
AUTOSTOP s.n. — autostop m. A face autostopul — faire du stop (fam.).
AUZI v.tr., intr. — 1. apprendre. 2. ecouter. 3. entendre, ouîr. ♦ AUZ s.n. — ouîe/ A auzi că... — se laisser dire que...;
din auzite — de bouche â oreille; par oui'-dire. 0 EXPR. Auzi colo! — Quelle idee! Să auzim de bine! — Salut, â la
prochaine! Câte mai auzim! — Ce qu'il faut entendre! A auzi cu propriile sale urechi (fig.) — Entendre de ses propres
oreilles (fig.). A auzi o veste — Apprendre une nouvelle. N-aude, n-a vede (fig., fam.) — Ni vu, ni connu (fig.). A se
preface că nu aude — Faire la sourde oreille (fig., fam.). Eu spun, eu aud (fig., fam.) — Parler a un mur (fig., fam.).
Cine are urechi de auzit să audă (prov.) — A bon entendeur, salut! (fam.).
AVANSA v.tr. — avancer. ♦ AVANS s.n. — avance /., acompte m., arrhes fpl., provi-sion /, â-valoir m. ♦ AVANSARE s.f.
— amelioration/., avancement m., progres m. ♦ AVANSAT, Ă adj. — avance, ee; precoce. A fi avansat — avoir de
l'avancement; prendre du galon (fig.); tehnologie avansată — high-tech f'ajtek]. 0 EXPR. A uda o avansare (fig.) —
Arroser ses phms (fig., fam.).
AVANTAJA v.tr. — avantager. ♦ AVANTAJ s.n. — atout m., avantage m. Avantaj important — atout maître; a avea un
avantaj — marquer un point. ♦ AVANTAJOS, OASĂ . adj. — avatageux, euse.
AVÂNTA v.refl. — s'elancer; prendre du champ/son elan/son essor. ♦ AVÂNT s.n. — elan m. în plin avânt — en plein
essor. 0 EXPR. A-şi lua avânt (fig., fam.) — Prendre du champ (fig.).
AVEA v.tr. — 1. avoir, detenir, posseder. A nu avea asemănare — ne pas avoir son pareil (sa pareille); a avea o
boală — avoir une maladie. Are pojar — II a la rougeole; a avea o bucurie — se rejouir; a avea o anumită
dimensiune- greutate- vârstă — avoir une certaine dimension, un certain poids, un certam âge; a avea necaz pe cine-
va — en vouloir â qqn; a avea o senzaţie/un sentiment — eprouver une sensation, un sentiment; a nu mai avea... —
etre â court de...; a nu mai avea argumente— etre â court d'arguments. Nu c-aş avea ceva, dar... — Cest pas pour dire
(pop.). N-are decât să... — II n'a qu'â...; N-are cine să-l mângâie — II n'y a personne a le con-soler. N-are ce să zică
— II n'a rien a dire. 2. gagner, obtenir, recevoir. Ai un bacşiş dacă mă ajuţi — Tu obtiens un pourboire si tu me
donnes un coup de main. 3. benefici-er, disposer de qqch. Am un ceas de răgaz — Je dispose d'une heure de
disponible. Are un profesor bun — II dispose d'un bon professeur. 4. etre doue/e-quipe/muni/prevu/pourvu de;
posseder. Având paşaport, n-a avut nici o dificultate să treacă frontiera — Muni de son passe-port, ii franchit la
frontiere sans entraves, Lucrarea are ilustraţii — L'ouvrage est pourvu d'illustrations; a avea bunuri imobiliare —
avoir des biens au soleil (fig., fam.). 5. porter, tenir. Avea biletul de metrou în mână — II tenait son titre de transport â
la main. 0 EXPR. A se avea bine cu cineva (fig., fam.) — Etre au mieux/du dernier bien avec qqn; etre dans Ies petits
papiers de qqn (fig., fam.). A avea ceva cu cineva (fig., fam.) — En avoir apres qqn. >
AVENTURA
A avea pe cineva (fig, fam.) — Avoir un fii â la patte (fig., fam.); etre engage. A avea pe cineva ca ghimpele/ca
sarea-n ochi (fig., fam.) — Avoir qqn en abomination. Ce-am avut şi ce-am pierdut (fam.) — En etre pour ses
frais/pour sa peine (fig.). Ce ai? — Tu as mal?. Nâi decât! — A ta guise!. N-are nimic (fig., fam.) — Ca ne fait
rien; c'est pas grave (fam.).
♦ AVERE s.f. — avoir m., biens m.pi, fortune /. 0 EXPR. A face avere cu sudoarea frunţii (fig., fam.) — Acquerir
une fortune a la force du poignet/â la sueur de son front (fig., fam.). A-şi papa (a-şi risipi) toată averea (fig., pop.)
— Faire bonne chere et petit testament; manger son fonds avec le revenu (fig., fam.). A-şi rotunji averea (fig., fam.)
— Arrondir son bien/sa fortune (fig., fam.). ♦ AVUT, Ă adj. — aise, ee; nanti, nantie; riche; opulent, lente; => cossu,
sue; huppe, ee (fam.). ♦ AVUŢIE s.f. — fortune /., opulence /., richesse /. V. BOGAT, ÎNSTĂRIT.
AVENTURA v.refl. — s'aventurer.
♦ AVENTURĂ s.f. — aventure /. ♦ AVENTURIER, Ă s. — aventurier, ere; rasta-quouere; ♦ rasta (fam.).
AVERSĂ s.f — averse /., ondee /.; => saucee/. (fig., fam.). A-l prinde o aversă (de ploaie) — recevoir la sauce/une
saucee (fig., fam.)..
32
AVERSIUNE s.f. — aversion /., repul-sion/.
AVIATOR s.m. — aviateur m. ♦ AVIAŢIE s.f. — aviation /.
AVID, Ă adj. — avide, cupide. ♦ AVIDITATE s. — avidite/, cupidite/
AVOCAT, As. — avocat, ate. Avocat fără clienţi — avocat sans causes; avocat din oficiu — commis d'office; avocat
pledant — avocat a la Cour; avocatul unei cauze drepte/nedrepte — avocat d'une bon-ne/d'une mauvaise cause;
costum de avocat — robe/.; a încredinţa un proces unui avocat — confier une cause â un avocat. 0 EXPR. A se face
avocatul cuiva (fig., fam.) — Se faire l'avocat de qqn (fig., fam.). ♦ AVOCĂŢEL s.m. (fam., pei.) — avocaillon m.
(fam., pej.). ♦ AVOCĂŢESC, EASCĂ adj. (pei.) — avo-cassier, ere (fam., pej.).
AVORTA v. intr. — 1. [şi fig.] avorter. Un proiect avortat (fig.) — un projet avorte. 2. [fig-] echouer. ♦ AVORT s.n.
— avorte-ment m.; => fausse couche/. (fig., fam.).
BA adv. (fam.) — point, nullement. A zice ba — etre contre; dire non; ba da — mais si; ba nu zău! — mais non,
voyons!; ba de ce nu? — et puis apres pourquoi pas?; ba bine că nu! — et comment!; ba chiar aşa — absolument;
ba că bine zice — tout â fait şa; ba că chiar — ben oui (fam.); ba una, ba alta — tantot ceci, tantot cela; toujours â
rouspeter; du bon et du mauvais; că mai ba! (pop.) — pour şa non.
BABAC(Ă) s.m. (pop.) — papa (petit pere) m. Babacii m.pl. — Ies parents m.pl.
BABALÂC s.m. (pop.) — barbon m., gerante m., grison m., pepe m.; => croulant m., vieille barbe (fam.); fossile m.
(fig., fam.); vieille baderne (pop.); vieux birbe/bonze/-chose/machin/schnock/truc (pop., pej.); vio-card m., vioque m.
(arg., pej.). V. MOŞ.
BABĂ s.f. (fam.) — vieille femme/; babă (pei.) — vieille bique (fig., pop.); babă ridicolă şi pretenţioasă —
rombiere/ (fam.); baba mea — ma bourgeoise. 0 EXPR. Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba? — Cest tout
comme; bonnet blanc et blanc bonnet; c'est kif-kif (fig., pop.). ♦ BABA-OARBA — Colin-Maillard. A se juca de-a
baba-oarba — jouer â Colin-Maillard.
BACALAUREAT s.n. — baccalaureat m.; => bac m., bachot m. (fam.).
BACŞIŞ s.n. — etrennes/pL, pourboire m. A da bacşiş — parler franşais (fig., fam.). Se dă bacşiş
poştaşului/chelnerului — On offre un pourboire au facteur/au garson (de restaurant). Gunoierii au venit să-şi ia
bacşişul de Anul Nou — Les eboueurs sont venus chercher leurs etrennes.
BAFTĂ s.f. (pop.) — veine/. (pop.). Baftă! (le examen) — merde! (pop.). V. NOROC. 0 EXPR. A avea baftă — Etre
ne coiffe (fig., fam.); avoir de la baguette/la baraka/du bol/le cui borde de nouilles/du pot/une veine de pendu; etre
verni(e) (fig., pop.). A nu avea baftă (pop.) — Manquer de bol/de pot (fig., pop.). ♦ BĂFTOS, OASĂ adj. (pop.) —
verni, ie (fig.). A fi băftos (pop.) — avoir du bol/du pot (fig., pop.).
BAIE s.f. — bain m. Cadă de baie — baig-noire /; sală de baie — salle de bains; a face baie — prendre un bain; a-
şi pregăti o baie — se faire couler un bain; a merge la băi — prendre les eaux. 0 EXPR. Baie de sânge (fig.) —
Mare de sang/ (fig.).
BAIERE s.f. (pop.) — cordonnet m., ganse / 0 EXPR. A-şi dezlega baierile
pungii (fig., fam.) — Ouvrir sa bourse (fig.). A-şi lega baierele pungii (fig., fam.) — Compter â un sou preş; se
montrer regar-dant; regarder â la depense; serrer les cor-dons de la bourse (fig., fam.); se l'accrocher (fig., pop.).
BAIRAM s.n. (fam.) — boum m., raout m.
(fam.).
BAL s.n. — bal m. 0 EXPR. La bal sau la spital (fig., fam.) — C'est a prendre ou â laisser (fig., fam.).
BALAMA s.f. — charniere /., gond m. 0 EXPR. A i se slăbi balamalele
(fig., pop.) — Ne plus etre dans la course
(fig.).
BALANSOAR s.n. — balanşoire/, ber-ceuse/, fauteuil m. â bascule; rocking-chair [Rokirj(t)eR] m., angl.
BALANŢA 34
BALANŢĂ s.f. — balance / V. CÂNTAR. O EXPR. A pune în balanţă (fig.) — Mettre dans la balance (fig.).
BALET s.n. — ballet m., coregraphie /
♦ BALERIN, Ă, s. — ballerin, ine. Elev care face figuraţie la clasa de balet — petit rat de l'Opera. ♦ BALERINI s.n.pl.
(papuci de balet) — balerines fpl.
BALIGA s.f. — crotte / Baligă de cal — crottin m.; baligă de vacă — bouse /
♦ BĂLIGAR s.n. — fumier (dejections de-composees) m.
BALIVERNĂ s.f. — baliverne/, calam-bredaine/, coquecigrue/
BALON s.n. — balle/., ballon m. Baloane de săpun — bulles de savon. 0 EXPR. A lua (pe cineva) în balon (fig.) —
Faire marcher; faire la nique; mettre qqn en boîte; narguer qqn (fam.); se payer la fiole/la tete de qqn; prendre qqn â
la blague/â la rigo-lade; tourner qqn en bourrique; traîter qqn par-dessus la jambe/â la legere (fig., fam.); la bailler
belle â qqn; charrier qqn; se fi-cher/se foutre de qqn; se jouer de qqn; mener qqn en băteau; mettre qqn en boîte; se
payer la poire de qqn; en tamponner le coquillard (fig., pop.); dauber qqn (litt.); se gausser/se goberger/se gouailler
de qqn; tourner qqn en derision/en ridicule.
BALSAM s.n. — baume m.
BALTĂ s.f. — marais m., mare/ 0 EXPR. A o lăsa baltă (fig., fam.) — Laisser en plan; laisser tomber. Las-o baltă!
— Ecrase! (arg.). A lăsa baltă slujba (fig., fam.) — Barrer le boulot (fig., pop.). A lăsa baltă o treabă (fig., fam.) —
S'endormir sur une affaire; passer la main (fig., fam.). A rămâne baltă (fig., fam.) — Tomber a l'eau/dans le lac (fig.,
fam.).
♦ BĂLTOACĂ s.f. — flaque/
BALUSTRADĂ s.f. — balustrade /., garde-fou m.; rambarde/
BAN s.m. — centime m., denier m., li-ard m., sou m.; => rond m. (fam.); fric m., oseille/, peze m., pognon m. (pop.).
A nu
avea un ban (a fi sărac) — ne pas avoir un centime/un liard/un sou/un rond. Banul e ban — Un sou c'est un sou;
banul public — Ies deniers publics; a fura banul public — detourner l'argent publique; a pune bine ban cu ban —
compter (economiser) sou â sou/sou par sou; până la ultimul ban — jusqu'au dernier sou; V. BIŞTARI, GOLOGAN,
LOVELE, MĂLAI, PARA. ♦ BANI s.m.pl. — argent m. bani lichizi — cash; bani nemunciţi — argent facile; bani
neproductivi — argent qui dort; a avea bani — avoir du repondant; a avea bani mulţi — avoir du pognon/plein Ies
poches (pop.); a nu avea bani — etre a court d'argent/desar-gente/impecunieux (/;'«. )/mdigent/pauvre; a da bani cu
împrumut — preter de l'argent; a încasa bani — toucher (de l'argent); a lua bani cu împrumut — emprunter
[ăpRcete] de l'argent; a restitui bani — rem-bourser; a schimba bani — 1. faire la mon-naie. 2. changer, convertir
(des dollars contre des lei). Contra bani (pe bani) — moyennant finance; pe bani puţini — a peu de frais; un fleac de
doi bani — un bijou de quatre (quaf) sous; politician de doi bani (fig., fam.) — politicailleur m. (pej.). 0 EXPR. A
arunca cu banii (fig., fam.) — Jeter l'argent par Ies fenetres (fig., fam.). A avea bani la ciorap (fig., fam.) — Avoir
son bas de laine/un magot (fig., fam.). A băga bani în ceva (fam.) — Mettre des billets dans quelque chose (fam.). A-
şi da ultimul ban (fig.) — Se saigner aux quatre veines (fig., fam.). A nu da doi bani pe cineva/pe ceva (fig., fam.)
— Ne pas peser lourd; ne pas valoir la corde pour le pendre (fig.); faire bon marche de qqn/de qqch. (fig., fam.). A-l
da banii afară din casă (fig., fam.) — Avoir de l'argent a revendre (fig., fam.). A da cu banul (fig., fam.) — Jouer a
pile ou face; tirer â la courte paille (fig., fam.). A face toţi banii (a merita) (fig., fam.) — Valoir son pesant d'or/son
prix (fig., fam.); en avoir pour son argent; şa paye! A nu face doi bani, a fi de doi bani (fig., fam.) — Compter pour
du beurre; ne pas valoir la corde pour le pendre (fig., fam.); ne pas valoir un clou /un pet de
35
BARICADĂ
lapin/pipette/tripette (fig., pop.). A fi în bani (fam.) — Etre argente. A nu i se lipi banii de degete (fig., fam.) —
Avoir l'ar-gent facile (fig., fam.). A lua pe cineva la bani mărunţi (fig., fam.) — Chercher la petite bete; passer qqn
au cible/au peigne fin; retourner et vider qqn comme une poche (fig., fam.). A prăpădi banii (fam.) — claquer le fric.
A pune (strânge) bani la ciorap/la saltea (fig., fam.) — Mettre de l'argent â gauche/du foin dans ses bottes; se
tricoter un bas de laine (fig., fam.). A mai scoate un ban de ici, de colo (fam.) — Faire de la gratte; grapiller (fig.,
fam.). A scoate bani din buzunar (fig., fam.) — En etre pour ses frais; payer de ses deniers (fig., fam.). A scoate
bani (şi) din piatră seacă (fig., fam.) — Ecorcher Ies poux pour en avoir la peau (fig., fam.). A-şi scoate banii
(cheltuiala) (fig., fam.) — Faire ses frais; rentrer dans son argent/dans ses frais/dans ses depenses; y trouver son
compte (fig., fam.). A trăi pe lângă cineva ca banul cel bun (fig., fam.) — Etre considere/bien vu. A umple pe
cineva de bani (fam.) — Couvrir qqn d'argent/d'or (fig.). A se umple de bani (fig., fam.) — Avoir la bourse bien
ferree/son pain cuit; etre tout cousu d'or (fig., fam.). Ban la ban trage (prov.) — Qui chapon mange, chapon lui
vient (pop.). Banii n-aduc fericirea (prov.) — L'argent ne fait pas le bon-heur (prov.). Banii n-au miros (prov.) —
L'argent n'a pas d'odeur (prov.). Timpul costă bani (prov.) — Le temps c'est de l'argent (prov.). ♦ BANCNOTĂ s.f —
billet m. (de banque), coupure/; => biffeton m., fafiot m. (arg.). A schimba o bancnotă — faire la monnaie; bancnota
verde (dolarul american) — le billet vert (fam.); pachet de bancnote — billets en vrac; liasses de bil-lets.*BĂNUŢ
s.m. — piecette/
BANALITATE s.f. — banali te /, evi-dence/, lapalissade/, tautologie/
BANC s.n. — 1. blague/, bons mots m.pl.; galejade/, plaisanterie/ A face bancuri — en avoir de bonnes; blaguer;
raconter des blagues. 2. Banc (tehn.) — banc m.,
etabli m. (tech.). Banc de probă — banc d'essai. 3. Banc de nisip — banc de sabie. 4. Banc de peşti — banc de
poissons.
BANCA s.f. — 1. banque / Bancă de date — banque de donnees; a depune bani la bancă -r- deposer de l'argent â la
banque. 2. banc m. Banca (din grădină) — le banc (du jardin). 0 EXPR. A sparge banca (fig-) — Faire sauter la
banque (fig., fam.). A sta (a rămâne) în banca sa (fig., fam.) — Etre/rester sur son quant-â-soi (fig., fam.). A-şi
roade (toci) coatele pe băncile şcolii (a fi colegi) (fig., fam.) — User ses fonds de culotte sur Ies bancs (fig., fam.).
BANDAJA v.tr. — bander. ♦ BANDAJ s.n. — bandage m. ♦ BANDĂ s.f. — bande/, lanie-re / Lucru la bandă — travail
a la chaîne; bandă de bandaje — bande Velpeau; bandă de circulaţie — bande; şosea cu trei benzi — chaussee â
trois bandes; bandă desenată — bande dessinee; B.D.; bandă de film — pellicule /.; bandă izolatoare — chatterton
[JateRton] m., ruban m. adhesif et isolant; bandă de magnetofon — bande magnetique; bandă video — bande/casette
video.
BANDĂ s.f. — bande/, coterie/, groupe m.
♦ BANDIT s.m. — bandit m., brigand m., for-ban m., gangster m.; => malfrat m. (fam.).
♦ BANDITISM s.n. — banditisme m., briganda-ge m. Luptă contra banditismului — anti-gang m. V. LOTRU, TÂLHAR.
BARA s.f. — barre / Bară de protecţie (auto) — parechoc (pare-chocs) m. (auto.). 0 EXPR. A fi chemat la bară
(jur.) — Comparaître a la barre (jur.).
BARDĂ s.f. — cognee/, hache/ 0 EXPR. A da cu barda în cineva (fig., fam.) — Tirer â boulets rouges sur qqn (fig.,
fam.); ne pas y aller mollo (fig., pop.). A da cu barda în lună (fig., fam.) — Avoir un grain/un quartier de lune dans
la tete/la tete felee; etre un peu timbre (fig., fam.); avoir des papillons dans le compteur (fig., pop.).
BARICADA v.tr., refl. — (se) barricader.
♦ BARICADĂ s.f. — barricade / 0 EXPR.
BASCHEŢI
36
A fi pe baricade (fig.) — Etre sur la bre-che (fig.).
BASCHEŢI s.m.pl. — baskets/p/. A purta bascheţi — porter des baskets.
BASM s.n. — conte m. de fees. 0 EXPR. A se face de basm (fig., fam.) — Etre la fable/la risee du quartier; perdre
l'etrier/la face; faire de l'eau toute claire; rester/s'en retourner avec sa courte honte (fig., pop.). Basm de adormit
copiii (fig., fam.) — Conte bleu. Basmul cu cocoşul roşu (fig., fam.) — Histoire a dormir debout (fig., fam.).
BASMA s.f — fanchon /., fichu m. 0 EXPR. A ieşi (scăpa) basma curată
(fig., fam.) — L'echapper belle; sauver la face; se tirer d'affaire/d'un mauvais pas/du petrin (fig., fam,). A scoate pe
cineva basma curată (fig., fam.) Blanchir/dedoua-ner qqn; tirer qqn d'affaire (fig.).
BASTON s.n. — caime / A se sprijiri în baston — s'appuyer sur ur.e canne.
BAŞBUZUC, s.m. (pop.) -- bhchi-bou-zouk m., mauvaise tete m.\ personnage m. grossier.
BAŞTINĂ s.f. (fam.) — în loc. adj. şi adv.: De baştină — d'origine; de souche. ♦ BĂŞTINAŞ, Ă s. şi adj. —
ai'iochtone, indigene; natif, ve.
BATE v.tr., refl. — 1. (se) battre, corriger, derouiller, etriper, frapper, => tabasser (pop.). A bate pe cineva (a-l lovi)
— frapper qqn; a bate rău pe cineva — rosser/tabasser qqn; a bate un copil — corriger un enfant; a bate cărţile de
joc — baure ier cartes; a bate covoare — battre des tapis; a bate clopotele — carillonner; faire sonner Ies cloches; a
bate un record — battre un record; a bate la uşă — frapper â la porte. 2. taper. A bate la maşina de scris — taper a la
machine. 3. vaincre, => ro^sor (dans une bataille) (fam.). \> EXPR A se frate pe burtă cu cir.ava (fig., fam.) — Etre
a tu et â toi nvcc qqn (fam.); taper sur le ventre a qqn (fig., fam.}. A bate pe cineva la cap
(fig., fam.) — Tenir la jambe a qqn (fig., fam.); enquiquiner qqn (pop.); Ies cas-ser; casser Ies pieds a qqn; casser
(rompre) le bonnet/la tete â qqn; enfoncer le clou; monter une scie a qqn; rebattre Ies oreilles a qqn; scier le dos â qqn
(fig., pop.); peler Ies baloches/les bonbons/le jonc â qqn (arg.); rasser qqn. A se bate cap în cap (fig., fam.) — Se
contredire; s'exclure; s'opposer. A bate câmpii (fig., fam.) — Derailler (fig.); battre la campagne; deblo-quer (fig.,
fam.); deraisonner, radoter. A se bate ca chiorii (fig., fam.) — Se battre comme des charretiers/des chiffonniers
(fam.). A bate departe (fig.) — Porter loin (fig.). A bate mult drum lung (fig., fam.) — Faire du chemin (fig., fam.).
A bate ca la fasole (fig., fam.) — Rentrer a qqn dans le chou; rouer qqn de coups (fig., fam.); battre comme seigle
vert (fig., pop.). A-şi bate gura degeaba (fig., fam.) — Precher dans le desert (fig.); Depenser/perdre sa salive; se
tuer a repeter qqch. (fig., fam.). A se bate peste gură (fig., fam.) — Se mordre la langue (fig., fam.). A bate pe
cineva ca pe hoţii de cai (fig., pop.) — Battre comme plâtre; moudre qqn de coups (fig., pop.). A-şi bate joc (fig.)
— Narguer (fam.); se gausser, se gouailler, se moquer, railler, tourner en derision/en ridicule. A-şi bate joc de ceva
— Faire bon marche de qqch (fig., fam.). A-şi bate joc de cineva -Narguer qqn (fam.); faire marcher; faire la nique;
mettre qqn en boîte; se payer la fiole/la tete de qqn; prendre qqn a la blague/â ia rigolade; tourner qqn en bour-
rique; traîter qqn par-dessus la jambe/â la legere (fig., fam.); la bailler belle â qqn; charrier qqn; se ficher/se foutre de
qqn; se ! jouer de qqn; mener qqn en băteau; mettre qqn en boîte; se payer la poire de qqn; se tamponner le
coquillard (fig., pop.); dauber qqn (litt.); se gausser/se goberger/se gouailler; tourner qqn en derision/en ridicule.
A-şi bate joc/a râde de cineva în gura mare — Faire des gorges chaudes de qqn I (fig., fam.). Nu-ţi bate joc! —
Ne charrie I pas!. A bate în lemn (fig., fam.) — Toucher du bois (fig., fam.). A bate pe
37
BĂCAN
cineva măr/să-i iasă colbul (fulgii, untul)
(fig., fam., pop.) — Battre comme plâ-tre/comme seigle vert; transformer qqn en accident de chemin de fer (fig.,
fam.); colier du rototo a qqn; etriller/nettoyer qqn sans vergettes; plomber qqn de coups; river Ies clous â qqn;
tabasser qqn (fig., pop.). A bate la ochi (fig., fam.) — Crever Ies yeux (fig., fam.). Asta bate la ochi (fig., fam.) — ţa
creve Ies yeux (fig., fam.). A bate palma (fig., fam.) —Toper la (fig., fam.); conclure un marche; tomber d'accord. A
bate din palme (fig.) — Applaudir. A bate pasul pe loc (fig., fam.) — Faire du sur-place; pieti-ner. A bate pe cineva
ca la poliţie (fam.) — Faire valser qqn (fig., pop.); foutre du tabac â qqn;. A bate în retragere (fig.) — Passer Ies
des (arg.). A se bate la sânge (fig., fam.) — Se bouffer/se manger le nez (fig., pop.). A-l bate să spună şi laptele pe
care 1-a supt (fig., pop.) — Faire peter le boudin/le maro-quin â qqn; tanner le cuir â qqn (fig., pop.). A bate străzile
(fam.) — Battre le pave; courir/traîner Ies rues (fig., fam.). A şti unde bate cineva (fig., fam.) — Voir venir qqn (fig.,
fam.). ♦ BĂTAIE s.f — raclee/., volee (de coups)/!; => derouillee (pop.). O bătaie bună (fam.) — une torchee; bătaie
de joc — moquerie/., raillerie/., risee/; bătaia puştii — portee/ du fusil. 0 EXPR. A se alege cu o bătaie bună (fam.)
— Ramasser une bonne volee (fam.). A da cu bătaie la cântar (fam.) — Faire bon poids et bonne mesure (fig.,
fam.). A-i da (a-i trage) cuiva o mamă/un pui de bătaie (fig., pop.) — Donner du galon/un boucan â qqn; remuer
Ies puces a qqn (fig., pop.); donner un bal/une pâtee â qqn (arg.). A încasa (a mânca) o bătaie soră cu moartea/o
mamă de bătaie (fig., pop.) — En prendre pour son grade (fig., fam.); prendre la (une) derouilee (fig., fam.)/une
volee de coups (fig., /am.j/une belle raclee (fig., pop.)/une ratatouille (fig., fam.)/une bonne tisane (fig., pop.). A se
lua la bătaie — En venir aux mains/aux coups (fig., fam.). A lua pe cineva la bătaie — Bouchonner qqn; bour-rer
le pourpoint a qqn; donner de l'avoine/de la chicoree a qqn; faire danser
la polka â qqn (fig., pop.). A lua o bătaie ruşinoasă — Prendre la piquette (pop.). A omorî pe cineva în bătaie
(fam.) — Battre qqn â mort/a plate(s) couture(s) (fig., fam.). A pune ceva la bătaie (fig., fam.) — Y aller de...; mettre
a dispo-sition. A-şi pune la bătaie toate economiile (fam.) — Y aller de toutes ses econo-mies (fam.). A-şi pune
pielea la bătaie (fig., fam.) — Risquer sa peau (fig.). A snopi (a stâlci, a stinge) pe cineva în bătaie (fig., pop.) —
Casser le cou â qqn; passer qqn â tabac; rouer qqn de coups (fig., fam.); abîmer qqn; rentrer dans le chou/le lard/le
mou â qqn; travailler Ies cotelettes â qqn (fig., pop.). A-i trage cuiva o bătaie soră cu moartea (fig., fam.) — Faire
valser qqn; frapper sans dire mot; tanner le cuir â qqn (fig., pop.). ♦ BĂTĂTOR DE COVOARE — tapette / ♦ BĂTĂUŞ
s.m. — bagarreur m. ♦ BĂTUT, Ă adj. — battu, ue.
BATERIE s.f. — batterie fi 0 EXPR. A-şi încărca bateriile (fig.) — Recharger ses accus/ses batteries (fig., fam.).
BATISTĂ 5./ — mouchoir m. Batistă fan-tezi de pus la buzunar — pochette/; batistă de hârtie — mouchoir jetable.
BATJOCORI v.tr. — se gausser de, insul -ter, se moquer de, narguer, outrager; railler; => bafouer, brimer (pop.),
BATJOCURĂ s.f. — brimade/, dedain m., derision/!, galejade/., moquerie/., raillerie/, risee/. ♦ BATJOCORITOR, OARE
adj. — goguenard, arde; gouail-leur, euse [gwajceR, 0z]; moqueur, euse; nar-quois, oise; railleur, euse [RajceR, 0z].
BAZA v.refl. — se reposer sur. V. BIZUI. ♦ BAZĂ s.f. — base/ De bază (loc. adj.) — basique. Haine de bază —
vetements ba-siques; Ies basiques (m.pl.)
BAZAR s.n. — bazar m., souk m. Ce bazar! (fig., fam.) — Quel souk! (fig., fam.).
BĂCAN s.m. — epicier, iere. ♦ BĂCĂNIE s.f — epicerie/. 0 EXPR. A se face de băcănie (fig.) — Etre la fable du
quartier
(fig., fam.).
BĂDĂRAN
BĂDĂRAN s.m. — goujat m., huron m., malotru m., rustre m.; :=> butor m., ostro-goth m. (fig.); gougnafier m.,
rasta m., rus-taud m. (fam.); beauf [bof] m., mufle m., peigne-cul m., ploue m. (pop.), BĂDĂRĂNIE 5./. —
goujaterie /., grossierete /, muflerie / V. GROSOLAN, MÂRLAN, MITOCAN, MOCOFAN, MOJIC.
BĂGA v.tr., refl. — 1. (s') enfouir, (s') introdiiire, faire entrer, penetrer. A băga pe cineva într-o slujbă —
embaucher qqn; a băga pe cineva undeva — introduire/faire entrer qqn quelque part; a se băga în pat — s'enfouir
sous ses draps. 2. s'engager (dans). A se băga într-o afacere — s'engager dans une affaire; a se băga în conversaţie
— ajouter/mettre son grain de sel (fig., fam.). V. VÂRÎ. 0 EXPR. A se băga peste altul (fig., fam.) — Chasser sur Ies
terres d'autrui (fig., fam.). Ce te bagi? (fam.) — Mele-toi de ce qui te regarde! A nu se băga (pop.) — Laisser
courir; rester sur la touche (fam.). A băga (pe cineva) în boală/în răcori/în sperieţi (fig., fam.) — Donner
Ies trois sueurs a qqn; faire dresser Ies cheveux sur la tete de qqn; faire tourner Ies sangs a qqn (fig., fam.); flanquer
la frousse a qqn; ficher Ies jetons a qqn (fig., pop.). A băga în buzunar pe cineva (fig., fam.) — Avoir qqn dans sa
manche; mettre qqn dans sa poche (fig., fam.). A-i băga ceva cuiva în cap (fig., fam.) — Enfoncer le clou;
fourrer qqch. dans le crâne/la tete a qqn (fig., fam.). A-şi băga ceva în cap (fig., fam.) — Se fourrer qqch. dans le
crâne/dans la tete; se mettre martel en tete; se monter le bonnet/le bourrichon/le coup/la tete (fig., fam.). A-i băga
ceva cuiva pe gât (fig., fam.) — Forcer la main a qqn (fig.). A se băga până-n gât în ceva (fig., fam.) —
S'empetrer dans qqch.(fig., pej.). A se băga sub pielea cuiva (fig., fam.) — S'insinuer dans la confiance/dans Ies
bonnes grâces de qqn (fig., fam.). A băga de seamă — Faire attention (â qqch., a qqn); prendre garde; remarquer.
Bag seamă (fam.) — A ce qu'il paraît. A băga în seamă pe cineva —
38
S'empresser aupres/autour de qqn. A băga (pe cineva) în viteză (fig., fam.) — Aiguil-lonner qqn; mettre Ies gaz. A
nu şti în ce se bagă (fig.) — Ne pas savoir ou on met Ies pieds (fig., fam.). ♦ BĂGĂREŢ, EAŢĂ S. — touche-a-tout s.
BĂIAT s.m. — garson m., gars [ga] m., minet m. Bună ziua, băieţi! — Bonjour Ies gars!; băiat de cartier (fig., pop.)
— ban-lieusard m.; băiat frumuşel — beau gosse; băiat (tânăr) îmbrăcat modern — minet m.; băiat de prăvălie —
commis m., garson m., livreur, m. Băiete (ospătar, fam.), o juma'! (pop.) — Garson, un demi! 0 EXPR. A se face
băiat cuminte (fig., fam.) — Acheter une conduite (fig.); se ranger des bagnoles (fig., pop.).
BĂLĂBĂNI v.tr., refl. — bringuebaler, se dandiner. A merge bălăbănindu-se — se dandiner; hodoroagă care se
bălăbăne
— guimbarde bringuebalante. Uşa se bălăbănea — La porte battait dans ses gonds.
BĂLĂCI v. intr., refl. — barboter, patauger, patouiller, se vautrer. ♦ BĂLĂ-CEALĂ sf. — barbotage m., barbotement
m.
BĂLĂRIE sf — mauvaise herbe/.
BĂLMĂJI v.tr. — gâcher (fig.).* BĂLMĂJEALĂ sf. — gâchis m. Bălmăjeală politică
— gâchis politique.
BĂLŢA v.tr. (fam.) — barioler, peinturlu-rer> BĂLŢAT, Ă adj. — bariole, lee; cha-marre, ree. O mulţime bălţată
(fam.) — une foule bariolee/bigarree/chamarree.
BĂNUI v.tr. — se douter, soupşonner. A bănui ceva — avoir vent de qqch (fig., fam.). Bănuieşte că-l pândesc — II
se doute que je le guete. Este bănuit de trădare — On le soupşonne de trahison. ♦ BĂNUIALĂ s.f. — doute m.,
mefiance /., soupşon m. In afară de orice bănuială — (etre) hors de doute/de tout soupşon. 0 EXPR. A adormi
bănuielile (fig.) — Detourner Ies soupşons; endormir la mefiance (fig.). A avea bănuieli — Nourrir des soupşons. A
stârni bănuieli — Donner
39
BĂTRÂN
l'eveil; etre trop poli pour etre honnete (fig., fam.). ♦ BĂNUITOR, OARE adj. — mefiant, ante; ombrageux, euse;
soupcon-neux, euse. A deveni bănuitor — en prendre ombrage (fig.); nourrir un soupşon.
BĂRBAT s.m. — 1. homme. Bărbaţii se întorceau seara acasă — Les hommes rentraient le soir chez eux. 2.
„macho" m. [mat/o] (fam.), mec m. (pop.). 3. [fam ] epoux m., mari m.; => jules m. (arg.). Domnule director, vi-l
prezint pe bărbatul/soţul meu — Monsieur le directeur je vous presente mon mari/mon epoux. 0 EXPR. A aţâţa
un bărbat (pop.) — Allumer/enflammer un mec; lever la cuisse (fig., pop.). A fi cu adevărat bărbat — En avoir
deux (fig., pop.). A-şi ţine bărbatul sub papuc (fig., fam.) — Chanter le coq; porter culotte (fig., fam.). ♦ BĂR-
BĂTESC adj. — masculin, pour hommes, viril. Curaj bărbătesc — courage viril; haine bărbăteşti — vetements
pour hommes.* BĂRBĂŢIE s.f. — courage m., vaillance/., virilite/
BĂRBIERI v.tr., refl. — se faire la barbe; (se) raser. ♦ BARBĂ s.f. — barbe / A purta barbă — porter le bouc (fig.). 0
EXPR. Bărbi! — La barbe!; du bidon! (fam.). A pune bărbi (fig., fam.) — Se payer la tete de qqn; raconter des
craques (fig., fam.); A-i pune cuiva o barbă cât să calce pe ea (fig., arg.) — Avoir qqn jusqu'â l'os (fig., pop.). A se
trage de barbă cu cineva (fig., fam.) — Etre â tu et â toi avec qqn (fam.). ♦ BARBIŞON s.m. — barbiche /, bouc m.
♦BĂRBIE s.f. — menton m. ♦ BĂRBOS, OASĂ adj. — barbu, ue.
BĂŞCĂLIE s.f. (pop.) — quolibet [kolibs] m.; raillerie, / => lazzi [la(d)zi] m. (lin.). 0 EXPR. A lua pe cineva în
băşcălie (pop.) — Prendre qqn â la rigolade; tourner qqn en ridicule; traiter qqn par-dessus la jambe (fig., fam.);
couvrir/rendre qqn ridicule.
BĂŞICA v.refl. — se couvrir d'am-poules/de cloques. ♦ BĂŞICĂ s.f. — 1. cloque / Piele cu băşici — peau â clo-
ques. 2. bulle/ Sifonul face băşici — L'eau gazeuse fait des bulles. 3. [de bou, de oaie] baudruche/
BĂTĂTURĂ s.f. — 1. basse-cour / Bătătura casei era plină de păsări — La basse-cour etait peuplee de volailles. 2.
ampoule/, callosite/, cor m., durillon m.
♦ BĂTĂTORIT, Ă adj. — calleux, euse. Mâini bătătorite — mains calleuses. 0 EXPR. A călca pe cineva pe bătătură
(fig., fam.) — Marcher sur les pieds/sur la queue â qqn (fig., fam.). A se lăsa călcat pe bătătură (fig., fam.) — Se
faire marcher sur les pieds (fig., fam.).
BĂTRÂN, Ă 5. şi adj. — I. [s] vieillard m.; vieux (vieil), vieille. Bătrâna întreba dacă o primiţi — La vieille
demandait si vous la receviez; bătrâne! (amic) — ma vieille branche!; bătrânii (părinţii) (fam.) — les vieux (fam.).
II. [adj.] âge, ee; vieux (vieil), vieille. mai bătrân — plus vieux; aîne, ee; puine, ee. A părea bătrân — faire vieux;
bufniţă bătrână (fig., pop.) — vieille chouette (fig., pop.); o doamnă bătrână — une vieille dame; une dame âgee/en
âge; o doamnă bătrână din înalta societate — une douairiere; un domn bătrân — un vieux monsieur; omul cel
bătrân — le vieil homme. ♦ BĂTRĂNEL, NICĂ S. — petit vieux, petite vieille. Un bătrânel îngrijit — un petit vieux
bien propre; o bătrânică pisăloagă — une vieille rombiere (fam.).
♦ BĂTRÂNESC, EASCĂ adj. — de vieux; vieux, eille. Cântec bătrânesc — chanson an-cienne; vieille chanson. ♦
BĂTRÂNEŢE s.f. — vieillesse / La bătrâneţe — sur ses vieux jours; pete de bătrâneţe — fleurs de cime-tiere (fig.). ♦
BĂTRÂNICIOS, OASĂ adj. — vieillot, otte. Cartier cu aspect bătrânicios — quartier a aspect demode/desu-
et/suranne/vieillot. V. ÎMBĂTRÂNI. 0 EXPR. Hodoroagă bătrână (fig., pop.) — Vieille baderne (pop.).
Imbecil/nătărău bătrân (fig., pop.) — Vieille ganache/noix; vieux schnock [snok] (fig., pop.). Mârţoagă bătrână
(fig., pop.) — Vieille bique (fig., pop.). Târfă bătrână (vulg.) — Vieille peau (fig., vulg., pej.).
BĂŢ
40
BĂŢ s.n. — baton, m. Băţ de chibrit — allumette /. 0 EXPR.. A se lua în beţe cu cineva (fig.) — Etre aux prises avec
qqn; rompre une lance contre qqn (fig.). A părea că a înghiţit un băţ (fig., fam.) — Avoir 1' air d'avoir avale sa
canne/son parapluie (fig., fam.). A-i pune cuiva beţe în roate (fig., fam.) — Barrer la route a qqn; brider qqn; faire
echec a qqn; faire voir du pays a qqn; mettre a qqn des bâtons dans Ies roues; tailler des croupieres a qqn; tirer dans
Ies pat-tes a qqn (fig., fam.). ♦ BĂŢOS, OASĂ adj. — rigide; raide; =^> roide (litt.).
BÂJBÂI v. intr. — aller â 1' aveuglette; tâ-tonner. ♦ BÂJBÂIALĂ s.f. — tâtonnement m. Pe bâjbâite (loc. adv.) — a
tâtons; en tâton-nant.
BÂLBÂI v.tr, intr., refl. — 1. bafouiller, balbutier [balbysje], begayer, bredouiller. 2. [fig] cafouiller. ♦ BÂLBÂIALĂ
s.f. — 1. begaiement m., balbutiement [bal-bysimă] m. 2. [fig.] cafouillage m. Bâlbâială politică — cafouillage
politique.♦BÂLBÂIT, Ă s. şi adj. — begue. V. GÂNGAVI, ÎNGĂIMA.
BÂLCI s.n. — foire/. 0 EXPR. A face un bâlci întreg (fig., fam.) — Se donner en spectacle; faire la foire; en faire
tout un plat (fig., fam.).
BÂNTUI v.tr., intr. — 1. faire rage; sevir. Epidemia bântuia de câteva luni — U epidemie sevissait depuis quelques
mois. SIDA bântuie cu furie — Le SIDA fait rage. 2.' hanter. Castel bântuit de fantome — château hanţe par des
fantomes. 3. [fam.] errer, vagabonder.
BÂRFI v.tr., intr., refl. recipr. (fam.) — calomnier, cancaner, denigrer, diffamer, jaser, medire; => clabauder, potiner
(fam.); debiner (pop.). V ÎNCONDEIA. 0 EXPR. A bârfi pe cineva (a-1 face praf, a-1 hali cu fulgi cu tot) (fig., pop.) —
Arranger qqn de la belle maniere (fig.); casser du sucre sur le dos de qqn; deblaterer contre qqn; dechirer qqn â belles
dents; defrayer la chronique; dire pis que pendre de qqn; faire des potins
sur qqn; manger qqn tout cru; mettre qqn en capilotade; passer qqn a 1'etamine; tailler un costume a qqn; traîner qqn
dans la boue; „voila un beau chapeau que vous lui mettez sur la tete!" (fig., fam.); tailler un costard â qqn (arg.). ♦
BÂRFĂ, BÂRFEALĂ s.f. (fam.) — medisance/.; => cancan m., clabauderie/., commerage m., potins m.pi, ragots
m.pl. ♦ BÂRFITOR, OARE s.şi adj. — mauvaise langue; medisant, ante.
BÂRLOG s.n. (fam.) — repaire m., taniere/., terrier m., trou m. 0 EXPR. A sta în bârlogul lui (fig., fam.) — Rester
dans son trou
(fig., fam.).
BÂTĂ s.f. — gourdin m., houlette /., matraque/.
BÂZA s.f. — main-chaude /. A juca bâza — jouer a la main-chaude.
BEA v.tr. — boire. A bea cu înghiţituri mici — boire a petits coups/a petites gorgees; a bea pe nerăsuflate — boire â
longs traits; a bea în sănătatea/onoarea cuiva — boire â la sante/en l'honneur de qqn; a bea vin fără sifon — boire
sec; ne pas couper son vin; a bea ca să-şi potolească setea — boire pour apaiser/etancher sa soif; a-i plăcea să bea
— etre porte sur la boisson. 0 EXPR. A nu avea nici după ce bea apă (fig., fam.) — Bouffer â la table que recule;
manger avec Ies chevaux de j bois (fig., fam.). A bea o litruţă (fam.) — Boire une pinte (fam.). A-şi bea minţile 1
(fig., fam.) — Noyer sa raison dans le vin (fig., fam.). A bea paharul amărăciunii până la fund (fig., Ut.) — Boire le
calice j jusqu'â la lie (fig., litt.). A bea cât îl ţin I puterile (fam.) — Boire a gogo, a tire-la-rigot (fam.); lever le coude
(fig., fam.). I A bea de unul singur (fam.) — Boire en Suisse (fam.). ♦ BĂUTURĂ s.f. —boisson/. Băutură întăritoare
— remontant m.; a fi j vesel/trist la băutură — avoir le vin ! gai/triste (fam.); a ţine la băutură — tenir 1' alcool/le
vin. 0 EXPR. A da de băut (fam.) — Offrir la goutte/une tournee I (fam.); payer a boire; rincer le bec/la I dalle/la
dent â qqn (fig., pop.).
BEREGATĂ
BELCIUG s.n. — anneau m. de metal; piton m. 0 EXPR. A-i atârna cuiva un belciug în nas (fig., pop) — Tenir
qqn â sa merci (fig.). A fi câştigat la belciuge
(fig., pop.) — Ne pas valoir un clou/un fifrelin/tripette (fig., pop.).
BELI v.tr., refl. (pop.) — I. depouiller, ecorcher. A se beli la deget — s'ecorcher le doigt. V. JUPUI. 2. [fig.] braquer
du châsse/les châsses (arg.). 0 EXPR. A se beli la cineva (pop.) — Ecarquiller Ies yeux; faire des yeux comme des
soucoupes (fig., fam.); faire Ies gros yeux â qqn (fig., pop.); casser du châsse (arg.). A-şi beli dinţii (pop.) —
Ricaner. Ce te beleşti aşa la mine? (pop.) — Pourquoi tu braques Ies châsses sur moi? (arg.)
BELŞUG s.n. — abondance / Din belşug (loc. adv.) — abondamment; en abon-, dance => en veux-tu, en voilâ (fig.,
fam.).
BENEFICIA v. intr. —beneficier>BENE- ' FICIAR, Ai. — 1. [al (a) unei decoraţii] recipiendaire (d'un insigne); [al
(a) unei diplome] irnpetrant, ante d'un diplome; semnătura beneficiarului — signature de V irnpetrant. 2. usager m.
Beneficiarii drumurilor publice — Ies usagers de la route; beneficiarii acestui dicţionar — Ies usagers de ce
dictionnaire. ♦ BENEFIC, Ă adj. — benefique. A fi benefic — faire merveille. ♦ BENEFICIU s.n. — benefice m. A
realiza beneficii ilicite — fricoter, manigancer, tramer.
BENGHI s.n. (pop.) — grain m. de beaute; mouche/, tache/
BENZINA s.f. — essence / A face plinul (de benzină) — faire le plein (d'essence).
BERBEC s.m. — belier, m., mouton m. Zodia Berbecului — le signe du Belier. V OAIE.
BEREGATĂ s.f. (pop.) — gorge /, gosier m., larynx m. 0 EXPR. A lua pe cineva de beregată (fig., fam.) — Prendre
qqn â la gorge (fig.); serrer le kiki a qqn (pop.).
41
♦ BEŢIVI v.refl, (pop.) — s'enivrer; => se souler la gueule (fam.). V. ÎMBĂTA, TURTI.
♦ BEAT, Ă adj. — ivre, soul, soule. A fi beat — avoir sa cocarde/son pompon; etre rond (fig., fam.); a fi beat tot
timpul — ne pas dessouler. 0 EXPR. A fi beat criţă/mort/turtă (fam.) — En avoir un coup dans Ies carreaux/dans la
jupette/dans la musette/dans le nez; etre beurre comme un petit-beurre/comme un petit Lu; etre noir/plein comme un
coing (une cantine, une vache)/rond (fig., fam.). ♦ BEŢIE s.f — ivresse/ => cuite/ (pop.). A se trezi din beţie — se
degriser, se dessouler. ♦ BEŢIV, Ă s.— ivrogne. ♦ BEŢIVAN, Ă S.— sac â vin (fig.); picoleur (fam.); pochard, arde;
poivrot, vrote; soulard, larde (pop.).
BEC s.n. — ampoule/ Bec ars — ampoule grillee. 0 EXPR. A cădea pe bec
(fig., fam.) — Etre pris au piege; tomber sur un bec (fig., pop.); avoir un polichinelle dans le tiroir (fig., vulg.).
BEHAI v.tr., intr. — 1. beler. Capra si oaia behăie — La chevre et le mouton belent. 2. [fig., despre oameni] chanter
d'une voix tremblotante. ♦ BEHĂIT s.m. — belement m.
BELEA s.f. — embetement m.; => tuile/
(fam.). 0 EXPR. A avea o belea pe cap
(fig., fam.) — Avoir un ennui/une tuile
(fig., fam.). A băga (a vârî) pe cineva în
belea (pop., fam.) — Fourrer qqn dedans;
mettre qqn dans de beaux draps/dans le
petrin (fig., fam.). A se băga (vârî) în belea
(fig., pop.) — Se fourrer dans une drole
d'histoire/une sale histoire/dans le petrin
(fig., fam.). A da de belea (fig., pop.) —
Y avoir un os; etre dans le petrin; tomber
sur un os (fig., fam.). A-şi găsi beleaua
(fig., fam.) — Etre frit (fig., fam.). A scăpa
de belea (fig., pop.) — Se sortir d'affaire;
se tirer d'embarras/d'un mauvais pas (fig.);
retomber sur ses pattes (fig., fam.). A nu
scăpa de belele (fig., fam.) — Y avoir
droit; ne pas y couper. Ce belea! — Quel
gâchis!, quelle tuile! Buna ziua ţi-am dat,
belea mi-am căpătat (prov.) — Chantez a
l'âne, ii vous fera des pets (prov.).
BEŞTELI 42
BEŞTELI v.tr. (pop.) — bafouer, gour-mender, rabrouer => engueuler (pop.).
♦ BEŞTELEALĂ s.f. (pop.) — engueulade/ (pop.); savon m. (fig., fam.). A-i trage cuiva o beşteleală (pop.) — passer
une engueu-lade (pop.j/un savon â qqn (fig., fam.).
♦ PAPARĂ, PRAFTURĂ, SĂPUNEALĂ.
BEZEA s.f. — meringue /. Bezea cu îngheţată — meringue glacee.
BEZMETIC, Ă s. şi adj. — I. [s.J hurlu-berlu m. (fam.). II. [s. şi adj.] ecervele, ee; etourdi, ie. 0 EXPR. A fugi ca
un bezmetic
(fig., fam.) — Courir comme un derate (fig., pop.). A ţipa ca un bezmetic (fig., fam.) — Crier comme un
putois/com-me un sourd/â plein gosier/â tue-tete (fig., fam.). A umbla bezmetic (fig.) — Traîner Ies rues (fig., fam.).
BEZNĂ s.f. — noir m., tenebres f.pl. A umbla prin beznă — marcher dans le noir (le plus complet).
BIBILICĂ s.f. — pintade/
BIBLIA s.f — la bible (l'Ancien et le Nouveau Testament); l'Evangile; Ies Saintes Ecritures; la vulgate.
BICICLETĂ s.f. — bicyclette/:, velo m.; =î> becane/ (fam.). A merge pe bicicletă — aller â velo.
BICIUI v.tr. — cingler, fouetter; => fus-tiger (vx.). => BICI s.n. — fouet m. ♦ BICIUŞCA s.f. — badine /, cravache /. ♦
BI-CIUITOR, OARE adj. — cinglant, te.
BIDIVIU s.m. — coursier m.
BIDON s.n. — [de apă, lapte] bidon m.; [de băutură] gourde/; [de benzină] jerri-can m., nourrice/.
BIGOT, Ă s. şi adj. — bigot, ote; cagot, ote. A fi bigot(ă) — (etre) confit, (te) en devotion; (etre une) grenouille de
benitier/(une) punaise de sacristie; => (etre un) cui beni (fig., pop.).
BIJUTERIE s.f. — bijou m. ♦ BIJUTIER ş.m. —joailler m.
BILANŢ s.n. — bilan m. A depune bilanţul — deposer le bilan; a face bilanţul — arreter/dresser/etablir un bilan. 0
EXPR. A depune bilanţul (a muri) (fig.) — Rendre ses cles (fig., fam.); avaler son acte de naissance/son ticket (fig.,
pop.). A-şi face bilanţul (fig.) — Dresser son bilan (fig.).
BILET s.n. — billet m., carte/, ticket m., titre m. de transport. Bilet de autobuz/metrou/tren — billet, ticket; bilet de
bancă — billet de banque; bilet de ordin — billet â ordre; compostarea biletelor — compos-tage m., poinşonnage m.
♦ BILEŢEL s.n. — petit-mot m.
BINE adv., s.n., interj. — I. [adv.] bien, bon, pas mal. De bine, de rău (loc. adv.) — ni bien, ni mal; bon gre, mal gre;
plus ou moins; tant bien que mal; â tort ou â raison; vaille que vaille; a face ceva de bine, de rău — faire qqch. bon
gre, mal gre; a crede că e bine să... — Croire bon de.... E bine s-o spui dar e şi mai bine s-o faci — Cest bon de le
dire mais c'est beaucoup mieux de le faire; a se descurca destul de bine — ne pas se defendre trop mal; a sosi cu
bine — arriver â bon port (fig.); a termina cu bine — mener a bien/â bonne fin; mai bine — mieux; cu atât mai bine
— tant mieux; cum nu se poate mai bine — on ne peut mieux. 0 EXPR.. A pica (a prinde) bine (fig., fam.) —
Tomber bien/â point. (fig., fam.). îmi prinde bine — Ca m'ar-range; 9a me va (bien). Nu-i a bine — C'est mauvais
signe. Bine i-a făcut! — C'est bien fait pour lui! (iron.). Vezi bine că... — Tu vois bien que.... De-a binelea — Bel
et bien; pour de bon. ♦ BINIŞOR adv. — pas mal. A lua cu binişorul — agir en douce; parler raison â qqn; prendre par
la douceur. Şezi binişor! — La, douce-ment! II. [s.] bien m., bon m. Oameni de bine — Ies bonnes âmes; hommes de
bien; la bine şi la rău — pour le meilleur et pour le pire. 0 EXPR. Bine faci, bine găseşti (prov.) — Un prete pour un
rendu (prov.). A lua pe cineva cu binele (fam.) — Prendre qqn par la douceur (fam.). A se sătura de bine (fig., fam.)
— Se plaindre
43
BLAT
que la marile est trop belle (fig., fam.). Să-i fie de bine! (iron.) — Grand bien lui fasse! III. [interj.] (ei) bine! — eh
bien!; ben!; comment donc!; ei bine? — alors?
BINECUVÂNTA v.tr. — benir. ♦ BINECUVÂNTARE s.f. — benediction /. ♦ BINECUVÂNTAT, Ă adj. — beni, ie.
BINEFACERE s.f. — bienfaisance / ♦ BINEFĂCĂTOR, OARE S. şi adj. — bien-faiteur, trice; bienfaisant, te.
BINEÎNŢELES adv. — bien entendu.
BINEVENIT, Ă adj. — bienvenu, nue.
BINEVOITOR, OARE adj. — accort, orte; bienveillant, ante.
BINOCLU s.n. — jumelles f.pl.
»BIR s.n. — impot m., tribut m. 0 EXPR. A da bir cu fugiţii (fig., fam.) — Decam-per, se dăfiler, deguerpir, detaler,
s'eclipser, filer, fuir, se sauver (fam.); aller voir ailleurs; bruler la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les
voiles; plier ba-gages/sa chemise/son paquet; prendre ses cliques et ses claques/ses jambes a son cou/le large/la
poudre d'escampette; se tailler en vitesse; tirer ses chausses/ses gregues (fig., fam.); tirer sa reverence (fig., iron.); se
barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher
une (la) casserole/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la cerise/la malle/la valise; jouer la fille de l'air/des fiutes;
se tirer (en douce) (fig., pop.); fausser compagnie.
BIROCRAT, Ă s. — bureaucrate; => grat-te-papier m., rond-de-cuir in. (fig., fam.).
BIROTICĂ s.f. — bureautique/.
BIROU s.n. — bureau m. Birou de informaţii — accueil m.; bureau des renseigne-ments.
BIRT s.n. — auberge /., gargote /; => creche / (fig., fam.); gîte m., taule / (arg.). ♦ BIRTAŞ s.m. — gargotier m. V.
CÂRCIUMĂ.
BIRUI v.tr. — 1. l'emporter sur; maîtriser, surmonter, vaincre, venir a bout. 2. flechir; gagner â sa cause. ♦ BIRUINŢĂ
s.f. — triom-phe m., victoire/ ♦ BIRUITOR, OARE adj. — triomphant, phante; victorieux, euse.
BISERICĂ s.f. — eglise/. 0 EXPR. A nu fi uşă de biserică (fig., fam.) — Ne pas etre un petit saint (fig., fam.). A
fluiera în biserică
(fig., fam.) — Commettre/faire un impair/un pas de clerc (en politique) (fig., fam.). Şoarece de biserică (fig., fam.) —
Confit en devotion (pej.). ♦ BISERICESC, EASCĂ adj. — ecclesiastique; religieux, euse. Slujbă bisericească— messe/;
officem. divin. ♦ BISE-RICOS, OASĂ adj. — bigot, ote; devot, ote; pieux, euse. ♦ BISERICUŢĂ s.f. — 1. cha-pelle/,
petite eglise/, oratoire m. 2. [fig.] clan m., coterie /. Bisericuţe politice — coteries politiques.
BISEXUAL, Ă s. — bisexuel, elle; => bic et bouc (arg.).
BIŞTARI s.m.pl. (arg.) — fric m., oseil-le/, peze m., pognon m. (pop.). V. BANI, GOLOGANI, LOVELE, MĂLAI, PARA.
BIVOL s.m. — buffle m.
BIZAR, Ă adj. şi adv. — I. [adj] bizarre; saugrenu, nue; => biscornu, nue (fig.); dingo (fam.). II. [adv.] bizarrement.
♦ BIZARERIE s.f. — bizarrerie/
BIZUI v.refl. — se baser sur; compter sur; faire fond sur; se fier â; se fonder sur; se reposer sur; tabler sur. Mă bizui
pe prietenia ta — Je me fie a ton amitie. Mă bizui pe tine — Je me repose sur toi. V. BAZA.
BLAJIN, Ă adj. — debonnaire; doux, douce.
BLAMA v.tr. — blâmer. ♦ BLAM s.n. — blâme m. ♦ BLAMABIL, Ă adj — blâmable.
BLANĂ s.f. —■ 1. fourrure /, pelisse / 2. [capră, leopard, lup] pelage m.; [cal] robe / ♦ BLĂNAR s.m. — fourreur m.
V. ÎMBLĂNI.
BLAT s.n. (arg.) — în expr.: 0 EXPR. A călători (a merge) pe blat, a face blatul
(arg.) — Voyager â l'ceil (fig., fam.); mon-
BLÂND
ter/resquiller/voyager en lapin (fig., pop.). A intra pe blat (arg.) — Entrer a l'ceil (fig-, fam.).
BLÂND, Ă adj. — calme; docile; doux, douce. Voce blândă — voix douce.
V. DOMESTICI, DRESA, ÎMBLÂNZI.
BLEG, BLEAGA s. şi adj. (pop.) — I. [s. şi adj.] balourd, ourde; nigaud, gaude; => beta, asse; niquedouille (fam.).
II. [adj] niais, se; => godiche (fam.). Urechi blegi — oreilles decollees/en feuille de chou (fig., fam.). V. NĂTĂFLEŢ.
BLESTEMA v.tr. — damner; jeter un sort; maudire; vouer aux gemonies; => proferer des imprecations (lin.). ♦
BLESTEM s.n. — anatheme m., damnation/, malediction /
♦ BLESTEMAT, Ă adj. — damne, mnee; mau-dit, ite. ♦ BLESTEMĂŢIE s.f — infamie/
BLID s.n. (pop.) — ecuelle /, jatte / 0 EXPR. A nu fi mâncat din acelaşi blid
(fig., pop.) — Ne pas avoir garde Ies cochons ensemble (fig., fam.). A scuipa în blid (fig., fam.) — Cracher dans la
soupe (fig., fam.). ♦ BLIDAR s.m. — vaisselier m.
BLOCA v.tr., refl. — 1. barrer, bloquer. A bloca un cont în bancă/drumul/trecerea
— bloquer un compte en banque/le che-min/la circulation. 2. caler, coincer. A bloca mingea (sport.) — caler le
ballon (sport). Frânele s-au blocat — Les freins ont cale.
♦ BLOCAJ s.n. — barrage m., blocage m.
♦ BLOCAT, Ă adj. — coince, oincee. Fermoar blocat — fermeture eclair coince. 0 EXPR. A se bloca la un examen
(fig.) — Demeurer/rester court (fig., fam.).
BLUGI s.m.pl. — bleu m., blue-jean m., jean m.
BLUZĂ s.f. — blouse m. Bluză de pânză
— vareuse /
BOABĂ s.f. — grain m. Boabă de coacăză — baie de groseillier; boabe de cafea/de piper — grains de cafe/de
poivre; boabe de porumb — grains de ma'is; boabe de struguri — grains de raisin; mazăre boabe — petits pois. 0
EXPR. A nu înţe-
44
lege (pricepe) boabă (fam.) — N'y piger mot; n'y voir que du feu (fig., fam.); ne pas en connaître un pet (arg.). A nu
şti boabă
(fig., fam.) — Ne savoir ni A ni B (fig.).
BOALĂ s.f. — maladie/ A lua o boală — attraper une maladie. 0 EXPR. A da în boală de ciudă (fig., pop.) — En
faire un her-pes/une jaunisse (fig., pop.). A duce o boală pe picioare (fig., fam.) — Couver une maladie (fig.)- ♦
BOLNAV, Ă s. şi adj. — gra-bataire (care stă în pat), malade, souffrant. A face pe bolnavul — Se faire porter pale
(arg.); A fi bolnav — etre malade; => etre mal fichu(e)/mal en point/patraque (fam.); filer un mauvais coton (fig.,
fam.). ♦ BOLNĂVICIOS, OASĂ adj. — maladif, ive; malin-gre; souffreteux, euse; => valetudinaire (litt). V. ÎMBOLNĂVI.
0 EXPR. A fi bolnăvicios — Avoir une petite sânte; etre patraque (fig., fam.).
BOARFĂ s.f. (fam.) — 1. defroques fpl., fringues fpl., frusques fpl., haillons m.pl., hardes fpl, loques fpl., nippes fpl,
ori-peaux m.pl. (fam.). V. BULENDRE, HANŢE, ŢOALE, ZDREANŢĂ. 2. [fig.] connasse, garce, gaupe, grognasse, grue,
petasse, pouffiasse, poule, putain, pute, ribaude, roulure, tapineuse, taxi, traînee (pop.).
V. CURVĂ, PROSTITUATĂ, TÂRFĂ.
BOB s.n. — 1. feve/. 2. grain m. 3. bob m. (sport). 0 EXPR. Bob cu bob, bob numărat (fig., fam.) — De fii en aiguille
(fig., fam.); minutieusement. A da în bobi — Augurer; dire la bonne aventure. II întrebi de bob şi-ţi răspunde mazăre
(fig., fam., iron.) — Avoir du retard â l'al-lumage (fig., fam., iron.).
BOBÂRNAC s.n. — chiquenaude /, pi-chenette/ 0 EXPR. A lua bobârnace (fig.)
— Avaler des couleuvres (fig-, fam.); essuyer un camouflet (fig., litt.).
BOBOCI v.tr. (arg. arhitect., belle-arte)
— bizuter. ♦ BOBOC s.m. — 1. bourgeon m., bouton m. V. ÎMBOBOCI. 2. [fig., fam.] [student anul I] bizut m., bleu m.
3. [de raţă] caneton m. 0 EXPR. A da la boboci
45
BORD
(fig., pop.) — Rendre gorge (fig., fam.); avoir la gerbe (fig., pop.); appeler Arthur (arg.). A paşte bobocii (fig., fam.)
— Etre un blanc-bec (fam. J/un petit merdeux (/am.J/morveux/pretentieux/sot. Un boboc de fată (fig.) — Un
amour/un beau brin de fille (fam.).
BOBOT s.n. — în expr.: 0 EXPR. A umbla în bobote (fam.) — Aller â Faventure.
BOBOTEAZĂ s.f ~ Epiphanie /; Fete/Jour des Rois.
BOCANC s.m. — brodequin m.
BOCCEA s.f. — balluchon m.
BOCI v. intr., refl. — chialer (pop.). ♦ BOCET s.n. — chant m. funebre; lamentation/
♦ BOCITOARE s.f. — pleureuse /.
V. PLÂNGE.
BODOGĂNI v.tr., intr. (pop.) — mau-greer; => bougonner, grommeler (fam.); rouspeter (pop.).
BOGĂŢIE s.f. — fortune /, pactole /, richesse/ ♦ BOGAT, Ă adj. — nanti, ie; riche; => huppe, pee (fam.); rupin, pine
(arg.).
♦ BOGĂTAŞ, Ă s.m. — richard, arde m.; => rupin, ine m. (arg.). V. AVUT, ÎMBOGĂŢI, ÎNSTĂRIT. 0 EXPR. A se
trezi bogat — Se trouver â la tete d'une fortune/d'un heritage.
BOI v.tr., refl. (pop.) — 1. (se) teindre. 2. (se) maquiller. ♦ BOIANGERIE s.f. — tein-turerie/♦BOIANGIU s.m. —
teinturier m.
♦ BOIT, Ă adj. (pei.) — peinturlure, ee (pej.); un vrai pot de peinture (fig., fam.).
BOICOTA v.tr. — boycotter; mettre â l'jn-dex. ♦ BOICOT s.n. — blocus m., boycot-tage m., embargo m.; mise/ â
1'index.
BOIER s.m. — seigneur m.
♦ BOIERESC, EASCĂ adj. — noble; seigneu-rial, riale.♦BOIEREŞTE adv. — d'une maniere noble/seigneuriale. 0 EXPR.
A face pe boierul (fam.) — Faire le grand seigneur.
BOJDEUCĂ s.f. — bicoque/
BOJOC s.m. (pop.) — mou m. Pisicii îi plac măruntaiele de vită şi, mai ales, bojocii — Le chat aime Ies abats et
surtout le mou. 0 EXPR. A fi numai bojoci (pop.) — Etre maigre comme un clou (fig., fam.).
BOLTĂ s.f. — 1. voute/ Cheie de boltă— ele (clef) de voute. 2. charmille/, tonnelle/, treille/
BOMBARDIER s.n (aviat.) — bombardier m. Bombardier de apă — canadair m.
BOMBASTIC, Ă adj. — emphatique; ==> ampoule, ee (fig.). Ton bombastic — ton ampoule.
BOMBĂ s.f. — 1. bombe / 2. [fig.] [în ziar] bobard m.(fam.); canard m. (fig., fam.). 0 EXPR. A cădea ca o bombă
(fig., fam.) — Tomber comme une bombe/comme un bou-let (fig.).
BOMBĂNI v. tr, intr. — bougonner, mau-greer, recriminer, => grogner, grommeler, ronehonner (fam.); renauder
(pop.). ♦ BOM-BĂNEALĂ s.f. — bougonnement m., grogne/; grommellement m. V. CÂRCOTI.
BOMBOANĂ s.f. — bonbon m. Bomboană acrişoară — bonbon acidule; bomboane de ciocolată — (des)
chocolats; bomboană umplută — bonbon fourre. 0 EXPR Bomboana de pe colivă (fig., fam.) — La cerise sur le
gâteau (fig., fam.). O bomboană de... (fig.) — Un amour de... (fig.). O bomboană de masinuţă — Un amour de
petite voiture (fig).
BON s.n. — bon m. Bon de livrare/de tezaur — bon de livraison/du Tresor.
BONCĂLUI v.intr. — bramer, raire. Cerbul boncăluieşte — Le cerf brame.
BORCAN s.n. — bocal m., pot m. Borcan de muştar — pot a (de) moutarde. ♦ BOR-CĂNAT, Ă adj. — en pătate
(fig., fam.). Nas borcănat — nez en pătate.
BORD s.n. — bord m. Jurnal de bord — journal de bord. ♦ BORDURĂ s.f. — bordure/
BORDEI
46
Bordură de şosea — bordure de chaussee/de paves.
BORDEI s.n. — chaumiere/, huite /
BORDEL s.n. — lupanar m., maison / close; => bordel m. (vulg.); clande m. (arg.).
BORFAŞ s.m. — chapardeur m., filou m., maraudeur m. ♦BORFAŞI s.m.pl. — pegre m.
BOROBOAŢĂ s.f — bevue/, frasque/
BORŞ s.n. — soupe/ aigre. Borş pescăresc — bouillabaisse /. 0 EXPR. A se face borş (fig., pop.) — Se mettre dans
tous ses etats; sortir de ses gonds; voir rouge (fig., fam.). A mânca borş (fig., pop.) — Mentir comme un arracheur
de dents/com-me un soutien-gorge (fig., fam.).
BORTĂ s.f. (reg.) — trou m. 0 EXPR. A umbla după borta vântului (fig., fam.) — Chercher midi a quatorze heures
(fig., fam.).
BOSCHET AR s.m. — clochard m„ clodo m; SDF (sans domicile fixe).
BOSTAN s.m. — 1. citrouille/. 2. [fig., fam.] caboche (fam.).
BOSUMFLA v.refl. (fam.) — bouder; faire la lippe/la moue; se renfrogner. ♦ BO-SUMFLARE s.f. — bouderie / ♦
BOSUMFLAT, Ă adj. — boudeur, euse; bourru, rue; grognon, onne.
BOŞOROG, OAGĂ s. (fam.) — crou-lant, ante (fam.).
BOT s.n. — gueule/., mufle m.; [câine] museau m.; [bou, leu] tronche/ 0 EXPR. A bea la botul calului (fig., fam.)
— Boire le coup de l'etrier (fig., fam.). A da cuiva peste bot (fig., pop.) — Faire Ies pieds a qqn (fig., fam.); taper sur
la gueule (fig., pop.). A face bot (fig.) — Faire la gueule/la moue/la tete (fig.). A se linge (a se şterge) pe bot (fig.,
pop.) — Se l'ac-crocher; adieu Berthe; avaler le gorgeon; s'en brosser; rester le bec dans l'eau; s'en retourner avec sa
courte honte; s'en torcher le bec (fig., pop.); l'avoir dans l'os (vulg.).
A o lua peste bot (fig., fam.) — Se faire assaisonner; en prendre plein la gueule; pren-dre dans le nez; prendre Ies
retombees en pleine figure (fig., fam.); recevoir une pâtee/une trempe/une volee (fig., pop.). A mânca la botul
calului (fam.) — Casser la croate; manger un morceau sur le pouce (fig., fam.). A pune pe cineva cu botul pe labe
(fig., pop.) — Donner le change/le paquet; ne pas l'entendre de cette oreille (fig., fam.); avoir qqn; emporter le
morceau; reduire a quia; river le clou a qqn; tremper une soupe â qqn (fig., pop.). ♦ BOTNIŢĂ s.f. — museliere / A
pune botniţă — museler. 0 EXPR A-şi pune botniţă (fig., pop.) — La boucler; fermer sa boîte (â camembert)/sa
bouche; y mettre un bouchon; taire sa gueule (fig., pop.). ♦ BOTOS, OASĂ adj. — 1. lippu, pue. 2. [fig., fam.]
boudeur, euse; maussade.
BOTEZA v.tr., refl. — baptiser [batize]. ♦ BOTEZ s.n. — bapteme [batem], m 0 EXPR. A boteza
laptele/vinul
(fig., fam.) — Baptiser (etendre) le lait/le vin (fig.).
BOTGROS s.m. — bouvreuil m.
BOŢI v.tr., refl. — (se) chiffonner, (se) froisser. ♦ BOŢIT, Ă adj. — fripe, ee; froisse, ee. V. MOTOTOLI.
BOU s.m. — bceuf m. 0 EXPR. A nu face boi bălţaţi cu cineva (fig., fam.) — S'entendre comme chien et chat (fig.,
fam.). A nu-i fi boii acasă (fig., fam.) — Avoir le bourdon/le cafard; broyer du noir; ne pas etre dans son assiette;
(fig., fam.). A lăsa pe cineva în boii lui (fig., fam.) — Ne pas entraver qqn (fig.). A-i lua cuiva boii de dinainte (fig.,
fam.) — Mettre qqn en chemise (fig., fam.). A merge cu carul cu boi (fig., fam.) — Aller a pas de tortue (fig., fam.).
A pune carul înaintea boilor (fig., fam.) — Mettre la charrue avânt (devant) Ies boeufs (fig., fam.). A scoate pe
cineva din boii lui (fig., fam.) — Faire sortir qqn de ses gonds; mettre qqn hors de soi (fig.). A trage ca un bou (fig.,
fam.) — Etre dur a la peine/â la tâche
47
BRÂNZI
(fig., fam.). ♦ BOUAR s.m. — bouvier m.
♦ BOVIN, Ă s.f. şi adj. — bovin, ine.
BOXA v. intr. — boxer. ♦ BOX s.n. — 1. boxe/ 2. [armă] coup m. de poing.
BOXA s.f. — 1. box m. Boxa acuzaţilor — le box des accuses. 2. [în grajd] stalle /. 3. [în subsol, la bloc] reduit m.
4. [acustică] enceinte (acoustique) /.
BRAD s.m. — sapin m. Bradul de Crăciun — l'Arbre de Noel; le sapin.
♦ BRĂDET s.n. — sapiniere /. 0 EXPR. A pune bradul pe casă (fig., fam.) (a o inaugura) — Pendre la cremaillere
(fig.).
BRAGA s.f. — bosan m. 0 EXPR. Ieftin ca braga (pop.) — Cest donne; 9a coute deux fois rien (fig., fam.).
BRAMBURI v.tr. (fam.) — mettre la pagaille (fig., famfAe, bordel (fig., pop.).
♦ BRAMBURA adv. (fam.) — sans queue ni tete (fig., fam.); a tort et â travers. ♦ BRAM-BUREALĂ s.f. (fam.) —
desarroi m.; => bric-â-brac m. (fig.); capharnaum m; pagaille / (fam.); bordel m. (fig., pop.).
V. DEBANDADĂ.
BRAŞOAVE s.f. pi. (fam.) — baliver-nes f.pl.; => bobards m.pl.; craques f.pl. (fam.); hâbleries f.pl. (pop.). 0 EXPR.
A spune (a turna) braşoave (fig., fam.) — Aller â Cracovie; dire (raconter) des bo-bards/des bourdes/des craques
(fig., fam.).
BRAŢ s.n. — bras m. Cu braţele atâr-nând/bălăbănindu-se — Ies bras ballants; braţ la braţ — bras dessus, bras
dessous; un braţ de flori — une brassee de fleurs; braţe de muncă (fig., fam.) — des bras; main d'ceuvre. 0 EXPR.
Braţul drept al cuiva (fig-) — Le bras droit de qqn (fig.). A fi în braţele lui Morfeu (fig., Ut.) — Etre dans Ies bras
de Morphee (fig., litt.). A lua pe cineva în braţe (fig., fam.) — Proteger qqn. A primi pe cineva cu braţele deschise
(fig., fam.) — Faire bon accueil/fete â qqn; recevoir qqn â bras ouverts (fig., fam.).
BRAVA v. intr. — braver. ♦ BRAV s.m. — preux. ♦ BRAVURĂ s.f. — prouesse/.
BRAZDA v.tr. — sillonner. ♦ BRAZDĂ s.f. — sillon m. Brazdă de flori — parterre m. de fleurs; plate-bande /; brazdă
de iarbă — pelouse/ 0 EXPR. A da pe brazdă pe cineva (fig., fam.) — Mettre qqn au pas/â la raison (fig., fam.). A
se da pe brazdă (fig., fam.) — Se mettre au pas (fig.); prendre le pli; rentrer dans l'orniere (fig., fam.).
BRĂCINAR s.n. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A se trage de brăcinare cu cineva (fig., pop.) — Etre avec qqn de pair
â compagnon (fig.); etre â tu et a toi avec qqn (fam.).
BRÂNCI s.n. — heurt m., secousse m. V. ÎMBRÂNCI. 0 EXPR. A da în brânci
(fig., fam.) — Aller rudement en besogne (fig., fam.). A fi scos în brânci pe uşă (fig., fam.) — Aller valser sur le
trottoir (fig., fam.). A munci (a trudi) pe brânci
(fig., pop.) — Aller rudement en besogne; ne pas bouder a la besogne; en mettre un coup (fig., fam.); travailler â bloc
(fig.J/com-me une bete de somme (fig., pop.)/d'ar-rache-pied.
BRÂNZI v.refl. — se cailler, tourner. ♦ BRÂNZĂ s.f. — fromage m. Brânză de vaci — fromage blanc; petit-suisse m.
0 EXPR. Asta-i altă brânză (fig., pop.) — Cest une autre paire de manches (fig., fam.). Frate, frate, dar brânza-i
pe bani (prov.) — Les affaires sont Ies affaires; ami jusqu'â la bourse; ne pas faire de cădeau (fig., fam.). A nu face
brânză cu cineva (fig., fam.) — Ne pas avoir d'ac-cointances avec qqn. A nu face nici o brânză (fig., fam.) — Ne
rien faire qui vaille (fig.); ne pas valoir un clou/un pet de lapin/pi-pette/tripette (fig., pop.). A nu fi mare brânză
(fig., fam.) — Compter pour du beurre (fig., fam.). A intra ca-n brânză (fig., fam.) — Entrer comme dans du beurre
(fig., fam.). Opt, cu-a brânzei nouă (fig., pop.) — Bon debar-ras. Zgârie-brânză (fig., pop.) — Grippe-sou (fig.,
pop.). A fi un zgârie-brânză (fig., fam.) — Ne pas attacher ses chiens avec des saucis-ses; ecorcher des poux pour
en avoir la peau; les envoyer avec un lance-pierre; tondre sur un oeuf (fig., fam.); avoir des oursins dans
48
— âge du bronze; medalie de bronz — medaille de bronze. ♦ BRONZAT, A adj. — basane, ee.
BRUFTUI v.tr. (fig., fam, pop..) — brus-quer, houspiller, rabrouer, rudoyer, tara-buster. A fi bruftuit — essuyer une
rebuffade (fig.). ♦ BRUFTUIALĂ s.f. — rebuffade/
BRUMĂ s.f. (fam.) — frimas m.; gelee/ blanche. 0 EXPR. A fi bătut de brumă
(fig., fam.) — avoir Ies tempes grison-nantes; etre grisonnant. O brumă de... — Un tres petit peu; un rien de;
infiniment peu; un reste de...
BRUSCA v.tr. — brusquer, rudoyer. ♦ BRUSC adv. — brusquement; en sursaut, tout-â-trac. A coti, a se opri, a se
întoarce brusc — tourner court; a părăsi totul brusc — lâcher tout-â-trac. ♦ BRUSCHEŢE J./.— brus-querie/, rudesse/
V. BRUTALIZA.
BRUTALIZA v.tr. — brutaliser, malme-ner, maltraiter, molester, rudoyer. ♦ BRUTAL, Ă adj. si adv. — I. [adj.] âpre;
dur, re; violent, ente. II. [adv.] durement, violem-ment. ♦ BRUTALITATE S.f. — brutalite/, durete /, sevices m.pl.,
violence / Cu brutalitate — â l'emporte-pieces. ♦ BRUTĂ s.f. — bete/., brute/
BRUTAR, ĂREASĂ s. — boulanger, gere. Tagma brutarilor — la boulange (etre dans la boulange) (fam.). ♦
BRUTĂRIE s.f. — boulangerie/
BUBĂ s.f. — bouton m. 0 EXPR. A-i cunoaşte (şti) buba (fig., fam.) — Savoir ou le bât le blesse (fig.). Asta-i
buba! — Voici le hic/le chiendent! (fig., fam.)\ A sparge buba (fig., fam.) — Crever/vider l'abces (fig.). A umbla cu
cineva cum ai umbla cu o bubă coaptă (fig., pop.) — Aller en douceur (fig.); ne pas mettre le doigt entre le bois et
l'ecorce (fig., fam.); marcher sur des rasoirs (arg.). ♦ BUBIŢĂ s.f. — bobo m. (lang. eng.). ♦ BUBOI s.n, — abces m.,
chancre m., furoncle m. ♦ BUBOS, OASĂ adj. — bouton-neux, neuse.
BUBUI v.intr. — petarder. ♦ BUBUITURĂ s.f. — petarde/
BREAZ
le porte-monnaie; chercher des poils sur un ceuf; etre fesse-mathieu (fig., pop.). ♦ BRÂNZĂRIE s.f. — fromagerie / ♦
BRÂNZETURI s.f.pl. — fromages m.pl. Brânzeturi asortate (pe un platou) — plăteau de fromages.
BREAZ, Ă adj. (fam.) — 1. â etoile. Cal breaz (cu stea în frunte) — cheval a etoile. 2. [fig-] capable; habile. mai
breaz decât...^.) — plus capable que.... 0 EXPR. Cunoscut ca un cal breaz (fig., fam.) — Connu comme le loup
blanc (fig., fam.).
BRETEA s.f. — bretelle/
BRETON s.n. — frânge /. Pieptănat cu breton — coiffe â frange(s)/â la chien (fig-, fam.).
BRICEAG s.n. — canif m.
BRICHETĂ s.f. — briquet, ni.
BRICI s.n. — rasoir m. 0 EXPR. A da briciul/cuţitul pe mâna maimuţei (prostului)
(fig., fam.) — Jouer avec le feu (fig., fam.).
BRIO s.n. (în loc. adv.) — haut la main. A reuşi cu brio — l'emporter haut la main.
BROASCA s.f. — 1. grenouille/ Broască râioasă — crapaud m.; broască ţestoasă — tortue/; ochi de broască —
yeux a fleur de tete. 2. serrure / Cheia este în broască — La ele est sur la serrure. 0 EXPR. Când o face broasca păr
(fig., fam.) — Aux ca-lendes grecques; a Pâques ou a la Trinite; â la saint Glinglin; â la semaine des quatre jeudis;
quand Ies poules auront des dents (fig., fam.).
BRODI v.tr., refl. (pop.) — tomber juste/pile/â point; mettre le doigt dessus (fig., fam.). Pe brodite (pop.) — au petit-
bonheur-la-chance (fig., fam.). S-a brodit (pop.) — II est arrive que...; şa colle (fig.). A brodit-o! (fig.) — Quelle
bourde!
BROKER s.m. — courtier m. ♦ BROKE-RAJ s.n. — courtage m. V. AGENT.
BRONZA v.tr.,intr., refl. — 1. [metal] bron-zer (tech.). 2. [la soare] se bronzer; se hâler. ♦ BRONZ s.n. — bronze
m. Epoca bronzului
49
BULENDRE
BUCATĂ s.f — morceau m., piece / O bucată de pâine — un morceau/un bout/un quignon de pain; bucăţi de
calitate bună (carne) — morceaux de choix/de roi; bucăţi de calitate proastă — bas morceaux; zahăr bucăţi —
sucre en morceaux; cu bucata — a la piece; bucata preferată — le morceau favori; o bucată de drum — un bout
de chemin; une trotte. 0 EXPR. A-i face cuiva bucata (fig., fam.) — Le faire â qqn (fig., fam.). A-l face bucăţi
(fig., fam.) — Manger qqn tout cru; mettre qqn en lambeaux (fig., fam.). A fi dintr-o bucată (fig., fam.) — Etre fait
d'un seul bloc (fig., fam.). A-şi lua bucata cea mai grasă (fig., fam.) — S'annexer le meilleur morceau (fam. j/un
morceau de roi (fig.). ♦ BUCATE s.f pi. — mets m.pi, plats m.pl. Carte de bucate — livre de cuisine. ♦ BUCĂŢICĂ s.f.
— petit morceau. Pe bucăţele — par bribes; a face bucăţele — morceler. V. ÎMBUCĂTĂŢI. 0 EXPR. A-şi da bucăţica
de la gură (fig., fam.) — Avoir le cceur sur la main (fig., fam.). A face bucăţele (fig., fam.) — Hacher menu-menu
(comme chair a pate) (fig., pop.); mettre en pieces. A se face bucăţele pentru cineva (fig., fam.) — Se couper en
quatre pour qqn (fig., fam.). A face ceva cu bucăţica (fam.) — Faire qqch. par â coups (fam.). Bucăţică ruptă din
cineva (fig., fam.) — Tout crache (fig., fam.). O bucăţică bună (fig., fam.) — Un beau morceau de femme (fig-, fam.).
BUCALAT, A adj. — joufflu, flue; pou-pin, pine.
BUCĂTĂRIE s.f. — cuisine/ A bucătari (fam.) — cuisiner. ♦ BUCĂTAR s.m. — cui-sinier m., chef (cuisinier) m.\
maître queux; => cuistot m. (pop.). Specialitatea bucătarului — plat du chef; ucenic bucătar — gâte-sauce m.,
marmiton m. ucenic bucătar (neîndemânatic) — gâte-sauce m.; marmiton m. => tournebroche. ♦ BUCĂTĂREASĂ s.f.
— cuisiniere / Bucătăreasă de înaltă clasă — cordon-bleu m. ♦ BUCĂTĂ-RIOARĂ (CHICINETĂ) s.f. — cuisinette /,
kitchenette/
BUCLUC s.n. (pop.) — embarras m., ennui m., tracas m. A-i face cuiva numai buclucuri — donner/susciter â qqn
beau-coup d'embarras/d'ennuis/de tracas. 0 EXPR. A băga pe cineva în bucluc — Mettre qqn dans de beaux
draps/dans le petrin (fig., fam.). A da de bucluc (pop.) — Etre dans le petrin; tomber dans un guepier (fig., fam.). A
intra în bucluc până-n gât (pop.) — S'enferrer jusqu'â la garde; etre dans le bain; se fourrer dans le petrin; tomber sur
un os (fig., fam.). ♦ BUCLUCAŞ, Ă adj. — chicanier, niere.
BUCURA v.tr., refl. — jouir, se rejouir. ♦ BUCURIE s.f. — joie /, jouissance /, liesse [ljes]/. Bucurie împărtăşită —
jouissance partagee; micile mari bucurii— „mon jardin secret" ♦ BUCUROS, OASĂ adj. — 1. joyeux, euse; en liesse.
2. de bon cceur, volontiers.
BUDINCĂ s.f. — entremets m., gâteau m. Budincă de orez — gâteau de riz.
BUFNI v.intr. (fam.) — claquer, eclater. A bufni în râs/în plâns — eclater (pouffer) de rire/eclater en sanglots; a bufni
şi a trăsni — pester.* BUFNITURĂ s.f. — eclat m.
BUFNIŢĂ s.f. — chouette/, grand-duc m., hibou m.
BUH s.n. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A i se duce buhul (fam.) — Defrayer la chronique; etre connu comme le loup
blanc (fig., fam.).
BUIMĂCI v.tr. — assourdir, etourdir, troubler. ♦ BUIMAC, Ă adj. — ahuri, rie; engourdi, die; etourdi, die; hagard,
arde; hebete, ee. ♦ BUIMĂCEALĂ s.f. — confu-sion /, emoi m. ♦ BUIMĂCIT, Ă adj. — ahuri, rie; confondu, due;
deconcerte, ee; deconfit, te; ebahi, hie; interdit, te.
BUJOR s.m. — pivoine/
BULENDRE s.f.pi. (fam.) — defroqu-es fipl., fringues fipl., frusques fpl., hail-lons m.pl., hardes fpl., loques fpl., nip-
pcsf.pl., oripeaux m.pl. V. BOARFĂ, HANŢE, ŢOALE, ZDREANŢĂ.
'"
BULETIN
BULETIN s.n. — bulletin m. Buletin al bursei — bulletin de la bourse; bulletin
des changes; buletin de identitate — carte d'identite; buletin meteorologic — previ-sions de la meteo; buletin de
sănătate — bulletin de sânte; buletin de ştiri —journal d'informations; buletin de vot — bulletin de vote. A număra
buletinele de vot — de-pouiller Ies bulletins.
BULGAR s.m. — boule/. Bulgări de zăpadă — boules de neige; a se rostogoli ca un bulgăr — rouler comme une
boule.
BULION s.n. —jus m./pâte/ de tomates. Bulion pentru culturile de microorganisme — bouillon m.
BULUCI v.refl. (pop.) — affluer. ♦ BULUC s.n. — bande /., foule /., horde /.; => masse f. (pej.). ♦ BULUCIT, Ă adj. —
agglomere, ee; serre, ee.
BULVERSA v.tr. — bouleverser, per-turber, retourner; => chambouler, tourne-bouler (fam.). ♦ BULVERSARE s.f. —
boule-versement m., changement m., renverse-ment m.
BUMBAC s.n. — coton m. Ţesătură de bumbac — cotonnade/
BUN s.n., adj.şi adv. — I. [s.] biens m.pl. Bunuri de consum — biens de consomma-tion; a avea bunuri pe lumea
asta — avoir des biens au soleil (fig.,fam.); a avea (a poseda) bunuri imobiliare — avoir des biens; II. [adj.] bon,
bonne; [cumsecade] debon-naire (litt). Un sfat bun — un bon conseil; o scuză bună— une bonne excuse; [sub-
stantivat] bun de tipar— bon â tirer; bun la toate— a tout-va; a fi bun cu cineva — traîter qqn avec bonte; a fi în
relaţii bune cu cineva — etre bien avec qqn. La ce bun? — A quoi bon?. III. [adv., aprobator] bien. 0 EXPR. A fi
bun la toate (fam.) — Etre bon a tout faire (fam.); etre un touche â tout (fig., fam.). A o lua de bună (fig., fam.) —
Marcher dans l'histoire de qqn; monter â l'echelle; mordre a l'hame-con; prendre qqch. pour argent comptant; prendre
qqn au mot (fig., fam.). A o ţine
50
una şi bună (fig., fam.) — Chanter la rneme chanson; ne pas en demordre; se fi-ger dans une attitude (fig.);
enfourcher son dada; ne pas tarir sur un sujet (fig., fam.). A umbla cu bună dimineaţa (fig.) — Avoir d'autres chats â
fouetter (fig., fam.); tirer sa flemme (fig.). Asta-i bună! — On aura tout vu!. Pe bune (fig., fam.) — Cest pas du toc;
vrai de vrai (fig., fam.). ♦ BUNĂTATE s.f — bonte/.
BUNA-VESTIRE s.f. — l'Annonciation (le 25 marş) /
BUNĂ-CREDINŢĂ s.f. — bonne foi/
BUNĂ-CUVIINŢĂ s.f. — bienseance/, civilite/., convenance/
BUNĂSTARE 5./ — aisance/, prosperite/.
BUNĂVOINŢĂ s.f. — bienveillance /; bonne grâce /. A accepta cu bunăvoinţă să...— se preter de bomme grâce a...;
a-şi asigura bunăvoinţa cuiva — se con-cilier la bienveillance de qqn.
BURETE s.m. — eponge/
BURIC s.n. — nombril m. 0 EXPR. A se crede (socoti) buricul pământului
(fig., fam.) — Se prendre pour le nombril du monde; ne pas se moucher du coude/du pied (fig., fam.); etre fier
comme un pou; se regarder pedaler (fig., pop.).
BURLAC s.m. (fam.) — celibataire; => vieux garson m. (fam.). ♦ BURLĂCIE s.f. — celibat m.
BURLAN s.n. — tuyau m.
BURNIŢĂ s.f. — crachin m.
BURTĂ s.f. — ventre m.; =t> bide m., bidon m. (pop.). Burtă mare — durillon de comptoir (fig., fam.); culcat pe
burtă — a plat ventre. 0 EXPR. Cu burta la gură (pop.) — Enceinte jusqu'aux yeux/jus-qu'aux trous des yeux (fig.,
pop.). A face burtă — Batir sur le devant; prendre de la brioche; remplir son pourpoint (fig., fam.); bidonner (pop.). A
fi cu burta goală (fig., fam.) — Avoir un boyau de vide;
51
BUZUNARI
n'avoir rien dans le corps (fig.). A îndesa în burtă (pop.) — S'en colier dans le fusil (fig., pop.). A i se lipi burta de
spate de foame (fig., fam.) — Mourir de faim (fam.); avoir l'estomac creux/dans Ies talons; danser devant le
buffet; manger avec Ies chevaux de bois; manger de la vache enragee (fig., fam.); avoir Ies crocs/la dent; la sauter
(pop.); n'avoir rien dans le buf-fet/dans le corps/dans le fusil; se brosser le ventre; claquer du bec; crever de faim;
manger â la table qui recule (fig., pop.). A-şi pune burta la cale (pop.) — Se garnir l'estomac/la panse/le ventre
(pop.); se taper le caberlot/la cloche (arg.). A scoate ceva din burtă (fig., pop.) — Sortir qqch. de sa manche (fig.,
fam.). A sta cu burta la soare (fig., fam.) — Ne rien se casser; se la couler belle/douce; faire son lezard; gober des
mouches; peigner la girafe; se prelasser au soleil comme un lezard; se rouler Ies pouces (fig., fam.). A-şi umple
burta (fam.) — Se remplir le bidon (pop.). ♦ BURDIHAN s.n. (pop.) — bedaine /, panse / (fam.); bide m. (pop.). ♦
BUR-DUHĂNOS, OASĂ adj. — pansu, sue; ventru, true. ♦ BURTĂ-VERDE s.m. (pop.) — gros lard m. (pop.). ♦ BURTOS,
OASĂ adj. — bedonnant, ante; pansu, sue; ventru, true.
BURUIANA s.f. — mauvaise herbe fi Buruieni de leac (pop.) (plante medicinale) — simples//?/.
BURZULUI v.refl. (pop.) — se dresser sur ses ergots (fig., fam.); rechigner. ♦ BURZULUIALA s.f. (pop.) —
rechignement m.
BUSUIOC s.n. — basilic m. 0 EXPR. A drege busuiocul (fig., fam.) — Se reprendre (fig.); Reparer une bevue/une
gaffe.
BUŞTEAN s.m. — souche/ 0 EXPR. A dormi buştean (fig., fam.) — Dormir comme un sabot/comme une souche
(fig., fam.). A se lămuri buştean (fig., fam.) — „II comprend vite mais ii faut lui expliquer longtemps"
(iron.); n'y piger mot; n'y voir que du feu (fig-, fam.).
BUTOI s.n. — baril m., fut /«., tonneau m. 0 EXPR. A sta pe un butoi de pulbere
(fig-) — Marcher sur des charbons ardents (fig., fam.).
BUTURUGĂ s.f. — buche/, rondin m., souche / 0 EXPR. Buturuga mică răstoarnă carul mare (prov.) — Petite
pluie abat grand vent (prov.); Ies petits ruisseaux font Ies grandes rivieres (prov.).
BUZĂ s.f. — levre / Buză de animal — babine/; buză de iepure — bec de lievre. 0 EXPR. A-i arde (crăpa,
scapără) cuiva buza (după ceva) (fig., fam.) — Tirer la langue (fig., fam.). A lăsa pe cineva cu buzele umflate
(fig., fam.) — Laisser qqn en carafe/chocolat (fig., fam.). A rămâne cu buzele umflate — Etre bredouille; rester
chocolat (fig., fam.). ♦ BUZAT, Ă adj. — lippu, ue.
BUZUNARI v.tr. — faire (retourner) Ies po-ches (a qqn). ♦ BUZUNAR s.n. — poche / Agendă de buzunar — agenda
m. de poche; bani de buzunar, (loc. adj.) — argent de poche; hoţ de buzunare — pickpocket m., tireur m. 0 EXPR. A-
i bate cuiva vântul prin buzunare (fig., fam.) — Retourner ses poches (fig., fam.). A da din buzunar (fig., fam.) —
En etre pour ses frais; payer de ses deniers (fig., fam.). A i se desfunda buzunarele (fig., fam.) — Etre a sec (fig.,
fam.). A fi tot cu mâna în buzunar (fig., fam.) — Cracher de l'argent (fig., pop.). A goli buzunarele cuiva — faire
Ies poches â qqn (fig., fam.). A-şi întoarce buzunarele pe dos (fig., fam.) — Gratter Ies fonds de tiroir; retourner ses
poches (fig., fam.). A lua dintr-un buzunar şi a pune în altul (fig., fam.) — Decoiffer Saint Pierre pour coiffer Saint
Paul (fig., fam.). A-şi umple buzunarele (fig., fam.) — Mettre du beurre dans ses epinards; s'en mettre plein Ies
poches; se remplir Ies poches (fig., fam.).
c
CA adv. — a, comme, que, pareil â, aussi bien que, de meme que, en, en tant que. îţi vorbesc ca prieten — je te parle
â titre (en tant qu') d'ami; en ami; ca ce? — comme quoi?; pourquoi? ca şi — a Finstar de (litt); comme; tout aussi
comme; de meme que; au meme titre; ca şi astăzi — tout comme aujourd'hui; ca şi cum — comme si; ca şi cum
nimic nu s-ar fi întâmplat — comme si de rien n'etait; ca şi tine — (tout) comme toi.
CABINET s.n. — cabinet m. Cabinet dentar — cabinet dentaire; cabinet medical — cabinet medical (de
consultation); cabinetul ministrului/primarului — cabinet du ministre/du maire; şef de cabinet — chef de cabinet. V.
CONSILIU.
CABOTIN, Ă s. — cabotin, ne. ♦ CABOTINISM s.n. — cabotinage m.
CACEALMA s.f — bluff m., mystifica-tion/; :=> (du) bidon m.; bobard m. (fam.). E o cacealma — Cest du bidon;
c'est un bobard; c'est un coup de bluff (fam.); ce sont des salades (fig., pop.); a trage o cacealma — bluffer [bloefe].
CADAVRU s.n. — corps m., depouille/, mort m.; => macchabee m. (fam.). V. STÂRV. 0 EXPR. A călca peste
cadavre
(fig., fam.) — Marcher sur le corps/sur le ventre â qqn (fig., fam.); ne pas etre etouffe par Ies bons sentiments (fig.,
fam., iron.).
CADA s.f. — 1. baignoire/ 2. cuve/.
CAD^RIL s.n. — quadrille m. Pas de cadril — chasse-croise, m.
CAFEA s.f. — cafe m. Cafea boabe — grains de cafe; cafea filtru — cafe filtre; cafea cu frişca — cafe creme; cafea
cu lapte — cafe au lait; cafea neagră — cafe
noir; cafea prăjită — cafe torrefie; cafea proastă — jus de chaussettes (fig., fam); cafea râşnită — cafe moulu; cafea
turcească — cafe turc; îngheţată de cafea cu frişca — cafe liegeois; arbore de cafea — ca-feier m.; a bea o cafea —
prendre un cafe.
♦ CAFENEA s.f. — bistrot m., brasserie /., buvette/., estaminet m., troquet m. Cafenea literară — cafe litteraire;
cafenea unde se vând şi ţigări — cafe-tabac m. ♦ CAFENIU, IE adj. — brun, ne.
CAFTI v.tr. (arg.) — moudre/rouer qqn de coups; passer qqn a tabac (fig., fam.).
♦ CAFTEALĂ s.f. (arg.) — degelee/., fricas-see/, raclee/; volee/ de coups. V. MARDI. 0 EXPR. A lua o cafteală (arg.)
— Attraper une volee (fig., pop.).
CAIAFĂ s.f. şi adj. (pop.) — hypocrite. 0 EXPR. A fi caiafă (fig., fam.) — Faire le petit saint (fig., fam.). A purta (a
trimite) pe cineva de la Ana la Caiafa
(fig., Ut.) — Se renvoyer la balle (fig., fam.).
CAIMAC s.n. — creme/ 0 EXPR. A lua caimacul (dintr-o afacere) (fig., fam.) — Ecremer (une affaire) (fig., fam.).
CAIS s.m. — abricotier m. ♦ CAISĂ s.f — abricot m.
CALABALÂC s.n. (fam.) — barda m., fourbi m.; => bataclan m., saint-frusquin m. (fam.). 0 EXPR. Cu tot
calabalâcul (fam.) — Avec armes et bagages (fig., fam.).
CALCAN s.m. — 1. turbot m. (icht.) 2. mur m. aveugle de moellon.
CALCULA v.tr. — 1. calculer, compter. 2. estimer, evaluer, mesurer, peser, suppu-ter. ♦ CALCUL s.n. — 1. calcul m.
2. previ-sion/, projet m. ♦ CALCULATOR s.n. — cal-
53
CALIC
culatrice /. Calculator de buzunar — cal-culette/. (calculatrice electronique de poche); calculator electronic —
ordinateur m.
V. COMPUTER.
CALD, A adj. — chaud, aude. Apă caldă — eau chaude; pâine caldă — pain frais; primire caldă — accueil
chaleureux; privire caldă — regard affectueux. Este cald — II fait chaud. Mi-e cald — J'ai chaud. 0 EXPR. A ţine de
cald (fig., fam.) — Etre un peu la (fig., fam.). îmi ţine de cald (fig., fam.) — Ca me fait quelque chose (fig.). Nu-mi
ţine nici de cald, nici de frig (fig., fam) — Ca me fait une belle jambe (fig., fam.). ♦ CĂLDURĂ s.f. —
1. chaleur /. Căldură animală — chaleur animale; a intra în călduri (animale) — etre en chaleur/en chasse/en rut;
căldura din luna august — la chaleur du mois d'aout; a sta la căldură — etre bien au chaud; a primi pe cineva cu
căldură (fig.) — recevoir qqn avec chaleur; a strânge mâna (cuiva) cu căldură — serrer la main (de qqn)
chaleureusement. 2. chauffage m. Aveţi căldură în casă? — Le chauffage marche chez vous? 3. fievre/., temperature/
A avea călduri (pop) (febră) — avoir la fievre. ♦ CĂLDUROS, OASĂ adj. — 1. chaud, aude.
2. [fig.] chaleureux, euse. Primire călduroasă — accueil chaleureux; în mod călduros — chaleureusement (adv.). ♦
CĂLDUŢ, Ă adj. — tiede. V. ÎNCĂLZIRE.
CALDARÂM s.n. — pave m.
CALE s.f. — passage m., voie/. Cale ferată — voie ferree; cale lungă — long vo-yage; căile respiratorii — Ies
voies respira-toires; pe cale administrativă — par voie administrative; pe cale de dispariţie — en voie de disparition;
pe cale de a.... — en voie de... . 0 EXPR. A apuca pe o cale greşită (fig.) — S'ecarter de la bonne voie (fig.). A da
cale liberă (fig.) — Donner le feu vert (fig., fam.). A fi pe cale să... — Etre sur le point de.../en voie de.... A fi pe
calea cea bună (fig.) —Etre sur la bonne voie; tenir le bon bout (fig.). A face cale întoarsă (fig.) — Faire demi-
tour/tete sur
queue (auto.); rebrousser chemin; revenir sur ses pas (fig.); tourner bride (fig., fam.). A găsi cu cale să... —
Considerer que...; trouver que...; trouver bon de.... A găsi o cale (fig.) — Trouver moyen de; trouver un biais/un joint
(fig.). A-şi găsi calea (fig., fam.) — Trouver sa voie (fig.). A-i ieşi cuiva în cale — Acueillir qqn. A-şi lua calea
(fig.) — S'en aller. A lua calea codrului (fig.) — Prendre le maquis (fig.). A lua calea cea mai lungă/ocolită
(fig., fam.) — Prendre le chemin des eco-liers (fig., fam.). A o lua pe altă cale (fig.) — Essayer autre chose. A o lua
pe căi greşite (fig., fam.) — Tourner mal (fig.). A o lua pe căi ocolite (fig.) — Louvoyer (fig.). A pune la cale (fig.)
— Goupiller (fam.); arranger; conseiller; manigancer; mettre en chemin, en train/sur la voie; organiser; ourdir;
trouver. A pune ceva la cale (fig.) — Avoir une idee derriere la tete (fig.). A-i sta cuiva în cale (fig., fam.) — Barrer
la route a qqn (fig., fam.). A sta în calea cuiva (fig., fam.) — Faire obstacle â qqn; marcher sur Ies plates-bandes de
qqn (fig., fam.). A-i ţine calea cuiva (fig., fam.) — Barrer la route a qqn (fig., fam.). Din cale afară — D'une
maniere exageree. Ce mai calea-valea! — Pour etre bref; passe encore!
CALENDAR s.n. — calendrier m. 0 EXPR. A-i face cuiva capul calendar
(fig., fam.) — Monter la tete â qqn; noyer qqn sous Ies mots (fig., fam.); bourrer le crane a qqn (fig., pop.); peler Ies
bal-loches/les bonbons/le jonc a qqn (arg.).
CALENDE s.f.pl. — calendes f.pl. 0 EXPR. A amâna la calendele greceşti
(fig.) — Renvoyer aux calendes grecques/â quand Ies poules auront des dents/â la Saint-Glinglin/â la semaine des
quatre jeu-dis/au trente-six du mois (fig., fam.).
CALIC, Ă s. şi adj. (pop.) — 1. demuni, ie; gueux, euse; miserable. Locul calicilor — la banlieue. 2. avare. 0
EXPR. A i se bate calicii la gură (fig., pop.) — Avaler comme un coucou; baffrer comme un pourceau;
CALITATE
54
s'en colier dans le fusil; s'escrimer des mâchoires; s'en mettre (dans le fusil) jus-qu'aux yeux (fig., pop.). ♦ CALICIE
s.f. — 1. pauvrete/ 2. avarice/ ♦ CALICIME s.f. — canaille/
CALITATE s.f. — qualite/ De (bună) calitate — de bon aloi; de qualite; comportament de bună calitate—
agissements/com-portement de bon aloi; de proastă calitate— de banlieue (fig., fam.)/de mauvais aloi; glumă de
proastă calitate— blague de mauvais aloi; în calitate de... — en tant que...; â titre de...; în ce calitate? — â quel
titre?.
♦ CALITATIV, Ă adj. — qualitatif, tive.
CALMA v.tr., refl. — adoucir, alleger, apaiser, calmer, mâter, soulager. A calma o durere —
adoucir/alleger/calmer/soula-ger une souffrance; a calma un cal speriat — apaiser un cheval effraye; a-i calma pe
răzvrătiţi — mâter Ies rebelles.
♦ CALM, Ă s.n. şi adj. —I. [s.J calme m., flegme m., quietude /., serenite /. Calm englezesc — flegme anglais; un
simulacru de calm — un semblant de calme. II. [adj.] cool [kul]; decontracte, ee; detendu, due; froid, ide; pondere,
ree; pose, see; reflechi, chie; serein, ine; tranquille. ♦ CALMANT, Ă s.n. şi adj. — analgesique; anti-spasmotique;
apaisant, ante; lenifiant, ante; hypnotique; narcotique; sedatif, tive; tran-quillisant, ante. A prescrie calmante —
ordonner des calmants.
CALTABOŞ s.m. — andouille/.
CAM adv. — 1. approximativement; dans Ies...; environ; dans une certaine mesure; un peu; â peu preş; presque;
quelque peu. Cam cu doi ani în urmă — ii y a environ deux ans; cam pe la ora asta — approximativement a cette
heure-ci; cam pe la şase — sur le coup de six heures; cam în vremea asta — environ â cette epoque-ci. Costă cam 15
milioane — şa cofiţe dans Ies quinze millions. Face cam câteva milioane — ţa vaut environ quelques millions. 2.
assez. E cam frig — II fait assez froid. M-am cam săturat (fig.) — J'en ai assez (fig.).
CAMĂTĂ s.f. (fam.) — interet m., usure/ A da cu camătă — preter â usure. ♦ CĂMĂTAR s.m. — usurier m.
CAMBIE s.f. —- lettre/ de change; trăite/ Garant al unei cambii — avaliseur d'une lettre de change.
CAMERĂ s.f. — 1. chambre/, piece / Cameră de culcare (dormitor) — chambre (a coucher); cameră de hotel —
chambre d'hotel; cameră de închiriat — chambre â louer; cameră mobilată — garni, meuble; cameră de zi — sejour
m., living-room m.\ apartament cu patru camere — quatre pieces; a avea camere separate — faire chambre â part;
muzică de cameră — musique de chambre; cameră frigorifică — chambre frigorifique/froide. 2. Camera de comerţ
— La Chambre de commerce et d'industrie; Camera deputaţilor — la Chambre des deputes; 3. Cameră de bicicletă
— chambre a air; cameră obscură (foto) — chambre noire. ♦ CAMERISTĂ s.f. — femme/ de chambre. ♦ CĂMĂRUŢĂ
s.f. — [sub o scară] soupente/
CAMION s.n. — camion m.; poids lourd m.; => gros-cul m. (pop.). A transporta cu camionul— camionner;
transport cu camionul — camionnage. ♦ CAMIONAGIU s.m. — camionneur m., routier m.
CANAL s.n. — canal m., egout m. Canal de televiziune — chaîne/. (fig.).
CANALIE s.f. — canaille/; chenapan m., (drole de) coco m., crapule/, coquin, ine; fourbe m., vaurien m., voyou m.;
=> fripon, onne (vx); fripouille/, galopiat m., garne-ment m., gredin, ne; loubard m. (fam.); gouape /, ordure /, peau
de vache /.; pied-plat m.; rufian m., sacripant m., salaud m, salope,/, traînee/, vieux debris m.; zonard, narde (pop.). V.
DERBEDEU, JAVRĂ, JIGODIE, LEPĂDĂTURĂ, LICHEA, NEMERNIC, NETREBNIC, PRAMATIE, PUŞLAMA, PUTOARE,
OTREAPĂ, SCÂRNĂVIE, SECĂTURĂ, TICĂLOS.
CANAPEA s.f. — canape m.
CAP
cap — gagner d'une tete; a clătina din cap — dodeliner de la tete; odată cu capul/iniei) în ruptul capului — a aucun
prix; jamais de la vie; pour rien au monde; cu capul gol — nu-tete; în capul oaselor — sur son s6ant; cu capul în
pământ — tete basse. 2. s.m. (pi. capi) — chef nu Capii unei mişcări — Ies chefs d'un mouvement. 3. s.n. (pi. ca
puri) (geogr.) — promontoire m. (geogr.). 0 EXPR. Cap sau pajură (monedă) — Pile ou face. Cap pătrat (fig.,
fam.) — Tâte de bois/de fer (fig., fam.). Cap sec — Tete sans cervelle (fam.); tete d'oeuf (fig., fam.). A se arunca cu
capul înainte (în...) (fig., fam.) — Foncer tete baissee dans/sur...; se jeter â l'eau (fig., fam.). A avea ceva în cap
(fig., fam.) — Avoir la grosse tete; en avoir sous la casquette (fig., pop.)/dans la tete. A avea pe (a-i sta) cineva pe
cap (fig., fam.) — Avoir qqn sur Ies bras (fig., fam.). A avea (a-i fi, a-i sta) capul la altceva (fig.) — Avoir l'esprit
absent/ailleurs. A avea capul plin de... — Avoir la tâte farcie/pleine de.... A avea capul pe umeri (fig., fam.) —
Avoir la tete sur Ies epaules (fam.). A nu avea unde pune capul (fig., fam.) — Loger a la belle etoile (fig., fam.). A
avea scaun Ia cap (fig., fam.) —Avoir du plomb dans la tete (fig., fam.); avoir toute sa tete; etre raisonnable/sense.
A-şi bate capul (fig.) — Se casser la tete; se creuser (se triturer) la cervelle/les meninges (fig., fam.). A nu-şi bate
capul (fig., fam.) — Ne pas se casser la tete; ne pas se creuser la cervelle; ne pas se fatiguer; ne pas fouiller dans sa
tete; ne pas se triturer Ies meninges (fig., fam.). A cădea în cap (fig., fam.) — Tomber sur le cassis (arg.). A cădea (a
veni) pe capul cuiva (fig., fam.) — Debarquer chez qqn; tomber sur Ies bras â qqn (fig., fam.). A da din cap —
Branler/hocher la tete. A da afirmativ din cap — Opiner du bonnet (fig., fam.). A da la cap cuiva (fig., fam.) —
Battre qqn en breche; faire son affaire â qqn (fig., fam.). A se da peste cap (să...) (fig., fam.) — 1. Employer toutes
Ies herbes de la Saint-Jean (fig.); s'agiter comme un beau diable; se demener comme un diable
55
CANAR s.m. — canari m, serin m. jaune.
CANAT s.n. — battant (d'une porte) m., vantail m.
CANĂ s.f. — broc [bro] m.
CANCI! adv. (arg.) — que nenni! (fam.); bernique! (pop.); nib! (arg.).
CANDIDA v.intr. — se mettre sur Ies rangs (fig., fam.); se porter candidat. ♦ CANDIDAT, Ă, s. — candidat, te. ♦
CANDIDATURĂ s.f. — candidature/ A-şi anunţa candidatura — annoncer/poser sa candidature; a-şi retrage
candidatura (pol.) — se desis-ter (pol); a susţine candidatura cuiva — appuyer la candidature de qqn.
CANICULA s.f. — canicule/, fournaise/.
CANISTRĂ s.f. — jerrycan m.
CAP s.n. şi s.m. — 1. tete/; => balle/., bille /., binette /., bobeche /., bobine /., bouille/., boule/, boussole/, caberlot
m., caboche/, cafetiere/, caillou m., cassis m., cerveau m., ciboulot m., cigare m., citrouil-le/, crane m., fiole/, gueule/,
mufle m., museau m., nenette/, pătate/, pipe/, poi-re/, pomme/, sorbonne/, terrine/, tro-gne /, tronche / (pop.). V.
SCĂFÂRLIE, TĂRTĂCUŢĂ. Cap de acuzare — chef d'ac-cusation; cap de afiş — tete d'affiche; cap de linie
(transporturi) — tete de ligne; cap de listă — tete de liste; cap de pat (căpătâi) — chevet m.; cap de pod (milit.) —
tete de pont; cap de redare (audio, video) — tete de lecture; lecteur de cassette; cap de tren — tete de train; cap de
vită — piece /; tete de betail; „cap sau pajură" — „pile ou face"; de la cap (alineat) ■— alinea; din cap până-n
picioare — de pied en cap; în cap de listă — en tete (fig.); pe cap de locuitor (statistic) —par tete de pipe (fig.,
fam.); par tete; pe capete — en foule; en grand nombre; bătaie de cap — casse-tete m.; bătut în cap (fig.) —
imbecile; durere de cap — mal de tete; cu cap — raisonnablement, sage-ment; femeie cu cap — femme de tete;
maîtresse femme; lovitură de cap (fotbal) — (coup de) tete; a câştiga cu o lungime de
CAP
56
dans un benitier; donner toute la gomme; se donner un mal de chien pour...; faire feu des quatre fers; faire des frais;
faire des mains et de pieds; se mettre en quatre; remuer ciel et terre; suer comme dix cra-ches (fig., fam.); se battre
Ies flancs; se casser le cui; se fouler la rate (fig., pop.). 2. [auto] Aller a Versailles (fig., pop., iron.)\ faire un
tonneau. A se da degeaba peste cap (fig., fam.) — Pouvoir toujours se brosser (fig., fam.). A se da cu capul de
pereţi (fig., fam.) — Donner de la tete contre Ies murs (fig., fam.). A da un pahar peste cap (fam.) — Faire cui sec;
s'envoy-er/secher/siffler un verre (fig., pop.). A da totul peste cap (fig., fam.) — Bâcler; tout chambarder; jeter la
pagaille (fig., fam.); mettre le bordel (fig., pop.). A da o treabă peste cap (fig., fam.) — Bâcler (bousiller) une
affaire/un travail; faire qqch. â la va-vite/â la va-comme-je-te-pousse (fig., fam.). A-i deschide cuiva capul (fig.,
fam.) — Eclairer la lanterne a qqn (fig., fam.). A-l duce capul (fig., fam.) — Ne pas etre tombe de la derniere pluie
(fig., fam.). A-şi face de cap (fig., fam.) — Faire des gali-pettes/les quatre cents coups/ses trente-six volontes/des
siennes/la vie; n'en faire qu'â sa tete; en prendre â son aise (fig., fam.); rotir le bălai (fig., pop.). A face după capul
lui/cum îl taie capul (fig., fam.) — Agir en franc-tireur; decider de son propre chef; n'en faire qu'â sa tete (fig., fam.).
A-i face cuiva capul drojdie (fig., fam.) — Faire une grosse tete â qqn (fig., fam.). A fi bun de cap (fig., fam.) —
Avoir de la jugeote (fam.). A fi cap de afiş (fig.) — Avoir la vedette; etre tete d'affiche (fig.). (A fi) cu un cap mai
sus (decât ceilalţi) (fig.) — (Etre) au-dessus (des autres); manger la soupe sur la tete a (de) qqn (fig., fam.). A fi de
capul lui (fig., fam.) — Agir a sa guise. A nu fi nimic de capul lui (fig., fam.) — Etre un bon â rien (fam.). A nu fi
un cap de ţară (fig.) — Ne pas avoir de quoi fouetter un chat/de quoi se rouler par terre (fig., fam.). Nu e un cap de
ţară! (fig., fam.) — Ce n'est pas la mer â boire (fig., fam.). A fi greu de cap (fig., fam.) — Avoir l'esprit lent; etre
bas de plafond (fig., fam.). „Să-ţi fie de cap!" (fam.) — Je vous souhaite de beaux emmerdements! (pop.). Unde
mi-a fost capul? — Ou avais-je la tete? (fam.). A-i ieşi din cap (fig., fam.) — (Lui) sortir de la tete (fig., fam.). A-i
intra în cap (fam.) — Se faire des idees (fam.); se bourrer le crane (fig., fam.). A nu-i intra în cap că... (fam.) —
Refuser d'accepter/de croire que.... A se lega la cap fără să-1 doară (fig., fam.) — Chercher midi â quatorze heures
(fig., fam.). A se lua după capul cuiva (fam.) — Ne jurer que par qqh (fig., fam.); preter foi â qqn. A-şi lua lumea în
cap (fig., fam.) — Changer de cre-merie/d'air; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les voiles (fig., fam.); partir de par
le monde. A şi-o lua în cap (fam.) — Danser la rumba des derogations; se prendre pour Dieu le pere; le prendre de
haut (fig.). A omorî pe capete (fam.) — Massacrer. A-şi pierde capul (fig., fam.) — Perdre la tete (fig., fam.).
A-şi pierde capul pentru o femeie (fig., fam.) — Perdre Ies pieds pour une femme (fig., fam.). A nu-şi pierde capul
(fig., fam.) — Garder toute sa tete (fig., fam.). A plăti cu capul (fig., fam.) — Payer de sa tete (fam.). A-şi pune în
cap să... — Se mettre en tete de.... A-şi pune capul că...(fig., fam.) — Donner sa tete â couper; mettre sa tete sur le
billot que...(fig., fam.). îmi pun capul că nu ghiceşti (fig., fam.) — Je vous (te) le donne en miile (fig., fam.). A-şi
pune capul în joc (fam.) — Y aller de sa tete (fig.). A-şi pune capul sub patrafir (fig., fam.) — Se mettre la corde
au cou (fig., fam.). A se ridica în capul oaselor (fig., fam.) — Se mettre sur son seant. A-şi ridica pe cineva în cap
(fig., fam.) — Se mettre qqn a dos (fig., fam.). A-şi scoate ceva din cap (fig., fam.) — Rayer qqch. de sa me-
moire/de ses papiers/de ses tablettes (fig.). A-i sta capul la treabă (fig., fam.) — Avoir la tete â ce qu'on fait. A-i sta
capul numai la asta (fam.) — Ne penser qu'â 9a (fam.). A nu-i sta capul la asta — Ne pas avoir l'esprit â şa (fam.).
A sta pe capul cuiva (fig., fam.) — Bassiner qqn (pop.);
CAPCANĂ
A găsi capac la toate (fig., fam.) — Repondre du tac au tac (fig., fam.). Şi-a găsit tingirea capacul (şi lelea
bărbatul) (fig-) — Trouver chaussure â'son pied (fig., fam.). A-i pune capac cuiva (a închide gura cuiva) (fig.,
fam.) — Faire botine mesure; river son clou â qqn (fig., fam.). Asta pune capac la toate (fig., fam.) — Cest le
comble!; „pour couronner le tout!"; c'est le bouquet! (pop).
CAPĂT s.n. — 1. bout m. Capăt de lumânare — bout de chandelle; capătul pădurii — lisiere/. du bois; capăt de
ţigară — megot; de la (din) capăt — des le debut; fără capăt — sans fin; la capăt — au bout (de); la capătul lumii
— au bout du monde; până la capăt — jusqu'au bout/jusqu'â la fin; punct şi de la capăt— â la ligne. 2. terme. A
duce la capăt o sarcină — mener â terme une grossesse. 0 EXPR. A da de capăt (fig.) — Tirer au clair; venir â bout
(de) (fig.). A fi la capătul puterilor (fig.) — Etre â bout de course/au bout de son rouleau/au bout de ses ressources
(fig.). A merge până la capăt (fig., fam.) — Aller jusqu'au bout de son geste/de ses id€es/(fig.). A pune capăt (la
ceva) (fig.) — Mettre point/fin (â qqch); mettre le holâ (fam.). A pune capăt bârfelor (fig.) — Apaiser Ies mauvaises
langues (fig., fam.). A o scoate la capăt cu ceva (fig.) — S'en sortir (fig.). A o scoate la capăt cu banii (fig.) —
Boucler son budget; joindre Ies deux bouts (fig., fam.). A nu o scoate la capăt cu cineva (fig., fam.) — Ne pas en
venir â bout de qqn (fig., fam.) ♦ CĂPĂTÂI s.n. — chevet, m. A sta la căpătâiul cuiva — veiller qqn; carte de căpătâi
— livre de chevet.
CAPCANĂ s.f — 1. [pentru animale] traque /. A întinde o capcană — dresser/tendre un piege; a prinde în capcană
— pieger; prendre au piege. 2. [pentru persoane] embuscade /., guet-apens m., piege m. 3. [şi fig.] embuche/, piege
m., souriciere/, traquenard m. O viaţă plină de capcane — une vie pleine d' embuches. A cădea în propriai-i capcană
— etre pris
57
casser Ies pieds â qqn; rompre la tete â qqn (fig., pop.). A suci capul cuiva (fam.) — Tourner la tete a qqn (fam,). A-i
trece (a-i trăsni) cuiva ceva prin cap (fig., fam.) — Traverser l'esprit â qqn (fig.). A se ţine de capul cuiva (fig., fam.)
— S'accrocher a qqn; etre toujours apres qqn (fig., fam.). A se ţine de capul unei femei (fam.) — Poursuivre une
femme de ses assiduites. A umbla cu capul în traistă (fig., pop.) — Avoir l'air de revenir de Pontoise; venir la bouche
enfarinee (fig., fam.). A nu-şi mai vedea capul de treabă (fig., fam.) — Ne plus savoir ou donner de la tete
(fig.,fam.)/dc la pedale (fig., pop.). A zăpăci de cap pe cineva (fig., pop.) — Casser Ies pieds a qqn; monter la tete â
qqn (fig., pop.). Cap ai, minte ce-ţi mai trebuie? — Belle tete, mais pas de cervelle. Capul face, capul trage (prov.) —
Qui casse Ies verres, Ies paie; on est puni par oii on a peche (prov.). Câte capete, atâtea păreri (prov.) — II faut du
tout pour faire un monde (prov.). ♦ CAPODOPERĂ s.f. — chef-d'ceuvre m. ♦ CAPSOMAN, Ă s. şi adj. (pei., pop.) —
borne, nee; tetu, tue; tete de cochon (fig., pop.). ♦ CĂPOS, CAPOASĂ adj. (pop.) — opiniâtre; (tetu) comme une
mule/comme un mulet; => tete de lard (fig., pop.). V. ÎNCĂPĂŢÂNA. ♦ CĂPĂSTRU s.n. — bride/, licou m. ♦ CĂPĂTÂI
s.n. — chevet m. 0 EXPR. Fără căpătâi (fig., fam.) — Sans feu ni lieu (fig., fam.). A nu avea căpătâi (fig.,
fam.) — Ne pas mener une vie rangee. A da de căpătâi (fig., fam.) — Demeler. A sta la căpătâiul cuiva — Veiller qqn.
♦ CĂPĂŢÂNĂ s.f. — 1. [de animal] crane m. d'animal. 2. [de ceapă] bulbe m. d'oignon; [de usturoi] tete d'ail; [de
varză] pomme /. de chou; [de zahăr] pain m. de sucre.
CAPABIL, Ă adj. — apte a; averii, tie; capable; habile; susceptible ă/de. V. INCAPABIL.
CAPAC s.n. — couvercle m. Friptură la capac — roti â l'etouffee; ouă la capac — oeufs sur le plat. 0 EXPR. A
cânta de-i sar capacele (fig.) — Chanter â tue-tete (fig.).
CAPITAL
58
â son propre piege. Soldaţii au căzut într-o capcană — Les soldats sont tombes dans une embuscade/un guet-
apens/une souri-ciere/un traquenard. V. MOMEALĂ. 0 EXPR. A cădea în capcană (fig.) — Donner dans le piege (fig.).
CAPITAL s.n. — capital m. Capital în valută străină — capital en devises etran-geres.
CAPITALA s.f. — capitale/, (geogr.).
CAPITEL s.n. — chapiteau m.
CAPITULA v.intr. — capituler; se ren-dre; rendre les armes; => baisser pavilion; livrer les cles d'une viile (fig.). ♦
CAPITULARE s.f. — capitulation /., reddition /, renoncement m.
CAPOT adj. — capot. A face pe cineva capot (joc cărţi) — empecher qqn de faire une levee.
CAPOT s.n. — deshabille m.; robe/ de chambre.
CAPRĂ s.f. — 1. chevre /; => bique / (fam.). Capră neagră — chamois m. V. ŢAP. 2. saute-mouton. A juca capra —
Jouer â saute-mouton. 3. [construcţii, unealtă] chevron m. 0 EXPR. Capra râ-ioasă şi cu coada băţ (fig., pop.) —
Avoir la grosse tete (fig., fam.). Caprei de râie coada îi pică, dar ea tot în sus o ridică (prov.) — Peter plus haut que le
cui (pop.); ne pas se prendre pour une merde (fig., pop.). Capra sare masa, iada sare casa (prov.) — La chevre saute
au chou, chevreau y saute itou (prov.). ♦ CĂPRIOR, OARĂ s.— biche/, biquet m., broquart m., chevreuil m., chevrette /.
O căprioară cu puii ei — une chevrette et ses faons [fă].
CAPRICIU s.n. — caprice m., engoue-ment m., foucade/, incartade/., lubie/, marotte /, passade /; => quinte / (vx);
tocade/ (fam.). ♦ CAPRICIOS, OASĂ adj. — capricieux, euse; quinteux, euse. V. TOANĂ.
CAPSA v.tr. — agrafer. ♦ CAPSĂ s.f. — bouton-pression m. 0 EXPR. A fi cu capsa
pusă (fig., fam.) — Etre â cran/sur les dents/en petard (fig., fam.). ♦ CAPSATOR s.n. — agraf-feuse/.
CAPTURA v.tr. — capturer. ♦ CAPTURĂ s.f. — butin m., capture /., prise /., trophee m.\ => coup de filet (fig.).
CAR s.n. — char m. 0 EXPR. A nu fi nici în car, nici în căruţă (fig., pop.) — N'etre ni chair ni poisson (fig.). Cu carul
(fig., fam.) — Â profusion. A se găsi cu carul
(fig., fam.) — Y avoir treize â la douzaine; y en avoir en veux-tu, en voilâ; en ramasser â la pelle(/ig.,/am.J.
CARACATIŢĂ s.f. — pieuvre/
CARACTERIZA v.tr. — caracteriser. Simptomele care caracterizează o boală — les symptomes qui caracterisent
une maladie. ♦ CARACTER s.n. — caractere m. A avea un caracter imposibil — avoir un fichu/un foutu caractere
(pop.); un caracter fericit — une heureuse nature. ♦ CARACTERIZARE s.f. — profil m.
CARACUDĂ s.f. — carassin m.
CARAGHIOS, OASĂ adj. — ridicule; => desopillant, ante; cocasse; tordant, ante (fam.); marrant, ante, rigolo
(pop.). Femeie caraghioasă — femme ridicule; film caraghios — film rigolo; povestire caraghioasă — histoire
cocasse/desopillante/mar-rante/tordante. 0 EXPR. A face pe caraghiosul (fam.) — Faire le guignol/le mari-ole (fam.).
♦ CARAGHIOSLÂC s.n. — bouf-fonnerie/, cocasserie/, farce/
CARANTINĂ s.f — quarantaine/
CARAPACE s.f. — carapace /. 0 EXPR. A se închide în carapacea sa (fig., fam.) — S'enfermer dans son cocon;
rentrer dans sa coquille (fig., fam.); se replier sur soi-meme (fig., litt.).
CARAS s.m. — carassin m. dore.
CARCERĂ s.f. — cachot m., cellule/.
CARE pron. interog. rel. — que, qui. Care pe care — â qui qui; care mai de care —
59 CASA
â qui mieux mieux. Se grăbeau care mai de care să-l felicite — II se depechaient â qui mieux mieux de le feliciter.
CARIE s.f. — carie,/. ♦ CARIAT, Ă, adj. — carie, ee.
CARIERA s.f. — carriere/ A avea o carieră spectaculoasă — passer par la grande porte (fig., fam.); a debuta într-o
carieră — faire ses premieres armes (fig., fam).
CARISMĂ s.n. — charisme [kaRism] m. ♦ CARISMATIC, Ă, adj. — charismatique; qui sait seduire Ies foules; qui
jouit aupres d'elles d'un grand prestige. Conducător carismatic — leader [lidoeR] charismatique [kaRismatik].
CARNE s.f. — 1. chair / Animalele sălbatice se hrănesc cu carne — Les fauves se nourrissent de chair; carne din
carnea sa — la chair de sa chair; în carne şi oase — en chair et en os. 2. viande/, venaison/ Carne fiartă (rasol) —
pot au feu; carne friptă/la grătar/la proţap — viande braisee (rotie)/grillee/â la broche; carne/de berbec/de oaie/de
porc/de vacă/de viţel — viande de mouton/de brebis/de porc/de boeuf/de veau. 0 EXPR. A tăia în carne vie (fig.,
fam.) — Couper (tailler, trancher) dans la chair vive/dans le vif (fig., fam.). A tremura carnea pe el de frică (fig.,
fam.) — Avoir les grelots/la tremblotte; serrer les fesses(/îg., pop.J/les miches (arg.); avoir les joyeuses qui font
bravo (arg.).
♦ CARNAL, Ă adj. — charnel, nelle. ♦ CARNASIER, CARNIVOR adj. — carnassier, ere; carnivore. ♦ CARNAŢIE s.f.
— carnation /
♦ CĂRNOS, OASĂ adj. — charnu, nue; pulpeux, euse.
CARNET s.n. — 1. carnet m. Carnet de cecuri — chequier m.; carnet de note — carnet de notes. 2. agenda m.
CAROTA v.intr. — carotter, escroquer, extorquer. ♦ CAROTAJ / — carotage m., escroquerie/, extorsion/
CARPEN s.m. — charme m. Alee mărginită de carpeni — charmille/
CARTE s.f. — 1. livre m.; => bouquin m. (fam.). Carte de căpătâi — livre de chevet; carte de rugăciuni — missel
m.\ carte de telefon — annuaire m., bottin m.; a şti carte (fig., fam.) — savoir lire et ecrire; om de carte — personne
cultivee. 2. Carte de credit — cârd m.; carte de credit; carte de muncă — carte/ de travail; cărţi de joc — carlesf.pl.
0 EXPR.. Cartea e grea! (iron.) — Cest dur la culture! (iron.). A nu avea cine ştie ce carte — Ne pas avoir une
instruction poussee. A da cărţile pe faţă (fig., fam.) — Abattre ses cartes/son jeu; mettre cartes sur table (fig.). A da în
cărţi (fam.) — Tirer les cartes (fam.). A juca o carte mare (fig., fam.) — Jouer le grand jeu (fig., fam.). A juca cu
cărţile pe faţă (fig.) — Jouer franc jeu/cartes sur table (fig., fam.). A juca totul pe o singură carte (fig., fam.) — Jouer
le tout pour le tout (fig.); mettre tous les ceufs dans le meme panier (fig., fam.). A-şi juca ultima carte (fig., fam.) —
Jouer son dernier atout/sa derniere carte/sa derniere cartouche/son va-tout (fig., fam.). A se pune pe carte (fig., fam.)
— Bucher ferme (fam.); se mettre â piocher (fig., fam.). Cum scrie la
carte (fig., fam.) ------ Dument autorise.
A vorbi ca din carte (fig.) — Parler comme un livre (fig.). ♦ CĂRTURAR s.m. — erudit/, lettre/, scientifique m.
CARTIER s.n. — quartier m. Cartier de magherniţe — bidonville m. Băiat de cartier — loub m., loubard m. (fam.);
zonard m. (pop.).
CARTOF s.m. — pomme de terre /; => pătate/ (fam.). Cartofi fierţi — patates â l'eau; cartofi prăjiţi — frites/p/.
CARTOFOR s.m. — flambeur m.
CASĂ s.f. — 1. familie /., maison /, menage m. A ţine casa — tenir la maison. Casa este bine ţinută — La maison
est bien tenue. Casă în dezordine — fourbi m.; => bazar m. (fig.); bordel (fig., pop.); casa de ajutor reciproc — la
Mutuelle/; casă de de asigurări sociale, de corecţie, de credit, de pensii, de sănătate — maison de securite
CASTAN
sociale (la Secu), de redressement, de credit, de retrăite, de sânte; casă de cultură — maison de la culture; casa
liftului, a scărilor — cage /. de l'ascenseur, de l'escalier; casă de naşteri — maternite/; casă de nebuni — asile
d'alienes/hospice; casă primitoare — la maison du Bon Dieu (fig.); o casă de ţesături — une maison de tissus
(entreprise commerciale); casă de vacanţă — deuxieme residence /.; resi-dence secondaire; beneficiile casei — Ies
benefices d'une maison; cheltuielile casei — depenses de la maison/du menage; prietenii casei — Ies amis de
la maison; specialitatea casei (restaurant) — plat du jour; de casă — maison; pâine de casă — pain maison; grup
de case — pate de maisons m.; o căsuţă de ţară — une petite maison de campagne. 2. caisse /. Casa de bani —
coffre-fort m.\ casa de bilete — bureau m. de location; guichet m.; casa de economii (CEC) — caisse d'epargne; a
face casa — faire sa caisse; a juca cu casa închisă — jouer â bureaux fermes (fig.). Plătiţi la casă — Vous passerez
a la caisse. 0 EXPR. A avea o casă de copii (fig.) — Avoir une ribambelle d'enfants. A nu avea nici casă, nici masă
(fig.) — N'avoir ni feu, ni lieu; etre sans feu ni lieu (fig., fam.). A duce (a face) casă bună cu cineva (fig., fam.) —
Faire bon menage avec qqn (fig., fam.). A merge/umbla din casă în casă (fig.) — Faire du porte-â-porte (fig.). ♦
CASNIC, Ă adj. — menager, ere. Aparatură de uz casnic — appareils menagers; personal casnic — gens/employes
de maison m.pl. ustensile casnice — outils/ustensiles/de menage m.pl. ♦ CASNICĂ s.f — femme au foyer/; => pot-
au-feu m. (fig., fam.).
CASTAN s.m. — [sălbatic] châtaignier m.; marronnier m. ♦ CASTANĂ s.f. — châtaigne/; marron m. Coajă de
castană (cu ţepi) — bogue m.; cremă de castane — creme/puree de marrons. 0 EXPR. A scoate castanele din foc cu
mâna altuia (fig., fam.) — Se servir de la patte du chat pour tirer Ies marrons du feu (fig., fam.). ♦ CASTANIU, IE adj.
— châtain, e.
<)()
CASTRA v.tr. — castrer châtrer, hongrer.
♦ CASTRAT adj. — [despre cai] hongre.
CASTRAVETE s.m. — concombre m. ♦ CASTRAVECIORI s.m. — cornichons m.
CASTRON s.n. — jatte /. Un castron cu smântână — une jatte de creme; [de salată] saladier m.; [de supă]
soupiere /. ♦ CAS-TRONAŞ s.n. — bol m.
CAŞ s.n. — fromage (au petit-lait) m. 0 EXPR. Cu caş la gură (fig., fam.) — Blanc-bec; ne de la deraiere pluie
(fam.).
CAŞCAVAL s.n. — espece de fromage roumain, a pate dure. Roată de caşcaval — meule /. 0 EXPR. A se întinde la
caşcaval
(fig., fam.) — Abuser; exagerer; outrepas-ser Ies bornes/la mesure.
CATAPETEASMĂ s.f. — iconostase m; retable m.
CATASTIF s.n. — registre; => sommi-er m. (fam.).
CATASTROFĂ s.f. — catastrophe /.
♦ CATASTROFAL, Ă adj. — catastrophique.
CATÂR s.m. — bardot m., mulet, m.; =î> muie / (fam.). 0 EXPR. (A fi) catâr (fig., fam.) — (Avoir un) caractere de
cochon; etre une tete de lard (fig., fam.).
CATIFEA s.f. — velours m. Catifea reiată — velours cotele; din catifea — en velours; revoluţie de catifea (fig.) —
revoluti-on de velours (fig.). ♦ CATIFELAT, Ă adj. — duvete, ee; veloute, ee. Fruct catifelat — fruit cotonneux.
CATRAFUSE s.f.pi. (pop.) — barda m. (arg.); fripes fpl, hardes f.pl, nippesf.pl (pop.). 0 EXPR. A-şi lua catrafusele
(pop.) — Faire son baluchon; plier baga-ges/ses affaires/son paquet (fig., fam.); pren-dre ses cliques et ses claques
(fig.,fam.)/tout son barda (fig., pop.).
CAUCIUC s.n. — 1. cautchou. 2. pneu (auto). Cauciuc antiderapant — pneu antiderapant; cauciuc dezumflat —
pneu cre-ve/degonfle/â plat; cauciucuri faţă/spate —
61
CĂDEA
pneus avant/arriere; cauciuc vechi — sa-vonnette (fam.). ♦ CAUCIUCAT, Ă adj. — caoutchoute, ee.
CAUŢIUNE s.f — caution/ Pus în libertate pe cauţiune —Mis en liberte sur cau-tion.
CAUZĂ s.f. — 1. cause/, proces m. A fi în cauză — etre en cause; a scoate din cauză — mettre hors de cause; în
cunoştinţă de cauză — en connaissance de cause. 2. cause/, raison/, A fi cauza...— etre â 1'origine de.... Viteza a fost
cauza accidentului — (Cest) la vitesse (qui) est â l'origi-ne de 1'accident. Cauza nenorocirii — la cause du malheur;
cauza scandalului — la cause du scandale; din cauza — â cause de; en raison de. Din cauza epidemiei au murit
mulţi oameni — A cause de l'epidemie, beaucoup de gens sont morts; din cauza incidentelor petrecute...— en raison
des incidents...; din cauza sărăciei — a cause de la pauvrete; din ce cauză? — pourquoi?; pour quelle raison?.
CAVALER s.m. — 1. chevalier m. 2. sigis-bee m. (vx., iron.).
CAZ s.n. — cas, m. Caz de conştiinţă — cas de conscience; caz greu — cas epineux; caz nominativ, genitiv, dativ,
acuzativ, vocativ (gram.) — cas nominatif, genitif, datif, accusatif, vocatif; în acest caz — a ce propos; în cel mai
bun caz — au mieux; în cel mai prost caz — en mettant Ies choses au pire; au pis-(aller); în orice caz (în tot cazul)
— en tout cas; în caz contrar — au cas contraire; le cas echeant; de la caz la caz — suivant Ies circonstances; dacă
va fi cazul, în caz că — le cas echeant; în caz de — au cas ou; în cazul de faţă — en l'oc-currence; afară de cazul în
care — excepte le cas ou; să admitem cazul că — a suppos-er que; a face (mare) caz de cineva/de ceva — faire
grand cas de qqn/de qqch.; a face mare caz de ceva — faire etat de qqch.; faire grand bruit/tout un fromage/tout un
monde/tout un plat de qqch.; a nu face caz de ceva — faire bon marche de qqch; a nu face caz de sine — ne pas
jouer Ies
divas (fig., fam., iron.); a nu fi cazul — ne pas y avoir lieu; pentru a servi în toate cazurile — â toutes fins utiles. E
cazul s-o spunem — c'est bien le cas de le dire.
CAZAN s.n. — chaudiere/
CAZANIER s.m. — patouflard m.
CAZIER s.n. — casier m. Cazier judiciar — casier judiciaire; => Ies sommiers m.pl. (fam.); a nu avea cazier —
avoir un casier vierge (fig.).
CĂCI conj. — car; parce que; puisque.
CĂCĂCIOS, OASĂ s. (fig., vulg.) — lâche; => enfoire, ee; foireux, euse [fwaR0, 0z]; peteux, euse (pop.).
CĂCIULĂ s.f. — bonnet m. A-şi scoate căciula — enlever son bonnet. 0 EXPR. Altă zi, altă căciulă (fig., fam.) —
Demain c'est un autre jour. Asta e altă căciulă (fig., fam.) — C'est une autre paire de manches (fig., fam.). Bună
ziua căciulă (că stăpân-tu n-are gură)! (fig., fam.) — Bonjour mon chien! (fig., fam.). De căciulă (fig., fam.) — Par
tete de pipe (fig., fam.). Tot dintr-o căciulă scoşi (fig., fam.) — Etre de la meme farine (fig.)/du meme acabit (fig.,
fam.). A-şi fura singur căciula (fig., fam.) — Se fourrer le doigt dans l'ceil (jusqu'au coude) (fig., fam.). A-i ieşi (a-i
trece) cuiva părul prin căciulă (fig., fam.) — 1. Croquer le inarmot; faire le poireau (fig., fam.). 2. Sans le sou
(fam.); n'avoir ni sou, ni maille; etre sur la paille (fig., fam.). A îndesa căciula pe urechi (fig., fam.) — Faire
semblant de rien (fig.) A scăpa căciula pe apă (fig., fam.) — Man-quer/perdre une (belle) oceasion. A umbla cu
căciula în patru (fig., fam.) — Faire des courbettes (fig., fam.).
CĂDEA v.intr., refl. — 1. s'affaler, bas-cuier, choir, chuter, deferier., s'effondrer tomber; => se retamer (fam.);
prendre un billet de parterre; ramasser une buche/ur gadin/une pelle (fig., fam); se ficher par terre (fig., pop.). A
cădea pe scări — chuter/se retamer dans i'escaîier; a cădea în vid — basculer dans le vide. A căzut pz p-Jti
CAI
62
— Elle s'est affalee sur le lit. A lăsat să-i cadă pachetele din mână — Elle a laisse choir ses paquets. Acoperişul
căzuse demult
— Le toit s'etait effondre depuis long-temps. Ploaia cădea cu putere— La pluie defferlait avec force. A cădea de
acord — tomber d'accord, s'accorder. 2. [fig.] faire un bide (fig.). Piesa a căzut — La piece a fait une bide. 3. [fig.]
sombrer. A cădea într-o stare de melancolie — Sombrer dans la melancolie. 4. aller, convenir, complaire, contenter,
rejouir, revenir, satisfaire. Se cade să spui bună ziua când intri undeva — II convient de dire bonjour quand on entre
quelque part; a (nu) se cădea să... — etre de bon (de mauvais) aloi; (ne pas) etre bien porte de.... Se cade să... — II
convient de...; ii sied (a qqn) de.... V. CUVENI. 0 EXPR.. A cădea beat (fam.) — Prendre son lit en marche (fig., fam.).
A cădea la înţelegere/la învoială (fig.) — Accorder ses flutes/ses violons (fig.); se mettre d'accord; transiger. A cădea
din lună/din nori (fig, fam.) — Tomber de la lune/des nues (fig., fam.). A cădea de oboseală (fig.) — Tomber de
fatigue (fig.). A cădea în paragină (fig.) — Tomber en ruine. A cădea pe spate (fig., fam.) — Sombrer Ies quatre fers
en l'air (fig., fam). Cade într-o sâmbătă — Ca tombe un samedi. V. PICA.
♦ CĂDERE s.f — chute/. Căderea guvernului — la chute du gouvernement; căderea Imperiului Roman — la chute de
l'Empire Romain; căderea nopţii — la chute du jour; cădere de zăpadă — chute de neige. ♦ CĂZĂTOR, OARE adj. —
en chute. Stea căzătoare — etoile filante. ♦ CĂZĂTURĂ s.f. — chute/
♦ CĂZUT, Ă adj. — tombe, ee. V. DECĂDEA.
CĂI v.refl. — Faire amende honorable; se repentir. A se căi amarnic — battre sa coulpe; se repentir amerement. ♦
CĂINŢĂ s.f. — contrition /, remords m., repen-tance/, repentir m. Un act de căinţă — un acte de contrition. V. POCĂI,
REGRETA, SPĂŞI.
CĂINA v.tr., refl. — s'apitoyer, se lamen-ter, (se) plaindre.
CĂIŢĂ s.f. (pop.) — bonnet m. 0 EXPR.. Născut cu căiţă (fig., pop.) — Etre ne coif-fe (fig., fam.).
CĂLĂRI v.tr. — chevaucher, monter. A călări fără şa — monter â cru/â poil. ♦ CAL s.m. — cheval m. Cal castrat —
hongre m.; cal de un an — yearling m.; cal sălbatic (tarpan) — mustang m.
V. GLOABĂ, IAPĂ, MÂRŢOAGĂ. 0 EXPR.
A-şi dezlega calul de la gard (fig., fam.) —
Mettre/tirer qqch. au clair (fig.). A fi calul de bătaie (fig., fam.) — Etre la tete de turc (fig., fam.). A-i lua cuiva caii de
la bicicletă (fig., fam.) — N'avoir rien â perdre; en faire son deuil (fig.); ne pas y trouver son compte; „ii n'en retirera
pas ses pieces" (fig., fam.). A sări peste cal (fig., fam.) — Depasser, outrepasser Ies bornes (fig.); ne pas y aller de
main morte; crever le plafond; en rajouter; en remettre (fig., fam.); forcer la dose. Calul bătrân nu mai învaţă să
meargă în buiestru (prov.) — Ce n'est pas â un vieux singe qu'on apprend â faire la grimace (prov.). Calul de dar nu
se caută la dinţi (prov.) — A cheval donne, on ne regarde pas la bouche (prov.). Cal de ginere (fig., fam.) — Chose
inutile. La o alergătură de cal (fig.) — A deux pas (fig.); tout preş. ♦ CAL-PUTERE s.m. — cheval vapeur (CV);
chevaux m.pl. (auto, tech.). Maşină de patru cai-putere — une quatre chevaux. ♦ CALUL TROIAN m. — Cheval de
Troie m. ♦ CĂLARE — â califourchon; a cheval. 0 EXPR. A fi călare pe situaţie (fig., fam.) — Etre ferme sur ses
arcons/sur ses etriers; etre maître du jeu (fig.); etre bien en selle (fig., fam.). ♦ CĂLĂREŢ, EAŢĂ — cavalier, liere. ♦
CĂLĂRIE s.f. — equi-tation/. ♦ CĂLUŞEI s.m.pl.— caroussel m.; chevaux de bois; manege m. învârtiţi-vă, căluşei! —
Tournez manege!
CĂLĂU s.m. — 1. bourreau m. 2. [fig.] tortionnaire m.
CĂLĂUZI v.tr. — guider. ♦ CĂLĂUZĂ s.f. — guide m.
CĂLCA v.tr., intr. — 1. repasser. A călca rufe — repasser du linge. 2. fauter,
63
CĂMAŞĂ
marcher, poser le pied. 3. [legea, regulile] enfreindre, transgresser. 0 EXPR.. A-şi călca cuvântul (fig.) — Manquer â
sa parole (fig.). A călca cu dreptul/cu stângul (fig.) — Partir du bon/du mauvais pied (fig.). A-şi călca pe inimă
(fig., fam.) — Agir â contre-coeur; se fendre de... (fam.). A călca pe cineva pe nervi (fig., fam.) — Courir (taper) sur
sur le haricot/sur le systeme; porter sur Ies nerfs (fam.). A-şi călca principiile (fig.) — Marcher sur ses principes
(fig.). A-şi călca pe suflet (spunând...) — Dire qqch. a contrecoeur. A nu mai călca pe undeva (fig., fam.) — Ne
plus remettre Ies pieds quelque part (fig.). A călca pe urmele cuiva (fig.) — Marcher sur Ies bri-sees/sur Ies pas de
qqn (fig., fam.).
CĂLCÂI s.n. — talon m. 0 EXPR. A se afla (a fi) sub călcâi (fig., fam.) — Etre sous le joug (fig.). A i se aprinde
(a-i sfâ-râi) călcâiele după cineva (fig., fam.) — Etre accro; se toquer de qqn (fam.); perdre Ies pedales pour qqn; en
pincer pour qqn (fig., pop.). A-şi bate călcâiele (fig., fam.) — Faire sonner ses eperons (fig., fam.). A se întoarce
(învârti) într-un călcâi (fig., fam.) — Faire qqch. aussi-sec/en un tour de main (fig., fam.). A-şi lua rămas bun de la
călcâie (fig., fam.) — Bruler la politesse (fig.); montrer/tourner Ies talons (fig., fam.); partir sans faire ses adieux.
Călcâiul lui Ahile (fig., Ut.) — Le talon d'Achille (fig., litt).
CĂLI v.tr., refl. — 1. [metal] recouvrir d'acier; tremper. 2. [fig.] aguerrir, (s')en-durcir, => (se) fortifier (fig.); (se)
tremper (fig., litt.). ♦ CĂLIRE s.f. (şi fig.) — trempe (etfig.). Călirea oţelului — trempe de l'a-cier. ♦ CĂLIT, Ă adj. (şi
fig.) — trempe, ee (etfig.). Caracter călit (fig.) — caractere (bien) trempe (fig.). V. OŢELI.
CĂLIFAR s.m. — [alb] tadorne de belon; [roşu] tadorne casar.
CĂLUGĂRI v.refl. — entrer dans Ies or-dres/en religion; [pentru bărbaţi] prendre le froc; [pentru femei] prendre le
voile. ♦ CĂLUGĂR, RIŢĂ s. — moine m., religieux m.; bonne soeur /., nonne /, religieuse /
♦ CĂLUGĂRESC, EASCĂ adj. — monacal, ale; monastique. Ghiveci călugăresc — macedoine de legumes.
CĂLUŞ s.n. — baillon m. A pune căluş — baillonner.
CĂMARĂ s.f. — depense /, office m., resserre/
CĂMAŞĂ s.f. — chemise fi Cămaşă de forţă — camisole /. de force; în cămaşă (fără haină, pentru bărbaţi) — en
manches (en bras) de chemise. 0 EXPR.. A arde cămaşa pe cineva (fig., fam.) — Faire qqch. cotite que cofiţe; faire
le diable â quatre; y laisser sa tete; en venir â bout (fig., fam.). A nu avea cămaşă pe el (fig., fam.) — N'avoir ni feu,
ni lieu; etre fauche (fig., fam.); etre dans la debine (fig., pop.); etre pauvre comme Job (litt.). A-şi bea şi cămaşa
(fig., fam.) — Jouer sa chemise (fig., fam.). A-şi da şi cămaşa de pe el (fig., fam.) — Avoir le cceur sur la main; etre
bon comme le bon pain (fig., fam.). E mai aproape cămaşa decât haina (prov.) — Le pope benit d'abord sa barbe
(prov.). A nu-1 mai încăpea cămaşa (fig., fam.) — Etre fier comme Arta-ban/comme un pou (fig., fam.); faire le fier.
A nu se încrede nici în cămaşa lui (fig., fam.) — Y regarder â deux fois (fig.); se tenir sur ses gardes (fig., fam.); „la
defi-ance est mere de surete" (prov.); etre mefiant. A lua şi cămaşa de pe cineva (fig., fam.) — Mettre qqn en
chemise (fig., fam.); depouiller/plumer/tondre qqn (fig., pop.). A-şi pierde până şi cămaşa, a rămâne în cămaşă
(fig., fam., iron.) — Y laisser jusqu'â sa derniere chemise (fig., fam.). A plânge de sare cămaşa pe el (fig., fam.) —
Pleurer â chaudes larmes (fig. J/comme un veau (fig., fam.). A scăpa ca pe mâneca cămăşii (fig., fam.) — En etre
quitte â bon compte; s'en sortir; s'en tirer a bon compte (fig., fam.). A-şi schimba părerile cum schimbă cămăşile
(fig., fam.) — Changer d'opinion comme de chemise (fig., fam.). A nu şti pe unde să mai scoată cămaşa (fig., fam.)
— Etre mis au pied du mur; ne plus savoir sur
CĂMILĂ
quel pied danser/â quel saint se vouer/com-ment s'en sortir (fig., fam.).
CĂMILA s.f — chameau m., chamelle/ Păr de cămilă — poil de chameau m. 0 EXPR. Când va trece cămila prin
urechile acului (prov.) — Â la semaine des quatrejeudis (fig., fam.).
CĂMIN s.n. — foyer m. Cămin de bătrâni — maison de retrăite; cămin studenţesc — foyer d'etudiants.
CĂNI v.tr. (pop.) — teindre en noir. ♦ CĂNIT, Ă adj. (pop.) — teint, teinte; (cheveux teints) en noir.
CĂPĂTA v.tr. (fam.) — gagner, recevoir. A căpăta un dar — recevoir un cădeau; a căpăta experienţă — gagner de
l'experi-ence; a căpăta veşti — recevoir des nou-velles. ♦ CĂPĂTAT s.n. — în expr.: A umbla după căpătat — vivre
d'aumones; de căpătat (loc. adj.) — en aumone.
CĂPĂTUI v.tr., refl. (pop.)-l. s'etablir; se marier; se ranger; => se caser (fam.). 2. faire fortune; s'enrichir. 0 EXPR. S-
a căpătuit (pentru bărbaţi) — II a fait une fin (fig., fam.).
CĂPCĂUN s.m. — croquemitaine m., ogre m., Pere Fouettard. 0 EXPR. A mânca ca un căpcăun (fig., fam.) —
Manger com-me un ogre (fig., fam.).
CĂPIA v.intr. (fam.) — avoir une case de moins; avoir la tete felee; devenir fou furieux; etre toque; perdre la boule/la
raison (fig., pop.). ♦ CĂPIAT, Ă adj. (fam.) — barjo; braque; dingue; (etre) marteau; sonne, ee; timbre, ee (fam.);
cingle, ee; louf, loufoque; maboul, le; toque, ee; zinzin (pop.); fou â triple etage; qui bat la campagne; qui paume ses
boulons; qui travaille du chapeau
(fig., pop.). V. NEBUN, SĂRIT, SCRÂNTIT,
SMINTIT, ŢICNIT, ZURLIU. 0 EXPR. A fi căpiat (a avea o păsărică) (fig., fam.) — Avoir une araignee au (dans le)
plafond/un (petit) grain/une hirondelle dans le soliveau; avoir le cerveau (la tete) derange(ee)/fele(ee) (fig., fam.);
avoir un petit velo dans la tete
64
(fig., pop.); etre marteau (fam.)l(mx peu) zinzin (pop.); travailler du chapeau (fig., pop.)/du bigoudi (arg.).
CĂPIŢĂ s.f. — meule/ O căpiţă de fân — une meule de foin.
CĂPRĂRIE s.f. — escouade / 0 EXPR. A pune pe căprarii (fig., fam.) — Faire bon ordre.
CĂPTUŞI v.tr.refl. — 1. doubler. A căptuşi o haină — doubler un vetement. 2. (fam.) chiper; ramasser (fam.). 0
EXPR. A se căptuşi cu parale (fig., pop.) — Faire son beurre; ramasser un magot/des sous (fig., fam.). A fi căptuşit cu
diplome (fig., fam.) — Etre barde de diplomes (fig., pop.). ♦ CĂPTUŞEALĂ s.f. — doublure/
CĂPUŞĂ s.f. — tique / 0 EXPR. Ce-i în guşă, şi-n căpuşă (fig., fam.) — Avoir le coeur sur Ies levres (fig., fam.). A
suge ca o căpuşă (fam.) — Avoir la dent (fig., fam.); s'en colier dans le fusil (fig., pop.).
CĂRA v.tr., refl. — 1. charrier, transporter; => trimballer (fam.). A căra pietre — charrier des pierres; a căra apă —
transporter de l'eau; a-şi căra lucrurile— trimballer ses affaires. 2. [pop.] Decamper, se defiler, deguerpir, detaler,
s'eclipser, filer, fuir, se sauver (fam.); aller voir ailleurs; bruler la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les
voiles; plier bagages/sa chemise/son paquet; prendre ses cliques et ses claques/ses jambes â son cou/le large/la
barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher un
bidon/une (la) casserole; faire le mur; se faire la belle/la cerise/la malle/la valise; jouer la fille de l'air/des flutes; se
tirer (en douce) (fig., pop.); fausser compagnie. Cară-te! — Decampe! (fam.); lâche-moi Ies baskets! (arg.). ♦
CĂRĂUŞ s.m. — transporteur m., voiturier m. 0 EXPR. A-i căra (a-i cără-băni) pumni cuiva (fam.) — Bourrer/rouer
65
CĂUTA
qqn de coups (fig., fam.); flanquer une tripotee; foutre des coups de tampon â qqn (fig., pop.).
CĂRARE sf. — 1. sentier m. 2. râie /. Pieptănat cu cărare într-o parte — coiffe â râie sur le cote. 0 EXPR. A-i scurta
cuiva cărările (fig., fam.) — Tuer qqn. A umbla pe două cărări (fig., fam.) — Avoir mis ses pompes â bascule; avoir
du vent dans Ies voiles; etre dans Ies vignes du Seigneur; prendre son lit en marche (fig., pop.).
CĂRĂBUŞ s.m. — scarabee m.
CĂRĂMIDĂ s.f. — brique/ Zid de cărămidă — mur en briques. ♦ CĂRĂMIZIU adj. — brique.
CĂRBUNE s.m. — charbon m. Cărbuni aprinşi — brasier m.
CĂRPĂNOS, OASĂ adj. (pop.) — chiche, ladre, pingre (pop.).
CĂRUCIOR s.n. — caddy m., chariot m. (teck), landau m., poussette/
CĂRUNT, Ă adj. — grisonnant, ante. Barbă căruntă — barbe grisonnante; păr cărunt — cheveux grisonnants.
CĂRUŢĂ s.f. — chariot m., charrette / 0 căruţă de fân — une charretee de foin. 0 EXPR. Nu mai merge căruţa (fig.,
fam.) — Le torchon briile (fig., fam.). A rămâne de căruţă (fig., fam.) — Manquer le coche (fig., litt.); rester en
panne/en plan/â la traîne (fig., fam.).; rater une occasion. ♦ CĂRUŢAŞ s.m. — charretier m.
CĂSĂTORI v.refl. — convoler (en justes noces); se marier. A se căsători religios — aller â l'autel (fig.); a fi
căsătorit la ofiţerul stării civile — etre passe devant Monsieur le maire (fam.). ♦ CĂSĂTORIE s.f. — ma-riage m. A
cere în căsătorie — demander en mariage; a lua în căsătorie — conduire a l'autel; epouser; căsătorie din dragoste
— mariage d'amour; căsătorie din interes — mariage de raison; căsătorie de probă — mariage â l'essai; copil dintr-o
altă căsăto-
rie — enfant d'un autre lit (fig.). ♦ CĂSĂTORIT, Ă adj. — mărie, ee.
CĂSCA v.tr., intr., refl. — bâiller. 0 EXPR. A căsca gura (fig., fam.) — (Se) bague-nauder; se balader, (fam.); bayer
aux cor-neilles (fig., fam.); flâner, musarder. A căsca gura la vitrine (fig., fam.) — Faire du leche-vitrine (fig., fam.). A
căsca ochii (fig., fam.) — Avoir Ies yeux qui lui font le tour de la tete (fig., pop.); ecarquiller Ies yeux. ♦ CĂSCAT
s.n. — bâillement m.
♦ CĂSCAT, Ă s. şi adj. — tete brulee/â l'en-vers/de linotte (fam.). V. AIURIT, ZĂBĂUC,
ZĂNATIC, ZĂPĂCIT.
CĂŞUNA v.tr., intr. (pop.) — In expr.: 0 EXPR. A-i căşuna (a prinde necaz pe cineva) — En vouloir a qqn (fig.,
fam.). A-i căşuna (a-i veni o poftă) — Avoir une lubie (fam.). A căşuna o supărare (a prici-nui) — Causer un ennui (â
qqn).
CĂTRĂNI v.refl. (fig., pop.) — depiter.
♦ CĂTRĂNIT, Ă adj. (fig., pop.) — chagrine, nee; contrit, te; depite, tee; fâche, chee; mal-heureux, euse; peine, ee.
V. AMĂRÎ.
CĂTUN s.n. — hameau m., lieudit m., patelin m.; => bled m. (fam.).
CĂTUŞE s.f.pi. — menottes f.pl. A pune cătuşe — menotter; cu cătuşe la mâini — menottes aux poigns. V.
DESCĂTUŞA, ÎNCĂTUŞA.
CĂŢĂRA v.refl. — gravir, grimper, se his-ser. A se căţăra pe munte — gravir une mon-tagne. Iedera se caţără pe
ziduri — Le lierre grimpe sur Ies murs. ♦ CĂŢĂRĂTOR S. — grimpeur (alpiniste) m. ♦ CĂŢĂRĂTOR, OARE adj. —
grimpant, ante.
CĂUTA v.tr.,intr. — chercher, s'enquerir, rechercher; => queter (litt.). A căuta ceva — chercher/queter qqch.;
s'enquerir de qqch.; a căuta o cale de înţelegere — chercher un terrain d'entente (fig.); a căuta prietenia cuiva —
rechercher l'amitie de qqn; a căuta să salveze aparenţele — se donner une con-tenance. 0 EXPR. A căuta ceartă (fig.)
— Chercher des crosses (arg.j/des pailles
CĂZNI
66
(fig., fam. j/noise/querelle a tout prix. A o căuta cu lumânarea (fig., fam.) — Ne pas l'avoir voie; le chercher bien
(fig., fam.). Caută-mă pe afară! (pop.) — Va voir ail-leurs si j'y suiş! (pop.). ♦ CĂUTARE s.f — recherche /; => quete /
A avea căutare — etre recherche. ♦ CĂUTAT, Ă adj. — recherche, chee. ♦ CĂUTĂTURĂ s.f. — coup m. d'oeil; regard
m.
CĂZNI v.tr., refl. (pop.) — 1. (se) torturer. 2. s'appliquer, se donner la peine de, s'ef-forcer. Nu toata lumea se căznea
să înţeleagă evenimentele — Pas tout le monde s'efforşait de comprendre Ies evenements. Se căznea să-şi cultive
inteligenţa — II s'appliquait a cultiver son intelligence. ♦ CAZNĂ s.f. — 1. supplice m., torture / 2. peine / ♦ CĂZNIT, Ă
adj. — opprime, mee; torture, ee. V. CHINUI.
CÂINE, CĂŢEA s. — chien, chienne; => clebard m. (pop.), clebs m. Câine de companie — chien de compagnie;
câine lup — berger allemand; câine de pază — chien de garde; câine de urmărire— limier m.; câine vagabond—
chien errant/vagabond; câine de vânătoare — chien de chasse; blana/părul câinelui — poils rn.pl.; robe /.;
canisă/crescătorie de câini — chenil m. 0 EXPR. A se înţelege ca pisica şi câinele (fig., fam.) — S'entendre comme
chien et chat (fig., fam.). A trăi precum câinele la stână (fig., fam.) — Vivre comme un coq en pate (fig., fam.). Pe
vremea când umblau câinii cu covrigi în coada (fig., fam.) — Du temps ou Ies alouettes tombaient du ciel toutes
roties (fig., fam.). Umblă câinii cu covrigi în coadă (fig., fam.) — Cest le pays de Cocagne (fig., fam.). Câinele care
latră nu muşcă (prov.) — Chien qui aboie ne mord pas (prov.). ♦ CĂŢEL s.m. — 1. petit chien m, chiot m, toutou m. 2.
Căţel de usturoi — gousse / d'ail. 0 EXPR.. A se ţine după cineva ca un căţel (fig., fam.) — Filer doux; marcher sur
Ies talons de qqn; suivre comme un caniche/comme un toutou (fig., fam.). ♦ CÂINESC, CÂINEASCĂ adj. — în expr.:
0 EXPR. Vreme câinească
(fig., fam.) — Temps de chien (fig., fam.). ♦ CORCITURĂ s.f. — mâtin m. ♦ CUTU-CUŢU interj. — viens la petit
chien/joli toutou!. 0 EXPR.. Să-mi zică mie cuţu dacă... — Je mets ma tete a couper si....
CÂMP s.n. — champ m. A o lua peste câmp — marcher â travers champ; flori de câmp — fleurs des champs; câmp
de curse — champ de courses; câmp de tragere — champ de tir; câmp vizual — champ visuel. 0 EXPR. A-şi lua
câmpii (fig., fam.) — Prendre la ele des champs (fig., fam.). ♦ CÂMPENESC, EASCĂ adj. — champetre, rustique. ♦
CÂMPIE s.f. — cam-pagne/., plaine/
CÂND adv., conj. — lorsque, quand, ou. Când l-au ales, l-au aplaudat — Lorsqu'on l'a elu, on l'a applaudi. Când
vii? — Tu viens quand?; în ziua când ai venit la noi — le jour ou tu es venu chez nous; când unul, când celălalt —
tantot l'un, tantot l'autre; ca şi când — c'est comme si; când şi când — parfois; de temps a autre; din când în când —
par a-coups; de temps en temps; de când — depuis; până când —jusqu'â ce que; jusqu'â quand; ♦ CÂNDVA adv. —
jadis; un beau jour; naguere.
CÂNTA v.tr., intr. — 1. [voce] chanter. A cânta un cântec de leagăn — chanter une berceuse. 2. [instrument] jouer.
A cânta la vioară, pian, chitară etc. —jouer du violon, du piano, de la guitare etc. 3. [fam., pei.] dire, raconter. ♦
CÂNTĂREŢ, EAŢĂ S. — chanteur m., chanteuse / Cântăreaţă de operă — cantatrice /. ♦ CÂNTEC s.n. — chanson / 0
EXPR. A-i trage un cântec (pop.) — En pousser une (pop.).
CÂNTĂRI v.tr., refl. — 1. peser. 2. [fig.] jauger qqn., juger. 0 EXPR. A cântări cu bătaie (fig., fam.) — Faire bon
poids et bonne mesure (fig., fam.). A-şi cântări bine lovitura (fig., fam.) — Ajuster son coup (fig., fam.). ♦ CÂNTAR
s.n. —balan-ce f, pese-personnes m. V. BALANŢĂ. 0 EXPR. A trage la cântar (fig., fam.) — Avoir du poids (fig-);
peser lourd.
67
CÂŞTIGA
CÂRÂI v.intr. — [găini] caqueter. ♦ CÂRÂIT s.n. — caquet m.
CÂRCĂ s.f. — în expr.: O EXPR.. A duce pe cineva în cârcă (fig., fam.) — Avoir qqn sur Ies bras/Ies bretelles/le
dos/le poil (fig., fam.). A-i pune cuiva ceva în cârcă
(fig., pop.) — Faire porter le chapeau a qqn (fig., fam.).
CÂRCEL s.m. — crampe/
CÂRCIUMĂ s.f. — bastringue/., bistrot m., estaminet m., gargote /, guinguette /, taverne/., troquet m., tripot m. =>
boui-boui m. (pop.). V. BIRT. 0 EXPR. A bate (a cutreiera) cârciumile (pop.) — Courir/tirerjes bordees; faire la
tournee des grands-ducs (fig., fam.). ♦ CÂRCIUMAR, CÂRCIUMĂ-REASĂ 5. — gargotier, tiere. Cârciumărea-să (bot.)
— zinnia m., Buchet de cârciu-mărese — bouquet de zinnia.
CÂR(CO)TI v.intr. (pop.) — bougonner, contester, ergoter, objecter, recriminer, regimber; => clabauder, grogner,
râler, se rebiffer, ronchonner, rouscailler, rouspeter, ruer dans Ies brancards (fam.); renauder (pop.). ♦ CÂRCOTAŞ, Ă s.
şi adj. — I. [s.] discutailleur m.; mauvais coucheur m.; => boute-feu m. (fig., vx.); casseur, ferrail-leur m. (fig.). II.
[s. şi adj.] chamailleur, euse; chicanier, niere; ergoteur, teuse. III. [adj.] hargneux, euse; tracassier, siere.
V. BOMBĂNI.
CÂRD s.n. — volee/ Un cârd de raţe — une volee de cannes; cârd de copii (fam.)
— ribambelle /
CÂRDĂŞIE s.f. — clique/, complicite/, coterie / 0 EXPR. A intra în cârdăşie cu
cineva (fig., fam.) — S'aboucher/s'acoqui-ner avec qqn; etre en cheville/de meche avec qqn; frayer avec qqn (fig.,
pop.).
CÂRJĂ s.f. — bequille/ Cârjă episcopală
— houlette/
CÂRLIG s.n. — crochet m. Cârlig de rufe — pince/; cârlig de tricotat — aiguille/ â tricoter; cârlig de undiţă—
hameşon m. 0 EXPR. A avea cârlig la cineva (fig., pop.) —
Avoir le beguin pour qqn/le ticket avec qqn; avoir un pepin pour qqn (fig., pop.). A se face cârlig (fig.) — Se
pelotonner.
CÂRLIONŢA v.tr., refl. — (se) boucler.
♦ CÂRLIONŢ s.m. (fam.) — frisette/ (fam.).
CÂRMUI v.tr., refl. — administrer, diriger, gouverner. ♦ CÂRMĂ s.f. — gouvernail m.
♦ CÂRMUIRE s.f. — administration/, gou-vernement m. ♦ CÂRMUITOR s.m. — dirigeant m.
CÂRN, Ă adj. — camus, se.
CÂRNAT s.m. — andouille /., saucisse /; saucisson m. Şirag de cârnaţi — chapelet de saucisses; un cârnat de
oameni (fig., fam.) — une file de gens. ♦ CÂRNACIOR s.m. — andouil-lette /., cervelas m. ♦ CÂRNĂŢAR, EASĂ S. —
charcutier, tiere. ♦ CÂRNŢĂRIE s.f. — char-cuterie/
CÂRPI v.tr., refl. — raccommoder, rapetasser, rapiecer, ravauder, repriser. A cârpi ciorapi — ravauder des chaus-
settes; repriser des bas; a cârpi o haină — rapiecer un vetement; a cârpi o rochie — rapetasser une robe. V. DREGE,
PETICI. 0 EXPR. A cârpi anteriul lui Arvinte (fig., pop.) — Deshabiller Saint Pierre pour habiller Saint Paul (fig.,
fam.). A se cârpi cum poate (fig.) — Joindre Ies deux bouts (fig.). ♦ CÂRPĂ s.f. — 1. chiffe/, chiffon m; => lopette/
(fig., pop.). 2. serpilliere/, tor-chon m. Cârpă de praf — torchon a meubles.
CÂRTIŢĂ s.f— taupe/
CÂŞ adj. şi adv. (fam.) — de biais; en biais; de guingois; de travers.
CÂŞTIGA v.tr., intr. — acquerir, decrocher, gagner, profiter, remporter un avan-tage. A câştiga bine — gagner
confortable-ment sa vie; a câştiga pe cineva de partea sa — gagner qqn â sa cause; a câştiga întotdeauna— gagner a
tous Ies coups; a câştiga mult — gagner gros; o câştiga un premiu — decrocher un prix; a câştiga un proces —
gagner une cause. A câştigat în frumuseţe în ultimul timp — Elle a embelli ces
CÂT
68
derniers temps. Ce-aţi câştigat cu asta? — Ca vous avance â quoi? ♦ CÂŞTIG s.n. — benefice m., gain m., profit m.
Câştig de cauză — gain de cause. 0 EXPR. A avea câştig de cauză — Avoir gain de cause; empor-ter le morceau/la
piece (fig., fam.). ♦ CÂŞTIGĂTOR, OARE s. şi adj. — gagnant, ante.
CAT adv., conj., prep., pron., s.n. — I. [adv.] Cât de bine a cântat! — Comme ii (elle) a bien chante!. Cât l-am
aşteptat! — Combien je l'ai attendu!; atât cât — tant que; cât de cât — un tant soit peu; tant bien que mal; vaille que
vaille; cât pe ce — â deux doigts de; faillir + inf. II. [conj.] Cu cât — â mesure que; cât despre — en ce qui
concerne; quant â. Cât despre caracterul său, să nu mai vorbim! — Quant â son caractere, n'en parlons plus!; cât se
poate (de) — tant que possible. III. [prep.] Înalt cât casa — haut comme une maison; IV. [pron. inter.] Cât e
ceasul? — Quelle heure est-il?. Ia cât sur.'erA azi? — Le combien sommes-nous aujcura'hui? V. [s.] [rezultatul unei
împărţiri] quotient m. ♦ CÂTE adv. — 1. Câte trne — toutes Ies trois. 2. Două câte două — deux par deux; unul câte
unul — â la file, en file indienne; şi cate altele [la sfârşit de enumerare] — et tout le saint-frusquin (fig., fam.)Aout le
bordel (fig., pop.).
CÂTEODATĂ adv. — parfois; de temps â autre.
CD s.n. — CD m., compaci-disc m., disque m. compact audionumerique. ♦ CD-ROM s.n. — CD-ROM m., disque
opdque compact (â memoire morte).
CEACÂR, A adj. — vairon. Ochi ceacâri (de culori diferite) — yeux vairons.
CEAFĂ s.f. — nuque /. 0 EXPR. A face ceafă (fig., pop.) — Prendre du poids. A pune la ceafă (,%., fam.) — S'en
balancer; ne pas s'en faire; s'en soucier comme de sa premiere chemise (fig., fam.). Când rni-oi vedea ceafa (fig.,
pop.) — Aux calendes grccques. a Pâques ou â la Trinite; a la saint
Glinglin; a la semaine des quatre jeudis; quand Ies poules auront des dents (fig., fam.).
CEAI s.n. — the m. Ceai cu lămâie/cu lapte — the au citron/au lait; ceai tare/slab — the fort/leger; ceai de muşeţel
— infusion de camomille; ceai de plante — tisane/; ceai de tei — infusion de tilleul; pacheţel de ceai — infusette /;
sachet m. Ceai dansant s.n. — the dansant m. ♦ CEAINĂRIE s.f. — salon de the m. ♦ CEAINIC s.n. — theiere/.
CEAPĂ s.f. — oignon [orp] m. A curăţa ceapă — eplucher des oignons; ceapă prăjită — oignon frit; frunze de
ceapă — pelure/ d'oignon; supă de ceapă — soupe a l'oignon. 0 EXPR.. A nu face (a nu valora) nici cât o ceapă
degerată (fig., fam.) — Valoir son pesant de cacahouetes/de moutarde (fig., iron.); compter pour du beurre; ne pas
etre bon a jeter aux chiens; ne pas valoir un clou/un pet de lapin/les quatre fers d'un chien/tripette(/!g., pop.).
CEARCĂN s.n. — cerne m.
CEARŞAF s.n. — drap m.
CEAS s.n. — 1. montre/, => tocante / (fam.). Ceas (robot) — horloge parlante; a-şi potrivi ceasul după radio —
regler sa montre sur la radio. 2. heure / Aveţi un ceas? — Vous avez l'heure?; cu un ceas mai devreme — une heure â
1'avance; ceasurile — des heures et des heures; la tot ceasul — tout le temps; a tout moment. V. ORĂ. 0 EXPR. în
ceasul al doisprezecelea (fig) — II etait grand temps; au dernier moment. A se da de ceasul morţii (fig., fam.) — Se
demener comme un beau diable/comme un diable dans un benitier; se ronger Ies sangs (fig., fam.); se demancher Ie
trou du cui (vulg.). A se da de ceasul morţii pentru cineva (fig., fam.) — Se damner pour qqn; se donner du mal/un
mal de chien pour qqn (fig., fam.). A merge (ca) ceas(ul) — Fonctionner parfaitement bien/sans bavure (fam.);
marcher au poil/comme sur des roulettes (fig., fam.). A-i sosi (a-i suna, a-i veni) cuiva ceasul (fig., fam.) — Sonner
le glas (fig.); etre â
CER
CENUŞĂ s.f. — cendre / Cenuşa din vatră — Ies cendres du foyer; a preface în cenuşă — reduire en cendres. 0
EXPR. A nu avea nici cenuşă în vatră (fig., fam.) — N'avoir ni feu, ni lieu; etre fauche (fig., fam.); etre dans la debine
(fig., pop.); etre pauvre comme Job (litt.). A-i lua cuiva şi cenuşa din vatră (fig., fam.) — Mettre qqn sur la paille
(fig., fam.). A-şi pune cenuşă în cap (fig., fam.) — Aller â Canossa (litt.); faire ammende honorable. A renaşte din
pro-pria-i cenuşă (fig., Ut.) — Renaître de ses cendres (fig.litt). A nu scormoni cenuşa (fig-) — Laisser dormir
(qqch.) (fig.); ne pas reveiller le chat qui dort (fig., fam.). ♦ CENUŞĂREASĂ s.f. — cendrillon / ♦ CENUŞIU, şlE adj. —
cendre, ee; gris, se; grisâtre.
CENTURĂ s.f. — ceinture /, gaine /. Şosea de centură — peripherique m.; centură neagră (judo) — ceinture noire;
centură de siguranţă/de salvare — ceinture de sauvetage/de securite; a-şi pune centura (auto, avion) — boucler sa
ceinture. 0 EXPR. A lovi sub centură (fig.) — Frapper au-dessous de la ceinture (fig.).
CENZURA v.tr. — censurer. ♦ CENZURĂ s.f. — censure/ 0 EXPR. A trece prin cenzură — Passer au caviar (Ies
articles d'un texte) (fig.).
CER s.n. — ciel m. Cer albastru, cer înnourat — ciel bleu, ciel couvert/brouille; cer înstelat — ciel etoile; bolta
cerului — la voute du ciel; între cer şi pământ — entre ciel et terre; ceruri (pi.): cel care domneşte în ceruri — qui
regne aux cieux; împărăţia cerurilor — le royaume des cieux; [în pictură]: cerurile lui Tiepolo — Ies ciels de
Tiepolo. 0 EXPR. A dormi sub cerul liber (fig., fam.) — Dormir â la belle etoile (fig., fam.). A fi în al nouălea cer
(fig.) — Etre aux anges/au septieme ciel (fig.)--A răscoli cerul şi pământul (fig.) — Re-muer ciel et terre (fig.).
Cerule! — Ciel!. Doar nu s-o face gaură-n cer! (fig., fam.) — Ce n'est pas la mer â boire! (fig., fam.); şa mange pas
de pain! (fig., pop.). ♦ CERESC, CEREASCĂ adj. — c61este.
69
l'article de la mort. (fig., litt.). ♦ CEASORNICAR s.m. — horloger m. ♦ CEASORNICĂRIE s.f. — horlogerie/.
CEATA s.f. — masse/.; => flopee (arg.). Ceată gălăgioasă de copii — une flopee bruyante de gosses.
CEAŢA s.f. — brouillard m., brume /., embruns m.,pl. 0 EXPR. A avea ceaţă pe ochi (fig.) — Avoir un brouillard
devant Ies yeux (fig.). ♦ CEŢOS, OASĂ adj. — bru-meux, euse; embrume, ee.
CEAUN s.n. — chaudron m. pi.
CEC s.n. — cheque m. Cec fără acoperire — cheque sans provision; cec la purtător — cheque au porteur. 0 EXPR
A-i da cuiva un cec în alb (fig.) — Donner blanc-seign/carte blanche â qqn (fig.).
CEDA v.tr., intr. — 1. abandonner, ceder, craquer, se degonfler, passer la main, plier (sous), renoncer. 2. donner
raison â. 3. s'ameliorer, baisser. Febra a cedat — La fievre a baisse. 0 EXPR.. A ceda fără luptă (fig-) — Flancher
(fam.); lâcher pied; met-tre Ies pouces (fig., fam.); s'avouer vaincu; declarer forfait (sport).
CELĂLALT, CEALALTĂ pron dem., adj. — celui-lâ, celle-lâ. Luna cealaltă — le mois prochain; în partea
cealalată — de l'autre cote; ceilalţi oaspeţi — Ies autres invites; şi toate celelalte — et tout le bordel (fig., pop.); et
tout le toutim (arg.); et tout et tout; et tout le tremblement; et j'en passe.
CELIBATAR, Ă s. — celibataire. 0 EXPR. A-şi lua rămas bun de la viaţa de celibatar — Enterrer sa vie de garcon
(fig., fam.).
CENTRALIZA v.tr. — centraliser. ♦ CENTRALĂ s.f. — central m., centrale/., standard m. Centrală telefonică —
central telephonique; centrală termică — centrale thermique. ♦ CENTRU s.n. — centre m. Centru comercial —
centre commercial; centru cultural — centre culturel; în plin centru — (en) plein centre; centrul oraşului — (le)
centre-ville.
CERB
70
CERB s.m. — cerf [seR] m. Cerb tânăr — daguet m., here m.; cerb lopătar — daim m.
CERC s.n. — 1. cercle m. Cerc social — cercle social; cercul familiei — le cercle de familie; cerc vicios — cercle
vicieux. 2. cerceau m. Suprafaţa unui cerc — l'aire/la surface d'un cercle; a se juca cu cercul — jouer au cerceau. 0
EXPR. A se învârti în cercuri înalte (fig.) — Nager dans Ies huiles (fig., pop.). ♦ CIRCULAR, Ă adj. — circulaire. V.
ÎNCERCUI.
CERCETA v.tr., refl. — controler, s'en-querir, enqueter, etudier, examiner, obser-ver. A cerceta un caz — se pencher
sur un cas; a cerceta un dosar — examiner/eplu-cher (fam.) un dossier. ♦ CERCETARE sf. — 1. recherche / 2.
enquete /. A intra în cercetări — etre mis en examen. ♦ CER-CETAŞ s.m. — boy-scout m., garcon eclaireur m.
CERDAC s.n. — veranda /. Cerdac închis — verriere /.
CERE v.tr., refl. — demander, exiger, reclamer, revendiquer, solliciter; => queter, requerir (litt.). A cere ajutorul
cuiva — requerir/solliciter l'aide de qqn; a cere o aprobare — reclamer un consensus; a cere daune/despăgubiri —
demander des dom-mages-interets; a cere o favoare — demander une grâce; a cere hainele de la garderobă —
demander/reclamer son vestiaire; a cere iertare — demander pardon; a-şi cere partea de moştenire — revendiquer
son heritage; a cere de pomană — tendre sa sebille (fig., fam.); a cere la rândul său un serviciu — demander qqch. a
charge de revanche (fig.); a cere voie — demander la permission. V. SOLICITA. 0 EXPR. A cere capul cuiva (fig.,
fam.) — Reclamer la tete de qqn; vouloir la peau/le scalp de qqn (fig.). A-i cere cuiva să-1 lase în pace (fig., fam.) —
Demander â qqn d'aller voir ailleurs (fig., fam.). A cere sus şi tare (fam.) — Reclamer â cor et a cri (fig.). ♦ CERERE
sf. — 1. demande/, demarche/ Cerere de ofertă — appel/demande d'of-fres; cererea şi oferta — l'offre et la
demande; a aproba o cerere — acceder a une demande; a respinge o cerere — rejeter une demande. 2. [oficial]
requete/, peti-tion /, sollicitation /., supplique /. La cerere — â la demande; ă/sur la requete; a face cerere de graţiere
— deposer un re-cours en grâce. ♦ CERUT, Ă adj. — recherche, chee. Articol care este cerut — article recherche.
CERNEALĂ sf. — encre /. Pată de cerneală — pate m.
CERNIT, Ă adj. — endeuille, euillee.
CERŞI v.intr. — demander l'aumone; mendier, quemander, => faire la manche (fig., fam.). ♦ CERŞETOR, OARE s. —
men-diant, ante; quemandeur, euse.
CERT, Ă adj. — infaillible; sur, re. ♦ CERTITUDINE s.f — assurance/., certitude/. Cu toată certitudinea — en toute
assurance; â coup sur; a avea certitudinea zilei de mâine — avoir la certitude du lendemain; cu certitudine —
immanquablement, infailli-blement, surement; a şti cu certitudine că... — ne pas etre sans savoir que....
CERTA v.tr., refl. — admonester, avertir, blâmer, se brouiller, chapitrer, critiquer, se disputer, se fâcher (avec),
gronder, hous-piller, morigener, se quereller, rabrouer, reprendre, semoncer, sermonner, tancer, vituperer qqn; =>
engueuler (pop.); mou-cher (fig., pop.); chanter pouilles; repriman-der (litt.). A certa un elev — admones-
ter/gronder/morigener/moucher/reprendre/r eprimander/semoncer/sermonner/tancer un eleve; a se certa cu cineva —
se brouil-ler/se disputer/s'engueuler/se fâcher avec qqn. V. MUSTRA, MUŞTRULUI. 0 EXPR. A certa pe cineva —
Donner une avoine/une danse/un galop/un savon â qqn; etre en bis-bille avec qqn; laver la tete a qqn; mettre qqn au
pas; remettre qqn a sa place; secouer Ies poux/les puces a qqn; sonner Ies cloches a qqn; tirer Ies oreilles a qqn (fig.,
fam.). A se certa ca chiorii/furcă (pop.) — Se disputer âprement comme des chiffon-niers; s'engueuler (pop.). ♦
CEARTĂ s.f. —
71
CHELFĂNEALĂ
brouille/, demele m., differend m., dispute/, querelle/ A se lua la ceartă — se pren-dre de querelle. ♦ CERTĂREŢ, EAŢĂ
adj. — chamailleur, euse; querelleur, euse.
CERTIFICA v.tr. — affirmer, assurer, attester, authentifier, certifier, confirmer, garantir, legaliser, temoigner. ♦
CERTIFICARE s.f. — certification / Certificarea unei copii — certifie conforme â 1'original. ♦ CERTIFICAT s.n. —
attestation/, brevet m., certificat m., diplome m. Certificat fitosanitar — certificat sanitaire; certificat de naştere/de
deces — extrait m. de nais-sance/de deces; certificat vamal — certificat de dedouanement.
CERUI v.tr. — cirer. ♦ CEARĂ s.f. — cire /. Ceară de albine — cire d'abeille. 0 EXPR. Galben ca ceara — Jaune
comme cire/comme un coing.
CETATE s.f. — cite/. ♦ CETĂŢEAN, ĂJ.-citoyen, yenne; ressortissant, sânte. ♦ CETĂŢENESC, EASCĂ adj. — civique. ♦
CETĂŢENIE s.f. — citoyennete/, droit de cit6.
CEVA pron. nehot., adj. nehot. —quelque chose. Aşa ceva — pareille chose; aşa ceva nu se poate — pareille chose
est impossi-ble; e ceva de capul lui (fig., pop.) — c'est quelqu'un de bien; e ceva de speriat — c'est â faire peur; mai
ceva — plus que de raison; ceva parale — quelque argent, un peu d'argent, quelques sous, un tant soit peu. 0 EXPR.
E ceva-ceva! (pop.) — C'est de premiere bourre (pop.).
CHEAG s.n. (fig.) -*-1. caillot (de sang) m. 1. [fig.] capital m.; fonds m.pl. 0 EXPR. A avea cheag (fig., pop.) —■
Avoir du bien/du foin dans ses bottes (fig., fam.).
CHEF AL s.m. — cabot m., muge doree/
CHEFUI v.intr. — se goberger, gueleton-ner (fam.) ♦ CHEF s.n. — 1. festin m., no-ce/, ripaille/; => nouba/ (pop.). 2.
envie/ A avea chef— avoir envie. 0 EXPR. A nu avea chef de nimic — N' avoir le coeur a rien. (fig.) Dacă aveţi chef
(fam.) — Si le coeur vous en dit. A face chef — Faire la
fete/la noce/la tournee des grands-ducs (fig., fam.). A-şi face cheful — Faire son bon plaisir. A fi cu chef (fam.) —
Etre en goguette (fam.). A trage un chef de pomină (fam.) — Faire la nouba (famJ/la bringue (pop.J/une bringue â
tout casser (pop.). A o ţine tot într-un chef (fig.) — Faire la foire (fig., fam.). ♦ CHEFLIU s.m. (fam.) — fetard m.,
joyeux drille m., noceur m., ripail-leur m.
CHEI s.n. — quai m. Cheiul Senei — le quai de la Seine.
CHEIE s.f. — ele/ Cheia e în broască — La ele est sur la porte; cheie franceză — ele anglaise; trusă de chei —
porte-cle/; jeu de cles; cheie de boltă — ele de voute; cheia sol — ele de sol; cheile Bicazului — la cluse/les
gorgesf.pl du Bicaz; roman cu cheie (fig.) — roman a ele. La cheie (loc. adj. şi adv.) — a la ele. V. DESCUIA, ÎNCUIA.
CHELI v.intr. — perdre ses cheveux. ♦ CHEL, CHEALĂ adj. — chauve; => bille de biliard (pop). V. PLEŞUV. 0 EXPR.
A fi chel ca-n palmă (fig., fam.) — Avoir le caillou deplume; ne pas avoir d'alpha sur Ies hauts plateaux; ne plus avoir
de mousse sur le caillou; ne plus avoir de papier sur la marge/de perşii sur le crane; etre chauve comme une
bille/comme une boule de bil-lard/comme un genou/comme un ceuf (fig., fam.); avoir la casquette en peau de fesses
(fig., pop.). Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar! (iron.) — II ne lui manquait plus que şa, c'est complet!
(iron.). ♦ CHELIE s.f. — calvitie/; => aero-drome m. â mouches/â libellules (arg.); 0 EXPR. A o lua pe chelie (fig.,
fam.) — Y laisser quelques plumes (fig., fam.); se faire paumer (pop.); avoir droit a une raclee; prendre un carton/des
coups/la piquette/une raclee (fig., pop.); se faire appeler Arthur (arg.). A-i veni pe chelie (fig., pop.) — Avoir une
lubie; etre pique; faire des his-toires; prendre la mouche pour un oui, pour un non (fig., fam.). ♦ CHELBOS, OASĂ adj.
(pop.) — teigneux, euse (fam.).
CHELFĂNEALĂ s.f. (pop.) — rossee/, tripotee/ 0 EXPR. A încasa o chelfăneală
CHELNER
(fam.) — Se faire assaisonner (fig., fam.). A-i trage cuiva o chelfăneală
(fam.) — Ficher un chabanais â qqn; trem-per une soupe â qqn (fig., pop.).
CHELNER, IŢĂ s. — serveur, veuse. Chelner de cafenea — loufiat (fam., pej.).
CHELTUI v.tr. — depenser. 0 EXPR.. A cheltui fără socoteală (fig.) — Avoir l'argent facile (fig.); depenser sans
compter.
♦ CHELTUIALĂ sf. — depense/, frais m.pl. Cheltuieli de călătorie — frais de voyage; cheltuieli de depozitare — frais
de magasi-nage; cheltuieli neprevăzute — faux-frais. 0 EXPR. A se băga (a intra) la cheltuială (fam.) — Se mettre en
frais (fam.). A da de cheltuială cuiva (fig., fam.) — En faire voir de toutes Ies couleurs â qqn (fig., fam.). A-şi scoate
cheltuiala — Faire ses frais; rentrer dans ses frais/dans ses depenses; y trouver son comp te (fig., fam.). ♦ CHEL-
TUITOR, OARE adj. — depensier, siere.
CHEMA v.tr., refl. impers. — (s') appeler, faire venir, heler, mander. A chema pe cineva undeva — appeler qqn
quelque part; a chema sub arme — appeler sous Ies dra-peaux; a chema la ordine — rappeler a l'or-dre. E chemat la
poartă — II est mande chez le concierge; a se chema — s'appeler; se cheamă că... — şa veut dire que....
♦ CHEMARE s.f. — 1. appel m., convocation/ 2. [fig.] penchant m., vocation / 0 EXPR. A avea chemare pentru ceva
(fig.) — Avoir la bosse de qqch. (fig., fam.).
CHERCHELI v.refl. (pop.) — s'emecher, s'etourdir, se griser; => se retamer (fam.); se beurrer, picoler (pop.). A fi
cherchelit — etre emeche/en goguette/un peu gris/un peu pompette (pop. j/rond. V. AFUMA, AMEŢI,
ÎMBĂTA, PILI.
CHEREM s.n. (pop.) (în expr.): 0 EXPR.. A fi la cheremul cuiva (pop.) — Etre â la botte/â la ferule/â la merci/â la
poigne de qqn (fig., fam.); tomber sous la coupe de qqn (fig.). A nu fi la cheremul nimănui (pop.) — N'avoir d'ordre a
recevoir de per-sonne (fig., fam.). A ţine pe cineva la
72
cheremul său (fam.) — Tenir qqn â sa botte/â sa merci (fig., fam.).
CHERESTEA s.f. — charpente/ V. DULGHER.
CHESTIE s.f. (fam.) — bidule m., engin m. (pop.); machin chose m., trac m. (fam.). Cinematograful, televiziunea,
chestii de-as-tea — Le cinema, la iele, des tracs comme şa. Ce-i chestia asta? — Cest quoi ce machin chose?. E a ta
chestia asta? — Cest â toi ce truc ?; chestie importantă — ce n'est pas une petite affaire; chestie de nimica — truc
merdeux (pop.).
CHEZAŞ, A s. (pop.) — endosseur m.; garant, ante; repondant, ante; responsable. A fi chezaş — avaliser, gager,
garantir, sau-vegarder. ♦ CHEZĂŞIE s.f. — caution /., couverture/., gage m., garanţie/.
CHIAR adv. — juste, meme, voire. Chiar înaintea plecării sale — juste avânt son depart. Interesant pentru mine şi
chiar pentru tine — Interessant pour moi, meme pour toi. Nu e o minciună, e chiar adevărat — Ce n'est pas un
mensonge, c'est meme vrai. Ei mă socotesc încrezut, chiar obraznic — Ils me trouvent plein de moi-meme, voire
insolent. Este inutil, chiar periculos — Cest inutile, voire dangereux.
CHIBRIT s.n. — allumctê/ Cutie cu (de) chibrituri — boîte (â) d'allumettes. 0 EXPR. A face teoria chibritului (fig.,
fam.) — Dis-cuter sur la pointe d'une aiguille (fig., litt.).
CHIBZUI v.tr., intr. (fam.) — deliberer, reflechir; => peser le pour et le contre (fig.) A chibzuit mult până a luat o
hotărâre — II a longuement reflechi avânt de prendre une decision. ♦ CHIBZUIALĂ, CHIBZUINŢĂ s.f. — deliberation /,
reflexion / După chibzuinţă — toute reflexion faite. După o matură chibzuinţă, i-a dat dreptate — Apres mure
reflexion (toute reflexion faite), ii lui a don-ne raison. ♦ CHIBZUIT, Ă adj. — avise, see. Un om chibzuit — une
personne avisee.
CHICĂ s.f (pop.) — toison/
CHICHIŢĂ s.f. (fam.) — astuce/, echap-patoire /., faux-fuyant m., => finasserie /.,
73
CHIPAROS
finauderie /., matoiserie /., roublardise /, truc m. (fam.). Găseşte întotdeauna o chichiţă ca să scape — II trouve
toujours une astuce/une roublardise/un truc pour s'en sortir. V. CHIŢIBUŞ. 0 EXPR. A căuta chichiţe (fam.) —
Chercher la petite bete (fiS-> fam- j/noise.
CHICINETĂ s.f. — kitchenette [kitjanet] /.
Garsonieră cu chicinetă — studio a kitchenette.
CHICIURA s.f. — frimas m., gelee blanche/.; givre m. V. PROMOROACĂ.
CHICOTI v.intr. (fam.) — pouffer de rire; => glousser (pop.). Chicoteau în banca din fund — Elles
gloussaient/pouffaient de rire au dernier banc. ♦ CHICOTEALĂ s.f. — glous-sement m.
CHIFLA s.f. — muffin m., petit pain m.
CHIFTEA s.f. — boulette/, croquette /, quenelle/
CHIHLIMBAR s.n. — ambre m. ♦ CHIH-LIMBARIU, RIE adj. — ambre, bree.
CHILIPIR s.n. (fam.) — (bonne) aubaine/ A umbla după chilipiruri — Courir la bonne aubaine (fam.). Ce chilipir!
— Quelle bonne aubaine!. ♦ CHILIPIRGIU, GIOAICĂ 5. (fam.) — profiteur, teuse; => ecornifleur m, pique-assiette m.
(fam.). V. PLEAŞCĂ.
CHILOŢI s.m.pl. — caleşon m., culot-tesf.pl., gaine-culotte f.
CHINUI v.tr., refl. — endever, ennuyer, harceler, se mortifier, obseder, (se) tour-menter, (se) torturer, (se) tracasser. ♦
CHIN s.n. — affres fpl, mortification/, supplice m., torture /, tourment m. Chinurile morţii — Ies affres de la mort;
chinurile impuse de inchiziţie — Ies sup-plices infliges par l'inquisition. Nesiguranţa poate deveni un chin —
L'incerţitude peut se transformer en tourment. Setea devine un chin — La soif devient une torture. V. CĂZNI. 0 EXPR.
A trece prin chinurile iadului (fig.) — Souffrir comme un damne (fig). ♦ CHINUIT, Ă adj. — mortifie,
fee; torture, ree; tourmente, tee; tracasse, see. ♦ CHINUITOR, OARE adj. — accablant, ante; extenuant, ante. Căldură
chinuitoare — chaleur accablante; marş chinuitor — marche extenuante.
CHIOLHAN s.n. — bombance/
CHIORI v.refl. —s'eborgner. ♦ CHIOR, CHIOARĂ s.şi adj. (fam.) —borgne. Eşti chior? — Mets tes lunettes! V.
MIOP, SAŞIU. 0 EXPR. Apă chioară (fam.) — Flotte (fam.); eau plate. Nici o para chioară (fam.) — Pas un liard;
pas un sou vaillant. A nu avea para chioară (pop.) — Avoir la bourse plate; n'avoir ni sou ni maille/pas un radis/pas
un rond; etre raide comme un passe-lacet (fig., fam.). A fi chior (fig., fam.) — Ne pas avoir Ies yeux en face des trous
(fig., fam.). Marfă chioară (fig., pop.) — De la facon de Jean le Pietre (mauvais); marchandise du palais (pop.). ♦
CHIORÂŞ adv. — de travers. 0 EXPR. A da chiorâş (fig., fam.) — Tomber â l'aveuglette (fig., fam.). A privi (a se
uita) chiorâş (fig., fam.) — Jeter un regard torve; regarder de travers (fig.). V. CRUCIŞ.
CHIOŞC s.n. — kiosque m.
CHIP s.n. (fam.) — 1. figure/, visage / Chip oval — figure ovale; a avea chip omenesc — avoir visage humain; după
chip şi asemănare — tout crache. 2. fason /., maniere/, modalite/., moyen m., possibili-te/. A scrie în chip original —
ecrire d'une maniere originale; în fel şi chip (loc. adv.) — de toute facon; în nici un chip (loc. adv.) — aucunement,
nullement; cu orice chip (loc. adv.) — â tout prix. 0 EXPR.. A afla chip (şi cale) (pop.) —Trouver moyen. Cu chip
că... — Sous pretexte de.... Cu chip să... — Afin de.... Nu e chip să... — Iln'y a pas moyen de... ♦ CHIPURILE adv. —
soi-disant. ♦ CHIPEŞ, Ă adj. (fam.) — ave-nant, ante; => bonne bouille (pop.); gentil minois (fam.).
CHIPAROASĂ s.f. (fam.) — tubereuse/;
CHIPAROS s.m. — cypres m.
CHIRĂI
74
CHIRĂI v.intr. (pop.) — clamer, glapir; :=> gueuler (pop). ♦ CHIRĂIALĂ s.f. — glapis-sement m.
CHIRCI v.refl. (fam.) — se ratatiner, se recroqueviller, se replier, se resserrer.
CHIRIE s.f. — location/, loyerm. ♦ CHIRIAŞ, Ă s. — locataire. V. ÎNCHIRIA.
CHIRPICI s.m. — torchis m.
CHIST s.n. — kyste m.
CHIŞTOC s.n. (pop.) — megot m. => clope m. (fam.). V. ŢIGARĂ.
CHIŢĂI v.intr. — couiner. ♦ CHIŢĂITU-RĂ s.f. — couinement m. Chiţăituri de şobolani — couinements de rats.
CHIŢIBUŞ s.n. (fam.) — ruse/; => truc m. (fam.). ♦ CHIŢIBUŢAR, Ă s. — chicanier, niere; pointilleux, euse, tatillon,
onne. ♦ CHIŢI-BUŞERIE s.f. — chicane/, enjeu m., ergo-tage /, minuţie /. exageree; tenants et aboutissants. V.
CHICHIŢĂ.
CHIULI v.intr. (fam.) — absenter sans mo-tif. ♦ CHIUL s.n. — derobade/, duperie/. 0 EXPR. A trage chiulul (fig.,
fam.) — 1. [la şcoală] Faire bleu/la bleue; faire l'e-cole buissonniere; prendre le chemin des ecoliers/la ele des
champs; secher; Ies classes/les cours (fig., fam.); tirer au cul/au flanc (fig-, pop.). 2. [a înşela] Jouer un mauvais tour
(fig., fam.). A-i trage chiulul cuiva (fig., fam.) — Faire faux bond â qqn (fig.); se derober, s'esquiver. ♦ CHIULAN-
GIU, IOAICĂ s. (fam.) — tireur au cul/au flanc (pop.). A fi chiulangiu (fam.) — etre (un) tire-au-cul/(un) tireur au
flanc (pop.)
CHIUVETĂ s.f. — cuvette /.; [la baie] lavabo m. [la bucătărie] evier m. Chiuvetă de porţelan/de faianţă/de plastic
— cuvette de porcelaine/de faîence/de plastique; chiuveta din baie — le lavabo de la salle de bains; chiuveta din
bucătărie — F evier de la cuisine.
CHIVERNISI v.tr., refl. (fam.) — 1. admi-nistrer un bien. 2. epargner. ♦ CHIVERNISEALĂ s.f. — aisance /, fortune / ♦
CHI-
VERNISIT, TĂ adj. — a l'aise; bien pourvu, vue; nanti, tie.
CHIX s.n. (pop.) — echec m., fiasco m. 0 EXPR. A da chix (pop.) — Foirer/tomber dans le lac (fig.); se casser le
nez/les dents sur qqch.; faire (trouver) buisson creux/chou blanc/un flop/long feu; prendre/remporter une veste;
ramasser une pelle (fig., fam.); crever/peter dans la main (fig., pop.); echouer lamentablement.
CICĂ adv. (pop.) — â ce que l'on dit; ii paraît que; â ce qu'il paraît.
CICĂLI v.tr. (fam.) — chicaner, tracasser; => rebattre Ies oreilles (fig., pop.). ♦ CICĂ-LIRE s.f. — chicane/,
tracasserie/. ♦ CICĂ-LITOR, OARE adj. — chicaneur, euse; tra-cassier, siere; => emmerdeur, euse (pop.).
CICOARE s.f. — chicoree/.
CIFRĂ s.f. — chiffre m. Cifră de afaceri — chiffre d'affaires.
CIMBRU s.m. — thym m.
CINA v. tr., intr. — dîner. ♦ CINĂ s.f. — dîner m.
CINE pron. rel, inter. — qui. Oricine — quiconque.
CINEMA s.n. — cinema m. Cinema în aer liber — cine-parc m.; plasatoare de bilete la cinema — ouvreuse de
cinema. ♦ CINEMATECĂ s.f. — cinematheque/
CINEVA pron. nehot. — quelqu'un; on. Bate cineva la uşă — On frappe a la porte. Este cineva aici? — II y a
quelqu'un?. Era vorba despre cineva — II etait question d'une certaine personne. Este cineva! — Cest qqn
d'important!.
CINSTI v.tr., refl. — 1. honorer, respecter. 2. [fam.] (se) regaler. V. OSPĂTA. 3. [pop.] A cinsti pe cineva (a-i da
bacşiş) — offrir un pourboire a qqn. ♦ CINSTE s.f. — 1. hon-neur m. Ce cinste pentru noi! — Quel hon-neur pour
nous!. Pe cinstea mea! — Parole d'honneur!. îmi face cinste să... — J'ai l'honneur de...; în cinstea — â l'honneur de;
CIORBĂ
CIOCNI v.tr.,intr,. refl. — 1. trinquer. A ciocni un pahar cu cineva — trinquer avec qqn; a ciocni în sănătatea cuiva
— trinquer â la sânte de qqn; [noroc !] tchin-tchin !. 2. choquer, (se) heurter. A se ciocni frontal — se heurter de
plein fouet. 3. s'emboutir, se rentrer dedans (auto). S-au ciocnit două maşini — Deux voitures sont entrees en
collision/se sont embouties.
♦ CIOCNIRE s.f. — 1. accrochage m.[auto], choc m., collision/ [auto], heurt m., tam-ponnage m. 2. [fig.] desaccord
m., iriction/.
♦ CIOCNIT, Ă adj. — fele, ee.
CIOFLINGAR s.m. (pop.) — coquin m., vaurien m.; => faquin m., fripon m., ma-raud m. (vx); gredin m. (fam.).
CIOLAN s.n. (pop.) — os m. V. os. 0 EXPR. A-i da cuiva un ciolan de ros
(fig., pop.) — Donner a qqn un os a rogner (fig., fam.). A-i rupe cuiva ciolanele (fig., pop.) — Battre qqn comme
plâtre (fig., fam.). A scăpa ciolanul din mână (fig., pop.) — Rater une bonne affaire. A umbla după ciolane (fig.,
fam.) — Cher-cher des profits. ♦ CIOLĂNOS, OASĂ adj. — osseux, osseuse.
CIOMĂGI v.tr. (fam.) — rosser; => ma-traquer/rouer de coups (fig., fam.). ♦ CIOMAG s.n. — gourdin m., matraque/
CIONDĂNI v.refl. recipr. (fam.) — se chamailler (fam.). ♦ CIONDĂNEALĂ s.f (fam.) — prise de bec (fig., pop.).
CIOPÂRŢI v.tr. — dechiqueter.
CIORAP s.m. — bas m., collant m. Ciorapi bărbăteşti — chaussettes; ciorapi sucăliţi — bas en tirebouchon (fam.);
ciorapi trei sferturi — mi-bas; a-şi trage ciorapii — enfiler ses bas. S-a dus un fir de la ciorap — J'ai une maille de
pârtie.
CIORBĂ s.f. — soupe aigre / 0 EXPR. A nu se băga în ciorba altuia (fig., pop.) — Boire dans son verre; s'occuper
de ses oignons (fig., fam); cultiver son jardin (litt.); ne pas se meler des affaires d'autrui.
75
loc de cinste — place d'honneur. 2. hon-netete /, probite / Cinstea îl caracterizează — L'honnetete c'est son fort. 3.
[fam.] tournee/ 0 EXPR.. A face cinste (fam.) — Payer â boire un (le) coup; offrir la goutte/une tournee (fig., fam.);
regaler qqn; rincer le bec/la dalle/la dent a qqn (fig., pop.). A face cinste pentru o avansare (fig.) — Arroser ses
galons (fig., fam.). Pe cinste! (fam.) — Nickel! (fam.); admi-rable! epatant!; extra! Este pe cinste! (fam.) — C'est
aux pommes! (fig., fam.). ♦ CINSTIRE s.f — consideration / ♦ CINSTIT, Ă adj. — correct, cte; honnete; de bonne foi.
Fată cinstită — (jeune) fille chaste/rangee; în mod cinstit — en tout bien tout honneur. 0 EXPR. A juca cinstit (fig.,
fam.) — Etre rond en affaires; jouer cartes sur table /franc jeu (fig.).
CINTEZOI s.m. — pinson m.
CIOARĂ s.f. — corneille/. 0 EXPR. A lua o cioară drept porumbel (fig., fam.) — Prendre des vessies pour des
lanternes (fig., fam.). Ce ciorile? (pop.) — Que diable!?
CIOBAN, CIOBĂNITĂ 5. — berger, ere; pâtre m. Câine ciobănesc — berger alle-mand. V. STÂNA.
CIOBI v.tr. — ebrecher. ♦ CIOB s.n. — debris m., eclat m., tessonm. 0 EXPR. Râde ciob de oală spartă (prov.) —
C'est la poele qui se moque du chaudron (prov.).
CIOC s.n. — 1. bec m. 2. barbiche / 0 EXPR. A-i pune cioc cuiva (fig., fam.) — Monter un băteau â qqn (fig., fam.).
CIOCĂNI v.intr. — 1. cogner, frapper, heurter. A ciocăni la uşă — frapper a la porte. 2. marteler. 3. [fig.] agacer,
embeter.
♦ CIOCAN s.n. — marteau m. 0 EXPR. A fi (prins) între ciocan şi nicovală (fig., fam.) — Etre pris entre l'arbre et
l'ecorce, entre l'enclume et le marteau (fig., fam.).
♦ CIOCĂNIT s.n. — martelement m. ♦ CIOCĂNIT, Ă adj. — cogne, nee; frappe, pee, heurte, tee; martele, lee.
CIOCLU s.m.
i. — croque-mort m.
CIORCHINE
76
CIORCHINE s.m. — grappe / A sta strânşi ciorchine (fig.) — se serrer en grappe (fig.).
CIORDI v.tr. (pop.) — barboter, chaparder, chauffer, chiper, delester, piquer, rafler (pop.); acheter a la foire
d'empoigne (arg.). ♦ CIORDEALĂ s.f (pop.) — chapardage m., filoutage m., filouterie/ V. FURA, MANGLI,
OPERA, SUBTILIZA, ŞPARLI, ŞTERPELI.
CIORNĂ s.f. — brouillon m.
CIOROVĂI v.refl. (fam.) — se batailler, se chamailler, se disputer; => gloser (fig.); chercher la petite bete (fig., fam.
j/des cros-ses (arg. j/noise. ♦ CIOROVĂIALĂ s.f. (fam.) — bisbille/, chicane/, chicannerie/.
CIOT s.n. — 1. [de copac] souche/. 1. [de mână, de picior etc] moignon m. 2. [de dinte] chicot m. ♦ CIOTUROS,
OASĂ adj. — noueux, noueuse.
CIOZVÂRTĂ s.f.—- quartier (de viande) m.
CIRC s.n. — cirque rri. 0 EXPR. A face un circ întreg (fig., fam.) — Faire son cirque (fig.); faire son cinema/tout
un cinema/le pître/tout un plat (fig., fam.).
CIRCUIT s.n. — circuit m. Circuit integrat (electr.) — circuit integre (electr.).
CIRCULA v.intr. — 1. circuler, rouler. 2. se propager, se repandre. ♦ CIRCULAŢIE s.f. — 1. circulation / Circulaţie
bănească — circulation monetaire. 2. trafic m. Circulaţie aeriană/maritimă/rutieră — trafic aerien/maritime/routier;
accident de circulaţie — accident de la route; agent de circulaţie — agent de la route; reguli de circulaţie — code m.
de la route; 0 EXPR. A scoate pe cineva din circulaţie (fig., fam.) — Mettre qqn sur une voie de garage (fig., fam.).
CIRCUMSPECT, Ă adj. — (etre/se tenir) sur ses gardes/sur la reserve (fig.).
CIREŞ s.m. — cerisier m. ♦ CIREAŞĂ s.f. — cerise/ Cireaşă pietroasă roşie-galbenă — bigarreau m.; cireaşă
pietroasă neagră — guigne/
CIRIPI v.intr. — gazouiller pepier. 0 EXPR. A ciripi (arg.) — Se mettre â table (fig., fam.); casser/manger le
morceau (fig., pop.). ♦ CIRIPIT s.n. — gazouillis m., pepiement m., ramage m.
CIŞMEA s.f. — borne-fontaine/.
CITA v.tr. — citer. ♦ CITAT s.n. — cita-tion/ Semnele citării — guillemets m.pl.
CITI v.tr. — lire. A citi cu voce tare — lire â haute voix; a citi contorul de lumină — relever le compteur; a citi o
partitură — dechiffrer une partition. 0 EXPR. A citi dintr-o privire (fig.) — Lire d'une trăite (fig.). A citi printr
rânduri (fig.) — Lire en filigrane (fig.). ♦ CITIRE s.f. — lecture/
♦ CITIT, Ă adj. — cultive, ee; instruit, te.
♦ CITITOR s.m. — lecteur m.
CITRICE s.f.pl. — agrumes m.pl.
CITRONADĂ s.f. — citronnade/.
CIUBUC s.n. — 1. [arh.] moulure m. (arch.). 2. [fig., fam.] dessous de table m.pl.; pot-de-vin m. 0 EXPR. A da
ciubuc (pop.) — Donner des dessous de table/des pots-de-vin; graisser la patte (fig., fam.). A face un ciubuc (fig.,
fam.) — Se faire des â-cotes (fig., fam.).
CIUCIULETE adv. — în expr.: 0 EXPR. A se face ciuciulete (fig., fam.) — Se faire saucer (fig.).
CIUDAT, Ă adj. — bizarre; curieux, euse; drole; etrange; fantastique; insolite; saugrenu, nue; singulier, iere. Un
eveniment ciudat — un evenement bizar-re/curieux/etrange/insolite; o familie ciudată — une familie bizarre; une
drole de familie. ♦ CIUDĂŢENIE s.f. — bizarrerie/, etrangete/, extravagance/, singularite/
CIUDĂ s.f. (fam.) — depit m. A avea ciudă pe cineva — en vouloir â qqn; a face ceva de ciudă — faire qqch. par
depit; a-i fi ciudă — avoir/eprouver du depit; în ciuda... — en depit de...; în ciuda bunului simţ — en depit du bon
sens. V. ÎNCIUDA. 0 EXPR. A se îmbolnăvi de ciudă
77
CLANŢĂ
(fig., fam.) — En faire une maladie (fig., fam.). A se îngălbeni de ciudă (fig., fam.) — En faire une jaunisse (fig.,
fam.). A muri de ciudă (fig., fam.) — Mourir d'en-vk (fig., fam.).
CIUFULI v.tr. — decoiffer, ebouriffer. ♦ CIUFs.n.— houppe/, toupetm. ♦ CIUFULIT, Ă adj.— Ies cheveux en bataille;
coif-fe(ee) en coup de vent (fig.).
CIUFUT, A adj. — rabat-joie; retif, ive. Copil ciufut şi neascultător — enfant retif et desobeissant.
CIUGULI v.tr. — picorer. 0 EXPR. A ciuguli ca o păsărică (fig., fam.) — Man-ger comme un oiseau/comme une
mauviet-te (fig., fam.).
CIULAMA sfi. — blanquette /. Ciulama de pasăre — blanquette de volaille; volaille â la sauce blanche. 0 EXPR. A
face ciulama pe cineva (fig., fam.) — Rosser/rouer qqn de coups (fig., fam.).
CIULI v.tr. (fam.) — dresser/pointer/pre-ter/tendre l'oreille (fig.).
CIUNG, A s. şi adj. — manchot, te.
CIUPERCA s.f — champignon m. Ciupercă otrăvitoare — champignon vene-neux. 0 EXPR. A creşte ca ciupercile
după ploaie (fig., fam.)— Pousser comme un champignon (fam.). Doar n-am mâncat ciuperci! (fam.) — Je ne suiş
pas fou tout de meme!
CIUPI v.tr., refl. (fam.) — 1. pincer. Nu mă ciupi! îi striga ea — Ne me pince pas! lui criait-elle. 2. [fig., fam.]
carotter (fam.), chiper (pop.), grappiller (fig., fam.). A ciupit nişte bani şi s-a dus să-i bea — II a grappille quelques
sous et il est alle prendre un verre. 0 EXPR. A ciupi la cântar (fig., fam.) — Filer le coup de pouce (fig., fam.). A
ciupi la coşniţă (fig., fam.) — Faire danser l'anse du panier (fig., fam.). Ciupeşte-mă să n-adorm! — A la mords-
moi le doigt (pop.). Am ciupit o învoire (fig., fam.) — J'ai carotte une permission (fam.). L-am ciupit de o mie
de lei!
(fig., fam.) — Je lui ai pince miile lei. ♦ CIUPEALĂ s.f. — grappillage m., larcin m. E priceput la ciupeală — Le
grappillage, şa le connaît. ♦ CIUPIT, Ă adj. — 1. de vărsat — grele, ee. 2. Ameţit de băutură — gris, grise (fig., fam.).
S-a ciupit! (fig.) — II est gris! (fig., fam.).
CIUR s.n. — crible m., tamis m. 0 EXPR. A da (trece) pe cineva prin ciur şi prin dârmon (fig., fam.) — Passer
qqn au crible/au peigne fin/au tamis (fig., fam.). Trecut prin ciur şi prin dârmon (fig., fam.) — en avoir vu de
toutes Ies cou-leurs (fig., fam.); Un vieux de la vieille.
CIURUC s.n. — dechet m., rebut m.
CIZMAR s.m. — bottier m., cordonnier m. Cizmarul pune pingele — Le cordonnier ressemelle Ies chaussures.
Cizmarul (de lux) face încălţăminte la comandă — Le bottier travaille sur mesure. ♦ CIZMĂ s.f. — botte/ Cizmă de
cauciuc — caoutchouc m. 0 EXPR. A fi prost ca o cizmă (fig., fam.) — Etre bas de plafond; etre bete comme ses
pieds/comme une paire de bottes (fig., fam.). A lucra ca o cizmă (pop.) — Travailler comme un pied/comme un
sabot (fig., fam.). A vorbi franceza ca o cizmă (fig., fam.) — Parler le franşais comme une vache espag-nole (fig.,
fam.). ♦ CIZMULIŢĂ s.f. — bottil-lon m.
CLACĂ s.f. — 1. corvee /. 2. veillee /. Vorbe de clacă — cancans m.pl., com-merages m.pl., papotages m.pl.,
potinages m.pl.
CLAIE s.f. — meulef. Claie de păr — tig-nasse / 0 EXPR. Claie peste grămadă
(fig., fam.) — Sens dessus dessous (fam.); en vrac.
CLANDESTIN, Ă adj. — clandestin, ne; illicite; malhonnete; => marron, nne (pop.); clande (arg.). Muncă
clandestină — travail au noir. ♦ CLANDESTINITATE s.f. — clan-destinite/; => au noir (fig.).
CLANŢĂ s.f. — 1. loquet m., poignee (de porte) / A apăsa pe clanţă — appuyer sur
78
ire sur un plan determine. O EXPR. A clădi castele în Spania (fig., fam.) — Batir des châteaux en Espagne (fig.,
fam.). ♦ CLĂDIRE s.f. — bâtiment m., bâtisse/1, construc-tion/, edifice m.
CLĂNŢĂNI v.intr. — 1. claquer. A-i clănţăni dinţii de frică — claquer des dents. 2. [fig., pej.] jacasser, papoter; =>
caqueter (fig.); clabauder, palabrer, potiner (fam.); jaspiller (arg.). 0 EXPR. A clănţăni toata ziua (fig., pei.) —
Tailler une bavette; tenir le crachoir (fig., fam.). ♦ CLĂNŢĂU s.m. — 1. clabaudeur m., beau parleur m. 2. [pej.]
avocaillon m. (fam., pej.).
CLĂPĂUG, Ă adj. — Ies oreilles en fleur de chou.
CLĂTI v.tr., refl. — (se) rincer. 0 EXPR. A-şi clăti ochii (fig., fam.) — Se rincer l'ceil (fig., fam.).
CLĂTINA v.tr., refl. — chanceler, dode-liner, osciller, tituber, vaciller. A clătina din cap — dodeliner de la tete.
Beţivul se clatină pe picioare — L'ivrogne titube. Bolnavul se clatină pe picioare — Le malade chancelle. Flacăra
lumânării se clătina de vânt — Le vent faisait vaciller la bougie. Lampa se clatină — La lampe oscille.
V. ÎMPLETICI.
CLĂTITĂ s.f. — crepe/ (bretonne, flam-bee, Suzette au jus d'oranges). Clătită cu brânză/cu dulceaţă — crepe au
fromage/â la confiture; clătite subţiri — crepes-den-telle; a întoarce clătitele — faire sauter Ies crepes.
CLEI s.n. — colle/, g\u f 0 EXPR. A fi clei (fig., pop.) — Ne pas savoir le premier mot de qqch. (fig., fam.); etre nul.
♦ CLEIOS, OASĂ adj. — collant, te; gluant, te; poisseux, seuse. Ou cleios — reuf mollet.
CLEMĂ s.f. — trombone m.
CLEMENT, Ă adj. — clement, te; => debonnaire (litt.). ♦ CLEMENŢĂ s.f. — cle-mence/; => debonnairete/ (litt.).
CLER s.n. — clerge m.
CLAPĂ
le loquet. 2. [fig., fam., pej.] bagou m. (fam.). 0 EXPR. Bun de clanţă (fig., pop.) — Avoir bon bec (fig., fam.); etre
beau parleur. A-i da cu clanţa (pop.) — Avoir bon bec/une fiere tapette; balancer le boniment; etre fort en gueule;
tenir le crachoir/le de (fig., fam.); vendre sa salade (fig., pop.). Tacă-ţi clanţa! (fig., pop.) — Ta bouche, bebe!; ta
gueule!; la ferme!; ferme ton clapet! (pop.).
CLAPĂ s.f — 1. touche/ 2. patte (d'une poche) /. 0 EXPR. A-i trage clapa cuiva
(fig., fam.) — Mettre qqn dedans (Jlg.,fam.); tirer une carotte â qqn (fig., pop.).
CLARINET s.n. — clarinette/ ♦ CLARINETIST s.m. — clarinettiste m.
CLARIFICA v.tr. — clarifier; => tirer au clair (fig.). ♦ CLAR, Ă adj. — clair, re; distinct, te; limpide; net, nette. A fi
(ceva) clar — ne pas faire un plis. ♦ CLARVĂZĂTOR, OARE, adj. — clairvoyant, ante; perspicace; sagace.
CLASA v.tr., refl. — (se) classer. ♦ CLASĂ s.f. — classe / Clasă conducătoare — classe gouvernante; clasă mijlocie
— classe moyenne. 0 EXPR. A avea clasă (a fi rasat) (fig.) — Avoir de la branche (fig., fam.); etre tres
classe/distingue/de haute volee. De mare clasă (fig.) — (â) etoiles [hotel, restaurant]; hors classe.
CLASIC, Ă adj. — classique. ♦ CLASICISM s.n. — classicisme m.
CLAVIATURĂ s.f. — clavier m.
CLAXONA v.tr. — klaxonner. ♦ CLAXON s.n. — avertisseur in., klaxon m., signal m., sirene/.
CLĂBUCI v.intr. — ecumer, mousser. ♦ CLĂBUC s.m. — bulle de savon /., ecume / 0 EXPR. A face clâbuci la gură
(fig., pop.) — Ecumer de rage (fig., fam).
CLĂDI v.tr. — batir, construire, edifier. A clădi o casă — batir (se faire batir) une maison; a clădi un ansamblu
arhitectonic — edifier un ensemble architectural; a clădi după un plan prestabilit — constru-
79
COACĂZ
CLEŞTE s.m. — arrache-clou m., pince/, tenailles f.pl. Cleşte (pensetă) de sprâncene — pince â sourcils; cleşte de
zahăr/de rufe — pince a sucre/â linge; cleşte (de cuie) — tenailles de charpentier. 0 EXPR. A-i scoate cuiva vorba
(din gură) cu cleştele (fig., fam.) — Faire parler qqn â l'arrache/â grand peine; tirer a qqn Ies vers du nez (fig., fam.).
CLEVETI v.tr. (fam.) — cancaner, deni-grer, diffamer, jaser, medire; clabauder, potiner (fam.); mettre qqn en
capilotade/en pieces (fig., fam.). A cleveti pe seama cuiva — casser du sucre sur le dos de qqn (fig., fam.). ♦
CLEVETIRE s.f. — comme-rage m., denigrement, m., medisance / ♦ CLEVETITOR, OARE s. şi adj. — diffama-toire;
diffamateur, trice; medisant, ante.
CLICA s.f. — clan m., clique/., coterie.
CLIENT, Ă s. — chaland, ande; client, ente. ♦ CLIENTELĂ s.f. — clientele /. A atrage clientela — Avoir des chalands;
etre (bien) achalende(dee).
CLIMĂ s.f. — climat m. ♦ CLIMATERIC, Ă adj. — climatique. Staţiune climaterică — station climatique.
CLIN s.m. — empiecement en biais m. 0 EXPR. A nu avea nici în clin, nici în mânecă cu cineva (fig., fam.) — N'en
avoir rien â foutre (fig., pop.).
CLINTI v.tr., refl. — (se) deplacer, (s') e-branler. 0 EXPR. A nu se clinti (fig.) — Ne pas avancer d'un pouce; ne pas
sourciller (fig., fam.); ne pas broncher; ne pas s'ebran-ler.
CLIPĂ s.f. — instant m., moment m. Din clipă în clipă — d'un instant â l'autre; în orice clipă — a tout moment;
n'importe quand; într-o clipă — tout â l'heure; dans un instant; o clipă! — un moment! minute!; în clipa aceea — â
ce moment-lâ. 0 EXPR. A trece prin clipe grele (fig.) — Passer un mauvais quart d'heure (fig., fam.)lăe sales
moments. într-o clipită — En un tour de main.
CLIPI v.intr. — [din ochi] cligner des yeux; ciller; [despre pleoape] clignoter. 0 EXPR. Cât ai clipi din ochi (fam.) —
En deux coups de cuiller a pot; â la six-quatre-deux (fig., fam.). Fără a clipi (fig.) — Sans broncher; sans tiquer (fig.).
♦ CLIPICI m. — clignotant m. ♦ CLIPIRE s.f. — cligne-ment m.; clignotement, m.
CLIPOCI v.intr. — clapoter, murmurer.
CLIRING s.n. — clearing m. [kliRirj], compensation/.
CLOACĂ s.f. — bourbier m., cloaque [kloak] /., decharge /, egout m., sentine / (litt.) 0 EXPR. A zăcea într-o cloacă
(fig.) — Croupir, moisir, pourrir.
CLOCI v.tr. — couver. Găina îşi cloceşte ouăle — La poule couve ses ceufs. ♦ CLOCITOARE s.f. — couveuse /,
incubateur m. 0 EXPR. A cloci o boală (fig.) — Couver une maladie (fig.).
CLOCOTI v.intr. — bouillir. ♦ CLOCOT s.n. — bouillon m., ebullition [ebylisjo] / Clocotul apei — 1'ebullition de
l'eau.
♦ CLOCOTIT, Ă adj.— bouillant, ante. ♦ CLOCOTITOR, OARE adj. — bouillonnant, ante.
CLONŢ s.n. (pop.) — bec m.; => gueule/. (pop.). 0 EXPR. Tacă-ţi clonţul! (pop.) — Ta bouche, bebe!; ta gueule!; la
ferme!; ferme ton clapet! (pop.). ♦ CLONŢOS, OASĂ adj. — bon bec; hargneux, euse.
CLOPOT s.n. — cloche f A trage clopotele — sonner Ies cloches. 0 EXPR. A bate clopotele a moarte — Sonner le
glas (fig., litt). A trage clopote unei femei (fig.) — Conter fleurette; faire du gringue/du plat (fig., fam.) => draguer.
♦ CLOPOTAR s.m. — sonneur m. de cloches. ♦ CLOPOTNIŢĂ s.f. — docher m.
COABITA v.intr. — cohabiter. ♦ COABITARE s.f. — cohabitation/ Coabitarea dintre soţi — cohabitation des epoux.
COACĂZ s.m. — groseiller m. ♦ COACĂZĂ s.f. — groseille/. Coacăză neagră — cassis m.
80
COALĂ s.f. — feuille /., feuillet m.
COAMĂ s.f. — [leu] camere/; [cerb] fanon m.; [deal] montant m.
COARDĂ s.f. — corde /. Coarda arcului — la corde de l'arc; orchestră de coarde — orchestre [oRkestr] de cordes;
a sări coarda — sauter a la corde. 0 EXPR. A atinge pe cineva la coarda sensibilă (fig-) — Avoir qqn au sentiment;
faire vi-brer la corde sensible; prendre qqn par son point faible (fig.); appuyer sur la chanterelle (fig., fam.). A
întinde coarda (fig., fam.) — Pousser le bouchon un peu loin; tirer sur la corde/la ficelle (fig., fam.); charrier dans
Ies begonias (fig., pop.); combler la mesure; depasser Ies bornes. ♦ CORDAJ s.n. — cordage m.
COASE v.tr. — coudre. A coase un nasture — Coudre un bouton; a coase ceva descusut — recoudre; cusut de mână
— cousu â la main (cousu main; fait main); maşină de cusut — machine a coudre.
V. CROI, CROITOR, DESCOASE.
COASTĂ s.f. — cote /, rive /. Coasta lui Adam din care Dumnezeu a creat-o pe Eva — La cote d'Adam dont Dieu
crea Eve; coasta dealului — la cote de la colline; coasta de Azur — la Cote d'Azur. 0 EXPR. A i se lipi coastele de
foame (fig., fam.) — Mourir de faim (fam.); avoir l'estomac creux/dans Ies talons; danser devant le buffet; manger
avec Ies chevaux de bois; manger de la vache enragee (fig., fam.); avoir Ies crocs/la dent; la sauter (pop.); n'avoir
rien dans le buffet/dans le corps/dans le fusil; se brosser le ventre; cla-quer du bec; crever de faim; manger â la table
qui recule (fig., pop.). A-i frânge (muia, rupe) cuiva coastele (fig., fam.) — Chatouiller/sonder/travailler/tricoter Ies
co-tes â qqn; travailler Ies câtelettes â qqn (fig., pop.). Ii numeri coastele de slab ce e — On lui compterait Ies cotes.
COBI v.intr. — attirer le malefice/la poisse; ficher (porter) malheur/la guigne.
COACE
COACE v.tr., refl. — 1. cuire. A coace la foc mic — mijoter. 2. murir. 0 EXPR. A coace ceva (fig., fam.) — Avoir
une idee derriere la tete. A i-o coace cuiva (fig., fam.) — Garder â qqn un chien de sa chienne; jouer un tour (de
cochon) a qqn (fig., fam.). ♦ COACERE s.f. —cuisson/, ma-turation/ ♦ COPT, COAPTĂ adj.— 1. cuit, te. Copt în cuptor
— cuit au four. 2. mur, re. Strugurii s-au copt — Le raisin est mur. V. NECOPT. 0 EXPR. O femeie coaptă (fig-) —
Une femme mure/sur le retour (fig.).
COADA s.f. — 1. queue f A da din coadă — fretiller; remuer la queue. 2. natte /, tresses/p/. A purta coade/codiţe —
porter des nattes. 3. manche m. Coadă de mătură — le manche du bălai. 4. file/. A se aşeza la coadă — prendre la
file. 5. La coada mesei — au bas bout de la table. 6. Coadă de maimuţă (semnul @ de pe tastatură) (inform.) —
arobas m. (inform.). 0 EXPR.. A călca pe cineva pe coadă (fig., fam.) — Marcher sur Ies pieds â qqn (fig., fam.). A-
şi face coada colac (fig., fam.) — Plier bagage (fig., fam.). A fi de la coada vacii (fig., pop.) — N'avoir vu que son
docher (fig., fam.); etre de souche paysanne. A pleca cu coada-ntre picioare (fig., fam.) — S'en aller l'oreille
basse/bre-douille/la queue entre Ies jambes (fig., fam.). A-şi pune coada pe spinare (fig., fam.) — Prendre ses fesses
a poignee (fig., pop.). A ridica coada (fig., vulg.) —Allumer/enflam-mer un mec; lever la cuisse (fig., pop.). A se
termina în coadă de peşte (fig., fam.) — Finir en queue de poisson (fig., fam.). A ţine coada pe sus (fig., fam.) —
Avoir la queue en trompette (fig., fam.). A se ţine de coada cuiva (fig., fam.) — Se mettre â la remorque de qqn (fig.,
fam.). A umbla cu coada pe sus (fig., fam.) — Faire le paon [pâ] (fig., fam.). De când cu nemţii cu coadă (fig.,
fam.) — Du temps jadis; du temps ou la reine Berthe filait. ♦ CODAŞ s.m. — traî-nard m. A fi codaşul clasei — tenir
la queue de sa classe.
COAFA v.tr., refl. — (se) coiffer. ♦ COAFOR, COAFEZĂ s. — coiffeur, euse. Coafor modelist — visagiste.
COJI
OBE s.f. — oiseau de mauvaise augure; e-malheur m. ♦ COBEALĂ s.f. — mau-e augure/.
BORI v.tr., intr., refl. — 1. descendre, raler. A coborî din înaltul cerului —
cendre du haut des airs; a coborî în ană — degringoler; a coborî o pantă — vaier une pente; a coborî scara —
scendre l'escalier. 2. baisser. A coborî \amul la maşină — baisser la vitre; Icoborî storul — baisser le store; a coborî
\mperatura — chuter la temperature.
etre issu de, descendre de. 4. [fig.] abaisser, s'humilier. ♦ COBORÂRE s.f. — escente/.
COBZARI v.tr. (fig., pop.) — faire du plat \fig., fam.). 0 EXPR. A nu se lăsa cobză-
rită (fig., pop.) — Etre fille â ne pas se lais-ser conter fleurette.
COC s.n. — chignon m.
COCA s.f. — pate /. A plămădi coca — petrir la pate. 0 EXPR. A se face cocă/cui
(fig., fam.) — Avoir son compte (fig., fam.).
COCEAN s.n. — [de porumb] epi m; [de măr, varză etc] trognon m. V. COTOR.
COCHETA v.intr. — coqueter. ♦ COCHET, Ă adj. — coquet, ette; elegant, ante; frais, fraîche; fringant, ante; gracieux,
euse; pimpant, ante. Femeie cochetă — femme coquette; oraş cochet — viile pimpante.
COCIOABĂ s.f. — baraque/, bicoque/., bouge m., cahute/, masure/ => cabane/, cagna/.
COCLI v.intr. —s'oxider. ♦ COCLEALĂ s.f. — vert-de-gris m.
COCOLOŞI v.tr. (fam.) — 1. cajoler, choyer, dorloter, gater. 2. etouffer. A cocoloşi o treabă urâtă — etouffer une
affaire vereuse (fig., fam.). ♦ COCOLOŞ s.n. (fam.) — boule /. Cocoloş de pâine — boule de pain.
COCOR s.m. — grue/
COCOŞ s.m. — coq m. V. GĂINAR. 0 EXPR. A tace pe cocoşul (fig., fam., iron.) —
Monter sur ses ergots (fig., fam.). A fi cocoş de vânt (fig., fam.) — Prendre le vent (fig.). A fi la mintea cocoşului
(fig., fam.) — Tomber sous le sens; „c'est bete comme chou"; „c'est le pont aux ânes" (fig., fam.).
♦ CUCURIGU interj. — cocorico.
COCOŞA v.refl. — se courber, se vouter.
♦ COCOAŞĂ s.f. —bosse/. ♦ COCOŞAT, Ă S. şi adj. — bossu, ssue; courbe, bee.
COCOŢA v.tr., refl. — se hisser, (se) ju-cher, se percher. A se cocoţa într-o funcţie publică — se percher dans une
charge publique. ♦ COCOŢAT, Ă adj. — juche, chee. Cocoţată pe tocuri înalte — juchee sur de hauts talons. ,,
Jupanul corb cocoţat în copac..." — „Maître corbeau sur un arbre perche...".
COD s.n. — code m.
CODI v.refl. (fam.) — balancer, hesiter, rechigner. A nu se codi la treabă — ne pas bouder â la besogne.
CODOBATURĂ <■./. — bergeronnette/.
CODOŞI v.tr. — tenir la chandelle (fig., fam.). ♦ CODOŞ, OASĂ s. — entremet-teur, teuse; => mac m. (arg.).
CODRU s.m. — 1. bois m., foret / 2. Codru de pâine — quignon m. 0 EXPR. A fura ca-n codru (fig., fam.) — Voler
comme dans un bois (fig., fam.).
COEFICIENT s.m. — quotient m. Coeficient de inteligenţă — Q.I. (intellectuel).
COEXISTA v.tr. — coexister. ♦ COEXISTENT, Ă adj. — coexistent, ente. ♦ COEXISTENŢĂ s.f. — coexistence /
Coexistenţă paşnică — coexistence pacifique.
COFĂ s.f. — broc m. en bois. 0 EXPR. A băga pe cineva în cofă (fig., fam.) — Mettre qqn en boîte/en bouteille/de-
dans/dans sa poche (fig., fam.).
COFETAR s.m. — pâtissier m. ♦ COFETĂRIE s.f. — pâtisserie/
COJI v.tr., refl. — [mere, pere, portocale etc] peler; [nuci verzi] decortiquer;
COJOC
82
[arbori] (s') ecorcer; [pereţi, piele] (s') ecorcher. ♦ COAJĂ s.f. — [de banană] peau/.; [de cartof, ceapă] pelure/; [de
castană] bogue/; [de copac] ecorce/; [de lămâie, de portocală] zeste m.; [de ou] coque /, coquille /; [de nucă verde]
brou m. de noix; [de nucă uscată] eca-lefi; [depâine, de rană] croute/. V. DESCO-JI. 0 EXPR. A o lua pe coajă (fig.,
pop.) — Y laisser quelques plumes (fig., fam.); se faire paumer (pop.); avoir droit a une raclee; prendre un carton/des
coups/la piquette/une raclee (fig., pop.); se faire appeler Arthur (arg.). ♦ COJIT, Ă adj. — desquame, mee; ecorce,
cee; pele, ee. Măr/pară cojit(ă) — pomme/poire pelee.
COJOC s.n. — touloupe /. 0 EXPR. A-şi întoarce cojocul (fig., fam.) — Etre un faux frere; etre loyal comme un
meunier; jouer double jeu; manger â tous Ies râteliers; tourner casaque (fig.); chier du poivre (fig., pop.). A-i petici
(a-i scutura) cuiva cojocul (fig., fam.) — Secouer Ies puces â qqn (fig., fam.); colier du rototo â qqn; net-toyer qqn
sans vergettes; plomber qqn de coups (fig., pop.).A-şi teme cojocul (fig., fam.) — Etre/se tenir sur ses gardes (fig.,
fam.); avoir la trouille/les jetons (fig., pop.). Iarnă cu şapte cojoace (fig., fam.) — Hiver rigoureux.
COLA s.f. — kola/.
COLAC s.m. — 1. gimblette/ 2. [de salvare] bouee/de sauvetage. 0 EXPR. A se face colac (fig.) — Se rouler en
boule (fig.). A găsi un colac de salvare (fig., fam.) — Trouver une planche de salut (fig., fam.). A umbla după
colaci calzi (fig., fam.) — Attendre que Ies alouettes tombent du ciel toutes roties (fig., fam.).
COLCAI v.intr. — fourmiller, grouiller, pul-luler. ♦ COLCĂIT s.n. — fourmillement m., grouillement m., pullulement
m.
COLEA adv. (pop.) — la; tout preş. Când colea... — attends voir (fam.); de colea până colea — d'ici lâ; ştii colea!
— de premiere! (pop.).
COLECTĂ s.f. — quete /. A face colectă — faire la manche (fig., fam.)Aa. quete (litt.).
COLEG, Ă s. — [de birou] collegue; [de breaslă (doctori, avocaţi)] confrere, con-sceur; [de bancă (şcoală)]
copain, copine (fam.). A se comporta ca între colegi —
copiner (fam.).
COLET s.n. — colis m. ♦ COLETĂRIE s.f. —
service des colis postaux m.
COLIBĂ s.f. — cabane/!, cambuse/., case/, chaume /., chaumiere /., hutte /., paillote/; => creche/, piaule/ (fig.);
taule/ (fam.); gourbi m. (pop.). V. BORDEI.
COLIMATOR s.n. — collimateur m. 0 EXPR. A lua pe cineva în colimator
(fig., fam.) — Avoir qqn dans le collimateur (fig., fam.).
COLINDA v.tr., intr. — 1. courir + s. A colinda lumea/magazinele — courir le monde/les boutiques. V. HOINĂRI,
PLIMBA. 2. chanter des noels. ♦ COLIND s.m. — noel m.
COLIVĂ s.f. — gâteau m. des morts/de deuil.
COLIVIE s.f — cage/., voliere/.
COLO adv. (pop.) — lâ; lâ-bas. cât colo — loin; de colo — de lâ; pe colo — par lâ; ici şi colo — ci et lâ; cât de colo
— tout â fait; ia te uită colo! — şa alors!.
COLTUC s.n. (fam.) — crouton m., quignon m.
COLŢ s.n, — 1. angle m., bout m., cloison/, coin m., extremite /., recoin m. In toate colţurile — dans tous Ies
recoins; din toate colţurile — de partout; colţul vesel — le coin des rigoleurs; colţ de lume — trou m. perdu; la colţ
— le nez au mur. 2. cxocsf.pl, defen-ses fpl. Colţi de mistreţ — defenses de san-glier; colţ de măsea — chicot m.; 3.
quignon in. Colţ de pâine — quignon de pain. 0 EXPR. A-şi arăta colţii (fig., fam.) — Montrer ses dents/ses griffes
(fig., fam.). A da din colţ în colţ (fig., fam.) — Etre
83
COMPETENT
accule/aux abois/le bec dans l'eau (fig.,fam.). A se lua în colţi cu cineva (fig., fam.) — Chercher querelle; se prendre
de querelle avec qqn. A da colţul (fig.) — Tourner le coin/les Ulom(fig., fam). ♦ COLŢOS, OASĂ adj. — hargneux,
euse; fort en gueule. 0 EXPR. A fi colţos (fig., fam.) — Etre fort en gueule; (etre) sur ses ergots; ramener sa fraise
(fig., pop.).
COMANDA v.tr. — commender, ordon-ner. ♦ COMANDĂ s.f. — commande /., ordre m. A da o comandă — passer
une commande; a-i da, a-iface cuiva o comandă — faire faire.
COMANDITA v.tr. — financer, parrainer, sponsoriser. ♦ COMANDITAR S. m. —bailleur m. de fonds, commanditaire
m., parrain m., parraineur m., sponsor m. V. SPONSORIZA.
COMBATE v.tr., intr. — 1. attaquer, se bagarrer, batailler, se battre, combattre, se demener, s'efforcer, ferrailler,
guerroyer. 2. [o erezie] refuter. ♦ COMBATANT, ks.m. — combattant, ante; Drumul combatantului (luptătorului,
soldatului) — le parcours du combattant. ♦ COMBATIV, Ă adj. — pugnace. Spirit combativ — esprit pugnace. ♦
COMBATIVITATE s.f. — pugnacite/
COMBINA v.tr., refl. — (s') arranger, assembler, (se) combiner; => (se) goupiller (fam.). S-a combinat bine — Ca
c'est bien goupille (fam.). ♦ COMBINARE s.f. — com-binaison/ ♦ COMBINAŢIE s.f. — combine/ (fam.). A fi în
combinaţie cu... — avoir pârtie liee avec...
COMEDIE s.f. — comedie /. Ce comedie! — C'est (vraiment) bizarre! ♦ COMIC, Ă adj. — cocasse, comique. Un per-
sonaj comic — un personnage cocasse.
COMENTA v.tr. — commenter. ♦ COMENTARIU s.n. — commentaire m., exege-se/, explication /, glose/, note/ A nu
avea nevoie de comentarii — se passer de commentaires; fără comentarii! — sans commentaire!. ♦
COMENTATOR, OARE s. — commentateur, trice. Comentatorii Bibliei — Ies commentateurs de la Bible.
COMERCIALIZA v.tr. — monnayer. A-şi comercializa talentul — monnayer son talent. ♦ COMERCIALIZARE s.f. —
commer-cialisation/; marchandisage m.\ merchan-dising [meRjădizirj] m. ♦ COMERŢ s.n. — commerce m. Comerţ
stradal ilicit — vente a la sauvette (fam.).
COMESEAN, \s.~- convive.
COMISIE s.f. — commission/., conseil m., jury m. Comisie de examen —jury; membrii comisiei — membres du
jury; comisie de stat — Conseil d'Etat.
COMISION s.n. — boni m., commission/, guelte / A încasa douăzeci la sută comision — toucher vingt pour cent de
commission. ♦ COMISIONAR s.m. — garson de courses/livreur; chasseur m.
COMITE v.tr. — commettre; => perpetrer (lin.). A comite o crimă — perpetrer un crime. ♦ COMITERE s.f. —
perpetration / (lin.).
COMOARA s.f— magot m.(fam.), bas de laine, tresor m.
COMOD, Ă adj. — 1. aise, see; commode; confortable. In mod comod (adv.) — aise-ment, commodement,
confortablement. 2. complaisant, ante; facile; indulgent, ente. ♦ COMODITATE s.f. — commodite/
COMOTIE s.f. — commotion / Comoţie cerebrală — commotion cerebrale.
COMPARTIMENTA v.tr. — cloisonner, compartimenter, separer. ♦ COMPARTIMENT s.n. — cloison/, compartiment m.
COMPATIBILITATE s.f. — compatibi-lite / ♦ COMPATIBIL, LĂ adj. — compati-ble. Calculator compatibil 1BM-PC
— ordinateur compatible IBM-PC.
COMPĂTIMI v.tr. — compatir, deplorer, plaindre. ♦ COMPĂTIMIRE s.f. — compas-sion / ♦ COMPĂTIMITOR, OARE
adj. — compatissant, ante.
COMPETENT, Ă adj. — competent, ente. A fi competent — en connaître un bout/un
84
COMPROMITE v.tr., refl. — (se) com-promettre; => se mouiller (dans une affaire) (fig., fam.). ♦ COMPROMIS s.n. —
arrange-ment m. (â l'amiable); compromis m. A face un compromis — trouver un terrain d'en-tente; a fi de acord cu
un compromis— consentir â un compromis. ♦ COMPROMI-SORIU, IE adj. — compromissoire (litt.). Clauza
compromisorie (cu arbitraj) — clause compromissoire (par arbitrage).
♦ COMPROMIŢĂTOR, OARE adj. — compro-mettant, ante. Relaţii compromiţătoare — relations compromettantes.
COMPUNE v.tr. — agencer, arranger, composer, organiser. ♦ COMPOZIŢIE 5./. — composition /. ♦ COMPUS, Ă adj. —
com-pose, see.
COMPUTER s.n. — ordinateur m. Computer portabil, laptop — notebook m., portable m.
COMUNICA v.tr., intr. — communiquer, transmettre. Nu s-a comunicat plecarea lor — On n'a pas communique leur
depart. S-a comunicat ştirea? — On a transmis la nou-velle?. Baia comunică cu dormitorul — La salle de bains
communique avec la chambre (â coucher). ♦ COMUNICABIL, Ă adj. — com-municable. O ştire comunicabilă — une
nou-velle communicable. ♦ COMUNICANT, Ă adj. — communicant, ante. Principiul vaselor comunicante — principe
des vases communicants.
♦ COMUNICARE s.f. — communication /. Comunicarea între ţări este liberă — La communication des pays est libre;
comunicarea ştirilor — la communication des nouvelles; l'information. COMUNICAT s.n. şi adj. — communique
n.m. et adj. (que, quee).
♦ REŢEA s.f. DE COMUNICAŢII (aeriene) — reseau m. de Communications (aeriennes).
♦ COMUNICATIV, VĂ adj. — communicatif, tive; sociable. V. NECOMUNICATIV.
COMUNIST, k s. — communiste; => coco (fam.). Presa comunistă — la presse coco (fam.).
COMUTA v.tr. — commuer. ♦ COMUTARE s.f. — commutation / Comutare de pedeapsă — remise/ de peine.
COMPETIŢIE
coin/une paille/un rayon (fig., fam.); toucher sa bille (fig., pop.). ♦ COMPETENŢĂ s.f. — competence /. Nu e de
competenţa mea — Ce n'est pas dans mes cordes (fig., fam. j/de mon ressort.
COMPETIŢIE s.f. — competition / ♦ COMPETITIV, Ă adj. — competitif, ve.
V. CONCURENŢĂ.
COMPLETA v.tr. — completer, suppleer. A completa un dosar— alimenter un dossier; a completa un formular —
remplir un formulaire. ♦ COMPLET adj. şi adv. — I. [adj.] complet, ete. II. [adv.] complete-ment; a fond; jusqu'â l'os.
COMPLICA v.tr., refl. — (se) compliquer, (se) corser. ♦ COMPLICAT, Ă, adj. — com-plique, quee. Afacere
complicată — affaire corsee/embrouillee. ♦ COMPLICAŢIE s.f. — complication /, dedale m., difficulte /,
embrouillamini m., enchevetrement m.
COMPLICE s.m. — complice m. A fi complice — agir de concert avec qqn (litt.); etre de meche; avoir des
intelligences dans la place (fig., fam.); tremper dans une affaire (fig., pej.). ♦ COMPLICITATE s.f. — complicite/
COMPONENT, Ă s. şi adj. — composant, ante, ♦ COMPONENŢĂ s.f. — composition /.
COMPORTA v.tr., refl. — (se) comporter, se conduire. ♦ COMPORTAMENT s.n. — comportement m., conduite/
COMPOSTA v.tr. — composter. ♦ COMPOSTOR s.n. — composteur m.
COMPOT s.n. — compote/.
COMPRESĂ s.f. — compresse / A pune o compresă — appliquer une compresse.
COMPRIMA v.tr., refl. — (se) com-primer. ♦ COMPRESIE, COMPRIMARE s.f. — compression /. Compresie de imagini
(inform.) — compression d'images (inform.). ♦ COMPRIMAT s.n. — cachet m., pilule/
85 CONFERINŢA
CONAC s.n. — manoir m.
CONCEDIA v.tr. — chasser, congedier, destituer, econduire, expedier, licencier, limoger, mettre â pied/â la porte, refuser,
remercier, renvoyer, revoquer. V. LICENŢIA. ♦ CONCEDIERE s.f. — destitution /, licenciement/, limogeage m., ren voi m. Act de
concediere — lettre de congediement. ♦ CONCEDIU s.n. — 1. conge m.; [de boală] de maladie; [de naştere] de maternite; [de
odihnă] de vacances; [de studiu] de forma-tion, sabbatique. 2. [pentru militari] per-mission/
CONCEPE v.tr. — concevoir. ♦ CONCEPŢIE s.f. — conception/
CONCERN s.n. — groupement m. d'en-treprises.
CONCERT s.n. — concert m. Concert de
muzică religioasă/simfonic — concert religieux/symphonique.
CONCESIONA v.tr. — allouer, attribuer, octroyer. ♦ CONCESIE s.f. — concession/, octroi m. A face concesii — lâcher du lest (fig.,
fam.); a ajunge să nu mai facă concesii — arriver a la limite de ses concessions.
CONCHIDE v.tr., intr. — conclure. ♦ CONCLUZIE s.f. — conclusion/ A trage concluzii
— faire le point; în concluzie (loc. adv.) — en conclusion; somme toute. 0 EXPR. A trage concluzii de comun acord — Conclure
de gre â gre (litt.).
CONCRETIZA v.tr., refl. — (se) concre-tiser. ♦ CONCRET, Ă adj. — concret, ete. Fapt concret — point de fait.
CONCURA v.tr., intr., refl. — concourir. ♦ CONCURENT, Ă S. şi adj. — concur-rent, e. ♦ CONCURENŢĂ s.f. — concur-rence /. A
face concurenţă — concur-rencer; faire concurrence; a intra în concurenţă — se mettre sur Ies rangs
(fig., fam.). ♦ CONCURENŢIAL, Ă adj. —
concurrentiel, elle. Piaţă concurenţială
— marche concurrentiel. ♦ CONCURS s.n.— concours m. Primul reuşit la concurs — cacique m. V. COMPETIŢIE.
CONDAMNA v.tr. — 1. condamner. 2. blâmer. ♦ CONDAMNARE s.f. — 1. arret m., condamnation /, jugement m., sentance / 2.
blâme m., desapprobation f ♦ CONDAMNAT Ă 5. şi adj. — bagnard; condamne, nee; detenu, nue; repris de justice.
CONDEI s.n. (fam.) — porte-plume m. 0 EXPR. A o aduce din condei (fig.) — Bien tourner ses phrases. A avea condei (fig., fam.)
— Avoir une bonne plume (fig.). Din fuga condeiului (fig.) — Au courant de la plume (fig.). Dintr-un condei (fig.) — D'un seul
coup; d'un trăit. Mânuitor de condei (fig.) —Plumitif (pej.).
CONDIMENTA v.tr. — corser, pimenter. ♦ CONDIMENT s.n. — condiments m.pl.
CONDIŢIONA v.tr. —conditionner. ♦ CONDIŢIE s.n. — condition / în alte condiţii — (au) le cas echeant. ♦ CONDIŢIONAL, Ă adj.
— conditionnel, nelle. Propoziţie condiţională — proposition conditionnelle. ♦ CONDIŢIONAT, Ă adj. — conditionne, nnee. Aer
condiţionat — air conditionne.
CONDOLA v.tr. — exprimer/faire/of-frir/presenter ses condoleances a l'occasion d'un deuil. „Croyez â toute ma sympathie".
CONDUCE v.tr., refl. —1. diriger, regir. A conduce o armată — commander; a conduce o întreprindere — diriger une entreprise;
a conduce un stat — gouvemer. 2. conduire. A conduce pe cineva — accompagner, raccompagner, reconduire; a conduce pe
cineva cu maşina — ramener qqn en voiture; a conduce maşina — conduire la voiture. 3. se conduire. A se conduce după... — se
guider sur.... ♦ CONDUCERE s.f. — administration/, direction / A lua conducerea (fig.) — 1. prendre la tete (fig.); prendre la barre
(fig., fam.). 2. regir. Sub conducerea cuiva — sous la houlette de qqn.
CONFERINŢĂ s.f. — assemblee /, con-ference/., congres m., reunion m. Conferinţă de presă — point m. de presse; conferinţă la
vârf- - summit [samit] m.; conference au sommet. ♦ CONFERENŢIAR s.m. — maître de
86
CONSĂTEAN, EANCĂ s. (fam.) — pays, se.
CONSECINŢĂ s.f — consequence /, retombees f.pl. A nu avea consecinţe — ne pas tirer â consequence; a avea
consecinţe grave — etre lourd de consequences; a suferi consecinţele politice ale unui scandal — subir Ies
retombees politiques d'un scan-dale; a trage consecinţele — tirer â consequence.
CONSEMN s.n. — consigne / A călca consemnul — manger la consigne (fam.); forcer la consigne.
CONSENS s.n. — consensus [kosesys] m. A ajunge la un consens — trouver un ter-rain d'entente.
CONSERVA v.tr., refl. — (se) conserver, entretenir, garder, menager, proteger, sauve-garder. ♦ CONSERVATOR, OARE
S. şi adj. — conservateur, trice. Spirit conservator — esprit conservateur. ♦ CONSERVĂ s.f. — conserve/
CONSIDERA v.tr., refl. — (se) conside-rer. ♦ CONSIDERARE s.f. — consideration/. 0 EXPR. A lua în considerare
— Entrer dans Ies sentiments de qqn; entrer en ligne de compte; prendre en compte (fig.). A nu lua în considerare
— Passer outre.
♦ CONSIDERAŢIE s.f. — consideraţion /, estime / A avea multă consideraţie pentru cineva — Tenir qqn en haute
estime.
CONSILIA v.tr. (livresc) — conseiller.
♦ CONSILIER s.m. — conseiller m. ♦ CONSILIU s.n. — conseil m. Consiliu de administraţie — Conseil
d'administration. Consiliu de miniştri — Conseil de cabinet.
V. CABINET.
CONSIMŢI v.tr. — acquiescer, consentir.
♦ CONSIMŢIT, Ă adj. — acquis, se; consen-ti, tie. ♦ CONSIMŢĂMÂNT s.n. — acquis m., consentement m. V. ACORD.
CONSOLIDA v.tr., refl. — (se) consoli-der, (s') etayer, (se) renforcer. A-şi consolida poziţia — etayer sa position. ♦
CONSOLIDARE s.f. — renforcement m. ♦ CON-
CONFIDENT
conference. Conferenţiar (plătit cu ora) — charge de cours.
CONFIDENT, ŢĂ s. — confident, ente.
♦ CONFIDENŢĂ 5./. — confidence/ A-iface cuiva confidenţe — se confier; s'en ouvrir â qqn. ♦ CONFIDENŢIAL, Ă adj.
— confiden-tiel, elle.
CONFIGURA v.tr. — configurer. ♦ CONFIGURAŢIE s.f. — configuration/.
CONFIRMA v.tr., refl. — s'averer, (se) confirmer. Spusele lui s-au confirmat — Ses dires se sont averes. ♦
CONFIRMARE s.f. — confirmation /. Confirmare de primire — accuse m. de reception.
CONFISCA v.tr. — confisquer, saisir, sup-primer; => sucrer (fam.). I s-a confiscat permisul de conducere — On lui
a sucre son permis de conduire. ♦ CONFISCARE s.f. — mainmise/, saisie/, sequestre m.
CONFORMA v.refl. — se conformer.
♦ CONFORM, Ă adj. şi adv. — en accord; conformement; en conformite; en rapport.
♦ CONFORMIST, Ă S. şi adj. — bien-pensant. Oameni conformişti — des gens bien-pen-sants.
CONFUZIE s.f. — confusion/; => caf-fouillage m., cafouillis m. (fam.); desar-roi m. (fig.).
CONIAC s.n. — cognac m., fine/
CONIFER s.n. — conifere m.
CONJUNCTURĂ s.f. — conjoncture (economique, politique) /. Conjuctură dezastruoasă — coup de Trafalgar
(fig., litt.).
CONSACRA v.tr., refl. — (se) consacrer, s'employer â, (se) vouer. A se consacra studiului — se consacrer â l'etude;
a se consacra împărţirii dreptăţii — s'employer â rendre justice; a se consacra lui Dumnezeu — se vouer â Dieu. ♦
CONSACRARE s.f. — con-secration /. ♦ CONSACRAT, Ă adj. — consacre, cree. Termen consacrat prin utilizare
frecventă— terme consacre par l'usage frequent.
87
CONTINUA
SOLIDAT, Ă adj. — consolide, ee; etaye, ee; renforce, ee. Zid bine consolidat — un mur bien etaye.
CONSORŢIU s.n. — consortium m. [kosRsjom]
CONSTERNA v.tr. — confondre, cons-terner, stupefier. Obrăznicia lui mă consternează — Se insolence me
confond.
♦ CONSTERNARE s.f. — ahurissement m., consternation /, ebahissement m., 6ton-nement m., stupeur/, surprise/.
Consternare generală — consternation generale.
♦ CONSTERNAT, Ă adj. — abasourdi, die; ahuri, ie; coi, ite; confondu, due; conster-ne, nee; ebahi, hie; frappe(e) de
stupeur; interdit, te; meduse, see; pantois, oise; petri-fie, fiee; => ebaubi, bie; eberlue, luee; inter-loque, quee; sidere,
ree (fam.). V. STUPEFIA.
CONSTRÂNGE v.tr. — contraindre, for-cer. ♦ CONSTRÂNGERE s.f. — contrainte /.
♦ CONSTRÂNS, Ă adj. — contraint, te.
CONSTRUI v.tr. — batir, construire.
CONSULTA v.tr., refl. — (se) consulter, examiner. A nu consulta pe nimeni — ne prendre (d')avis de personne. ♦
CONSULTANT, Ă s. — consultant, ante. ♦ CONSULTANŢĂ s.f. — consultance/. ♦ CONSULTAŢIE s.f. — consultation /
♦ CONSULTATIV, Ă adj. — consultatif, tive. Adunare consultativă — assemblee consultative.
CONSUMA v.tr., refl. — 1. consommer.
A consuma toate proviziile — consommer toutes Ies provisions. Maşina asta consumă multă benzină — Cette
voiture consomme beaucoup d'essence. 2. (se) consumer. Trabucul se consuma încet — Le cigare se consumait
lentement. îl consumă durerea — La douleur le consume. ♦ CONSUM s.n. — consommation/. Societate de consum —
so-ciete de consommation. ♦ CONSUMAŢIE s.f. — consommation / A plăti consumaţiile — regler Ies consommations.
CONŞTIENTIZA v.tr. — conscientiser. ♦ CONŞTIINŢĂ s.f. — conscience/ Mustrare de conştiinţă — remords m.;
proces de
conştiinţă — cas m. de conscience; a fi cu conştiinţa împăcată — avoir bonne con-science/la conscience tranquille;
a avea conştiinţa încărcată— avoir un poids sur la conscience; cu mâna pe conştiinţă — en toute conscience; la
main sur le coeur.
♦ CONŞTIENT, Ă adj. şi adv — I. [adj.] con-scient, ente. II. [adv.] (con)sciemment.
♦ CONŞTIINCIOS, OASĂ adj. — conscien-cieux, euse; scrupuleux, euse. V. INCONŞTIENT.
CONTABILIZA v.tr. — contabiliser.
♦ CONT s.n. — compte m. Cont de credit/de debit — compte crediteur/debiteur; cont curent — compte courant;
extras de cont — releve m; a deschide un cont — ouvrir un compte; 0 EXPR. A ţine cont de ceva — Compter avec
qqch.; faire etat de qqch; tenir compte de qqch Ţinând cont de... — Compte tenu de.... ♦ CONTABIL, A S. — contable.
♦ CONTABILITATE s.f. — con-tabilite/.
CONTA v.intr. — compter. 0 EXPR. Ce contează! — Est-ce que şa compte?. Nu contează! — Ca ne compte pas.
Contez pe tine — Je compte sur toi.
CONTAGIOS, OASĂ adj. — contagi-eux, euse. ♦ CONTAGIUNE s.f. — contagi-onf, contamination/.
CONTAINER s.n. — container m., [koteneR] (angl.), conteneur m.
CONTESTA v.tr. — contester, denier.
♦ CONTESTABIL, Ă adj. — contestable, discutable. ♦ CONTESTATAR, Ă S. — con-testataire. ♦ CONTESTAŢIE s.f. —
contesta-tion/ Contestaţie paşnică ocupând locurile publice în grupuri instalate pe jos — sit-in m. (angl.).
CONTINUA v.intr. — continuer, enchaî-ner, se perpetuer (situaţie), persister, pour-suivre; => perdurer (litt). A-şi
continua drumul —continuer/poursuivre sur sa lan-cee (fig., fam.); aller son chemin. ♦ CONTINUARE s.f. —
continuation / Spor la lucru/la treabă în continuare! — Bonne continuation! ♦ CONTINUITATE s.f —conţinu-
CONTOR
88
ite/ A asigura continuitatea — (re)prendre le flambeau/le relais (fig., fam.). ♦ CONTINUU, UĂ adj. — conţinu, nue.
V. ÎNCONTINU.
CONTOR s.n. — compteur m. — [de apă, de gaz, de electricitate] compteur m. (d'eau, de gaz, d'electricite).
Funcţionar care citeşte contorul de gaze — receveur du gaz; releveur de compteurs; a citi contorul — relever le
compteur.
CONTRA prep. şi adv. — contre. Contra cost — moyennant finance; din contra (loc. adv.) — au contraire; par
contre. 0 EXPR. A avea ceva contra — Y trouver â redire. A se pune contra (fig., fam.) — Ne pas l'entendre de
cette oreille (fig., fam.).
♦ CONTRAR s.n., adj. şi adv. — contraire. A suţine exact contrariul — prendre le con-tre-pied; în caz contrar— le
cas echeant; în sens contrar — â rebours; contrar obiceiurilor — contraire aux habitudes.
CONTRACT s.n. — bail m., contrat m. Contract de închiriere — contrat de loca-tion; contract pe trei, şase, nouă
ani — modele de bail trois, six, neuf. Am un contract cu editura — J'ai (conclu) un contrat avec la maison d'edition.
CONTRAINDICA v.tr. — deconseiller.
♦ CONTRAINDICAT Ă adj. — deconseille, lee. Medicament contraindicat copiilor sub 10 luni — medicament
deconseille aux enfants de moins de 10 mois. ♦ CONTRAIN-DICAŢIE s.f. — contre-indication/. V. NERECOMANDABIL.
CONTRARIA v.tr. — contrarier, heurter. A-i contraria pe ceilalţi cu opiniile sale — contrarier/heurter autrui par ses
opinions.
CONTRAVENI v.intr. — contrevenir, deroger, desobeir, enfreindre. A contraveni ordinelor — transgresser Ies
ordres.
♦ CONTRAVENIENT, Ă S. — contreve-nant, ante. Contravenienţii sunt pedepsiţi cu o amendă — Les contrevenants
sont passibles d'une amende. ♦ CONTRAVENŢIE s.f. — contravention /, transgression des interdits. A se alege cu o
contravenţie — attraper une contravention/un P.V. (proces-verbal).
CONTRAZICE v.tr., refl. — contrecarrer, (se) contredire. ♦ CONTRAZICERE s.f. — contradiction/, denegation/,
opposition/., refutation/. ♦ CONTRADICŢIE s.f. — contra-diction /. ♦ CONTRADICTORIU, IE adj. — contradictoire,
contraire.
CONTRIBUI v. intr. — contribuer, coope-rer, participer. ♦ CONTRIBUŢIE s.f. — coti-sation/., ecot m., part/., quote-
part/ Contribuţie lunară, anuală (impozite, taxe) — redevance/
CONTROLA v.tr. — controler, verifier; => eplucher (fig., fam.). A controla conturile bancare — eplucher les
comptes ban-caires. ♦ CONTROL s.n. — controle m., regulation / Control economic— controle economique; a avea o
funcţie de control — avoir une fonction de regulation; controlul naşterilor— regulation des naissances. V. VERIFICA.
♦ CONTROLOR s.m. — 1. con-troleur m. 2. poinconneur m.
CONTURA v.tr., refl. — faire ressortir; => prendre corps (fig.). ♦ CONTUR s.n. — con-tour m.
CONŢINE v.tr. — comporter, contenir, inclure. ♦ CONŢINUT s.n. — contenu m., teneur / Conţinutul unui articol —
teneur d'un article.
CONVENI v.tr., intr. — accepter, admet-tre, convenir; =^> faire l'affaire (fig.). A conveni cu cineva — se mettre
d'accord avec qqn; a-i conveni — y trouver son compte (fig., fam.). Îmi convine! — Q& me dit! (fam.). Iată omul
care îmi convine! — Voilâ l'homme idoine!; a nu-i conveni — prendre mal. Nu i-a convenit ce i-am spus — II a pris
mal ma remarque. ♦ CONVENABIL, Ă adj. — 1. convenable, idoine. 2. interessant, ante. E (un preţ) convenabil —
Cest bon marche; c'est un prix interessant. ♦ CONVENŢIE s.f. — conven-tion /. ♦ CONVENŢIONAL, Ă adj. — bien-
pensant, ante.
CONVERSA v. intr. — converser, s'en-tretenir (avec qqn). ♦ CONVERSAŢIE s.f. — causerie/, causette/, conversation/,
dia-logue m., entretien m.
J 89 CORESPONDA
CONVINGE v.tr., refl. — convaincre; faire entendre raison; persuader. ♦ CONVINGERE s.f. —conviction [k5viksjo]/ ♦
CONVINGĂTOR, OARE adj. — concludent, ente; convaincant, ante; decisif, sive; probant, ante. ♦ CONVINS, Ă adj. —
convaincu, ue. Celibatar convins — celibataire endurci; a se lăsa convins — se rendre aux argu-ments. 0 EXPR. A fi
ferm convins că... — Croire dur comme fer que... (fig.).
CONVORBIRE s.f. — entretien m.
COPAC s.m. — arbre m.
COPAN s.n. (fam.) — cuisse/, pilon m.
COPCĂ s.f. — 1. trou m. 2. agrafe /, boucle /. 0 EXPR. A se duce pe copcă
(fig., pop.) — Casser sa pipe/sa canne (fig., fam.); lâcher sa perche (fig., pop).
COPERTA s.f. — couverture/, jaquette/
COPERTINĂ s.f. — auvent m.
COPIA v.tr. — 1. copier. 2. contrefaire, imiter. 3. [la şcoală] pomper sur son voisin.
♦ COPIE s.f. — 1. [dactilo] double m.
2. copie/, reproduction/ Copie autentificată — copie double certifiee; copie exactă — copie fidele; copie xerox —
polycopie.
3. contrefacon/, imitation/, plagiat m.
COPILĂRI v.intr. — passer son enfance.
♦ COPIL s.m. — enfant m. Copil de ţâţă — bambin, ine; bebe; nourrisson m.; pou-pon m.; copil mic — mioche
(fam.); copil (până în 15 ani) — gamin, mine; => gosse, mome (fam.); copil precoce — genie en herbe (fig., fam.). 0
EXPR. A ajunge (da) în mintea copiilor (fig.) — Sucrer Ies fraises (fig., pop.); tomber en enfance. ♦ COPILAŞ s.m. —
bout de chou; pitchounette.
♦ COPILĂRESC, EASCĂ adj. — enfantin, ine; pueril, ile. ♦ COPILĂREŞTE adv. — puerile-ment. ♦ COPILĂRIE s.f. — 1.
enfance / 2. enfantillage m. E o copilărie! — Cest pueril!.
COPLEŞI v.tr. — 1. combler. A copleşi cu daruri — combler de cadeaux; a copleşi cu elogii — couvrir d'eloges. 2.
accabler.
Copleşit de durere — accable de douleur; copleşit de datorii — crible de dettes. ♦ COPLEŞITOR, OARE adj. —
accablant, blante; profond, onde.
COPOI s.m. — 1. beagle [bigi] m.; limier (fin limier) m. 2. [arg.] detective m., poli-cier; => flic m., keuf m. (fam,);
barbouze m., poulet m. (pop.); bourre m., cogne m., conde
(arg.). V. POLIŢIST, ST1CLETE.
COR s.n. — choeur [koeR]. A repeta în cor (a fi de aceeaşi părere) — faire chorus [koRys].
CORB s.m. — corbeau m. Negru ca pana corbului — noir comme (du) jais. 0 EXPR. Corb la corb nu-şi scoate ochii
(prov.) — Les loups ne se mangent pas entre eux (prov.).
CORCI v.tr. — mâtiner. ♦ CORCITURĂ s.f. (pop.) — corniaud m.
CORCODUŞ s.m. — mirabellier m. ♦ CORCODUŞĂ s.f. — mirabelle/
CORDON s.n. — 1. ceinture / 2. [de trupe] cordon m.
CORECTA v.tr., refl. — (se) corriger, rec-tifier, se reprendre. A corecta o lucrare/un text — corriger un travail/un
texte; a corecta unghiul de tragere — rectifier le tir.
♦ CORECT, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] cor-rect, te; exact, te. Purtare corectă — conduite correcte. II. [adv.]
correctement. A vorbi corect — parler correctement; a fi corect în afaceri— etre carre en affaires (fig.). ♦
CORECTURĂ s.f. (tipo.) — epreuve/ (imprim.); ultima corectură — tierce / (imprim.). ♦ CORECŢIE s.f. —
correction/ Casă de corecţie — maison de redresse-ment.
CORESPONDA v.intr. — correspondre.
♦ CORESPONDENT, Ă S. şi adj. — corre-spondant, ante. Membru corespondent — membre correspondant (de/â
l'Institut).
♦ CORESPONDENŢĂ s.f. — 1. courrier m. corespondenţă întârziată — courrier en souffrance (fig.); a-şi deschide
corespondenţa — depouiller son courrier. A sosit
90
CORESPUNDE
. .-înnii (fam ). Poliţist corupt marron, nne, npou (^ __ cor.
2. [raport, IegâW" fnfre l«crun; „p^n/.
pondance/.
CORESPUNDE v.intr. — correspondre.
A corespunde aşteptărilor — avoir la taille
du costume {fig., fam., iron.).
CORIFEU s.m. — coryphee m; => cacique m.
(fig., fam.). Corifeii curentului cubist —
Ies caciques du mouvement cubiste.
CORN s.m. şi n. — 1. croissant m. 2. Corn
de vânătoare — cor m. de chasse; a cânta la
ruption/.
CORVOADĂ s.f - corvfe/-A face o cor-
£S- s'appuyerunecorvde (far,).
roSI v tr - faucher. ♦ COASA s.f. ^Femeia cu coasa (Moartea) -La
Faucheuse (fig.).
COSITĂ 5./. (fam-)- natte/., tresse /.
SAiMicosiţaalba^/-)--Coiffer Sainte Cathenne (A*. /«
^w*^-- ■ , „Vinsţe' a cama tu vûm"*----
^ vioare-corm.de chasse a TIC, Â , şi adj.- cosmcuque
corne /. de 1' abondance. 4. (pi [cerb] bois m.; [hipopotam] corne /. 0 EXPR. A-i căuta cuiva în coarne (fig.,
fam.) — Etre aux petits soins pour qqn (fig., fam.); bichonner qqn; soigner qqn aux petits oignons (fig., pop.). A se
lua în coarne cu cineva (fig., fam.) — En venir aux mains (fig., fam.); se prendre de querel-le avec qqn. A pune
coarne (fig., fam.) — Donner un coup de canif dans le contrat (de mariage) (fig.); envoyer qqn en Comouail-les; faire
cocu, cocufier (fig., pop.). CORP s.n. — corps m. Corp didac-îic/diplomatic/medical — corps enseig
nant/diplomatique/medical; corp delict — reu*, ^"-~.
corps du delit. ♦ CORPOLENŢĂ s.f. — cor- COSTUMA v.refl — se costumer. ♦ co: """mr,t m-
TOM s.n. — costume m. Costum de baie/de
bal mascat/de ceremonie/naţional/de sport — costume de bain/de bal masque/d' appa-rat/national/de sport; costum
bărbătesc— complet m., costume cravate; => costard m. (fam.); costum la două rânduri — costume croise; costum
de damă (taior) — tailleur m.
estheticienne /. COSTA v.intr. — couter, valoir. Cât costă? — Ca cotite combien?. Oricât ar costa — Quoi qu'il
en coute. Se poate şi mai bine dar te costă —11 y a mieux mais c'est plus cher. Nu costă bani — Ca mange pas de
pain! (fig., pop.). ♦ COST s.n. — cout m, montant m. Preţ de cost — prix de revient; a vinde sub cost — vendre en
perte; în cost — a prix coutant. ♦ COSTISITOR, OARE adj. — couteux, euse; dispendieux, euse; one-reux, euse.
corps uu uv...
pulence/., embonpoint m
CORT s.n. — tente f 0 EXPR. A se certa
ca la uşa cortului (fig., fam.) — Se dispu-
ter comme des chiffonniers (fig., fam.).
A înjura ca la uşa cortului (fig., fam.) —
Agonir d'injures (fam.); jurer comme un
charretier; tirer une bordee/un chapelet d'in- croise; costum ae aamu (.«^.,
jures; traiter qqn de noms d'oiseau(x)/de V. ŢINUTĂ. 0 EXPR. în costumul lui Adam -'-«- tnm )• s'engueler comme
(fig., fam.) — En costume d' Adam et Eve
jures; traiter qqu ui. «v,,
tous Ies noms (fig., fam.); s'engueler comme
du poisson pourri (fig., pop.); se repandre en
impr6cations (litt.). A umbla ca ţiganul cu
cortul (fig., fam.) — Vivre en câmp volant
(fig., fam.).
CORUPE v.tr. — corrompre. A corupe un
copil/un martor — corrompre un enfant7un
temoin. ♦ CORUPERE s.f. — corruption /.
Corupere de minor — detournement de
mineur. ♦ CORUPT, Ă adj. — corrompu, ue;
(fig., fam.)
(fig., fam.).
COŞ s.n. — 1. cabas m., corbeille/.; panier m.
Coş de hârtii — corbeille a papier; coş de
papură — cabas; coş cu toarte — panier; coş
de rufe murdare — panier â linge sale; coşu
zilnic — le panier de la menagere. 2. tuyau di
cheminee m. 3. bouton m. Cu coşuri pe faţ
— boutonneux, euse. 0 EXPR. A arunca 1
coş (fig,, fam.) — Mettre au panier (fig., fam.
91
CRAI
♦ COŞAR s.m. — ramoneur m. A curăţa coşuri — ramoner.
COŞMAR s.n. — cauchemard m. A avea un coşmar — faire un cauchemard.
COTA v.tr., intr. — 1. coter, marquer. Valoare cotată la bursă — valeur cotee en Bourse. 2. [fig.] apprecier,
considerer, estimer, evaluer. ♦ COTĂ s.f. — 1. cote/. 2. ecot m. A-şi plăti cota-parte — payer son ecot. 3. niveau m.
Cotele apelor Dunării — Ies niveaux des eaux du Danube. 4. [fig.] taux m. Cotă de popularitate — taux de
popularite. 0 EXPR. A fi bine/prost cotat (fig-) — Avoir bonne/mauvaise presse (fig.).
COTCODĂCI v.intr. — glousser. ♦ COTCODĂCEALĂ s.f.— gloussement m..
COTI v.intr. — faire un crochet; tourner (â droite, a gauche). 0 EXPR. A o coti (fig., fam.) — Biaiser, obliquer (fig.).
♦ COT s.n. — coude m. A lovi cu cotul — decocher un coup de coude; a se sprijini într-un cot— s'accouder; s'appuyer
sur le coude; cot la cot (loc. adv.) — coude â coude. bEXPR. A-i arăta cuiva cotul (fig., pop.) — S'en balancer (fig.,
fam.). A-şi băga mâinile până la coate în ceva (fig., fam.) — S'y plonger jusqu'au coude (fig., fam.). A-şi da coate
(fig., fam.) — Se pousser du coude (fig., fam.). A da din coate (fig., fam.) — Se demener; jouer des coudes (fig.). A
fi (lucra, munci) cot la cot cu cineva (fig., fam.) — Etre coude a coude; se tenir Ies coudes; tra-vailler au coude a
coude avec qqn (fig.). A lupta cot la cot (fig., fam.) — Lutter au coude a coude (fam.). A fi un coate-goale (fig.,
fam.) — Etre un gueux/un va-nu-pieds (fig., fam.). A sta cot la cot (fig., fam.) — Rester cote a cote (fig., fam.);
cotoyer, coudoyer, fraier. Cotu'! — Bernique!; macache! Cotu' şi pişcotu'! (pop.) — Des nefles! (pop.). ♦ COTIT, Ă
adj. — tortueux, euse. ♦ COTITURĂ s.f. — tour-nant m. 0 EXPR. A aştepta pe cineva la cotitură (fig., fam.) —
Attendre qqn au tournant (fig., fam.).
COTIDIAN s.n. — quotidien m. Marile cotidiene — Ies grands quotidiens. ♦ COTIDIAN, Ă adj. — quotidien, nne.
COTLON s.n. — cachette /., coin m., recoin m.
COTONOGI v.tr. (pop.) — rosser/rouer qqn de coups (fam.). ♦ COTONOGEALĂ s.f. — bastonnade/; rosee/; vollee/ de
coups.
COTOR s.n. — 1. [de fructe, de legume] trognon m. V. COCEAN. 2. [de carnet, de registru] souche/., talon m.
COTOROANŢĂ s.f. (pop.) — chipie /, harpie /, megere /., vieille sorciere /
V. SCORPIE, ZGRIPŢUROAICĂ.
COTROBĂI v.intr. (pop.) — (se) fouiller, fouiner, fureter; => farfouiller (fam.).
V. SCOTOCI.
COŢCAR s.m. (pop.) — filou m., madre m. (fig.). ♦ COŢCĂRIE s.f. (pop.) — gabegie/.
COŢOFANĂ s.f. — pie /.; => margot / (fam.).
COVRIG s.m. — bretzel m., craquelin m. 0 EXPR. A se face covrig (fig., fam.) — Se lover; se rouler sur soi-meme.
A scoate pe cineva la covrigi (fig., fam.) — Reduire qqn â la deraiere extremite (fig.).
COZONAC s.m. — brioche/
CRAC s.m. —jambe/ de pantalon.
CRACĂ ^./— branche/
CRAI s.m. — 1. prince m., seigneur m. 2. coureur m., seducteur m. V. AFEMEIAT, MUIERATIC. 3. Cei trei crai de la
Răsărit — Ies Rois Mages. 4. Crai de pică — roi m. de pique. 5. Crai-nou — nouvelle lune / 0 EXPR. A fi mare
crai (fig., fam.) — Aimer la bagatelle/le cotillon; etre (un) coureur de jupons/le coq du quartier/amou-reux de onze
miile vierges/un vert galant/un chaud lapin/un chaud de la pince/porte sur l'article/porte sur la bagatelle (fig., fam.);
tromboler Ies gonzesses (arg.). ♦ CRAILÂC s.n. (pop.) — debauche /, libertinage m.
CRAMA
92
♦ CRĂIESC, IASCĂ adj. — princier, iere.
♦ CRĂIŞOR s.m. — dauphin m.
CRAMĂ s.f. — chai m.
CRAMPONA v.refl. — s'aggriper (â), se cramponner (de). ♦ CRAMPON s.n. — crampon m.
CRAP s.m. — cârpe m.
CRATIŢĂ s.f. — casserole / 0 EXPR. A sta la cratiţă (fig., fam.) — Faire la popote (fig-, fam.). A sta numai la
cratiţă
(fig., fam.) — Etre tres pot-au-feu (fig., fam.).
CRĂCIUN s.n. — Noel [noel] m. Ajunul Crăciunului — le Reveillon (la veillee) de Noel; cadou de Crăciun — petit
Noel; Moş Crăciun — Pere Noel; pom de Crăciun — arbre (sapin) de Noel; sărbătoarea Crăciunului — La (fete de)
Noel /; slujba de Crăciun — la messe (de minuit); urări de Crăciun: Sărbători fericite! — vceux de Noel: Joyeux
Noel!; Bonnes et joyeuses Fetes!. 0 EXPR. A crede în Moş Crăciun (a fi naiv) (fig.) — Croire au Pere Noel (fig.).
CRAPĂ v.tr., intr., refl. — 1. crever (şi fig.), feler, se lezarder. Sticlă crăpată — verre fele. 2. gercer. Piele crăpată
— peau gercee. 3. fendre A crăpa lemne — Fendre du bois. 4. [fig.] entrebâiller, poindre A crăpa uşa -—
entrebâiller/entrouvrir la porte. 5. [fig., pop.] crever => mourir. 0 EXPR. Se crapă de ziuă (fig.) — Le jour point.
Când se crapă de ziuă (fig.) — A la pointe du jour. Unde dai şi unde crapă (prov.) — Mettre â cote de la plaque; taper
â cote (fig., fam.). ♦ CRĂPĂTURĂ s.f. — 1. fissure/, lezarde/ 2. entrebâillement m. ♦ CRĂPELNIŢĂ s.f. (pop.) —
bouffe /, fricot m., ripaille / (fam.); boustifaille /, mangeaille/, tambouille / (pop.). V. HALEALĂ, HRANĂ.
CRÂCNI v.intr. (pop.) — rouspeter (pop.). 0 EXPR. A nu crâcni (pop.) — Filer doux; ne piper mot (fig., fam.). A
asculta fără să crâcnească — Ecouter sans broncher (fig.).
CRÂNCEN, Ă adj. — acharne, ee; cruel, lle; feroce; violent, te. V ÎNCRÂNCENA.
CREANGĂ s.f. — branche/, rameau m. 0 EXPR. A umbla creanga (fig., fam.) — Battre le pave; bourlinguer (fig.,
fam.).
CREDE v.tr., intr., refl. — 1. (se) croire, se douter, estimer, se fier, penser; ajouter foi â. A crede că — apprecier;
juger bon; a crede că totul îi este permis — se croire tout permis. Cred şi eu! — Et comment!. Ce crezi? — Qu'en
penses-tu?; a crede că e bine să... — croire de bonne politique de/que (fig.). (Drept) cine se crede? — Pour qui se
prend-il?; a crede în ceva — croire â qqch.; a crede în cineva — croire en qqn; a crede că poate trişa — croire a la
carte cachee dans la manche (fig., fam.); a nu putea să creadă— avoir du mal â y croire. Nu-mi venea să cred— Je
n'en reve-nais pas. 2. crever d'orgueil; etre pre-somptueux. 0 EXPR. A crede că în fiecare zi e duminică/sărbătoare
(fig.) — Croire que c'est dimanche (pour dix ans) (fig., iron). A crede orbeşte în cineva (fig., fam.) — Ne jurer que
par qqn (fig., fam.). A crede că 1-a apucat pe Dumnezeu de un picior (fig., fam.) — Croire que c'est arrive; croire
avoir decroche le gros lot; se monter le bourrichon/la tete (fig., fam.). A crede că tot ce zboară se mănâncă/în Moş
Crăciun/în povestea cu barza (fig., fam.) — Croire au Pere Noel (fig., fam.). A nu crede că tot ce zboară se mănâncă
(fig., fam.) — Ne pas etre ne de la derniere pluie (fig., fam.). A crede cu tărie că... — Croire dur comme fer que...
(fig.). A nu-şi crede ochilor/urechilor (fig., fam.) — Ne pas en croire ses yeux/ses oreilles (fig., fam.). ♦ CREDIBIL,
Ă adj. — croyable, possible, vraissemblable. ♦ CREDINCIOS, OASĂ adj. — 1. confit en devotion (pej.)\ croyant, te;
devot, te; pieux, pieuse.
2. devoue, ee; fidele; loyal, le. ♦ CREDINŢĂ s.f — 1. foi/, conviction/ Bună credinţă — bonne foi; cu buna credinţă
— â bon escient; rea credinţă — mauvaise foi; profesiune de credinţă — profession de foi. 2. croyance /., pieţe /
3. loyaute / ♦ CREDUL, Ă S. şi adj. — I. [s.m.] enfant de chceur (fig.); boy-scout,
93
CRETIN
gobeur, gogo (fam.); zozo (arg.). II. [adj.] candide; credule; confiant, te; nai'f, ive; => godiche (fam.). III. [s. şi adj.]
benet m.; ingenu, nue; => jobard, arde (fam.).
V. FRAIER, GUGUŞTIUC, NAIV. 0 EXPR. A fi
credul — Avaler des couleuvres; croire au Pere Noel; se laisser avoir; marcher dans l'histoire de qqn (fig., fam.). ♦
CREZ s.n. — credo [kRedo] m.\ crez politic — credo poli-tique; Crezul unei religii — le credo d'une religion. ♦
CREZARE sf. — în expr.: A da crezare — ajouter foi; donner creance; faire confiance.
CREDITA v.tr. — crediter ♦ CREDIT s.n. — credit m. A acorda credite — consentir des credits; a da un credit cuiva
— faire credit a qqn; pe credit — â credit; scrisoare de credit — lettre de credit; credit bancar — credit bancaire;
credit pe termen lung/mediu/scurt — credit â long/moyen/court terme; credit revolving — credit permanent. ♦ CRE-
DITOR, OARE s.m. — creancier, iere.
CREIER s.m. — 1. cerveau m. 2. [comestibil] cervelle/ Creier de vacă — cervelle. 3. Creierii munţilor (fig.) — Ies
hauts de la montagne. 0 EXPR. A nu-şi obosi creierii (fig., fam.) — Ne pas se fatiguer Ies meninges (fig., fam.). A-şi
stoarce creierii (fig., fam.) — Se casser la tete; se creuser le cerveau/la cervelle; s'ingenier â (fig., fam.); se triturer la
cervelle/les meninges (fig., pop.). A nu-şi stoarce creierii (fig., fam.) — Ne pas se fatiguer Ies meninges (fig.,
pop.).A-şi zbura creierii (fig., fam.) — Se bruler/se faire sauter la cervelle (fig., fam.).
CREMĂ s.f. — creme/. Cremă de castane — puree de marrons; cremă de faţă — creme de beaute; cremă de ghete
— cirage, creme pour chaussures; cremă de ras — creme a raser; cremă de vanilie — creme patissiere; cremă de
zahăr ars — creme caramel/renversee.
CREMENE s.f. — silex m. 0 EXPR. Cât ai da în cremene (fig., fam.) — En un clin d'ceil (fig.). Satul lui
Cremene —
Petaudiere/.
CREMONĂ s.f. — espagnolette/
CRENVURST s.m. — hot-dog m., saucisse/ de Francfort.
CREŞTE v.intr. — 1. grandir, pousser. Copilul creşte — l'enfant grandit. Plantele cresc — Ies plantes poussent. 2.
elever. A creşte un copil — elever un enfant; copil bine/prost crescut — enfant bien/mal eleve;
3. lever. Aluatul creşte — La pate leve.
4. hausser. Temperatura creşte — La tem-perature hausse. Nivelul apelor creşte — Le niveau des eaux hausse. 5.
croître, (s') accroître. Ziua creşte — Le jour croît. 6. augmenter. Salariile cresc — Les salaires augmentent. 0 EXPR.
A creşte ca o buruiană (fig., fam.) — Pousser comme une mauvaise herbe (fig., fam.). A nu creşte în copac (a fi
ceva rar) (fig., fam.) — Ne pas y avoir trente-six (fig., fam.). A-i creşte iarba pe piept (fig., fam.) — Manger les
pissenlits par la racine (fig., fam.). A creşte văzând cu ochii (fig., fam.) — Pousser comme un champignon (fig.,
fam.).
♦ CRESCÂND, Ă adj. — croissant, ante.
♦ CRESCUT, Ă adj. — accru, ue. ♦ CREŞTERE s.f. — augmentation /, croissance /, crue /., developpement m.,
hausse /. Creştere a apelor —- la cru des eaux; creştere a investiţiilor — accroissement des investissements; creştere
a preţurilor — hausse des prix. V. DESCREŞTE.
CREŞTINA v.tr. — christianiser. ♦ CREŞTIN, Ă s. — chretien, enne. ♦ CREŞTINISM s.n. — Christianisme m. A
converti la creşdn-ism — evangeliser. ♦ CREŞTINEŞTE adv — chretiennement. ♦ CRISTOS — le Christ. Isuse
Cristoase! interj. — Doux Jesus!; Jesus Mărie!.
CRETIN, Ă s. şi adj. — I, [s.J dadais m.; => poire / (fig.); cruche /, îartignole / (fam.); becasse/, bourriqus/, buse/,
couil-lon m., nouille/, pătate/, vieiiîe noix/., une vraie buche/ (fig., fam.); andouille/ (pcp.); cloche / (fig., pop);
con(n)asse / (vulg., pej.); zozo m. (arg.); un jocrisse (litt.). II. [adj.] bete; niais, niaise; stupide. III. [ş. şi adj.] abruti,
tie; ardere, ree; baîourct, de;
CREŢ
94
benet m.; idiot, te; imbecile; nigaud, de; => beta, betasse; corniaud, aude; niquedouille (fam.); gourde/ (fig., fam.);
con, nne; con-nard, de (pop., vulg.). V. IDIOT, IMBECIL,
TÂMPIT.
CREŢ, CREAŢĂ adj. — 1. boucle, ee; crepu, pue. Păr creţ — cheveux boucles, crepus. 2. fronce, ee. ♦ CREŢ
s.n. —
1. [îmbrăcăminte] fronce /. 2. ride /. Creţuri la ochi — pattes-d'oie/ V. RID.
CRIC s.n. — cabestan m., cric m., levier m., verin m. (auto).
CRIMA s.f. — crime m., homicide m.; => forfait m. (litt.). Crimă din culpă — homicide m. volontaire. ♦ CRIMINAL,
Ă S. şi adj. — criminel, lle.
CRITICA v.tr. — blâmer, desapprouver. ♦ CRITIC s.m. şi adj. — critique m. ♦ CRITICĂ s.f. — critique / 0 EXPR. A fi
sub orice critică (fig.) — Etre au-dessous de tout (fig.).
CRIZANTEMĂ s.f. — chrysantheme m.
CRIZĂ s.f. — 1. crise /, depression /
2. recession / In plină criză economică — en pleine recession. 0 EXPR. A face o criză — Piquer une crise.
CROCANT, Ă adj. — croustillant, ante.
V. RONŢĂI.
CROI v.tr. — 1. couper, tailler. A croi o haină — couper un vetement. 2. [fig., fam] battre, rosser. 0 EXPR. A croi pe
cineva (fig., fam.) — Rosser qqn. A o croi la fugă
(fig., fam.) — Decamper, se defiler, deguer-pir, detaler, s'eclipser, fausser compagnie, filer, fuir, se sauver (fam.);
aller voir ailleurs; brfller la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les voiles; plier bagages/sa chemise/son
paquet; prendre ses cliques et ses claques/ses jambes â son cou/le large/la poudre d'escampette; se tailler en vitesse;
tirer ses chausses/ses gregues (fig., fam.); tirer sa reverence (fig., iron.); se barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le
plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher
une (la) casserole/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la cerise/la malle/la valise; jouer la fille de l'air/des flutes;
se tirer (en douce) (fig., pop.). A-şi croi un loc (fig.) — Se tailler une place (fig.); fausser compagnie. A-şi croi loc
prin mulţime (fig.) — Fendre la foule/la presse (fig.). A croi la minciuni (fam.) — Mentir comme un arracheur de
dents/comme un soutien-gorge (fig., fam.). ♦ CROIALĂ s.f. — coupe f. ♦ CROITOR, EASĂ s. — couturier, riere; fai-
seur, seuse; tailleur m. ♦ CROITORIE s.f. — couture/ Croitorie de lux — haute couture.
CRONCĂNI v.intr. — croasser. Corbul croncăne — Le corbeau croasse. ♦ CRONCĂNIT s.n. — croassement m.
CRUCI v.refl. — en rester baba/coi(te) (fam.).
CRUCIFICA v.tr. — crucifier. ♦ CRUCE s.f. — croix/. A-şi face cruce — se sign-er; cu braţele cruce — Ies bras en
croix; în crucea nopţii (fig.) — a minuit. Uciga-l crucea — le demon. V. ÎNCRUCIŞA. 0 EXPR. A i se face calea cruce
cu cineva (fig., pop.) — Se croiser avec qqn. A jura pe cruce — Prendre la croix (â) temoin. A-şi duce/purta
crucea (fig.) — Porter sa croix; traîner un boulet (fig.). A pune cruce (fig., fam.) — 1. En briser la (fig., fam.). 2.
Faire une croix sur qqch; en faire son deuil; faire un point dessus (fig.). A pune cruce burlăciei (fig., fam.) —
Enterrer sa vie de garcon. A se uita la crucea cuiva (fig., fam.) — Regarder qqn dans le blanc des yeux (fig., fam.).
Cruce de voinic (fam.) — Mec bien baraque (pop.). ♦ CRUCIADĂ s.f. — croisade /. ♦ CRUCIAŢI s.m.pl. — croises
m.pl. ♦ CRUCIFICARE s.f. — crucifixion / ♦ CRUCIŞ adj. şi adv.—
1. [adj.] 1. bigle; bigleux, euse (pop.).
2. [fig]- torve. Privire crucişă (duşmănoasă) — regard torve. II. [adv.] 1. en croix. 2. en diagonale. 3. [şi fig.] de
travers (et.fig.). 0 EXPR. A privi (a se uita) cruciş (fam.) — 1. Avoir une coquetterie dans Frjeil; avoir un oeil qui
joue au biliard et l'autre qui compte ies points; avoir un oeil â
CUCUVEA
et l'autre a Pontoise; avoir un ceil qui
ignon fixe et l'autre qui fait roue libre
\fam.)\ avoir un ceil a la poele [pwal] et
re au chat; avoir Ies yeux qui se
sent Ies bras; avoir un ceil qui dit merde
Mitre (fig-, pop.)\ bigler, loucher, zieuter
p.). V. SAŞIVJ. 2. Jeter un regard torve;
arder de travers (fig.). V. CHIORÂŞ.
iUD, Ă adj. — 1. cru, crue; delicat, te. wrne crudă — viande crue. 2. cruel, lle. aiune crudă — action cruelle. ♦
CRUDITĂŢI lf.pl. — crudites/.pi. ♦ CRUZIME s.f. — cru-ute/. Cu cruzime — cruellement.
CRUŢA v.tr. — epargner; faire grâce; menager. A-şi cruţa calul — menager sa monture. 0 EXPR. A nu fi cruţat de
soartă — Ne pas avoir de pot (fig., pop.). ♦ CRUŢARE s.f. — menagement m. Fără cruţare — sans merci; sans pitie;
sans re-mission; => sans quartier (fig.). V. NECRUŢĂTOR.
CU prep. — 1. a, au, aux. A însemna cu creta — marquer a la craie; a scrie cu creionul — ecrire au crayon; cu ochii
albaştri — aux yeux bleus; pălărie cu flori — chapeau a fleurs; a angaja pe cineva cu luna — engager qqn au mois;
o merge cu bicicleta — aller a velo. 2. avec. A veni cu cineva — arriver avec qqn; a vorbi cu un prieten — parler
avec un ami; cu timpul — avec le temps. 3. en. A călători cu maşina — voyager en voiture; cu binişorul — en
douceur; cu droaia — en grand nombre. 4. par. A călători cu trenul — voyager par le train; a trimite cu avionul —
envoyer par avion; cu poşta — par la poşte. 5. de. Cu mâinile lui — de ses mains; coş cu fructe — panier de fruits;
pahar cu apă — verre d'eau; pahar cu vin — verre de vin; soră cu Ioana — la s«ur de Ioana; CM mult — de
beaucoup. 6. în expr.: Cu mâinile în buzunar — Ies mains dans Ies poches; cu capul gol — nu-tete; cu surâsul pe
buze — sourire aux levres; cu ochii în lacrimi — Ies yeux en larmes; cu cartea în mână — livre en main;
cu fruntea sus — le front haut; cu toate că... — en depit de; quoique.
CUB s.n. — cube m. Cub de gheaţă — glaşon m.
CUC s.m. — coucou m. Ceas cu cuc — pendule a coucou; un coucou; singur cuc — completement seul; tout seul. 0
EXPR. Cucul Iată-mă-s! — Coucou!, me voila. De flori de cuc (fig., fam.) — Pour des prunes (fig., fam.). A umbla
după lapte de cuc (fig., fam.) — Chercher le mouton a cinq pattes; demander la lune (fig., fam.).
CUCERI v.tr. — 1. assujettir, conquerir, s'emparer de, soumettre. A cuceri un teritoriu — conquerir un territoire. 2.
[fig.] gag-ner, seduire. A cuceri simpatia cuiva — gagner la sympathie de qqn; a cuceri pe cineva — seduire qqn. ♦
CUCERIRE s.f. — conquete /. bonne fortune /. Totalitatea cuceririlor (fig.) — tableau de chasse (fig., fam.). 0 EXPR. A
face o cucerire (fig., fam.) — Faire une touche (fig., pop.). Uşor de cucerit (despre femei) — Plus facile a prendre
qu'â laisser (iron.). ♦ CUCERITOR, OARE adj. — 1. conquerant, ante. 2. seduisant, ante.
CUCERNIC, Ă adj. — pieux, euse. ♦ CUCERNICIE s.f. — devotion/., pieţe/ ♦ PREA CUCERNICE (titlu dat preotului) —
mon pere.
CUCUI s.n. — bosse/., gnon m. 0 EXPR. A i se face de cucui (fig., fam.) — Se four-rer dans le petrin (fig., fam.). A-i
face cucuie cuiva (fam.) — Faire une grosse tete a qqn (fig., pop.). A-şi face cucuie (fig., fam.) — S'abîmer le portrait
(fig., fam.). ♦ CUCUIAT, Ă adj. (pop.) — huppe, ee. Pasăre cucuiată — oiseau huppe; ied cucuiat — bicot (biquet); a
sta cucuiat pe un zid — etre juche sur un mur.
CUCURIGU! interj.şi s. — cocorico! A avea bilete la cucurigu (fam.) (galerie) — avoir des places au paradis
(/ig.J/au poulailler (pop.).
CUCUVEA s.f. — chouette/.
CUFUNDA
96
CUFUNDA v.tr., refl. — s'enfoncer, (se) plonger, sombrer. Ochi cufundaţi în orbite — yeux enfonces dans Ies
orbites; corabie cufundată — navire sombre; a se cufunda în apă — plonger dans l'eau. 0 EXPR. A se cufunda în
gânduri (fig., Ut.) — S'abîmer/se plonger dans ses pensees (fig., litt.). ♦ CUFUNDARE s.f — plongeon m.
CUGETA v.intr. (fam.) — mediter, penser, son ger. ♦ CUGET s.n. — conscience /, esprit m. Cuget curat — conscience
pure. In cugetul meu lucrurile sunt clare — Dans mon esprit Ies choses sont claires. V. MEDITA. 0 EXPR. A fi cu
cugetul curat (fig.) — Avoir le cceur net. A-l mustra cugetul (fig.) — Avoir du (des) remord(s). ♦ CUGETARE s.f. —
pensee /, reflexion / ♦ CUGETĂTOR, OARE s. — penseur m., philoso-phe m.
CUI s.n. — clou m. A bate cuie — planter des clous. 0 EXPR. A-şi bate un cui în cap (fig., fam.) -rr Se faire des
cheveux (fig., fam.). A-şi bate cuie în talpă (fig., pop.) — La chercher (fig., fam); se four-rer librement dans un tas
d'emmerdements (fig., pop.). A face cuie (fig., fam.) — Se peler le cui (arg.); claquer des dents; etre transi de froid;
geler; trembler. A-şi pune pofta-n cui (fig., fam.) — En faire son deuil (fig.); „tu peux te fouiller" (fig., fam.); se
brosser le ventre; pouvoir toujours se l'ac-crocher (fig., pop.).Cui pe cui se scoate (prov.) — Un clou chasse l'autre
(prov.).
CUIBĂRI v.refl. — habiter, loger, (se) ni-cher. ♦ CUIB s.n. — 1. [de păsări] nid m.; [de păsări răpitoare] aire /; [de
furnici] fourmiliere f; [de viespi] guepier m. 2. [cămin] bercail m. A se reîntoarce la cuibul său (fig.) — rentrer au
bercail (fig.); cuib de hoţi (pei.) — repaire m. ♦ CUIBAR s.n. — couvee/., nichee/. 0 EXPR. A-şi face cuibul (fig.,
fam.) — Faire son trou (fig., fam.) 0 EXPR. Cuib de vipere (fig.) — Nceud de viperes (fig.).
CUIER s.n. — 1. patere m. 2. porte-man-teau m. A agăţa în cuier — suspendre au porte-manteau.
CULCA v.tr., refl. — 1. (se) coucher, (se) mettre au lit. A se culca ghemuit — se coucher en chien de fusil (fig.,
fam.).
1. Culcat! (ordin pentru câini) — couche!; a culca copiii — coucher Ies enfants; a se culca cu o femeie — s'envoyer
une femme (pop.); a culca sticlele — coucher Ies bouteilles. 2. (s') allonger, (s') etendre. 0 EXPR. A se culca pe lauri
(fig.) — Se reposer sur ses lauriers (fig.); s'endormir sur le roti (fig., pop.). A se culca pe o ureche (fig., fam.) — S'en
battre l'ceil; ne pas s'en faire (fig., fam.). ♦ CULCUŞ s.n. — gîte m., nid m., repaire m., terrier m. => piaule m. (pop.).
Culcuşul lupului — liteau m.; culcuşul pisicii sălbatice — gîte m.
CULEGE v.tr. — 1. cueillir, recolter. A culege flori — cueillir des fleurs; a culege porumbul — faire la recolte du
mai's; a culege strugurii — faire Ies vendanges;
2. butiner, ramasser. Albinele (adună) culeg mierea — Ies abeilles butinent le miel. A culege ceva de pe jos —
ramasser qqch.;
3. composer (typogr.). 0 EXPR. A culege pe cineva de pe drumuri (fig.) — Re-cueillir qqn. A-şi culege măselele de
pe jos (fig., fam.) — Recevoir une danse (fig., fam.); prendre un carton/la piquette (fig., pop.). ♦ CULEGERE s.f. —
choix m. de, recueil m. Culegere de texte (pe computer) — saisie/. ♦ CULES s.n. — cueillette/, recolte/. Culesul
viilor — vendanges//?/.
CULME s.f. — 1. cîme m., sommet m. 2. [fig-] apogee m., comble, summum [symom] m. Culmea gloriei —
l'apogee de la gloire; culmea prostiei — le comble de la betise; culmea unei civilizaţii — le summum d'une
civilisation. Culmea! — pour courronner le tout. Asta-i culmea! — Cest le bouquet!; c'est impensable!; c'est le
comble!; c'est pas vrai!; culmea culmilor — le fin des fins; nec plus ultra.
CULPABILIZA v.tr., refl. — culpabiliser.
♦ CULPABILITATE s.f. — culpabilite /.
♦ CULPĂ s.f. — coulpe/., faute / 0 EXPR. A-şi face mea culpa (fig., lit.) — Battre sa coulpe (fig., litt.).
CUNUNA
LOARE s.f — couleur m. Culoare în m diferite — cama'ieu [kamaj0] m. EXPR. Politicieni de toate culorile
., fam.) — Politiciens de tout poil/tous fa (fig., fam.).
ULTIVA v.tr., refl. — [şi fig.] (se) cul-ler. ♦ CULTURĂ s.f. — culture /. ♦ CUL-URAL, k adj. — culturel, lle. Mediu
cultu-al — bouillon de culture (fig.)\ milieu cul-
Lrel.
CUM adv. — comme, commenţ. Cum dai \cartofii? — Combien, ces pommes de terre?. Cum te cheamă? —
Comment t'ap-pelles-tu?; apoi cum! — absolument!; cela va de soi; mais bien suri; (da) cum (să) nu! — et comment
doncl; a fi nu ştiu cum — etre un peu sonne; a-i fi cuiva nu ţiu cum să... — ne pas oser...; nu ştiu cum — on ne
saurait comment; cum de...? — comment se fait-il que,..?; ca şi cum — comme si; on dirait; după cum — ainsi que;
de cum — des que.
CUMINŢI v.refl. — (s')assagir; B s'a-cheter une conduite; (se) ranger (fig.); se ranger des voitures (fig., pop.). ♦ CU-
MINTE adj. — 1. sage. Copil cuminte — enfant sage. 2. raisonnable. 3. range, ee. Tânără cuminte (fig.) — jeune fille
rangee (fig.). ♦ CUMINŢENIE s.f. — sagesse/
CUMNAT, Ă s. — beau-frere, belle-soeur.
CUMPĂNI v.tr. — peser. A cumpăni cu grijă — peser le pour et le contre; a cumpăni în mână — soupeser. ♦ CUMPĂ-
NĂ s.f — 1. balancef. 2. [fig.] danger m., epreuve/. Grea cumpănă (fig.) — epreuve dure. 0 EXPR. A trage greu în
cumpănă (fig., fam.) — Etre lourd de consequences; faire le poids; peser lourd (fig.). Cumpăna nopţii (fig.) —
Minuit. ♦ CUMPĂNIRE s.f. — equilibre m. ♦ CUMPĂNIT, Ă adj. — avise, see; equilibre, bree.
CUMPĂRA v.tr. — 1. acheter, acqerir. A cumpăra de ocazie — Acheter de se-conde main (fig., fam.)N.
RĂSCUMPĂRA. 2. [fig.] soudoyer, subomer. A cumpăra pe cineva — suborner qqn; care se lasă
cumpărat — venal, le. V. MITUI. 0 EXPR. A cumpăra cu bani gheaţă (fig., fam.) — Acheter comptant. A cumpăra pe
loc (fig-) — Acheter sur pied (fig.). A cumpăra ceva pe nimica toată (fam.) — Acheter qqch. pour une bouchee de
pain/treize a la douzaine (fig., fam.). A cumpăra cu ochii închişi/pisica în traistă (fig., fam.) — Acheter bille/chat en
poche (fig., fam.). ♦ CUMPĂRĂTOR s.m. — acheteur m., acque-reur m., chaland m. ♦ CUMPĂRĂTURĂ s.f. — achat m.,
acquisition /., emplette /. A face cumpărături — faire Ies courses/les commis-sions/du shopping.
CUMPĂT s.n. — contenance /., mesure/. 0 EXPR. A-şi pierde cumpătul — Perdre
la tete (fig., fam.)l\es pedales (fig., pop.). A-şi ţine cumpătul — Garder la tete froide (fig., fam.). ♦ CUMPĂTARE s.f. —
mesure/., moderation /., sobriete /. ♦ CUMPĂTAT, Ă adj. — modere, ee; pondere, ee; sobre.
CUMSECADE adj. — brave. Om cumsecade — brave homme.
CUNOAŞTE v.tr., refl. — (se) connaître. 0 EXPR. A nu-şi cunoaşte lungul nasului
(fig., fam.) — Vouloir toutbouffer (fig., pop.)\ etre outrecuidant/effronte; outrepasser la mesure. ♦ CUNOAŞTERE s.f. —
imelligence/., savoir m. ♦ CUNOŞTINŢĂ s.f. — connaissance /. A avea cunoştinţă de ceva — etre informe; savoir; a
aduce ceva la cunoştinţa cuiva — faire savoir; informer qqn; în cunoştinţă de cauză — en toute connaissance de
cause; a lua cunoştinţă de ceva — en pren-dre bonne note; a-şi pierde cunoştinţa — s'e-vanouir; a-şi recăpăta
cunoştinţa — repren-dre ses esprits; cunoştinţele cuiva — Ies con-naissances de qqn; a face cunoştinţă — faire
connaissance; a-i face cuiva cunoştinţă cu cineva — presenter qqn a qqn. ♦ CUNOSCĂTOR, OARE S. — connaisseur
m.Afi cunoscător de artă — tutoyer Ies chef s-d'ceuvre (fig., fam.). ♦ CUNOSCUT, Ă adj. — celebre; renomme, mee.
CUNOSCUT (relaţie) s.m. — connaissance/
CUNUNA v.tr., refl. — (se) marier. 0 EXPR. A se cununa la lună (fig., fam.) — Faire un mariage de main gauche
(fig., fam.). A nu fi
CUPA
98
cununat cu cineva (fig., fam.) — Etre libre comme l'air (fig., fam.); ne pas avoir de fii â la patte (pentru bărbaţi)
(fig., pop.). ♦ CUNUNĂ s.f. — aureole/, couronne / ♦ CUNUNIE s.f — mariage m.; ==> noce/ (pop).
CUPĂ s.f. — calice m., coupe/
CUPRINDE v.tr. — contenir, renfermer.
♦ CUPRINS s.n. — contenu m., table/ des matieres. ♦ CUPRINZĂTOR, OARE, adj. — etendu, due; vaste. 0 EXPR. Scurt
şi cuprinzător — En bref.
CURAJ s.n. — courage m.; => cran m. (fam.). V. ÎNCURAJA. 0 EXPR. A-i da cuiva curaj — Mettre du cceur au
ventre â qqn (fig., fam.); reconforter qqn. A-şi face curaj — Se donner du coeur; s'enhardir; prendre son courage a
deux mains (fig., fam.).
♦ CURAJOS, OASĂ adj. — courageux, euse; hardi, die; vaillant, ante. 0 EXPR. A fi curajos — Avoir qqch. dans le
buffet/dans le ventre; avoir du coffre/le coeur solidement accroche (fig., fam.).
CURĂŢA v.tr., refl. — debarbouiller, deblayer, decrotter, degager, nettoyer, recurer. A curăţa haine — nettoyer des
vetements; a curăţa cratiţe — recurer des casseroles; a curăţa de noroi — decrotter; a curăţa(scoate) petele —
detacher; enlever Ies taches; nettoyer â sec (â la teinturerie); a curăţa legume — eplucher des legumes; a curăţa nuci
— ecaler des noix; a curăţa ouăle tari de coajă — ecaler Ies ceufs; a curăţa o pasăre — plumer/vider une volaille; a
curăţa peştele de solzi — ecailler le poisson; a curăţa pomii de crengile uscate — elaguer; a curăţa un teren —
deblayer; a curăţa un teren de buruieni — debroussailler. 0 EXPR. A se curăţa (fig., pop.) — Y rester (fig., fam.). A
curăţa pe cineva de bani (fig., fam.) — Nettoyer qqn (fig., fam.). A fi curăţat de bani (fig., fam.) — Etre fauche
(comme Ies bles) (fig., fam.). A se curăţa la cărţi (fig., fam.) — Se faire ratisser/rincer au jeu (fig., fam.); etre
cuit/frit/fricasse (fig., pop.). A curăţa locul (fig., fam.) — Faire place^nette (fig., fam.).
♦ CURAT, Ă adj. — 1. net, nette [net]; propre; => clean [klin] (angl., fam.). Un om curat — Un homme propre. 2. pur,
re. Aer curat — air pur. 3. veritable. 4. [fig.] clair, re (fig.). Nu e lucru curat — Cest louche. 0 EXPR. — Curat ca
lacrima (fam.) — Propre comme un sou neuf (fig., fam.). A trece pe curat — Mettre au net. ♦ CURĂŢENIE s.f. —
nettoyage m., proprete/. A face curăţenie —donner un coup de bălai (fig., fam.); faire le menage; faire propre; net-
toyer; a face curăţenie generală — faire grand menage. ♦ CURĂŢĂTORIE s.f. — blan-chisserie/, pressing m.,
teinturerie/.
CURÂND adv. — bientot, tout â l'heure, sous peu, prochainement. Curând vei fi mare — Tu seras grand bientât/sous
peu. Ne vedem curând — On se revoit bientot. A spus că se întoarce curând — II a dit revenir tout â l'heure. Vom
pleca curând din ţară — On quittera prochainement le pays. De curând — de frais; depuis peu; recemment; asfaltat
de curând — goudron-ne de frais; în curând — d'ici peu; sous peu; mai curând (mai devreme) — plus tot. Vino mai
curând, nu săptămâna viitoare — Viens plus tot, non pas la semaine prochaine; nu prea curând — pas de sitot; mai
curând (de preferinţă) — plutot. Prefer mai curând galbenul — Je prefere plutot le jaune. Pe curând! — â bientot!;
la bise!.
CURBĂ s.f. — tournant m., virage m. 0 EXPR. A lua o curbă pe două roţi
(auto) — Prendre un virage sur Ies cha-peaux des roues (fig., fam.).
CURCAN, CURCĂ s. — dindon m., dinde/. 0 EXPR. Nici curcă, nici curcan!
(fig., fam.) — Ni chair, ni poisson (fig., fam.). A avea sporul curcilor (fig., fam.) — Sans rendement. A sta ca o
curcă plouată (fig., fam.) — Etre triste comme un bonnet de nuit (fig., fam.). II râd şi curcile (fig., fam.) — Etre la
risee du monde; on en fait des gorges chaudes; on le montre du doigt; on se paye sa tete; on le tourne en derision
(fig., fam.); on Ie fait monter â l'echelle; on se fout de sa gueule
99
CURTE
(pop.). ♦ CURCAN (arg. pentru agent de circulaţie) — flic m. (fam.), pandore m. (arg.).
CURCUBEU s.n. — arc-en-ciel m.
CUREA s.f. — 1. [tehn.] courvoief[techn.]. 2. ceinture / 0 EXPR. A strânge cureaua (fig., pop.) — Se mettre la
ceinture; se serrer la ceinture/le ventre (fig., fam.); se brosser le ventre; faire tintin; se mettre la tringle (fig., pop.). A
nu-1 ţine cureaua (fig., fam.) — Ne pas avoir l'aile assez forte; ne pas avoir la carrure de ses ambitions (fig., fam.);
ne pas etre de taille a (fig.); peter plus haut que son cui (fig., pop.).
CURENT s.m. şi n. — 1. courant m. Curent de aer — courant d'air; curent electric — courant electrique. 2. vent m.
coulis. E curent! — II y a du coulis. 0 EXPR. A fi la curent (fig.) —Etre branche/â la coule/au fait/au parfum/dans le
coup/dans le vent (fig., fam.); etre â la cloche (arg.); etre au courant. A nu fi la curent (fig.) — Etre hors du coup
(fig., fam.). A merge contra curentului (fig.) — Gagner au vent (fig.). A pune pe cineva la curent (fig.) — Mettre
qqn au parfum/au fait (fig., fam.). A ţine pe cineva la curent (fig.) — Affranchir la couleur â qqn (fig.).
CURGE v. intr. — affluer, couler, fuir. A curge şiroaie — ruisseler; a curge către/spre — affluer vers/dans.
Robinetul/ţeava curge — Le robinet/le tuyau fuit. 0 EXPR. Dacă nu curge, pică (fig., fam.) — Cest toujours bon â
prendre; şa ne va pas tres bien, mais şa va quand meme; şa paye! Va curge multă apă pe Dunăre (fig., fam.) — II
passera beaucoup d'eau sous Ies ponts (fig., fam.). A curge gârlă (fig., fam.) — Couler â flots (fig., fam.). ♦
CURGĂTOR, OARE adj. — courant, ante. Stil curgător — style facile. ♦ CURGERE s.f. — cours m., ecoulement m., flux
m.
CURMA v.tr., refl. (fam.) — cesser, mettre fin, mettre point. A curma cântecul — interrompre la chanson; a curma o
discuţie — mettre point a une discussion; a curma viaţa cuiva — mettre fin â la vie de qqn; a i se curma zilele —
mourir; cesser de vivre. 0 EXPR. A-l curma foamea (a-1
curma la inimă) (fig., fam.) — Avoir l'estomac creux/dans Ies talons (fig., fam.).
♦ CURMARE s.f. — fin /, interruption /
♦ CURMĂTURĂ s.f. — depression/, pas m.
CURMAL s.m. — dattier m. ♦ CURMALĂ s.f. — datte/.
CURMEZIŞ adv. (fam.) — de biais; obli-quement; de (a) travers. De-a curmezişul — en diagonale. 0 EXPR. A se
pune de-a curmezişul (fig., fam.) — Empecher, s'op-poser, etre contre.
CURRICULUM VITAE s.n. — curricu-lum vitae [kyRikybmvite]; CV m.
CURS s.n. — cours m. 1. Cursul apei — le cours de l'eau. 2. Cursul acţiunilor — le cours/le taux des actions; curs
de schimb — cours/taux de change; cursul pieţii — le cours du marche. 3. Curs universitar — cours universitaire;
curs seral — cours du soir; curs fără frecvenţă — cours par correspondance. A da curs — don-ner cours; prendre en
consideration; în cursul — durant, pendant. ♦ CURSANT, Ă S. — ap-prenant, ante.
CURSA s.f — 1. [competiţie] course /.' Alergare — course â pied; [de viteză/de fond] — course de vitesse/de fond;
câmp de curse — champ de courses; cal de curse — coursier m.; grajd de cai de curse — ecurie de courses; a juca
la curse —jouer aux courses; cursă contra cronometru — course contre la montre. 2. [capcană] embuche /,
embuscade /, guet-apens m., piege m., traquenard m.; => rets m.pl. (litt.). Cursă de şoareci — souriciere fi 0 EXPR.
A întinde o cursă cuiva (fig., fam.) — Pieger; tendre un coup de filet/une embuche/un piege a qqn (fig.); prendre
qqn dans des rets (fig., litt.). A cădea (a pica) în cursă (fig., fam.) — S'engluer; se laisser prendre a l'appeau/au
piege; donner dans une embuscade//dans un piege/dans le pan-neau (fig.); couper dans le pont (fig., fam.).
CURTE s.f. — 1. cour/ Curtea şcolii — la cour de 1' ecole; curte interioară (mănăstire, închisoare, spital) — preau
m.; [curte inte-
CURVAR 100
rioară pavată] patio [patjo] m. 2. Curte de păsări — basse-cour /; păsări de curte — volailles s.f; câine de curte —
chien de garde. 0 EXPR. A face curte (fig., fam.) — Conter fleurette (fig., fam.); faire du bara-tin/du plat (fig., fam.);
faire la cour; courtiser.
♦ CURTENIE s.f. — courtoisie/ ♦ CURTENITOR, OARE adj. — courtois, oise;
♦ CURTEZAN s.m. — 1. galant m. 2. cour-tisan m. ♦ CURTEZANĂ s.f. — courtisane/, favorite/
CURVAR, CURVĂ s. şi adj. (pop.) — coureur m., prostituee/; => pute/, putain/
(pop.). V. PROSTITUATĂ, TÂRFĂ. 0 EXPR.
A fi curvar (pop.) — Aimer la bagatelle (fig., fam.); courir la gueuse (fig., pop.).
CUSUR s.n. (fam.) — defaut m., travers m. A căuta cusur cu orice preţ — chercher la petite bete/le defaut de la
cuirasse (fig., fam.); a găsi cusur — trouve*- â redire. In ciuda calităţilor, are multe cusururi — II;»beaucoup de
travers en depit de scs qvc'ites. ♦ CU3UR-Giu, CUSURGIOAICÂ s. (jom.) — chica-neur, euse; rouspeteur, cusc. 0
EXPR. A fi cusurgiu (fam.) — Cheicher des po;.ls sur un ceuf; se plaindre que la mariee est trop belle (fig., fam.).
CUŞCĂ s.f. — cage/; niche/ Cuşcă pentru câine — niche /; cuşca sufleurului — boîte//trou m. du soufflcur.
CUTARE pron. nehot. (fam.) — (un) tel, (une) telle. Domnul cutare — monsieur Machin Chose/Cho
uette/Tartempion/Ur.tel (fam.); doamna cutaic — madame Chose/Unetelle (fam. >.
CUTEZA v.tr. — avoir l'aadace/le front; s'enhardir, se hasarder, oser, => avoir de l'estomac (fig., fam.). ♦ CUTEZANŢĂ
s.f. — audace/, hardiesse/, temerite/ ♦ CUTEZĂTOR, OARE adj. — audacieux, euse; hardi, ie; temeraire. V. ÎNDRĂZNI.
CUTIE s.f. — bcîte/., carton m. Cutie de bere — canette/pacK de biere m.
CUTRA s.f (fam.) — hypocrite m., tartuf-fc :n
CUTREIERA v.tr. — courir, parcourir; => bourlinguer (fig., fam.).
CUŢIT s.n. — couteau m. 0 EXPR. A-i da un cuţit prin inimă (fig., fam.) — Percer le coeur (fig., fam.). A fi cu cuţitul
Ia brâu
(fig., fam.) — Jouer du couteau (fig., fam.). A fi la cuţite cu cineva (fig., fam.) — Etre a couteaux tires/aux prises
avec qqn (fig., fam.). A fi cu (a pune) cuţitul la gât (fig., fam.) — Avoir le couteau a la gorge (fig., fam.); (mettre a
qqn le couteau sur la gorge) (fig., fam.). A fi pe muchie de cuţit (fig., fam.) — Etre sur le fii du rasoir/â sa deraiere
heure/comme l'oiseau sur la branche; marcher sur la corde raide; ne tenir qu'â un fii (fig., fam.). A fi sub cuţit (pe
masa de operaţie) (fig., fam.) — Etre sur le biliard (fig., fam.). A răsuci cuţitul în rană (fig., fam.) — Enfoncer/remu-
er/retourner le couteau dans la plaie (fig.). A tăia ca un cuţit la casă de văduvă (fig., pop.) — Couper comme un
genou (fig-, fam.). ♦ CUŢITAR s.m. — 1. coute-lier m.. 2. bagarreur m (fam.). ♦ CUŢITĂ-RIE s.f. — coutellerie /
CUVÂNTA v.tr. — discourir, haranguer, parler. ♦ CUVÂNT s.n. — mot m., parole/, propos m. Cuvânt-cheie — mot-
cle m.; cuvânt cu cuvânt — mot a mot [motamo]; cuvânt greu — parole decisive; cuvânt introductiv —
avertissement; cuvânt u.. onoare — parole d'honneur; cuvânt de spirit — bon mot; mot d'esprit; cuvinte încrucişate
— mots croises; cuvinte bine gândite— des propos deliberes; cuvinte grele — gros mots; cuvinte jignitoare — pro-
pos blessants/deplaces/injurieux; cuvinte cu pronunţare identică — homonymes; studiul cuvintelor — lexicologie;
studiul sensului cuvintelor — semantique; cu alte cuvinte — autrement dit; en d'autres termes; câteva cuvinte
despre...— quelques propos sur...; cu drept cuvânt — â juste titre; într-un cuvânt (pe scurt) — en un mot; în puţine
cuvinte — en bref; en peu de mots; pe cuvânt — sur parole; sub cuvânt că... — sous couleur de...; sous pretexte de...;
sub nici un cuvânt — sous aucun prdtexte; nu-i
101
CVORUM
cuvânt (reg.) — sans aucun doute; ii n'y a pas a discuter; om de cuvânt — homme d'honneur; purtător de cuvânt —
porte -parole m.; în toată puterea cuvântului — dans le vrai sens du mot; a schimba câteva cuvinte — echanger des
propos. 0 EXPR. A avea un cuvânt de spus (fig.) — Avoir voix au chapitre/son mot a dire (fig). A avea ultimul
cuvânt (fig.) — La reponse du berger â la bergere (fig., fam.). A-şi cântări cuvintele (fig.) — Peser ses mots. A cere
cuvântul — Demander la parole. A crede pe cuvânt — Croire sur parole. A da cuvântul — Accorder la parole. A-şi
da cuvântul — Engager sa parole. A dezlega pe cineva de cuvântul dat (fig.) — Degager qqn de sa parole/de sa
promesse; relever qqn d'une promesse; rendre â qqn sa parole (fig.). A-şi face cuvânt cu cineva (fam.) — Adresser la
parole â qqn. A nu-şi fi spus ultimul cuvânt — Ne pas avoit dit son dernier mot. A nu găsi cuvinte să... — Trouver
difficilement ses mots pour.... A înţelege de cuvânt (fig.) — Se le tenir pour dit (fig.). A lua cuvântul — Prendre
la parole. A-şi lua cuvântul înapoi (fig.) — Degager sa parole. A-i pune cuiva un cuvânt bun (fig., fam.) —
Appuyer qqn. A nu scoate un cuvânt (fig.) — Ne piper mot (fig., fam.). A se ţine de cuvânt, a-şi ţine cuvântul
(fig.) — N'avoir qu'une parole (fig., fam.); tenir parole (fig.j/ses engagements. A nu se ţine de cuvânt (fig.) —
Manquer â sa parole (fig.); faire faux-bond â qqn (fig., fam.). ♦ CUVÂNTARE s.f. — allocution /., discours m.,
harangue /; => jus m. (arg.).
CUVENI v.refl. unipers. — seoir [swaR]. Se cuvine sa... — II sied/il convient (a qqn) de...; a crede că i se cuvine
totul — s'ar-roger tous Ies droits (fig.). Cum se cuvine — Comme de juste. Nu se cuvine — Cest indu (litt.); 9a ne se
fait pas; ce n'est pas de mise. E o răsplată care nu i se cuvine — Cest un paiement indu. V. CĂDEA. ♦ CUVIINŢĂ s.f.
— bienseance/, politesse/ După cuviinţă — comme ii se doit; comme ii sied; a crede/a găsi de cuviinţă să...—
juger/trouver bon de...; a-i transmite cuiva cele de cuviinţă — bien des choses â...; mes amities a...; mes compliments
â...; mes respects â...; se rappeler au bon sou-venir de.... ♦ CUVIINCIOS, OASĂ adj. — affable; aimable; amene; bien
eleve, ee; bienseant, ante; civilise, see; correct, te; courtois, se; decent, te; bien eduque, ee; police, cee; respectueux,
euse; reveren-cieux, euse. V. NECUVIINŢĂ.
CUVERTURĂ s.f. — courtepointe/, cou-verture/
CVARTET s.n. — 1. quatuor [kwatqR] m. Cvartet de coarde (piesă muzicală) — quatuor a cordes. 2. quartette
[kwaRtet] / Cvartet (formaţie muzicală) de jazz — quartette de jazz.
CVORUM s.n. — quorum [k(w)oRom] m. Şedinţa Parlamentului nu a avut loc din lipsă de cvorum — La seance du
Parlement n'a pas eu lieu le quorum n'etant point atteint (faute de quorum).
D
DA adv. — oui. Ba da (loc. adv.) — mais si.
DA v.tr., intr., refl. — donner, offrir, remettre. A da afară pe cineva — mettre qqn â la porte; a da afară din slujbă —
lessiver/virer qqn; mettre â pied (fig., fam.); degommer (fig., pop.); a da afirmativ din cap — acqui-escer du bonnet
(fig., fam.); a da atenţie — preter attention; a da bună ziua — dire bon-jour; a se da peste cap (vehicule) — chavirer;
a da un chiot — pousser un cri; a da cu chirie — louer; a da în clocot — bouillir; a da cu cotul — pousser du coude;
a da colţul — tourner le coin; a da o comandă — passer une commande; a-şi da concursul — apporter son ecot/son
tribut/sa pierre â l'edi-fice/son appoint; a da pe datorie — vendre â credit; a da dreptate — se ranger â l'avis de qqn;
a da o decoraţie cuiva — remettre un insigne â qqn; a da o fată după cineva — marier; a da foc — mettre le feu; a
da ceva pe gratis — offrir qqch. â l'ceil; a se da pe gheaţă — patiner; a da de gustul unui lucru — prendre gout â
qqch.; a da cu împrumut — preter; a se da jos — descendre; a da în judecată — appeler en justice; uşă care dă în
dormitor — porte attenant â la chambre (â coucher); a se da în leagăn — se balancer; a da luciu — polir; a da o
luptă — livrer ba-taille; a da (un anunţ) la mica publicitate — mettre (une annonce) aux petites annonces; a da
onorul — presenter Ies armes; a da un ordin — intimer un ordre; a da oricât ca să...— donner cher pour...; a da
plocon (fam.)/şpagă (popf/şperţ — donner un pot-de-vin/des dessous de table (fig., fam.); a da de pomană — faire
l'aumone; a da răspuns — repondre; a se da de-a rostogolul — degringoler; a da de ruşine — faire hon te; a-i da
sângele — saigner; a-(şi) da seama — (se) rendre compte; a (nu)-şi da seama —
(ne pas) voir venir (fig, fam.); a da într-o stradă/în şosea — deboucher dans une rue/sur la route; a da o telegramă
— envoyer/expedi-er un telegramme; a da o veste — appor-ter/donner des nouvelles; a da la ziar — pu-blier. Dat(ă)
fiind (loc. adv.) — etant donne que; en vertu de; vu que; loc. prep. mod. eu egard â. 0 EXPR.. A da apă la şoareci
(fig., fam.) — Lâcher la bonde/le robinet; „nos souris ont soif (fig., fam.); avoir la larme â l'ceil/les larmes aux yeux.
A da aţă/sfoară (iluzia de libertate) (fig., fam.) — Donner du mou (fig., fam.). A o da în bară (fig., fam.) — Donner â
gauche; faire une bevue; faire buis-son creux; mettre â cote de la plaque; taper â cote (fig., fam.). A-şi da barba pe
mâna cuiva (fig., fam.) — Se livrer/se remettre entre Ies mains de qqn (fig.). A da de bănuit (fig., fam.) — Etre trop
poli pour etre honnete; mettre la puce a l'oreille (fig., fam.); etre sujet â caution. A-i da bătaie (fig., fam.) — Mettre
Ies bouchees doubles/tous Ies gaz (fig., fam.). Dă-i bătaie! (fig., fam.) — Et que 9a saute!; Vas-y!; Zou!. A se da
bătut (fig., fam.) — S'arreter en chemin; s'avouer vaincu; baisser Ies bras; demander l'aman; declarer forfait; dire
pouce; donner sa langue au chat; lever Ies bras; mettre Ies pouces; rendre Ies armes; renoncer de guerre lasse (fig.,
fam.); manger son chapeau (arg.); se tenir pour battu. A nu se da bătut (fig., fam.) — Ne pas en demordre (fig.);
n'admettre qqch. qu'â son corps defen-dant; aller contre vents et marees; Stre gonfle â bloc (fig., fam.); tenir ferme. A
se da bătut în faţa argumentelor cuiva (fig., fam.) — Mettre Ies pouces (fig., fam.); se rendre aux arguments de
qqn. A se da bătut în faţa evidenţei (fig., fam.) — Se rendre â l'evidence (fig.). A se da repede bătut (fig., fam.) —
Se faire tortiller en deux rounds (fig., fam.).
103
DA
A da cu bâta/cu băţul în baltă (fig., fam.) — Faire/lâcher une bourde; faire un pas de clerc; commettre un impair
(fig., fam). A da bice (fig., fam.) — Appuyer sur l'accelerateur (fig.); faire vite; pousser son travail (fig., fam.);
faire vinaigre (fig., pop.). Dă-i bice! — Fouette cocher!. A se da bine pe lângă cineva (fam.) — Etre aux petits soins
pour qqn; se mettre bien avec qqn (fig., fam.). A da buluc (pop. j/buzna (fig., fam.) — Entrer en coup de vent; forcer
la porte (fig., fam.). A se da cu cei care... (fig., fam.) — Se ranger parmi ceux qui... A se da după ceilalţi (fig., fam.)
— Hurler avec Ies loups (fig., fam.). A da Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu (fig.,
Ut.) — Rendre â Cesar ce qui est â Cesar et â Dieu ce qui est â Dieu (fig., litt.). A se da drept cineva — Se
donner/se faire passer pour qqn. A se da la cineva (fig., fam.) — Aboyer contre qqn; porter une botte contre qqn (fig,
fam.). A nu se da pe cineva (fig., fam.) — Ne pas se prendre pour une (petite) merde (fig., pop.). A-i da câteva
cuiva să nu le poată duce (fig., fam.) — Battre qqn comme plâtre; en faire voir des vertes et des pas mureş;
mettre qqn en bouillie; reduire qqn en pieces; rouer qqn de coups (fig., fam.). A-i da un cuţit prin inimă (fig.,
fam.) — Percer le coeur (fig., fam.). A da dracului (fig., fam.) — Flanquer en l'air (fig., fam.); tout ficher en l'air
(fig., pop.). A da totul dracului (fig., fam.) — Envoyer tout promener (fig.); balancer la confiture au plafond
(fig., pop.). A da dracului o treabă (fig., fam.) — Jeter le manche apres la cognee (fig., fam.). A da dreptate cuiva
— rendre justice a qqn. A-i da drumul (fam.) (a porni) — Se mettre en marche/en route. A-şi da
duhul/sfârşitul/sufletul/ultimul suspin (fig., fam.) — Exhaler son dernier soupir; rendre l'âme/l'esprit (fig.); avaler
sa chique/son acte de naissance; remercier son boulanger (fig., pop.); souffler sa camoufle (arg.); aller de vie a
trepas. A da cât face (fig., fam.) — Y mettre le prix. A da ca la fasole (fig., pop.) — Rouer qqn de coups (fig., fam);
rentrer â qqn dans le chou (fig., pop.). A da fălci (fig., pop.) — Effacer un plat (fig., fam.); se garnir l'estomac/la
panse/le
ventre; se gorger de nourriture; s'en mettre plein la gueule/la lampe/la panse/le sac (fig., pop.). A-i da cuiva fiori
(fig., fam.) — Colier Ies jetons â qqn (fig., fam.). A da o fugă (fam.) — Ne faire qu'un bond (fig.). A da gaz (auto,
fig., fam.) — Appuyer sur le champi-gnon (fig., fam.). A-i da ghes cuiva (fam.) — Pousser qqn (fig.). A da glas (pt.
animale) — Donner de la voix (fig.). A da de gol (fig., fam.) — Casser le morceau (fig., pop.). A se da de gol (fig.,
fam.) — Montrer/laisser passer le bout de l'oreille (fig.). A da iama în... (fam.) — Fondre/tomber sur... (fig.,
fam.); se jeter/se ruer sur... A da iama prin...(fam.) — Devaster, ravager, saccager, A-i da inima brânci/ghes (fig.,
fam.) — „Le cceur lui en dit" (fig., fam.). A-i da-nainte (fig., fam.) — Aller de l'avant (fig.); continuer, poursuivre.
Dă-i-nainte! — Cause toujours!; vas-y!. Dă-i-nainte că zici bine (fig., fam.) — Vas-y, şa paye! (fig., pop.). A-i da-
nainte fără frică (fig., fam.) — Foncer dans le brouil-lard (fig., fam.). A (se) da înapoi (fig.)lîndtk-răt (fig,, fam.) —
Faire machine-arriere; lâ-cher pied (fig. fam.); battre en retrăite, ceder, flancher, hesiter, reculer. A nu da înapoi nici
cu un pas (fig., fam.) — Ne pas reculer d'un pouce/d'une semelle (fig., fam.). A da de înţeles — Parler a la
cantonade (fig., litt.); faire comprendre; laisser entendre. A-i da cuiva să înţeleagă — Faire entendre qqch. a qqn. A
se da cu învingătorul (fam.) — Se rallier au vainqueur. A se da legat în mâinile cuiva (fig., fam.) — Se fourrer
dans Ies pattes de qqn; se livrer â qqn (fig., fam.), (fig., fam., iron.) — Ne pas se moucher du coude/du pied droit; se
prendre pour le nombril du monde; trancher de l'important/du seigneur (fig., fam.); ne pas se prendre pour une petite
merde (fig., pop.); s'en faire fort. A se da mare şi tare (fig., fam.) — Se mettre en avânt (fig., fam.). A da o masă —
Inviter, offrir â dejeuner/â dîner. A da o masă de zile mari — Mettre Ies petits plats dans Ies grands (fig.). A da cu
mătura (fig., fam.) — Donner un coup de bălai (fig., fam.). A da pe mâna cuiva (fig.) — Livrer â qqn. A se da pe
mâna cuiva (fig., fam.) — S'en remettre â qqn/â la merci de qqn; remettre sa destinee entre Ies mains de
104
roade (fig.) — Porter des fruits (fig.). A-i da de rost (fig.) — Trouver le joint (fig.). A da pe cineva prin târg (fig.,
pop.) — Casser du sucre sur le dos de qqn; dechirer qqn â belles dents; dire pis que pendre de qqn (fig., fam.). A da
ultima tuşă (fig., fam.) — Mettre la derniere main â qqch. (fig.). A-i da cuiva una bună (fig., fam.) — Payer un
cadre â qqn (arg.). A nu se da cu una cu două (fig., fam.) — Ne pas se laisser abattre facilement; continuer/lut-
ter/perseverer d'arrache-pied. A da pe cineva pe uşă afară — Donner conge â qqn; envoyer promener (fig.);
flanquer qqn â la porte (fig., fam.); envoyer dinguer/paître (fig., pop.). A-i da cuiva valiza (fig., fam.) — Envoyer
qqn a Vatan (fig., fam., iron.). A se da în vânt după ceva (fig., fam.) — Avoir un goîit tres vif pour qqch. (fig.); etre
feru/un mordu/un toque de qqch. (fam.); en faire une maladie (fig., fam.); s'engouer/s'enticher de qqch.; en raffoler. A
nu se da în vânt după ceva (fig., fam.) — Ne pas courir apres qqch. (fig., fam.); „ce n'est pas ma tasse de the". A-şi
da viaţa pentru o cauză — Verser son sang (fig.). A da de vorbit (fig., fam.) — Defrayer la chronique/la
conversation; donner â jasser/â parler/â redire; faire couler de la salive; faire Ies frais de la conversation; preter aux
commentaires (fig., fam.). A da cu zarul (fig., fam.) — Amener/jeter Ies des (fig.). Nu dau turcii! (pop.) — Y u pas
le feu! (pop). ♦ DARE s.f. — don m. Dare de seamă — compte-rendu m. 0 EXPR. Cu dare de mână (fig., fam.) —
Huppe, nanti, prospere; cossu (fam.); ayant pignon sur rue; cousu d'or (fig-, fam.); rupin (arg.).
DACĂ conj. — si. Chiar dacă — meme si; dacă nu — 1. au (le) cas echeant. Ar trebui să ne vedem sau dacă nu,
telefonează-mi— II faudrait se voir, au cas echeant, on se tele-phone. 2. sinon. Nu ştiu ce mă mai reţine în viaţă dacă
nu obişnuinţa de a trăi — Je ne sais plus ce qui me maintient encore en vie sinon l'habitude de vivre.
DAIBOJ s.n. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. Pe daiboj — Â l'ceil. A munci pe daiboj
(fig. fam.) — Gâcher le metier (fig.); tra-vailler sans bourse/pour la gloire/pour des
DA
qqn (fig.). A-i da mâna (fig., fam.) — Avoir la pârtie belle; avoir beau jeu de/pour; se payer le luxe de (fig.); avoir
Ies moyens. A nu-i da mâna să (fig., fam.) — Ne pas se payer (se permettre) de. A-i da oricui mâna să cumpere/să
plătească (fig., fam.) — Etre â la portee de toutes Ies bourses (fig., fam.). A-i da mâna să vorbească (fig., fam.) —
En parler â son aise (fig., fam.); avoir beau jeu pour.... A da o mână de ajutor (fig., fam.) — Donner un coup de
main; mettre la main â la pate; preter main-forte â qqn; tendre la main/'la perene â qqn; (fig., fam.). A da mână
liberă (fig.) — Donner carte blanche/le feu vert (fig., fam.). A da din mâini şi din picioare (fig., fam.) — Faire son
possible; faire des pieds et des mains (fig., fam.). A da cu meliţa (fig., pop.) — Jacasser comme une pie borgne (fig.,
pop.). A da ortul popii (fig., pop.) — Aller au royaume des taupes; casser sa pipe; deposer son bilan; faire le grand
saut; faire une petite balade au Pere Lachaise sans billet de retour; lâcher la rampe; passer 1'arme â gauche; tourner
de l'ceil (fig., fam.); prendre un bouillon de onze heures (fig., pop.). A-şi da cu părerea (fig.) — Avoir voix au
chapitre (fig.). A da de pământ cu cineva (fig., fam.) — Envoyer â dame (fig., pop.). A da cu periuţa (fig., fam.) —
Manier/passer la brosse a reluire (fig., fam.). A-şi da în petic (fig., pop.) — Faire un pas de clerc (fig., fam.). A-şi da
şi ultima picătură de sânge (fig., fam.) — Se saigner aux quatre veines (fig., fam.). A-i da cuiva un picior/un şut
în fund (fig., pop.) — Botter le derriere/les fess-es/le train â qqn; donner des coups de pied au cui; enlever le ballon
(fig., pop.). A nu da cu piciorul (la ceva) ca vaca la şiştarul cu lapte (fig., fam.) — Ne pas jeter sa part aux chiens
(fig., fam.). A-şi da pielea popii (fig., pop.) — Passer 1'arme â gauche (fig., fam.). A-şi da cu presupusul (fam.) —
Avancer qqch. A da în primire (fig., fam.) — Recommander son âme â Dieu (fig.); passer 1'arme â gauche; rendre
Ies cles (fig., fam.). A se da cu puterea (fig., fam.) — Aller â la soupe (fig., fam.). A-i da cuiva răvaş de drum (fig.,
fam.) — Envoyer qqn â Plumeau (fig., fam.). A mai da un rând (fam.) — Rhabilier le gamin (fig., pop.). A da
105
DĂDĂCI
haricots/pour l'honneur/â l'ceil/pour des prunes/pour le roi de Prusse/pour Ies beaux yeux de qqn (fig., fam.), toucher
des haricots (fig., pop.); bosser pour des clopinettes (arg.).
DALIE s.f. — dahlia m.
DAMĂ s.f. — maîtresse /; => greluche /. (fam., pej.); poule/, pute/ (pop.) V. CURVĂ, PROSTITUATĂ, TIPĂ. De damă —
pour dames; [cărţi de joc] damă de pică, treflă, roşu, caro — dame de pique, de trefle, de cceur, de carreau. ♦
DAME/?/, (joc) —jeu de dames.
DAMBLA s.f. (pop.) — apoplexie m., coup m. de sang. 0 EXPR. A avea o dambla (pop.) — Avoir la fringale (fig.,
fam.). A-şi face o dambla (pop.) — Se farcir qqch. (fig., pop.). A-l lovi damblaua (pop.) — Se payer un coup de
sang (fig., pop.); piquer une crise de nerfs.
DAMIGEANA s.f. — bonbonne/, dame-jeanne/, tourie/.
DANDANA s.f. (pop.) — petrin m., poisse/, saleaffaire/, tuile/
DANTELĂ s.f— dentelle/. Industria dantelei — industrie dentelliere/de la dentelle. ♦ DANTELĂREASĂ s.f. —
dentelliere/.
DAR conj. — mais, cependant, pourtant. Dar (totuşi) — pourtant; dar cum să nu — comment donc!. Dar frumos
mai cânţi! — comme tu chantes bien!; dar nici gând! — pas question! Te-am minţit, dar spre binele tău — Je t'ai
menti par contre pour ton bien. Dar n-am nimic contra! — Mais je veux bien!. Dar eu nu ştiu nimic de asta —
(Mais) au contraire, je n'en sais rien.
DARABANĂ s.f. — petit tambour m. 0 EXPR. A bate darabana (fig., fam.) — Battre la grosse caise/le tambour;
crier sur tous Ies toits (fig., fam.).
DARAVERĂ s.f. (pop.) — 1. ennui m., mesaventure/, petrin m. 2. affaires/p/.
DARE loc. adj. — cu dare de mâna (bogat) — cossu, ue; nanti, ie.
DATA v.tr. — dater; remonter â. Datează demult — Cela remonte au deluge. ♦ DATĂ s.f. — 1. date/ Data naşterii —
anniver-saire; le jour de naissance; data scrisorii — la date de la lettre; de data asta — cette fois-ci; data trecută —
la derniere fois; data viitoare — la prochaine fois; au prochain tour; începând cu data de — a dater de; de fiecare
dată — chaque fois, toutes Ies fois; dintr-o dată — d'emblee. 2. donnees fpl. Datele problemei — Ies donnees du pro-
bleme; date personale (telefon, adresă, loc de muncă) — coordonnees fpl.; bază de date — base de donnees.
DATINĂ s.f. — coutume /,tradition /., usage m.
DATORA v.tr. — devoir. ♦ DATOR, OARE adj. — endette, ee; redevable. 0 EXPR. A fi dator vândut (fig., fam.) —
Avoir des ardoi-ses partout; s'embarrasser de dettes; etre crible/noye de dettes; etre dans Ies dettes jusqu'au cou; etre
endette jusqu'â la gauche (fig., fam.). A nu rămâne dator (fig.) — Ne pas etre en reste (fig.). A nu rămâne dator cu
răspunsul (fam.) — Avoir la langue deliee/bien pendue; avoir de la repar-tie; rendre une feve pour un pois (fig.,
fam.). ♦ DATORAT, Ă adj. — du, due. Suma datorată va fi achitată luna aceasta — La somme due sera rendue ce
mois-ci. ♦ DATORIE s.f. — 1. obligation/ Din datorie — par obligation. E de datoria lui să... — II se doit de...; c'est a
lui de...; anu-şiface datoria — manquer a son devoir. 2. dette/, redevance/ Plin de datorii — crible de dettes; pe dato-
rie — a credit; a-şi reduce datoria — Se desendetter; reduire la charge de sa dette. V. ÎNDATORA. 0 EXPR. A-şi face
datoria — Etre â son poşte (fig., fam.). ♦ DATORITĂ (mulţumită, graţie) cu val. de prep. — grâce â. Datorită muncii
sale a fost promovat — ii a ete promu grâce â son travail. ♦ DATORNIC, Ăs. — debiteur, trice.
DĂDĂCI v.tr. — 1. pouponner. Ii plac copiii şi cea mai mare plăcere a ei e să-i dădăcească — EUe aime Ies enfants
et son plus grand plaisir est de pouponner. 2. [fam.] abreuver de conseils. ♦ DĂDACĂ s.f. — bon-
DĂLTUI
106
ne/ d'enfants, nourrice/, nurse [nceRs] / 0 EXPR. A avea nevoie de dădacă (fig.,fam.) — 1. Ne pas avoir Fusage du
monde. 2. Etre d'un caractere hesitant.
DĂLTUI v.tr. — ciseler. ♦ DALTĂ s.f. — burin m., ciseau m. ♦ DĂLTUIT, Ă adj. —
cisele, ee.
DĂRÂMA v.tr., refl. — 1. abattre, demantel-er, demolir, detraquer, disloquer. A dărâma un perete/un zid — abattre
une cloison/un mur; a dărâma o casă — demolir une maison. 2. s'ecrouler; tomber en ruine. Zidul se dărâmă — Le
mur s'ecroule; construcţie care se dărâmă — construction qui s'ecroule. ♦ DĂRÂMĂTURĂ s.f. — decombres fpl.,
ruine/
DĂRUI v.tr., refl. — 1. dispenser, donner, faire cădeau, offrir. 2. s'offrir; => se livrer corps et âme (fig.). ♦ DAR s.n.
— 1. cădeau m., present m. De dar (loc. adj); în dar (loc. adv.) — en cădeau. Sfintele Daruri (relig.) — Les saints
sacrements. 2. [aptitudine, har, talent] aptitude/, don /«., talent m. Darul vorbirii — le don de la parole; darurile
cerului — les dons du ciel. Credinţa e un dar al Domnului — La foi c'est un don de Dieu. 0 EXPR. A avea un dar
(fig.) — Avoir la bosse (fig., fam.). A avea darul beţiei (fam., iron.) — Etre porte sur la bouteille (fig., fam., iron.). ♦
DARNIC, Ă adj. — gene-reux, euse. ♦ DĂRNICIE s.f. — generosite/, largesse/ ♦ DONA v.tr. — faire don. ♦ DO-
NATOR, OARE s. — donateur (jur.); [de sânge] donneur, euse. ♦ DONAŢIE s.f. — don m., donation/
DĂSCĂLI v.tr. — chapitrer; faire la lecon (a); haranguer, houspiller, moraliser, morigener; reprendre, reprimander,
sermon-ner; => passer un savon; sonner les cloches; tirer les oreilles (fig., fam.); engueuler (pop.). ♦ DASCĂL,
DĂSCĂLIŢĂ S. — 1. instituteur, trice; maître, maîtresse d'ecole. 2. maître â penser. 3. chantre d'eglise.
DĂUNA v.tr. — endommager, nuire. ♦ DAUNĂ s.f. — dommages m.pl, dommages-interets m.pl. A cere daune —
demander des dommages-interets. ♦ DĂUNĂTOR, OARE adj. — malfaisant, ante; nocif, ive; nuisible.
DÂRĂ s.f. — I. trace/, traînee/ Dâră de praf— traînee de poudre; dâră de sânge — traces de sang. 2. rai m. Dâră de
lumină — rai de lumiere.
DÂRDÂI v.intr. (pop.) — claquer des dents; frissonner, grelotter; => foirer (pop.). ♦ DÂR-DÂIALĂ s.f. — frisson m.,
grelottement m.
DÂRZ, Ă adj. (fam.) — acharne, nee; hardi, ie; tetu, tue. ♦ DÂRZENIE s.fffam.) — acharnement m., fermete/, temeri
te/
DE prep. — 1. de. 2. depuis, desormais. De când — depuis que; de ieri — depuis hier; de acum înainte —
desormais; de azi încolo — a partir d'aujourd'hui. 3. â. Fier de călcat — fer â repasser. 4. par. De frică — par peur;
de voie, de nevoie — bon gre, mal gre. 5. en. Masă de lemn — table en bois. 6. pour; en vue de. Cumpără de o mie
de lei — II achete pour miile lei. 7. contre. Vasul se sparge de pământ — Le vase se brise contre terre; a sprijini
(ceva) de perete — appuyer contre le mur. 8. Aşa de — si, tellement; aşa de mare — si (tellement) grand. 9. (interj.)
Apoi de! ce să-ţi fac! — Au fond, qu'est-ce que vous voulez?
DEAL s.n. — colline / La deal de (loc. prep.) — plus haut de; unde e deal e şi vale — nulle montagne sans vallee. 0
EXPR. Ce mai la deal, Ia vale (fig., fam.) — 1. Appelons les choses par leur nom. 2. De toute fason. Dă la deal, dă
la vale (fig., fam.) — Faire tout son possible. Deal cu deal se întâlneşte (dar încă om cu om?) (prov.) — 1. Tout est
possible dans ce bas-monde. 2. Sait-on jamais? Greu la deal şi greu la vale (fig., fam.) — Difficile de toute facon.
DEASUPRA adv., prep. — dessus, au-dessus, par-dessus. Pe deasupra (loc. adv.) — de plus; en plus; par-dessus le
marche; de surcroît. Eşi prost, pe deasupra — Et de surcroît ii est bete. 0 EXPR. A fi deasupra celorlalţi (fig.) —
Etre au-dessus des autres (fig.). A fi cu mult deasupra cuiva (fig.) — Etre â cent coudees au-dessus de qqn (fig.). A
fi deasupra nevoii (fig.) — Etre au-dessus du besoin (fig.).
DEBANDADĂ s.f, — debâcle/, deroute/, desarroi m.; => pagaille/ (fam.); bordel m.
107
pDEDESUBT
(fig., pop.). Ce debandadă! — Sacre bordel!
(fig., pop.). V. BRAMBUREALĂ.
DEBIL, Ă adj. — 1. delicat, te; fluet, tte; frele; fragile. 2. faible, malingre. Debil mintal — simple d'esprit.
DEBUŞEU s.n. — creneaux econo-miques m.pl.; debouche m.\ marche ni.
DEBUTA v.intr. — debuter; faire ses de-buts. ♦ DEBUT s.n. — debut m. 0 EXPR. A avea un debut reuşit — Manger
son pain blanc le premier (fig.). A-şi face debutul —
Faire ses premieres armes (fig., fam.).
DECAN s.m. — doyen m.; decan al baroului — batonnier m.
DECADE A v.intr. — s'avilir, dechoir, se de-grader; => etre/tomber dans le troisieme des-sous; rouler dans le
ruisseau (fig., fam.). ♦ DECĂDERE s.f. — decadence /, decheance /, declin m. ♦ DECĂZUT, Ă adj. — dechu, chue.
V. CĂDEA.
DECÂT adv., conj. — que. Mai mare decât mine — plus grand que moi; mai mult decât ştia — plus qu'il ne savait;
N-am decât să... — Je n'ai qu'â.... N-ai decât să pleci — Tu n'as qu'â partir. Nu făcea altceva decât să citească — II
ne faisait que lire.
DECEDA v.intr. (Ut.) — deceder, mourir; => trepasser (litt.). ♦ DECES s.n. — deces m.
V. MURI, RĂPOSA.
DECEPŢIONA v.tr. — decevoir, dechanter, desabuser, desenchanter. ♦ DECEPŢIE s.f. — deboire/, deception/,
deconvenue/, desap-pointement/, desillusion/. A avut multe decepţii — II a eu tout plein de deboires. ♦ DECEPŢIONAT,
Ă adj. — decu, e; desabuse, see. A fi decepţionat — l'avoir sec (fig., fam.).
DECI conj. — donc; de ce fait; par con-sequent.
DECIDE v.tr., refl. — (se) decider, (se) de-terminer, prendre parti; (se) resoudre (â); trancher. ♦ DECIS, Ă adj. —
decide, ee; determine, ee; resolu, lue. ♦ DECIZIE s.f. — ar-rete m., decision/ Decizie arbitrară — ouk-ase m. (fig.);
decizie hotărâtă — parti pris m.
(litt.). E momentul să ia o decizie — Cest le moment de prendre une decision. Primăria a dat o decizie — La mairie
a publie un arrete; factor de decizie — decideur m.
DECLANŞA v.tr., refl. — declencher, susci-ter. ♦ DECLANŞARE s.f. — declenchement m.
DECLARA v.tr., refl. — declarer. ♦ DECLA-ŢIE s.f. — declaration / Declaraţie importantă — declaration de poids.
DECLINA v.tr. — decliner. A-şi declina competenţa — decliner sa competence. ♦ DECLIN s.n. — baisse /., declin m.
♦ DECLINARE s.f. — declinaison/.
DECOLORA v.tr., refl. — (se) decolorer. ♦ DECOLORARE s.f. — decoloration/ ♦ DECOLORAT, Ă adj. — decolore, ree;
passe, see. Un albastru decolorat — un bleu passe.
DECONTA v.tr. — decompter. ♦ DECONT s.n. — decompte m.
DECORA v.tr. — 1. [pe cineva] attri-buer/remettre un insigne; medailler. 2. [ceva] decorer. A-şi decora
apartamentul — decorer son appartement. ♦ DECORARE s.f — 1. remise d'insigne/de medaille. 2. [ornament] de-
coration / ♦ DECORAŢIE s.f. — insigne m. d'un ordre honorifique (barrette, cordon, croix, etoile, medaille, palmes,
plaque, ro-sette, ruban). ♦ DECOR s.n. — ambiance/, at-mosphere/, climat m., decor m., milieu m.
DECUPA v.tr. — decouper. ♦ DECUPAJ s.n. — decoupage m. ♦ DECUPAT, Ă adj. — decou-pe, ee. Articol decupat —
decoupure/
DEDA (la) v.refl. — s'adonner â; se consa-crer â; se faire â (s'y faire); s'habituer â; se livrer â.
DEDESUBT s.n., adj. şi adv. — (en) des-sous. Dedesubturile problemei — Ies des-sous de l'affaire; [adjectival]
etajul de dedesubt — Fetage en dessous. 0 EXPR. A cunoaşte toate dedesubturile (fig., fam.) — Connaître (toutes)
Ies ficelles/les issues; etre dans le secret des dieux (fig., fam.). A pricepe (a vedea) dedesubturile (fig., fam.) — Voir
Ies dessous des cartes (fig., fam.).
O
108
DEGEABA adv. — 1. gratuitement. A munci pe degeaba — travailler sans bourse/pour la gloire/pour des
haricots/pour l'honneur/â l'rxil/pour des prunes/pour le roi de Prus-se/pour Ies beaux yeux de qqn (fig., fam.). 2. avoir
beau; en pure perte; peine perdue; en vain. Vorbim degeaba, că tot n-avem altă treabă! — Parler de la pluie et du
beau temps (fi8-> fam-)'> parler pour dire. Degeaba insistă — Cest en vain qu'il insiste; ii a beau in-sister; ii insiste
en vain/pour la frime; a se osteni degeaba — perdre sa peine; degeaba! — peine perdue!; c'est pas la peine! (fam.).
DEGET s.n. — doigt m. => la fourchette du pere Adam (fig., iron.). Degetul mare — le pouce; degetul arătător —
1'index; degetul mijlociu — le majeur; inelarul — l'annulaire; degetul mic — l'auriculaire (le petit doigt); degete
amorţite/îngheţate — doigts gourds; degete subţiri/groase — doigts effiles/bou-dines; deget de picior — orteil m. 0
EXPR. A aluneca (a scăpa) printre degete (fig., fam.) — S'echaper (glisser) entre Ies doigts comme une
anguille/comme une couleuvre/comme un poisson (fig., fam.). A se da după deget (fig., fam.) — Se cacher derriere
son petit doigt (fig., fam.). A nu mişca (ridica) un deget (fig., fam.) — Ne pas lever le petit doigt (fig., fam.). A sta
cu degetul în gură (fig., fam.) — Coincerlabulle(/îg.,/?o/?J. ♦ DEGET AR s.n. — de m. ♦ DEGEŢEL — le Petit Pou-cet.
♦ DIGITAŢIE s.f. — doigte m.
DEGRABĂ adv. — en hâte, promptement, vite. Mai degrabă (mai curând) — plutot; mai degrabă (mai repede) —
plus tot.
DEGUSTA v.tr. — deguster, (se) delecter, (se) regaler, savourer. ♦ DEGUSTARE s.f. — degustation/
DEJUCA v.tr. — contrecarrer, dejouer. A dejuca un complot — dejouer un complot.
DEJUNA v.intr. —dejeuner. ♦ DEJUN s.n.~ dejeuner m. Mic dejun .— petit dejeuner. A-şi lua micul dejun .— prendre
son cafe-journal (fig., fam., iron.).
DELAPIDA v.tr. — detourner, dilapi-der. ♦ DELAPIDARE s.f. — concussion /,
DEDICA
A umbla cu dedesubturi (fig.,fam.) — Agir en dessous (fig., fam.).
DEDICA v.tr., refl. — (se) consacrer a; (se) dedier; se vouer. A dedica o carte cuiva — dedier un livre â qqn, a face
o dedicaţie cuiva — dedicacer qqch. a qqn; a se dedica cuiva, unui lucru — se dedier â qqn; se consacrer â qqch.
DEDULCI v.refl (fam.) — (re)prendre gout â qqch. ♦ DULCE adj. — doux, douce; sucre, ee. Dulce ca mierea —
doux comme le miel; un ceai dulce — un the sucre; o pantă dulce — une pante douce; de dulce (loc. adj) — [în ri-
tualul bisericii creştine: despre mâncare]: a mânca de dulce — faire gras (fig.). V. ÎNDULCI. 0 EXPR. A-i face cuiva
ochi dulci (fig., fam.) — Faire Ies yeux doux a qqn (fig., fam.). ♦ DULCEAG, Ă adj. — douceâtre; doucereux, euse;
fade; mievre. ♦ DULCEAŢĂ s.f — confiture/ ♦ DULCEGĂRIE s.f — fadaise/, mievrerie/ ♦ DULCIURI s.n.pl. —
chatteries fipl., friandises f.pl.
DEFĂIMA v.tr. — blâmer, conspuer, diffa-mer, honnir. ♦ DEFĂIMARE s.f. — blâme m., diffamation /. Proces de
defăimare — proces en diffamation. ♦ DEFĂIMAT, Ă adj. — blâme, mee; conspue, puee; honni, nie. ♦ DEFĂIMĂTOR,
OARE adj. — blâmable, diffamatoire.
DEFECA v.tr. — aller â la selle; defequer; expulser Ies matieres fecales; => chier,(vulg.).
DEFECTA v ir., refl — (se) deregler, (se) de-teriorer, tomber en panne. ♦ DEFECT s.n. — defaut m., faille/., manque
m, travers m. Cu defecte — a defauts; a avea defecte — avoir des travers. ♦ DEFECT, Ă adj. — defectueux, euse;
deregle, lee; deteriore, ree
DEFILA v.intr. — defiler. ♦ DEFILARE s.f. — defilee/. 0 EXPR. Ăştia-s oamenii, cu ăştia defilăm (fam.) — Faire
avec ce qu'on a (fig.).
DEFORMA v.tr., refl. — 1. (s') alterer, (se) deformer, (se) transformer. 2. [fig.] denatu-rer, falsifier. V. DENATURA. ♦
DEFORMARE s.f. — deformation/i A avea o deformare profesională —avoir la tete de l'emploi (fig., fam.); etre
marque par sa profession.
DEOCHEA
brnement m., dilapidation /., malversa-f. ♦ DELAPIDATOR, OARE S. — dilapida-trice.
LATOR, OARE s. — delateur, trice; onciateur, trice; mouchard, arde; syco-nte (litt. et vieux). ♦ DELAŢIUNE s.f. —
honciation/.
ELĂSA v. refl. — se delaisser. ♦ DELĂSA-s.f. — indolence /. ♦ DELĂSĂTOR, OARE j. — indolent, te; negligent, te. V.
LĂSA.
ELECTA v.tr., refl. — (se) delecter, e) regaler; => en faire ses choux gras fig., fam.); se pourlecher Ies babines
m., pop.). ♦ DELECTARE s.f. — delectasem/., enchantement m., regal m.
DELIBERA v.tr., intr. — 1. deliberer; tenir Iconseil. 2. decider, resoudre. ♦ DELIBERARE s.f.—
deliberation/,discussion/. ♦ DELIBERAT, Ă adj. — delibere, ee.
DELICT s.n. — delit m.; infraction/. Flagrant delict — flagrant delit; =î> flag m. (arg.)\ delict pedepsit de lege —
delit puni par la loi. ♦ DELINCVENT, k S. — delin-quant, ante; => hors la loi (fig., fam.). ♦ DELINCVENTĂ s.f. —
delinquence/.
DELIRA v.intr. — delirer, deraisonner; per-drel'esprit/la raison; radoter. ♦ DELIR S. n.— delire m., divagation/.,
hallucination/.
DELOC adv. — absolument pas; absolu-ment rien; pas un poil; pas du tout.
DEMASCA v.tr., refl. — confondre, (se) de-masquer, percer â jour. A demasca un minci-noslun ipocrit — confondre
un menteur/un hypocrite.
DEMERS s.n. — demarche/.
DEMITE v.tr. — demettre, destituer, rele-ver, revoquer (de ses emplois, de ses fonc-tions). ♦ DEMITERE s.f. —
destitution/.
DEMISIONA v.intr. — donner/presenter
sa demission; resigner ses fonctions; ■=> decrocher (fam.); rendre son tablier (fig., fam.). ♦ DEMISIE s.f. —
demission /. ♦ DEMISIONAR s. şi adj. — demissionnaire.
DEMN, A adj. — digne. ♦ DEMNITAR s.m. — cadre m. superieur; dignitaire m.; =^> ca-cique m. (fam.). ♦
DEMNITATE s.f. — dig-nite/.
DEMODA v. refl. — se demoder, passer de mode. ♦ DEMODAT, Ă adj. — demode, ee; obsolete; ringard, de; tarte. A
părea demodat — faire tarte/ringard. V. MODĂ.
DEMOLA v.tr. — 1. abattre, demolir. 2. [fig.] aneantir, miner. ♦ DEMOLARE s.f. — demoli-tion/. ♦ DEMOLATOR s.m.
— demolisseur m.
DEMULT adv. — d' antan; de longue date; ii y a longtemps; de memoire d'homme. Mai demult — auparavant,
autrefois, jadis, naguere; de demult — du temps oii la reine Berthe filait (fig., fam.).
DENATURA v.tr. — denaturer, falsifier; [vin] frelater; => deblaterer, decrier (fam.).
♦ DENATURAT, Ă adj. — denature, ree; falsi-fie, fiee; frelate, tee. Spirt denaturat — alcool a bruler. V. DEFORMA.
DENIE s.f. — vepres/. pi. pascales.
DENIGRA v.tr. — debiner, denigrer, rabais-ser. ♦ DENIGRARE s.f. — denigrement m.
♦ DENIGRATOR, OARE 5. şi adj. — rabais-seur, seuse. V. OCĂRI.
DENUMI v.tr. — denommer. ♦ DENUMIRE s.f. — denomination /. Denumire a firmei — raison sociale.
DENUNŢA v.tr. — denoncer, rapporter; => cafarder, cafter, moucharder (fam.). ♦ DENUNŢ s.n. — delation /.,
denonciation /.
♦ DENUNŢĂTOR s.m. — (sale) cafard m., mouchard m. V. PÂRÎ, TURNA.
DEOARECE conj. — etant donne que; parce que; puisque; en raison de; vu que.
DEOCAMDATĂ conj. — pour le moment.
DEOCHEA v.tr. — jeter un sort/le mauvais ceil (fig., fam.). ♦ DEOCHEAT, Ă adj. — în expr.: Casă deocheată —
maison mal famee; povestire deocheată — histoire grave-leuse/grivoise/pimentee; vorbe deocheate — propos
polissons. ♦ DEOCHI s.n. — mauvais ceil m.
110
limites; exagerer; a se depăşi pe sine — se depasser, se surpasser. 2. [auto] doubler. Nu depăşiţi în intersecţie! — Ne
doublez pas au croisement!. ♦ DEPĂŞIT, Ă adj. — demo-de, dee; depasse, see; perime, mee; ringard, arde; suranne,
nee. 0 EXPR. A fi depăşit (de evenimente) (fig.) — Etre deborde (fig.).
DEPENDINŢE s.f.pl. — annexes f.pl., communs m.pl.
DEPINDE v.intr. — dependre, relever de, tenir. A depinde de un fleac — ne tenir qu'â un fii; a nu depinde de nimeni
— ne relever de personne. Nu depinde decât de dumneavoastră — 11 ne tient qu'â vous. Depinde de ei — £a depend
d'eux; depinde! — c'est selon!. ♦ DEPENDENT, Ă adj. — dependant, ante; tributaire â. => acero, fana (fam.). A fi
dependent de insulina — etre dependant de l'insuline; a fi dependent de heroină — etre acero de 1'heroi'ne (fam.); a
fi dependent de (mort după) maşină — etre un fana du volant (fam.). ♦ DEPENDENŢĂ s.f — dependance/,
subordination/, sujetion [sy3esjo]/
DEPLASA v.tr., refl.. — (se) deplacer. ♦ DEPLASARE s.f. — deplacement m. ♦ DEPLASAT, Ă adj. — deplace, cee;
incongru, grue; malseant, ante. Vorbe deplasate — propos incongrus.
DEPLÂNGE v.tr. — compatir â, deplorer, plaindre.
DEPLIN, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] complet, ete; entier, ere; â part entiere. Cetăţean francez cu drepturi depline —
citoyen franşais â part entiere. II. [adv.] — entiere-ment, pleinement. E mulţumit pe deplin — II est
entierement/pleinement satisfait.
DEPLORABIL, Ă adj. — affligeant, ante; deplorable; lamentable; navrant, ante.
DEPOZITA v.tr. — deposer. ♦ DEPOZIT s.n. — depot m. Depozit de mărfuri — depot de marchandises; entrepot m.
DEPRIMA v.tr. — deprimer, flipper. Asta mă deprimă — Qa me fait flipper. ♦ DEPRIMANT, Ă adj. — deprimant,
ante. ♦ DEPRIMARE s.f. — depression /., deprime /,;
DEODATĂ
DEODATĂ adv. 1. soudainement, subite-ment, tout â coup. 2. en meme temps. 0 EXPR. A da două lovituri deodată
(fig.)— Faire coup double; faire d'une pierre deux coups (fig., fam.).
DEOPARTE adv. — â l'ecart. 0 EXPR. A sta deoparte (fig.) — Faire bande â part (fig., fam.). A se ţine deoparte (fig.)
— (Se) tenir (sur) son quant-â-soi (fig.); rester/se tenir a l'ecart.
DEOPOTRIVĂ adv. — egalement; tout aussi. Problemele sociale îi sunt deopotrivă de familiare — II s'interesse tout
aussi aux problemes sociaux.
DEOSEBI v.tr., refl. — 1. differer; discer-ner, distinguer. 2. etre different/dissem-blable; se distinguer; se faire
remarquer. A se deosebi în bine (de, prin) — se demarquer (de, par). ♦ DEOSEBIRE s.f — difference/, distinction / Cu
deosebire (loc. adv.) — surtout; spre deosebire de... — â l'encontre de.... Spre deosebire de bărbat, femeia este mai
sensibilă — Â l'encontre de Fhomme, la femme est plus sensible. ♦ DEOSEBIT, Ă adj. şi adv. — different, ente; (tres)
particulier.
DEPĂRTA v.tr., refl. — (s') ecarter, (s') e-loigner. ♦ DEPARTE adv. — loin. De departe — de loin, lointain;pe departe
— d'une maniere detournee; â mots couverts; nici pe departe — ii s'en faut de beaucoup; tant s'en faut; nu mai
departe decât... — pas plus loin que...; şi aşa mai departe — et ainsi de suite; a fi departe — ce n'est pas la porte â
cote; mult mai departe — bien au-delâ. 0 EXPR. Departe de mine gândul (fig.) — Loin de la. A fi departe (fig.) —
Etre ailleurs/dans Ies nuages (fig.). A-l lăsa pe Vodă departe (fig., fam.) — Le roi n'est pas son cousin (fig., fam.). A
merge prea departe (fig., fam.) ■— Y aller un peu fort (fig.); pousser le bouchon un peu loin (fig., fam.). ♦
DEPĂRTARE s.f. —eloignement m., lointain m. Din depărtare — de loin; în depărtare — au loin. ♦ DEPĂRTAT, Ă adj.
— eloig-ne, gnee.
DEPĂŞI v.tr. — 1. depasser, passer outre. A(-şi) depăşi limitele — depasser Ies (ses)
111
spleen m., tristesse/; => cafard m., flip m. (fam.). ♦ DEPRIMAT, Ă adj. — abattu, tue; decourage, gee; melancolique;
=> cafardeux, euse (fam.). A fi deprimaî(ă) — avoir le cafard/des idees noires (fig., fam.). V. ANTIDE-
PRESIV.
DEPRINDE, v.tr. si refl. — (s') accoutumer, (s') habituer, (se) familiariser. A se deprinde cu toate — se faire â tout;
a-şi deprinde mâna — se faire la main (fig., fam.); a deprinde o meserie — apprendre un metier. ♦ DEPRINDERE s.f.
— accoutumance/., habi-tude/ ♦ DEPRINS, Ă adj. — accoutume, mee; habitue, tuee.
DEPUNE v.tr. — deposer, remettre. A depune bani la bancă — deposer de l'argent a la banque; a depune o cerere —
adresser une requete; a-şi depune mandatul — deposer son mandat; a depune o plângere — remettre une
reclamation/une requete; a depune jurământ — preter serment. ♦ DEPUNERE s.f. — depot m. Casa de depuneri —
Caisse/ d'e-pargne.
DERANJA v.tr., refl. — (se) deranger, encom-brer, gener, importuner. ♦ DERANJ s.n. — de-rangement m., desordre
m., encombrement m., remue-menage nu, trouble m.\ => chambarde-ment m. (fam.).
DERAPA v.intr. — deraper, glisser, patiner. Maşina a derapat — La voiture a derape/a fait un tete-â-queue. ♦
DERAPAJ s.n. — dera-page m.
DERÂDERE s.f. — derision/ A lua în derâdere — tourner en bourrique (fig., fam.)hn derision.
DERBEDEU s.m. — arsouille/, blouson m. noir; chenapan m., crapule/, drole m., garne-ment m., polisson, nne;
vaurien m., voyou m.; => fripon, nne (vx); fripouille/, galopin m., gibier m. de potence; gredin, ine; homme de sac et
de corde; loubard m., malfrat m., punk [pâek], punkette; triste individu m. (fam.); frappe/, gouape/, jean-foutre m.,
salaud m. (pop.). V. CANALIE, JAVRĂ, JIGODIE, LEPĂDĂTURĂ, LICHEA, PRAMATIE, PUTOARE, OTREAPĂ, SCÂRNĂVIE,
SECĂTURĂ.
DESCALIFICA
DERDELUŞ s.n. — glissoire/
DEREGLA v.tr., refl. — (se) dere-gler. ♦ DEREGLARE s.f. — dereglement m., deregulation/, detraquement m.
DERETICA v.intr. (fam.) — faire propre; faire le menage; mettre de Fordre; ranger.
DERIVA v.tr., intr. -— deriver. ♦ DERIVATĂ s.f. — derivee / ♦ DERIVAT, Ă adj. — derive, vee. ♦ DERIVAŢIE s.f. —
derivation/
DERIZORIU, IE adj. — derisoire; insignifiant, ante; minime; ridicule; => pietre (litt.). A oferi o protecţie derizorie
împotriva...— offrir un pietre rempart contre....
DEROGA v.intr. — deroger; => enfreindre (litt.). ♦ DEROGARE s.f. —■ derogation/
DERUTA v.tr. — deconcerter, derouter, desorienter. ♦ DERUTĂ s.f. — deconfiture/, deroute/.
DES, DEASĂ adj. şi adv. -— I. [adj.] 1. dense; dru, drue; epais, aisse; fourni, nie; touffu, fue. Barbă deasă — barbe
drue; păr des — cheveux fournis; pieptene des — peigne fin; frunziş des — feuillage touffu; pădure deasă — foret
touffue; tufiş des — buisson touffu; ploaie deasă — pluie drue; ţesătură deasă — tissu epais. 2. assidu, due;
frequent, ente; repete, tee. Vizite dese — visites assidues/frequentes/repetees. II. [adv.] frequemment, souvent,
maintes fois. Vine des — II vient souvent. A veni prea des la cineva — Prendre pension chez qqn (fig., iron.). ♦
DESIME s.f. — epaisseur/ ♦ DESIŞ s.m. — buisson m., fourre m., hallier m. A bate desişurile (la vânătoare) — battre
Ies halliers (â la chasse).
DESAGĂ s.f. (fam.) — besace/, musette/.
DESĂVÂRŞI v.tr., refl. — (se) parachever, parfaire, perfectionner; => peaufiner (fig., fam.). A desăvârşi ceva —
mener â bien/â bonne fin; mettre la derniere main â qqch. ♦ DESĂVÂRŞIRE s.f. — paracheve-ment m.,
perfectionnement m. ♦ DESĂVÂRŞIT, Ă adj. — accompli, plie; parfait, aite.
DESCALIFICA v.tr., refl. — (se) disqualifi-er. ♦ DESCALIFICARE s.f. —disqualification/
DESCALŢA
112
DESCALŢA v.tr., refl. — (se) dechausser, enlever ses chaussures. ♦ DESCULŢ, Ă adj. — 1. dechausse, ee; nu-pieds. 2.
[substantivat, fig.] [om sărac] un(e) va-nu-pied. V. ÎNCĂLŢA.
DESCĂRCA v.tr., refl. — 1. decharger. A descărca un camion — decharger un camion. 2. [o armă] se decharger;
faire feu. Puşca s-a descărcat din greşeală — Le fusil s'est decharge par meprise. V. ÎNCĂRCA. O EXPR A-şi
descărca conştiinţa (fig.) — Soulager son âme (fig.). A-şi descărca nervii (pe cineva) (fig., fam.) — Dechar-
ger/deverser sa bile (fig.); (passer sa colere sur qqn.) ♦ DESCĂRCARE s.f. — 1. decharge/., dechargement m. 2. [fig.]
allegement m., soulagement m. A da descărcare unui contabil — donner quitus â un comptable (jur.).
DESCĂRNAT, Ă adj. — decharne, nee.
DESCĂTUŞA v.tr., refl.. — briser ses fers; (s') eliberer. V. CĂTUŞE, ÎNCĂTUŞA.
DESCÂLCI v.tr. — debrouiller. V. ÎNCÂLCI.
DESCÂNTA v.tr. — conjurer le malheur; faire des sortileges. ♦ DESCÂNTEC s.n. — charme m., sortilege m. A face
descântece — Jeter un sort.
DESCHEIA v.tr., refl. — (se) deboutonner. V. ÎNCHEIA.
DESCHIDE v.tr., refl. — 1. ouvrir. A deschide ochii — ouvrir Ies yeux; a deschide punga (fig.) — ouvrir sa bourse
(fig.); a deschide uşa — ouvrir la porte; A deschide geamul maşinii — abaisser la vitre. 2. allu-mer. A deschide
radioul/televizorul — allumer la radio/la tele. 3. percer. A deschide o stradă — percer une rue. 4. [un pachet]
deballer; [o scrisoare] decacheter. A deschide corespondenţa — depouiller son cour-rier. 5. [flori] eclore, s'epanouir.
Bobocii se deschid — Les boutons eclosent/s'epanouis-sent. 6. [şedinţă, proces] commencer, (s') ouvrir. 0 EXPR. A
deschide calea (fig.) — Ouvrir la voie (fig.). A-şi deschide calea (fig.) — Se frayer un passage/une voie (fig.). A-şi
deschide drum prin mulţime — Fendre la foule (fig.). A deschide festivităţile — Donner le coup d'envoi des festi-
vites (fig.). A deschide o perspectivă asupra... — Ouvrir une fenetre sur (fig., fam.). A deschide pliscul (fig., fam.) —
Ouvrir le bec (fig., fam.). A deschide pofta (fig.) — Mettre en gout/en appetit (fig.). A deschide pofta de mâncare —
Ouvrir l'estomac (fig.). A-şi deschide sufletul (fig.) — Epancher son coeur; parler â coeur ouvert; s'en ouvrir â qqn
(fig.). A-şi deschide urechile (fig., fam.) — Etre tout oreilles (fig., fam.). A deschide vorba (fig.) — Abor-der un sujet.
♦ DESCHIDERE s.f. — 1. ouver-ture/ Şedinţă de deschidere — seance inaugurale; deschiderea şcolilor — la rentree. 2.
breche/., fente/ Deschidere într-un zid — breche dans un mur; deschidere îngustă (crăpătură, despicătură) — fente /
3. [de aripi la păsări] envergure / ♦ DESCHIS, Ă adj. — ouvert, erte. 0 EXPR A spune deschis (fig.) — Annoncer la
couleur; dire tout haut (fig.)Aout de go (fam.); ne pas l'en-voyer dire (fig.); ne pas mâcher ses mots (fig., fam.); lâcher
son paquet â qqn (fig., pop.); dire son fait a qqn; dire sans ambages/vertement.
DESCINDE v.intr. — 1. descendre. 2. etre issu de; provenir; resulter. A descinde din neam regal — etre issu de sang
royal. V. PROVENI. ♦ DESCENDENT, Ă S. — descen-dant, ante; rejeton m. (fam.). ♦ DESCENDENŢĂ s.f. — descendance/,
filiation/, lignee/, origine / ♦ DESCINS, Ă adj. — issu, ue. Descins dintr-o familie bună — issu de bonne familie. ♦
DESCINDERE s.f. (jur.) — descente/ de justice.
DESCOASE v.tr. — decoudre. A descoase o haină — decoudre un vetement. V. COASE. 0 EXPR. A descoase pe
cineva (fig., fam.) — Tirer les vers du nez â qqn (fig., fam.).
DESCOJI v.tr. — ecaler. A descoji ouă tari
— ecaler des ceufs; a descoji nuci — decorti-quer. V. COJI.
DESCOMPUNE v.tr., refl. — 1. decompo-ser, desagreger, separer. 2. s'alterer, se de-composer, putrefier. ♦
DESCOMPUNERE s.f.
— 1. decomposition/, division/ 2. desagre-gation/, dissolution/, putrefaction/
113
DESFĂŞURA
DESCOPERI v.tr., refl. — deceler, (se) de-couvrir; eventer; => degoter (pop.). A descoperi adevărul — decouvrir la
verite; a descoperi un secret — eventer un secret; a descoperi o scurgere de gaze — deceler une fuite de gaz. Cum ai
descoperit postul ăsta? — Comment as-tu fait pour degoter ce poşte? 0 EXPR. A descoperi America (fig., fam., iron.)
— (Cest) le secret de Polichinelle (imn.). ♦ DESCOPERIRE s.f. — decouverte/ ♦ DESCOPERIT, Ă adj. — decouvert, erte.
Cu capul descoperit — tete nue. 0 EXPR. A rămâne descoperit (fig.) — Baisser la garde (fig-)-
DESCOTOROSI v.refl. (pop.) — balancer, bazarder, se debarrasser de qqch., s'en de-faire, s'en delivrer, eliminer,
liquider; => lar-guerqqch.; semer qqn (fig.); ficher/foutre en l'air (fig., pop.). A se descotorosi de hainele vechi —
balancer/bazarder ses hardes; a se descotorosi de un martor jenant — elimi-ner/liquider un temoin genant.
DESCOTOŞMĂNA v.tr., refl. — enlever (vetements encombrants). V. ÎNCOTOŞMĂNA.
DESCOVOIA v.tr. — se detendre, (se) re-dresser, se relâcher. V. ÎNCOVOIA.
DESCREŞTE v.intr. — s'amoindrir, de-croître, diminuer. V. CREŞTE. ♦ DESCREŞTERE s.f. — amoindrissement m.,
decroissance/, diminuation/
DESCRIE v.tr. — decrire. ♦ DESCRIERE s.f. — description/ ♦ DESCRIPTIV, Ă adj. — descrip-tif, ive.
DESCUIA v.tr. — deverrouiller. V. ÎNCUIA. 0 EXPR. A fi descuiat la minte (fig., fam.) — Avoir oublie d'etre con (fig.,
pop.).
DESCUMPĂNI v.tr. — deconcerter; decon-fir (fam.). ♦ DESCUMPĂNIT, Ă adj. —decon-certe, tee; => desempare, ree
(fig.); deconfit, te (fam.). 0 EXPR. A părea descumpănit — Avoir l'air un peu perdu (fig.); avoir une mine deconfite
(fam.). ♦ DESCUMPĂNIRE s.f. — desarroi m.
DESCURAJA v.tr., refl. — (se) decourager, (se) demonter, (se) demoraliser, deprimer, per-
dre pied, (se) rebuter. ♦ DESCURAJARE s.f. — decouragement m., deprime/ ♦ DESCURAJAT, Ă adj. — decourage, gee.
V. ÎNCURAJA.
DESCURCA v.tr, refl. — (se) debrouiller, demeler, (se) depetrer, elucider, sortir d'em-barras, => se defendre (pas
mal) (fig.); (se) depatouiller (fam.); s'en sortir; s'en tirer; se tirer d'affaire (fig., fam.); (se) demerder (fig., pop.). A nu
se descurca — avoir l'air emprunte/godiche (fam.); a şti să se descurce — avoir/connaître plus d'un tour dans son
sac; pratiquer le systeme D (debrouille-toi!); faire feu de tout bois (fig., fam.). Fiecare se descurcă cum poate —
Chacun sa merde
(fig., pop.). ♦ DESCURCĂREŢ, EAŢĂ adj. —
debrouillard, arde; fute, tee; => combinard, arde; demerdard, arde (fam.). V. ÎNCURCA.
DESEMNA v.tr. — 1. deleguer, designer, nommer. ♦ DESEMNARE s.f. — choix m., designation/, nomination/
DESEORI adv. — frequemment; maintes fois; souvent. V. ADESEA.
DESERVI v.tr. — desservir. Cartier prost deservit — quartier mal desservi. V. SERVI.
DESFACE v.tr., refl. — 1. annuler, defaire. A desface un contract — annuler un contrat; a desface o căsătorie —
defaire un mariage; a desface un nod — defaire un nceud; a-şi desface valiza — defaire sa valise. 2. deta-cher,
rompre. A desface un cordon — deta-cher une ceinture; a desface o legătură — rompre un lien; a desface logodna —
rompre Ies fianşailles. 3. ecarter. A desface braţele— ecarter Ies bras. 4. vendre. A desface marfă — ecouler de la
marchandise. ♦ DESFACERE s.f. — vente / Preţ de desfacere — prix de vente. ♦ DESFĂCUT, Ă adj. — annule, lee;
decompose, see; defait, te; demonte, tee; detache, chee; ecoule, lee; vendu, due.
DESFĂŞURA v.tr., refl. — 1. (se) derouler, deployer. A desfăşura o activitate — deploy-er une activite. 2. deplier,
etaler. A desfăşura o hartă — deplier/etaler une carte; a desfăşura o sfoară — derouler une ficelle. ♦ DESFĂŞURARE
s.f. — cours m., deploiement m., deroulement m. Desfăşurarea evenimen-
114
DESPĂRŢI v.tr., refl. — 1. decrocher; (se) separer, (s') isoler. S-a despărţit de partidul său — II a decroche de son
parti politique. 2. divorcer. 3. diviser. ♦ DESPĂRŢIRE s.f. — 1. separation / 2. divorce m. 3. division /., partage m. ♦
DESPĂRŢITOR, OARE adj. — mitoyen, nne. Perete despărţitor — mur mitoyen. ♦ DESPĂRŢITURĂ s.f. — case/., cloi-
son/., compartiment m., division/
DESPERECHEA v.tr. — decompleter, depareiller, desaccoupler, desassortir, separer.
V. ÎMPERECHEA,PERECHE.
DESPICA v.tr, refl. — (se) fendre. A despica lemne — fendre du bois. ♦ DESPICAT, Ă — fendu, due. ♦ DESPICĂTURĂ
s.f. — fente/ (de vetement).
DESPRE prep. — de; dont; sur. A vorbi despre cineva/despre ceva — parler de qqn/de qqch.; o conferinţă despre
artă —-une conference sur l'art; cartea despre care ţi-am vorbit — le livre dont je t'ai parle; despre asta — â ce sujet;
cât despre... — quant a; pour ce qui est de....
DESPUIA v.tr, refl. (fam.) — (se) demunir; => se depoitrailler. ♦ DESPUIAT, Ă — depoi-traille, ee (fam.).
DESTABILIZA v.tr. — desarconner, desta-biliser; ebranler, rendre moins stable. ♦ DESTABILIZARE s.f. —
destabilisation/, ebranle-ment m.
DESTĂINUI v.tr., refl. — avouer, devoiler; s'en ouvrir â qqn; reveler â qqn. ♦ DESTĂINUIRE s.f. — aveu m.
DESTIN s.n. — destin m., destinee/., fatali-te/., sort m.; => lot m. (fig.)\ fatum [fatom] m, (litt.). A-şi uni destinele
(fig., Ut.) — unirsa destinee (litt.). Destinul tău e să nu ştii ce vrei — Ton lot c'est l'incertitude.
DESTINA v.tr. — affecter, assigner, desti-ner, vouer â. Credite destinate educaţiei naţionale — des credits affectes â
l'educa-tion naţionale. Părinţii l-au destinat magistraturii — Les parents Tont voue a la magis-tratufe. ♦ DESTINATAR,
k s. — destinataire. i ♦ DESTINAŢIE s.f. — destinaţi on/
DESFIDE
telor — le cours des evenements; desfăşurare de forţe — deploiement de forces.
DESFIDE v.tr. — defier, narguer.
DESFIINŢA v.tr. — abolir. ♦ DESFIINŢARE s.f. — abolition/
DESFRÂNA v.refl. — se devergon-der. ♦ DESFRÂNAT, Ă s. şi adj. — debauche, chee; deprava, vee; devergonde, dee;
egril-lard, de; ehonte, tee; libertin, ne; salace; => dissolu, ue (litt.). V. DEZMĂŢAT, LIBERTIN. ♦ DESFRÂU s.n. —
debauche /., deborde-ment m., devergondage m., immoralite /, libertinage m., licence/, vice m.
DESFUNDA v.tr. — 1. defoncer. A desfunda un canal — defoncer un canal. 2. deboucher. A desfunda chiuveta —
deboucher la cuvet-te. ♦ DESFUNDAT, Ă adj. — defonce, cee. Drum desfundat — chemin defonce. V. ÎNFUNDA.
DESIGUR adv. — assurement, bien sur, cer-tainement; ii n'y a pas â redire; sans (aucun) doute; surement.
DESLUŞI v.tr. — 1. demeler, distinguer, reconnaître. 2. dechiffrer. 3. eclaircir, elucider, expliquer; tirer au clair. ♦
DESLUŞIRE s.f. —
eclaircissement m. ♦ DESLUŞIT, Ă adj. — clair, re; distinct, te; explicite; precis, se.
V. NEDESLUŞIT.
DESOLIDARIZA v.refl. — desavouer, se desolidariser. ♦ DESOLIDARIZARE s.f. — desaveu m. A se face vinovat de
desolidarizare guvernamentală ■— se rendre coupable de manquement a la solidarite gouvernemen-tale. V.
SOLIDARIZA.
DESPĂDUCHEA v.tr., refl. — (s') epouiller. V. PĂDUCHE.
DESPĂDURI v.tr. — deboiser. V. PĂDURE.
DESPĂGUBI v.tr., refl. — (se) dedom-mager, indemniser. ♦ DESPĂGUBIRE s.f. de-dommagement m., dommages-
interets m.pl, indemnisation /; remboursement m. A plăti despăgubiri — payer des dommages-in-t6rets; a primi
despăgubiri — recevoir une indemnite. V. PĂGUBI.
115
DETURNA
DESTINDE v.refl. — se detendre, (se) relâ-cher. ♦ DESTINDERE s.f. — delassement m., detente /, relaxe m„ repos m.
♦ DESTINS, Ă adj. — cool; decontracte, tee; relaxe, xee; 6tre bien dans sa peau (fig.,fam.).
DESTITUI v.tr. — casser, debarquer, de-gommer (fam.), degoter (fam.), demettre de, deposer, limoger, mettre en
disponibilite, relever de ses fonctions, renvoyer, revoquer, suspendre. A destitui un înalt personaj — limoger. ♦
DESTITUIRE s.f. — decheance/, destitution / (fam.) , limogeage m. (fam.) , revocation/!
DESTOINIC, A adj. (fam.) — avise, see; ca-pable; competent, ente. ♦ DESTOINICIE s.f. —-adresse m., capacite/.
DESTRĂMA v. refl. — se disperser, se dis-siper, s'effilocher. Norii se destramă — Les nuages s'effilochent.
întunericul se destramă — L'obscurite se dissipe. ♦ DESTRĂMARE s.f. — dissipation /, effilochage m. ♦ DESTRĂMAT,
Ă adj. — effiloche, chee.
DESTUL adj. şi adv. — assez; pas mal de; suffisant. O casă destul de mare — une mai-son assez grande. Maşina
merge destul de bine — La voiture roule assez bien. Munceşte destul — 11 travaille assez. Nu avem destui bani —
Nous n'avons pas assez d'ar-gent. Avem destule necazuri — Nous avons pas mal d'ennuis. E destul — Cest suffisant.
Destul! — Assez!, şa suffit! 0 EXPR. A-i fi destul (fig., fam.) — En avoir par-dessus la tctt (fig., fam.).
DESTUPA v.tr. — deboucher. 0 EXPR. A fi destupat la minte (fig., pop.) — Avoir la grosse tete (fig., fam.).
DESUET, A adj. — demode, dee; obsolete; perime, mee; suranne, nee; vieillot, tte.
V. PERIMAT.
DESZĂPEZI v.tr. — A deszăpezi un drum — deblayer un chemin enneige. Maşină de deszăpezit — chasse-neige m.
DEŞCĂ s.f. (pop.) — vieux soldat m. Deşcă bătrână (pop.) — un vieux de la vieille (fig., fam.).
DEŞELA v. refl. — s' echiner, s'epuiser (de fatigue), s'ereinter.
DEŞERTA v.tr. — devider, vider. 0 EXPR. A-şi deşerta sacul (fig., fam.) — Devider son chapelet/son echeveau (fig.,
fam.).
DEŞI conj. — bien que; quoique. Deşi mic, înţelege multe —- Quoique tres jeune, ii com-prend beaucoup de choses.
Deşi înţelege franceza, n-o vorbeşte — Bien qu'il com-prenne le franşais, ii ne le parle pas.
DEŞTEPTA v. tr., refl. — (se) reveiller. L-a deşteptat zgomotul — Le bruit l'a reveille.
♦ DEŞTEPT, EAPTĂ adj. — 1. reveille, llee. 2. intelligent, te. A fi deştept — avoir oublie d'etre con (arg.). 0 EXPR. A
face pe deşteptul (fam.) — Faire le con (pop.)l\e. mălin (fam.)l\t pître (fam.). A fi deştept foc (fam.) — Entendre
l'heure qu'il est (fig., fam.).
♦ DEŞTEPTARE s.f. — reveil m. Deşteptare brutală/neplăcută — reveil en fanfare (fig., fam.).
♦ DEŞTEPTĂTOR s.m. — reveille-matin m.
DEŞUCHEAT, Ă adj. (pop.) — timbre, bree (fam.); toque, quee (pop.). E deşucheat rău — II est vraiment
timbre/toque.
DETALIA v.tr. —detailler. ♦ DETALIU S.n. — detail m. ♦ DETAILIST, Ă S. — detaillant, ante.
DETENŢIE s.f. (jur.) — detention/. ♦ DEŢINUT, Ă s. — detenu, nue.
DETERGENT s.m. — lessive/
DETERIORA v.tr., refl. — (se) degrader, (se) deteriorer; partir en brioche (fig., fam.).
♦ DETERIORARE s.f. — deterioration/, usure/
DETERMINA v.tr. — determiner, persuader. L-am determinat să nu plece — Je l'ai per-suade d'y rester (de ne pas
s'en aller).
DETESTA v.tr., refl. recipr. — abominer, (se) detester; => abhorrer, (s') execrer (litt.). A fi detestat — etre mal-aime.
DETRIMENT s.n. — dam m., detriment m. în detrimentul cuiva — au (grand) dam de qqn.
DETURNA v.tr. — 1. detourner. 2. dilapi-der. ♦ DETURNARE s.f. — 1. detournement m.;
DEŢINE 116
[prin abuz de putere] exaction / 2. dilapi-dation/, malversations/p/.
DEŢINE v.tr. — detenir. ♦ DEŢINERE s.f. — detention/ ♦ DEŢINĂTOR, OARE S. — deten-teur, trice. Deţinător de arme
— detenteur d'armes.
DEVASTA v.tr. — detruire, devaster, rava-ger, miner, saccager. Războiul a devastat ţara — La guerre a
devaste/ravage/ruine le pays. ♦ DEVASTARE s.f. — devastation /
♦ DEVASTATOR, OARE S. şi adj. — devas-teur, trice; ravageur, euse.
DEVENI v.intr. — devenir, evoluer, se trans-former. ♦ DEVENIRE s.f. — developpement m., transformation / în
devenire (loc. adv.) — en herbe (fig., fam.); un geniu în devenire — un genie en herbe (fig., fam.).
DEVOTA v.refl. — se devouer. ♦ DEVOTAMENT s.n. — devouement m. ♦ DEVOTAT, Ă adj. — devoue, vouee. 0 EXPR.
A fi devotat cuiva — Etre tout acquis a qqn. (fig., litt.).
DEVREME adv. — tot. Mai devreme — au-paravant, avânt, plus tot; mult mai devreme
— beaucoup plus tot; cât de devreme cu putinţă — aussi tot que possible; cel mai devreme — au plus tot; le plus tot.
DEXTERITATE s.f. — adresse/, dexterite/, habilete/. A-şi pierde dexteritatea — perdre la main (fig., fam.).
DEZAGREGA v.tr., refl — [şifig.] (se) desa-greger; s'effriter. ♦ DEZAGREGARE s.f. — desagregation/, effritement m.
DEZAMĂGI v.tr. — decevoir, desenchanter.
♦ DEZAMĂGIRE s.f. — deception/, deconfiture/, desapointement m., desenchantement m., desillusion /; => creve-
cceur m. (fig., pop.).
♦ DEZAMĂGIT, Ă adj. — deconfit, te; decu, şue; desabuse, see; desappointe, tee; desen-chante, tee; desillusionne,
nee. A fi dezamăgit
— tomber de haut (fig., fam.). V. DEZILUZIONA.
DEZAPROBA v.tr. —blâmer, critiquer, desa-prouver, reprouver. ♦ DEZAPROBARE s.f. — blâme m., desaprobation /,
reprobation /
♦ DEZAPROBATOR, OARE adj. — blâmable; desaprobateur, trice.
DEZARHIVA v.tr. (inform.) — decom-pacter (inform.), dezipper (inform.). Fişier dezarhivat — fichier dezippe. V.
ARHIVA.
DEZASTRU s.n. — debacle/, deroute /, desastre m., faillite/, ruine/ ♦ DEZASTRUOS, OASĂ adj. —
catastrophique ; desastreux, euse; funeste.
DEZBRĂCA v.tr., refl. — 1. [haina, paltonul, vesta etc] enlever. 2. [dezgoli] (se) desha-biller, se devetir, (se) mettre
â nu/â poil (fig., pop.), faire du strip-tease/de l'efeuillage.
♦ DEZBRĂCAT, Ă DEZGOLIT, Ă adj. — â poil
(fig., pop.), nu comme la main/comme un ver.
DEZGHEŢA v.tr., refl. — (se) degeler, fon-dre. ♦ DEZGHEŢ s.n. — degel m.
DEZGUSTA v.tr., refl. — (se) blaser, (se) degouter, (se) desabuser, (se) rebuter. ♦ DEZGUST s.n. — 1. degout m. 2.
nausee/ ♦ DEZGUSTĂTOR, OARE adj. — deguelasse; ecoeu-rant, te. V. GREAŢĂ, SCÂRBĂ.
DEZICEv.fr.—se dedire.
DEZILUZIONA v.fr. — decevoir, desap-pointer, desillusionner. ♦ DEZILUZIE s.f. — deboire m., deception/,
desappointement m., desenchantement m., desillusion /, me-compte m.
DEZINVOLTURĂ s.f. — aisance/, grâce/, naturel m.
DEZLĂNŢUI v.fr., refl. — (se) dechaîner, (se) declancher. V. ÎNLĂNŢUI. ♦ DEZLĂNŢUIRE s.f. — dechaînement m.
DEZLEGA v.fr., refl. — 1. [de păcate] absoudre. 2. dechiffrer. A dezlega o enigmă — dechiffrer une enigme. 3.
delier. A-şi dezlega limba — delier sa langue.
DEZMĂŢA (DESTRĂBĂLA, DEŞĂNŢA) v. refl. — (se) debaucher, (se) dever-gonder. ♦ DEZMĂŢ s.n. —
debauche /., debordement m., devergondage m., immora-lite /, libertinage m., licence /, vice m. ♦ DEZMĂŢAT, Ă S.
şi adj. — 1. debauche, ee; deprave, ee; devergonde, ee; egrillard, de; ehonte, ee; libertin, ine; salace; => dissolu, ue
(litt). V. DESFRÂNAT, LIBERTIN. 2. [neglijent în ţinută] debraille, ee.
117
DIGERA
DEZMEMBRA v.tr., refl. — (se) demembrer, (se) morceler. ♦ DEZMEMBRARE s.f. — demembrement m., division/.,
lotissement m., morcellement m.
DEZMINŢI v.tr., refl. — (se) contredire, (se) dementir, (se) desavouer, infirmer, s'in-scrire en faux, opposer un
demenţi. A dezminţi proverbul — faire mentir le proverbe. Sângele nu se dezminte — Bon sang ne peut mentir. ♦
DEZMINŢIRE s.f. — contestation/., demenţi m., deni m., desaveu m. V. MINŢI.
DEZMORŢI v.tr., refl. — (se) degourdir; se ranimer (fig.).
DEZNĂDĂJDUI v.intr. —desesperer. ♦ DEZNĂDEJDE s.f — desespoir m. V. NĂDĂJDUI.
DEZNODA v.tr. — denouer. ♦ DEZNODĂMÂNT s.n. — denouement m. V. ÎNNODA.
DEZONORA v.tr. — avilir, deshonorer, discrediter, fletrir. V. ONORA.
DEZORDINE s.f — debandade/, desar-roi m., desordre, m., fatras m., gâchis m., remue-menage m.; => chienlit /
(fig-)', ca-pharnaum m., chambardement ni., foutoir m., raeli-melo m., pagaille/ (fam.). A face dezordine — mettre le
bordel (fig., pop.); chambarder, desorganiser, melanger, mettre en desordre. V HARABABURĂ, NEORÂNDUIALĂ,
TALMES-BALMES. 0 EXPR. Ce dezordi-ne! — Quel bric-â-brac!; quel capharnaiim! (fig., fam.); quel bordel! (fig.,
pop.). ♦ DEZORDONAT, Ă adj. — desordonne, ee => bor-delique (fam.).
DEZORIENTA v.tr. — deconcerter, derou-ter, desemparer, desorienter, embrouiller.
♦ DEZORIENTARE s.f. — desorientation /
♦ DEZORIENTAT, Ă adj. — desoriente\ tee; depayse, aysee; desempare, ree; embarrasse, see; hesitant, te; indecis, se;
perdu, due; => deboussole, lee (fam.).
DEZOBIŞNUI (DEZVĂŢA) v.tr., refl. — (se) deshabituer, (se) desacoutumer, desap-prendre. ♦ DEZOBIŞNUINŢĂ s.f,
(DEZVĂŢ) s.n. — desacoutumance / 0 EXPR. Tot învăţul are şi dezvăţ (prov.) — II y a remede â tout vice (prov.).
DEZRĂDĂCINA v.tr.— deraciner. V. ÎNRĂDĂCINA, RĂDĂCINĂ.
DEZUMFLA v.tr., refl. — 1. (se) degonfler. Cauciuc dezumflat — pneu creve/â plat. 2. [fig.] perdre son assurance;
=> etre decon-fit (fig.); flancher, mollir (fam.).
DEZVĂLUI v.tr., refl. — devoiler, reveler. A dezvălui un secret — devoiler un secret; a-şi dezvălui sentimentele —
reveler ses sen-timents. ♦ DEZVĂLUIRE s.f. — revelation/
DIBACI v.tr.(pop.) — denicher (fig.). ♦ DIBACI, CE adj. — averti, tie; cauteleux, euse; habile, savoir s'y faire/s'y
prendre. ♦ DIBĂCIE s.f. — adresse/
DIBUI v.tr., intr. — degoter, tâtonner; => denicher (fig.). Pe dibuite — a tâtons. ♦ DI-BUIALĂ s.f.— tâtonnement m.
DICHISI v.tr., refl. (pop.) — (se) parer avec coquetterie; (se) pomponner; traiter a grands soins; => (se) bichonner
(pop.). ♦ DICHISEALĂ s.f. (pop.) — bichonnage m. (pop.). ♦ DICHISIT, Ă adj. — pimpant, ante. V. FER-
CHEZUI, GĂTI, SPILCUI.
DIDACTIC, Ă adj. — didactique. Corp didactic — corps enseignant; Ies enseignants; Material didactic —
equipement scolaire; termen didactic — terme didactique. Gen didactic — genre didactique (L'Art poetique).
DIFEREND s.n. — desacord m., differend m.
DIFERENŢĂ s.f. — difference/, ecart m. 0 EXPR. A nu face nici o diferenţă (fig.) — Mettre dans le meme panier
(fig., fam.).
DIFICULTATE s.f. — difficulte/ 0 EXPR. A crea dificultăţi (fig.) — Donner du fii â retordre (fig., fam.).
DIFUZA v.fr., intr. — diffuser, propager, repandre, transmettre. ♦ DIFUZARE s.f. — transmission / (radio). ♦
DIFUZOR s.n. — haut-parleur m.
DIG s.n. — mole m.
DIGERA v.tr. — digerer. 0 EXPR. A nu putea digera (fig., fam.) — Rester sur l'estomac (fig., pop.). ♦ DIGERABIL, Ă
adj. — digeste. ♦ DIGESTIE s.f. — digestion/
DIGRESIUNE
118
DIGRESIUNE s.f. — digression/
DIHOR s.m. — putois m.
DILEMĂ s.f. — dilemme m.
DILUA v.tr. — delayer, diluer.
DIMINEAŢĂ s.f. — matin m., matinee / Azi dimineaţă — ce matin-ci; de dimineaţă — des potron-minet; des le
matin; dis-de-dimineaţă — de bon/de grand matin, au petit matin; foarte de dimineaţă — au petit jour; programul
dimineţii — l'emploi du temps de la matinee (durată). 0 EXPR. De dimineaţă până seara (fără întrerupere, toată
ziua) — D'affilee; du matin au soir. A pisa pe cineva de dimineaţă până seara (fam.) — Emmerder qqn a pied, â
cheval et en voiture (fig., pop., iron.). Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă (prov.) — Paris ap-partient a ceux qui se
levent tot (prov.).
DIMPOTRIVĂ adv. — (au) contraire; du cote oppose; â l'encontre; oppose â.
DIMPREJUR adv. — 1. [în apropriere] d'alentour; aux environs; tout autour.
2. [împrejur, în jurul] autour de.
DIN prep. — 1. de. A avea din ce (trăi) — avoir de quoi; disposer de biens; a cita din memorie — citer de memoire.
Sunt din Braşov — Je suiş de Braşov. Vine din pod — II arrive du grenier; din amintire — de memoire; din vedere —
de vue; din august până la 1 octombrie — du mois d'aout au premier octobre; într-una din zile — un de ces quatre
matins (fam.). 2. depuis, des. Nu l-am văzut din septembrie — Je ne l'ai plus rencontre depuis le mois de septembre.
3. par. Din neglijenţă — par negligence.
DINADINS adv. — expres [ekspre], â des-sein. Amfăcut-o dinadins — Je l'ai fait expres. Nu i-am răspuns dinadins
— Cest â dessein que je ne lui ai pas repondu; a ţine cu tot dinadinsul — y tenir mordicus [moRdikys].
DINAFARĂ adv. — (în loc. adv.): pe dinafară — par coeur. 0 EXPR. A fi pe dinafară
(fig., fam.) — Etre â cote de la plaque (fig., fam.).
DINAINTE adv. — în expr.: 0 EXPR. A nu-i trece cuiva pe dinainte (fig., fam.) — Ne pas arriver â la cheville de
qqn (fig., fam.).
DINAINTEA prep. — devant. Dinaintea casei — devant la maison.
DINCOACE adv. — de ce cote-ci.
DINCOLO adv. — ailleurs; de l'autre cote. Maşinile treceau pe dincolo — Les voitures passaient de l'autre cote.
Dincolo de (loc. prep.) — hors; au-delâ de; (d') outre. Dincolo de grădină este un câmp — Au-delâ du jardin ii y a un
champ. De dincolo de mare — d'outre mer; memorii de dincolo de mormânt — memoires d'outre tombe. 0 EXPR.
Aşa şi pe dincolo (fig., fam.) — Et patati et pătata (fig., fam.). Lumea de dincolo (fig.) — L' au-delâ m.
DINCOTRO adv. — d'oîi? Dincotro vii? — D'ou viens-tu?
DINDĂRĂT adv. — (de) derriere. ♦ DIN-DĂRĂTUL prep. — par derriere.
DINTE s.m. — dent/ Omul are 32 dinţi: incisivi, canini, premolari, măsele — l'homme a 32 dents: incisives,
canines, pre-molaires, molaires; dinte cariat — chicot m.; dinţi de lapte — dents de lait; ciot de dinte — quenotte/.;
măsea de minte — dent de sages-se; pastă de dinţi — dentifrice m.; strungăreaţă — dents du bonheur; a-şi aranja
dinţii la dentist (fam.) — se faire reparer la rue du bec; se faire retaper le domino (arg.); a-i da dinţii ■— faire ses
dents; a-şi scoate un dinte — se faire arracher, (extraire) une dent; plombarea unui dinte — plombage d'une dent. A
căzut plomba dintelui — La dent est deplombee. V. MĂSEA. 0 EXPR. A-şi arăta dinţii (fig., fam.) — Montrer les
dents (fig., fam.). A avea un dinte împotriva cuiva (fig., fam.) — Avoir une den t/des griefs contre qqn (fig.); garder
une dent/de l'hu-meur contre qqn (fig., fam.). A-i scoate cuiva şi dinţii din gură (fig., fam.) — Mettre qqn sur la
paille (fig., fam.). A sfâşia pe cineva cu dinţii (fig., fam.) — Grignoter qqn (fig., fam.). A tăia ca dinţii babei (fig.,
fam.) — Couper comme un genou (fig., fam.). A ţine
119
pDISPREŢUI
cu dinţii de ceva (fig., fam.) — Ne pas en demordre (fig.); s'accrocher au cocotier; se cramponner quelque part
contre vents et raarees; ne pas lâcher sa part au chiens; ne pas lâcher prise (fig., fam.). A vorbi printre dinţi (fig.,
fam.) — Parler entre Ies dents (fig., fam.); marmonner. Mai aproape dinţii decât părinţii (prov.) — Plus proches
sont Ies dents que Ies parents (prov.). ♦ DANTURĂ s.f. — denture/.; dentition/ ♦ DENTAR, Ă adj. — dentaire. Proteză
dentară — dentier m. ♦ DENTIST s.m. — dentiste m. ♦ DENTIŢIE s.f. — dentition / ♦ DINŢAT, Ă adj. — en dents de
scie. Roată dinţată — roue dentee.
DINTOTDEAUNA adv. — depuis toujours.
DIPLOMĂ s.f. — brevet m., certificat m., diplome m., parchemin m.\ => peau/ d'âne (fam.).
DIRECT, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] direct, te; droit, te. II. [adv.] abruptement, directe-ment; tout bonnement; sans
ambages; en ligne droite; de plain-pied. Sufrageria dă direct pe terasă — La salle a manger est de plain-pied avec la
terrasse; a ataca direct — y aller franco (fig., fam.); a vorbi direct — parler sans ambages.
DIRECTOR s.m. — directeur m. Director de studii (liceu) — proviseur m.; => dirlo m., proto m., protal m. (arg.). ♦
DIRECTOR s.n. (inform.) — repertoire m. (inform.). ♦ DIRECTIVĂ s.f. — directive, /.
DIRECŢIONA v.tr. — direcţionner, orien-ter. ♦ DIRECŢIE s.f. — direction /. A lua direcţia către — mettre le cap sur;
în toate direcţiile — dans tous Ies azimuts. 0 EXPR. A pierde direcţia (fig., fam.) — Aller aux pâquerettes (arg.).
DIRIGINTE s.m. — professeur principal m.
DIRIJA v.tr. — aiguiller, diriger, guider. ♦ DIRIJOR s.m. — chef m. d'orchestre.
DISC s.n. — disque m. V. CD. ♦ HARD-DISC
s.n. (inform.) — disque dur (inform.). ♦ DISCHETĂ s.f. (inform.) — disquette/, disque souple. (inform.).
DISCERNE v. tr. — discerner. ♦ DISERNĂ-MÂNT s.f. — discernement m.
DISCIPOL s.m. — disciple m., emule m. A-şiface discipoli — Faire des emules.
DISCRET, Ă adj. — discret, ete. ♦ DISCREŢIE s.f. — discretion /. A păstra discreţia — etre discret. 0 EXPR. A fi la
discreţia cuiva
(fig., fam.) — Etre â la merci de qqn.
DISCURS s.n. — allocution/, discours m., expose m., harangue/, speech [spitj] m.; => lai'us m., topo m. (fam.).
Discurs religios — homelie/ V. ALOCUŢIUNE.
DISCUTA v.intr. — discuter. ♦ DISCUŢIE s.f. — controverse/., discussion/, dispute/., entretien m., negotiation/,
pourpar-lers m.pl., tractations f.pl. Discuţii care ar putea duce la o schimbare de guvernământ — des pourparlers qui
pourraient aboutir sur un changement de pouvoir; a începe/relua discuţiile — engager (entamer)/reprendre Ies
pourparlers. 0 EXPR. A pune în discuţie — Mettre (remettre) en cause/en question/sur le tapis (fig., fam.). Nu mai
încape discuţie — Â coup sur; hors discussion.
DISPĂREA v.intr. — disparaître, perir. A dispărea fără urmă — s'evanouir dans la nature (fig., fam.); a fi dat
dispărut — etre porte dispăru. V. APĂREA.
DISPENSA v. refl. — se dispenser (de). ♦ DISPENSĂ s.f. — dispense/
DISPERA v.intr. — desesperer; etre au de-sespoir; navrer; perdre tout espoir. ♦ DISPERARE s.f. — desespoir m.,
desarroi m., detresse /., exasperation / Disperarea bătrâneţii — la detresse de 1' âge; în disperare de cauză — en
desespoir de cause; în plină disperare — en grand desarroi. ♦ DISPERAT, Ă adj. — desespere, ree. A fi într-o
situaţie disperată — etre dans de sales draps (fig., fam.).
DISPLĂCEA v.intr. — ne pas agreer; deplaire. V. PLĂCEA.
DISPREŢUI v.tr. — dedaigner, faire fi, mepriser. ♦ DISPREŢ s.n. — dedain m., deri-
DISPUNE
120
sion/, ignominie m., mepris m., opprobre m. Un gest de dispreţ — un geste de mepris; strâmbătură de dispreţ —
moue de mepris.
♦ DISPREŢUIT, Ă adj. — dedaigne, gnee; meprise, see. ♦ DISPREŢUITOR, OARE adj. — arrogant, ante; dedaigneux,
euse; hargneux, euse; meprisant, ante; rogue. A fi dispreţuitor — le prendre de haut (fig.). V. PREŢUI.
DISPUNE v.tr., intri, refl. — 1. disposer. A dispune de maşină — disposer de voiture. Ministerul a dispus o anchetă
— Le ministere a dispose une enquete. 2. s'egayer, se divertir. 0 EXPR. A fi bine (prost) dispus — Etre dans un bon
(mauvais) jour/de bonne (mauvaise) humeur/bien (mal) lune (fig., fam.)/de bon (mauvais) poil (fig., pop.).
♦ DISPOZIŢIE s.f — 1. humeur / Bună/proastă dispoziţie — bonne/mauvaise humeur. A-şi schimba dispoziţia — se
chan-ger Ies idees. Dacă eşti tristă, du-te la concert să-ţi schimbi dispoziţia — Si tu es triste va au concert pour te
changer Ies idees. V. STARE. 2. disposition/, ordre m. Dispoziţie de plată — ordre de payement; dispoziţii
testamentare — dispositions testamen-taires; a da dispoziţii — disposer; donner des ordres; a se pune la dispoziţia
cuiva, a ministerului etc. — se mettre â la disposi-tion de qqn, du ministere etc.
DISTANŢA v.tr., refl. — se distancer ♦ DISTANŢĂ s.f. — distance/, ecartement m., par-cours m., trajet m. 0 EXPR. A
lua distanţă (fig.) — Prendre du champ (fig.). A păstra distanţa (fig.) — Conserver/garder/tenir ses distances;
garder/rester sur son quant-â-soi.
DISTINGE v.tr., refl. — (se) distinguer.
♦ DISTINS, Ă adj. —■ distingue, guee; => NAP (Neuilly, Auteuil, Passy); BCBG (bon chic, bon genre) (fam.). A fi
distins, distinsă — avoir de la classe.
DISTONA v.intr. — distonner, jurer. Culori care distonează — des couleurs qui jurent ensemble.
DISTRA v.tr., refl. — s'amuser, avoir des loisirs, (se) distraire, (se) divertir, prendre du bon temps; => rigoler (fam.);
se marrer
(pop.). A fi distrat — avoir des absences/la tete ailleurs; etre distrait. ♦ DISTRACŢIE s.f. — distractions fpl-, loisirs
m.pl. Distracţii costisitoare — loisirs coflteux. V. AMUZA. 0 EXPR. A nu-i arde de distracţii (fam.) — Ne pas avoir
l'air â la fete (fig.). ♦ DISTRACTIV, Ă adj. — amusant, ante; distractif, tive.
DISTRAGE v.tr. — distraire. A distrage atenţia — detourner l'attention.
DISTRIBUI v.tr. — aceorder, arranger, assigner, attribuer, departir, dispenser, dis-tribuer, remettre, repartir. A
distribui celor în drept ceea ce li se cuvine — Assigner aux ayants droit ce qui leur revient; a distribui posturi —
dispenser des postes; a distribui burse studenţilor — repartir des bourses aux etudiants. ♦ DISTIBUŢIE s.f. —
attribution/, distribution /., remise /., repartition /. Distribuirea corespondenţei — distribution du courrier.
DISTRUGE v.tr., refl. — aneantir, deman-teler, demolir, detruire, exterminer, liquider, saceager, supprimer; =>
bousiller (fig., fam.); amocher (pop.). A-i distruge speranţele cuiva — aneantir l'espoir de qqn.; a-i distruge cuiva
munca — bousiller le travail de qqn; a distruge bandele de hoţi — demanteler Ies bandes de voleurs. ♦ DISTRUGERE
s.f. — de-molition/, destruction/, extermination/, li-quidation/, suppression/ ♦ DISTRUS, Ă adj. — demoli, lie; detruit,
te; extermine, ee; liquide, ee; supprime, ee.
DITAI, DITAMAI adj. (înv., fam.) — rude-ment grand; important; => bougrement (pop.).
DIVAN s.n. — 1. canape m. 2. conseil m. d'E-tat. 0 EXPR. A-i face cuiva divan pe spinare
(fig., fam.) — Tomber sur le poil â qqn (fig., pop.). A ţine divan (fig., pop.) — Tailler une bavette; tenir ses assises
(fig, fam.).
DIVIDEND s.n. — dividende m. A încasa un dividend — toucher un dividende.
DIVIZA v.tr. — dissocier, fractionner, separer; => brouiller, cloisonner (fig.). ♦ DIVIZARE s.f. — division /,
separation /;
121
DOMICILIU
=> cloisonnement m. (fig.). Divizarea partidelor politice — cloisonnement des partis politiques.
DIVORŢA v.intr. — divorcer, se separer. ♦ DIVORŢ s.n. — divorce m.
DIVULGA v.tr. — devoiler, divulguer, eventer. A divulga un secret — eventer un secret. ♦ DIVULGARE s.f. —
divulgation/, revelation / Divulgarea unor secrete militare — divulgation de certains secrets mili-taires.
DIZGRAŢIE s.f. — disgrâce/
DIZOLVA v.tr.,refl. — (se) dissoudre.
♦ DIZOLVARE S.f. — dissolution/ ♦ DIZOLVAT, Ă s.f. — dissous, oute.
DOAGĂ s.f. — douve /. 0 EXPR. A-i lipsi o doagă (fig., pop.) — Avoir une case vide/une case en moins ; etre
devisse de la toiture (fig., pop.)/\m peu zinzin (pop.).
DOAR adv. — rien que; a moins que; seule-raent. Doar atât — sans plus; doar un pic — rien qu'une goutte. L-a
întrebat doar va afla ce să facă — II le lui a demande dans Fespoir d'apprendre comment s'y prendre. 0 EXPR. Fără
doar şi poate (fam.) — A coup sur (fam.); bel et bien; indubitablement.
DOBÂNDI v.tr. — acquerir, obtenir. ♦ DOBÂNDĂ s.f. — taux m. d'interet.
DOBITOC, OACĂ s. şi adj. — âne bâte.
DOBORÎ v.tr. — 1. abattre, couper. A doborî copacii — abattre Ies arbres. 2. [fig.] accabler, aneantir, demonter,
demoraliser, epuiser, terrasser. ♦ DOBORÂT, Ă adj. — abattu, tue; renverse, see; terrasse, see. 0 EXPR. Doborât de
boală (fig.) — Terrasse par la maladie. ♦ DOBORÂRE s.f. — anean-tissement m., renyersement m. A lupta până la
doborârea adversarului — lutter â qui mordrait la terre le premier.
DOCTOR s.m. — docteur m., medecin m.; => toubib m (fam.). Bună ziua, doctore! — Bonjour, toubib! (fam.); un
doctor capabil — un toubib averti; doctor în litere — docteur es lettres; doctor în ştiinţe — docteur en sci-
ences. ♦ DOCTORIE s.f. — medicament m., remede m. Doctorie pe bază de reţetă — medicament sur ordonnance du
medecin. 0 EXPR. A fi doctor în meseria lui
(fig., fam.) — Etre cale en la matiere (fam.); passer maître.
DOCUMENT s.n. — document m., papiers m.pl. îşi cercetă documentele — II consulta ses papiers; document
contabil — piece / comptable; documente confidenţiale legate de apărare — documents classes confiden-tiel-
defense. ♦ DOCUMENTARE s.f. — docu-mentation /. Persoană care lucrează la serviciul de documentare —
documentaliste m.; cineast care realizează filme documentare — documentariste m.
DOGORÎ v.intr. — bruler. ♦ DOGOARE s.f. — fournaise / ♦ DOGORITOR, OARE adj. — briliant, ante; torride.
DOI, DOUĂ num. cârd. — deux. Din două în două zile — un jour sur deux; tous Ies deux jours. Asta nu se face cu
una, cu două — Cela ne se fait pas en un tour de main; pe din două — moitie-moitie.
DOICĂ s.f. — nourrice /; => nounou /
(fam.).
DOJENI v.tr., refl. — gronder, morigener, sermonner, tancer; =$ haranguer (fam.). ♦ DOJANA s.f. —remontrance/,
reprimande/; => harangue/ (fam.).
DOMENIU s.n. — domaine m. A fi din domeniul psihanalizei — relever de la psy-chanalyse.
DOMESTICI v.tr. — domestiquer, domp-ter, mater. ♦ DOMESTIC, Ă adj. — domes-tique. ♦ DOMESTICIRE s.f. —
domestication/. Domesticirea se face întrebuinţând forţa — On fait la domestication par la force. V. DRESA,
ÎMBLÂNZI.
DOMICILIU s.n. — domicile m. Cu domiciliu forţat — en residence surveillee; fără domiciliu stabil — S.D.F.
(sans domicile fixe); separare de domiciliu — separation de corps.
DOMOLI
122
DOMOLI v.tr., refl. — (s') apaiser, (se) calraer, mater. O putere cu mână de fier care domoleşte duşmanul— Un
gouverne-ment â poigne qui mate l'ennemi. ♦ DOMOL, OALĂ adj. şi adv. — I. [adj.] doux, douce; lent, lente. II.
[adv.] doucement, lentement. ♦ DOMOLIRE s.f. (rar) — apaisement m.
DOMNI v.intr. — regner. ♦ DOMN, DOAMNĂ s. — 1. monsieur m.; madame/. O doamnă — une dame; [adresă]
Doamna şi Domnul — Monsieur et Madame. 2. prin-ce m. regnant. Doamnă, domniţă — princes-se. 3. Doamne! —
Mon Dieu!; Domnul Dumnezeu — Dieu le Pere. V. DUMNEZEU. 0 EXPR. Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor
(prov.) — Le changement du chef fait la joie des sots (prov.). Vezi doamne, că eram nebun! — Sous couleur que
j'etais fou. Dă Doamne (să) — Dieu fasse (que). A răposa întru Domnul (Ut.) — S'en-dormir du sommeil de la
tombe/du sommeil du Juste (litt.). Unde eşti, Doamne'.? (fam.) — Y a pas de Bon Dieu (pour Ies poules)! (fig.,
pop.). Doamne, iartă-mă! — Pardon mon Dieu!
DON JUAN s.pr. — don Juan, seducteur m., tombeur m. 0 EXPR. A fi un Don Juan — Iouer Ies don(s) Juan(s).
DON QUIJOTE s.pr. — don Quichotte.
DOPA v.tr., refl. — (se) doper. A se dopa cu amfetamine — se doper aux amphetamines.
♦ DOP s.n. — bouchon m. ♦ DOPAJ s.n. — dopage m., doping m.
DORI v.tr., intr. — avoir envie, convoiter, desirer, souhaiter A dori să fie — compter etre. ♦ DOR s.n. — deşir m.,
nostalgie/. Dor de ţară — mal du pays. 0 EXPR. A lucra (a munci) în dorul lelii (fig., pop.) — Bouder a la besogne;
dormir sur son travail; travailler au ralenti; ne pas se tuer au travail (fig., fam.). A mânca în dorul lelii (fig., fam.) —
Manger du bout des dents (fig., fam.). A se usca de dor (fig., pop.) — Secher sur pied (fig, fam.).
♦ DORINŢĂ s.f. — convoitise/, deşir m., envie/., souhait m. A împlini dorinţa cuiva — satisfaire le deşir de qqn; a
stârni dorinţa
cuiva — allumer le deşir de qqn. ♦ DORIT, Ă adj. — deşire, ee; souhaite, ee. 0 EXPR. A lăsa de dorit — Laisser â
desirer. ♦ DORITOR, OARE; DORNIC, Ă adj. — desireux, euse.
DORMI v.intr. — dormir; => roupiller (fam.). A dormi în camere separate — faire chambre a part. A trecut Moş
Ene pe la gene — le Marchand de Sabie est passe. V. SOMN. 0 EXPR. A dormi fără grijă — Dormir sur ses deux
oreilles (fig., fam.);. A dormi iepureşte (fig., fam.) — Ne dormir que d'un ceil (fig., fam.). A dormi neîntors (fig.,
fam.) — Dormir comme une buche (fig., fam.). A dormi de-a-n picioarelea (fig.) — Dormir tout debout (fig.);
piquer du nez (fig., fam.). A dormi somn fără vise (fig.) — Dormir d' un sommeil de plomb. A dormi somnul
drepţilor (fig.) — Dormir du dernier sommeil/du sommeil du Juste (fig.). A dormi somnul cel dulce (fig.) —
Dormir comme un bienheureux (fig.). ♦ DORMITA v.intr. — piquer du nez (fig., fam.). ♦ DORMITOR s.n. — chambre (a
coucher).
DOSI v.tr. — cacher. ♦ DOS s.n. — 1. der-riere m., posterieur m.; fesses/./>/.; => miches fpl. (arg.). Păzeşte-ţi
dosul/fundul! — Gare tes miches!; uşa din dos — l'entree de service; la petite porte; a-i da cuiva un picior în
dos/fund — botter le derriere â qqn. 2. revers m., verso m. Dosul mâinii — le revers de la main; dosul medaliei — le
revers de la medaille; dosul coalei de hârtie — (le) verso; pe dos (loc. adv.) — 1. de travers; a înţelege pe dos —
comprendre de travers. 2. a l'en-vers; pe faţă şi pe dos — a l'envers et a l'en-droit; recto, verso; de-a-ndoaselea
(loc.adv.) — de travers. 0 EXPR.. A-si arăta dosul (fam.) — avoir Ies fesses en l'air. A da picioare în dos/în fund
(fig., pop.) — Donner des coups de pieds au cui (fig., pop.). A face totul pe dos (fig., fam.) — Brider l'âne par la
queue (fig., fam.); faire tout a l'envers. A întoarce casa pe dos (fig., fam.) — Chambarder; mettre la maison sens
dessus dessous (fam.); remuer la maison de fond en comble (fig.). A întoarce pe cineva pe dos (fig., fam.) —
Chambouler, tournembuler (fam.); bouleverser. A trata cu dosul/cu
123
DRACUI
fundul pe cineva (fig., pop.) — Avoir qqn au cui (fig., pop.).
DOSAR s.n. — chemise /, dossier m. Dosare groase — cartons bourres de docu-ments; piesă de pus la dosar —
piece â ver-ser au dossier; pe bază de dosar medical — dossier medical â l'appui. 0 EXPR. A închide dosarul (fig.) —
Classer l'affaire (fig.); clore le proces.
DOTA v.tr. — doter, douer, gratifier, pourvoir. A fi dotat(ă) — etre doue (ee). ♦ DOTĂ s.f. — dot m. ♦ DOTARE s.f. —
dotation/
DOVEDI v.tr. — s'averer, demontrer, faire preuve, temoigner de. A se dovedi eficace — s'averer efficace. 0 EXPR. A
dovedi pe cineva (fig., fam.) — Percer qqn a jour (fig., fam.). ♦ DOVADĂ s.f. — 1. quittance /, recu m. 2.
confirmation /, constatation /, preuve /, temoignage m. Ca (o) dovadă de... — en temoignage de...; a da dovadă de...
— faire preuve/etat de...; pe bază de dovezi — avec preuves â l'appui. ♦ DOVEDITOR, OARE adj. — probant, ante.
DOVLEAC s.m. — 1. citrouille/, potiron m. 2. [fig., cap] caboche/ (fig., pop.). ♦ DOVLECEL s.m. — courgette/
DRAG, A adj. — aime, ee; chiri, rie. Cuvinte dragi — des mots d'amour; cu dragă inimă — de bon cosur (fig.); cu
drag — volontiers; avec joie. 0 EXPR. De mai mare dragul (fam.) — Admirablement. A se avea dragi (fig., fam.) —
S'aimer d'amour tendre. A-i fi cuiva drag să... (fam.) — Avoir plaisir â.... A prinde drag (fam.) — S'eprendre. Când ţi-
e lumea mai dragă (fam.) — Au meilleur moment. ♦ DRAGO-BETE s. (pop.) — la Saint Valentin. ♦ DRAGOSTE s.f. —
amour m.; [legătură amoroasă slâpăn-servitoare] — amours ancillaires; dragoste trecătoare — amour passager;
dragoste împărtăşită — amour partage; dragoste nefericită — amour malheureux; dragoste la prima vedere — coup
de foudre; frustat(ă) în dragoste — mal-baise\ see; aface dragoste — faire l'amour; => coucher (pop.); baiser,
enculer, enfiler, s'envoyer en
l'air, niquer, tringler (vulg.). 0 EXPR. A se topi de dragoste pentru cineva (fam.) — Mourir d'amour pour qqn (fig.,
fam.). ♦ DRĂGĂSTOS, OASĂ adj. — affectueux, euse; tendre. ♦ DRĂGUŢ, Ă S. şi adj. — I. [s. pop.] bien-aime,
ee. 2. [adj. ] gentil, lle. V. ÎNDRĂGI, ÎNDRĂGOSTI.
DRAPEL s.n. — banniere /., drapeau m., etendard m., pavilion m. 0 EXPR A lupta sub drapelul cuiva (fig.) —
Combattre (se ranger) sous Ies drapeaux/la banniere de qqn (fig., fam.).
DRĂCUI v.tr. — envoyer au diable; pester. ♦ DRAC s.m. — diable m. 0 EXPR. A arăta ca dracu' (fam.) — Etre ficele
comme l'as de pique (fig., fam.). A avea pe dracu-n el (fig., pop.) — Avoir le diable au corps (fig-' pop.)- Şi-a băgat
dracu' coada (fig., fam.) — Le diable s'en mele (fig., fam.). Când îşi bagă dracu' coada (fig., fam.) — Quand le diable
y serait (fig., fam.). A crăpat un drac! (fig., pop.) — 1. [când se sparge ceva] La fete sera bonne! (fig., fam.). 2.
[când două persoane spun acelaşi cuvânt în acelaşi timp] Ca alors!; la belle affaire! (fam.). A da de dracu' (fig.,
pop.) — Se mettre dans de mauvais draps; trouver son maître (fig., fam.); etre frit (fig., pop.). A se duce dracului
(fam.) — [ceva] S'en aller â vau l'eau/â la derive (fig.); s'en aller en eau de boudin (fig., fam.); partir en brioche (fig.,
pop.). A se duce dracului (fam.) —[cineva] Aller se faire pen-dre/voir ailleurs. Du-te dracului (la dracu')! — Va te
faire cuire un ceuf!; va te faire foutre! (vulg.). A se duce la toţi dracii (fig-, pop.) — S'en aller â tous Ies diables (fig.,
fam.). Ce dracu' face? — Qu'est-ce qu'il fout? (vulg.). A fi al dracului — Etre teigneux. A-l găsi dracii (fig., fam.) —
Se fâcher tout rouge; se payer un coup de sang (fig., fam.). A locui la dracu-n praznic (fig., fam.) — Habiter au diable
vauvert (fig., fam.). A-l lua dracu' (fig., fam.) — Casser sa pipe (fig., fam.). Râde dracul de porumbe negre (prov.) —
Cest l'hopital qui se moque de la charite (prov.). A trage pe dracul de coadă (fig., fam.) — Tirer
DRĂMUI
124
le diable par la queue; traîner la savate (fig., fam.). A trimite pe cineva la dracu'Aa toţi dracii (fig., fam.) — Envoyer
qqn sur Ies roses/â tous Ies diables/aux cinq cents diables (fig., fam.). A vedea pe dracul (fig., fam.) — En voir de
belles/de bleues (fig., fam.). A nu vedea pe dracul peste tot — Ne pas entendre malice (fig., fam.). Nu-i dracu' aşa de
negru (fig., fam.) — Un diable n'est pas toujours aussi diable qu'il est noir (fig., fam.). Drace! (interj.) — Bigre!;
fichtre!. La dracu". (fam.) — Bon sang (de bonsoir)! (pop.) Pe dracu'! (fam.) — Â d'autres!; la barbe!; mon cui!;
pardi!; mon osii!; ta, ta, ta!; taratata! (interj.) (fam.). Dracu' ştie! — Allez savoir'.Tot un drac! (fig., fam.) — Cest kif-
kif (fig., fam.). Al dracului! — [admiraţie, mirare] putain! Al dracului nume! — Sacre/ere nom!. Al dracului
om(uleţ)! — Sacre bonhomme!. Al dracului de tâmpit! — Vachement debile!. Ei, drăcie! — Mince alors! (iron.).
♦ DRACONIC, Ă adj. — draconien, enne.
♦ DRĂCESC, EASCĂ adj. — diabolique.
♦ DRĂCEŞTE adv. — diaboliquement. ♦ DRĂCIE s.f. — espieglerie / Ei, drăcie! — drole d'histoire! ♦ DRĂCOAICĂ s.f.
— diablesse/
♦ DRĂCOS, OASĂ adj. — espiegle; endiable, ee.
♦ DRĂCOVENIE 5./. — drolerie /. ♦ DRĂCU-ŞOR s.m. — diablotin m. Un drăcuşor de fată — une gamine deluree; une
sacree (jeune) fille.
DRĂMUI v.tr. — mesurer/peser avec parcimonie. ♦ DRAM s.n. (fig.) — un doigt de; un soupşon de; un tout petit peu.
0 EXPR. A avea un dram de noroc (fig.) — Avoir du pot (fig., pop.).
DREGĂTOR s.m. (înv.) — enarque m.; grand commis m. de l'Etat; haut dignitaire m.
DREGE v.tr., refl. (pop., fam.) — 1. rac-commoder, reparer, remettre en etat. A drege o maşină — remettre une
voiture en etat; a drege o uşă — reparer une porte. V. CÂRPI, PETICI. 2. assaisonner. A drege o mâncare/un sos—
assaisonner un plat/une sauce. 0 EXPR. A face şi a drege (fam.) — Faire tant et si bien. A-şi drege glasul (fig.) —
S'eclaircir la voix; se racler la gorge (fig.). A-şi drege
gustul (la urmă) (fig.) — (Laisser) pour la bonne bouche (fig., fam.). A-şi drege sule-meneala (fig., pop., iron.) — Se
refaire une beaute, se requinquer la facade (arg. iron.).— Se reprendre. A drege vinul (fig., pop.) — Frelater le vin.
DREPT, DREAPTĂ adj, adv., s.n. — I. [adj.] droit, te. în linie dreaptă — en droite ligne; judecată dreaptă —
jugement droit/equitable/exact/sense; unghi drept — angle droit; de dreapta (loc. adj.) (pol.) — de droite (pol). 0
EXPR. A pune pe cineva pe linia cea dreaptă (fig., fam.) — Ramener qqn dans le droit chemin (fig.). II.
[substantivat] Dreapta (pol.) — la droite (pol); dreapta scenei (teatru) — cote jardin; cei (cel) în drept — (a) qui de
droit; a ţine dreapta (auto) — tenir sa droite; continuer/serrer sur sa droite; (în locuţiuni) din dreapta — de droite;
în/la/pe dreapta — â droite; a o lua la dreapta — tourner a droite; trageţi pe dreapta! — arretez la voiture. 0 EXPR.
A sta în poziţie de drepţi — Se tenir au garde-a-vous. A tăia în dreapta şi-n stânga (fig., fam.) -~ Frapper d'estoc et de
taille (fig.). A trage pe dreapta (fig., fam.) — Aller se coucher; faire un petit somme (fam.). III. [adv.] Drept înainte
— tout droit; a merge drept la birou— aller tout droit au bureau; de-a dreptul (fig.) — tout de go (fam.); pe drept sau
pe nedrept — a tort ou â raison; cu (pe) drept cuvânt (loc. adv.) — â juste titre/raison, 0 EXPR. Ce-i drept — Â vrai
dire. A rămâne (a se ţine) drept ca bradul (fig., fam.) — Ne pas perdre un pouce de sa taille (fig.). IV. ţs.] droit
m. Drepturile omului — Ies droits de l'homme; a-şi încasa drepturile — toucher son du; a nu se îndoi de dreptul său
— ne pas douter de son bon droit; I cu ce drepţi — â quel titre?; cu acelaşi drept — au meme titre. 0 EXPR. A-şi
cere I drepturile — Reclamer son du. A crede că I are toate drepturile — Se croire tout per- I mis. ♦ DREPT-
CREDlNCioSs.m. — croyantm,, | pratiquant m. V. [prep.] Drept mângâiere-pour toute consolation; drept răsplată
— en I recompense; drept care — en vertu de quoi;H voila pourquoi, c'est pourquoi; a treci
125
DRUM
drept... — se faire passer pour...; drept cine — pour qui. Drept cine mă iei? — Tu me prends pour qui? ♦ DREPTATE
s.f. — 1. raison/ A avea dreptate — avoir raison. A avut dreptate să plece — Bien lui en prit de partir; a mai avea
uneori şi dreptate — n'avoir pas toujours tort; a nu avea dreptate — avoir tort. Nu a avut dreptate să se supere —
Mal lui en prit de prendre la mouche (fig., fam.); dreptatea celui mai tare — la raison du plus fort; a da dreptate —
donner raison; se ranger de l'avis de qqn; pe bună dreptate — â juste rai-son/titre. 2. justice/ A cere să se facă drep-
tate— reclamer que justice soit faite; a face un act de dreptate — faire acte de justice; rendre justice; a-şi face
dreptate — se faire justice; a fi sigur de dreptatea lui — etre sur de son bon droit; a obţine dreptate — obtenir
justice; tirer raison de. V. NEDREPTATE.
DRES s.n. — collants m.pl.
DRESA v.tr. — dompter, dresser, mater.
♦ DRESAJ s.n. — domptage m., dressage m.
♦ DRESOR s.m. — dompteur m. V. DOMESTICI, ÎMBLÂNZI.
DRIC s.n. — corbillard m. 0 EXPR. A fi pe dric (fig., pop.) — 1. Etre a l'article de la mort (fig., litt.); sentir le sapin
(fig., fam.). 2. Etre coule/flambe/foutu (fig., pop.).
DRIVER s.n. (angl., inform.) — driver m. (angl), lecteur m., pilote m. (inform.). Driver de CD-ROM — lecteur de
CD-ROM.
DROAIE s.f. (pop.) — nuee/, ribambelle/;
=> essaim m., smala/, tas m., volee/ (fig.); tapee/ (fam.); flopee/, kyrielle/, tripotee/ (pop.). 0 droaie de copii — une
kyrielle/une ribambelle d'enfants. A venit cu droaia după el — II est arrive accompagne par toute la smala.
V. GRĂMADĂ, PUZDERIE.
DROJDIE s.f. — lie/, marc m. Drojdie de bere — levure / (de biere, de boulanger), poudre â lever; drojdie de vin —
lie de vin; irojdia societăţii (fig.) — la lie du peuple 'fig.). 0 EXPR. A fi pe drojdie (fig., pop.) — STe plus battre que
d'une aile; etre dans le roisieme/dans le trente-sixieme dessous fig.Jam.).
DROPIE/—outarde/
DRUM s.n. — chemin m., circuit m., course/, itineraire m., parcours m., route/, trajet m., voie/ V. RUTĂ. Drum de
ţară — chemin vici-nal; pe drum — chemin faisant; tot drumul — le long du chemin; accident de drum — accident
de la route; la jumătatea drumului — a moitie route; â mi-chemin;/o<3i'e de drum — feuille de route; a-şi continua
drumul— passer son chemin; a da drumul — lâcher. Dă drumul câinelui — Lâche le chien!; a se întoarce din drum
— rebrousser chemin; revenir sur ses pas (fig.); drum bun! — bonne route!; bon voya-ge!; vogue la galere!; de drum
[provizii, bani] — viatique. 0 EXPR. A nu se abate de la drumul drept (fig.) — Marcher droit (fig.). A se aduna
(strânge) de pe drumuri (fig., fam.) — S'acheter une conduite; faire une fin; se ranger (fig.). A bate drumurile (fig.,
fam.) — Battre Ies chemins (fig., fam.). A da drumul la o avalanşă de... — Lever la bonde a...(fig.). A se da din
drumul cuiva (fig.) — Laisser la voie libre (fig., fam.). A da drumul la tot ce ştie (fig., pop.) — Deballer son savoir
(fig., fam.). Dă-i drumul! spune ce-ai de spus! — Accouche! (fig., pop.). A-şi da drumul la gură (fig., fam.) —
Devider son chapelet/son echeveau; vider son sac (fig., fam.). A-şi face drum (fig.) — Se frayer un passage/un
chemin (fig.). A-şi croi (un) drum în viaţă (fiS-) — Faire son chemin; se frayer un chemin/un passage; jouer des
ccudes (fig., fam.). A-i croi cuiva drum în viaţă (fig., fam.) — Faire la courte echelle â qqn; mettre a qqn le pied â
Fetrier; mettre qqn en selle (fig., fam.). A-şi face valiza şi p-aci ţi-e drumul — Faire son paquet et puis bon-soir!
(fig., fam.). A se găsi pe toate drumurile (fig., fam.) — Courir Ies rues/la viile (fig., fam.). A nu se găsi pe toaîc
drumurile (fig-) — Ne pas se trouver sous ies pieds/îe sabot/Ies pas d'un cheval/d'une muie (fig., fam.). A o întinde !a
drum (fam.) — Bouffer du kilometre (fig., fan.). A lăsa pe cineva pe drumuri (fig., fam.) — Mettre qqn sur la paille
(fig., fam.). A (o) sua (pe) u»i drum (fam.) — Emprunter un chemin (fig.).
126
duce copilul în braţe — La mere porte son enfant dans ses bras; a duce pe cineva la doctor — conduire qqn chez le
medecin; a duce oile la păscut — mener paître Ies moutons; a-şi duce geamantanele — trimbaler ses vali-ses. 0
EXPR. A se duce pe apa sâmbetei/pe gârlă (fam.) — S'en aller â la derive/en eau de boudin/â vau-l'eau; partir en
brioche (fig., fam.). A se duce aţă/glonţ/întins/puşcă (fig., fam.) — Y aller tout droit/de ce pas (fig.); filer comme
une fleche (fig., fam.). A duce pe cineva (fig., pop.) — Monter un bateau/le coup â qqn (fig., fam.). A duce câinii la
apă (fig., fam.) — Garder la lune des chiens; peigner la girafe (fig., fam.). A o duce bine (fig.) — Avoir la vie belle
(fig., fam.). A o duce bine/rău cu cineva (fig.) — Faire bon/mau vais menage avec qqn (fig.); etre (ne pas) etre dans
Ies petits papiers de qqn (fig., fam.). A o duce greu (fig.) — Avoir des fins de mois difficiles (fig., fam.). A duce
greul (fig., fam.) — Avoir droit â toute la peine (fig., fam., iron.); s'envoyer tout le travail (pop.). A duce pe cineva la
groapă (fig.) — Conduire/mener le deuil. A se duce în mă-sa (vulg.) — Aller se faire foutre (vulg.). A-l duce
mintea (fig., fam.) — Avoir de la jugeote; piger (fam.). A-l duce mintea la ceva (fig., fam.) — Trouver une issue
(fig.). A nu o mai duce mult I (fig., fam.) — Etre â l'article de la mort (fig., litt.); etre sur sa mort/sur son lit de mort;
recommander son âme â Dieu; sentir le I sapin; tirer â sa fin (fig., fam.). A duce pe I cineva de nas/cu preşul/cu
zăhărelul I (fig., fam.) — Le faire au chique/â l'es- I broufe/â l'estomac; mener qqn par le bout du I nez/en
bateau/dedans; tenir la dragee haute I (a qqn) (fig., fam.); la bailler belle; bourrer I le mou â qqn; ficher/mettre qqn
dedans I (fig., pop.). A duce pe cineva la pieire I (fig.) — Serrer le noeud qu'on a passe au cou I de qqn (fig.). A le
duce în spate pe toate I (necazuri) (fig., fam.) — Ne pas y couper I (fig., fam.). A duce un trai împără- I
tesc/regesc (fig., fam.) — Mener la vie â I grandes guides; vivre sur grand pied I (fig., fam.). A (o) duce trai pe
vătrai I (fig., fam.) — Avoir la vie belle; se la couler I
DUBIU
A merge pe drumul cel mai ocolit (fig.) — Prendre le chemin des ecoliers (fig., fam.). A pleca pe ultimul drum
(fig., Ut.) — Faire la cabriole; prendre le train pour le Bon Dieu (fig., fam.). A se pregăti de drum (fig., fam.) —
Graisser ses bottes (fig., fam.). A pune pe cineva pe drumuri (fig., fam.) — Faire courir qqn. A rămâne în drum
(fig.) — Rester en carafe/en chemin/en plan (/îg.j/en route (fig., fam.). A rămâne pe drumuri (fig., fam.) — N'avoir
ni feu ni lieu; etre sur le pave (fig., fam.). A readuce pe cineva pe drumul cel bun (fig.) — Remettre qqn sur la
bonne voie/sur Ies rails (fig.). A nu se mai strânge de pe drumuri (fig., fam.) — Battre Ies cheminsf/îg., fam);
courir le monde. A ţine bine drumul (auto) — Tenir la route (auto). A-şi urma drumul (fig.) — Aller son petit
bonhomme de chemin (fig., fam.). A-şi vedea de drum (fig., fam.) — Aller/poursuivre son petit bonhomme de
chemin; passer son chemin (fig., fam.). ♦ DRUMEAG s.n. — sentier m.
♦ DRUMEŢ s.m. — explorateur m., globe-trot-ter m., nomade m., randonneur m., routard m., voyageur m.; =>
bourlingueur m. (fam.).
♦ DRUMEŢIE sf. — randonnee/.
DUBIU s.n. — doute m. A nu avea nici cel mai mic dubiu că...— Y avoir fort â parier que.... ♦ DUBIOS, OASĂ adj. —
douteux, euse; louche; suspect, cte. Un individ dubios — un demi-sel (arg.).
DUBLA v.tr. — doubler. A dubla o consoană — doubler une consonne; a dubla o haină — doubler un vetement. ♦
DUBLU, Ă adj. şi substantivat — double. 0 EXPR. A vedea dublu (fig., fam.) — Avoir son compte (fig., fam.). ♦
DUBLURĂ sf. — doublure/.
DUCE v.tr., intr., refl. — aboutir â, aller, conduire, emmener, mener, porter; se rendre â/chez; => trimbaler (fam.).
Discuţii care duc la o înţelegere generală — des pourparlers qui aboutissent â un accord general. Ne ducem la
cinema — On va au cinema. Ne ducem la şcoală — On se rend a l'ecole. Tata ne ducea cu maşina prin ţară — Papa
nous emmenait en voiture par le pays. Mama îşi
127
DUMNEZEU
douce; faire grande chere et bon feu; mener joyeuse vie (fig., fam.). A se duce fiecare la treaba lui/la ale lui (fig.)
— Vaquer a ses affaires. A i se duce vestea ca de popă tuns
(fig., fam.) — Etre connu comme le loup blanc (fig., fam.); avoir une triste celebrite. A duce pe cineva cu vorba
(fig., fam.) — Ajour-ner/remettre au lendemain; avoir qqn au bara-tin/au boniment; emberlificoter; faire marcher
qqn; payer qqn en chats et en rats/en monnaie de singe/en mots/en paroles (fig., fam.); ater-moyer. A primi cât poate
duce (fig.) — En prendre pour son grade (fig.). ♦ DUCĂ s.f.— în expr. 0 EXPR. A fi pe ducă (fig., fam.) — Etre au
plus mal (fig., eupk). ♦ DUS, Ă adj. — 1. parti, tie. Ochi duşi în fundul capului — yeux enfonces dans Ies orbites. 2.
[fig.] absent, ente. Dus pe gânduri (loc. adj. şi adv.) — plonge dans ses pensees. 0 EXPR. A dormi dus (fig., fam.) —
Dormir â poings fermes (fig., fam.). ♦ DUS-ÎNTORS — un aller-retour. ♦ DU-TE-VINO — va-et-vient.
DUDUCĂ s.f. (înv.) — damoiselle/ (vx.).
DUEL s.n. — duel m.; [în Evul Mediu] combat m. singulier. ♦ DUELIST s.m.— bret-teur m., duelliste m., ferrailleur
m.
DUGHEANĂ s.f. (pop.) — boutique /., echoppe/, etal m.
DUH s.n. — âme/, esprit m. Sfântul Duh — le Saint Esprit; vorbă de duh — blague/; mot d'esprit; bon mot; le mot
pour rire; cu duh — spirituellement; cu duhul blândeţii — douce-ment; en douceur. 0 EXPR. Sărac cu duhul (fig.,
fam.) — Bete; limite; simple d'esprit.
DUHNI v. intr. — puer; sentir mauvais. ♦ DUHOARE s.f. — mauvaise odeur /; puanteur/ relent m. V PUŢI.
DUIOS, OASĂ adj. — emouvant, te; tendre; touchant, te. ♦ DUIOŞIE s.f. — emotion /, melancolie/, sentimentalite/.,
tendresse/ V. ÎNDUIOŞA.
DULAP s.n. — armoire /, garde-robe /, penderie/. Dulap în perete — placard m.
DULGHER s.m. — charpentier m. V. CHERESTEA.
DUMIRI v.tr, refl. (fam.) — comprendre, saisir. M-am dumirit — J'y suiş. V. NEDUMERIRE.
DUMNEZEU s.m. — Dieu; le bon Dieu. Fiul lui Dumnezeu, Isus — le fils de Dieu, Jesus; le Christ [krist]; în toate
zilele Bunului Dumnezeu — Tous Ies jours du Bon Dieu. V. DOMN. 0 EXPR. Dumnezeule! — Dieu, ah mon Dieu!.
Doamne, Dumnezeule! — Bon sang de bon sang (fig., pop.); Dieu du Ciel!; mon Dieu!. Dumnezeule mare! —
Cest pas Dieu possible! (pop.); grands Dieux! Pentru (numele lui) Dumnezeu! — Nom d'un chien!; Pour l'amour
de Dieu!. Ce Dumnezeu! — Nom de Dieu!. Cum dă Dumnezeu — 1. Â la va comme je te pousse (fig., fam.). 2.
Tant bien que mal. N-are nici un Dumnezeu (fig., fam.) — Sans rime ni raison (fig.). Dumnezeu îţi dă dar nu-ţi
bagă şi-n traistă (prov.) — Si vous sautez dans un puits, la providence n'est pas obligee d'aller vous y chercher
(prov.). Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii prov) — Avânt d'avoir trouve Dieu, on est devore par ses saints; ii
vaut mieux parler (avoir â faire) a Dieu qu'â ses saints (prov.). Omul propune, Dumnezeu dispune (prov.) —
L'homme propose, Dieu dispose (prov.). Ce vrea femeia, vrea şi Dumnezeu (prov.) — Ce que femme veut, Dieu le
veut (prov.). Fiecare se gândeşte la sine, Dumnezeu la toată lumea (prov.) — Chacun pour soi et Dieu pour tous
(prov.). De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere (prov.) — A l'impossi-ble nul n'est tenu (prov.). Mulţumită lui
Dumnezeu (Domnului) — Grâce â Dieu. Ştie Dumnezeu — Dieu (le) sait. Cu voia lui Dumnezeu — Â Dieu ne
plaise. Cum o vrea Dumnezeu — A la grâce de Dieu; â Dieu vat. Dacă o vrea Dumnezeu — S'il plaît â Dieu; si
Dieu le veut. Dumnezeu să-1 ierte/să-1 odihnească — Dieu lui pardonne!; que Dieu ait son âme!. Dumnezeu să te
răsplătească — Dieu vous benisse. Cu Dumnezeu înainte! — Â-Dieu-vat [adj0va]. Să-ţi ajute Dumnezeu! —
Dieu vous aide!. Să te-audă Dumnezeu! — Dieu vous entende!. Să mă ferească/păzească Dumnezeu! —
DUMPING
Dieu m'en garde!. Să mă ierte Dumnezeu! — Dieu me pardonne!. Să-ţi plătească Dumnezeu! — Que Dieu vous le
rende!. Dumnezeii mă-tii! — [înjurături] Bon Dieu de bon Dieu; Dieux de Dieux; nom de Dieu! ♦ DUMNEZEIESC,
IASCĂ adj. — divin, ne; merveilleux, euse. ♦ DUMNEZEIEŞTE adj. — merveilleusement.
DUMPING s.n. — dumping [dcempin] m., vente/. âperte.
DUPĂ prep. — 1. derriere. 2. apres. După dumneavoastră! — apres vous!, derriere vous!. Se întoarce după ora
patru — 11 ren-tre apres quatre heures; după o săptămână — une semaine apres; după amiază (loc. adv.) — apres
midi; după ce (loc. conj.) — apres. 3. a la suite; după aceea — ensuite. Va veni după ceilalţi — II viendra a la suite
des autres. 4. după ce (că) (loc. conj.) — en depit de; după cum (loc. conj.) — comme, tout comme, selon; după cum
se întâmplă (ca de obicei) — selon; dacă ar fi după mine — si c'etait selon moi, si ţa tenait de moi, si c'etait dans
mes moyens; după toate probabilităţile — proba-blement. 5. A preda după o metodă — expli-quer sur une methode.
Umblă după bani — 11 recherche Ies sous.
DUPLICAT s.n. — copie /., double m., duplicata m.
DURA v.tr., intr. şi loc. adv. — I. [v.J 1. construire, edifier. 2. avoir de la tenue, durer, se maintenir, resister; => tenir
le coup (fig.). Ruj de buze care durează — rouge a levres ă longue duree/a tenue parfaite. N-o să dureze mult — Ca
(ne) va pas etre long. ♦ DURATĂ s.fi — duree/. ♦ DURABIL, Ă adj. — durable, solide. ♦ DURABILITATE s.fi —
resistance/. II. [loc. adv.] în expr.: 0 EXPR. A se da de-a dura — Faire la culbute (fig., fam.).
DURDULIU, IE adj. (fam.) — dodu, due; grassouillet, tte; potele, lee; poupin, ine; rond, ronde.
128
DUREA v.tr. — avoir mal; faire mal. Mă doare burta — J'ai mal au ventre. Unde te doare ? — Ou as-tu mal?; 0
EXPR. A-l durea în cot/în dos/în fund (fig., pop.) — N'en avoir cure; s'en balancer; s'en battre l'oeil; s'en ficher
eperdument; se moquer (s'en sou-cier) comme un poisson d'une pomme/com-me de l'an quarante/comme de sa
premiere chemise (culotte, layette); s'en tamponner le coquillard (fig., fam.); s'en foutre, s'en taper (pop.); s'en
torcher; se torcher le cui (fig., pop.); s'asseoir dessus (fig., vulg.); faire fi. Mă doare-n cot! (pop.) — Je m'en ba-
lance! (fig., fam.); şa m'interpelle quelque part (iron.). ♦ DURERE s.fi — chagrin m., creve-cceur m., mal m.,
souffrance /., tour-ment m.; [de cap] — migraine /.; [de dinţi] — rage de dents; [în gât] — mal de gorge; [de şale]
— courbature /.; durere insuportabilă — mal de chien (fig., fam.); durere sufletească — creve-cceur m. 0 EXPR. A-l
trăsni o durere de dinţi (fam.) — Piquer une rage de dents (fam.). ♦ DUREROS, OASĂ adj. şi adv. — I. douloureux,
euse. II. dou-loureusement. V. ÎNDURERA.
DUŞ s.n. — douche/. A face duş — prendre une douche. 0 EXPR. A primi un duş rece
(fig., fam.) — Recevoir une bonne douche (fig., fam.).
DUŞCĂ 5./. — gorgee/., rasade/. 0 EXPR. A da de duşcă (fam.) — Faire cui sec; secher (siffler) un demi/un verre
(fig., pop.). A trage o duşcă (pop.) — S'envoyer un godet (arg.).
DUŞMĂNI v.tr, refl. — ha'ir, en vouloir,
♦ DUŞMAN, DUŞMANCĂ s. şi adj. — ennemi, ennemie. A-şi face duşman din cineva — se mettre qqn a dos (fig.,
fam.). ♦ DUŞMĂNIE s.f. -animosite /., aversion /., haine /., hostilite /.; => inimitie/. (litt.). A se privi cu duşmănie — se
regarder en chiens de fai'ence (fig., fam.).
♦ DUŞMĂNOS, OASĂ adj. — hostile; malveillant, ante. V. VRĂŞMAŞ.
E
n. — equerre m.
RA v.tr., refl. — (se) contre-ba-equilibrer. ♦ ECHILIBRU s.n. — : m. Echilibru bugetar — equilibre o perioadă de
echilibru politic — e d'equilibre politique; în echili-l — en equilibre instable; a-şi păs-echilibrul — garder/perdre
son t. stabilite/ A compromite echili-■npromettre la stabilite; destabili-aiLiBRAT, Ă adj. — [persoană] :; sain, ne;
sense, see; stable.
>.tr., refl. — (s') equiper, (se) mu-[PĂ s.f. — equipe/. Spirit de echi-td'equipe. ♦ ECHIPAMENT s.n. — t m.
A v.tr., intr. — equivaloir. ARE s.f. — equivalence/ ♦ ECHI-idj. — equivalent, te.
C s.n. şi adj. ^-^..fs.] equivo-vocul situaţiei — l'equivoque de 1. II. [adj.] equivoque, louche, :. Termeni echivoci —
termes
n. — eclair m. Ecler cu frişca — :reme.
ISI v.tr. — economiser, epargner, nager. ♦ ECONOM, OAMĂ adj. — ♦ ECONOMIC, Ă adj. — econo-ălzire economică —
chauffage î. ♦ ECONOMIE s.f—economie/, un sou est un sou (fig.). Eco-ivinte — economie de mots; eco-lonală —
economie naţionale; oolitică — economie politique; 'conomii — Caisse d'Epargne; momii—avoir son bas de laine
(fig., fam.). * mişte.
ECONOMIST, A S.
econo-
ECOU s.n. — echo [eko].
ECRANIZA v.tr. — [opiesă, un roman etc] porter â l'ecran. ♦ ECRAN s.n. — 1. ecran m. Imaginile apar pe ecran —
Les images pa-raissent sur l'ecran; diagonala ecranului — la taille ecran. 2. Marele ecran — cinema; vedetele
ecranului — les vedettes de l'ecran. 3. Micul ecran — le petit ecran (la TV).
EDIFICA v.tr., refl. — 1. [construi] edifier. 2. [se lămuri] s' edifier. ♦ EDIFICIU s.n. — edifice m.
EDITA v.tr. — editer, publier. ♦ EDITOR, OARE S. — editeur, trice. ♦ EDITORIAL s.n. — editorial m. ♦ EDITURĂ s.f. —
maison d'edi-tion/; editions/pZ. ♦ EDIŢIE s.f. — edition/
EDUCA v.tr. — eduquer, elever, former, instruire. ♦ EDUCAT, Ă (bine/prost) adj. — (bien/mal) eleve, vee. ♦
EDUCATOR, OARE 5. — pedagogue. ♦ EDUCAŢIE s.f. — education/., formation/, savoir-vivre m. ♦ EDUCATIV, VĂ
adj. — educatif, tive => pedagogique.
EFECTUA v.tr. — accomplir, effectuer, executer, faire, realiser. ♦ EFECT s.n. — consequence /, effet m. Efectele noii
legi a finanţelor — les effets de la nouvelle loi des finances; a-şi face efectul — agir/faire son effet; operer; de efect
— un effet bceuf (pop); tape-â-1'ceil (fig., fam.). ♦ EFECTE s.pl: Efecte militare — effets militaires; efecte de comerţ
— effets de commerce.
EFERVESCENT, Ă adj. — effervescent, ente. Aspirină efervescentă — aspirine ef-fervescente. ♦ EFERVESCENŢĂ
s.f. — effer-vescence/
EFORT
130
EFORT s.n. — effort m. A face eforturi — se donner (beaucoup de) du mal; a face eforturi băneşti — faire des frais;
a obţine ceva cu mare efort — obtenir qqch. â l'ar-rachee (fig.).
EGALA v.tr., intr. — aller de pair; attein-dre le meme niveau; egaler; etre egal â. L-a egalat ca putere — II l'a egale
en puis-sance; 10:2=5 — dix divise par deux ega-lent cinq; o echipă/un jucător care egalează scorul— une
equipe/un joueur qui egalise. ♦ EGAL, Ă adj. — egal, le. 0 EXPR A discuta de la egal la egal (fig., fam.) — Traiter de
puissance â puissance; traiter qqn de pair â compagnon (fig.). A fi pe picior de egalitate cu cineva (fig.) — Etre de
pair a compagnon/de plain-pied avec qqn; etre sur le meme pied que qqn (fig.). ♦ EGALITATE s.f. — egalite /.,
ressemblance /, similitude/ => parite/. (litt.).
EGALIZA v.tr. — egaliser, equilibrer, niveler, rendre egal. ♦ EGALIZARE s.f. — nivellement m.
EL, EA pron. pers.— lui, elle. Ai lui/ai ei — Ies siens (amis, parents); Lasă-l în ale lui/ale ei — Passe-lui ses
caprices/ses fan-taisies.
ELEGANT, Ă adj. — elegant, te; => frin-gant, te (fam.). ♦ ELEGANŢĂ s.f. — elegance/. V. şic.
ELEMENT s.n. — composant m., donnee/., element m. A recunoaşte elementele unui amestec — reconnaître Ies
elements d'un melange. Ancheta nu a adus nici un element nou — L'enquete n'a apporte aucun element nouveau au
dossier. Animalele care trăiesc în element lichid — Les animaux qui vivent dans 1'element liquide; elementele unei
teorii — les composants d'une theorie; elementele unei probleme — les donnees d'un probleme. 0 EXPR. A fi în
elementul său (fig.) — Etre dans son element (fig.). ♦ ELEMENTE s.n.pl. — elements m.pl; notions fpl.de base.
Câteva elemente de drept internaţional — quelques elements de droit internaţional. ♦ ELEMEN-
TAR, Ă adj. — elementaire, essentiel, simple. învăţământ elementar — cours elementaire.
ELEŞTEU s.n. — etang m.
ELIBERA v.tr., refl. — (s') affranchir, (se) delivrer, (s') elargir, (s') eliberer, (se) libe-rer, relâcher, (se) relever de,
renvoyer; => se demarquer de qqn (fig.). A elibera un sclav — affranchir un esclave; a elibera un act — delivrer un
acte; a elibera un deţinut — elargir un detenu; a elibera un popor — liberer un peuple; a elibera un prizonier —
relâcher un prisonnier; a elibera din funcţie — relever de ses fonctions; a elibera din armată — renvoyer (un soldat)
a ses foyers. ♦ ELIBERARE s.f. — af franchissement m., delivrance/, elargisse-ment nu, liberation/., mise/, en liberte,
re-lachement m. ♦ ELIBERATOR, OARE adj. — liberateur, trice. V. LIBERA.
ELITĂ s.f. — elite /. => gratin m. (fam.); creme/.; dessus du panier m.\ fine fleur/ (fig., fam.); hapy few m. (angl).
De elită — d'elite; hors pair; de haute volee; un trăgător de elită — un tireur d'elite; un jucător de elită — joueur
hors pair.
ELOCVENT, Ă adj. — eloquent, ente; ^> disert, te (litt.). ♦ ELOCVENŢĂ s.f. — elo-quence/., loquacite/; => bagout
m. (pej.)\ faconde/ (litt., pej.).
E-MAIL s.n. (inform.) — courrier elec-tronique m. (inform.). Adresă de e-mail — adresse electronique.
EMFATIC, Ă adj. — emphatique; => ampoule, ee (fig.). Stil emfatic — style ampoule. ♦ EMFAZĂ s.f. — emphase/.
EMISFERĂ s.f. — hemisphere m. Emisfera australă — l'hemisphere austral.
EMITE v.tr. — 1. emettre, repandre. Lampa aceasta emite o lumină blândă - i cette lampe emet/repand une lumiere
douce; a emite un împrumut — emettre un emprunt/un preţ; 2. exprimer, formuler; lancer; rendre. A emite o părerelo
ipoteză — formuler (exprimer) un avis/une hy-pothese; a emite o judecată — rendre un
131
ESCHIVA
jugement. ♦ EMIŢĂTOR, OARE S. şi adj. — emetteur, trice; Post emiţător — poşte emetteur. ♦ EMISIUNE s.f. —
emission /
EMOŢIONA v.tr., refl. — (s') emouvoir; => emotionner (fam.). ♦ EMOŢIE s.f. — emotion/, excitation/; => emoi m.
(litt.). ♦ EMOŢIONANT, Ă adj. — emouvant, ante; poignant, ante; touchant, ante. ♦ EMOŢIONAT, Ă adj. — emu, emue.
A fi foarte emoţionat — etre en grand emoi. ♦ EMOTIV, Ă adj. — emotif, ive.
ENERGIC, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] effî-cace; energique; resolu, lue; => â poigne (fig.). Un om energic — un
homme effi-cace/resolu/energique/â poigne/plein d'allant. 2. [adv.] energiquement. ♦ ENERGIE s.f. — dynamisme m.,
energie/., ressort m. Energie cinetică/mecanică/termică — energie cine-tique/mecanique/thermique.
ENERVA v.tr., refl. — agacer, en avoir assez, (s') enerver, exceder, (s') impatienter, importuner; horripiler (fam.);
emmerder, enquiquiner (pop.); perdre la boule; piquer une colere (fig., fam.). A enerva pe cineva — porter sur Ies
nerfs a qqn. M-am enervat îngrozitor — Mon sang n'a fait qu'un tour (fig., fam). ♦ ENERVANT, 'Ă adj. — agasant,
ante; chiant, ante; ennuyeux, euse; => emmer-dant, ante (pop.). ♦ ENERVARE s.f. — colere/ A nu-i trece enervarea —
ne pas decolerer.
ENGLEZ, ENGLEZOAICĂ s. — anglais, anglaise; => angliche, rosbeefs (fam., pej.). ♦ ENGLEZEŞTE adv. — â la
maniere anglaise. V. ANGLICISM. 0 EXPR. A o şterge englezeşte (fig., fam.) — S'en aller/filer a 1'anglaise; prendre la
poudre d'escampette (fig., fam.).
ENORIAŞ, As. — paroissien, nne;
omiWssf.pl.
ENTUZIASMA v.tr., refl. — s'engouer, s'enthousiasmer, s'enticher s'eprendre; => s'emballer; se toquer (fam.); se
coiffer de (pop.). ♦ ENTUZIASM s.n. — ardeur/, embal-lement m., engouement m., enthousiasme m., tocade/ ♦
ENTUZIASMAT, Ă adj. — embal-le, lee; engoue, ouee; enthousiasme, mee; ^>
entiche, chee (fam.); coiffe, fee (pop.).
ENUMERA v.tr. — denombrer, detailler, enumerer. ♦ ENUMERARE s.f. — enumera-tion/i, inventaire m., liste/,
repertoire m.
ENUNŢA v.tr. — enoncer, exposer, for-muler. ♦ ENUNŢ s.n. — enonce m., expose m.
♦ ENUNŢARE s.f. — enonciation/
EPIDERMĂ s.f. — epiderme m. O epidermă sensibilă — un epiderme sensible.
EPISCOP s.m. — eveque m. ♦ EPISCOPIE s.f. — diocese m., eveche m.
EPISOD s.n. — episode m. ♦ EPISODIC adj. — episodique, secondaire.
EPITET s.n. — epithete/
EPOCĂ s.f. — epoque / A face epocă — faire epoque. ♦ EPOCAL, Ă adj. — retentis-sant, ante; qui fait epoque.
EPUIZA v.tr., refl. — (s) epuiser, (se) fati-guer, mettre â sec, pressurer, tarir, terminer; => [un pământ] s' effriter;
ereinter (fig.). A epuiza (slei) un pământ — effriter une terre. A epuiza un subiect — epuiser un sujet.
♦ EPUIZANT, Ă adj. — epuisant, ante; erein-tant, tante; fatigant, ante. ♦ EPUIZAT, Ă adj. — epuise, see; ereinte, tee;
fourbu, bue; a bout de forces. ♦ EPUIZARE s.f. — epuisement m., ereintage m., ereintement m., lassitude/
EREDITAR, Ă adj. — hereditaire. ♦ EREDITATE s.f. — heredite/
ERETE s.m. — busard m.
EROARE s.f. — bavure /, erreur / A induce în eroare — induire en erreur; eroare judiciară — bavure/erreur
judiciere.
ESCAPADĂ s.f. — escapade/, fugue/
ESCHIMOS, OASĂ s. — esquimau, aude.
ESCHIVA v.refl. — se defiler, se derober, s'esquiver, eviter; => repondre par une pirouette (fig., fam.). Mă bizuiam pe
el dar s-a eschivat — Je comptais sur lui mais ii s'est defile. ♦ ESCHIVARE s.f. — derobade/
V. EVITA.
132 1-
sur l'etiquette. 2. protocole m. Ea nu se abate de la etichetă — Elle est tres â cheval sur l'etiquette/sur le protocole
(fig., fam.).
EVACUA v.tr. — 1. evacuer (qqn, qqch.). Publicul a evacuat sala — Le public a eva-cue la salle. Trupele au evacuat
oraşul — Les troupes ont evacue la viile. 2. abandon-ner; quitter. ♦ EVACUARE s.f. — evacuation/
EVADA v.intr. — evader, s'echapper; => se faire la belle (arg.). A încerca să evadeze — tenter la belle (arg.). Sunt şi
prizonieri care evadează — 11 y a (aussi) des pri-sonniers qui s'echappent. ♦ EVADARE s.f. — evasion/.
EVALUA v.tr. — estimer, evaluer, jauger, supputer. A evalua pe cineva din priviri — jauger qqn d'un coup d'ceil. ♦
EVALUARE s.f. — estimation/., evaluation/. V. ESTIMA, REEVALUA.
EVANGHELIZA v.tr. — convertir au christianisme. ♦ EVANGHELIE s.f. — evan-gile m. 0 EXPR. A-şi băga capul
sănăto» sub evanghelie (fig.) — La chercher; se fourrer dans la gueule du loup/dans le petrin (fig., fam.). Literă de
evanghelie (fig-) — Parole d'evangile (fig.). A lua ceva drept literă de Evanghelie (Ut.) — Pren-dre qqch. pour article
de foi/pour parole d'6vangile/au pied de la lettre/â la lettre (fig-)-
EVENIMENT s.n. — evdnement m. Eve-niment rutier — accident m. 0 EXPR. A uda un eveniment (fig., fam.) —
Arroser un 6venement (fig., fam.).
EVENTUAL, A adj. — eventuel, Ue. ♦ EVB:NTUALITATE s.f. — 6ventualite /.; le cas echeant. Cel care ar fi putut să-
ifie eventual soţ — Celui qui aurait pu devenir son mari le cas echeant.
EVIDENŢIA v.tr., refl. — 1. faire ressortir; mettre en evidence. 2. se distinguer. ♦ EVIDENT, Ă adj. — clair; evident,
te; manifeste; visible. ♦ EVIDENŢĂ s.f. — evidence/. A lua în evidenţă — prendre en evidence; | a (se) pune în
evidenţă — (se) mettre en evidence, (se) faire remarquer.
ESCROCA
ESCROCA v.tr. — amaquer, ecomifler, escroquer; ■=> carotter; flouer (fam.); me-ner qqn en băteau (fig., fam.). ♦
ESCROC, OACĂ s. — amaqueur m., charlatan m., filou m.; => fripon, onne (vx).; fripouille /. (fam.). Escroc de
anvergură — oiseau de haute volee (fig.). ♦ ESCROCHERIE s.f — arnaque /., escroquerie /., filouterie /., fraude /.,
friponnerie /., malhonnetete /., resquille/., voi m. V. POTLOGAR.
ESENŢĂ s.f. — 1. concentre m., essence/.; extrait m. Esenţă de lavandă — essence de lavande. 2. espece /. Aceasta
pădure are esenţe foarte variate — Cette foret possede des especes tres variees. 3. resume /. Această frază conţine
esenţa gândirii sale — Cette phrase contient l'essence de sa pensee; în esenţă — en bref; en fin de compte; au fond.
♦ ESENŢIAL, Ă adj. — capital, le; essentiel, lle; principal, le; de fond; au premiei chei. Este esenţial să cunoască
problema — II importe au premier chef qu'il soit au couiapt.
ESTIMA v.tr. — aporer.Vi, estimer, eva-luer. ♦ ESTIMABIL, k adj. — estimable.
♦ ESTLMARE s.f. —estimation/, evaluation/.
* ESTIMATIV, Ă adj. — estimatif, ive.
V. EVALUA.
EŞUA v.intr. — faillir, foirer; => faire fail-lite (fig.). ♦ EŞEC s.n, — echec m., revers m.; => [spectacol] bide (noii)
m., four m. (fig., fam.). A suferi un eşec — essuyer un revers (fig.). V FIASCO, INSUCCES, NEREUŞITĂ.
ETAJA v.tr. — etager ♦ ETAJ s.n. — etage m. Cu mai multe etaje — a plusieurs etages
ETALA v.tr., refl. — exhiber. ♦ ETALARE s.f. — exhibition /.
ETATE s.f. — în etate — âge.
ETERNIZA v.tr., refl. — (s') eterniser; => s'incruster (fig). * ETERN, Ă adj. — eternei, lle. ♦ ETERNITATE s.f. —
eternite/.
ETICHETA v.tr. — etiquetter. ♦ ETICHETĂ sf. — 1. etiquette/. Â-şi pune numele pe crche.n — mettre, noter, inscrire
son nom
EXCES
problemă (fig.) — Faire le tour du probleme (fig., fam.). ♦ EXAMEN s.n. — etude m., examen m., investigation/
Candidaţii trebuie să se supună unui examen medical — Les can-didats doivent subir un examen medical; a se
prezenta la un examen — passer un examen; a trece un examen — 6tre recu â un examen; a trece un examen greu —
passer une colle (blanche) (fig., fam.); în ajunul examenului — la veille de l'examen. 0 EXPR. A cădea (a pica) la
examen (fam.) — Secher un examen (fig., fam.); etre colle (pop.)hefu-se/recale â l'examen; ne pas reussir â l'examen.
A freca pe cineva la examen (fig., fam.) — Passer qqn a 1'etamine (fig., fam.). A trânti un candidat la examen (fam.)
—Blackbouler/coller â un examen (pop.); refuser un candidat. ♦ EXAMINARE s.f. — investigation /., recherche /.
Examinarea unei probleme/unui tablou — examen (investigation) d'un probleme/d'un tableau; un istoric care se
consacră examinării documentelor antice — un historien qui se consacre a 1'investigation des documents anciens. ♦
EXAMINATOR, OARE S.— exami-nateur, trice.
EXASPERA v.tr. — exasperer, irriter vio-lemment. ♦ EXASPERANT, Ă adj. — exasperant, ante. ♦ EXASPERARE s.f. —
exas-peration/.
EXCELA v.tr. — exceller, se distinguer. ♦ EXCELENT, Ă adj. — excellent, ente; => de premiere bourre (fig., fam.).
EXCEPTA v.tr. — excepter, exempter, faire exception. ♦ EXCEPŢIE s.f. — exception / De excepţie — d'exception; cu
excepţia — â Texception; hormis; sauf. Totul e pierdut cu excepţia onoarei — Tout est perdu sauf l'honneur; a ierta
orice cu excepţia crimei — tout pardonner hors le crime; fără excepţie — sans exception; voi toţi, fără excepţie —
vous tous, autant que vous etes. ♦ EXCEPŢIONAL, Ă adj. — etonnant, ante; exception-nel, lle; hors du commun; hors
ligne; hors pair; hors serie; remarquable.
EXCES s.n. — demesure m., exces m., ple-thore de. Exces de globule roşii — plethore de globules rouges. ♦
EXCESIV, Ă adj. şi adv.
133
EVISCERA v.tr. — etriper, eviscerer; [pasăre, peşte] vider. ♦ EVISCERARE s.f. — evisceration/
EVITA v.tr. — contourner, se defiler, se de-rober, ecarter, eluder, (s') esquiver, eviter, parer, passer au travers, se
soustraire â; =î> couper â (fam.). A evita o corvoadă — con-tourner/se soustraire a une corvee; a evita să depună o
plângere — se defiler/se dero-ber/s' esquiver a deposer une pleinte; a evita o lovitură — parer un coup; a evita un
pericol — eluder/eviter esquiver/passer au travers d'un danger. ♦ EVITABIL, Ă adj. — evi-table. ♦ EVITARE s.f. —
evitement m. V. ESCHIVA, INEVITABIL.
EVOCA v.tr. — evoquer. ♦ EVOCARE s.f. — evocation/. ♦ EVOCATOR, OARE adj. — evo-cateur, trice; evocatoire, trice.
EVOLUA v.intr. — se developper, evoluer, progresser. ♦ EVOLUŢIE s.f. — evolution / ♦ EVOLUTIONISM s.n. —
evolutionnisme m.
EXACT, Ă adj şi adv. — I. [adj.] exact, te; rigoureux, euse. II. [adv.] rigoureusement; tout â fait; => au pied de la
lettre; au poil (fam.). ♦ EXACTITATE s.f. — exactitude/, rigueur /. Exactitatea unui calcul/unei legi — rigueur d'un
calcul/d'une loi.
EXAGERA v.tr. — y aller un peu fort, exagerer, en faire un peu trop, forcer la note, en rajouter; en faire tout un plat;
pous-ser le bouchon un peu loin; tirer trop sur la corde (fig., fam.). A exagera cu băutura — boire plus que de raison
(fig.). Cam exagerezi! — Cest quand meme fort de cafe (fig., fam.). ♦ EXAGERARE s.f. —outrance/. ♦ EXAGERAT, Ă
adj. — faramineux, euse; outre, ee. Preţ exagerat — prix faramineux.
EXALTA v.tr., refl. — (s') exalter. ♦ EXALTARE s.f. — exaltation/ ♦ EXALTAT, Ă adj. — exalte, tee; zăpăcit, ită =>
tete brulee
(fig., fam.).
EXAMINA v.tr. — considerer, etudier, examiner, observer. V. REEXAMINA. 0 EXPR. A examina cu lupa (fig.) —
Passer au ctible/au peigne fin (fig., fam.). A examina o
134 1
EXECUTA v.tr., refl, — 1. [pe cineva] abat-tre, assassiner, eliminer, executer, fusiller, guillotiner. 2. [ceva]
accomplir, agir, effectuer, faire, mettre â execution, operer, passer aux actes, realiser, remplir, purger. A executa o
pedeapsă — purger une peine; ]
a executa un contract — remplir un contrat. ,
3. s'executer. ♦ EXECUTANT, Ă 5. si adj. — executant, ante. ♦ EXECUTARE s.f. — execution/, realisation/ Executarea
unui ordin-— execution d'un ordre. ♦ EXECUTIV, Ă adj. — executif, ive. Funcţie executivă — fonction executive.
Putere executivă — pouvoir executif. Executivul (guvern) s.m. — l'Executif.
♦ EXECUTOR, OARE S. şi adj. — executeur, trice. Executor judecătoresc — huissier m.; executor testamentar —
executeur testamen-taire. ♦ EXECUTORIU, IE adj. — executoire. Hotărâre executorie (dr.) — formule executoire. ♦
EXECUŢIE s.f. — execution/
EXEMPLIFICA v.tr. — exemplifier. |
♦ EXEMPLU s.n. — exemple m. A lua exemplu — prendre exemple sur; en prendre de la graine (fig., fam.); după
exemplul... (cuiva) — a l'instar âe...(litt.).
EXERSA v.tr., refl. — (s') exercer. ♦ EXERCIŢIU s.n. — exercice m. A face exer-citii — faire des gammes (fig., fam.).
EXIGENT, Ă adj. — exigeant, ante; pointilleux, euse. ♦ EXIGENŢĂ 5./. — exi-gence/
EXILA v.tr., refl. — bannir, (s') exiler, I
(s') expatrier, expulser, proscrire, ostraci- j
ser. ♦ EXIL s.n. — bannissement m., exil m. I V. SURGHIUNI.
EXISTA v.intr. — etre, exister, vivre.
♦ EXISTENT, Ă adj. — existant, ante. I
♦ EXISTENŢĂ 5./ — existance / Mijloc de I existenţă — gagne-pain m.
EXMATRICULA v.tr. — exclure/ren-voyerderecole. ♦ EXMATRICULARE s.f. ~ exclusion/ de l'ecole; renvoi m.
EXPEDIA v.tr. — envoyer, expedier. I 0 EXPR. A expedia pe cineva (fig., fam.)~ ]
EXCLAMA
— I. [adj. ] demesure, ree; effroyable; exces-sif, ive; extreme; immodere, ree; outre, tree; plethorique; prodigieux,
euse. Documentaţie excesivă — documentation plethorique. II. [adv.] excessivement, infiniment.
EXCLAMA v.tr. — s'ecrier, (s') exclamer.
♦ EXCLAMARE s.f. — exclamation/.
EXCITA v.tr., refl. — s'agiter, (s') exciter.
♦ EXCITAT, Ă adj. — agite, tee, excite, tee; => speed [spid] (angl.,fam.). ♦ EXCITAŢIE s.f. — agitation/, excitation
m.
EXCLUDE v.tr., refl. — ecarter, eliminer, exclure, interdire, s'opposer â. A fost exclus dintre beneficiari — On l'a
exclu du nom-bre des beneficiaires. Nu exclud această ipoteză — Je n'exclus pas cette hypothese. Gravitatea temei
abordate nu exclude un anume umor — La gravite du theme aborde n'exclut pas un certain humour. Atitudinea lor
războinică exclude orice speranţă de pace — Leur attitude belliqueuse interdit (exclut, s'oppse â) tout espoir de
paix.
♦ EXCLUDERE s.f. — exclusion/i, interdic-tion/ A hotărî excluderea unei persoane — se prononcer contre qqn. ♦
EXCLUS, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] exclu, clue. II. [adv.] im-possible. ♦ EXCLUSIV, Ă adj. şi adv. — I. [adj.]
exclusif, iye. II. [adv.] exclusive-ment. Din ianuarie în iulie exclusiv — de janvier a juillet exclusivement. ♦ EXCLU-
SIVITATE s.f. — exclusivite / Este o exclusivitate a casei noastre — Cest une exclusivite de notre maison; ziar care
are exclusivitatea unei fotografii — journal qui a l'exclusivite d'une photo.
EXCREMENTE s.n.pl. — crotte/., excrement m.\ [cerb[ fumees/.p/., moquettes/.pi'.; [pasăre, vulpe] fientes fpl.;
[mistreţ] lais-sees fpl.; [muscă] chiasse /.; [uman] etron m. V. FECALE.
EXCURSIE s.f. — excursion/, randon-nee / A face o excursie la Mont Saint-Michel — faire une excursion au Mont
Saint-Michel. ♦ EXCURSIONIST, Ă S. — ran-donneur, touriste.
135
EXTRAGE
Se debarrasser d'un importun. A expedia o lucrare (fig.) — Bâcler/bousiller un travail (fig., fam.). ♦ EXPEDITIV, Ă
adj. — expediţii, ive; prompt, pte. ♦ EXPEDIŢIE s.f. — envoi m., expedition/, livraison/.
EXPEDIENT s.n. — expedient m. A trăi din expediente — vivre de moyens de fortune (/îg.j/d'expedients.
EXPERIENŢĂ s.f. — experience/ A avea experienţă — avoir de l'acquis (fig.). 0 EXPR. (A fi) om cu experienţă
(fig.) — (Etre) un vieux de la vieille (fig., fam.).
♦ EXPERIMENTAT, Ă adj. — chevronne, nnee.
EXPIRA v.intr. — arriver â echeance, echoir, expirer. Termenul expiră la...— le terme echoit le.... ♦ EXPIRARE s.f. —
ces-sation /, echeance /, expiration / Expirarea mandatului — cessation du mandat.
♦ EXPIRAT, Ă — expire, ree. Termen expirat — delai echu.
EXPLICA v.tr., refl. — communiquer,
se declarer, demeler, dire, se disculper, eclair-cir, eclairer, elucider, enseigner, expliciter, expliquer, exposer, mettre au
clair/au net/au point, montrer, traduire. ♦ EXPLICAŢIE s.f. — eclaircissement m., explication /. ♦ EXPLICIT, Ă adj. —
explicite.
EXPLOATA v.tr. — exploiter. ♦ EXPLOATABIL, Ă adj. — exploitable. A fi exploatabil — etre taillable et corveable
(litt). ♦ EXPLOATAT, Ă adj. — exploite, tee. ♦ EXPLOATATOR, OARE s. şi adj. — exploiteur, euse.
EXPLODA v.tr. — eclater, exploser.
♦ EXPLOZIE s.f. — explosion / Explozie de gaze (în mină) — coup de grison. ♦ EXPLOZIV s.m.şi adj. — explosif,
ive.
EXPONENT s.m. (mat). — exposant m. (math.). ♦ EXPONENŢIAL, Ă adj. — expo-nentiel, lle. Funcţie exponenţială
— fonc-tion exponentielle (une exponentielle).
EXPRES s.n., adj. şi adv. — 1. [s. şi adj.] express (tren) expres — (train) express; metrou expres regional (Franţa)
— (metro) reseau express regional (R.E.R.); Orient-Expres — Orient-Express. II. [adj.] expres,
esse. II. [adv.] expres, expressement. Am făcut-o expres — Je l'ai fait expres; expres pentru tine — expressement
pour toi.
EXPRIMA v.tr., refl. — (s') exprimer, parler. A exprima o judecată — porter un jugement. ♦ EXPRESIE.?./—
expression/, locution /. Expresie idiomatică/figurată/îngheţată — expression idiomatique/fi-guree/figee; a reduce la
cea mai simplă expresie — reduire â sa plus simple expression. ♦ EXPRESIV, Ă adj. — eloquent, ente; expressif, ive;
suggestif, ive. ♦ EXPRIMARE s.f. — expression /. Mijlace de exprimare — moyens d'expression.
EXPULZA v.tr. — bannir, expulser, rele-guer. ♦ EXPULZARE s.f. — expulsion /, relegaţi on /
EXPUNE v.tr., refl. — 1. donner prise, encourir un risque, (s') exposer, faire courir un risque; => preter le flanc â
(fig., fam.). A (se) expune la soare — (s') exposer au soleil. a (se) expune (fig.) — exposer sa vie; exposer qqn a un
danger; a se expune unui pericol — preter le flanc (fig., fam.); courir un danger. 2. decrire, expliquer. ♦ EXPUNERE
s.f. — 1. exposition/, orientation/ A face o expunere — faire un expose; expunere a mărfurilor — etalage/exposition
des marchandises. 2. expose m., topo m. (fam.).
♦ EXPONAT s.n. — objet m., article m. expose. ♦ EXPOZANT, Ă S. — exposant, te.
♦ EXPOZIŢIE s.f. — exposition/., salon (des artistes, du livre, de l'auto, des arts menagers) m.
EXTENUA v.tr., refl. — (s') extenuer.
♦ EXTENUANT, Ă adj. — extenuant, ante; harassant, sânte. ♦ EXTENUARE s.f. — extenuation / ♦ EXTENUAT, Ă adj. —
extenue, nuee.
EXTERN, Ă adj. — externe; exterieur, eure. Ministerul de Externe — Ministere des Affaires Etrangeres; politică
externă — politique exterieure; elev extern — demi-pensionnaire.
EXTRAGE v.tr. — extraire. ♦ EXTRAS s.n. — extrait m., fragment m. Extras de cont —
136
EXTRĂDA v.tr. — extrader. ♦ EXTRĂDARE s.f. — extradition/ V. TRĂDA.
EXTREMĂ s.f. — extreme m. Extremă dreaptă — 1. [pol] extreme droite. 2. [sport] ailier m. 0 EXPR. A trece
dintr-o extremă în alta (fig.) — Passer du blanc au noir (fig.).
EZITA v. tr., intr. — atermoyer, avoir scrupule â, balancer, hesiter, redouter de, tergi-verser. A ezita în privinţa unui
lucru — hesiter sur qqch. Ezită în alegerea drumului — II hesite sur la route â prendre. Nu mai e cazul să eziţi,
trebuie să acţionezi — II n'y a plus a atermoyer, ii faut agir. ♦ EZITANT, Ă adj. — hesitant, ante. ♦ EZITARE s.f. —
hesitation /. Fără ezitare — sans barguigner [baRgine] (vx.).
EXTRAORDINAR
releve m.(de compte) bancaire; extras de botez — extrait de bapteme; extras de naştere — extrait de naissance. ♦
EXTRACT s.n. — essence / Exctract de cafea — essence de cafe. ♦ EXTRACŢIE s.f. — exctraction/
EXTRAORDINAR, Ă adj. şi adv. — I. [adj] etonnant, ante; extraordinaire; fabu-leux, euse; fantastique;
faramineux, euse; formidable; impayable; prodigieux, euse; du jamais vu; => epoustouflant, ante (fam.). Preţuri
extraordinare — prix faramineux; un talent extraordinar — un talent prodigieux. II. [adv.] a tout casser (loc. adv. şi
adj.); une chose d'enfer! (fam.). V. FORMIDABIL, GROZAV, NEMAIPOMENIT.
EXTRAVAGANT, Ă adj. — biscornu, nue; braque; cocasse; dingue; extravagant, ante; farfelu, lue; saugrenu, nue;
=> barjo (fam.). ♦ EXTRAVAGANŢĂ s.f. — extrava-gance/, incartade/
F
FABRICA v.tr. — fabriquer. ♦ FABRICĂ s.f. — fabrique/. O EXPR. A intra în fabrica de palme a cuiva (fig., fam.)
— Se faire baiser; se faire remonter Ies bretelles; en prendre pour son grade (fig., pop.).
FACE v.tr., intr., refl. — 1. accomplir, faire. A-şi face datoria — accomplir son devoir; a face o faptă bună (rea) —
accomplir une bonne (mauvaise) action; a face presiuni — exercer des pressions; a avea de-a face cu un adversar
periculos — avoir affaire a forte pârtie (fig.). Ce-are a face?
— Et alors?; N-are a face! — Qu'â cela ne tienne!; Ce face? (cum?, cum se poate?) — ţa alors!; c'est pas vrai!. Ce
mai faci (faceţi)? — 9a va?; comment allez-vous?. Ce te face să spui asta? — Qu'est-ce qui te pousse â dire şa?. Ce
face ăla acolo? (fam.)
— Qu'est-ce qu'il branle ce zebre? (pop.). Cum se face că? — Comment se fait-il que...?. Cum să (fac) faci? —
Comment s'y prendre?; Asta nu se face! — Ca la fout mal! (pop.); [a ameninţa] a face cu degetul — menacer du
doigt; [a califica pe cineva de...] a-l face pe cineva măgar — taxer qqn de vache; [a câştiga]: a face bani/avere —
faire fortune; a face o comandă — passer une commande; [a compune]: a face o carte/muzică — faire un livre/de la
musique; mettre en ceuvre; [a construi]: a face o uşă/o casă — faire une porte/une maison; [a determina pe cineva]:
a-l face să plece — faire partir; [a găti]: a face o mâncare — faire un plat; [a întocmi]: a face un bilanţ — dresser
un bilan; [a legifera]: a face legi — faire des lois; [a naşte]: a face un copil — faire un enfant; [a obliga]: a-l face
să accepte — faire accepter; [a se preface]: a se face că pleacă — faire semblant de partir; [a pregăti]:
a-şi face bagajul — faire sa valise; [a studia]: a face politehnica — faire polytech- . nique. 2. rendre. A face
democratizarea necesară — rendre la democratisation necessaire; a face pe cineva fericit/nefericit — rendre qqn
heureux/malheureux; a se face stăpân pe... — se rendre maître de...; a face o vizită cuiva — rendre visite a qqn. 0
EXPR. A face ceva pe de-a moaca (pop.) — Faire qqch. pour des prunes; tra-vailler pour le roi de Prusse (fig.,
fam.). A face în pantaloni (fig., pop.) — S'oublier (fig., fam.). A fi cam făcut (fig., fam.) — Avoir un coup dans
l'aile; etre pompette/un peu rond (fig., fam.). Am făcut-o şi pe-asta! — Voilâ encore une chose de faite!. S-a făcut!
— Ca y est!; c'est d'accord!; O.K.!
FACTURA v.tr. — facturer. ♦ FACTURĂ s.f. — facture/ A achita o factură — regler une facture..
FAG s.m. — hetre m.
FAGURE s.m. — rayon de miel m.
FAIMĂ s.f. — gloire/, renom m., renom-mee / A-şi câştiga faima de bun orator (avocat) — conquerir ses galons de
tenor. ♦ FAIMOS, OASĂ adj. — celebre; fameux, euse; renomme, mee; repute, tee.
FALCA s.f. — mâchoire / Pielea de pe falcă — bajoue / 0 EXPR. A se alege cu fălcile mutate (fig., fam.) — Avoir
la mâchoire en marmelade (fig., fam.). A i se des-cleşta fălcile (fig., pop.) — Parler en fin de compte. A face fălci
(fig., pop.) — Prendre du poids, grossir. A fi tare în fălci (pop.) — Ne pas s'en laisser conter (fig., fam.). A i se
încleşta fălcile (fig., pop.) — Avaler/perdre sa langue (fig., fam.); ne pas ouvrir la
FALIMENT
bouche; A-i muta cuiva fălcile (fig., pop.) — Abîmer/degrader le portrait â qqn (fig., fam.); devisser le trognon â qqn;
rentrer dedans /dans le chou a qqn (fig., pop.); paumer qqn (pop.). A pune mâinile sub fălci (fig., fam.) — Avoir Ies
bras pendants/retournes; ne pas en fiche un clou; gober des mouches; ne rien se casser (fig., pop.). C-o falcă-n cer şi
cu una-n pământ (fig., fam.) — Furibond; dans une rage foile.
FALIMENT s.n. — banqueroute/; faillite/.; => deconfiture/ (fig.). A da faliment — faire banqueroute/faillite. ♦
FAIMENTAR, Ă adj. — en faillite; insolvable.
FALOCRAT s.m. — phallocrate m. ♦ FA-LOCRAŢIE s.f. — phallocratie [falokRasi] /
FALSIFICA v.tr. — 1. contrefaire, falsifi-er, frelater, truquer. A falsifica o semnătură — contrefaire une signature; a
falsifica vinul — frelater le vin.. 2. alterer, denaturer, fausser. Lecturile i-au falsficat felul de a gândi— Ses lectures
lui on fausse le juge-ment; a falsifica adevărul— denaturer la verite. ♦ FALS, Ă s.n., adj. şi adv. — faux, fausse ;
factice. I. [s.] Tabloul acesta este un fals — Ce tableau est un faux.
II. [adj.] Bani falşi — fausse monnaie; bijuterii false — faux bijoux; declaraţii false — faux temoignages; gene
false — cils pastiches; ştire falsă — canard m. (fig., fam.); aer fals (fig.) — air papelard (fam.) a jura fals — faire un
faux serment.
III. [adv.] A cânta fals ■.— chanter faux.
♦ FALSIFICARE S.f. — falsification/ ♦ FALSIFICAT, Ă adj. — contrefait, aite; falsifie, ee; frelate, tee. Iscălitură
falsificată — signature contrefaite; vin falsificat — vin frelate.
♦ FALSIFICATOR, OARE s. — faussaire m. Falsificatori de bani — faux-monnayeurs.
♦ FALSITATE s.f. — faussete/, hypocrisie/, simulation/.
FAN s.m. — admirateur m., fan m., groupie/
FAMILIE s.f. — familie/. Familia soţului (soţiei) — la belle familie. ♦ FAMILIAR, Ă adj. — familier, iere. A fi
familiar cu o femeie — prendre (se permettre) des familiari-
138
tes/des libertes/des privautes avec une fem-me. ♦ FAMILIARITATE s.f. — familiari te/.
FANATIC, Ă s. şi adj. — fanatique; => fana (fam.). ♦ FANATISM s.n. — fanatisme m.
FANDOSI v.refl. — minauder; => faire des chichis/des fla-fla/des manieres/des minau-deries/le mariole/des
simagrees/le zouave (fig., fam.). ♦ FANDOSEALĂ s.f. (fam.) — affectation /, minauderie/, simagrees fpl.
♦ FANDOSIT, Ă S. şi adj. — affecte, tee; fa-raud, aude; fat; snob; un m'as-tu vu; une pim-beche; => crâneur, euse
(fam.). V. FASOLI.
FANFARON, OANĂ s. şi adj. I. [s.] far-ceur, euse; frimeur, euse; matamore m., rodomont m., plastronneur m.;
pourfendeur m.; => brave a trois poils; fier-â-bras (fig., fam.). II. [s. şi adj.] baratineur, euse; bluffeur, euse; fanfaron,
nne; hâbleur, euse; vantard, de; =i> crâneur, euse; faraud, aude (fam.).
♦ FANFARONADĂ s.f. —bluff m., esbroufe/, fanfaronnade/, forfanterie/, hâblerie/, rodomontade/., vantardise/ V.
LĂUDĂROS.
FANTASMĂ s.f. — fantasme m. ♦ FANTASMAGORIC, Ă adj. — fantasmagorique.
♦ FANTASMAGORIE s.f. — fantasmagorie/.
FANTE s.m. (fam., pei.) — bellâtre m., freluquet m., gandin m., godelureau m., minet m. ,mirliflore m.; => sigisbee
m. (vx., iron.). V. FILFIZON. 0 EXPR. A face pe fantele/pe filfizonul (pop.) — Faire la bouche en coeur/le joii cceur
(fig., fam.).
FARFURIE s.f — assiette /. Farfurie adâncă/întinsă — assiette creuse/plate; farfurie pentru desert — assiette â
dessert;/ar-furioară — soucoupe (sous la tasse) /
FARMACIE s.f. — pharmacie / ♦ FARMACIST, Ă s. — pharmacien, nne; => potard m. (fam.).
FARSĂ s.f. — farce /, facetie [fasesi] /
♦ FARSOR, OARE S. — facetieux, euse; farceur, euse.
FASCISM s.n. — fascisme m. ♦ FASCIST, Ă S. şi adj. — facho, faf (fam.).
FĂPTUI
FĂGAŞ s.n. (fam.) — chemin m. tout trace; fondriere /., orniere /., voie / 0 EXPR. A nu-şi ieşi din făgaş (fig., fam.)
— Aller son petit bonhomme de chemin (fig.).
FĂGĂDUI v.tr. — promettre, ♦ FĂGĂ-DUIALĂ s.f. — promesse /. V PROMITE. 0 EXPR. A face făgăduieli deşarte
— Se payer de mots (fig.); promettre dans le vide (fig., fam.). A făgădui cerul şi pământul/marea cu sarea/munţii
cu aur/Oltul cu totul (fig.) — Promettre monts et merveilles (fig.); promettre plus de beurre que de pain/la lune/la
mer et ses poissons (fig., fam.). Făgăduiala data e datorie curată (prov.) — Chose promise, chose due (prov.).
FĂINĂ s.f. — farine /. A da prin făină — fariner. 0 EXPR. Altă făină se macină acum la moară (fig., fam.) — Les
temps ont change (fig.). ♦ FAINOS, OASĂ adj. — farineux, neuse. Paste făinoase — pâtes ali-mentaires (coquillette,
gnocchi, lasagne, macaroni, nouille, spaghetti, tagliatelle, tortellini).
FĂLI v.refl. (pei.) — faire parade de, se tar-guer de, se vanter. Singura calitate cu care se făleşte — La seule vertu
dont ii se targue. N-ai de ce să te făleşti — Tu n'as pas â t'en vanter. Se făleşte cu rudele sale — II fait parade de sa
familie. ♦ FALĂ s.f. — gloire/., orgueil m., vantardise/. ♦ FALNIC, Ă adj. — altier, ere; imposant, ante; magnifique;
superbe. Ţinută falnică — tenue impo-sante/magnifique/superbe; o rasă falnică — une race altiere. ♦ FĂLOS, OASĂ
adj. — hau-tain, aine; vantard, arde. V. FUDULI.
FĂPTUI v.tr. — accomplir, commettre. ♦ FAPT s.n. — fait m. Fapt istoric — fait historique; de/în fapt (loc. adv. şi
adj.) — par ailleurs; en clair; au demeurant; au fait; de fait; au fond; en realite; au reste; en somme; apres tout. De
fapt, ceva fără importanţă — au demeurant, rien de moins apprete. 0 EXPR. A pune pe cineva în faţa unui fapt
împlinit — Mettre qqn devant le fait accompli. Fapt e că... — 11 est vrai que.... ♦ FAPTĂ s.f. — acîion/. , fait m.
139
FASOLI v.refl. (pop.) —■ faire des mani-eres. ♦ FASOLE s.f. — haricot m. Fasole albă — haricots blancs; => fayots
(pop.); fasole verde — haricots verts. ♦ FASOLEA-LĂs.f. (pop.) — affectation/., minauderie/., simagrees/.p>/. V.
FANDOSEALĂ.
FAŞĂ s.f. — langes m.pl. V. ÎNFĂŞA. 0 EXPR. A omorî în faşă (fig.) — Tuer dans l'oeuf (fig.).
FATA s.f. — (jeune) fille / Fată mare — vierge;/afă mare cu copil — fille mere;/aîă băieţoasă — garson manque;
fată bătrână — vieille fille; fată în casă — sou-brette, femme de chambre; fată la toate — bonne â tout faire; fată
frumoasă, modernă — minette, poupee (fam.)\ pepee, souris (pop.). 0 EXPR. A face pe cineva fată la toate (fig.) —
Mettre qqn â toutes Ies sauces (fig., fam.). A rămâne fată bătrână (fam.) — Coif fer Sainte Catherine (fig., fam.). Fată
bună (fig., fam.) — une Marie-couche-toi-lâ (fig., pop.); demoiselle de petite vertu (iron.).
FAVORIZA v.tr. — favoriser; => piston-ner (fam.). ♦ FAVOARE s.f. — faveur / A face o favoare cuiva — faire une
fleur â qqn (fig., fam.). ♦ FAVORABIL, Ă adj. — favorable. ♦ FAVORIT, Ă S. şi adj. — fa-vori, ite. ♦ FAVORITISM s.n. —
favoritisme m., piston m.
FAXA v.tr. — telecopier. ♦ FAX s.n. — [mesaj] telecopie/.; [aparat] telecopieur m.
FAZAN s.m. — faisan m. ♦ FĂZĂNIŢĂ S.f. — poule faisane / ♦ FAZANERIE s.f. — fai-sanderie/.
FAZA s.f. — etape/., phase/! Faza mare (auto) — feux longue portee; faza de întâlnire (auto) — feux de croisement.
0 EXPR. A fi pe fază (fig., fam.) — Etre branche/dans le coup/au fait/dans le vent (fig., fam.). A fi mereu pe fază
(fig., fam.) — Ne pas baisser sa garde (fig., fam.).
FĂCLIE s.f. — cierge m., flambeau m., torche f. 0 EXPR. A transmite făclia mai
departe (fig., Ut.) — (Se) passer le flambeau (fig., lin.).
FĂPTURĂ
Fapte de arme — faits d'armes, hauts faits; a comite o faptă rea — commettre une mau-vaise action/un mefait. 0
EXPR. A trece la fapte (fig.) — Passer aux actes/aux faits (fig.). După faptă şi răsplată (prov.) — A tout mefait, son
châtiment; a petit present, petit merci; a tout seigneur, tout honneur; â tel saint, telle offrande; a vilain, vilain et demi
(prov.). Omul se cunoaşte după faptele sale (prov.) — On connaît l'arbre â ses fruits; â l'ceuvre on connaît l'artisan;
c'est au pied du mur qu'on connaît le mason (prov.). ♦ FĂPTAŞ, Ă s. — coupable; delin-quant, ante. ♦ FĂPTUIRE s.f. —
accomplisse-ment m., execution/; [a unei crime] perpe-tration/ (dr. et litt.).
FĂPTURĂ s.f. — creature/, etre m.
FĂRAŞ s.n. — pelle/ (a ordures). 0 EXPR. A aduna pe cineva pe făraş (fig., fam.) —
Mettre qqn en bouillie (fig., fam.). A fi pe făraş (fig., fam.) — Etre a ramasser â la petite cuillere (fig., fam.).
FĂRÂMIŢA v.tr., refl. — s'effriter, (s') e-mietter; => s'amenuiser (fig.). ♦ FĂRĂMĂ, FIRIMITURĂ s.f. — miette /. ♦
FĂRÂMIŢARE s.f. — emiettement m. 0 EXPR. A face fărâme (fig., fam.) — Reduire en miettes (fig., fam.). ♦
FĂRÂMIŢARE s.f. — degra-dation/, desagregation/
FĂTA v.tr. — mettre bas; [pt. ciută] faon-ner; [pt. iapă] pouliner; [pt. oaie] agneler; [pt. pisică] chatter; [pt.
scroafă] cochon-ner; [pt. vacă] veler. ♦ FĂTAT s.n. — agne-lage m., mise bas /, velage m.
FĂTĂLĂU s.m. — bellâtre m.
FĂŢARNIC, Ă adj. — cagot, ote; sournois, oise. ♦ FĂŢĂRNICIE s.f. — cagoterie/., dis-simulation /., duplicite /., faux-
semblant m., hypocrisie/.
FĂŢUI v.tr. (pop.) — donner un coup de neuf (fig., fam.); ravaler. ♦ FAŢĂ s.f. — 1. face /, visage m. Cu două feţe —
a. â double face. Haină cu două feţe — manteau reversible; ţesătură cu două feţe — tissu â double face. b. [fig.]
hypocrite. Faţă de
140
(loc. prep.) — envers. Am obligaţii faţă de prietenii mei — Je suiş oblige envers mes amis; de faţă (loc. adj.) — ici
present; de faţă cu cineva — devant qqn; en presence de qqn; din faţă (loc. adj.) — devant; în faţă (loc. adv.) — a.
devant. b. sans am-bages; carrement; en clair; directement; => tout de go (fam.). Pe faţă (loc. adv.) — directement;
=> tout de go (fam.). Faţă în faţă — face â face; vis-â-vis. 2. aspect m., mine / Faţa lucrurilor — 1' aspect des
choses. 3. personnage m. Faţă bisericească — membre du clerge; feţe simandicoase — des notables; des gens
distingues/de quali-te; => des gens huppes (fam.); le dessus du panier (fig., fam.); des huiles (pop., iron.); cinstite
feţe (fig.) — gens de marque. 4. Faţa cuverturii/pledului — dessus de cou-verture/de plaid; faţă de masă — nappe/;
faţă de pernă — taie/. 0 EXPR. A acţiona pe faţă (fig.) — Agir â decouvert/au grand jour (/i'g.j/honnetement. A-i
arunca cuiva în faţă (fig., fam.) — Jeter â la tete de qqn (fig., fam.). A-i cânta cucul în faţă (fig., fam.) — Avoir un
bon presage. A da faţă cu cineva (fam.) — Se trouver en presence de qqn. A da faţă unui lucru (fig-) — Polir qqch
(fig-)- A da pe faţă (fig., fam.) — Mettre au jour/â nu; percer â jour (fig.); vendre la meche (fig., fam.); demasquer,
denoncer, depister, devoiler, divulguer. A face faţă (fig., fam.) — Faire face; tenir le coup/la tete (fig., fam.). A nu
face faţă (pop.) — 1. [a nu corespunde] Etre incapable.2. [a fi impotent] Faire flanelle (pop.). A nu mai face faţă [a
fi depăşit] — Etre deborde, ee (fig.). A face feţe-feţe (fig., fam.) — Changer de couleur/de visage (fig.). A fi cu
două feţe (fig-) — Jouer double jeu (fig.); n'etre ni oiseau, ni rate; jouer/miser sur Ies deux tableaux; nager entre deux
eaux (fig., fam.); (etre) fallacieux, euse (litt.). A ieşi (a scăpa) cu faţa curată (fig., fam.) — Sauver la face; se tirer
d'affaire/d'un mauvais pas; se (s'en) tirer a bon comp te (fig., fam.); s'en sortir. A o întoarce pe toate feţele (fig.,
fam.) — Eplucher une chose; exami-ner par le menu/sur toutes Ies coutures;
FEMEIE
FEBRĂ s.f. — fievre /., temperature /. Febră mare — fievre de cheval (fig., fam.). V. TEMPERATURĂ.
FECALE s.f.pl. — etron m., excrement m., matiere fecale/. V. EXCREMENTE.
FECIOR s.m. (pop.) — gars m. (pop.). 0 EXPR. Fecior de bani gata (fig., fam.) — Fils â papa (fig). (A fi) fecior de
ghindă
(fig., pop.) — (Etre) ne coiffe (fig., fam.). ♦ FECIOARĂ s.f. şi adj. — pucelle/, vierge/. Fecioara Măria — La Sainte
Vierge; Notre-Dame.
FEL s.n. — 1. fason/., sorte (de)/ Un fel de — une sorte de; un fel de a vorbi — une facon de parler; fel de fel (loc.
adj.) — de toute nature; toute une palette de; un tas de; a face la fel — en faire autant; la fel ca (loc. prep.) — a
l'instar de (litt.); a la maniere de; de fel din — originaire de; de felul lui — d'un naturel; de son naturel; fiecare în
felul lui — chacun (dans) son genre; (în) fel şi chip — de toutes Ies couleurs (fig.)Aes manieres. 2. Fel de mâncare
— plat m. 0 EXPR. A-i face cuiva felul (fig., pop.) — Faire son affaire a qqn (le tuer) (fig., fam.).
FELIE s.f. — tranche/ Felie de tort — une part de gâteau; felii, felii — par tranches.
FEMEIE s.f. — femme /.; greluche / (fam., pej.y, => nana/ (pop.). „E mai uşor sa mori pentru femeia pe care o
iubeşti decât să trăieşti cu ea" (Andre Maurois) — „II est plus facile de mourir pour la femme qu'on aime que de
vivre avec elle" (Andre Maurois); a fi o femeie în stare să... — etre femme a...; femeie cu cap — femme de tete;
femeie casnică — femme au foyer; femeie energică — maîtresse femme; femeie focoasă (pop.) — chaude comme
une caille (pop.); femeie înaltă şi slabă — grande bringue, sauterelle; femeie mică şi grasă — bonbonne, boudin,
p6tasse, poufiasse (pop.); femeie solidă — dragon, gendarme; femeie simplă — bonne femme; femeie stri-
cată/uşoară — fille de mauvaise vie => gourgandine (vx); femme de petite vertu (fig., fam.); poule, traxnee (pop.).
V. DAMĂ,
141
faire le tour de la question; passer au crible/au peigne fin; passer qqch. par l'e-tamine; prendre qqch. par la tete et par
la queue; y regarder de preş (fig., fam.); creuser son sujet; peser le pour et le contre. A primi lovitura drept în faţă
(fig.) — Recevoir en pleine joue (fig., fam.). A prinde faţă (fig.) — Se requinquer (fam.); reprendre du poil de la
bete (fig., fam.); recouvrer sa sânte. A-l prinde la faţă (fig-) — Aller bien (a qqn). O prinde bine la faţă verdele
(fig.) — Le vert lui va bien. A privi pe cineva drept în faţă (fig.) — Regarder qqn dans le blanc des yeux (fig.,
fam.). A spune drept în faţă (fig., fam.) — Ne pas mâcher ses mots (fig., pop.); dire tout de go (/am.)/tout net. A
vorbi pe faţă (fig., fam.) — Parler tout de go (fam. )/net/ouvertement/vertement. La faţa locului — Sur Ies lieux. ♦
FAŢADĂ s.f — faşade /. De faţadă — pour la forme/la frime (fig.). ♦ FĂŢIŞ, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] manifeste,
ostentatoire. II. [adv.] ouvertement; au vu et au su de qqn.
FÂLFÂI v.tr., intr. (pop.) — flotter au vent, voltiger. 0 EXPR. Mi se fâlfâie
(fig., pop.) — Je m'enbats l'ceil (fig., fam.).
FÂN s.n. — foin m. A cosi fânul — fâire Ies foins.
FÂNTÂNĂ s.f — fontaine /., puits m. 0 EXPR. A căra apă la fântână (fig., fam.) — Ferrer Ies cigalesAes oies; piler
l'eau dans un mortier (fig.); presenter des noisettes a ceux qui n'ont plus de dents (fig., fam.).
FÂS! interj. — couac! (interj) 0 EXPR. A face fâs (pop.) — Cest la montagne qui a accouche d'une souris (fig.).
FÂSTÂCI v.refl. (fam.) — s'intimi-der; => perdre la face (fig.)lles boules
(fig., pop.). ♦ FÂSTÂCEALĂ 5./. — COnfu-
sion/., desarroi m., trouble m.
FÂŞNET, EAŢĂ adj. (fam.) — alerte, espiegle.
FÂŢÂI v.refl. — avoir la bougeotte. ♦ FÂ-ŢÂlALĂ s.f. — va et vient m. ♦ FAŢĂ s.f. (pop.) — nana/. , nenette/
(pop.).
FENOMEN
142
ŢIPĂ. 0 EXPR. A avea o femeie (fig., pop.) — S'envoyer une femme (fig., pop.). A fi femeie bună la toate (fig., fam.)
— Cumuler metro-boulot-dodo et berceau-plumeau-fourneau (fig., iron.). Femeia e plug de aur la casa omului
(prov.) — Bonne epouse, charrue d'or (prov.). ♦ FEMEIUŞCĂ 5./ — femmelet-tefi Femeiuşcă guralivă — caillette (f.)
FENOMEN s.n. — phenomene m.; nume-ro m. (fig., fam.). Ce fenomen! (despre o persoană) — Quel numero!.
FERĂSTRĂU s.n. — scie/
FERCHEZUI v.tr., refl. — (se) parer; (se) pomponner; => (se) bichonner (pop.).
♦ FERCHEŞ, Ă adj. (fam., pop.) — frin-gant, ante; pimpant, ante (fam.). ♦ FERCHEZUIT, Ă adj. — bichonne, ee; pare,
ee.
V. DICHISI, GĂTI, SPILCUI.
FEREASTRĂ s.f. — fenetre / Fereastră în programul profesorului (fig., fam.) — un trou (fam.)lwnt heure de
battement dans l'emploi du temps d'un professeur.
♦ FERESTRUICĂ S.f. — hublot m.,
lucarne/ => tabatiere/ (fig.).
FERECA v.tr., refl. (pop.) — 1. enchaîner. 2. s'isoler, se murer.
FERFENIŢI v.tr., refl. (fam. şi pop.) — lacerer; mettre en pieces. ♦ FERFENIŢĂ s.f. (pop.şi fam.) — en loques f.pi. 0
EXPR. A face pe cineva ferfeniţă (fig., fam.) — Hacher qqn menu-menu (fig., fam.). ♦ FERFENIŢIT, Ă adj. (fam.şi
pop.) — dechire, ree; en lambeaux.
FERI v.tr., refl. — eviter, (se) mefier, parer a, (se) preserver, (se) proteger. A se feri de primejdii — eviter Ies dangers;
a se feri de cineva — se mefier de qqn; a se feri de supărări — se preserver des ennuis; a se feri de soare — se
proteger contre le soleil. 0 EXPR. Doamne fereşte! — Â Dieu ne plaise!. A trăi ca Doamne-fereşte (fig., fam.) —
Vivre dans la mouise/la panade/la puree (fig., pop.). Ferit-a sfântul! — 1. Dieu m'en garde!. 2. Absolument pas!. ♦
FEREALĂ 5./ — mefi-ance/., preservation/.
FERICI v.tr. — 1. rendre heureux. 2. con-siderer qqn heureux. ♦ FERICIRE s.f. — bonheur m. Din fericire — par
bonheur; urări de fericire — voeux de bonheur. 0 EXPR. Ce fericire! — „Cest le pied!" (fig., pop.). Nenorocirea
unora, fericirea altora (prov.) — Le malheur des uns fait le bonheur des autres (prov.). ♦ FERICIT, Ă adj. — heureux,
euse. Un om fericit — un heureux mortel; întâmplare fericită — heureux hasard; a fi foarte fericit — etre heureux
comme un pou (fig., fam.).
V. NEFERICIT.
FERM, Ă adj. — assure, ree; autoritaire; ferme; inebranlable; inflexible. Decizie fermă — decision inebranlable;
caracter ferm — caractere inflexible; pas ferm — pas assure/ferme; a fi ferm — avoir de la poigne (fig., fam.); etre
autoritaire. ♦ FERMITATE s.f. — exigence /., fermete /, poigne/.
FERMECA v.tr. — charmer, envouter, ravir, seduire. 0 EXPR. A fermeca pe cineva (fig.) — Mettre/tenir qqn sous le
charme (fig.). ♦ FARMEC s.n. — 1. appas m. pi, charme m., enchantement m. V. NUR. 2. envoutement m., malefice
m., sortile-ge m. A face farmece cuiva —jeter un sort â qqn; a-şi utiliza farmecul — jouer de son charme. ♦
FERMECAT, Ă adj. — 1. charme, mee; ravi, vie; seduit, uite. 2. envoute, tee. ♦ FERMECĂTOR, OARE adj. — charmant,
ante; irresistible, ravissant, sânte; seduc-teur, trice.
FERMOAR s.n. — fermeture/ eclair; fer-meture a glissiere/; => zip m. (pop.).
FERPAR s.n. — faire-part m.
FES s.n. — fez [fez] m. 0 EXPR. A-i turti cuiva fesul (fig., fam.) — Faire un pas de clerc; jeter un pave dans la mare
(fig., fam.).
FESTĂ s.f — tour m. 0 EXPR. A-i juca cuiva o festă — Jouer un (mauvais, sale) tour â qqn, un tour de cochon (fig.,
fam.).
FEŞTELI v.tr., refl. (pop.) — souiller. 0 EXPR. A o feşteli (a-şi feşteli băţul,
143
FIERE
briceagul, mantaua) (fig., pop.) — 1. De-conner a pleins tubes (fig., pop.). 2. [pentru fete] Passer â la casserole
(fig., pop.). ♦ FEŞTELIT, Ă adj.— [murdărit(ă); mân-jit(ă)] săli, lie; souille, illee.
FI v.intr. — etre, exister. A fi sau a nu fi — etre ou ne pas etre; De când sunt — Depuis que j'existe. Vechi obiceiuri
care sunt şi astăzi — D'anciennes mceurs qui existent encore aujourd'hui. Este multă lume — II y a beaucoup de
monde. Cât sunt cartofii? — Cest combien Ies pommes de terre?. Ci-ne-i acolo? — Qui va la?; a fi absor-
bit/obsedat/preocupat de ceva — en perdre le boire et le manger (fig., fam.); a fi, alintatul/răsfăţatul cuiva — etre la
coqueluche de qqn (fig., fam.); a fi prost crescut (fam.) — etre poli comme une porte de prison/comme une queue
d'ours/comme un ours mal leche (fig., fam.); a fi o fată model — etre BC, BG (bon chic, bon genre); a fi per tu cu
cineva — etre a tu et a toi avec qqn (fam.); a-ifi uşor să... — avoir beau jeu de...; a fi vigilent — ouvrir l'oeil, et
le bon (fig., fam.). 0 EXPR. A-i fi de ajuns/până peste cap (fig., fam.) — En avoir sa claque (fig., pop.). A fi un
amărât/un coate-goale/un fite-cine/un prăpădit (fig., fam.) —Etre un mec a la mie de pain (fig., pop.); etre un
moins que rien (fig., fam.). A fi dezgheţat (fig., fam.) — Ne pas avoir Ies yeux dans sa poche (fig., fam.). A-i fi dor
de cineva — S'ennuyer apres qqn. A fi galant (fam.) — Faire le joii cceur (fam.). A fi în plus (fig-) — Etre de trop
(fig.). Asta nu-i de mine — Ce n'est pas mon lot (fig., fam.). Nu-i a bună — Cest mauvais signe. Ce mi-e? —
Qu'est-ce que şa peut bien me faire? Mi-e totuna — Cest kif-kif. Aşa a fost să fie — Cetait ecrit. Ce-o fi o fi! —
Advienne que pourra; coute que coute; â Dieu-va(t); â la grâce de Dieu; quoi qu'il en soit; vaille que vaille. C-o fi, c-
o păţi (pop.) — De fii en aiguille (fig., fam.). Cum ar fi... — Par exemple.... Ar fi cum ar fi — Passe encore. A fi cât
pe-aci (fam.) — S'en falloir de peu. Era cât pe-aci să... — II a failli + (inf). Este? — Cest (pas) şa?.
Fie! — Soit!; va pour.... Fir-ar să fie!
(pop.) — Bon sang de bonsoir!; oh, le pied! (pop.); putain! Mi-o fi — Peut-etre bien. O fi — Cest possible.
FIASCO s.n. (litt.) — defaillance/., echec m., fiasco m., revers m.; => [spectacol] bide m., four m. (fig., fam).
Fiasco total — echec notoire; a se termina cu un fiasco — tourner au fiasco. V EŞEC, INSUCCES, NEREUŞITĂ.
FICAT s.m. — foie m. Pate de ficat de gâscă — pate de foie gras. 0 EXPR. A-i îngheţa ficaţii (fig.) — Avoir froid
dans le dos (fig., fam.); avoir Ies foies (fig., pop.). A-l roade (seca) pe cineva la ficaţi (fig., pop.) — Se faire de la
bile (fig., fam.)lda mauvais sang (fig., fam.)/da mouron (pop.).
FIDEL, A adj. — attache, chee; constant, ante; fidele. ♦ FIDELITATE s.f—allegeance/, attachement m., constance/.,
devouement m., fiabilite/
FIER s.n. — fer m. Fier de călcat/de ondulat — fer â repasser/â friser; fier vechi — ferraille/. 0 EXPR. Bate fierul
cât e cald! (prav.) — II faut battre le fer pendant qu'il est chaud (prov.). A avea o sănătate de fier (fig., fam.) —
Avoir une sânte de fer; se porter comme un charme/comme le Pont-Neuf (fig., fam.). A-i trece un fier roşu prin
inimă (fig., fam.) — Sentir un coup de poignard au cceur (fig.).
FIERBE v.tr., intr. — bouillir, cuire. 0 EXPR. A fierbe pe cineva la foc mic/în oală seacă (fig., pop.) — Cuire â
petit feu; faire lenterner qqn. (fig., fam.). A fierbe în suc propriu (fig., fam.) — Cuire dans son jus (fig., pop.). ♦
FIERBERE s.f. — cuisson/., ebullition / în fierbere — en ebullition. ♦ FIERBINTE adj. — bouillant, ante. Puncte
fierbinţi ale actualităţii — points chauds de l'actualite. ♦ FIERBINŢEALĂ s.f. —1. four-naise/. 2. [pop.] fievre/ ♦
FIERTURĂ s.f. — bouillie/
FIERE s.f. — 1. bile m; fiel m. (et. fig.). 2. [fig.] Plin de fiere (fig.) — fielleux, euse. acrimonie/, aigreur/, animositâ/.
FIGURĂ
FIGURĂ s.f. — figure/., visage m. O EXPR. Este o figură! (fig., fam.) — Quel (drole de) numero, quel drole
d'oiseau! (fig., fam.). A-i face cuiva o figură (fig., fam.) — Jouer un sale tour â qqn (fig., fam.). A face figură de
apărător (fig.) — Poser en defenseur (fig.). A face figură bună/proastă (fig.) — Faire bonne/mauvaise figure (fig.).
♦ FIGURANT, ks. — figurant, ante. Elevi figuranţi ai şcolii de balet — petits rats de 1'Opera.
FIINDCĂ conj. — comme, du moment que, parce que, puisque, vu que.
FILDEŞ s.n. — 1. defense/. d'elephant ; 2. ivoire m.
FILFIZON s.m. (fam.) — bellâtre m., fre-luquet m., gandin m., godelureau m., mi-net m. ,mirliflore m. ; => sigisbee
m. (vx., iron.). V. FANTE.
FILMA v.tr. — filmer, tourner un film.
♦ FILM s.n. — film m. Film prost — navet m. (fam.). Ce film rulează săptămâna asta la... ? — Quel film passe cette
semaine-ci â, au...?; a-şi oferi un film — se payer une toile (arg. scol).
FILTRA v.tr. — epurer, filtrer, purifier.
♦ FILTRU s.n. — filtre m.; [de cafea] perco-lateur m.
FINALIZA v.tr. — parachever. ♦ -FINAL s.n. — final m. ♦ FINALITATE s.f. — but m., f inalite /., tendence /. ♦ FINAL-
MENTE adv. — finalement, tout compte fait.
FINANŢA v.tr. — commanditer, financer, parrainer, sponsoriser. ♦ FINANŢARE s.f. — financement m. ♦ FINANŢE
s.f.pl. — finan-ces/.p/. Finanţe publice — denier m.; finan-ces publiques; fonds m. public; marea finanţa
internaţională — la haute finance internaţionale. ♦ FINANCIAR, Ă s.m. şi adj. — financier, ere.
FINISA v.tr. — mettre la deraiere main â; parfaire un ouvrage. ♦ FINISAJ s.n. — finis-sage m. Finisajul unui bloc —
le finissage d'un immeuble. ♦ FINISARE s.f. — finition/ Finisarea interioarelor — finition des interieurs.
144
FIOLĂ s.f. — ampoule/.
FIOR s.m. — fremissement m., frisson m. 0 EXPR. A-l trece fiorii — Donner froid dans le dos (fig., fam.).
FIR s.n. — 1. fii m. Firul apei — le fii de l'eau; fir de apă — un filet d'eau; fir conducător — le fii d'Ariane; fir cu
fir — un â un. 2. [de iarbă, de floare] brin m. 0 EXPR. A se băga (intra) pe fir (fig., fam.) — Aller sur Ies brisees de
qqn (fig., fam.). A prinde firul (fig., fam.) — Decouvrir la meche (fig., pop.). A atârna de un fir de păr (fig., fam.)
— Ne tenir qu'â un fii (fig., fam.). Ii atârnă viaţa de un fir de păr (fig., fam.) — Sa vie ne tient qu' a un fii (fig.).
De-a fir a păr (fig., fam.) — De fii en aiguille (fig., fam.).
FIRAV, Ă adj. — delicat, te; fragile; frele.
FIRE s.f. — caractere m. Peste fire (loc. adv.) — plus que de raison; în toată firea (loc. adj.) — a l'âge de raison. 0
EXPR. A avea o fire deschisă (fig., fam.) — Ne pas etre complique pour un sou (fig., fam.). A avea o fire
prăpăstioasă (fig., fam.) — Se faire (tout) un monde de... (fig.). A-şi ieşi din fire/a-şi pierde firea (fig.) — Ne plus
se connaître; perdre la boule/l' esprit/la raison/sa tete (fig.); etre dans tous ses etats/hors de soi/pousse â bout; se
payer un coup de sang; piquer une colere (blanche); prendre la mouche; sortir de ses gonds (fig., fam.); perdre Ies
pedales (fig., pop.). A nu-şi ieşi din fire (fig.) — Aller son chemin (fig.). A nu-şi ieşi niciodată din fire (fig.) —
N'avoir jamais une parole plus haute que l'autre (fig.). A se omorî (prăpădi) cu firea (fig.) — Se donner toutes Ies
peines du monde (fig.). A nu se omorî (prăpădi) cu firea (fig., fam.) — Ne pas se casser le bourrichon; ne pas se
frapper; ne pas se fouler le poignet/les pouces; en prendre a son aise (fig., fam.). A nu se pierde cu firea (fig., fam.)
— Ne pas avaler ses dents; ne pas perdre la raison quand on lui tape sur l'epaule (fig., fam., iron.). A scoate pe cineva
din fire (fig., fam.) — Pousser qqn â bout (fig.). A-i sta în fire (fig.) — Etre de son naturel (fig., fam.). A nu-i sta în
fire
145
FLOARE
(fig.) — Ne pas etre son fait (fig.). A-şi ţine firea (fig., fam.) — Garder son calme; rester maître de soi. A-şi veni în
fire (fig.) — Reprendre/retrouver ses esprits (fig.). ♦ FIRESC, EASCĂ adj. — naturel, lle. în mod firesc (loc. adv.) —
naturellement. ♦ FIREŞTE adv. — naturellement; comme de juste; sans doute.
FIRMA s.f. — 1. enseigne/ 2. etablisse-ment m., firme /., maison /. Denumirea firmei — la raison sociale /. 0 EXPR.
A-şi da cu firma-n cap (fig., fam.) — Faire un pas de clerc (fig., fam.); se commettre (litt.).
FISĂ s.f. —jeton m. 0 EXPR. A-i pica fisa
(fig., fam.) — Faire tilt (fig., fam.). A-i pica fisa greu/târziu (fig., fam.) — Avoir l'es-prit de l'escalier (fig., fam. j/du
retard â l'al-lumage (arg. scol).
FISTICHIU, IE adj. — bizarre, drole. Gust fistichiu — gout bizarre; drole de gout.
FISURA v.tr., refl — (se) fissurer. ♦ FISURĂ s.f. — crevasse/, faille/, fissure/
FIŞIER s.n. (inform.) — fichier m. (inform.). Transfer de fişiere (de pe un calculator pe altul) — transfert de fichiers
(d'un ordinateur â l'autre).
FITIL s.n. — meche / 0 EXPR. A băga (vârî) fitile/intrigi (fig., fam.) — Monter une cabale/la tete a qqn (fig., fam.).
FIŢE s.f.pi. — în expr.: 0 EXPR. A face fiţe (fig., fam.) — Faire des chichis/des fla-fla/des manieres/des
minauderies/le mari-ole/des simagrees/le zouave (fig., fam.).
FIŢUICĂ s.f. — 1. anti(-)seche/ (fig., arg. scol.). 2. canard m.; feuile /. de chou (fig., fam.).
FIXA v.tr., refl. — 1. assujettir, fixer, immo-biliser. 2. (s') arreter, (s') installer, (se) fixer. 3- [fii-1 (se) devisager, (se)
fixer, (se) lorg-ner. A fixa cu privirea o femeie — devi-sager/fixer/lorgner une femme. ♦ FIX, Ă adj. — fixe; sans plus.
Preţ fix — prix fixe; şurub fix — vis fixe. Este ora cinci fix — II est cinq heures sans plus. ♦ FIXAT, Ă adj. — fixe, ee.
La ora fixată — a l'heure dite.
FLACĂRĂ s.f. — flamme / Cartier în flăcări — quartier embrase. V. ÎNFLĂCĂRA.
FLAŞNETAR s.m. — joueur m. d'orgue de Barbarie. ♦ FLAŞNETĂ s.f. — orgue m. de Barbarie.
FLĂCĂU s.m. — gars m., jeune homme m. Flăcău tomnatic — vieux garcon.
FLEAC s.n. — babiole /, bagatelle /., bricole/., broutille/, faribole/., riens m.pl, vetille /; => futilite / (fam.); foutaise /
(pop). A se certa pentru fleacuri — se pren-dre de querelle pour des futilites/pour des vetilles; a se împiedica de
fleacuri — s'ar-reter a des broutilles; a se ţine de fleacuri (fam.) — etre vetilleux. V. MEZELIC, MOFT, NIMICURI. 0
EXPR. A depinde de un fleac (fam.) — Ne tenir qu'â un fii (fig.). A fi un fleac (fam.) — Compter pour du beurre
(fig., fam.).
FLEANCA s.f. (pop.) — bec m. (fam.), gueule / (pop.). Ţine-ţi fleanca — ferme ta (grande) gueule/ton bec. 0 EXPR.
Bun de fleanca (fig., pop.) — Fort en gueule (fig., pop.).
FLECARI v.tr., intr. (pop.) — babiller, l bavarder, cancaner, jacasser, jaser, papoter,
radoter; => caqueter (fig.); ragoter (fam.); par-
ler de la pluie et du beau temps; tailler une 1 (des) bavette(s) (fig., fam.). ♦ FLECAR, Ă S. — r bavard, de. ♦
FLECĂREALĂ s.f. — babillage m.,
bavardage m., caquetage m., forfanterie /, , jacasserie /., papotage m.; => babil m.
(vx., litt.); bla-bla-bla m., commerage m.,
prechi-precha m., radotage m., ragot m.
(fam.); caquet m. (fig.) V. PĂLĂVRĂGI,
SPOROVĂI, TRĂNCĂNI.
j FLEGMATIC, Ă adj. — flegmatique. ♦ FLEGMĂ s.f. — 1. flegme m. (etfig.), pitu-ite/; graillon m. (pop.). Flegmă
englezească
- (fii-) — flegme anglais (fig.). 2. [fig.] froideur m., impassibilite/, indifference/
FLER s.n. — flair m.; => pif m. (arg.).
0 EXPR. A avea fler (fig.) — Avoir des an-
, tennes (fig., fam. j/le nez creux (fig., pop.)/du
pif (arg.). ■i ■,. FLOARE s.f. — fleur/ Boboc de floare —
bouton m.; piaţă de flori — marche m. aux
FLUIERA
fleurs. Florile se oferă fără soţ — On offre Ies fleurs en nombre impair. Se oferă însă doisprezece trandafiri — mais
on offre douze roses; floarea-soarelui — tournesol m.; floare ofilită — fleur fanee/fletrie; fir de floare — brin m.;
buchet de flori — borte/., bouquet m.; în floarea vârstei (fig.) — â (dans) la fleur/la force de l'âge (fig.). V. ÎNFLORI.
0 EXPR. Copil din flori (fig., fam.) — Enfant de l'amour/de main gauche (fig., fam.). Floare la ureche (fig., fam.) —
Bagatelle. A crede că e floare la ureche (fig., fam.) — Croire qu'on va y arriver en soufflant dessus. (fig., fam.). A
(nu) fi floare la ureche (fig., fam.)— (Ne pas) y arriver en soufflant dessus; c'est (ce n'est pas) du biliard (fig., fam.).
A face ceva de florile mărului (fig., fam.) — Faire qqch. pour l'amour de l'art/pour la gloire/pour des haricots/pour
l'honneur/â l'oeil/pour des prunes/pour le roi de Prusse/pour Ies beaux yeux de qqn (fig., fam.). A muri în floarea
vârstei (fig., fam.) — Ne pas faire de vieux os; mourir debout (fig.). Cu o floare nu se face primăvară (prov.) —
Une hirondelle ne fait pas le printemps (prov.). ♦ FLORAL, Ă adj. — floral, le. Expoziţie florală — floralies fpl.
♦ FLORAR, FLORĂREASĂ fleuriste m.
♦ FLORĂRIE s.f. — fleuriste m. ♦ FLORII (relig.) — Dimanche des Rameaux. ♦ FLORICELE s.f.pi. — pop-corn m. V.
ÎNFLORI.
FLUIERA v.tr. — siffler. A fluiera un artist — siffler un acteur; a-şi fluiera câinele — siffler son chien; a fluiera o
melodie — siffler un air, siffloter; a fluiera un taxi — heler un taxi. ♦ FLUIER s.n. — 1. [instrument muzical] flute /
2. sifflet m. Fluierul agentului de circulaţie — le sifflet de 1'agent de police. ♦ FLUIERAT, Ă adj. — siffle, ee. Piesa a
fost fluierată — la piece a fait un bide/un four (fig., fam.). ♦ FLUIERĂTURĂ s.f. — sifflement m.
FLUŞTURATEC, Ă s. si adj. — faraud, aude; volage.
FLUTURA v.tr. — agiter, brander, ondoyer, papillonner, voltiger. A flutura batista —
146
agiter le mouchoir. ♦ FLUTURARE s.f. — bat-tement m. d'ailes.
FLUTURE s.m. — papillon m.
FOAIE s.f. — feuille/, feuillet m. Foaie de cort — toile de tente; foaie de drum — feuille de mute; foaie de hârtie —
feuille de papier; foaie de plăcintă — pate feuilletee; foaie de viţă — feuille de vigne; foaie (de ziar) de scandal —
canard m.\ feuile de chou (fig., fam.), foaie de zestre — acte dotai. 0 EXPR. A întoarce foaia (fig., fam.) — Tourner
la page (fig.); changer de disque/de gamme (vx)/de ton; changer son fusil d'e-paule; renverser la vapeur (fig., fam.).
♦ FOIŢĂ s.f. — papier pelure m.
FOAME s.f. — faim / Greva foamei — greve/ de la faim; a-i fi foame — avoir un (petit) creux/une petite faim. 0
EXPR. A-şi amăgi/minţi foamea (fig., fam.) — Trom-per sa faim (fig., fam.). A chiţăi/cră-pa/muri de foame (fig.,
fam.) — Mourir de faim (fam.); avoir l'estomac creux/dans Ies talons; danser devant le buffet; manger avec Ies
chevaux de bois; manger de la vache enragee (fig., fam.); avoir Ies crocs/la dent; la sauter (pop.); n'avoir rien dans le
buffet/dans le corps/dans le fusil; se brosser le ventre; claquer du bec; crever de faim; manger â la table qui recule
(fig., pop.).
♦ FOAMETE s.f. — disette /, famine / V. ÎNFOMETA.
FOARTE adv. — beaucoup, tres; => bigre-ment, vachement (fam.); bougrement, foutrement, salement (pop.).
Foarte frumos — bougrement, tres beau; foarte mulţi — beaucoup de; foarte periculos — foutrement dangereux.
Este foarte frig — II fait bigrement froid. Era foarte orgolios — II n'etait pas peu fier.
FOC s.n. — feu m., incendie m. Focul arde — Le feu briile; a trage un foc (de armă) — faire feu; cu foc (fig.) —
avec feu; foc de artificii — feu d'artifices; foc încrucişat — chasse-croise; la foc mic (la gătit) — â petit feu; botezul
focului — bap-teme du feu; foc de puşcă — coup de fusil;
Ide tabără — feu de camp/de joie; a da foc — deborder. Laptele/cafeaua au dat foc — Le lait/le cafe ont deborde; a
stri-\: „foc!" — crier au feu. 0 EXPR. A se unea (a sări) în foc pentru cineva g., fam.) — Se jeter au feu pour qqn
(fig.); couper en quatre pour qqn (fig., fam.). -şi da foc la valiză (fig., fam.) — Bruler ps vaisseaux (fig., pop.). A
deschide pcul/ostilităţile (fig.) — Ouvrir le feu mg., fam.). A se face foc şi pară \fig., fam.) — Se fâcher tout
rouge; prendre feu (fig., fam.). A fi plin de foc (fig., fam.) — Faire feu des quatre fers (fig., fam.); peter le 'feu (fig.,
pop.). (Doar) n-o fi foc! (fig., fam.) — II (n') y a pas le feu; ii n' y a pas perii dans la demeure (fig., fam.); rien ne
presse. A fi în focuri (fig., fam.) — Etre dans son coup de feu/en son boum (fig., fam.). A fi între două focuri (fig.,
fam.) — Se trouver entre deux feux (fig.). în focul (în toiul) acţiunii — En pleine action. Nu iese fum fără foc (prov.)
—11 n'y a pas de fumee sans feu (prov.). A se juca cu focul (fig., fam.) — Jouer avec le feu; tenter le diable (fig.,
fam.). A lua foc (fig., fam.) — Prendre feu (fig.,fam.); s'embraser(şi/îg.). Alua repede foc (fig., fam.) — Avoir la tete
chaude/pres du bonnet; etre d'amadou (fig., fam.). A lua pe cineva în focuri (fig., fam.) — Descendre qqn en flammes
(fig.). A pune pe cineva pe foc (fig., fam.) — Mettre qqn sur le gril (fig., fam.). A scoate foc pe nări (fig., pop.) —
Cracher le feu (fig., pop.); jeter/vomir feu et flammes (fig., fam.). A scrie cu litere de foc (fig., fam.) — Ecrire,
inscrire en lettres de feu (fig.). A se teme ca de foc (fig., fam.) — Craindre comme le feu (fig., fam.). A turna gaz
peste foc (fig., fam.) —Jeter de l'huile sur le feu; mettre le feu aux poudres (fig., fam.). Frumoasă de mama focului
(pop.)— Belle a croquer (fig., fam.). Urâtă de mama focului (fig., pop.) — Laide a faire debander un pendu (pop.)A
faire peur.
FOFÂRLICA s.f. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A umbla cu fofârlica (fig., fam.) — La bailler belle/bonne (fig., fam.).
FOI v.intr., refl. — fourmiller, grouiller, pulluler. ♦ FOIALA s.f. (fam.) — agitation/.;
FORMA
fourmillement m., grouillement m., pullule-ment m., remue-menage m., va-et-vient m. V. FORFOTI, VÂNZOLI.
FOLOSI v.tr., intr., refl. — employer, servir, utiliser. Cei care folosesc — Ies usagers. ♦ FOLOS s.n. — avantage m.,
profit m., utilite/. A avea un folos — avoir un avantage; un folos material — un profit materiei; în folosul cuiva — au
profit de qqn; pentru folosul tău — pour ton utilite personnelle; a fi de mare folos — etre d'une grande utilite; fără
nici un folos — en pure perte; ce folos? — a quoi bon? 0 EXPR. A trage foloase (fig., fam.) — Mettre a profit; tirer
parti (fig.); faire ses choux gras (fig., fam.). A nu trage nici un folos — En etre pour ses frais (fig., fam.). ♦ FOLOSIRE
s.f. — emploi m., utilisation/. ♦ FOLOSITOR, OARE adj. — avantageux, euse; pro-fitable; utile. ♦ FOLOSINŢĂ s.f. —
usage m. De unică folosinţă — jetable.
FOND s.n. — fond m. Deturnare de fonduri — malversation(s); procurator de fonduri — bailleur de fonds; în fond
(loc. adv.) — par ailleurs; au fond; apres tout; tout bien considere; => au demeurant (litt.). 0 EXPR. A fi în fonduri
(fam.) — Etre argente/en fonds. A scoate în evidenţă fondul (fig.) — Separer la paille des mots et le grain des choses
(litt.).
FORFECA v.tr. (fig.) —casser du sucre sur le dos de qqn (fig., fam.); dechirer a belles dents. ♦ FOARFECĂ s.f. —
ciseaux m.pl. Foarfecă de croit/de manichiură — ciseaux de couturiere/de manucure (a ongles); foarfecă de grădină
— secateur m.; a tăia cu foarfecă — cisailler.
FORFOTI v.intr. — fourmiller, grouiller, pulluler. ♦ FORFOTĂ s.f. — agitation /.; fourmillement m., grouillement
m., pullule-ment m., remue-menage m., va-et-vient m. V. FOI, vÂNZOLi. 0 EXPR. A umbla forfota (fam) — S*
affairer sans raison.
FORMA v.tr., refl. — (se) composer, (se) constituer, (se) former, prendre corps. A forma un număr de telefon —
composer
FORMALIZA
148
un numero de telephone. ♦ FORMARE s.f. — formation /, ♦ FORMĂ s.f. — 1. forme /. A lua formă — prendre
tournure; de formă (loc. adv.) — pour la forme; pour la frime. 2. moule m. Formă de cozonac — moule de brioche. 0
EXPR A fi într-o formă de zile mari (fig., fam.) — Avoir la patate/la peche; etre/se sen tir d'attaque (fig., fam.); etre
remonte comme une pendule (fig.), preţ â bouffer du lion (fig., fam.); d'une forme eblouissante.
FORMALIZA v.tr., refl. —(se) formaliser.
♦ FORMAL, Ă adj. —formei, lle. ♦ FORMALIST, Ă s.şi adj. — vetilleux, euse.
♦ FORMALITATE s.f. — formalite /. ♦ FORMALIZARE s.f. — formalisation/.
FORMIDABIL, Ă adj. şi adv. — I. [adj] faramineux, euse; formidable; impayable; du jamais vu; => epoustouflant,
ante (fam.). E nemaipomenit — Cest fumant (fam.). II. [adv.] â tout casser (loc. adv. şi adj.); une chose d'enfer!
(fam.). V. GROZAV, NEMAIPOMENIT.
FORMULA v.tr. — formuler. ♦ FORMULAR s.n. — bulletin m., formulaire /. Formular de comandă — bulletin de
com-mande.
FORTĂREAŢĂ s.f. — place-forte/
FORTUIT, Ă adj. — accidentel, lle; fortuit, te; par hasard; imprevu, vue.
FORŢA v.tr., refl. — contraindre, s'ef-forcer; forcer, obliger. A forţa pe cineva să spună adevărul — contraindre qqn
â dire la verite. A forţa o uşă/o broască — forcer une porte/une serrure; a se forţa să înveţe — s'efforcer de travailler.
Sunt forţat să plec — Je suiş force/oblige de partir. E forţat să muncească — II est force de travailler. 0 EXPR. A
forţa mâna cuiva (fig.) — Forcer la main â qqn (fig.); mettre qqn au pied du mur (fig., fam.). A forţa nota (fig.) —
Forcer la note (fig.). ♦ FORŢĂ s.f. — contrainte/, energie/, force/, resistance/ Forţă fizică/musculară — force phy-
sique/musculaire; forţă militară — force armee;/orf<3 majoră (jur.) — force majeure;
a lupta cu forţe egale — lutter â forces egales; a recurge la forţă — recourir â la force; cu forţa (loc. adv.) —
d'autorite; în forţă (loc. adv.) — en force.
FOŞNI v.intr. —froufrouter. ♦ FOŞNET s.n.— froufrou m.
FOTBAL s.n. — football [futbol] m.; => foot [fut] m. (fam.). ♦ FOTBALIST s.m. — footballeur [futbolceR] m.
FRAC s.n. — frac m., que-de-morue /, que-de-pie/
FRACTURA v.tr., refl. — (se) casser, (se) fracturer, (se) rompre. ♦ FRACTURĂ — cassure/, felure/, fracture/
FRAGĂ s.f. — fraise/ des bois.
FRAIERI v.tr. — baiser qqn (pop.).
♦ FRAIER, Ă s. — benet m., blanc-bec m.; => poire/ (fig.); gobeur m., gogo m., jobard, arde (fam.); pigeon m.
(fig., fam.).
V. CREDUL, GUGUŞTIUC, NAIV. 0 EXPR. A
cădea (a pica) de fraier (fig., fam.) — Etre chocolat/le dindon de la farce/le pigeon /bonne poire (fig., fam.); payer
Ies violons et Ies autres dansent (fig., pop.). A fi fraier (fig., fam.) — Etre dupe/marron; se laisser conter.
FRANCA v.tr. — affranchir. ♦ FRANCA-RE s.f. — affranchissement m.
FRATERNIZA v.intr. — fraterniser.
♦ FRATE s.m. — frere m. Frate vitreg — demi-frere; frate mai mare — frere aîne; frate mai mic — cadet m., puine
m.; frate de lapte — frere de Izit; frăţior (fam.) — frerot m.; => fran-gin m. (fam.). 0 EXPR. Fraţi de arme — Freres
d'armes. Fraţi de cruce (fig., fam.) — (Etre) comme cui et chemise (fig., fam.); freres de sang. ♦ FRATERNITATE s.f.
— fraternite /
♦ FRĂŢESC, EASCĂ adj. — fraternei, lle.
♦ FRĂŢEŞTE adv. — fraternellement. A împărţi ceva frăţeşte — rompre le pain avec qqn (fig.).
FRAUDĂ s.f— fraude/, gabegie/, ma-gouille/ ♦ FRAUDULOS, OASĂ adj. — frau-duleux, euse.
FRÂNA v.tr. — 1. freiner. 2. [fig.] entraver (fig.). Rivalii i-au frânat cariera — Ses ri-
149
FRIGE
vaux ont entrave sa camere. ♦ FRÂNĂ s.f. — 1. freins m.pl. Maşină cu frâne bune — voiture â bons freins; a pune
frână — serrer le frein. 2. [fig.] difficulte/, obstacle m.; entrave/. (fig.). ♦ FRÂNARE s.f. — freinage m. Probă de
pornire şi frânare (sport auto) — epreuve de demarrage-freinage.
FRÂNGE v.tr., refl. — (se) rompre. A-şi frânge gâtul — se rompre le cou; a frânge pâinea — rompre le pain. 0
EXPR. A frânge inima cuiva (fig.) — Donner un coup au coeur. A frânge inimile (fig.) — Etre un bourreau des
cceurs (fig., fam.). A-şi frânge mâinile (fig.) — Se tordre Ies mains (fig.).
♦ FRÂNT, Ă adj. — rompu, pue. ♦ FRÂNTURĂ 5./. — bribes/pL
FRÂU s.n. — 1. bride/. 2. frein m. OEXPR. A da frâu liber cuiva (fig., fam.) — Donner libre cours/libre
carriere/libre champ; lâcher Ies chiens; laisser la bride sur le cou â qqn (fig., fam.). A ţine pe cineva în frâu (fig.,
fam.) — Brider qqn; maîtriser qqn; mettre en echec; tenir qqn en bride/en lisiere (fig.).
FREMĂTA v.intr. — bruire, fremir, vibrer.
♦ FREAMĂT s.n. — bruissement m., fre-missement, m. Freamăt uşor — friselis m.
♦ FREMĂTÂND, Ă adj. — fremissant, ante.
FRECA v.tr. — 1. astiquer, briquer, frotter, nettoyer, recurer. A freca argintăria — astiquer 1' argenterie; a freca o
masă — briquer une table; a freca o cratiţă — recurer une casserole. 2. [fig., fam.] se montrer trop exigeant. 0
EXPR. A freca pe cineva (fig., fam.) — Passer un savon a qqn; passer qqn a Tetamme (fig., fam.). A-i freca cuiva
ridichea (fig., fam.) — En faire voir â qqn de toutes Ies couleurs (fig., fam.).
FRECVENTA v.tr., refl. — (se) frequen-ter. ♦ FRECVENTARE s.f — frequentation/.
♦ FRECVENT, Ă adj. — frequant, ante.
♦ FRECVENŢĂ s.f. — frequence/.
FRICĂ s.f. — couardise /., crainte /., peur/; => frousse/., petoche/., trouille/. (pop.). De frică — de (par) peur; a i se
face frică — prendre peur; redouter; a-i face
frică cuiva — coller/ficher/flancher Ies jetons a qqn (fig., fam.); flanquer la frousse/la trouille â qqn (pop.); a-i fi
frică de furtună — avoir peur (craindre) l'orage. 0 EXPR. A se alege numai cu frica (fig., fam.) — Avoir plus de
peur que de mal; en etre quitte pour la peur (fig.). A-i fi frică şi de umbra lui (fam.) — Avoir peur de son ombre
(fig., fam.). A fi cu frica în sân (fig., fam.) — Etre plus mort que vif (fig.). A nu şti ce e frica (fig.) — Ne pas avoir
froid aux yeux (fig., fam.). A-l trece nevoile de frică (pop.) — Avoir la chiasse (fig., /am.)/les chocottes/la petasse
(pop., vulg.). A tremura de frică (fig.) — Flipper (fam.); avoir Ies foies/la frousse au ventre/les jetons; jouer des
castagnettes; perdre ses legumes; serrer Ies fesses (fig., pop.). Frica păzeşte bostănăria (prov.) — Prudence est mere
de surete (prov.). ♦ FRICOS, OASĂ adj. — couard, arde; craintif, tive; peureux, euse; poltron, nne; => foireux, euse
(fig., fam.); froussard, arde; peteux, euse (pop.); pusil-lanime (litt.). 0 EXPR. A fi fricos ca un iepure (fam.) — Avoir
l'air d'une poule mouillee (fig., fam.).
FRIG s.n. — froid m. Frigul iernii — Ies rigueurs de l'hiver; a-i fi frig — avoir froid. 0 EXPR, A fi al dracului de
frig (pop.) — Faire un froid de canard (fig., fam.). E al dracului de frig! (pop.) — Ca pince dur!. A-l lua cu friguri
(fig., fam.) — Prendre un chaud et un froid (fig., fam.). ♦ FRIGIDER s.n. — refrigerateur m.; => frigo m. (fam.). ♦
FRIGUROS, OASĂ adj. — frileux, euse.
FRIGANEA s.f. — crouton m.; pain m. perdu. Friganele cu spanac — epinards aux croutons frits.
FRIGE v.tr., refl. — 1. frire, griller, rotir. A frige carne — griller de la viande; se frige pe grătar sau se coace la
cuptor — on fait griller sur le gril ou on fait cuire au four. 2. A se frige — se bruler. 0 EXPR. A-i frige cuiva inima
(fig., fam.) — Briser le coeur a qqn (fig., fam.). ♦ FRIPT, Ă adj. — grille, lee; roti, tie. 0 EXPR. A-i face cuiva zile
fripte (fig., fam.) — Ne pas faire la part belle â qqn
FRIŞCA
150
(fig., fam.); rendre la vie dure â qqn. A mânca fript pe cineva (fig., pop.) — Avoir la peau de qqn; casser Ies reins a
qqn (fig., pop.). ♦ FRIPTA (a juca) — jouer â la main-chaude. ♦ FRIPTURĂ 5./ — roti m.
♦ FRIPTURIST, Ă s. (fam.) — pecheur en eaux troubles; qqn qui prend son bien ou ii le trouve.
♦ FRIGĂRUI sf.pl. — brochettes/.p/.
FRIŞCA s.f. — creme chantilly/fleuret-te/fouettee.
FRUCTIFICA v.tr., intr. — fructifier.
♦ FRUCT s.n. — fruit m. ♦ FRUCTIFER, Ă adj. — fructifere. ♦ FRUCTIFICARE s.n. — fructification/. ♦ FRUCTUOS,
OASĂ adj. — fructueux, euse. Speculaţii fructuoase — speculations avantageuses/lucratives/pro-fitables/rentables.
FRUMOS, OASĂ s.n., adj.şi adv. — beau, bel, belle; joii, e; => bath (fam.); chouette (pop.). A-i plăcea frumosul —
aimer le beau; arte frumoase — beaux arts m.pl.; băiat frumos — joii garson; bărbat frumos — bel homme; peisaj
frumos — beau paysage; a avea o situaţie frumoasă — avoir une belle situation; vârsta frumoasă — le bel âge; a
cumpăra o marfă frumoasă/grozavă — acheter du beau (fam.). V. ÎNFRUMUSEŢA. 0 EXPR. A-şi croi o viaţă frumoasă
(fig., fam.) — Se menager une (bonne) vie (fig., fam.). A face frumos (sluj) (fig.) — Faire le beau (fig.). A se face
frumos (fam.) — Se mettre sur son trente et un/â quatre epingles (fig., fam.); se deguiser en joii (arg.). A fi frumoasă
de pică (fam.) — Etre belle â damner un saint/jolie comme un cceur (fig., fam.). A lua pe cineva cu frumosul (fig.,
fam.) — S'accom-moder avec adresse; Ies belles paroles n'e-corchent pas la langue; se comporter avec civilite.
Frumos îţi stă (sade)! (fam.) — Cest du beau! (fam.). ♦ FRUMUSEŢE s.f. — beaute /. De toată frumuseţea — de toute
beaute. ♦ FRUMUŞEL, ICĂ adj. — gentil, lle; mignon, nne.
FRUNTE s.f. — 1. front m. 2. [fig.] la fleur de... (fig.). Fruntea intelectualităţii — la fleur de l'intellectualite;
înfrunte (loc. adv.)
— en haut de 1' echelle/en tete; a merge în frunte — mener la marche; prendre la tete (fig.); în fruntea (loc. prep.) —
a la tete de. ♦ EXPR. A fi în frunte (fig.) — Etre dans le peloton de tete (fig.). A fi în fruntea bucatelor (fig., fam.,
iron.) — Avoir la vedette; avoir en main Ies leviers de com-mande (fig.); etre â la tete d'une affaire (fig., fam.); tenir
la queue de la poele (fam.). A-şi pleca fruntea (fig., fam.) — Courber le front (fig.). ♦ FRUNTAŞ s.m. — cacique m.
Fruntaşii unui partid — Ies caciques d'un parti. V. ÎNFRUNTA.
FRUNZĂRI v.tr. — feuilleter. ♦ FRUNZĂ s.f. — feuille /. Frunzele copacilor — Ies feuilles des arbres; frunză uscată
[de fasole, de morcov, de ridichi] — fane /. 0 EXPR. Câtă frunză şi iarbă (fig.) — Innombrable. ♦ FRUNZIŞ s.n. —
feuillage m.
FUDULI v.refl. (pop.) — s'enorgueillir, flagorner, se flatter de, se glorifier, plas-tronner; se rengorger, se targuer, tirer
orgueil de qqch., se vanter; => se donner Ies gants de qqch. (fig., fam.). ♦ FUDUL, Ă adj. (pop.) — 1. arrogant, ante;
infatue, tuee; suffisant, ante. => crâneur, euse; faraud, aude. 2. [fig., pop.] sourdingue (pop.). 0 EXPR. A fi fudul de-o
ureche (fig., pop.) — Etre sourdingue (pop.)ldxw de l'oreille (fig., pop.). ♦ FUDULIE s.f. (pop.) — 1. mor-gue/, pose/ 2.
testicules m.pl. du belier.
FUFĂ s.f. (pop.) — gourgandine /. (vx). V. PAŢACHINĂ.
FUGI v.intr. — 1. s'enfuir. Hoţul a fugit — Le voleur s'est enfuit. 2. courir, fuguer. A fugi de-acasă — Faire une
fugue. Fugi de-aici/de-acolo\ (pop.) — Absolument pas!; şa alors!; ii n'en est pas question!; passe ton chemin!. 0
EXPR. A fugi ca dracu' de tămâie (fig., pop.) — Avoir le feu au derriere; bruler le pave (fig., fam.). A fugi de mama
focului/mâncând pământul/de-i scapără (de-i sfârâie) călcâiele/ca tăunul cu paiul (fig., pop.) — Avoir le diable a ses
trousses; avoir le feu au cul/au derriere/quelque part; bruler le
151
FUND
pave; courir comme un derate/ventre â terre; courir (s'enfuir) â toute bride/â toutes jambes; filer comme un zebre
(fig., pop.); se sauver un pied chausse, l'autre nu (fig., fam.); ♦ FUGAR, Ă S. şi adj. — 1. fugi-tif, ive; figueur, euse;
fuyard, arde. 2. deser-teur m., lâcheur m. ♦ FUGĂ s.f. — echappee, equipee, escapade, fuite; A o lua la fugă —
prendre la fuite; a pune pe cineva pe fugă — mettre qqn en fuite; din fugă (loc. adv.) — en passant; în fugă (loc.
adv.) — en coup de vent (fig., fam.); â la va-vite (fam.); a urca scările în fugă — monter l'escalier quatre â quatre
(fam.); în fuga mare — en vitesse; într-o fugă (pop.) — d'un trăit; pe fugă (loc. adv.) — en hâte; a la hâte; â la va-vite
(fig., fam.) ; a citi ceva pe fugă — lire qqch. en diagonale (fam.); a se întâlni pe fugă — se voir entre deux portes
(fig., fam.); fuga de ia locul accidentului [infracţiune în legea românească]— delit de fuite (jur.). ♦ FUGU-ŢA s.f.
(fam.) — în expr.: 0 EXPR. A da fuguţa (fam.) — Y aller dare-dare (fam.).
FULAR s.n. — foulard m. Fular pătrat — carre m. (de chez Hermes).
FULGERA v.tr., intr. — foudroyer. 0 EXPR. A fulgera cu privirea (fig.) — Foudroyer du regard (fig.). ♦ FULGER
s.n. — eclair, m. ♦ FULGERĂTOR, OARE adj. — foudro-yant, ante.
FULGUI v.intr. — neiger. ♦ FULG s.m. — 1. plume/ Uşor ca un fulg — leger comme une plume. 2. flocon m. Fulgi
de zăpadă — flocons (de neige). 0 EXPR. A hali (a mânca) pe cineva cu fulgi cu tot (fig., pop.) — Arranger qqn de
la belle maniere (fig.); casser du sucre sur le dos de qqn; deblater-er contre qqn; dechirer qqn a belles dents; defrayer
la chronique; dire pis que pendre de qqn; faire des potins sur qqn; manger qqn tout cru; mettre qqn en capilotade;
passer qqn â 1'etamine; tailler un costume a qqn; tailler un costard â qqn (arg.); traîner qqn dans la boue; „voila un
beau chapeau que vous lui mettez sur la tete!" (fig., fam.). A-şi pierde fulgii (fig., pop.) — Se de-plumer; paumer ses
plumes (fig., pop.).
FUMA v.tr., intr. — fumer. 0 EXPR. A fuma pipa păcii (fig.) — Fumer le calumet de la paix (fig.). A fuma ca un
şarpe (fig-, fam.) — Fumer comme un dra-gon/comme une locomotive/comme un sapeur (fig., fam.). ♦ FUM s.n. —
fumee/ Fum gros — fumee epaisse. Fumul iese pe coş — La fumee sort par la cheminee. Soba scoate fum — La
cheminee fume. 0 EXPR. A se alege fum şi scrum (fig.) — S'en aller en eau de boudin/en fumee (fig., fam.).
♦ FUMĂTOR, OARE s. — fumeur, fumeuse.
♦ FUMURI s.n.pl. (fig.) — presomption/., pretentions f.pl. V ÎNFUMURARE, ÎNGÂMFARE. 0 EXPR. A avea fumuri (fig.,
fam.) — Se croire issu de la cuisse de Jupiter; „le roi n'est pas son cousin" (fig., fam).
FUNCŢIONA v.intr. — fonctionner. A funcţiona prost (lucruri) — battre la breloque; ne pas tourner rond (fig.);
deconner; mal fonctionner. ♦ FUNCŢIE s.f. — activite/, charge/, emploi m., fonction/, poşte m., tâche/ în funcţie — en
exercice; en poşte; preşedinte în funcţie — president en exercice; a avea mai multe funcţii importante în diferite
locuri — avoir plusieurs casquettes (fig., fam.); a-şi da demisia din funcţie — se demente de sa fonc-tion; a fi
recompensat de serviciile făcute în funcţie — etre recompense en raison des services rendus. ♦ FUNCŢIONAR, Ă S. —
commis m., employe m., fonctionnaire m. înalt funcţionar — cadre superieur; grand commis de l'Etat; => huile /
(pop., iron.).
♦ FUNCŢIONAL, Ă adj. — fonctionnel, lle.
FUND s.n. — 1. fond m. Fundul sticlei — le fond/le cui (pop.) de la bouteille; fund de provincie — coin perdu (d'un
petit bled). 2. profondeur/ 3. derriere m. A umbla în fundul gol — se promener Ies fesses a 1' air; a da din fund —
tortiller du croupion (fam., pej.). 0 EXPR. A avea fund (la apă) — Avoir pied (fig.). A cădea în fund (fig., pop.) —
Tomber â la ren verse (fam.)/sur le cui (pop.). A se da la fund (fig., fam.) — Se barrer/se planquer (fig., pop.); se
faire rare (fig.). A da de fundul sacului (fig., fam.) — Etre au bout de son rouleau/ sur la paille/â sec (fig., fam.).
♦ FUNDĂTURĂ s.f. — cul-de-sac m., impasse/
V. STRADĂ.
FUNERALII
FUNERALII s.n.pl. — obseques m.pl.
FUNIE s.f — corde / Funie de ceapă — chapelet m. d'oignons; funie de usturoi — tresse / d'ails. 0 EXPR. A i se
apropia funia de par (fig., fam.) — Etre accule/au bout de son rouleau (fig., pop.), contraint. A vorbi de funie în
casa spânzuratului (fig., fam.) — Parler de corde dans la mai-son du pendu (fig., fam.).
FURA v.tr. — marauder, pilier, voler; => barboter, chaparder, chiper, derober, fau-cher, piquer, rafler (pop.). V.
SUBTILIZA, ŞTERPELI. 0 EXPR. A-l fura gândurile (fig-) —S'abîmer dans ses pensees (litt.). A fura pe cineva cu
ochiul (fig., fam.) — Zieuter qqn (pop.). A-l fura somnul (fig-- fam.) — Piquer un petit somme (fig., fam.);
s'assoupir. Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou (prov.) — Qui voie un oeuf, voie un bceuf (prov.). ♦ FURT
s.n. — cambriolage m., larcin m., voi m.
FURCĂ s.f — fourche/ 0 EXPR. A avea de furcă cu cineva (fig., fam.) — Avoir maille a partir avec qqn (fig., fam.).
A da de furcă (fig., fam.) — Donner du fii â retor-dre; en faire voir (fig., fam.). (Parc-ar fi) pus cu furca (fig., fam.)
— Jete pele-mele. A trece prin furcile caudine (fig., Ut.) — Passer par Ies fourches caudines (fig., litt).
FURCULIŢĂ s.f — fourchette/.
FURIE s.f. — colere/, courroux m., em-portement m., furie/. A-şi stăpâni furia — ravaler sa colere. 0 EXPR. A-l
apuca furia (fam.) — Prendre une colere (fam.). A-şi înghiţi furia (fig., fam.) — Avaler sa rage (fig., fam.). ♦
FURIOS, OASĂ adj. — en colere; furieux, euse; => en rogne (pop.); furax (arg.). Camionagiii furioşi protestau în
stradă — Les routiers en colere protes-taient dans la rue. V. ÎNFURIA.
FURIŞA v. refl. — se faufiler, se glisser. A se furişa pe lângă ziduri — raser les murs (fig.). ♦ FURIŞ, Ă adj. — furtif,
ive. Pe furiş (loc. adv.) — en catimini; â la derobee; en tapinois. 0 EXPR. A o şterge pe furiş
152
(fam.) — Filer â l'anglaise; mettre la ele sous le paillasson/sous la porte (fig., fam.); partir â la cloche de bois; se tirer
en douce (fig-, pop-)-
FURNICA v.intr. — fourmiller, grouiller, pulluler. A-l furnica — avoir des fourmis; a-l furnica mâinile/picioarele —
avoir des fourmis dans les bras/dans les jambes (fig.). ♦ FURNICAR s.n. — 1. fourmiliere/., termi-tiere/ 2. [fig.]
agglomeration / ♦ FURNICĂ s.f. — fourmi /.
FURNIZA v.tr. — fournir. ♦ FURNIZOR, OARE 5. — fournisseur, euse.
FURORI s.f.pi— în expr.: 0 EXPR. A face furori (a avea un succes răsunător) (fam.) — Faire un malheur/un tabac
(fig., fam.).
FURSEC s.n. — petits fours m.pl, gâteau m. sec.
FURTUNĂ s.f — orage m., tempete /, gros temps m. Furtună din senin — coup de chien (fig., fam.). 0 EXPR. A
stârni o furtună de aplauze — Soulever une tempete d'applaudissements. A trece ca o furtună (fig., fam.) —
Entrer par une porte et sortir par une autre (fig.); passer en coup de vent (fig., fam.). ♦ FURTUNOS, OASĂ adj. — ora-
geux, euse; => tumultueux, euse (fig.).
FUSTĂ s.f. — jupe / A-şi ridica fusta — relever/trousser ses jupes; fustă-pantalon — jupe-culotte. ♦ FUSTIŢĂ s.f. —
jupette /. 0 EXPR. A se ţine încă de fusta mamei
(fig., fam.) — Ne pas avoir coupe le cordon ombilical (fig.); etre un „ecoute-s'il-pleut'Vgogotte (fig., pop.)/une poule
laitee (fig., fam.). A umbla după fuste (fig., fam.) — Aimer la bagatelle; courir les femmes (les filles)/le cotillon/la
gueuse/le jupon (fig., fam.). ♦ FUSTANGIU s.m. — coureur m. (de ju-pons); => cavaleur m.(pop.); chaud-lapin m.
(fig., pop.).
FUŞERI v.tr. (fam.) — bâcler, bousiller (fig., fam.); cochonner (fam.); gâcher (fig.); saloper (pop.). ♦ FUŞEREALĂ s.f.
(fam.) — bâclage m., bousillage m. (fam.).
GARD s.n. — 1. cloture/, haie/, palis-sade/ 2. Probă atletică de alergări — une course de haies; un alergător care a
învins la 110 m garduri — un coureur vainqueur au 110 m haies. 0 EXPR. A lega cartea la gard (fig., fam.) —
Laisser en plan ses etudes, Ies laisser tomber (fig.). A lega ceva la (de) gard (fig., fam.) — En rabattre (fig., fam.). A
lega pe cineva la gard (fig., fam.) — En faire accroire â qqn (fig.). A-şi pune gard la gură (fig., pop.) — La
boucler; fermer sa boîte (â camembert)/sa bouche; y mettre un bouchon; taire sa gueule (fig., pop.). A sări peste
garduri (fig., fam.) — Courir le guilledou; faire des fredaines (pentru bărbaţi); jeter son bonnet par-dessus Ies
moulins (pentru fete) (fig., fam.).
GARDĂ s.f — garde/. Gardă de onoare — garde d'honneur; schimbarea gărzii — la releve de la garde; a chema/a
întări garda — appeler/renforcer la garde; de gardă — etre de garde; internul/farmacia de gardă — F interne/la
pharmacie de garde; a face de gardă — etre en fonction; monter la garde. E rândul lui să fie de gardă — Cest son
tour de garde; a se pune în gardă (scrimă) — etre, se mettre/se tenir/tomber/en garde; în gardă! — en garde!;
garda săbiei — la garde de l'epee; pagini de gardă — pages de garde; Ies gardes d'un livre. 0 EXPR. Vechea gardă
— La vieille garde (amis et partisans d'un chef d'Etat, d'un politicien etc.). A pune în gardă pe cineva (fig.) —
Mettre â qqn la puce â l'oreille (fig., fam.). ♦ GARDIAN s.m. — gardien m.
GARDEROBĂ s.f. — 1. [muzeu, teatru, restaurant etc] vestiaire m. A lăsa hainele la garderobă — deposer ses
vetements au ves-
GABLONŢ s.n. — bijoux de pacotule; toc m.
GAFĂ s.f. — bevue/., gaffe/., impair m., maladresse/. Gafă grosolană — pataques m. (fig.). 0 EXPR. A face o gafă
— commet-tre une bevue/un impair/un pas de clerc (fig., fam.); faire une gaffe; mettre Ies pieds dans le plat (fig.,
fam.).
GAGIU/GAGIC, Ă s. (arg.) — gars m., gus [gys] m., mec [mek] m., nana/, pepee/., souris/. (pop.).
GAICĂ s.f. — martingale/
GAIE s.f. — milan m. 0 EXPR. L-a luat gaia
(pop.) — „II en a pris un sacre coup"; „ii en a vu de toutes Ies couleurs" (fig., fam.); „ii y a laisse sa peau" (fig.,
pop.). A se ţine gaie după cineva (fig., pop.) — Ne pas lâcher Ies baskets/la grappe/la gourmette/les pompes a qqn
(arg.); Ne pas lâcher qqn d'une semelle (fig-, fam.).
GAIŢĂ s.f. — geai fee] m.
GALĂ s.f. — ceremonie/., gala m., recep-tion / Gală de binefacere — gala de bien-faisance; seară de gală — soiree
de gala; ţinută de gală — tenue d'apparat/de gala.
GALEŞ, Ă adj. — langoureux, euse. A se uita galeş — faire des yeux de poisson frit (iron.); faire Ies yeux doux..
GALOPA v.intr. — galoper. ♦ GALOP s.n. — galop m.
GANG s.n. — galerie/, passage m. Tablou de gang — croute m. (fig-).
GARANTA v.tr. — garantir, repondre.
♦ GARANT, ks. — garant, ante. A fi garant — se porter (se rendre) garant/repondant.
♦ GARANŢIE s.f. — garanţie [gaRăti]. A prezenta garanţii — avoir du repondant.
GARNITURA
tiaire; a-şi cere hainele de la garderobă — demander son vestiaire. 2. [totalitatea toaletelor] garde-robe/ 3. [mobilă]
armoire/, penderie / ♦ GARDEROBIERĂ s.f. — dame/preposee du vestiaire/
GARNITURĂ s.f. — 1. gamiture/. Garnitură de ambreiaj/de frână — gamiture d'embrayage/de frein. 2. accessoire
m. Garnitură de pat — literie / 3. assortiment m. [mâncare] gamiture d'un plat de viande; Ies legumes qui
l'accompagnent.
GAROAFĂ s.f. — ceillet m.
GARSONIERĂ s.f. — studio m.
GAŞCĂ s.f. (pop.) — bande /, clan m., clique/, coterie/, gang m.
GATA adj. — acheve, vee; fini, nie; termine, nee. Haine de gata — le pret-â-porter; gata cu... — treve de...; a sta
gata să... — etre sur le qui-vive (fig.). 0 EXPR. A aştepta să-i vină de-a gata (fig., fam.) — Attendre que Ies alouettes
tombent toutes roties (fig., fam.). A da gata ceva (fig., fam.) — Faire un sort a; venir a bout de qqch. (fig., fam.). A da
gata o sticlă (fig., fam.) — Faire un sort â une bouteille (fig., fam.). A da gata pe cineva (pop.) — 1. Faire son affaire
a qqn (fig., fam.). 2. Epa-ter la galerie (fig.). A veni la de-a gata (fig., fam.) — Venir au secours de la victoire (fig.,
iron.). Gata! —Assez! termine! şa suf-fit (comme şa) ! şa y est!.
GAZ s.n. — gaz m. 0 EXPR. A arde gazul de pomană (fig., fam.) — Coincer la bulle; se rouler Ies pouces (fig.,
fam.); se Ies rouler (fig., pop.). A da gaz (fig., fam., auto) — Appuyer sur le champignon (fig., fam., auto).
GĂGĂUŢĂ s. — blanc-bec m.; => poire/ (fig.); cruche/, gobeur m., gogo m., pecore/, peronnelle/ (fam.); becasse/.,
buse/, corni-chon m., couillon m., gourde /, pigeon m. (fig., fam.); andouille / (pop.); Jocrisse m.
(litt.). V. NĂTĂRĂU, NEGHIOB, NEROD, NETOT, PROSTĂNAC, TONT.
GĂINĂ s.f. — poule/, poularde/, poulette/ => cocotte / (fam.). 0 EXPR. (A ajuns) oul
154
mai cu minte decât găina (fig., fam.) — II veut montrer â son pere a faire des enfants; Ies oisons veulent mener paître
leur mere (fig.). Cântă găina în casă (fig., fam.) — Cest la femme qui porte culotte; chanter le coq (fig., fam.). A se
culca odată cu găinile (fig., fam.) — Se coucher avec (comme) Ies poules (fig., fam.). A se scula odată cu găinile
(fig., fam.) — Se lever comme Ies poules; se reveiller des potron-jaquet/des potron-minet (fig., fam.). Găina bătrână
face zeama bună (prov.) — Cest dans Ies vieux pots qu'on fait la bonne soupe (prov). Găina care cotcodăceşte seara
n-are ou dimineaţa (prov.) — La poule qui chante le soir n'a pas d'ceuf le matin (prov.). ♦ GĂINAR s.m. — 1.
marchand m. de volailles. 2. [hoţ] cha-pardeur m., maraudeur m. 3. [puşlama] polis-son m. ♦ GĂINAŢ s.m. — fiente
[fjăt]/ ♦ GĂINĂRIE s.f. (fig.) — larcin m. ♦ GĂINUŞĂ s.f. — poulette/
GĂITAN s.n., adv. — brandebourg m., ganse /. 0 EXPR. A merge găitan
(fig., fam.) — Aller comme sur des roulettes (fig., fam.).
GĂLĂGIE s.f. — brouhaha m., bruit m., chahut m., charivari m., eclat m., esclandre m., hourvari m., scandale m.,
tapage m., tinta-marre nu, tohu-bohu m., vacarme m.; => bar-ouf m., boucan m., cirque m., clabauderie/., raffut m.,
tintouin m. (fam.); ramdam m. (fig., fam.). V. HĂRMĂLAIE, LARMĂ, SCANDAL, TAPAJ, TĂRĂBOI, ZARVĂ. A face gălăgie
— mener grand tapage; [în clasă] chahuter. ♦ GĂLĂGIOS, OASĂ adj. — bruyant, ante; chahuteur, euse; tapageur, euse.
Clasă gălăgioasă — classe chahuteuse; întrunire gălăgioasă — petaudiere/ (fam.). V HĂRMĂLAIE.
GĂLEATĂ s.f. — seau m.
GĂLIGAN s.m. (pop.) — echalas m., perche/ (fig.) V LUNGAN, PRĂJINĂ.
GĂLUŞCĂ s.f. — boulette/, quenelle/
GĂSI v.tr., refl. — denicher, figurer, resider, (se) trouver. 0 EXPR. A găsi capac la toate (fig., fam.) — Repondre du
tac
155
GÂNGAVI
au tac (fig.). A-şi găsi mantaua cu cineva
(fig., fam.) — Avoir maille â partir avec qqn (fig., fam.). A-şi găsi mormântul (fam.) — Avoir son affaire (fig., fam.).
A-şi găsi perechea/potriva (fig., fam.) — Trouver chaussure â son pied (fig., fam.). A găsi vaca de muls (fig., fam.)
— Trouver l'assi-ette au beurre (fig., fam.). Ce te-a găsit? (fam.) — Qu'est-ce qui t'a pris? Ţi-ai găsit! — Se fourrer
le doigt dans l'ceil (fig., fam.). ♦ GĂSELNIŢĂ s.f. — trouvaille/
GĂTI v.tr., refl. — 1. cuisiner, fricoter. A găti mâncare — preparer le fricot/le frichti (fam.); cuisiner des plats. 2. se
parer; => (s') attifer (fam.); (se) bichonner (pop.); (s') endimancher (iron.). ♦ GĂTEALĂ s.f. — ajustement m., atours
m.pl. V. DICHISI,
FERCHEZUI, SPILCUI.
GĂUNOS, OASĂ adj. — 1. creux, euse. 2. [fig.] pauvre; vide.
GĂURI s.f. — v.tr. — percer, trouer. ♦ GAURĂ ouverture m., trou m. Gaura cheii — le trou de la serrure. 0 EXPR. A
astupa o gaură
(fig., fam.) — Boucher un trou (fig., fam.).
GĂZDUI v.tr. — heberger, loger. ♦ GAZDĂ s.f. — maître m. de ceans; [care oferă o masă] amphytrion m.; [care
oferă ospitalitate, care primeşte] hote m., hotesse / A primi în gazdă — heberger; a trage în gazdă la... — Descendre
chez__ ♦ GĂZDUIRE s.f. — hebergement m., hospitalite/
GÂDE s.m. (pop.) — bourreau m.
GÂDILA v.tr., refl. — (se) chatouiller; => litiller (litt.şi fig.). ♦ GÂDILAT S.n., GÂDILI-Cl s.n. (pop.) — chatouillement
m., titille-ment m. 0 EXPR. A avea gâdilici la limbă
(pop.) — Ne pas tenir sa langue (fig., fam.).
GÂFÂI v.intr. — s'essoufler, haleter, perdre haleine; => etre hors d'haleine (fig.). ♦ GÂ-FÂIALĂ s.f., GÂFÂIT s.n. —
essoufflement m., haletement m. ♦ GÂFÂITOR, OARE adj. — haletant, ante.
GÂGÂI v.intr. — cacarder. ♦ GÂSCĂ s.f. — oie/ Gâscă îndopată — oie gavee; gâscă de jumulit (fig., fam.) —
pigeon de l'affaire
(fig., fam.). ♦ GÂSCAN s.m. — jars m. ♦ GÂSCULIŢĂ s.f. (fig., fam.) — petite oie blanche (fig., fam.).
GÂLCEAVA s.f. (pop.) — dispute /, querelle / 0 EXPR. A-i căuta cuiva gâlceava (pop.) — Chercher noise a qqn.
GÂLGÂI v.intr. — glouglouter. ♦ GÂLGÂIT s.n. — glouglou m.
GÂNDAC s.m. — blatte/, cafard m., can-crelat m.
GÂNDI v.intr., refl. — penser; porter un jugement sur qqch, qqn; raisonner, refle-chir, speculer. A se gândi aiurea —
avoir l'esprit ailleurs. V. RĂZGÂNDI. 0 EXPR. A da de gândit (fig.) — Porter â croire; don-ner â penser/â reflechir. ♦
GÂND s.n. — 1. esprit m., idee /, pensee / Gând ascuns — arriere-pensee / 2. aphorisme m., dicton m., maxime/,
sentence/ 0 EXPR. A-şi aduna gândurile (fig., Ut.) — Ras-sembler ses esprits (fig., litt.). A avea gânduri mari
(fig.) — Voir grand (fig.). A-şi lua gândul de la ceva (fig., fam.) — En faire son deuil (fig.); se brosser (fig.); rayer
qqch. de ses tablettes (fig., pop.). A se lua de gânduri (fam.) — Se faire de la bile (fig., fam.)/du souci. A pune pe
cineva pe gânduri — Donner â reflechir. A-i pune cuiva gând rău (fig., fam.) — Arranger/ha-biller qqn de la belle
maniere; jeter son de-volu sur qqn; en vouloir a qqn (fig., fam.). A nu sta pe gânduri (fig., fam.) — Ne pas hesiter.
A nu sta mult pe gânduri (fig., fam.)- Ne pas lanterner (fig., fam.). A nu-i sta cuiva gândul la ceva (fam.) —
Ne pas avoir la tete â qqch. (fig., fam.). A zbura ca gândul (fig., fam.) — Aller bon train en pensee (fig., fam.). Nici
gând — (Etre) hors de question; tant s'en faut. ♦ GÂNDIRE s.f. — pensee, /, jugement m., raisonement m., reflexion/
După o matură gândire — tout bien pese. ♦ GÂNDIT, Ă adj. — raisonne, nee. ♦ GÂNDITOR, OARE adj. — pen-sif, ive;
songeur, euse.
GÂNGAVI v.intr. — bafouiller, balbutier, begayer, bredouiller. ♦ GÂNGAV, Ă adj. —
156
suci cuiva gâtul (fig., fam.) — Tordre le cou â qqn (fig., fam.). A-şi suci gâtul (privindîn urmă) (fig., fam.) — Se
devisser le cou/la tete (fig.). A se ţine de gât cu cineva (fam.) — Etre â tu et â toi avec qqn (fam.). Un gât de (ceva)
(fig.) — Une gorgee de (qqch.). Vârât până-n gât (în ceva) (fig., fam.) — Etre (dans qqch.) jusqu'au cou (fig., fam.).
♦ GÂTLEJ s.n. (pop.) — go-sier m. (pop.) ♦ GÂTUIRE s.f — strangula-tion /. Gâtuire de circulaţie — embouteil-lage
m.\ => bouchon m. (fig.).
GEACĂ s.f. (fam.) — blouson m.
GEAM s.n. — carreau m., vitre/ Geamul ferestrei — la vitre de la fenetre; a pune geamuri — poser des carreaux; a
spăla geamurile — laver Ies carreaux/les vitres; s-a spart un (pătrăţel de) geam — on a casse un carreau (de la
vitre); a coborî geamul (auto) — baisser la vitre; a ridica geamul (auto) — remonter la vitre; fabricant/negustor de
geamuri — miroitier m.
♦ GEAMGIU s.m. — vitrier m. ♦ GEAMLÂC s.n. — galerie/ vitree; veranda/!
GEAMĂN, Ă s. şi adj. —jumeau, jumelle; => gemeau, gemelle (vx). ♦ GEMENII s.pl. (astron.) — Ies gemeaux.
GEAMBAŞ s.m. — maquignon m.
GEANĂ s.f — cil m. 0 EXPR. A-i da ochii-n gene/geană-n geană (fam.) — Tomber de sommeil (fig.).
GEANTĂ s.f. — sac m. â main. Geantă de umăr — sac â bandouliere. 0 EXPR. A fi pe geantă (fig., fam.) — Etre
fauche" comme Ies bles/au bout de son rouleau/sur le sabie; ne pas rouler sur l'or (fig., fam.); etre â court d'argent.
GELOS, OASĂ adj. — jaloux, ouse. A face gelos pe cineva — porter ombrage â qqn (fig., fam.); a fi gelos de ceva
— pren-dre ombrage de qqch. (fig., fam.); a fi gelos pe cineva — etre jaloux de qqn.
GEME v. intr. — geindre, gemir. A geme de lume (fig.) — etre comble (salle comble).
♦ GEAMĂT s.n. — gemissement m., plainte/
GÂRLĂ
begue. ♦ GÂNGĂVEALĂ s.f. — balbutie-ment m., begaiement m. V. BÂLBÂI, ÎNGĂIMA.
GÂRLĂ s.f. (pop.) — ruisseau m. O EXPR. A da pe gârlă (fig.,fam.) — Mettre au panier/â la poubelle (fig., fam.);
renoncer. A fi adunat (prins) de pe gârlă (fig., pop.) — Etre mal fagote/fichu comme Tas de pique (fig., pop.). Va
trece multă apă pe gârlă (fig., fam.) — II passera encore beaucoup d'eau sous Ies ponts (fig., fam.).
GÂTUI v.tr., refl. — 1. tordre le cou. 2. se retrecir. ♦ GÂT s.n. — cou m., gorge/; => kiki m. (fam.). Gât lung — cou
de cygne; gât de sticlă — goulot m.; un gât de bere (fig.) — une goulee de bierre; a strânge de gât — serrer le kiki
(fam.); tordre le cou. 0 EXPR. A-i arde gâtul după un strop de băutură (pop.) — Avoir le gosier en feu (fig., fam.).
A-şi băga unghia în gât (fig., pop.) — Plaindre son argent (fig., fam.). A da în gât pe cineva (fig., fam.) — Casser
Ies reins â qqn (fig., fam.). A da pe gât (o băutură) (pop.) — Avoir le gosier en pente (fig., fam.); s'envoyer un verre;
s'humecter Ies amygdales; siffler une bouteille/un verre (fig., pop.). A face gât (fig., fam.) — Râler (fam.); faire du
grabuge; renauder; rouspeter (pop.). A-şi frânge/rupe gâtul (fig., fam.) — Se casser le col; se casser/se rompre le
cou (fig., fam.). A se înfunda până-n gât (fig., fam.) — S'enferrer jusqu'â la garde (fig.). A o lua în gât (fig., fam.) —
En faire son affaire (fig., fam.). A lua pe cineva de gât (fig., fam.) — Prendre qqn au collet/â la gorge (fig., fam.). A-i
pune cuiva funia de gât (fig., fam.) — Mettre â qqn la corde au cou (fig., fam.). A-i pune cuiva unghia în gât (fig.,
fam.) — Mettre â qqn le couteau sur la gorge (fig., fam.). A-i rămâne în gât (fig., pop.) — Rester a qqn sur le
coeur/sur l'estomac/en travers de la gorge (fig., pop.). Să-ţi rămână-n gât! (fig., fam.) — Grand bien te (vous) fasse!
A se sătura până-n gât (fam.) — Avoir un haut-le-cceur/la nausee; en avoir sa claque/jusque-lâ/marre/ras le
bol/plein Ies bottes/plein le dos/jusque par-dessus la tete (fig., fam.); en avoir plein le cui (fig., pop.); en avoir son
blot (iron.). A-i
157
GHIFTUI
GENEALOGIE s.f. — genealogie /. Arbore genealogic — arbre genealogique; document genealogic pentru
animalele de rasă — flock-book, herd-book, stud-book.
GENEROS, OASĂ adj.— genereux, euse. ♦ GENEROZITATE s.f. — generosite/ A-ifi recunoscător cuiva pentru
generozitatea sa — devoir qqch. aux largesses de qqn.
GENIU s.n. — genie m. Geniu bun/rău — bon/mauvais genie; a avea geniu — avoir du genie; de geniu — de genie;
geniu în faşă (copil care promite) — genie en herbe (fig., fam.).
GENUNCHI s.m. — genou m. Cu genunchii strâmbi — cagneux, euse; a face semn cuiva cu genunchiul — faire du
genou â qqn. V. ÎNGENUNCHEA. 0 EXPR. A i se tăia genunchii (fig., fam.) — Avoir Ies bou-les/les foies/les grelots/les
jetons/la pe-toche/le taf (fig., pop.).
GERUI v.intr. — faire un froid de canard (fig.,fam.)/tres froid. ♦ GER s.n. — froid m., gel m. ♦ GEROS, OASĂ adj. —
rigoureux, euse. Iarnă geroasă — hiver rigoureux. ♦ GERUIALĂ s.f. — grand froid m.
GESTICULA v.intr. — gesticuler. ♦ GEST s.n. — geste m. ♦ GESTICĂ s.f. — gestique/, gestuelle/ => gestualite/ (litt.).
♦ GESTICULAŢIE s.f. — gesticulaţi on fi, pantomime/
GESTIONA v.intr. — regir. ♦ GESTIONAR, k s. — gerant, ante; gestionnaire. Gestionar de programe (inform.) — ges-
tionnaire de programmes (inform.). ♦ GESTIUNE s.f. — gestion/
GHEARA s.f. — griffe/, ssnQsf.pl. Gheare de pisică — griffes de chat; gheare de vultur — serres d'aigle. 0 EXPR.
A-şi ascuţi ghearele (fig., fam.) — Faire ses griffes (fig., fam.). A pune gheara pe cineva (fig., fam.) — 1. Mettre â
qqn la corde au cou; mettre le grappin dessus/sur qqn (fig., fam.). 2. [a prinde] Epin-gler qqn (fig.). A scoate ghearele
(fig.) — Avoir bec et ongles (fig., fam.). A-i scurta cuiva ghearele (fig.) — Couper â qqn bec et ongles (fig., fam.). A
scoate (a smulge) pe
cineva din ghearele cuiva (fig., fam.) — Arracher qqn des griffes de qqn (fig., fam.). A smulge pe cineva din ghearele
morţii
(fig., fam.) — Arracher qqn des bras de la mort (fig., fam.). A se zbate în ghearele morţii (fig., fam.) — Tirer â sa fin
(fig.); s'en aller au grand galop; avoir un pied dans la fosse; etre â la derniere extremite/â deux doigts de la mort; faire
son testament/son paquet; raidir le jarret; recommander son âme â Dieu (fig., fam.); avoir le mors entre Ies dents;
faire ses petits paquets; toucher le bout de sa camere (fig., pop.).
GHEAŢA s.f. — glace / Cub de gheaţă — glacon m.; bani gheaţă (fig.) — argent comptant; cash; du liquide (fig.);
de gheaţă — de glace. V. ÎNGHEŢA. 0 EXPR. A fi cu gheaţa-n spate (fig., fam.) — Etre tran-si de peur. A sparge
gheaţa (fig., fam.) — Briser/rompre la glace (fig.); dissiper la gene. ♦ GHEŢAR s.m. — glacier m. ♦ GHEŢUŞ s.n. —
verglas m.
GHEB s.n. (pop.) — bosse / ♦ GHEBOS, OASĂ adj. — bossu, ue.
GHEMUI v. refl. — se recroqueviller.
♦ GHEM s.n. — pelote/ A face un ghem — devider, mettre en pelote. 0 EXPR. A se face ghem (fig., fam.) — Se
mettre en boule (fig., fam.); se pelotonner. ♦ GHEMUIT, Ă adj. — blotti, ie; pelotonne, nee. A adormi ghemuit —
dormir en chien de fusil (fig.).
GHICI v.tr. — deviner, predire, pressentir, prevoir; => faire mouche (fig., fam.). V. NIMERI. A ghici în cafea — lire
dans le marc (de cafe); a ghici în cărţi — tirer Ies cartes (fam.); a ghici în palmă — lire la bonne aventure (fig.); pe
ghicite — â la bonne aventure; a nu putea ghici (a renunţa) — don-ner sa langue au chat (fig., fam.) ♦ GHICITOR,
OARE s. — devin m., devineresse /; diseuse / de bonne aventure; voyante /.
♦ GHICITOARE s.f. — devinette/.
GHIDUŞ, Ă adj. — espiegle. ♦ GHIDU-ŞAR s.m. — boute-en-tiain m., loustic m. (fam.). ♦ GHIDUŞIE s.f. —
espieglerie/
GHIFTUI v.tr., refl. (pop.) — se bourrer, (se) gaver, se gorger; ^ se cale» Ies Rir.yg-
GHIMPE
158
dales; se Ies caler; se taper la cloche (fig., pop.).
GHIMPE s.m. — epine /, piquant m. V. SPIN. 0 EXPR. Se atârnă ghimpii de el
(fig., pop.) — II prend son lit en marche (fig., pop.). A-i lua cuiva un ghimpe de pe suflet (fig., fam.) — Enlever â
qqn une epine du pied (fig., fam.). A sta ca pe ghimpi (fig., fam.) — Etre sur des charbons ardents/sur des epines/sur
le gril; se tenir a quatre (fig., fam.). A-i sta cuiva ca un ghimpe în coastă (fig., fam.) — Avoir qqn dans le nez; ne pas
pouvoir blairer qqn (fig., fam.). ♦ GHIMPOS, OASĂ adj. — â epi-nes; herisse, see; â piquants.
GHINION s.n. — de veine /, guigne /, malchance/, revers m. de fortune/de pot; => tuile / (fig., fam.); poisse f(pop.).
A avea ghinion — Manquer de bol/de pot (fig., fam.); avoir la cerise (fig., fam.)/\a. poisse (fig., pop.); subir un
revers; a avea numai ghinioane — avoir droit â qqch. (iron.); a purta ghinion — porter la guigne/le mal-heur/la
poisse; ce ghinion! (fam.) — quelle tuile! (fig., fam.); (quel) manque de pot! (fig., pop.). Sunt zile cu ghinion — II y a
des jours comme ţa. ♦ GHINIONIST, Ă adj. — sans veine, malchanceux; 1'avoir dans le cui (fig., pop.).
GHIOC s.n. — coquillage m. 0 EXPR. A da cu ghiocul (fig.) — Augurer; dire la bonne-aventure(/i'g.).
GHIONT s.m. (pop.) — bourrade/, tog-nole/ V. ÎNGHIONTI.
GHIOTURA s.f. art. (fam., pop.). — în loc. adv.: Cu ghiotura — a foison; a profu-sion; en quantite; ==> en veux-tu,
en voilâ (fam.); â gogo (pop.). V. NEMILUITA, TOPTAN.
GHIŞEU s.n. — guichet m. Ghişeu bancar automat (bancomat) — guichet automa-tique de banque.
GHIŢĂ-CONTRA s.m. — roncon, onne. V. BOMBĂNI. 0 EXPR. A fi Ghiţă-con-
tra (fig.) — Ne rien faire comme tout le
monde (fig.); jouer Ies emmerdeurs (fig., pop.).
GHIVECI s.n. — 1. [fel de mâncare] ra-gout (de viande) m. Ghiveci călugăresc — jardiniere /, macedoine (de
legumes) /, ratatouille / 2. [amestecătură] (pei.) — salmigondis m. 3. [vas de flori] pot m. de fleurs.
GIOARSĂ s.f. (pop.) — guenille /., loque/, nippe/ (pop.).
GIRA v.tr. — avaliser, garantir. ♦ GIR s.n. — aval m., endossement m., garanţie /. ♦ GIRANT, Ă s. — repondant, ante.
GIRATORIU, IE 5. şi adj. (circulaţie) — I. [s] rond-point m. II. [adj.] giratoire.
GIUGIULI (DRĂGĂLI, DRĂGOSTI
(pop.)) v.tr., refl. — câliner; faire des ma-mours (/am.J/minou-minou (pop.). ♦ GIUGIULEALĂ s.f. (pop.) —
mamours m.pl. (fam.).
GIULGIU s.n. — linceul m., suaire m.
V. LINŢOLIU.
GLADIOLĂ s.f. — glaîeul m.
GLĂSUI v.intr. — dire, parler. ♦ GLAS s.n. (fam.) — voix/ într-un glas (loc. adv.) — â l'unanimite. 0 EXPR. A-şi
pierde (a-i pieri) glasul (fig., fam.) — Demeurer sans voix; en rester baba/bleu/bouche
bee/court/ebaubi(e)/ebahi(e)/sec/souf-fle/sur le flanc (fig., fam.); en baver des ronds de chapeau; en rester comme
deux ronds de flan; tomber sur le cui (fig., pop). A ridica glasul (fig.) — Elever la voix (fig-h
GLOABA s.f. — haridelle/., tocard m. => bique /, carcan / (fam.); canasson m., carne /. (pop.); mazette /., rosse /.,
rossi-nante/. (vx). V. CAL, MÂRŢOAGĂ.
GLOATĂ s.f. — cohue/
GLONŢ s.n. — balle/ 0 EXPR. A se duce (pleca) glonţ (fig., fam.) — (Y) aller de ce pas; filer d'un trăit (fig., fam.). A
veni glonţ (fig., fam.) — Arriver pile/â tire d'aile (fig., fam.).
159
GONI
GLORIFICA v. tr. — glorifier; rendre gloire â. ♦ GLORIE s.f. — celebrite/, gloire/ A fi în culmea gloriei — etre au
sommet de la gloire. ♦ GLORIFICARE s.f. — glorification/ ♦ GLORIOS, OASĂ adj. — glorieux, euse.
GLUGĂ s.f. — capuchon m., capuche/
GLUMI v.intr. — blaguer, deconner, plaisanter; =^> rigoler (fam.). ♦ GLUMĂ s.f. — 1. blague/, boutade/, plaisanterie/
Glume deocheate — gaudrioles, gauloise-ries (fam.); plaisanteries grivoises/lestes; glumă proastă — quolibet m.;
fără glumă — pour de bon; numai în glumă — (c'est) pour rire. V. ŞAGĂ. 2. bouffonnerie /, farce /, facetie/,
mystification/ 0 EXPR. A nu-i arde de glumă — Ne pas avoir l'humeur/le coeur â plaisanter. Nu-i de glumă! — Ce
n'est pas pour rire. A se întrece cu gluma (fig., fam.) — Y aller un peu fort (fig.); depasser Ies bornes/les limites. A
lăsa gluma la o parte — „Treve de plaisanteries". A lua ceva în glumă — Prendre qqch. â la legere. A scăpa cu o
glumă — S'en tirer par une pirouette (fig., fam.). A şti de glumă — Prendre bien la plaisanterie. A nu şti de glumă
— Ne pas l'entendre de cette oreille (fig.). A trânti o glumă (fig., fam.) — Assener une plaisenterie/une replique
(fig., fam.). ♦ GLUMEŢ, EAŢĂ s.şi adj. — I. [s] blagueur m., hâbleur m., loustic m., pince-sans-rire m., plaisantin m. II.
[s. şi adj.] badin, ine; dăconneur, euse; faceti-eux, euse; farceur; goguenard, narde. V. MUCALIT, ŞĂGALNIC.
GOGOAŞA s.f. — beignet m., pet de norme m. Gogoaşă de mătase — cocon m. Gogoşi (fig.) — baratin m.,
boniment m. 0 EXPR. A lansa gogoşi/ştiri false (fig., fam.) — Lancer des canards (fig., fam); raonter des canulars
(arg.). A-i spune cuiva gogoşi (fig., fam.) — Aller â Cra-covie; conter des lanternes/des sornettes (fig., fam.);
bourrer le crane â qqn; raconter des salades (fig., pop.). A vinde gogoşi (fig., fam.) — Forger qqch de toutes pieces
(fig.); dire des craques. Gogoşi! — La barbe!; du bidon! c'est du bluff [bloef], du
chique, de l'epate, de l'esbroufe, de la Mmel(fam.).
GOGOMAN, Ă s. (pop.) — nicodeme m.
GOGORIŢĂ s.f — bete noire/. (fig.).
GOLI v.tr., refl. — vider, se desemplir. ♦ GOL s.n. şi adj. — I. [s.] 1. vide m. Gol de aer — (un) vide d'air. 2. [sport]
but m. A înscrie un gol — marquer un but. II. [adj.] 1. desert, erte; inhabite, tee. O stradă goală — une rue deşerte.
2. nu, nue. Cu capul gol — nu-tete; cu picioarele goale — (Ies) pieds nus; cu stomacul gol — l'estomac creux. 0
EXPR. A avea (a simţi) un gol în stomac (fig., fam.) — Avoir une petite faim (fig., fam.); claquer le bec (fig., pop.).
A fi gol-puşcă (fig., pop.) — Etre nu comme un ver/dans le plus simple appareil (fig., fam.)/k poil (pop.). A fi cu
punga goală (fig., fam.) — Loger le diable dans sa bourse (fig., fam.). A lăsa pe cineva gol (fig.) — Mettre qqn sur
la paille (fig., fam.). A suna a gol (fig., fam.) — Sonner creux (fig., fam.). A-i suna capul a gol (fig., fam.) — Avoir
une tete sans cervelle (fig., fam.). A vorbi în gol (fig.) — Parler dans le vide; precher dans le dăsert (fig). Gol-goluţ
—Ies fesses a l'air; nu comme un ver (fig., fam.). Adevărul gol-goluţ — La verite vraie. Cu mâna goală (fig.) —
Les mains vides. A veni (undeva) cu mâna goale (fam.) — Y venir les mains vides (fig., fam.). Cu mâinile goale —
Les mains nues. în pielea goală — En petite tenue (fam.); a poil (pop.). Pe inima goală (fig., fam.) — A jeun. ♦
GOLICIUNE s.f. — nudite / ♦ GOLIRE s.f. — vidange/; => vidage/ (fam.).
GOLOGAN s.m. — centime m., denier m., liard m., sou m.; => rond m. (fam.); fric m., oseille /, peze m., pognon m.
(pop.).
V. BAN, BIŞTARI, LOVELE, MĂLAI, PARA.
0 EXPR. Ă scoate gologanii (pop.) — Allonger, casquer, cracher, se deboutonner (fig.); les aligner (fig., pop.); fader,
se fendre, les lâcher, raquer (arg.).
GONI v.tr., intr. — 1. chasser. 2. courir. A goni nebuneşte — Aller/mener un train
GORILĂ
160
d'enfer (fig., fam.). ♦ GOANĂ s.f. (fam.) —
1. course /., poursuite /. Goană după profit — course aux profits. în goană — â la va-vite (fig., fam.); (tout) d'une
trăite; au pas de course. A urca scările în goană — monter l'escalier quatre-â-quatre.
2. [bătaie, hăituiala] (cinegetic ) — battue/., traque/. 0 EXPR. A o lua la goană (fam.) — Prendre ses jambes â son
cou (fig., fam.). A pleca în goana mare — Partir â toute biture (pop.). A pune pe cineva pe goană (fam.) —
Poursuivre.
GORILĂ s.f. — 1. gorille m. 2. [fig.] body-guard m.; garde m. du corps; videur (dans un cabaret) m.
GOSPODĂRI v.tr. — diriger, gerer, organiser. ♦ GOSPODAR, GOSPODINĂ 5.
(fam.) si adj. — I. [s.] proprietaire m., femme au foyer/, maîtresse de maison/.; menagere/ 2. [adj. f] popote; tres pot-
au-feu (fig.). ♦ GOSPODĂRIE S. f. — menage m.
GRAD s.n. — degre m., echelon m., grade m., niveau m. Grade de comparaţie — degres de signification m.pl.
Aceste două exerciţii au aproape acelaşi grad de dificultate — Ces deux exercices sont a peu preş du meme degre de
difficulte; grade de rudenie — degre de parente; -5°C — cinq degres en-dessous de zero; alcool de 90° — de
1'alcool â 90° (degres).
GRAI s.n. —idiome m., langue/, parler m., patois m. Prin viu grai — de vive voix; într-un grai — en choeur. 0
EXPR. A prinde grai (fig., fam.) — Recouvrer la parole. A-i pieri graiul (fig., fam.) — Rester souf-fle (fig., fam.).
A-i reveni graiul (fig., fam.) — Retrouver l'usage de la parole.
GRAJD s.n. — ecurie/ V. CAL.
GRANDOMAN, Ă s. — megalomane m. ♦ GRANDOMANIE s.f. — megalomanie /
GRATIFICAŢIE s.f. — gratification /., prime /. Gratificaţie de Anul Nou — 6tvcnnesf.pl.
GRAS, Ă adj. — corpulent, ente; dodu, due; gros, sse. ♦ GRĂSAN, Ă s. — un gros
plein de soupe (fig., fam.), une grosse don-don; gros bouffi. ♦ GRĂSIME s.f. — 1. graisse / Grăsime de oaie — graisse
de mouton. 2. embonpoint m. V. ÎNGRAŞĂ.
GRATIS adv. — gratis, gratuitement. 0 EXPR. Pe gratis — Â l'ceil; â titre bene-vole/gracieux (iron.). A munci pe
gratis —
Travailler sans bourse/pour la gloire/pour des haricots/pour l'honneur/â l'oeil/pour des pru-nes/pour le roi de
Prusse/pour Ies beaux yeux de qqn (fig., fam.). ♦ GRATUIT, Ă adj. — gratuit, te. ♦ GRATUITATE s.f — gratuite/
GRAŢIA v.tr. — gracier, faire grâce a (un condamne). ♦ GRAŢIE s.f. — 1. grâce/. Cele trei graţii (mitol.) — Ies trois
Grâces (Aglae, Thalie, Euphrosyne); cu graţie (loc. adv.) — gracieusement. 2. [cu val de prep.: datorită] grâce â. ♦
GRAŢIOS, OASĂ adj. — gracieux, euse. V. DIZGRAŢIE.
GRAVIDĂ adj. — gravide; en voie de familie; :=> grosse (pop.). ♦ GRAVIDITATE s.f. — gravidite/.
GRĂBI v.tr., intr., refl. — se depecher, s'empresser, faire diligence/vite, se hâter, se precipiter, se presser; => mettre
le paquet (fig., fam.); se grouiller, se manier (le popo-tin) (pop.); faire fissa; se magner (arg.). A nu se grăbi —
prendre tout son temps.
♦ GRABĂ s.f. — celerite/., empressement m., hâte/. în grabă — en/â la hâte; â la six-qua-tre-deux; â la vapeur; a la
va-vite; vite fait; în graba mare — â toute vitesse.
♦ GRĂBIT, Ă adj. — presse, ee.
GRĂDINĂ s.f. — jardin m. Grădină de zarzavat — potager m.; grădină botanică — jardin des plantes; grădină
zoologică — zoo m. (fam.). 0 EXPR. Mare-i grădina lui Dumnezeu! — II faut du tout pour faire un monde (prov.).
♦ GRĂDINAR s.m. — jar-dinier m. ♦ GRĂDINĂRIT s.n. — jardina-ge m. ♦ GRĂDINIŢĂ s.f —jardin d'enfants m.;
maternelle /
GRĂMADĂ s.f. — 1. amas m. V. MALDĂR. 2. nuee /., ribambelle /; => essaim m., smala /., tas m., volee / (fig.);
tapee / (fam.); flopee /., kyrielle /., tripotee /
161
GREU
(pop.). O grămadă de copii — une kyrielle d'enfants; o grămadă de daruri — un tas de cadeaux; o grămadă de
păsărele — une nuee de petits oiseaux. V. DROAIE, PUZDERIE. 0 EXPR. A cădea grămadă(pop.) — S'evanouir. A da
grămadă pe cineva (pop.) — Flanquer qqn par terre (fig., fam.).
GRĂTAR s.n. — 1. gril m. La grătar — grillade /; a frige pe grătar — griller. 2. decrottoir m.
GRÂU s.n. — ble m., froment m.
GREAŢĂ s.f. — nausee/ A face greaţă — ecoeurer; donner la nausee; soulever le coeur; a-ifi greaţă — avoir le
coeur au bord des levres/mal au coeur /un haut-le-coeur (fig); avoir l'estomac barbouille, des nau-sees. ♦ GREŢOS,
OASĂ adj. — degoutant, ante; ecceurant, ante. V. DEZGUST, SCÂRBĂ.
GREBLA v.tr. —ratisser. ♦ GREBLĂ s.f. — râteau m.
GREIER s.m. — cigale/, grillon m.
GREPFRUT s.n. — pamplemousse m., grape-fruit m. Grepfrut roşu/roz — pomelo m.
GREŞI v.intr. — avoir tort; commettre une erreur/une faute; echouer, faillir, fauter, se fourvoyer, se tromper. A greşi
drumul — se gourer (pop.); se tromper de chemin. A greşit-o (făcând asta) — Mal lui en prit de (...). 0 EXPR. A o
greşi (fată mare) (fig., pop.) — Passer a la casserole (fig., pop.). ♦ GREŞ s.n. — erreur/ 0 EXPR. A da greş —
Essuyer un revers (fig.); faire long feu; se casser le nez; taper â cote (fig., fam.). Fără greş— Mettre dans le miile
(fig., fam.). ♦ GREŞEALĂ s.f. — bevue /, erreur/, faute/, meprise/ Din greşeală — par erreur/megarde; greşeală de
tipar — co-quille /; greşeală mică (în viaţă) — pec-cadille /; greşeală mică/neînsemnată — incartade fi A fi pedepsit
la cea mai mică greşeală — etre puni â la moindre incartade. 0 EXPR. Greşeala mărturisită e pe jumătate iertată
(prov.) — Peche avoue est a demi pardonne (prov.). ♦ GREŞIT, Ă adj. — erro-ne, ee; faux, fausse. 0 EXPR. A o lua pe
un drum greşit (fig.) — Faire fausse route (fig-)-
GREU, GREA adj, adv., s.n. — I. [adj.]
1. lourd, lourde. Industrie grea — industrie lourde; categorie grea (box) — poids lourd.
2. ardu, due; difficile; epineux, euse; labo-rieux, euse; penible; => coton (fam.). Lecţie grea — leşon difficile;
problemă grea — probleme ardu/coton; situaţie grea — situa-tion penible; muncă grea — travail diffi-
cile/laborieux/penible. 3. dur, re. Lovitură grea — coup dur; cuvinte grele — mots durs.
4. indigeste. Mâncare grea — mets indigeste.
5. pesant, ante. Atmosferă grea — atmo-sphere pesante. 6. profond, fonde. Somn greu — sommeil profond. 7.
rigoureux, reuse. Iarnă grea — hiver rigoureux. II. [adv.] difficilement, lourdement. A adormi greu — mettre
longtemps a s'endormir; a fi greu de studiat — etre d'approche difficile; a-ifi greu să... — avoir du mal a...; a-i fi
foarte greu să... — avoir beaucoup de mal â...; avoir bien du mal â...; avoir toutes Ies peines du monde pour...; etre
bien en peine de...; a nu-i fi greu să... — ne pas avoir de peine â...; cu greu (loc. adv.) — penible-ment; tant bien que
mal. II îngrijesc cu greu
— Je prends soin de lui tant bien que mal; a obţine ceva cu greu — obtenir qqch. de haute lutte; E greu! — Cest
coton! (fig., fam.). Este ceva foarte greu (neplăcut) — Ce n'est pas une pârtie de plaisir!. E al dracului de greu!
— Cest vachement dur!; şa ne va pas tout seul!. 0 EXPR. A da de greu (fig., fam.) — „Bonjour Ies emmerdements";
tomber sur un os (fig., fam.). A fi (ceva) greu (fig.) — Ce n'est pas une mince affaire (fam.). A ieşi din greu (fig.) —
Arriver au bout du tunnel (fig.). A se îndura cu greu să... (fig.) — Se fendre de... (fig., fam.). A se lăsa greu (fig.,
fam.) — Se faire tirer l'oreille; faire le (la) difficile (fig., fam.); se laisser prier/rechigner. A purcede grea (pop.) —
Avoir avală un pepin (arg.). A scoate pe cineva din greu (fig., fam.) — Depetrer qqn. A trage din greu (fig., fam.)
— Boulonner dur (fig., pop.). A ţine la greu (fig., fam.) — Tenir la maree (fig.). ♦ GREOI, GREOAIE adj. — balourd,
ourde;
GREVĂ
162
lourdaud, daude. ♦ GREUTATE s.f. — cargai-son /, charge /., fardeau m., poids m.\ => chiendent m. (fig., fam.). A
purta o greutate pe umeri — porter une charge sur Ies epaules; a-şi supraveghea greutatea — surveiller son poids;
greutăţi familiale — charges de familie; greutate atomică — poids atomique; greutate specifică — densite; masse
volu-mique (specifique); centru de greutate (al unui corp) — centre de gravite (d'un corps); greutatea ambalajului
— poids de l'embal-lage; fără greutate (loc. adv.) — d'emblee. Proiectul a fost adoptat fără greutate — Le projet a
ete adopte d'emblee. 0 EXPR. A avea greutate (fig., fam.) — Avoir du poids (fig., fam.). A avea greutăţi (fig., fam.)
— Avoir des soucis. A face greutăţi — Donner du fii â retordre (fig.). A i se lua o greutate de pe inimă (fig., fam.)
— Avoir un poids de moins sur le cosur (fig., fam.). A lupta cu greutăţile — Aller au devant des difficultes (fig.);
aller contre vents et marees (fig., fam.). A-şi râde de greutăţi (fig.) — Se faire un jeu des difficultes (fig.); soulever
Ies montagnes (fig., fam.).
GREVA s.f. — greve/; [în lanţ] (afectând succesiv sectoare de producţie) — greve tournante; [neanunţată] — greve
surprise; [perlată] — greve perlee; [spontană] — greve sauvage/sporadique; spărgător de grevă — briseur de greve;
a face grevă — faire/se mettre en greve; a face greva foamei — faire la greve de la faim.
GRIJĂ s.f. — ennui m., inquietude /, souci m. A avea griji — avoir des soucis; a avea grijă de ceva/de cineva — en
prendre soin; prendre soin de qqch./de qqn; se soucier; a avea grijă să nu...— se garder bien de...; a nu avea grijă
(de ceva, de cineva) — s'en soucier comme de l'an qua-rante/comme de sa premiere chemise/com-me d'une pomme
(fig., fam.); s'en battre l'oeil; s'en torcher (pop.); ne pas s'en faire; a avea grijă de propria sa siluetă — surveiller sa
ligne; a da în grijă — confier (aux bons soins); a-şi face griji — se faire un sang d'encre (fig., fam.); a-şi face griji
pentru...— s'inquieter de...; a nu-şi face
griji — n'en prendre nul souci; se rassurer; a fi fără griji — se tenir peinard (arg.); etre sans souci; ne pas se faire de
soucis; a nu fi scăpat de griji — ne pas etre encore sorti de l'auberge (fig., fam.); a lăsa pe cineva/ceva în grija cuiva
— laisser qqn/qqch. aux bons soins de qqn; a lua parte la grijile cuiva — entrer dans Ies soucis/les peines de qqn; cu
grijă (loc. adv.) — soigneusement. 0 EXPR. A intra la griji (fig., fam.) — Se faire du souci. A-i lua cuiva o grijă de
pe cap (fam.) — Tirer une belle epine du pied a qqn (fig., fam.). A-şi lua o grijă de pe cap (fam.) — S'enlever un
souci (fam.j/une epine du pied (fig., fam.). V. ÎNGRIJORA.
GRINDINĂ s.f. — grele / A cădea grindină — greier.
GRIS s.n. — semoule/
GROAPĂ s.f. — fosse/, fosse m., tombe/ A săpa o groapă — creuser une fosse; groapă într-un cimitir — tombe/;
groapă comună — fosse commune; groapă în pavaj — nid-de-poule m. 0 EXPR. A da în gropi (fig., fam.) —
Lâcher une bourde; ne pas en rater une (fig., fam.). A da în gropi (de prost ce e) (fig., fam.) — Etre sot â triple etage
(fig., fam. j/con comme un bălai (fig., pop.). A fi cu un picior în groapă (fig., fam.) — Avoir un pied dans la
fosse/dans la tombe; sentir le sapin; toucher le bout de sa carriere (fig., fam.). Groapa cu lei (fig.) — La fosse aux
lions (fig.). ♦ GROPAR s.m. — fossoyeur m. ♦ GROPIŢĂ [în obraji] s.f. — fossette/
GROAZĂ s.f. — 1. effroi m., epouvante/ A fi cuprins de groază — etre saisi d'epouvante; a inspira groază — faire
horreur; a umple pe cineva de groază — terrifier qqn. 2. [fig.] o groază de... — une foule de...; un tas de...; grande
quantite de...; o groază de lume — une foule/un tas de monde; o groază de parale — un tas d'ar-gent; o groază de
provizii — une grande quantite de vivres. ♦ GROAZNIC, A adj. şi adv. — I. [adj.] affreux, euse. Un tip groaznic — un
affreux bonhomme. Un vis groaz-
163
GURA
nic — un affreux cauchemar. II. [adv.] affreusement. V. ÎNGROZI.
GROHOTIŞ s.n. — eboulis m.
GROS, OASA adj. — dense, epais, sse. ♦ GROSIME s.f. — epaisseur/
GROSOLAN, Ă adj. — goujat; gros-sier, iere; mal degrossi, sie; inconvenant, ante. Un bărbat grosolan — un
homme grossier; om grosolan — grossier person-nage; cuvinte grosolane — gros mots; a fi grosolan — ne pas faire
dans la dentelle (fig., fam.). ♦ GROSOLĂNIE s.f— goujaterie/., grossierete/, muflerie/ V. BĂDĂRAN, MÂRLAN,
MOCOFAN, NECIOPLIT.
GROZAVI v.refl. — faire l'impoitant, pa-rader, se rengorger; => frimer (fam.); plastron-ner (fig.). V. PARADA. ♦
GROZAV Ă adj. — 1. terrible. Un duşman grozav — un terrible ennemi. 2. admirable; epatant, ante; epoustou-flant,
flante; remarquable. O lucrare grozavă — une oeuvre remarquable; [adverbial] bigrement. V. FORMIDABIL,
EXTRAORDINAR,
NEMAIPOMENIT, ULUITOR. 0 EXPR. A nu
arăta grozav (fam.) — Ne pas payer de mine (fig., fam.). A se crede grozav (fam.) — Faire 1'important. A face pe
grozavul (fig., fam.) — Faire 1'imbecile; jouer au petit soldat; prendre de grands airs (fig., fam.); plastronner. Grozav!
— Ben mon colon! ♦ GROZĂVENIE s.f. (pop.) — atrocite/, monstruosite/
GRUMAZ s.n. (pop.) — cou m., nuque/ 0 EXPR. A-şi pleca grumazul (fig., pop.) — Plier l'echine (fig., fam.); se
sou-mettre. A-i pune cuiva cizma pe grumaz
(fig., pop.) — Asservir qqn.
GRUPA v. tr., refl. — (s') assembler, (se) grouper, (se) reunir. A se grupa câte trei etc. — se grouper par trois etc. ♦
GRUP s.n. — faction/, groupe m. Grup politic/parlamentar — groupe politique/par-lementaire; grup de presă —
groupe de presse; grup de presiune (lobby) — groupe de pression; grup semantic de cuvinte — groupe semantique. ♦
GRUPARE s.f. — groupement m.
GUDURA v.refl.(pop.) — 1. [pt. câini] fretiller. Câinele se gudura — le chien fre-tillait. 2. [fig.] etre â plat-ventre
devant qqn; faire des courbettes (fig., fam.).
GUGUŞTIUC s.m.— 1. tourterelle / turque. 2. [fig., pop.] balourd, lourde; be-net m., blanc-bec m.; nigaud, aude; =>
poire/. (fig.); gobeur m., gogo m., jobard, de (fam.); pigeon m. (fig-, fam.). V. CREDUL, FRAIER, NAIV.
GUIŢA v.intr. — couiner. ♦ GUIŢAT s.n. — couinement m.
GULER s.n. — col m., collet m. Gulerul cămăşii — le col de la chemise; guler tare — faux col; halbă cu guler —
chope a faux col. 0 EXPR. A înhăţa (lua) pe cineva de guler (fig., fam.) — Agripper (prendre, saisir) qqn au collet/â
la gorge; secouer Ies puces â qqn (fig., fam.). A-l strânge gulerul (fig., fam.) — Etre le bec dans l'eau; etre au pied du
mur; ne pas etre de la noce (fig., fam.).
GUNOI s.n. — 1. immondices/pZ., ordure/i Gunoi menajer — fumier m., gadoue /; depozit de gunoi — depotoir m.;
ladă de gunoi — poubelle /; tub de gunoi (în imobile) — vide-ordures m. V. MURDĂRIE. 2. [fig., pop.] canaille/.,
coquin m., drole m.; => loubard m. (fam.); frappe/, jean-foutre m. (pop.). V. JIGODIE, SCÂRBĂ. 0 EXPR. A arunca (da)
la gunoi (fig.) — S'en defaire; jeter â la poubelle; mettre au panier/au rancart (fig.). A scormoni gunoiul (fig., fam.) —
Remuer l'ordure/la boue (fig., fam.). A-i sta cuiva ca un gunoi în ochi (fig., fam.) — Etre une merde pour qqn (fig.,
pop.). ♦ GUNOIER s.m. — eboueur m.
GURA s.f. — bouche/; => bec m. (fam.); gueule /, mufle m. (pop.). Gură cu buze groase — bouche lippue; gură
dispreţuitoare — bouche dedaigneuse; colţurile gurii — commissure des levres; de-ale gurii (fam.) — provisions de
bouche fpl, ravi-taillement m., victuailles fpl., vivres m.pl; => bouffe /, frichti m., fricot m., ripaille/Y/am.);
boustifaille/;, mangeaille/,
GURĂ
tambouille/ (pop.); a se săruta pe gură — s'embrasser â bouche-que-veux-tu/â pleine bcuche; gură de aerisire —
prise d'air; gură de canal — bouche d'egout; gură [intrare] de metrou — bouche de metro; gura tunului —
bouche du canon; gura pădurii — l'oree du bois; gurile Dunării — bouches du Danube; gura leului (bot.) — gueule
de loup. 0 EXPR. Gură de petice (fig., pop.) — Une grande gueule (fam.). Gura lumii (fig.) — Le qu'en dira-t-
on. A accepta ceva cu jumătate de gură (fam.) — Accepter qqch. du bout des dents/des levres (fam.). A ajunge în
gura târgului/a intra în gura lumii (fig., fam.) — Defrayer la chronique/la conversation: donner a jaser/â parler/â
redire; faire Ies frais de la conversation; faire jaser; faire travailler Ies mau-vaises langues (fig., fam.). A se arunca
(a se vârî) singur în gura lupului (fig., fam.) — Se precipiter dans la gueule du loup (fig., fam.). A nu i se
auzi gura (fig-) — Avoir avale sa Ungue (fig., fam.). A avea gura amară/codită (după chef) (fam.) — Avoir la
gueule de bois (fig., fam.)/\& bouche patsese. A avea o gură de hrănit (fig.) — Avoir une bouche â nourrir. A
avea un gust plăcut în gură, a-i mirosi gura frumos — Avoir bonne bouche (fig.). A nu avea gură să spună (fig.,
fam.) — Avoir avale sa langue (fig., fam.). A avea gură mare (fig.) — Etre (un) fort en gueule (fig., pop.). A
avea gură de petice (fig., pop.) — Etre vaccine avec une aiguille de phono (fig., pop.). A avea gura spurcată (fig.,
pop) — Parler gras. A i se bate calicii/lupii/iurcii la gură (fig., pop.) — Avalsr cumme un coucou; baffrer comme
un pourceau; s'en colier dans le fusiî; s'escrimer des mâchoires; s'en mettre (dans le fosil) jusqu'aux yeux (fig.,
pop.). A băga ceva în gură (fig., fam.) — Manger un morceau (fam.); manger sur le pouce (fig., fam.); se
carrer qqch. sous Ies f'rcvebets (arg.). A da din gură (fig,, fam.) — Tenir le crachoir (fig., fam.). A-i da cu gara
(fig., fam.) — Avoir bon bec/une fiere tapette; balancer le boninient; etre fort en gueule; tenir le cra-
164
choir/le de (fig., fam.); vendre sa salade (fig., pop.). A da gură la câini (pop.) — Appeler Ies chiens. A deschide
gura (fig., fam.) — Ouvrir la bouche (fig.). A deschide o gură cât toate zilele (fam.) — Ouvrir la bouche comme un
grand four (fam.). A face gură (fig., fam.) — Faire du boucan (un boucan de tous Ies diables)/du raffut/du ramdam
(fig., fam.). A fi bun de gură (fig., fam.) — Avoir une fiere tapette (fig., fam.)/du bagout (pop.)/dc la tchatche [tjatj]
(fig., pop.). A fi numai gura de el (fig., fam.) — Se payer de mots (fig., fam.). A-i astupa (închide, înfunda) cuiva
gura (fig., fam.) — En boucher un coin/une sur-face a qqn; clore/clouer le bec (la bouche) a qqn; la lui couper;
rabaisser/rabattre le caquet/la crete de qqn; reduire qqn â quia/au silence; river son clou a qqn (fig., fam.). A
închide gura opoziţiei (fig., fam.) — Condamner l'opposition au silence (fig., fam.). A închide gura
ziariştilor (fig., fam.) — Museler la presse (fig., pop.). A-i lăsa gura apă (fig., fam.) — Avoir l'eau a la bouche;
manger son pain â la fumee du rât (fig., fam.); mettre en appetit. A lăsa pe cineva gură-cască (fig., pop.) —
epoustoufler qqn (fam.); en boucher un coin a qqn; estomaquer qqn (fig., pop.); ebahir qqn; epater la galerie. A-l lua
gura pe dinainte (fig., fam.) — Demasquer ses batteries; ne pas savoir ic... sa langue (fig., fam.). A lua o gură de
aer (fig-) — Prendre un bol d'air (fig.). A-i merge (a-i toca) cuiva gura ca o meliţă/ca o moară hodorogită
(stricată) (fig., pop.) — Bavarder comme un moulin/comme une pie (borgne); faire Ies frais de la conversation;
mettre de la sauce; raconter sa vie; tenir le crachoir; „c'est un moulin a paroles" (fig., fam.). A-şi răci gura
degeaba/de pomană (fig., fam.) — Parler a un mur/â un rocher/â un sourd; perdre sa salive (fig., fam.). A
răcni ca din gură de şarpe (fig., fam.) — Crier comme un putois (fig., fam.). A rămâne cu gura căscată (fig.,
fam.) — Y avoir de quoi tomber a la renverse; en baver des ronds de cha-peau; beer d'admiration (fam.); en rester
165
GUVID
baba/bleu/bouche bee/court/ebaubi(e)/eba-hi(e)/sec/souffle/sur le flanc; en rester comme deux ronds de flan (fig.,
fam.); tomber sur le cui (fig., pop). A răspunde cu jumătate de gură (fig., fam.) — Repondre du bout des levres (fig.).
A-şi rupe de la gură (fig., fam.) — S'enlever Ies morceaux de la bouche; prendre sur sa bouche (fig., fam.). A-l
scăpa gura (fig., fam.) — Ne pas savoir tenir sa langue (fig., fam.). A sta cu gura pe cineva (fig., fam.) — Etre (tout le
temps) apres qqn (fam.). A striga în gura mare/cât îl ţine gura (fig., fam.) — Crier â tue-tete/sur tous Ies toits (fig.,
fam.). A transmite o ştire din gură-n gură (fig., fam.) — Se repeter une nouvelle (fig.). A trece din gură-n gură (fig.,
fam.) — Aller de bouche â oreille; se passer le mot (fig., fam.). A trimite pe cineva în gura tunului (fig., fam.) —
Envoyer qqn au feu (fig.). A-şi a-şi ţine (păzi) gura (fig., fam.) — Avaler sa langue; avoir un boeuf sur la langue; ne
pas dire un traître mot; etre muet comme une carpe/comme un poisson/com-me la tombe; garder bouche close; rester
bouche cousue; taire/tenir sa langue (fig., fam.); la boucler; fermer/taire sa gueule; y mettre un cadenas (pop.);
fermer sa boîte (â camembert); y mettre un bou-chon (fig., pop.). A umbla gură-cască (fig., fam.) — Aller en
vadrouille; courir Ies rues. A i se usca gura de sete — Avoir le bec sale (fig., fam.). Gură de om, gură de câine, cere
pâine (prov.) — Homme ou chien şa mange du pain (prov.). Gura! — Motus! (arg.). ♦ GURĂ-CASCĂ 5.m. (fig., fam.)
— badaud m., musard m. 0 EXPR. A fi un gură-cască (fig., fam.) — Bayer aux cor-neilles (fig., fam.). ♦ GURALIV, Ă
adj. — ba-vard, arde; loquace.
GUST s.n. — gout m., saveur f. Bunul gust — le bon gout. Fiecare cu gustul său — Des gotits et des couleurs on ne
dispute point; cu gust/fără gust/de un gust
dubios — de bon gout/de mauvais gout/d'un gout douteux; de prost gust — de mauvais aloi/du toc; a (nu) avea gust
— avoir du (manquer de) gout; a nu avea gusturi extravagante — avoir des gouts catholiques; a da gust unei
mâncări — relever (le gout d')un plat; a fi îmbrăcat fără gust — etre ficele comme un saucisson (fig., fam.)/mal
fagote; a rămâne cu un gust plăcut — avoir bonne bouche; a rămâne cu un gust amar/neplăcut — avoir un arriere-
goflt. 0 EXPR. A lăsa un gust amar (fig-) — Laisser un gout d'amertume (lin.). A prinde gust de ceva/a se dedulci
(fam.) — 1. Prendre gout a qqch.; naître a une chose. 2. Se piquer au jeu (fig.). A găsi pe cineva pe gustul său —
Trouver qqn â son gout. ♦ GUSTARE s.f. — casse-croute m., collation/., gouter m. ♦ GUSTOS, OASĂ adj. — savoureux,
euse; succulent, ente.
GUŞĂ s.f. — double menton m., goître m. 0 EXPR. A vorbi din guşă (fig., fam.) — Parler avec affectation/d'une voix
rauque. ♦ GUŞAT, Ă adj. — goitreux, euse. 0 EXPR. Până şi guşatele vor să se mărite (prov.) — II n'y a si petit saint
qui ne veuille sa chandelle (prov.).
GUTUIE s.f. — coing m.
GUTURAI s.n. — rhume m. Un guturai serios — un gros rhume; a face guturai — attraper un rhume. 0 EXPR. A se
căptuşi cu (a se învârti de) un guturai (fam.) — Chiper/ramasser un bon rhume (fam. iron.).
GUVERNA v.tr. — gouverner. ♦ GUVERN s.n. — cabinet m., gouvernement m., regime m. Guvernul Brătianu — le
cabinet Brătianu; guvern de coaliţie — gouvernement de coalition; schimbare de guvern — changement de regime.
V. CONSILIU.
GUVID s.m. — chabot m., gobie m.
H
HABAR s.n. (fam.) — în expr.: O EXPR. A nu avea habar — Ne pas etre au courant; ne pas s'en douter. Habar n-
am! — Ni vu, ni connu (fig.); je n'y connais que dalie (fig., pop.); j'en sais rien. Habar n-ai câtă dreptate ai! —
Vous ne croyez pas si bien dire!
HABOTNIC, Ă s. şi adj. — bigot, ote; ca-got, ote; devot, ote. ♦ HABOTNICIE s.f. — bigotisme m.; cagoterie/.,
devotion/.
HAC s.n. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A-i veni cuiva de hac (fig., fam.) — Damer le pion â qqn; faire son affaire â
qqn; river son clou a qqn; venir â bout de qqn (fig., fam.); avoir la peau de qqn (fig., pop.). A i se veni de hac (fig.,
fam.) — Avoir son affaire (fig., fam.).
HACHIŢE s.f.pi. (pop.) — lubies fpl. 0 EXPR. A avea hachiţe (pop.) — Avoir des lubies.
HAHALERA s.f. (pop.) — ecervele, lee; etourdi, dic; => hurluberlu m. (fam.).
HAI! interj, (pop.) — allons!; allez!; va! Hai noroc! (fam.) — â la tienne!; hai şi tu — toi aussi; hai, şterge-o! —
debine-toi! (pop.). 0 EXPR. A face hai (pop.) — La ramener (fig., pop.).
HAIDA DE! interj. — allons donc!; â d'autres!; comment donc!; voyons!
HAIDAMAC s.m. (pop.) — mastoc m. (pop.).
HAIDUC s.m. (fam.) — hors la loi m, jus-ticier m.
HAIHUI adv. — în expr.: A porni haihui -— partir en vadrouille (fam.); a umbla haihui — bourlinguer (fig., fam.).
HAIMANA s.f. (fam.) — badaud m.; mau-vais garnement m.; punk, punkette [poenk, et]; voyou m.; => gouape /
(pop.); loupiot, ote (arg.). A umbla haimana — aller en vadrouille; courir Ies rues (fam.).
HAIN, A adj. (pop.) — haineux, euse; mau-vais, aise. Om hain — vache/ (fig., pop.).
HAINĂ s.f. — veston m. Haină la două rânduri de nasturi — veston croise; haine sf.pl. — vetements m.pl.; haine
de călărie/de călătorie/de gală (de ocazie)/de vânătoare — habits de cheval/de voyage/de gala/de chasse; haine
vechi, gioarse (pop.) — fripes/, frasques/, nippes/ (pop.); negustor de haine vechi (taica Lazăr) — fripier /. 0 EXPR.
A-şi da şi haina de pe el (fig., fam.) — Se demunir. Nu haina-1 face pe om (prov.) — Ce n'est pas l'habit qui fait le
moine (prov.).
HAIOS, OASĂ s. şi adj. (fam.) — I. [s. şi adj.] rigoleur, euse; rigolo, te. II. [adj.] folâtre adj.; marrant, ante;
tordant, ante.
HAIT! interj. — zut (alors)!
HAITĂ s.f. — bande/, meute/
HAL s.n. (fam.) — mauvais etat m.; situa-tion/ deplorable. într-un hal fără de hal -— dans un etat
deplorable/lamentable.
HALAL!, interj, (pop.) — în expr.: 0 EXPR. Halal să-ţi fie! — Grand bien vous fasse! Halal prieten! — Quel anii!;
şa, un ami?!
HALAT s.n. — blouse/
HALBĂ s.f. — chope/, demi m.
HALCĂ s.f. (pop.) — gros.morceau m. O halcă de carne — un quartier de viande.
HALI v.tr. (pop.) — engloutir; => bouffer; engouffrer, se goinfrer (fam.); bâfrer (pop.).
167
HĂITUI
V. ÎNFULECA. O EXPR. A hali ca un spart (fig., pop.) — Ne pas avoir la gale aux dents; s'en mettre plein la
gueule/la lampe/la panse/le sac (fig., pop.). ♦ HALEALĂ s.f. (pop.) — bouffe/, fricot m., ripaille/(fam.); boustifaille /.,
mangeaille /, tambouille /
(pop.). V. CRĂPELNIŢĂ, HRANĂ. 0 EXPR.
A face de haleală (pop.) — Faire la bouffe (fam.J/sa tambouille (pop.).
HAM s.n. — harnais m. V. ÎNHĂMA. 0 EXPR. A trage la ham (fig., fam.) — Trimer dur. ♦ HAM! interj, onomat. —
ouah! ♦ HĂMĂIT s.n. ■— clabaudage m., jappement m.
HAMAL s.m. — crocheteur m., demena-geur m., portefaix m., porteur m.
HAMBAR s.n. — fenil m., gerbier m., grange/
HAMEI s.m. — houblon m.
HAN s.n. — auberge/ ♦ HANGIU, IŢĂ S. —
aubergiste.
HANŢE s.f.pi. (pop.) — d6fmque.sf.pl.,f.pl., frusques f.pl, haillons m.pl, hardes f.pl, loques f.pl, nippes f.pl, oripeaux
m.pl.
(fam.). V. BOARFĂ, BULENDRE, ŢOALE, ZDREANŢĂ.
HAOS s.n. — chaos [kao] m., desarroi m.
HAP s.n. (fam.) — cachet m., comprime m.; dragee/.; pilule/
HAPSÂN, A s. şi adj. (pop.) — I. [s] pig-nouf m, vautour m. (pop.); fesse-mathieu m., grippe-sou m., pisse-vinaigre
m. (fig., pop.); ladre m. (litt.). II. [s. şi adj.] avare; pingre; radin, ne.
HAR s.n. — don m.; bosse/ (fig.). 0 EXPR. A avea har — Avoir la bosse (fig., fam.).
HARABABURĂ s.f. (fam.) — charivari m., fatras m., remue-menage m., tohu-bohu m.; =^> chambardement m.,
meli-melo m., micmac m., pagaille/, pele-mele m. (fam.). A face harababură — mettre (tout) sens dessus dessous
(fam.). V. DEZORDINE,
NEORÂNDUIALĂ, TALMEŞ-BALMEŞ.
HARAM s.n. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. De haram a fost, de haram s-a dus (prov.) —
Bien mal acquis ne profite jamais (prov.); ce qui vient de la flute retourne au tambour (prov.).
HARCEA-PARCEA adv. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A face harcea-parcea ceva/pe
cineva — Battre en breche; hacher menu comme chair a pate; mettre qqch./qqn en pieces; reduire en miettes (fig.,
fam.).
HARDUGHIE s.f. (pop.) — grande masure/; vieille baraque/
HARDWARE s.n. (inform.) — materiei (inform.).
HARNIC, Ă adj. — actif, ive; diligent, ente; laborieux, euse; studieux, euse; travail-leur, euse. ♦ HĂRNICIE s.f. —
application/, diligence/, zele m. V. VREDNIC.
HARTĂ s.f. — carte (geographique)/
HATÂR s.n. (pop.) — concession / De hatârul cuiva — pour le bon plaisir de qqn; a face cuiva un hatâr —
l'accorder/le conceder a qqn; a strica hatârul cuiva — gâcher le plaisir de (a) qqn. (fig.).
HAZ s.n. (fam.) — amusement m. A face haz — s'amuser; se gausser de; => rigoler (fam.); se bidonner, se marrer
(pop.); se poi-ler (arg.); a face haz cu orice ocazie — rigoler a tout bout de champ (fig., fam.); cu haz — drole; a
avea haz — etre amu-sant, ante. 0 EXPR. A face haz de necaz (fam.) — Faire bon cceur contre mauvaise fortune;
faire bonne mine â mauvais jeu (fig., fam.). ♦ HAZLIU, IE adj. — amu-sant, ante; comique; drole; => cocasse (fam.);
marrant, ante (pop.).
HAZNA s.f. — fosse d'aisance/.
HĂIS! interj. — [la stânga] dia!. 0 EXPR. A trage unul hăis şi altul cea (fig., pop.) — Tirer â hue et â dia (fam.).
HĂITUI v.tr. — traquer. Hoţ hăituit de poliţie — voleur traque par la police. ♦ HAITĂ s.f. — meu te/ ♦ HĂITAŞ s.m.
— rabatteur m., traqueur m. ♦ HĂITUIALA s.f. — traque/
HĂMESI
HĂMESI v.— avoir la fringale; mourir de faim.
HĂMESEALĂ s.f. (pop.) — fringale /. ♦ HĂMESIT, Ă adj. — affame, ee; qui a la fringale; famelique.
HĂRĂZI v.tr. — consacrer, dedier, destiner, vouer. ♦ HĂRĂZIT, Ă adj. — voue, vouee. A-ifi hărăzită aceeaşi soartă
— Etre vouee au meme sort.
HĂRMĂLAIE s.f. (fam.) — brouhaha m., bruit m., chahut m., charivari m., eclat m., esclandre m., hourvari m.,
scandale m., tapage m., tintamarre m., tohu-bohu m., vacarme m.\ => barouf m., boucan m., cirque m., clabauderie/,
raffut m., tintou-in m. (fam.); ramdam m. (fig., fam.). V. GĂLĂGIE, LARMĂ, SCANDAL, TAPAJ, TĂRĂBOI,
VACARM, ZARVĂ.
HĂRTĂNI v.tr. — dechirer, dechiqueter; mettre en pieces. ♦ HARTAN s.n. — quarti-er m. de viande. ♦ HĂRTĂNIT, Ă
adj. — dechiquete, tee [dejik(a)te].
HĂRŢUI v.tr. — harasser, importuner, pourchasser, relancer, tourmenter, traquer; => asticoter, tarabuster (fam.);
harceler (pop.). A hărţui pe cineva cu întrebări — harceler/harasser/importuner/relancer/tra-quer qqn de questions. ♦
HARŢĂ s.f. (pop.) — dispute/., querelle/, hargne/. 0 EXPR. A se lua la harţă (pop.) — S'accrocher avec qqn; avoir
une prise de bec (fig., fam.); avoir des mots avec qqn; se bouffer/se manger le nez (fig., pop.). Pus pe harţă (pop.) —
Qui aime l'odeur de la poudre; toujours preţ â en decoudre (fig., fam.). ♦ HĂRŢUIALĂ s.f. — chamaillerie /.,
tracasserie /., traque /. ♦ HĂRŢUIRE s.f. — harcelement m., harasse-ment m. Hărţuire sexuală — harcelement sexuel.
♦ HĂRŢUIT, Ă s.f. — harasse, see; importune, nee; pourchasse, see; relance, cee; tourmente, tee; traque, ee.
HĂŢ s.n. — bride /., guide /., rene /. 0 EXPR. A nu da hăţurile din mână
(fig., fam.) — Ne pas perdre la haute main (fig., fam.). A ţine pe cineva în hăţuri
(fig., fam.) — Brider/freiner qqn; tenir la bride haute (fig.).
168
HĂŢIŞ s.n. — fourre m.
HĂU s.n. — abîme m., gouffre m. 0 EXPR. A duce hăul şi greul (fig., fam.) — Avoir tous Ies ennuis sur Ies bras
(fig.).
HÂD, Ă; HIDOS, OASĂ adj. — hi-deux, euse.
HÂRBUI v.tr. refl — (se) detraquer; => (s') abîmer (fam.); ♦ HÂRB s.n. (pop.) — debris m.pl. 0 EXPR. Râde hârb de
oală spartă (fig., fam.) — La pelle se moque du fourgon (fig., fam.).
HÂRDĂU s.n. — baquet m.; tinette /. 0 EXPR. A turna pe cineva la hârdău
(fig., pop.) — Mettre qqn en taule (pop.).
HÂRJONI v.refl. (fam.) — s'ebattre; se lu-tiner. ♦ HÂRJOANĂ, HÂRJONEALĂ s.f. — lu-tinerie/!
HÂRŞTIOAGĂ s.f. — în expr.: 0 EXPR. A da hârştioaga popii (fig., fam.) — Deposer le bilan (fig., fam.) (mourir).
HÂRTIE s.f. — papier m. Hârtie (groasă) de ambalaj — papier d'emballage; papier kraft; Hârtie de ambalaj de lux
— papier cădeau; hârtie cu antet — papier a en-tete; hârtie de desen — papier â dessin; hârtie igienică — papier
hygienique; papier-toilette; papier de cabinets (fam.), papier cui (vulg.); hârtie indigo — papier carbone; hârtie
ministerială — papier ministre; hârtie de muşte — papier tue-mouches; hârtie parfumată — papier d' Armenie;
hârtie de petiţie — papier timbre; hârtie de ziar — papier journal; bani de hârtie (bancnotă) — billet (de banque);
papier-monnaie; batistă de hârtie — kleenex; coş de hârtii — corbeille â papier; foaie de hârtie — du papier, feuille
de papier; şerveţel de hârtie — serviette/nappe en papier; declaraţie (pe hârtie timbrată) — declaration sur papier
timbre. 0 EXPR. A aşterne pe hârtie (fig.) — Coucher sur le papier; mettre noir sur blanc (fig.); libeller. A mâzgăli
hârtia (a scrie prost) (fig., fam.) — Barbouiller du papier; gratter le papier (fig., fam.). ♦ HÂRTIUŢĂ s.f. -bout de
papier m. ♦ HÂRŢOAGĂ s.f. (fam.) — paperasse /., parchemin m.; bouquin m.
169
(fam.). ♦ HÂRŢOGĂRIE s.f. (fam.) — pape-rasserie/
HÂRZOB s.n. — în expr.: 0 EXPR. A se crede coborât cu hârzobul din cer
(fig., pop.) — Se croire issu (sorti) de la cote d'Adam/de la cote de Charlemagne/de la cuisse de Jupiter; croire que
c'est arrive (fig., fam.).
HEI! interj. — holâ! hep!
HERGHELIE s.f. — haras m.
HIBERNA v.tr. — hiberner.
HIDROBICICLETĂ s.f. — pedalo m.
HIMERĂ s.f. — chimere /. 0 EXPR. A se hrăni cu himere (fig.) — Se nourrir d'illu-sions; se repaître de chimeres;
vivre d'espoir et d'eau claire (fig., fam.).
HINGHER s.m. — prepose a la fourriere m.
HIPERTENSIUNE s.f. — hypertension m. ♦ HIPERTENSIV, Ă s.si adj. — hypertendu, due.
HIPERTEXT s.n. — hypertexte m.
HIPPY s.m. — baba-cool m., beatnik m., hippie m.
HIROTONISI v.tr. — ordonner pretre, sacrer. ♦ HIROTONISIRE s.f. — sacre m.
HLIZI v.refl. (pop.) — s'esclaffer, rire bete-ment; => rigoler (fam.). V RÂDE.
HOBBY s.n. — violon d'Ingres m. 0 EXPR. A avea un hobby — Etre un mordu (de qqch.) (fam.).
HODOROG, OAGĂ s. (pop.) — 1. [obiect, s.f] guimbarde/ 2. [persoană, s.m. şi fi] — croulant m. (fam.). ♦
HODOROGIT, Ă adj. —
1. [despre obiecte] delabre, ee; use, ee.
2. [despre persoane] croulant, te; decrepit, te; vieux, vieille.
HODORONC-TRONC interj. — a propos de bottes/de tout et de rien; pour couronner le tout (fig., fam.); hors de
propos.
HOHOTI v.intr. — s'esclaffer (de rire), san-gloter. ♦ HOHOT s.n. — eclat m. Hohot de
HORMON
plâns — sanglot m.; hohot de râs — eclat de rire.
HOINĂRI v.intr. — errer, flâner, musarder; => se balader (fam.); bourlinguer (fig., fam.). ♦ HOINAR, Ă s. şi adj. —
I. [s.] badaud m.; flâneur m.; vagabond, onde; => bourlin-gueur m., leche-vitrines m. (fam.). II. [adj.] errant, ante. ♦
HOINĂREALĂ s.f. — balade m., vadrouille/ V COLINDA, PLIMBA.
HOIT s.n. — charogne/
HOLBA v.tr., refl. — ecarquiller. 0 EXPR. A holba ochii (pop.) — Ecarquiller Ies yeux.
HOLERĂ s.f. — cholera [koleRa] m. 0 EXPR. A da holera în cineva
(fig., fam.) — Semer la panique.
HOLTEI s.m. (pop.) — celibataire m., vieux garcon m.
HOMOSEXUAL s.m. — gay m., homo m., homophile m., inverti m., lope/, lopette/, pederaste m.fi, => travelo m.
(fam.]; pedale/, pede m. (pop.); encule m., tante/ (vulg.). A fi homosexual — en etre (fig.); etre de la pedale/de la
jaquette (flottante) (fig., pop.); bar frecventat de homosexuali — bar gay. V. BISEXUAL, LESBIANĂ, PEDERAST.
HOP s.n. — difficulte,/, empechement m., obstacle m.\ => anicroche/ (pop.). 0 EXPR. A trece hopul (fig., fam.) —
Doubler/passer le cap (fig., fam.). ♦ HOP! interj. — allez hop!; hop la! 0 EXPR. A nu zice hop până n-a sărit şanţul
(prov.) — II ne faut pas chomer Ies fetes avânt qu'elles soient venues; ii ne faut pas se moquer des chiens que l'on ne
soit loin du village (prov.).
HORĂ s.f. — ronde/ 0 EXPR. A se găti ca de horă (pop.) — S'endimancher. A ieşi la horă (fig.) — Sortir dans le
monde (fig.). A intra în horă (fig., fam.) — Entrer dans la danse/dans le jeu; se prendre au jeu (fig.). Dacă ai intrat
în horă, trebuie să joci (prov.) — Quand le vin est tire ii faut le boire (prov.).
HORMON s.m. — hormone/
HOTAR
170
HOTAR s.n. (fam.) — confins m.pi, frontiere/, limite/
HOTĂRÎ v.tr., refl. (fam.) — (se) decider, determiner, opter, (se) resoudre, trancher. A hotărî de unul singur —
decider d' autorite.
♦ HOTĂRÂRE s.f — decision / A face pe cineva să-si schimbe hotărârea — dissuader qqn; a lua o hotărâre —
prendre parti. ♦ HOTĂRÂTOR, OARE adj. — concluant, ante; decisif, sive.
HOŢ, HOAŢA s. — voleur, voleuse. Hoţ de buzunare — voleur â la tire. 0 EXPR. A se înţelege ca hoţii la furat
(fig., fam.) — S'entendre comme larrons en foire (fig., fam.).
♦ HOŢEŞTE adv. — a la derobee; furtivement.
♦ HOŢIE s.f. — larcin m., rapine /, voi m.
♦ HOŢOMAN, ANCĂ S. — frappe/, gouape/, mălin, maligne (pop.); polisson, nne.
HRAM s.n. — fete patronale d'une eglise. 0 EXPR. A sti ce hram poartă cineva
(fig., fam.) — Etre fixe sur le compte de qqn; percer qqn â jour; savoir ce que qqn a dans le ventre (fig., fam.).
HRĂNI v. tr., refl. — (se) nourrir. ♦ HRANĂ s.f. — nourriture/, vivres/p/. 0 EXPR. A se hrăni cu aer/cu vânt (fig.,
fam.) — Danser devant le buffet; manger â la table qui recule; manger de la vache enragee; vivre de l'air du temps
(fig., fam.). ♦ HRĂNITOR, OARE adj. — nourrissant, ante; nutri-tif, tive.
HRĂPĂREŢ, EAŢĂ adj. (pop.) — avide, rapace. A fi hrăpăreţ — avoir Ies ongles crochus; etre âpre au gain (fig.,
fam.).
HREAN s.m. — raifort m.
HRISTOS — le Christ, Jesus Christ, le Messie. 0 EXPR. A aştepta pe cineva ca pe Hristos (fig.) — Attendre qqn
comme le Messie (fig.).
HUHUREZ s.m. — chat-huant m., chouet-te /, hulotte / 0 EXPR. A se scula cu huhurezii (fig., fam.) — Se reveiller
au petit jour/au petit matin/des potron-jaquet/des potron-minet (fig., fam.). A trăi ca un huhurez (fam.) — Etre un
vieux hibou (fig.).
HUIDUI v.tr. (fam.) — declancher/provo-quer un toile; huer; => crier haro sur qqn (pop.). ♦ HUIDUIALĂ s.f. —
clameur / generale, huee/, toile m.
HUIDUMĂ s.f. (fam.) — armoire / normande (fig., fam.); gros lard m. (pop.).
HULI v.tr. (pop.) — blâmer, calomnier, de-nigrer, diffamer. ♦ HULIRE s.f. (pop.) — blâme m., calomnie /, medisance /
♦ HULIT, Ă adj. — blâme, mee; calomnie, mniee; reprouve, vee.
HULPAV, Ă adj. (pop.) — glouton, nne goinfre; gourmand, ande; vorace. V LACOM.
HURDUCA v.tr., refl. (pop.) — ballotter, cahoter. ♦ HURDUCĂTURĂ s.f. — cahote-ment m.
HURUI v.intr. (pop.) — bourdonner, ronfler; [moteur] vrombir. ♦ HURUITURĂ s.f. — ron-ronnement m.; [motor]
vrombissement m.
HUZURI v.intr. — se la couler douce; mener la vie a grandes guides; rouler car-rosse (fig., fam.). ♦ HUZUR s.n.
(pop.) — desceuvrement m. oisivete/, vie/ oisive.
I
IACĂ! interj, (pop.) — voilâ!, ecoutez!, tenez! Iac-aşa! (pop.) — comme 9a!; tout simplement!; iacătă! (pop.) —
voilâ.
IAD s.n. (fam.) — enfer m. în iad — en enfer.
IADEŞ s.m. — 1. fourchette d'une volatile. 2. pari â base de fourchette d'une volaille.
IAHNIE s.f. de fasole — cassoulet m.
IAPĂ s.f — jument /. Iapă tânără — pouliche / V. CAL, GLOABĂ, MÂRŢOAGĂ. 0 EXPR. A bate şaua să priceapă
iapa
(fig., fam.) — Jeter une pierre dans le jardin de qqn (fig., fam.); parler a la cantonade (fig., litt.).
IAR adv. şi conj. — I. [adv.] â nouveau; de nouveau; encore; une fois de plus; de meme; pareillement. Iar ai plâns?
— Tu as de nouveau pleure? II. [conj.] et; mais; pendant (que); pourtant; tandis (que). Eu plec, iar tu rămâi — Moi
je pars mais toi tu restes. Tu o să înveţi, iar el o să doarmă — Toi tu vas etudier cependant que lui fera un somnie.
IARBĂ s.f. — herbe / Fir de iarbă — brin m. d'herbe. 0 EXPR. A umbla după cineva ca după iarba de leac (fig.,
fam.) — Rechercher qqn a grands frais (fig.). Când mi-o creşte iarba-n barbă (fig., fam.) — Quand Ies poules
auront des dents; â la semaine des quatre jeudis (fig., fam.). Creşte iarba sub el (fig., pop.) — Avoir un poil dans la
main; s'endormir sur le manche; etre ne un samedi/un dimanche (fig., fam.). ♦ IERBOS, OASĂ adj. — herbeux, euse.
IARMAROC s.n. (pop.) — foire/
IARNĂ s.f. — hiver m. Iarnă grea — hiver rigoureux; iarna asta. — cet hiver-ci; astă iarnă — l'hiver dernier; la
iarnă — l'hiver prochain. ♦ IERNA v.intr. — passer l'hiver; hiverner.
IASCĂ s.f. — amadou m. 0 EXPR. A se face iască (fam.) — 1. Secher sur pied (fig., fam.). 2. Devenir un vrai
manche a bălai (fig., fam.); devenir maigre comme un clou/comme une planche.
IASOMIE s.f. — jasmin m.
IATĂ interj. — voilâ. Iată de ce — c'est pourquoi; faute de quoi; voilâ pourquoi.
IAURT s.n. — yaourt m., yogourt m. 0 EXPR. Cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt (fig., fam.) — Chat echaude
craint l'eau froide (fig., fam.).
IAZ s.n. — etang m.
IBOVNIC, Ă s. (pop.) — amant, ante; galant m.
IBRIŞIN s.n. — papillotte/ de fii de soie ou de coton. 0 EXPR. A merge (treaba) ibrişin (fig., fam.) — Marcher
comme sur des rou-lettes (fig., fam.). A-i trage cuiva un ibrişin
pe la nas (fig. pop.) — Se payer la tete de qqn (fig., fam.).
ICI adv. (pop.) — ici. Pe ici pe colo (fam.) — par-ci, par-lâ.
ICOANĂ s.f. (relig.) — icone/ (relig.).
ICRE s.f.pi. — frai m.; ceufs m.pl. de poisson. Icre negre — caviar; icre gen caviar — lump [lcemp] m.; icre de
Manciuria — caviar rouge.
IDEE s.f. — idee/., raisonnement m., vuesf.pl. Idee fixă — hantise /.; idei preconcepute — idees
preconcues/reşues/toutes faites; a denatura ideile cuiva — travestir la pensee de qqn (fig.). Ai o idee mai bună? —
Qui dit mieux? 0 EXPR. A avea (o) idee despre ceva (fig.) — Avoir un avant-gout de qqch. A intra la idei (fig.) —
Se faire des cheveux
172
hierarchie. ♦ IERARHIZARE s.f. — hierarchi-sation/
IERI adv. — hier; l'autre jour. Ieri dimineaţă — hier matin; ieri noapte — la nuit derniere. 0 EXPR. A căuta ziua de
ieri (fig., fam.) — Chercher midi â quatorze heures (fig., fam.). Ieri ca astăzi — Depuis toujours.
IERTA v.tr. — faire grâce, pardonner; => passer l'eponge (fig., fam.). A cere iertare ■— demander pardon; s'excuser;
faire amende honorable; a ierta de păcate — absoudre; remettre Ies peches; a nu ierta pe cineva — en avoir contre
qqn; faire grief â qqn; en savoir mauvais gre a qqn (fig.); attendre qqn â la sortie/au tournant; avoir une dent/de
l'humeur contre qqn; garder un chien de sa chienne â qqn; en vouloir â qqn (fig., fam.). porter rancune a qqn; tenir
rigueur â qqn; a nu(-şi) ierta ceva — (s') en vouloir; a-i ierta cuiva orice — tout passer a qqn. ♦ IERTARE s.f —
pardon m. Iertarea păcatelor— absolution/7remission/ des peches. Fără iertare — sans remission; en tenir rigueur;
=> sans quartier (fig.). ♦ IERTĂTOR, OARE adj. — clement, ente; indulgent, gente.
IESLE s.f. — mangeoire/
IEŞI v.intr. — 1. quitter, sortir. A ieşi în oraş — sortir (en viile); a ieşi în stradă — descendre dans la rue; a ieşi pe
uşă — prendre la porte; a ieşi la spălat — deteindre. 2. apparaître, emerger, se manifester, paraître, se signaler,
surgir. A ieşi din... — emerger. 3. [a proveni] issu de. 0 EXPR. A ieşi cu bine (fig.) — Se tirer d'affaire (fig., fam.). A
ieşi învingător (fig.) — L'emporter. A-şi ieşi din mână (fig., fam.) — Perdre la main (fig., fam.). A-şi ieşi din
fire/din minţi/din pepeni/din sărite (fig., fam.) — Ne plus se connaître; perdre la boule/l'esprit/la rai-son/sa tete
(fig.); etre dans tous Ies etats/hors de soi/pousse â bout; se payer un coup de sang; piquer une colere (blanche);
prendre la mouche; sortir de ses gonds (fig., fam.); perdre Ies pe-dales (fig., pop.). A-i ieşi cuiva nume rău/vorbe
(fig., fam.) — Etre denigre/dif-fame/discredite. A-i ieşi cuiva sufletul (fig.) -Se mettre en quatre (fig., fam.). A-i ieşi
cuiva vorba din gură (fig., fam.) — Parler etourdi- ;
IDIOT
blancs (fig., fam.). A se obişnui cu ideea
că — En prendre son parti.
IDIOT, OATA 5. şi adj. — I. [s.] dadais m.; => poire/ (fig.)', cruche/, tartignole/ (fam.); becasse/, bourrique/, buse/,
couillon m., nouille/, pătate/, vieille noix/., une vraie buche / (fig., fam.); andouille /. (pop.); cloche/ (fig., pop);
con(n)asse/i (vulg., pej.); zozo m. (arg.); un jocrisse (litt.). II. [adj.] bete; niais, niaise; stupide. III. [s. şi adj.] abruti,
tie; arriere, ree; balourd, de; benet m.; idiot, te; imbecile; nigaud, aude; => beta, connasse; corniaud; niquedouille
(fam.); gourde / (fig., fam.); con, nne; connarde
(pop., Vulg.). V. CRETIN, IMBECIL, TÂMPIT.
A fi idiot — se monter le cou (fig., fam.);
IED, IADĂ s. — bicot m., biquet m., biquet-te/, cabri m., chevreau m. chevrette/.
IEDERĂ s.f. — lierre m.
IEFTINI v.tr., refl. — abaisser Ies couts; bais-ser/casser/reduire Ies prix. ♦ IEFTIN, Ă adj. — accessible; â bon
compte; bon marche; conve-nable; economique; pas cher. => cheap [tjip] (angl., fam.). A da mai ieftin — faire des
prix a qqn (fig., fam.). ♦ IEFTINIRE s.f. — reduction / des prix.
IEPURE s.m. — lievre m. Iepure de casă — lapin m. 0 EXPR. A alerga (fugi) după doi iepuri (fig., fam.) — Miser
sur Ies deux ta-bleaux; nager entre deux eaux (fig., fam.). (A căuta) brânză de iepure (fig., fam.) — Chercher le
mouton â cinq pattes (fig., fam.). A căuta iepuri în biserică (fig., fam. iron.) — Chercher midi â quatorze heures
(fig., fam.). A împuşca doi iepuri dintr-o lovitură (fig., fam.) — Faire coup double; faire d'une pierre deux coups
(fig.). A prinde iepurele cu carul (fig., fam. iron.) — Mettre un grain de sel sur la queue d'un moineau/d'un oiseau
(fig., fam., iron.). Câţi iepuri la biserică (fig., fam.) — Pas un chat (fig., fam.). Cu piele de iepure la spate (fig.,
fam.) — Avoir l'air d'une poule mouillee (fig., fam.). ♦ IEPUROAICĂ s.f. — hase/, lapine/
IERARHIZA v.tr. — hierarchiser. ♦ IERARHIE s.f. — hierarchie m. A urca treptele ierarhiei — franchir/grimper Ies
echelons de la
-Vi\ ♦ '(Sif) loiduioa un suiap laduian — }o\d -uioo un-ijm vo\\dui\ as v UUUAU snid laîreS -ua^ — jjnw mw vo\\dua
ds y '(SiJ) laduian <=; '.asraa ua atiiaui as 'lanbnduu (ts) 'jau -renus (fi) 'jaS^Sua (cs) •£ -ampui 'aipusid -uioo
'layoduioa *ţ — -]pi '-ir A VDIldMI
-aaaM 'A «!» '^dmţ
•aimp -oi;m 'layuauiaţdun — WA YlMaMaidMI /şiţfiqBŞairadun — fs aivxraav -arajaaiMi ♦ 'aţquaunaduu — -fpv y
'aiav -aiAraaawi ♦ '("uivf) -w -jaduii <= ':m aţqiaaui
-wdmx -ui şip — -M'S navai\Laa<iMi w SJ3ABA — ■/« aNaiioajHadwi
•(•Si/) ma^cre; m aiquio ainas B\ — ludvuipdduii ţrunSuţş '('li]\ 'Stf) ■\frui muaunpadun <= \'W apxnsqo '/aAEivua
'•u/ luauiaqoaduia — -ws INaiMKiadWl (•umf 'Stf) anoi V\ 12 j9Ssno,j — (tuvf) seduii uip BA.aap ad apjoas y
■(■uivf'Sif) sud sreAnrai untp iarţi as — ('%lf) SBduii im-xţuip isaţ y yjX3 0 'anssx suss / uoirenţis '/assi3dun —
(~uivf) -«-s SVdIMI
•aHoara ■/P» V 'HYdWI ■ui aoiA '/îreiouiuii '/uoii -UABidap — fs aivinvuowi ♦ -saqoBpi sinaoui — -apcuouii
unpoiqo 'asna 'xnapiA '.asna 'xnarepuEos '.asna 'xnapuaoiţ '.ar 'rei -oumn '.aaA 'aABidap — fpv y 'ayfcLOWI ■ui
aiusiuqouiun — -u-s wsraaowi ♦ /uoiius -Ţuqouiuii — -fs aHVzmaowi ♦ / aiyuqouiun — fs aiviniaowi ♦ -auqouiun
— fpv v 'aiaowi ♦ l\\ nE asinqouiuii/aouioo — ivd v\ iVl\\\qoui\ uasinqouiuii 'laxy 'laSij 'iao -moo 'aouid ins lanop
— v/r A yzniSIOIMI ■ui auuiAq '•/anbiiuBO — 'ws NJÎ •ui oo; ''ui ţţions '/aqoţisBd '/uorreium '•/ aidoo '•/
uoSeiaiiuoa — fs aiivxiwi ♦ ■ui maqoyisiîd '.aaui 'inarenun \'ui auoâida
'laţyun 'airepuuoo 'laidoa — UVA yxiJMI
■^xpauiun pjp — ivipduii id?fy
■îuipşuiuii — fpv v 'iviaawi ♦ '('ttJî) said^
lojis — vdnp ivipdwi '.naf ap aşnua(p/33\q -uta(p aidopB aia v. pfojd aq — ivipwi widopv isofv \ni3dwud '(■uivf)
ooyţn <= '.irej an A '.aixns ap moi '.amaq^ B moi '.iQixs '.amaiţ.ţ jns '.dnoa a\ ins '.dunaqa-ai-jns '.siireirai 33U123S
UUBJSUIu\ B '.îuauiayexpauiuju '.aaţquia^ '.re\9P SUTÎS '4g;issmj — -Apo lyiaaiMI
•lldlMVi 'lOIffl 'MII3V1D /\
■(■§]tiA '-dod) f ausuuoa <= '.■/ asnios '•/ 3U3SIT3TU '•/ sţioxpx '■/ auaunsjs ''/asnşq '•/auautj '-xu
luauiassunjqţ; — fs aivinio -aawi ♦ ■(■SjfiA) ajţoiua '.iaţpşqun^p aaadsa — jipououdu ipaqutj ■(■Sjm '-dod) 3 'preu
-uoa '.auu 'uoa '.(•u/w/ '■Stf) /apmoS fuinj) awmopanbm '.ap 'pniarajoa '.assuiaq 'tnşq <= '.ap 'pn^Sm '.3\p3qun '.sio
'loipi '.'tu işuaq '.apjno 'pmopaq '.aaa 'aiaure '.aţi 'pruqtî [ipv îs 'sj #jjj -apidnis '.aspjiu 'STBIU '.ajaq ['[pv] 'w ■(ini)
assuDoţ un '.(Siv) 'ui ozoz '.(■fod 'SpiA) /assB(u)uoo \(dod 'Sij) /aqoop '.(■dod) / a|unopui2 '.(-u/w/ '■£)/) /
sqanq sreiA aun '/xiou 3ţ\i3ŢA. '/a^^d '/3\\mou '■ui uoijmos '/asnq '/anbumoq '/essuoşq f'utvf) / aTouSivrei, '/aqarua '.
(SiJ) /anod <s= '.-uisrepţp/^s7-j— -[pvîs sy 'H33[gWI •arzmrzaa -\ 'ssns 'xnsduion '.siiosn^x '.assnţîj 'XTOI
'.anbuaunqo — iprl ai 'niHOzmi ♦ u/ mawiSippsaid '-iu sjsw -uoisn\|i '■/« anaiBunîasa — 'ws isiNOizmi i 'xaiUT!
q3ap — spGnp dpidxd \s-v 'futvj '-SţJ aiauioo v\ ins suuid sap laiţi — ian]} aoo/iJ-•ui aiinaţ '/uoŢsnţn '/aiaunqa — fs
aizaii ■(■iuvf 'Sif) api •B\/uoqoumoq 3ţ isiuoui '.pof^ aiaj TO 3HOI3 c= '.i3ima( ss 'laud -nqi4s 'i3snqB4s — -j/aj '-JJ-A
yMOIZO
•nnoMi
/ aauajaduioam '/ aauBiouSi — fs VIN
-ONOI ♦ g yu y m IIOABS au — mviouSţ
■QVIV 'yraiouSi — 'fpv îs s v 'xMvaoNO
•aureuuooaui 'isiouSţ — 'irA yţiofl
■(■luvpSiJ) (sire spux!i§ ap) sra
aipuaid/isuuop ss/ispsjjy — asoji Gp
UdX3 0 'aqwdns oaAi3 '.ssTjqduia aaAt; —
■ooj) sofi nj /asBqduia — ('uivf) -us \
/ aţlll128
/anssi'/aţWOS-/^Mi ■u-s aMisai ♦ ţos 9J3IBU
yDHdlMI
IMPORTANT
174
PLICAT, Ă adj. — implique, ee. ♦ IMPLICAŢIE s.f. — consequence/., effet/., implica-tion/.; retombees/.p/., suite/.
IMPORTANT, Ă adj. — considerable; important, te; de taille. A fi ceva important — ne pas etre de la roupie de
sansonnet (fig., fam.); a face ce este mai important — aller/parer au plus presse. 0 EXPR. A face pe importantul (fig.)
— Se donner des airs (fig., fam.). ♦ IMPORTANŢĂ s.f. — impor-tance/., portee/ Un act de mare importanţă — un acte
d'une grande portee/de taille; lucruri fără importanţă — fantaises f.pl.; a da importanţă — attacher de l'importance.
N-are importanţă — Qu'â cela ne tienne. 0 EXPR. A nu avea nici o importanţă (fig.) — Ne pas y avoir de quoi
fouetter un chat (fig., fam.); ne rien changer â l'affaire. A-şi da importanţă (fig.) — Deplacer pas mal d'air;
enfler/gonfler le jabot (fig., fam.).
IMPOSIBIL, Ă s. şi adj. — impossible. Misiune imposibilă — mission impossible/irrea-lisable; nume imposibil —
un nom â coucher dehors (fig., fam.); ecuaţie imposibilă — ecu-ation insoluble; existenţă imposibilă — exis-tence
insupportable. 0 EXPR. A face imposibilul (fig.) — Briser le fer aux dents (fig.); faire tout son possible; ne pas
rechigner; ten-ter 1'impossible. ♦ IMPOSIBILITATE s.f. — imposibilite/, impuissance/., incapacite/. A fi în
imposibilitate de a face rău — Etre hors d'etat de nuire.
IMPOZITA v.tr. — charger d'impots; imposer. ♦ IMPOZIT s.n. — impot m., redevence/
IMPRESIONA v.tr. — ebranler, impression-ner, toucher. ♦ IMPRESIE s.f. — effet m., impression /. A face impresie —
taper dans l'ceil (fig., fam.); a face impresie bună — faire bonne figure; a face impresie proastă — faire triste figure;
a nu face impresie — ne pas payer de mine (fig.).
IMPRIMANTĂ s.f. — imprimante /. Document tipărit la imprimantă (listing) (inform.) — listing m. (inform.).
IMPROVIZA v.tr. — improviser. ♦ IMPROVIZAŢIE s.f. — improvisation m.; => moyens
du bord (fig., fam.). Improvizaţie literară (în vesuri)/muzicală — impromptu m.
IMPRUDENT, Ă s. şi adj. — imprudent, dente. A fi imprudent — bruler ses dernieres cartouches (fig., fam.). ♦
IMPRUDENŢĂ s.f. — etourderie/, imprudence/
IMPULSIONA v.tr. — impulser. ♦ IMPULS s.n. — impulsion /. A acţiona sub impulsul sentimentelor — agir sous
1'impulsion des sentiments; a da un impuls — mettre en branle (fig., fam.). ♦ IMPULSIV, Ă adj. — impulsif, sive. ♦
IMPULSIVITATE s.f. — impul-sivite/.
IMPUNE v.tr., intr., refl. — contraindre, fi-xer, forcer, (s') imposer, en imposer, infliger. A- şi impune condiţiile —
imposer ses condi-tions (â qqn.); a-şi impune un efort — s'im-poser un effort; a se impune — 1. faire acte d'autorite.
2. en imposer; impressionner. 0 EXPR. A impune legea — Faire la loi.
IMUNIZA v.tr., refl. — (s') immuniser.
♦ IMUN, Ă adj. — immun, une [imoe, yn].
♦ IMUNITATE (diplomatică, parlamentară) s.f. — immunite /. (diplomatique, parle-mentaire). ♦ IMUNIZANT, Ă adj. —
immu-nisant, ante. Ser imunizant — serum immu-nisant.
INACCESIBIL, Ă adj. — inaccessible, ina-bordable, hors de prix. ♦ INACCESIBILITA-
TE s.f. — inaccessibilite/
INACTIV, Ă adj. — desoevre, ee; inactif, ve; oisif, ive. ♦ INACTIVITATE s.f. — inactivite/, descevrement m., oisivete/.
V. ACTIVITATE.
INAUGURA v.tr. — inaugurer. A inaugura o autostradă — inaugurer une autoroute; a inaugura o casă — pendre la
cremaillere.
♦ INAUGURARE s.f. — inauguration /, lance-ment m., vernissage m.
INCAPABIL, Ă adj. — incapable; nul, nulle; ringard, arde; tocard, carde; => jean-foutre m. (pop.). O bandă de
incapabili — une bande de jean-foutre. A fi incapabil(ă) — Etre hors d'etat de; ne pas etre en mesure de; etre
impuissant (sante)/inapte/incompe-tent (tente)/maladroit (e)/ringard (de); ne pas
INEPUIZABIL
INDIFERENT, Ă adj. ~ detache, ee; indif-ferent, ente; insouciant, ante. A-i fi indiferent — ne faire (â qqn) ni chaud
ni froid (fig.Jam.). ♦ INDIFERENŢĂ s.f. — desinteres-sement m., indifference/, insouciance/ => je-m'en-fichisme m.,
je-m'en-foutisme m. (pop.). V NEPĂSARE.
INDIGEN, Ă s. şi adj. — natif, tive; indigene. Produse indigene — produits in-digenes.
INDIGNA v.tr., refl. — (s') indigner, (se) revolter, (se) scandaliser. => se recrier (litt.). ♦ INDIGNARE s.f. —
indignation /, recrimination / ♦ INDIGNAT, Ă adj. — in-digne, gnee; outre, tree; recriminateur, trice.
INDIGO s.n. — 1. [culoare] indigo m. 2. papier carbone m.
INDISPUNE v.tr., refl. —indisposer, tiquer. L-a indispus preţul — ii a tique sur le prix. ♦ INDISPOZIŢIE s.f. —
(sentiment de) ma-laise m.
INDIVID/INS s.m. — bonhomme m, indi-vidu m., particulier m., quidam m.\ type m.\ => bougre m., drâle m., Iascar
m. (fam.); cave m., gars m., gus [gys] m., mec m., zigo-to m., zouave m. (pop.); coco m., croquant m., jules m., zebre
m., zig m., zigue m. (arg.). Un individ ciudat — un drole de pistolet (fig.,fam.). V. OM, TIP.
INDOLENT, Ă adj. — indolent, ente; nonchalant, ante. ♦ INDOLENŢĂ s.f. — indo-lence/, nonchalance/
INDULGENT, Ă adj. — bienveillant, ante; clement, te; indulgent, ente. A fi indulgent — (etre) bon public/bonne
pomme (fig., fam.). Fiţi indulgent! — ne tirez pas sur le pianiste! (fig.Jam.). ♦ INDULGENŢĂ s.f. — indulgence/ Fără
indulgenţă — impitoyable; implacable; sans remission.
INEPUIZABIL, Ă adj. — inepuisable, intar-rissable. Rezerve inepuizabile — reserves inepuisables; vervă
inepuizabilă — verve intarrissable.
175
faire le poids; savoir faire 9a comme le reste. ♦ INCAPACITATE s.f. — ignorance/, impuissance/, inaptitude/,
incompetence/, inhabilite/. V. NUL.
INCENDIA v.tr. — bruler, consumer, embraser, incendier; mettre le feu. ♦ INCENDIU s.n. — brasier m., embrasement
m., feu m., incen-diem., sinistre m.
INCISIV, Ă adj. — â l'emporte-piece. Un caracter incisiv — un caractere â l'emporte-piece.
INCOMPARABIL, Ă adj. — imparable, ine-galable, unique.
INCOMPLET A adj. — inacheve, vee; incomplet, ete; pârtiei, lle.
INCONTESTABIL, Ă adj. — incontestable, irrefutable.
INCORIGIBBL, Ă adj. — entete, tee; im-penitent, tente; incorrigible; indecrottable; inve-tere, ree.
INCREDDÎIL, Ă adj. — â ne pas croire; impossible; incroyable.
INCULT, A adj. — grossier, iere; ignare; ignorant, ante; inculte; => une jeune barbe (fig.,fam., imn.). ♦ INCULTURA
s.f. — ignorance/, incul-ture/ V. CULT.
INDECENT, Ă adj. — indecent, ente; sca-breux, euse. ♦ INDECENŢĂ s.f. — indecence/
INDEPENDENT, Ă adj. — independant, ante; libre. ♦ INDEPENDENŢĂ s.f. — indepen-dance/ V. NEATÂRNARE.
INDEŞERABIL, Ă adj. — indechirable. Ciorapi groşi indeşirabili — gros bas indechirables.
INDEX s.m. — index m. 0 EXPR. A pune la index pe cineva (fîg.) — Mettre qqn au ban/â l'index (fig.)/sur une voie
de garage (fig., fam.).
INDICA v.tr. — indiquer. ♦ INDICATOR s.n. — indicateur m. Indicator de nivel (auto) — jauge/; [de benzină, de ulei]
— voyant m. V. JOJĂ. ♦ INDICAŢIE s.f. — indication / ♦ INDICIU s.n. — indice m.
INEVITABIL
176
INEVITABIL, Ă adj. — incontournable, imparable. Măsuri inevitabile — mesures imparables. V. EVITA.
INFAM, A adj. — abject, cte; avilissant, ante; infame. ♦ INFAMANT, Ă adj. — avilissant, ante; ignomineux, euse;
infamant, ante.
♦ INFAMIE s.f — forfait m., ignominie /, infamie/, opprobe m. V. NELEGIUIRE, TICĂLOŞIE.
INFIRM, A s. şi adj.— infirme, grabataire.
♦ INFIRMITATE s.f. — infirmite/
INFIRMIER, ks. — aide-soignant, te.
INFLAŢIE 5./ — inflation /.; => flambee des prix (fig., fam.).
INFLUENŢA v.tr. — avoir le bras long (fig., fam.); avoir prise. ♦ INFLUENŢĂ s.f. — ascendent m., emprise f A nu
avea influenţă asupra cuiva — ne pas avoir d'emprise sur qqn.
INFORMA v.tr., refl. — se documenter, s'enquerir, (s') informer, (se) renseigner. => prendre le vent (fig., fam.). A
informa pe cineva — mettre qqn au parfum (fig., fam.).
♦ INFORMAT, Ă adj. — averti, tie; avise, see; documente, tee; informe, mee. ♦ INFORMATICĂ s.f. (inform.) —
informatique /. (inform.). ♦ INFORMATICIAN s.m. (inform.) — informaticien m. (inform.). ♦ INFORMATOR, OARE S. —
delateur, trice; mouchard, de; => indicateur, trice (fam.). ♦ INFORMAŢIE s.f. — information f, renseignement m.
Informaţii T.V. —T.V. infos (informations); a lua informaţii — aller aux informations/aux nou-velles/aux
renseignements; birou de informaţii — service d'accueil, renseignements.
INFRACTOR, OARE s. — infracteur, trice.
♦ INFRACŢIUNE s.f. — delits m., contraven-tion m., crime m. => infraction/
INIMĂ s.f. — cceur m. Cu dragă inimă — volontiers; de tout cceur; cu inima îndurerată — la mort dans l'âme
(fig.); în inima pădurii — au cceur de la foret. V. SUFLET. 0 EXPR. A acţiona după cum îi dictează inima/după
placul inimii (fig.) — Agir au gre des impulsions du coeur. A avea pe cine-
va la inimă (fig., fam.) — Avoir qqn â la bonne/â la chouette (fig., fam.). A nu avea pe cineva la inimă (fig., fam.)
— Ne pas porter qqn dans son coeur; ne pas pouvoir voir qqn en peinture; prendre qqn en grippe (fig., fam.); ne pas
pouvoir blairer qqn; avoir qqn â la caille/â la crotte/dans le nez/dans le pif (fig., pop.). A avea o inimă de aur (fig.,
fam.) — Avoir un coeur d'or (fig.). A avea inimă de piatră (fig., fam.) — Avoir au coeur un cail-lou; fermer son
coeur â la pitie (fig.). A avea (a i se face) inima cât un purice (fig., fam.) — Avoir Ies boules; avoir le coeur dans Ies
chaus-settes (fig., fam.); avoir la frousse/les jetons/la trouille/le trouillometre â zero (fig., pop.). A-şi descărca inima
(fig., fam.) — Vider son sac (fig., fam.). A-şi deschide inima faţă de cineva (fig.) — S'en ouvrir â qqn; parler â
cceur ouvert (fig.). A dori din toată inima (fig.) — Vouloir de tout (son) coeur (fig.). A-l durea j inima (fig., fam:)
— Avoir le cceur brise (fig.). I (A face ceva) fără tragere de inimă (fig.) — \ (Faire qqch.) a contrecoeur. A-i face
inima 13-14 (fig., fam.) — Battre la chamade j (fig., fam.). A-şi face inimă rea (fig.) — Se j faire du mauvais sang
(fig.). A-i fi inima grea (fig., fam.) — Avoir le cceur gros; en avoir gros sur le cceur/sur la pătate (fig., fam.). A fi j
cu inima împăcată (fig., fam.) — En avoir le cceur net (fig.). A fi inimă largă (fam.) — Etre bon prince (fig.). A fi
inimă slabă (a se lăsa înduioşat) (fig., fam.) — Etre un vrai cceur d'artichaut (fig., fam.). A-i frânge (a-i j rupe, a-i
zdrobi) inima cuiva (fig.) — Briser le coeur â qqn (fig.). A-l lăsa inima să... (fig., fam.) — Avoir le cceur â... (fig.,
fam.). 1 A-şi lua inima-n dinţi (fig., fam.) — S'armer de courage; prendre son courage a deux mains j (fig.); se jeter
â l'eau (fig., fam.). A-i merge cuiva drept la inimă (fig., fam.) — Aller j droit au cceur; boire du petit lait (fig., fam.).
I A porni cu inima uşoară (fig., fam.) — Partir 1 d'un pied leger (fig., fam.). A primi ceva cu 1 dragă inimă (fig.)
— Accepter qqch. de bon I coeur/de tout cceur/de gaiete de coeur (fig.). I A pune inimă (fig., fam.) — Y mettre du
sien 1 (fig.). A pune la inimă (fig., fam.) — Se faire I de la bile (fig., fam.)/du mouron (pop.). A nu I pune la inimă
(fig., fam.) — Faire bon cceur I
177
INSTITUŢIONALIZA
contre mauvaise fortune (fig., fam.). A nu-1 răbda inima să... (fig., fam.) — Ne pas avoir le cceur â... (fig., fam.). A
râde din toată inima (fig.) — Rire de bon coeur (fig.). A-şi răcori inima (fig., fam.) — Soulager son coeur; tirer
raison (fig.); damer le pion â qqn (fig., fam.). A-i rămâne inima la ceva (fig., fam.) — Tenir â cceur (fig.); taper dans
l'oeil a qqn (fig., fam.). A-i răni inima (fig.) — Donner un coup au cceur (fig.). A rupe inima târgului (fig., pop.)
— Le faire â l'epate/â l'esbroufe/â l'estomac (fam.); faire qqch. avec panache; en mettre plein la vue (fig., fam.). A-i
sfâşia cuiva inima (fig.) — Arracher Târne a qqn; crever/dechirer le cceur â qqn; fendre/saigner qqn (fig., fam.). A-i
sta ceva la inimă (fig., fam.) — Avoir/prendre qqch. â cceur (fig., fam.). A i se strânge inima (fig., fam.) — Avoir le
cceur gros/serre (fig., fam.). A nu-1 trage inima la ceva (fig-) — Ne pas avoir le cceur â qqch; n'avoir le cceur â
rien. A-i veni cuiva inima la loc (fig., fam.) — Se rassurer. A-1 unge la inimă (fig., fam.) — Boire du petit lait (fig.,
fam.); Mettre du baume au cceur (de qqn) (fig.). După pofta inimii — 1. Â satiete. 2. en veux-tu, en voilâ (fam.);
selon son bon plaisir. ♦ INIMOS, OASĂ adj. — enthousiaste; gene-reux, euse.
INIŢIATIVA s.f. — iniţiative/. A face ceva din proprie iniţiativă — faire qqch. de son propre chef/de son propre gre.
INOPORTUN, Ă adj. — contrariant, te; deplaisant, te; depplorable; ennuyeux, euse; fâcheux, euse; genant, te;
indiscret, ete; inop-portun, ne; malencontreux, euse.
INSCRIPŢIE s.f. —inscription / Inscripţii pe ziduri — graffiti m.pl, tag m; inscripţie pe morminte — epitaphe/.
INSECURITATE s.f. — insecurite / Insecuritatea zonelor muntoase — l'insecu-rite des zones montagneuses. V.
SECURITATE,
SIGURANŢĂ.
INSIGNĂ s.f. — badge [bad3] m., decora-tion/, ecusson m., embleme m., insigne m., medaille/, pin's m. V.
DECORAŢIE.
INSIPID, A adj. — fade; eccerant, te; fasti-dieux, euse; insipide.
INSISTA v.intr. — insister; mettre 1'accent sur qqch.; => appuyer sur la chanterelle (fig.). A insista (în repetate
rânduri) — revenir â la charge (fig.). Dacă refuză, nu mai insista — S'il refuse, n'insiste plus!. ♦ INSISTENŢĂ s.f. —
insistance / A cere cu insistenţă — exiger â grands cris (fig.).
INSOLAŢIE s.f. — coup m. de soleil; inso-lation/.
INSOLENT, Ă adj. — effronte, tee; impertinent, te; impudent, te; insolent, te. ♦ INSOLENŢĂ s.f. —effronterie/,
gouaille/, imper-tinence/, impudence/, insolence/. V. NEOBRĂZARE, OBRAZNIC.
INSTABIL, Ă adj. — instable. ♦ INSTABILITATE s.f. — instabilite/
INSTALA v.tr., refl. — 1. installer, mettre, poser. A instala un program pe calculator/un nou sistem de operare —
installer un pro-grammme sur l'ordinateur/un nouveau sys-teme d'exploitation. 2. s'etablir, s'installer; => prendre ses
quartiers quelque part (fam.); mettre sac â terre; planter sa tente (fig., fam.). A se instala în fotoliu — se caler dans
son fauteuil; a se instala ilegal — squatter. V. REINSTALA. ♦ INSTALARE s.f. — installa-tion /. Instalarea telefonului
— mise en service du telephone. ♦ INSTALATOR s.m. — [apă, gaze] plombier; [electrice] — elec-tricien; [încălzire
centrală] — installateur m.
♦ INSTALAŢIE s.f. — installation m.
INSTITUI v.tr. — fonder, instaurer, insti-tuer. ♦ INSTITUT s.ra. — academie/, institut m. Institutul de Arhitectură —
L'Academie d'Ar-chitecture; Institutul pentru Protecţia Consumatorului (I.P.C.) — l'Institut National de la
Consommation (I.N.C.).
INSTITUŢIONALIZA v.tr. — institution-naliser. ♦ INSTITUŢIE s.f. — etablissement m.
♦ INSTITUŢIONAL, Ă adj. — institutionnel, nelle. Investitori instituţionali — investis-seurs institutionnels.
INSTRUCTOR
178
INSTRUCTOR, OARE s. (sport) — moni-teur, trice (sport.).
INSUCCES s.n. — deconfiture/., echec m., fiasco m., revers m.; => [spectacol] bide m., four m (fig., fam.). V.
EŞEC, FIASCO,
NEREUŞITĂ.
INSPIRA v.tr., refl. — (s') inspirer. A fi inspirat — etre en etat de grâce (fig.). ♦ INSPIRAŢIE s.f. — inspiration/
INSULTA v.tr. — injurier, insulter, offen-ser. ♦ INSULTĂ s.f. — affront m., injure/, insulte /, offense m.\ =>
incartade /. (vx). ♦ INSULTĂTOR, OARE adj. — blessant, te; in-jurieux, euse; mortifiant, te; offensant, te; outrageant, te.
A face un gest insultător — faire un bras d'honneur (fig., fam.).
INSUPORTABIL, Ă adj. — infernal, le; insupportable; intolerable. Căldură insuportabilă — chaleur infernale;
durere insuportabilă — douleur insupportable, intolerable.
INTANGIBIL, Ă adj. —- intangible, intou-chable, invulnerable.
INTEGRITATE s.f — integrite/. ♦ INTEGRU, Ă adj. — sans faille, honnete; integre; sans defaillance. A /( un om
integru — etre sans faille.
INTELECTUAL, Ă s. şi adj. — intelec-tuel, elle. E un intelectual fără anvergură — Cavollebas! (arg., iron.).
INTELIGENT, Ă adj. — intelligent, ente. A fi inteligent — avoir oublie d'etre con (arg.); a nu fi, inteligent — ne
pas avoir invente la poudre/l'eau tiede/le fii a couper le beurre (fig., fam.). ♦ INTELIGENŢĂ s.f. — intelligence/. V.
DEŞTEPT.
INTELIGIBIL, Ă adj. — intelligible. ♦ INTELIGIBILII ATE s.f. — intelligibilite/.
INTENSIFICA v.tr., refl. — (s') intensifier. A intensifica la maximum — exacerber. ♦ INTENS, Ă adj. şi adv. — I.
[adj.] intense. II. [adv.] intens6ment. ♦ INTENSITATE s.f. — intensite/. ♦ INTENSIV, Ă adj. — intensif, ive.
INTENŢIONA v.intr — intentionner. ♦ INTENŢIE s.f. — dessein m., intention/, pro-pos m. A-şi ascunde intenţiile —
couvrir son jeu/sa marche (fig.); a nu avea intenţia să... — ne pas etre dans son intention de...; a-şi dezvălui intenţiile
— annoncer la couleur; demasquer ses batteries (fig., fam.); a ghici intenţiile cuiva — voir venir qqn (avec ses gros
sabots) (fig., fam.); cu ce intenţii? — a quels propos?. ♦ INTENŢIONAT, Ă adj. şi adv. —
I. [adj.] delibere, ree; intentionnel, lle. Bine intenţionat — en tout bien tout honneur.
II. [adv] deliberement, intentionnellement, de propos delibere. V ÎNADINS.
INTERACTIV, Ă adj. — interactif, ive.
INTERCEPTA v.tr. — intercepter. A intercepta convorbirile cuiva — mettre qqn sur table d'ecoute.
INTERESA v.tr., refl. — s'enquerir, (s') in-former, (s') interesser (a), se renseigner. A se interesa de cineva bolnav —
demander/prendre des nouvelles/s'enquerir/se renseigner sur une personne malade. Ce te interesează? — De quoi tu
te meles? (pop.); qu'est-ce que 9a te fait?. ♦ INTERES s.n. — avantage m., interet m., profit m. ♦ INTERESANT, Ă adj.
— interes-sant, ante. Ceva interesant — qui merite le detour (fig.). ♦ INTERESAT, Ă adj. — cupide; interesse, see.
INTERFON s.n. — interphone m.
INTERIMAR adj. — interimaire. Primar interimar— maire par interim. ♦ INTERIMAT s.n. — interim m.
INTERNA v.tr., refl. — (s') hospitaliser, (s') interner. A se interna în spital — (s') hospitaliser; a interna un bolnav
într-un spital de psihiatrie — enfermer/interner un aliene dans un asile psychiatrique. ♦ INTERN, Ă S. şi adj. — I. [s]
[elev care locuieşte la internat] — pen-sionnaire m.; [student la medicină în practica la spital] —interne m. II.
[adj.] intern, ne. Hemoragie internă — hemorragie interne; medicină internă — medecine interne; ureche internă —
oreille interne. ♦ INTERNARE s.f. — [în spital] hospitalisation /. ♦ INTERNIST [medic] s.m. — interne des hopitaux.
179
INTERPELA v.tr. — apostropher, appeler, interpeller, questionner. Ministrul a fost interpelat — On a interpelle le
ministre.
INTERMITENT, Ă adj. — discontinu, nue; intermittent, tente; => erratique (litt.). Puls (febră) intermitentă) —
pouls (fievre) inter-mittent(e). ♦ INTERMITENŢĂ s.f. — intermit-tence/
INTERPRETA v.tr. — commenter, exe-cuter, expliquer, interpreter. A interpreta o sonată — executer/interpreter une
sonate; a interpreta un text — commenter/expliquer un texte; a interpreta ceva în bine/în rău — prendre qqch. en
bonne/en mauvaise part (fig.); a nu interpreta greşit — ne pas prendre en mauvaise part (fig.). ♦ INTERPRETARE s.f.
— commentaire /, execution /, explication /, interpretation/.
INTERVENI v.intr. — interceder aupres de qqn; intervenir. A interveni între două state — interceder entre deux
pays. ♦ INTERVENŢIE s.f. — 1. intercession/, interven-tion /. Intervenţie în forţă — intervention en force. 2.
demarche/. A face intervenţii pentru obţinerea unui post — faire des demarches pour (1') obtention d'un poşte.
INTERZICE v.tr. — defendre (de); interdire. ♦ INTERDICŢIE s.f. (jur.) — interdiction /, interdit m. (jur.). ♦
INTERZICERE s.f. — de-fense/., interdiction/ ♦ INTERZIS, Ă adj. — defendu, ue. îşi închipuie că nimic nu îi este
interzis — II se croit tout permis.
INTESTIN s.n. — intestin m. Intestinul subţire şi intestinul gros — 1'intestin grele et le gros intestin; [la animale]
boyau m., tripe/, tripailles fpl. V MAŢE.
INTRA v.intr. — s'avancer, s'engager, en-trer, penetrer. Intră în salon salutând-i pe toţi — II s'avansa dans le salon en
saluant tout le monde; a intra pe o cărare — s'engager dans un sentier; a intra în casă — penetrer dans la maison; a
intra pe uşă — penetrer par la porte; a intra la Universitate — entrer a l'u-niversite; a intra în vizuină (vulpe) — se
ter-rer. 0 EXPR. A intra în arenă (fig.) — Entrer en lice (fig.). A-i intra ceva în cap (fig., fam.) —
INVECTIVĂ
Ne pas tomber dans l'oreille d'un sourd (fig., fam.). A intra în dispută cu cineva — Croiser le fer avec qqn (fig.). A
intra în graţiile cuiva (fig.) — Etre dans Ies petits papiers de qqn (fig., fam.). A intra mesa (fig., fam.) — Etre dans la
melasse jusqu'au cou; etre mis dedans; se laisser avoir (fig., fam.). A intra într-un pom (auto) — Rentrer dans un
platane/dans le decor (fig., fam.). A intra în scenă (a interveni) (fig.) — Entrer en scene (fig.). A (nu) intra în
socotelile cuiva (fig.) — (Ne pas) entrer dans le jeu de qqn/dans Ies sentiments de qqn (fig.). A intra (direct) în
subiect (fig.) — Aller (droit) au fait (fig.). A intra în viteză (fig-) — Prendre le mors aux dents (fig.). N-au intrat
zilele-n sac (fig., fam.) — Ce n'est pas la fin du monde (fig.). ♦ INTRARE s.f. — 1. entree / Intrarea imobilului—
1'entree de l'immeuble; intrare în funcţie — entree en fonction; taxă de intrare — taxe d'entree. 2. [fundătură] cul-
de-sac m., impasse/
INTRIGA v.tr., intr. — intriguer, manigan-cer; => cabaler (vx); grenouiller, magouiller (fam.). 0 EXPR. A intriga (a
da de bănuit)
— Mettre la puce a l'oreille (fig., fam.). ♦ INTRIGANT, Ă S. şi adj. — intrigant, ante; => boutefeu m. (fam.). ♦ INTRIGĂ
s.f. — cabale/, intrigue/, machination/, mancevre/; => combine /, magouille /, manigance / (fam.).
INUTIL, Ă adj. — inutile; vain, vaine; => oiseux, euse (litt.). Discurs inutil — discours oiseux (litt.). ♦ INUTILITATE
s.f. — inutilite/ V. ZĂDĂRNICI.
INVADA v.tr. — envahir. ♦ INVADAT, Ă adj. — envahi, hie. ♦ INVADATOR, OARE S. şi adj. — I. [s.] envahisseur m. II.
[adj.] enva-hissant, ante. ♦ INVAZIE s.f — envahisse-ment m., invasion/
INVECTIVĂ s.f. — insulte /., invective / 0 EXPR. A împroşca pe cineva cu insulte/cu invective — Abreuver/agonir
qqn d'injures (fam.); cracher/eructer des injures (pop.).
INVENTA
180
INVENTA v.tr. — inventer. ♦ INVENTATOR s.m. — inventeur m. ♦ INVENTIV, Ă adj.
— inventf, ive. ♦ INVENŢIE s.f. — invention/.
INVERSA v.tr. — inverser. ♦ INVERS, Ă adj.
— â rebours. Numărătoare inversă — compte â rebours. ♦ INVERSIUNE s.f. — inversion/
INVESTI v.tr. — engager des frais; investir.
♦ INVESTITOR s.m. — investisseur m. ♦ INVESTIŢIE s.f. — investissements m.pl.
INVIDIA v.tr. — convoiter, envier, jalouser. A nu invidia pe nimeni (a avea tot ce-i trebuie) — n'avoir rien a envier â
personne.
♦ INVIDIE s.f. — envie / A stârni invidie — faire des envieux. ♦ INVIDIOS, OASĂ adj. — envieux, envieuse. V. PIZMUI.
INVITA v.tr. — convier, inviter. A invita la cină — prier â dîner. ♦ INVITAŢIE s.f. — invitaţi on/ Invitaţie scrisă —
carton m. (fam.).
INVULNERABIL, Ă adj. — invulnerable. Eşti invulnerabil dacă nu iubeşti nimic — A ne rien aimer on devient
invulnerable.
♦ INVULNERABILITATE s.f. —invulnerabilite/
V. VULNERABIL.
IORDANE s.n.pl. — în expr.: 0 EXPR. A umbla cu iordane (fam.) — Dire des mots enl'airf/jg.).
IPOCRIT, Ă s. şi adj. — I. [s.] cagot, te; cancrelat m. => faux-cul m., faux-derche m., faux-jeton m. (pop.). II. [s. şi
adj.] cafard, de; cauteleux, euse; fourbe; hypocrite. ♦ IPOCRIZIE s.f. — hypocrisie /; => papelardise / (Uit.).
IPOHONDRU, Ă s. şi adj. — hypocondri-aque; => un ecoute s'il pleut (fig., fam.).
IPSOS s.n. — plâtre m.
IREAL, Ă adj. — irreel, elle.
IREFUTABIL, Ă adj. — incontestable, irrefutable, irrecusable. Argument irefutabil — argument
incontestable/irrefutable.
IREMEDIABIL, Ă adj. — irremediable.
IREPROŞABIL, Ă adj. — irreprochable, parfait, te; => sans bavure (fam.). ♦ IREPRO-ŞABILITATE s.f. —
irreprochabilite /
IRESPONSABIL, A adj. — irresponsable.
♦ IRESPONSABILITATE s.f. — irresponsabilite/
IRITA v.tr., refl. — agacer, irriter; => piquer au vif (fig.). ♦ IRITANT, Ă adj. — agasant, ante; irritant, ante. ♦ IRITARE
s.f. — agacement m., irritation /.
IRONIZA v.tr. — ironiser, railler. ♦ IRONIC, Ă adj. — ironique; narquois, oise. Surâs ironic — sourire narquois. ♦
IRONIE s.f. — ironie/, raillerie/
IROSI v.tr., refl. — (se) dissiper, (se) gas-piller. ♦ IROSIRE s.f. — dissipation /., gas-pillage m.
IRUPE v.intr. — 1. jaillir. 2. faire irruption.
♦ IRUPŢIE s.f. — deferlement m., invasion/., irruption/., jaillissement m.
ISCA v tr., refl. — (se) produire, survenir. Cearta s-a iscat dintr-un fleac — La dispute survint tout a coup d'une
chose insignifiante.
ISCĂLI v.intr., refl. — signer. ♦ ISCĂLITURĂ s.f. — signature / Iscălitură în alb — blanc-seign m.; a-şipune iscălitura
(fam.) — apposer sa signature.
ISCUSINŢĂ s.f. (fam.) — adresse/, habile-te /, sagacite / ♦ ISCUSIT, Ă adj. — che-vronne, nee; habile; sagace.
' ISON s.n. — antienne [ătjen] / 0 EXPR. A-i
] ţine cuiva isonul (fig., fam.) — Abonder
' dans le sens de qqn; faire chorus â qqn (fig.);
. chanter toujours la meme antienne.
ISPĂŞI v.tr. — expier, purger. A ispăşi o pedeapsă — purger une peine. ♦ ISPĂŞIRE s.f. — expiation/ ♦ ISPĂŞITOR,
OARE adj. — expia-toire.
ISPRĂVI s.f. (fam.) v.tr. — achever, accom-plir. Isprăveşte odată! — Arrete!; şa va com-me şa!; une fois pour
toutes! S-a isprăvit! — '.', ţa y est! S-a isprăvit cu corvezile! — Bonsoir Ies corvees! ♦ ISPRAVĂ s.f. — accomplisse-
ment m. Om de ispravă — bonhomme; brave homme; homme de bien; homme de coeur; de nici o ispravă — bon a
rien.
i- ISTEŢ, EAŢĂ s. şi adj. — degourdi, die; eveille, llee; fute, tee; mălin, igne. Un copil
181
IZMENI
isteţ — un enfant eveille. ♦ ISTEŢIME s.f. — malignite/, perspicacite/, vivacite/. d'esprit.
ISTOVI v.tr., refl. (fam.) — (s') epuiser, (s') ereinter, (s') extenuer. ♦ ISTOV s.n. (pop.) — bout m., fin / 0 EXPR. De
istov (pop.) — Completement, jusqu'au bout. Fără istov (fig., pop.) — Sans arret. ♦ ISTOVIRE s.f. — epuisement m.,
ereintement m.
♦ ISTOVIT, Ă adj. — epuise, see; ereinte, tee; fourbu, ue. După curăţenia generală se simţi istovită — Apres le grand
nettoyage elle se sentit fourbue. ♦ ISTOVITOR, OARE adj. — ereintant, tante; epuisant, ante; extenuant, ante; harassant,
ante.
IŢI v.refl. (fam.) — se dresser, se pointer.
IUBI v.tr. — aimer. A iubi pe altcineva — aimer ailleurs (litt.). 0 EXPR. A iubi pe cineva ca (pe) lumina ochilor/ca
(pe) ochii din cap
(fig.) — Aimer qqn comme la prunelle de ses yeux/mieux que Ies yeux de la tete (fig. )/com-me ses petits boyaux
(fig., pop.). Cine mă iubeşte, mă ia aşa cum sunt (prov.) — Qui m'aime, aime mon chien (prov.). Cine iubeşte,
pedepseşte (prov.) — Qui aime bien, châtie bien (prov.). ♦ IUBIRE s.f. — amour m.
♦ IUBIT, Ă S. şi adj. — aime, mee; bien-aime, mee; => (le) Jules (de) (arg.) — iubitului...
♦ IUBITOR, OARE adj. — affectueux, euse; tendre.
IUREŞ s.n. (fam.) — assaut m., attaque / A da iureş — faire irruption.
IUŢI v.tr., refl. — 1. s'emporter; (se) hâter; (se) presser. 2. [despre alimente] fermenter, rancir. ♦ IUTE adj. — 1.
alerte, Ieste, rapide. Om iute — homme alerte; replică iute — reponse du tac au tac; cal iute — cheval fougueux;
mers iute — demarche alerte; ploaie iute — pluie rapide. 2. emporte, tee; violent, ente. Iute la mânie — emporte. 3.
condimente, ee. Mâncare iute — plat condimente. 4. [adverbial] A se duce iute — y aller dare-dare (fam.
)/rapidement. ♦ IUŢEALĂ s.f. — celerite/., promptitude/, rapidite/ OEXPR. Cu iuţeala fulgerului (fig.) — En grande
vitesse. A se răspândi cu iuţeala fulgerului (fig., fam) — Se repandre comme une traînee de poudre (fig., fam.).
IVĂR s.n. — loquet m.
IVI v.refl. — se montrer, surgir. ♦ IVEALĂ s.f. (rar) — apparition/ 0 EXPR. A ieşi la iveală (fam.) — Apparaître,
surgir. A scoate la iveală (fam.) — Devoiler; mettre en evi-dence. ♦ IVIRE s.f. — apparition/ La ivirea zorilor—
âl'aube.
IZBĂVI v.tr., refl. — (se) delivrer, (se) ra-cheter, (se) sauver. ♦ IZBĂVIRE s.f. — deli-vrance /., rachat /, redemption /,
salut m. Izbăvirea sufletului — le salut de l'âme.
♦ IZBĂVIT, Ă adj. — delivre, vree; sauve, vee.
♦ IZBĂVITOR s.m., adj. — Redempteur, redemtrice; Sauveur.
IZBÂNDI v.intr. — arriver â ses fins; reussir, vaincre. ♦ IZBÂNDĂ s.f. (fam.) — reussite/, victoire/
IZBELIŞTE s.f. (pop.) — în expresii: 0 EXPR. A se duce de izbelişte (pop.) — S'en aller en eau de boudin (fig.,
fam.); partir en brioche (fig., pop.). A lăsa de izbelişte (pop) — Laisser pour compte (fig.). Căţel de izbelişte (de
pripas) — Chien errant. Copil de izbelişte — Enfant du cote gauche (fig.).
IZBI v.tr., refl. — 1. (se) heurter. A izbi pe cineva, ceva — se heurter â qqn, heurter qqch. 2. [fig.] contrarier, froisser,
vexer. M-a izbit purtarea lor — J'ai ete contrarie/frois-se/vexe par leur comportement. ♦ IZBITURĂ s.f. — coup m.,
heurt m. Izbitura a fost puternică — Le heurt a ete de taille.
IZBUCNI v.intr. — eclater, exploser, peter, pouffer. A izbucni din nou — rebondir. A izbucni în plâns — eclater en
sanglots; a izbucni în râs — eclater/partir de rire. ♦ IZBUCNIRE s.f. — dechaînement m., eclat m., explosion /.
Izbucnire de mânie — eclat de colere.
IZBUTI v.intr. (fam.) — aboutir, reussir. ♦ IZBUTIT, Ă adj. — reussi, ie.
IZGONI v.tr. (fam.) — bannir, chasser, rele-guer, renvoyer. ♦ IZGONIRE/ — ren voi m.
IZMENI v.refl. (pop.) — minauder; => faire des chichis/des fla-fla/des manieres/des
IZOLA
182
minauderies/le mariole/des simagrees/le zouave (fig., fam.). ♦ IZMANA s.f. (pop.) — camera. ♦ IZMENEALĂ s.f. —
simagrees f.pl. ♦ IZMENIT, Ă adj. — affecte, tee; minaudier, iere. V. SCLIFOSI.
IZOLA v.tr., refl. — se cantonner; se con-finer chez soi; (s') isoler; => faire bande â part (fig., fam.). A se izola între
patru pereţi — se claquemurer; a se izola în studiu/în
cercetare — se cantonner dans ses etudes/dans ses recherches. ♦ IZOLARE s.f. — isolation/, isolement m., solitude/
Politică de izolare — politique d'isolement. ♦ IZOLAT, Ă adj. — esseule, lee; isole, lee. ♦ IZOLAŢIONISM s.n. —
isolationnisme m.
IZVORÎ v.intr. — jaillir, prendre source, sourdre. ♦ IZVOR s.n. — source/
/v
I
RBĂTA v.tr. — encourager, inciter, er, (re)conforter, relever le courage, nir, stimuler; => exhorter (vx); mettre ceur
au ventre (fig., fam.). ♦ ÎMBĂR-RE s.f. — encouragement m., exhorta-
/. V. ÎNCURAJA..
ATA v.tr., refl. — (s') emecher, (s') eni-
, s'etourdir, se griser; => se retamer
.); prendre une biture/sa cocarde/une
te/son pompon (fig., fam.); se beurrer,
oier (pop.); arsouiller (arg.); se souler la
eule (fig., pop.). V. AFUMA, AMEŢI, CHER-
ELI, PILI. 0 EXPR. A îmbăta pe cineva cu
ă rece (fig., fam.) — Promettre ă qqn
onts et merveilles (fig., fam.). A se îmbăta
apă rece (fig., fam.) — se leurrer. A se
bata criţă (fam.) — Avoir Ies bottes en
ascule/a rouleaux; etre braque, brindezin-
ue/dans Ies vignes du Seigneur; prendre son
it en marche (fig., fam.).
BĂTRÂNI v.tr., intr. — se faire vieux; prendre de 1'âge; vieillir. A îmbătrâni brusc — prendre un (sacre) coup de
vieux (fig., fam.).
ÎMBÂCSI v.tr., refl. — (s') encrasser.
♦ ÎMBÂCSIRE s.f. — encrassement m. ♦ ÎMBÂCSIT, Ă adj. — encrasse, see. Aer îmbâcsit — atmosphere
accablante/lourde.
ÎMBLA v.tr., refl. (fam.) — convier, engager, pousser, tenter. A se lăsa îmbiat — se faire prier. ♦ ÎMBIERE s.f —
offre/., proposition/.
♦ ÎMBIETOR, OARE adj. — aguichant, ante; engageant, ante; ragoutant, tante; sedui-sant, ante.
ÎMBINA v.tr., refl. — assembler, combiner, joindre, reunir. ♦ ÎMBINARE s.f. — assem-blage m., joint m., raccord m. 0
EXPR. A îmbina utilul cu plăcutul (fig.) — Joindre l'u-tile a l'agreable (fig.).
ÎMBLĂNI v.tr. — fourrer. ♦ ÎMBLĂNIT, Ă adj.— fourre, ree. V. BLANĂ.
ÎMBLÂNZI v.tr., refl. — (s') amadouer, (s') apaiser, (s') apprivoiser, (se) calmer, ma-ter. A îmblânzi un copil/o
păsărică — apprivoiser un enfant/un oiseau; a îmblânzi un animal sălbatic — mater un animal sau-vage. Copilul,
fricos la început, se îmblânzi până la urmă — L'enfant, craintif au debut, s' amadoua jusqu' â la fin. V. DRESA.
ÎMBOBOCI v intr. — bourgeonner. V.BOBOC.
ÎMBOGĂŢI v.tr., refl. — (s') enrichir. 0 EXPR. A se îmbogăţi pe spinarea cuiva
(fig., fam.) — S'enrichir au depens de qqn (fig.). ♦ ÎMBOGĂŢIRE s.f. — enrichisse-ment m. V. BOGAT.
ÎMBOLDI v.tr. — aiguillonner, inciter, stimuler. ♦ ÎMBOLDIRE s.f. — impulsion/., stimulant m.
ÎMBOLNĂVI v.tr., refl. — attraper une maladie; (se) rendre/tomber malade. V. BOALĂ.
ÎMBRĂCA v.tr., refl. — 1. (s') habiller, (se) vetir; => se fringuer (pop.). A se îmbrăca de seară/de gală — s'habiller;
ţinută de seară — tenue habillee; a se îmbrăca tinereşte — s'habiller jeune; îmbrăcat în negru — vetu de noir. A se
îmbrăca: a trage pe cap — enfiler; pe mâneci — endosser; a îmbrăca pantalonii/pijamaua — enfiler Ies pantalons/le
pyja-ma; a se îmbrăca gros — se couvrir chaude-ment; a se îmbrăca cu un rafinament deosebit — raffiner sur
l'elegance. 2. revetir. A îmbrăca un fotoliu/o mobilă/o pernă — Revetir un fauteuil/un meuble/un coussin. V. DEZ-
BRĂCA. 0 EXPR. A se îmbrăca din cap pâ-nă-n picioare (fig., fam.) — S'habiller de pied en cap (fig., fam.). A se
îmbrăca în
ÎMBRĂŢIŞA
184
pene de păun (fig., fam.) — Se parer des plumes du paon (fig., fam.). A se îmbrăca la Taica LazărAa talcioc/la
vechituri — S'ha-biller au decrochez-moi-ca (fig., pop.). ♦ ÎMBRĂCĂMINTE s.f. — 1. vetements m.; => fringues fpl.
(fam.). 2. [pentru lucruri] re-couvrement m., revetement m. 3. couverture/. (de livres).
ÎMBRĂŢIŞA v.tr., refl. — se donner l'acco-lade; (s') embrasser, (s') enlacer, (s') etrein-dre. Şefii de stat s-au
îmbrăţişat — Les chefs d'Etat se sont donne l'accolade; îmbrăţişaţi cu tandreţe — tendrement enlaces. 0 EXPR. A
îmbrăţişa ideile/părerile cuiva (fig.) — Epouser les idees/les opinions de qqn (fig.). A îmbrăţişa o profesiune (fig.)
— Embrasser une profession (fig.). ♦ ÎMBRĂŢIŞARE s.f. — embrassement m., enlacement m., etreinte/.; =>
embrassades fpl. (fam.). Îmbrăţişare fără urmări — etreinte sans landemain.
ÎMBRÂNCI v.tr., refl. recipr. — (se) bous-culer, (se) pousser. ♦ ÎMBRÂNCEALĂ s.f. — accrochage m., bousculade/.,
echauffouree/., heurt m.; => chahut m. (fam.). V. BRÂNCI.
ÎMBROBODI v.tr., refl. — 1. (s') emmitou-fler (fam.). 2. [fig., fam.] berner (fig.); ember-lificoter, embobiner,
enjoler (fam.). 0 EXPR. A se lăsa îmbrobodit (fig., pop.) — Couper dans les salades de qqn; se faire rouler dans la
farine (fig., pop.).
ÎMBUCA v.tr., refl. (pop.) — 1. avaler, man-ger; => se mettre qqch. sous la dent (fig., fam.). 2. s'emboîter — a
încastra, a vârî un obiect în altul. ♦ ÎMBUCĂTURĂ s.f. — bouchee / 0 EXPR. A-şi număra îmbucăturile (fig., fam.)
— Pleurer le pain qu'on mange fig., fam).
ÎMBUCĂTĂŢI v.tr. — morceler; mettre en pieces; tronşonner. ♦ ÎMBUCĂTĂŢIRE s.f. — morcellement m. V.
BUCATĂ.
ÎMBUFNA v.refl. — bouder, se fâcher, faire grise mine. ♦ ÎMBUFNARE s.f. (fam.) — bou-derie/, fâcherie / ♦
ÎMBUFNAT, Ă adj. — boudeur, euse; grognon, nne; maussade; ren-frogne, nee. A sta îmbufnat — faire la tete (fig.,
pop.).
ÎMBUIBA v.tr. (pop.) — se bourrer, s'em-piffrer, se gaver, se goinfrer, se gorger, se repaître. ♦ ÎMBUIBARE s.f. (pop.)
— bour-rage m., gavage m. ♦ ÎMBUIBAT, Ă adj. — empiffre, free; gave, vee; gorge, gee. V ÎN-
DOPA.
ÎMBUJORA v.refl. — rosir, rougir, => pi-quer un fard (fig., fam.).
ÎMBULZI v.tr., refl. (fam.) — affluer, (se) bousculer, (s') entasser, (se) presser.
♦ ÎMBULZEALĂ — affluence/, agglomera-tion/, bousculade/ cohue/., foule/ ♦ ÎMBULZIT, Ă adj. — bouscule, lee;
presse, see.
ÎMBUNA v.tr., refl. — (s') adoucir, (s') ama-douer, (s') attenuer, (se) calmer, (se) radoucir.
♦ ÎMBUNARE s.f. — apaisement m., radoucis-sement m. ♦ ÎMBUNAT, Ă adj. — amadoue, ee; calme, ee; radouci, cie.
ÎMBUNĂTĂŢI v.tr., refl. — (s') ameliorer, (s') amender; (se) perfectionner, (se) rendre meilleur; [calitatea]
ameliorer; [comportamentul] (s') ameliorer, (s') amender; [legăturile, relaţiile] (se) detendre, (se) normali-ser, (se)
reconciller; [o lucrare] achever, cor-riger, mettre au point, parfaire, retoucher, reviser; =^> fignoler (fam.);
[obiceiurile] adoucir, amender, civiliser, promouvoir, reformer, renover les moeurs; [un pământ] abonnir, amender,
enrichir, fertiliser, fumer; [sănătatea] affermir, guerir, retablir; [situaţia] avancer, promouvoir. ♦ ÎMBUNĂTĂŢIRE s.f.
— amelioration /, amendement m., perfectionnement m.
ÎMPACHETA v.tr. — emballer, empaque-ter, envelopper, faire des paquets. V. PACHET.
ÎMPĂCA v.tr., refl. — (se) concilier; se rac-commoder avec; (se) reconcilier. A se împăca cu ceva — s'accomoder de
qqch. 0 EXPR. A împăca şi capra şi varza (prov.) — Concilier la cârpe et le lapin; menager la chevre et le chou
(prov.); contenter tout le monde et son pere (litt.). A se împăca (obişnui) cu cineva/cu ceva — Se faire â qqn/â
qqch.; se faire une raison (fig.); recoller les morceaux (fig., fam.). ♦ ÎMPĂCARE s.f. — reconciliation / ♦ ÎMPĂCAT, Ă
adj. —
185
ÎMPIETRI
console, lee; reconcilie, liee. ♦ ÎMPĂCIUITOR, OARE adj. — conciliant, te; media-teur, trice. V. PACE.
ÎMPĂDURI v.tr. — boiser. ♦ ÎMPĂDURIRE s.f — boisement m. ♦ ÎMPĂDURIT, Ă adj. — boise, ee. V. PĂDURE.
ÎMPĂIA v.tr. — empailler. ♦ ÎMPĂIAT, Ă adj. — empaille, lee. ♦ ÎMPĂIERE s.f. — taxidermie/
ÎMPĂNA v.tr. — 1. barder, larder. A împăna o riptură — larder un roti. ♦ ÎMPĂNAT, Ă adj. — barde, dee; larde, dee;
pique, que (d'ail, de lard).
ÎMPĂRAT, ÎMPĂRĂTEASĂ s. — empe-reur, imperatrice. ♦ ÎMPĂRĂTESC, EASCĂ adj. — auguste, grandiose.
♦ ÎMPĂRĂTEŞTE adv. — imperialement. 0 EXPR. A-şi trata invitaţii împărăteşte (fig., fam.) — Faire bien Ies
choses; mettre Ies petits plats dans Ies grands (fig., fam.). ♦ ÎMPĂRĂŢIE s.f. — empire m.
ÎMPĂRTĂŞI v.tr., refl. — 1. communiquer, faire part (de), partager. împărtăşim acelaşi punct de vedere — Nous
partageons le meme point de vue. 2. communier (relig.). A se împărtăşi — Approcher de la Sainte Table (relig.);
manger le Bon Dieu (fig., fam., relig.). ♦ ÎMPĂRTĂŞANIE s.f. — communion/
ÎMPĂRŢI v.tr., refl. — 1. (se) partager. A împărţi puterea — partager le pouvoir; a împărţi profitul — partager le
gâteau (fig., pop.); a-şi împărţi prada — manger le poulet (arg.); a împărţi riscurile — couper la poire en deux (fig.,
fam.). 2. distribuer, repar-tir. A împărţi bani — distribuer (de) l'argent; a împărţi cu dărnicie — prodiguer. 3. diviser.
A împărţi două numere (mat.) — diviser deux nombres; împărţit la... — divise par.... 0 EXPR. A împărţi frăţeşte
(fig., fam.) — Rompre le pain avec qqn (litt.). A împărţi onorurile cu cineva (fig.) — Partager la vedette (fig.,
fam.). ♦ ÎMPĂRŢIRE s.f. — dis-tribution /., division /., lotissement m., partage m., repartition / împărţirea prăzii
(vânat) — curee / ♦ ÎMPĂRŢIT, Ă adj. — divise, ee; partage, ee. 0 EXPR. A avea ceva de împărţit cu cineva (fig.,
fam.) — Avoir
un compte a regler avec qqn (fig.); avoir maille a partir avec qqn (fig., fam.).
ÎMPĂTIMIRE s.f. — engouement m. ♦ ÎMPĂTIMIT, Ă adj. — engoue, ee. V. PĂTIMI.
ÎMPĂTURI v.tr. — plier, replier. ♦ ÎMPĂTURIRE s.f. — pliage m.
ÎMPĂUNA v.refl. — faire la roue, se pava-ner, se rengorger. ♦ ÎMPĂUNARE s.f. — affec-tation/, pose/, rengorgement
m. V. PĂUN.
ÎMPERECHEA v.tr., refl. — 1. assortir. A împerechea ciorapii — assortir Ies chauset-tes. 2. (s') accoupler; [păsări
răpitoare] s'ap-parier; [iepuri] beliner, bouquiner; [căprioare] daguer; [căţele, iape] couvrir, monter, saillir. ♦
ÎMPERECHERE s.f. — 1. assorti-ment m. 2. accouplement m. V. DESPERE-
CHEA, PERECHE.
ÎMPIEDICA v.tr, refl. — 1. broncher, buter contre. A se împiedica de ceva/de cineva — buter contre qqch./contre
qqn. 2. faire un faux-pas; se heurter â/contre; trebucher; s'a-choppper (fig., litt.). S-a împiedicat — II a trebuche. 3.
contrarier, empecher. L-a împiedicat să plece — II1'a empeche de partir. 4. entraver. A împiedica circulaţia —
entraver la circulation. 5. contrer qqn; s'op-poser a qqn. 0 EXPR. A nu împiedica (fig.) — Laisser passer (fig.). A se
împiedica de cineva (fig.) — Avoir qqn dans Ies jambes (fig., fam.). A împiedica la deal şi a despie-dica la vale
(fig.) — Brider l'âne par la queue; faire tout â l'envers/â rebours (fig., fam.). A se împiedica în picioare (fig., fam.) —
Avoir Ies bottes en bascule/â rouleaux; avoir du vent dans Ies voiles (fig., fam.). A împiedica o vocaţie (fig.) —
Contrarier une vocation (fig.). ♦ ÎMPIEDICAT, Ă adj. — 1. [animal] en-trave, ee. 2. [fig.] gourd,d e; lourdaud, aude.
V. GREOI.
ÎMPIELIŢAT, Ă s. şi adj. (pop.) — I. [s.] diable m., le Mălin, le Maudit m. II. [adj.] endiable, ee.
ÎMPIETRI v.intr., refl. — s'endurcir, se figer, se petrifier, stupefier. ♦ ÎMPIETRIT, Ă adj. — consterne, nee; fige,
gee; meduse, see;
ÎMPILA
186
petrifie, fiee. V. ÎNCREMENI, ÎNLEMNI, ÎNMĂRMURI.
ÎMPILA v.tr. — opprimer, persecuter. ♦ ÎMPILARE s.f. — oppression /, persecution /. ♦ ÎMPILAT, Ă adj. — opprime, ee,
persecute, ee. ♦ ÎMPILATOR, OARE S. — oppres-seur m.
ÎMPINGE v.tr., intr., refl. — (se) bousculer, bouter, (s') enfoncer, faire avancer, (se) pous-ser, (se) presser. Se
împingeau la intrare — On se bousculait â l'entree. îi împingeau din urmă — On Ies faisait avancer (on Ies pous-
sait). 0 EXPR. A împinge pe cineva (a-1 ajuta) (fig., fam.) — Donner un (petit) coup de pouce a qqn (fig., fam.). A-i
împinge cuiva bani (pop.) — Donner la piece a qqn; graisser la main/la patte a qqn; offrir des dessous de table; offrir
des pots-de-vin; par-ler francais a qqn; „chaque saint veut son offrande"; „â chaque saint, sa chandelle" (fig., fam.). A
împinge la roată cu cineva (fig., fam.) — Donner un coup de main a qqn; pousser a la roue (fig., fam.). A împinge pe
cineva într-un post important (fig.) — faire la courte echelle â qqn (fig., fam.); pousser qqn en avânt (fig.). ♦
ÎMPINGERE s.f. — bous-culade/., poussee/, pression/.
ÎMPLÂNTA v.tr., refl. — enfoncer, enfouir, ficher, planter, plonger. A-i împlânta cuiva un pumnal în inimă —
plonger a qqn un poig-nard dans le cceur. ♦ ÎMPLÂNTARE s.f. — fixation/.
ÎMPLETI v.tr. — 1. natter, tresser. A-şi împleti părul — natter ses cheveux; a împleti o frânghie — tresser une corde.
2. tricoter. A împleti un pulover — tricoter un puii. ♦ ÎMPLETITURĂ 5./. — tresse/., tricot m. Negoţ cu coşuri împletite
— vannerie/.
ÎMPLETICI v.refl. — chanceler, tituber, vaciller. A se împletici ca un om beat — Chanceler/ tituber comme un
homme ivre; a i se împletici limba în gură — bredouiller; avoir la langue pâteuse (fig., fam). V. CLĂTINA.
ÎMPLINI v.tr., refl. — 1. accomplir, attein-dre, exaucer, realiser. A împlini o vârstă — accomplir un âge; a i se
împlini o dorinţă — rdaliser un vceu. 2. [fig.] [a se desăvârşi/rea-
liza] se realiser. 3. [a se îngraşă] — grossir; prendre du poids. ♦ ÎMPLINIRE s.f. — accom-plissement m. ♦ ÎMPLINIT, Ă
adj. — 1. ac-compli, ie; revolu, ue. E un om împlinit (fig.) — Cest un homme accompli; la 18 ani împliniţi — a 18
ans revolus. 2. [durduliu] dodu, ue; potele, lee.
ÎMPODOBI v.tr., refl. — decorer, embellir, orner, (se) parer. ♦ ÎMPODOBIRE s.f. — decoraţi on /., omementation /. ♦
ÎMPODOBIT, Ă adj. — decore, ee; ornemente, ee; pare, ee. Brad împodobit — sapin decore; faţadă împodobită —
faşade ornementee;/e-meie împodobită — femme paree. V. PODOABĂ.
ÎMPOPOŢONA v.tr., refl. (fam.) -(s') affubler, se harnacher (pej.)\ (s') accou-trer, (s') attifer, (se) fagoter (fam.). ♦ ÎM-
POPOŢONARE s.f. — accoutrement m., attife-ment m. V. ÎNZORZONA.
ÎMPOTMOLI v.refl. (fam.) — (s') embour-ber, s'engluer, s'enliser, s'envaser; patauger, pedaler dans le yaourt (arg.
scol). ♦ ÎMPOTMOLIRE s.f. — enlisement m., envasement m.
♦ ÎMPOTMOLIT, Ă adj. — enlise, see; em-bourbe, bee; envase, see. A rămâne împotmolit — etre dans Ies sables.
ÎMPOTRIVI v.refl. — s'opposer, rechigner, regimber, => renâcler, se rebiffer (fam.); faire front contre...; se faire tirer
l'oreille; tenir tete (fig., fam.). A nu se împotrivi — se laisser faire. ♦ ÎMPOTRIVA prep. — contre; en depit de; a
l'encontre de; â rebours de (loc. prep). împotriva aşteptărilor — contre toute attente; a acţiona împotriva propriilor
sale interese — agir a l'encontre de ses interets; a aţâţa pe cineva împotriva cuiva — monter qqn contre qqn. ♦
ÎMPOTRIVĂ adv. — contre. ♦ ÎMPOTRIVIRE s.f. — opposition/.; refus m., resis-tance/. V. OPUNE.
ÎMPOVĂRA v.tr., refl. — (s') accabler, (s') alourdir, (s') appesantir, se charger.
♦ ÎMPOVĂRAT, Ă adj. — accable, ee; charge, ee. împovărat de datorii — accable/charge de dettes. V. POVARĂ.
ÎMPRĂŞTIA v.tr., refl. — (se) disperser, (se) dissiper, s'6gailler, (s') dparpiller,
187
ÎN
(se) repandre. Vântul împrăştie seminţele — Le vent repand Ies grains; a se împrăştia în toate părţile — semer aux
quatre vents (fig.). ♦ ÎMPRĂŞTIAT, Ă adj. — disperse, ee; dissipe, ee; egaille, ee; eparpille, ee; repandu, ue. Ceaţa s-a
împrăştiat — Le brouillard s'est dissipe. Cenuşa s-a împrăştiat — Les cendres se sont eparpillees. Mulţimea s-a
împrăştiat — La foule s'est dispersee. ♦ ÎMPRĂŞTI-ERE s.f. — dispersion/
ÎMPREJMUI v.tr. — cloturer. ♦ ÎMPREJMUIRE s.f. — cloture/, haie/. ♦ ÎMPREJMUIT, Ă adj. — clos, close; cloture, ee.
ÎMPREJUR adv. — autour. De jur împrejur — alentour; tout autour. 0 EXPR. A face stânga-mprejur (fig., fam.) —
Faire demi-tour; tourner sur ses talons (fig., fam.). ♦ ÎMPREJURARE s.f. — circonstance /, conjonc-ture/, situation/
împrejurare favorabilă — conjoncture favorable; într-o astfel de împrejurare — en l'occurrence; în orice împreju-
rare — â tout propos. Depinde de împrejurări — şa depend des circonstances; după împrejurări — c'est selon; a ţine
seama de împrejurări — faire la part des choses (fig.). 0 EXPR. A se da după împrejurări (fig., fam.) — Avoir les
reins souples (fig., fam.). ♦ ÎMPREJURIMI s.f.pi. — alentours m.pl., confins rn.pl, environs m.pl, parages m.pl.
împrejurimile oraşului — banlieue/; împrejurimile frontierei — confins (de la frontiere) m.pl; prin împrejurimi —
aux alentours.
ÎMPREUNA v.tr. — joindre. A împreuna mâinile pentru rugăciune — joindre les mains pour la priere. ♦ ÎMPREUNĂ
adv. — avec, de concert, de conserve, ensemble. Mergem împreună — On part ensemble; a acţiona împreună — agir
de concert/de commun accord/de conserve/en equipe.
ÎMPROSPĂTA v.tr., refl. — rafraîchir. Deschide fereastra să se împrospăteze aerul
— Ouvre la fenetre pour rafraîchir l'atmo-sphere. Ploaia împrospăta florile din grădină
— La pluie rafraîchfssait les fleurs dans le jardin. ♦ ÎMPROSPĂTARE s.f — rafraîchisse-ment m. ÎMPROSPĂTAT, Ă
adj. — rafraîchi, chie; V. REÎMPROSPĂTA.
ÎMPROŞCA v.tr. — arroser, asperger, eclabousser, gigler. Maşina i-a împroşcat cu noroi — La voiture les a
eclabousses. ♦ ÎMPROŞCARE s.f. — eclaboussement m.\ ecla-boussure/.
ÎMPRUMUTA v.tr, refl. — 1. emprunter. A împrumuta bani de la cineva — emprunter de l'argent â qqn. 2. preter. A
împrumuta bani cuiva — preter de l'argent a qqn. Vrei să-ţi împrumut bani? — Tu veux que je te prete de l'argent?. ♦
ÎMPRUMUT s.n. — emprunt m., preţ m. Am cerut un împrumut de la bancă — J'ai demande un preţ a la banque.
ÎMPUNGE v.tr, refl. — aiguillonner, (se) pi-quer. A împunge boii — aiguillonner les bceufs; a se împunge (cu acul)
— se piquer. 0 EXPR. A o împunge la fugă (pop.) — Se tailler en vitesse (fig., fam.); les mettre (fig., pop.). îl
împunge orzul (n-are astâmpăr) (fig., pop.) — II a du vif argent dans les veines; ii ne tient pas en place (fig., fam.).
ÎMPUŞCA v.tr., refl. — faire feu; fusiller; tirer sur qqn; (se) tuer; => descendre qqn, (se) flinguer (fam.). A împuşca
un răufăcător cu un foc de revolver — Descendre un mal-faiteur d'un coup de revolver. 0 EXPR. A împuşca francul
(fig., fam.) — Etre (se trouver) a court d'argent/â sec; retourner ses poches (fig., fam.). ♦ ÎMPUŞCĂTURĂ s.f. — coup
m. de feu; fusillade/.
ÎMPUTERNICI v.tr. — accrediter, autori-ser, deleguer, mandater. ♦ ÎMPUTERNICIRE s.f. — autorisation /; pleins
pouvoirs m.pl. ♦ ÎMPUTERNICIT, Ă S. — mandataire; fonde(ee) de pouvoir. V. MANDATA.
ÎMPUŢI v.tr., refl. — 1. empester, empuan-tir. 2. s'alterer, pourrir.
ÎMPUŢINA v.refl. — (s') amoindrir, de-croître, diminuer.
ÎN prep. — dans, en. în gaură — dans le trou; în faţa casei — devant la maison; în spatele meu — derriere moi; în
picioare — debout; a tăia în două — couper en deux; a pleca în Anglia — partir en Angleterre; doctor în
ÎNADINS
drept — docteur en droit; doctor în litere — docteur es lettres; în loc de — au lieu de; în fiecare an — chaque annee;
în timp ce — cependant; a intra în casăAn clasă — entrer dans la maison/en classe; a se sui în pom ■— monter dans
1' arbre; a pune haina în cuier — suspendre son manteau (au porte-manteau); haină roasă în coate — habit use aux
coudes; cu puşca în mână — le fusil a la main; în două zile — en/dans/deux jours; a călca în picioare — fouler aux
pieds. Calul se ridică în picioare — Le cheval se dresse sur ses jambes.
ÎNADINS adv. — a dessein, expres, inten-tionnellement. Afăcut-o înadins — Cest fait expres. N-amfăcut-o înadins
— Je ne Tai pas fait expres. V INTENŢIONAT.
ÎNAINTA v.tr., intr. — 1. approcher, avancer. Lucrările înaintează — Les travaux avancent. 2. progresser. 3.
expedier, presenter (un papier). 4. promouvoir. A înaintat în grad — II a gravi les echelons; ii a pris du galon (fig.); ii
a ete promu. V. PROMOVA. ♦ ÎNAINTARE s.f. — 1. avancement m. 2. pro-motion/ ♦ ÎNAINTAŞ s.m. — avant-coureur m.
(sport); precurseur m. ♦ ÎNAINTE adv. — 1. a l'avance; d'avance; en premier; en tete; tout droit; => par avance (litt.).
2. avânt, auparavant, desormais, jadis. înainte (vreme) — auparavant, jadis, naguere; înainte de toate — avânt tout;
a-i da-nainte — con-tinuer, poursuivre; dă-i-nainte! — vas-y!; a o lua înainte — prendre les devants; a merge
înainte — aller de 1'avânt; a trece înainte — passer devant; mai înainte de toate — avânt toute chose; au prealable;
de azi înainte — des aujourd'hui; a partir d'aujourd'hui; desormais; înainte de a se înnopta — avânt qu'il ne fasse
nuit; cu un an în urmă — ii y a un an; (mai) înainte — auparavant; ii y a quelque temps; jadis. ♦ ÎNAINTEA prep. —
avânt, devant. precurseur m. Înaintea ochilor — sous nos yeux; devant nous; înaintea casei — devant la maison; a
sosit înaintea tuturor — ii est arrive avânt tous les autres. 0 EXPR. A o lua înaintea cuiva (fig-) — !• L'emporter sur
qqn; Gagner du terrain sur qqn; gagner/prendre qqn de
188
vitesse; prendre le pas sur qqn (fig.). 1 2. Laisser qqn loin derriere soi (fig.).
ÎNAPOIA v.tr., refl. — 1. rembourser, ren- I
dre, restituer. 2. retourner, revenir. ♦ ÎNAPOI 1
adv. — (en) arriere, derriere. Voi fi înapoi la I
şapte — Je serai de retour â sept heures; a da I
înapoi — 1. [a merge cu spatele] faire 1
marche-arriere. 2. [a înapoia] rembourser, 1
rendre. A fi forţat să dea ceva înapoi, să resti- I
tuie — Rendre gorge (fig., fam.). V. ÎNDĂRĂT. I
♦ ÎNAPOIAT, Ă adj. — arriere, ee; retrograde; I sous-developpe, ee. Mentalitate înapoiată — I mentalite retrograde;
ţări înapoiate — pays I sous-developpes. ♦ ÎNAPOIERE s.f. — 1. re- I tour m. 2. remboursement m.
ÎNARMA v.tr., refl. — (s') armer; prendre I les armes. ♦ ÎNARMARE s.f. — armement m. I
♦ ÎNARMAT, Ă adj. — arme, ee. 0 EXPR. I A fi înarmat până-n dinţi (fig.) — Etre arme I jusqu'aux dents (fig.).
ÎNĂBUŞI v.tr., refl. — 1. ecraser, mater, I
A înăbuşi o revoltă — mater une revolte. I
2. (s') etouffer, (se) suffoquer. A-şi înăbuşi I
un hohot de plâns — etouffer un sanglot. I 0 EXPR. A înăbuşi un talent (fig.) — Mu-seler un talent (fig.). ♦
ÎNĂBUŞIRE s.f. -
1. etouffement m. suffocation/ 2. repression/ I
înăbuşirea revoltei — repression de la revolte, I
♦ ÎNĂBUŞIT, Ă adj. — etouffe, ee. ♦ ÎNĂBUŞI- I TOR, OARE adj. — etouffant, te; suffocant, te.
ÎNĂLŢA v.tr., refl. — construire, (se) dres- I ser, (s') elever, s'envoler, (se) hisser, lever. I A înălţa o clădire — elever
une construction, I S-au înălţat o grămadă de construcţii — On I a dresse un tas de constructions. S-au înălţat I case
— On a construit des maisons; a înălţa I steagul — hisser le drapeau; a(-şi) înălţa I ochii — lever les yeux. Avionul
s-a înălţat I spre cer — L'avion s'est envole. 0 EXPR. I A înălţa pe cineva pe soclu (fig.) — Elever I qqn sur le
pavois (fig.). ♦ ÎNALT, Ă adj. - I 1. haut, te. Frunte înaltă — haut front; crimă I de înaltă trădare — crime de haute
trahison; I înalt demnitar — haut dignitaire; sfere I înalte — hautes spheres; înalta societate — I le beau monde m.;
le gotha m., le gratin m. I (fam.); le jet set m.; le tout Paris (fig., fam.); I
189
ÎNCĂLTA
la haute (societe). 2. distingue, ee; de marque; superieur. înalţii oaspeţi — Ies invites de marque. ♦ ÎNĂLŢARE s.f. —
[în grad] ascen-sion /., avancement m., promotion /; [pe tron] — avenement m. (au trone); [sărbătoare religioasă]
l'Ascension / ♦ ÎNĂLŢĂTOR, OARE adj. — exaltant, te. ♦ ÎNĂLŢIME s.f. — altitude/, eminence/, hauteur/ La înălţime —
â la hauteur. 0 EXPR. A nu fi la înălţime (fig.) — Ne pas avoir la carrure; ne pas etre de taille; ne pas faire le poids
(fig-)-
ÎNĂSPRI v.tr., refl. — Durcir, s'endurcir. Pieptănătura asta îi înăspreşte trăsăturile — Cette coiffure lui durcit Ies
traits; Trăsăturile se înăspresc cu vârsta — Les traits durcissent avec l'âge. ♦ ÎNĂSPRIRE s.f. — durcisse-ment m. ♦
ÎNĂSPRIT, Ă adj. — durei, ie; endurci, ie.
ÎNĂUNTRU adv. — dedans; â l'interieur.
ÎNCALTEA adv. (pop.) — au moins; du moins; tout au moins.
ÎNCARTIRUI v.tr. — cantonner. ♦ ÎNCAR-TIRUIRE s.f. — cantonnement m.
ÎNCASA v.tr. — 1. empocher, recouvrer, toucher. A-şi încasa banii/drepturile — empocher/toucher ses droits; a
încasa impozite — recouvrer des impots. 2. [fig., fam.] ecoper (fig., fam.); trinquer (pop.). A încasa un doi la şcoală
— ecoper d'un deux (fig., fam.); a încasa palme — ecoper/encais-ser/trinquer des gifles. Sunt unii care o încasează
mereu — Ce sont toujours les memes qui ecopent. 0 EXPR. A o încasa (fig., fam.) — Avoir bon dos; en avoir pour
son compte; etre mouche (fig., fam.); se faire bourrer la gueule; se faire paumer (fig., pop.). A încasa gros (fig.,pop.)
— Toucher le paquet (fig., fam.). A încasa mai mult de-o grămadă/o nimica toată/mai nimic (fam., iron.) — Toucher
des haricots (fig., fam.). A încasa una bună (fig.) — En prendre un sacre coup; encaisser dur (fig., fam.). Se zice că
în dragoste femeile o încasează/o iau peste bot (fig.) — II paraît qu'en amour se sont les femmes qui trinquent
(fig.). ♦ ÎNCASĂRI s.f.pi. —recettes/pZ., ren-trees fpl. ♦ ÎNCASATOR, TOARE (autobuz, tramvai) s. — receveur, euse
(bus, tramway).
ÎNCĂ adv. — encore. Au mai găsit încă doi — On en a trouve encore deux; încă o dată — encore une fois; şi încă
cum! — et comment! (donc!); încă pe atât — (tout) autant; încă şi mai frumos — bien plus joii; încă din copilărie —
des (depuis) Fenfance. încă te şi lauzi? — Et tu t'en vantes?. încă nu s-a sculat — II ne s'est pas encore reveille.
ÎNCAIERĂ v.refl. (fam.) — se battre; => se bagarrer, s'empoigner, faire le coup de poing (fam.); se voler dans les
plumes (fig., pop.); [despre femei] se creper le chig-non; se prendre aux cheveux (pop.). A ajunge să se încaiere —
s'en prendre/en venir aux mains (fig., fam.). ♦ ÎNCĂIERARE s.f. — alter-cation /, bagarre /., echauffouree /.,
empoignade/, empoigne/., escarmouche /, rixe/; => coup m. de torehon (fig., pop.); rifi-fi m. (arg.). O încăierare pe
cinste/în toată regula — une vraie poigne d'empoigne.
V. PĂRUIALĂ.
ÎNCĂLCA v.tr. — contrevenir, enfreindre, transgresser, violer. A încălca legea — enfreindre la loi; a încălca
regulamentul — faire une entorse au reglement (fig., fam.). ♦ ÎNCĂLCARE s.f. — contrevention/., deroga-tion /,
infraction /, violation /. încălcarea drepturilor omului — violation des droits de l'homme.
ÎNCĂLECA v.tr. ■— monter (â cheval); enfourcher (son velo).
ÎNCĂLŢA v.tr., refl. — 1. (se) chausser. încălţat cu cizme — botte. 2. [fig.] duper, tromper. 0 EXPR. A fi bun de
încălţat (fig., fam.) — Avoir bon dos (fig., fam.). A încălţa pe cineva cu ceva (fig., pop.) — Colier qqch. â qqn (fig.,
pop.). A se încălţa cu ceva (fig., fam., iron.) — Avoir droit â qqch. (iron). ♦ ÎNCĂLŢAT, Ă adj. — chaus-se, ee. 0
EXPR. Vită încălţata! (pop.) — Âne bâte!; buse! (fig., fam.). * ÎNCĂLŢĂMINTE s.f. — chaussures/,<?/. încălţări vechi
ÎNCĂLZI
(pop.) — godillots m.pl., pompes f.pl. (pop.); vieilles godasses f.pl. (arg.). ♦ ÎN-CĂLŢĂTOR s.n. — chausse-pied m.
V. DES-
CĂLŢA.
ÎNCĂLZI v.tr., refl. — (se) chauffer, (se) rechauffer. A încălzi, nu glumă — pousser le chauffage â fond. ♦ ÎNCĂLZIRE
s.f. — chauffage m, climatisation / ♦ ÎNCĂLZITOR s.n. — chaufferette/.
ÎNCĂPĂŢÂNA v.refl. — s'acharner, s'en-teter, s'obstiner. ♦ ÎNCĂPĂŢÂNARE s.f. — acharnement m., entetement m.,
obstina-tion/, opiniâtrete/ 0 EXPR. A susţine cu încăpăţânare — Affirmer/soutenir mordi-cus. ♦ ÎNCĂPĂŢÂNAT, Ă adj.
— bute, ee; coriace, entete, ee; intraitable; obstine, ee; opiniâtre; tetu, ue; => cabochard, de (fam.); tete de mule/de
pioche (fig., fam.).
V. ÎNDĂRĂTNIC.
ÎNCĂPEA v.tr., intr. — contenir, tenir. 0 EXPR. A nu-şi mai încăpea în piele
(fig., pop.) — Crever/se gonfler d'orgueil; nager dans la joie/dans le plaisir (fig., fam); ne plus se sentir pisser (fig.,
pop.). Nu mai încape vorbă (îndoială, discuţie) (fig., fam.) — Cela va sans dire/de soi; sur et certain; pas question. ♦
ÎNCĂPĂTOR, OARE adj. — ample; commode; spacieux, euse; vaste. ♦ ÎNCĂPERE s.f. — piece/
ÎNCĂRCA v.tr., refl. — l.(se) charger, (se) lester. A încărca o armă — charger une arme; a încărca o baterie —
charger une batterie d'accumulateurs; a încărca un camion — charger un camion. 0 EXPR. A încărca nota de plată
(fig.) — Saler le client/la note (fig., fam.). A-şi încărca sufletul (fig.) — Charger sa conscience (fig.). ♦ ÎNCĂRCARE
s.f. — chargement m. încărcare şi predare — chargement et livraison. ♦ ÎNCĂRCAT, Ă adj. — charge, ee. Cazier
judiciar încărcat — casier judicier charge. 0 EXPR. Atmosferă încărcată (fig.) — Atmosphere tendue (fig.). încărcat
de ani (fig-) — Charge d'ans (fig.). încărcat de griji (fig.) — Charge de soucis (fig.). încărcat ca un măgar (fig.) —
Charge comme un mulet (fig.). încărcat de onoruri (fig.) —
190
Charge d'honneurs (fig.). Stil încărcat (fig.) — Style charge (fig.). ♦ ÎNCĂRCĂTOR s.m., s.n. — chargeur m. ♦
ÎNCĂRCĂTURĂ s.f. — [de vapor] cargaison/, charge/., chargement m.; [de căruţă] charetee/; [depuşcă] charge de
fusil. V. DESCĂRCA.
ÎNCĂRUNŢI v.intr. — grisonner. ♦ ÎNCĂ-RUNŢIRE s.f. — grisonnement m. ♦ ÎNCĂRUNŢIT, Ă adj. — grisonnant,
ante.
ÎNCĂTUŞA v.tr. — attacher, enchaîner, entraver la liberte, garotter, menotter.
V. CĂTUŞE, DESCĂTUŞA.
ÎNCĂLCI v.tr., refl. — 1. brouiller, em-brouiller. 2. emmeler, enchevetrer.
V. DESCÂLCI.
ÎNCÂNTA v.tr, refl. — 1. charmer, enchan-ter, ravir; => ensorceler (fig.). 2. s'illusionner, se leurrer. ♦ ÎNCÂNTARE s.f.
— enchante-ment m.; merveille /, ravissement m. ♦ ÎNCÂNTAT, Ă adj. — charme, ee; enchante, ee. A fi încântat(ă) —
etre aux anges (fig.). ♦ ÎNCÂNTĂTOR, OARE adj. — 1. enchanteur, resse. 2. charmant, ante; ravissant, ante. O femeie
încântătoare — une femme char-mante/ravissante.
ÎNCEPE v.tr, intr., refl. — 1. commencer, entreprendre, se mettre â, se prendre â. A începe o lucrare — entreprendre
un travail; a începe să plângă — se mettre â pleurer; începând cu— des. 2. engager, entamer. A începe o acţiune —
engager une action/une pârtie; a începe o prăjitură — entamer un gâteau; a începe negocierile — entamer Ies
negotiations. 3. debuter. A începe prost — debuter mal/sous de mauvais auspices. 0 EXPR. A începe cu ce arde (fig.)
— Aller au plus presse. A nu şti de unde să înceapă (fig.) — Ne pas savoir par quel bout commencer. ♦ ÎNCEPUT s.n.
—commencementm., debut m. început greu — debut difficile; începutul grevei — le prealable de la greve; de la
(bun) început — de A jusqu'â Z; de prirhe abord; d'emblee; => d'entree de jeu (fig.). A cucerit publicul de la început
— II a conquis le public d'emblee/d'entree de jeu, 0 EXPR. A o lua de la început (fig.) -Remettre Ies compteurs a
zero; remettre tout
191
ÎNCHIDE
a plat (fig., fam.). ♦ ÎNCEPĂTOR, OARE S. — debutant, te. începător în meserie — debutant en la matiere. V.
REÎNCEPE.
ÎNCERCA v.tr., refl. — 1. essayer. A încerca o haină — essayer un vetement. 2. s'at-tacher â, s'efforcer, esquisser,
experimenter, tâcher, tenter. A încerca să arate că are dreptate — s'attacher â montrer qu'il a raison; a încerca să dea
o lovitură — tenter le coup; a încerca să dea încredere — s'employer â rassurer; a încerca să zâmbească — esquis-
ser un sourire. încearcă să înţelegi — Va com-prendre. 3. eprouver. A încerca un sentiment ciudat — eprouver un
etat bizarre d'esprit. 0 EXPR. A-şi încerca norocul (fig.) — Courir (tenter) sa chance/le coup/la fortune (fig., fam.);
supputer ses chances. A fi greu încercat (fig.) — En avoir subi des dures (fig.); en avoir vu de toutes Ies couleurs
(fig., fam.). ♦ ÎNCERCARE s.f. — demarche/, epreuve /., essai m., revers m. A depăşi o încercare — surmonter
l'epreuve; încercările sorţii — Ies revers de la fortune. 0 EXPR. A pune la încercare pe cineva (fig.) — Mettre qqn
â l'essai/â (rude) epreuve (fig.). A fi pus la încercare (fig.) — Faire ses preuves (fig.).
ÎNCERCUI v.tr. — cerner, encercler, inves-tir une place. A încercui inamicul— encercler l'ennemi. V. CERC.
ÎNCETA v. tr., intr. — abandonner, arreter, cesser, raccrocher, stopper. A înceta urmărirea — abandonner Ies
poursuites; a nu înceta — n'avoir de cesse. înceteazăl — arrete!; assez!; ţa suffit comme şa!. 0 EXPR. A înceta din
viaţă (fig.) — Deposer son bilan (fig., fam, euph.); lâcher la rampe; tourner de l'oeil (fig., fam.). ♦ ÎNCETARE s.f. —
cesse/, fin/ Fără încetare — sans arret; sans cesse; sans fin; sans repit; sans treve.
ÎNCETINI v.tr. — ralentir. ♦ ÎNCET adv. — doucement, lentement. încet! (binişor!) — doucement!; tout doux!; încet
(pe îndelete) — a petit feu (fig., fam.); râu care curge încet — ruisseau qui coule lentement; a vorbi încet — parler
bas; a vorbi mai încet — baisser le ton. 0 EXPR. Încet-încet departe ajungi
(prov.) — Qui veut voyager loin, menage sa monture; Ies petits ruisseaux font Ies grandes rivieres (prov.). Încetul cu
încetul — Petit â petit. ♦ ÎNCET, EATĂ adj. — lent, te. ♦ ÎNCETINIRE s.f. — ralentissement m. ♦ ÎNCETINITOR s.n. —
ralentisseur m. Cu încetinitorul — au ralenti.
ÎNCHEIA v.tr., refl. — 1. boutonner. A-şi încheia haina — boutonner son manteau. 2. achever, clore, fermer,
terminer. A încheia un discurs — achever un discours; a încheia o discuţie — clore une discussion. 3. boucler (pop.).
A-şi încheia socotelile — boucler ses comptes (pop.). 4. conclure, sceller. A încheia o afacere — conclure une
affaire; a încheia un tratat — conclure un trăite; a încheia un proces-verbal — dresser un proces-verbal; a încheia
un contract — passer un contrat; a încheia un pact — sceller un pacte V. DESCHEIA. 0 EXPR. A-şi încheia socotelile
(fig., fam. eufem.) (a muri) — Deposer son bilan (fig., fam, euph.). A-şi încheia socotelile cu cineva (fig., fam.) —
En rester lâ avec qqn (fig., fam.). ♦ ÎNCHEIERE s.f. — cloture /., conclusion /., fin /. ♦ ÎNCHEIETURĂ s.f. —
articulation /., at-tache /., jointure /. încheietura mâinii — poignet m.
ÎNCHIDE v.tr., refl. — 1. clore, cloturer, colmater, enclaver, fermer, => boucler (pop.). A închide fereastra — fermer
la fenetre; a închide o spărtură — colmater une breche; a închide un teritoriu — enclaver un terri-toire; a închide un
teren — cloturer un ter-rain; a închide telefonul — raccrocher (le telephone). 2. se claquemurer, (se) cloî-trer, (se)
confiner, (se) murer. A închide pe cineva — coffrer qqn (fam.); mettre en pri-son. 3. se couvrir. Vremea s-a închis —
Le temps s'est couvert. 0 EXPR. A închide ochii la ceva (fig., fam.) — Fermer Ies yeux sur qqch (fig., fam.). A i se
închide ochii (de oboseală, de somn) (fig.) — Fermer la paupiere (litt.). A-i închide cuiva uşa (fig., fam.) —
Defendre/fermer/refuser sa porte â qqn (fig., fam.). A-şi închide uşa (fig.) (a nu primi pe nimeni) — Boucler sa
porte (pop.). ♦ ÎNCHIDERE s.f. — cloture/.,
ÎNCHINA 192
fermeture / Ora de închidere a magazinului — l'heure de fermeture du magasin; închiderea sesiunii — cloture de la
session.
♦ ÎNCHIS, Ă adj. — 1. clos, se; ferme, ee; referme, ee. Drum închis — route barree; magazin închis — hors service;
cu uşile închise (fig.) — â huis clos. 2. confine, ee. Aer închis — air confine; cer închis — ciel couvert; culoare
închisă — couleur foncee; vreme închisă — temps couvert; le temps est a la pluie. 0 EXPR. A juca cu casa închisă
(teatru) (fig.) — Jouer â bureaux fermes (fig.). ♦ ÎNCHISOARE s.f. — cachot, prison/; => geale / (litt.); taule /, trou m.
(pop.). A băga pe cineva la închisoare (fam.) — cof-frer qqn (fam.); embastiller, emprisonner; mettre en prison. A
face închisoare — purger une peine. V. PÂRNAIE, PUŞCĂRIE, TEMNIŢĂ.
♦ ÎNCHIZĂTOARE s.f. — fermeture/ închizătoare automată — fermeture automatique.
ÎNCHINA v. intr., refl. — 1. prier, se signer. 2. se prosterner. 3. capituler, se rendre. 4. dedier. 5. porter un toast
[tost]. 0 EXPR. A închina armele/steagul (fig.) — Ame-ner/baisser pavilion (fig.); capituler, se rendre. A închina un
pahar (fig.) — Lever son verre (fig.). ♦ ÎNCHINARE s.f. — 1. priere/., închinarea la icoane face parte din ritul orto-
dox — La priere devant Ies icones fait pârtie du rite orthodoxe. 2. prostemation/. 3. capit-ulation/, reddition/,
soumission/. 4. dedi-cace/
ÎNCHIPUI v. tr., refl. — 1. representer, sym-boliser. Ce-ţi închipui?! — qu'est-ce que tu vas chercher?! 2. se
figurer, s'imaginer.
♦ ÎNCHIPUIRE s.f. — chimere/, fantaisie/, fiction/ ♦ ÎNCHIPUIT, Ă adj. — 1. fictif, tive; imaginaire; ireel, lle. 2.
fanfaron, nne; fat; imbu, ue; infatue, ee; plein, ne de soi; pre-somptueux, euse; => faraud, de (fam.). V. ÎNCREZUT.
ÎNCHIRIA v.tr. — louer, prendre â bail.
♦ ÎNCHIRIERE s.f. — leasing [lizirj] m., loca-tion /. Contract de închiriere — bail m.
V. CHIRIE.
ÎNCINGE v.tr., refl. — 1. (§') echauffer, faire chauffer. 2. bruler. Soba s-a încins —
Le poele brule. S-a încins focul — le feu a bien pris. 3. ceindre. A-şi încinge sabia — ceindre l'epee. 5. [fig.]
s'engager. S-a încins o horă — On s'est mis â danser une ronde. S-a încins o luptă — Un combat s'est engage.
♦ ÎNCINS, Ă adj. — brâlant, te.
ÎNCIUDA v.refl. (pop.) — etre depite; => se faire de la bile (fig., fam.)/du mauvais sang (fig., fam.)/du mouron
(pop.). ♦ ÎNCIUDA-RE s.f. — depit m. ♦ ÎNCIUDAT, Ă adj. — depite, ee. V. CIUDĂ.
ÎNCLINA v.tr.,intr., refl. — 1. (s') incliner. A se înclina în faţa cuiva — s'incliner devant qqn. 2. [fig.] accepter,
admettre, se rendre â. A se înclina în faţa argumentelor — se rendre aux arguments. 3. [fig.] etre attire par; etre
dispose â; pencher a. înclină spre Litere — II a un penchant pour Ies Belles Lettres. înclină să creadă — II est enclin
â croire.
♦ ÎNCLINARE s.f. — inclinaison/ înclinare a capului — inclinaison de la tete. ♦ ÎNCLINARE, ÎNCLINAŢIE s.f. — 1.
[arh.] devoiement m. (arch.). 2. inclination/, penchant m., voca-tion / A avea o înclinare (înclinaţie) pentru ceva —
avoir un penchant pour qqch.; etre porte sur qqch.
ÎNCOACE adv. — de ce cote-ci; par ici. încoace şi încolo — şa et la; par-ci, par-lâ; mai încoace! — plus preş!;
rapprochez-vous! 0 EXPR. Ce mai încoace şi încolo? (pop.) — Au fait!.
ÎNCOLĂCI v.tr., refl. — 1. s'enrouler, s'en-tortiller, se lover. 2. obliquer, serpenter, tourner. ÎNCOLĂCIRE s.f. —
enroulement m.
♦ ÎNCOLĂCIT, Ă adj. — enroule, ee; entor-tille, ee; Iove, ee.
ÎNCOLO adv. — la; de ce cote-lâ. De azi încolo — â partir d'aujourd'hui. Fugi încolo! (pop.) — Cest pas vrai!
(pop.); laisse tomber!. Lasă-l încolo! (pop.) — Qu'il aille au diable!. Du-te-ncolo! (pop.) — Fiche le câmp! (pop.).
Să vii ceva mai încolo — Re-viens plus tard.
ÎNCOLŢI v.tr., intr. — 1. germer. Grâul încolţeşte — Le ble germe. 2. [fig.] acculer,
193
ÎNCREDE
coincer, obliger. 0 EXPR. A încolţi pe cineva (fig.) — Pouser qqn dans ses derniers retranchements; serrer qqn de
preş (fig.); met-tre qqn au pied du mur/le dos au mur (fig., fam.). A fi încolţit (fig.) — Etre aux abois; etre fait comme
un rat; etre dans ses petit souliers (fig., fam.).
ÎNCONDEIA v.tr. (fig., pop.) — calomnier, cancaner, denigrer, diffamer, jaser, medire; => clabauder, potiner (fam.);
debiner (pop.). V. BÂRFI. 0 EXPR. A încondeia pe cineva (fig., pop.) — Arranger qqn de la belle maniere (fig.); casser
du sucre sur le dos de qqn; deblaterer contre qqn; dechirer qqn a belles dents; defrayer la chronique; dire pis que
pendre de qqn; faire des potins sur qqn; manger qqn tout cru; mettre qqn en capi-lotade; passer qqn â 1' etamine;
tailler un costume â qqn; traîner qqn dans la boue; „voilâ un beau chapeau que vous lui mettez sur la tete!" (fig.,
fam.); tailler un costard â qqn (arg.). ♦ ÎNCONDEIERE s.f. — denigration/.
ÎNCONJURA v.tr., refl. — 1. contourner, environner, faire le tour. A înconjura un lac (a-i) da roată — contourner un
lac. 2. encer-cler A înconjura un teren cu un gard — encercler un terrain d'un haie. 3. (s') entourer (de). A înconjura
cu ziduri (a închide) — entourer de murailles; cloturer; a se înconjura de oameni capabili — s' entourer de gens (de
personnes) capables. ♦ ÎNCONJUR s.n. — detour m. Fără înconjur (loc. adv.) — di-rectement; sans detours;
vertement. ♦ ÎNCONJURĂTOR, OARE adj. — environnant, te.
ÎNCONTINUU adv. — d'affilee; constam-ment; continuellement; sans repit; sans treve.
V. CONTINUA, NEÎNCETAT, NEÎNTRERUPT.
ÎNCORNORA v.tr. (fam.) — cocufier (vulg.).
♦ ÎNCORNORAT, Ă adj. — COCU, Ue (vulg.).
ÎNCORONA v.tr. — [un rege, un împărat] introniser, sacrer. ♦ ÎNCORONARE s.f. — couron-nement m., sacre m. ♦
ÎNCORONAT, Ă adj. — couronne, ee. Cap încoronat — tete couronnee.
ÎNCOTOŞMĂNA v.tr., refl. (pop.) — s'em-mitoufler. ♦ ÎNCOTOŞMĂNAT, Ă adj. — emmi-toufle, ee.
ÎNCOTRO adv. — ou; par ou; de quel cote. încotro? — Ou/de quel cote allez-vous?; Presa românească, încotro? —
Mais ou va la presse roumaine? 0 EXPR. A nu avea încotro (fig., fam.) — Accepter qqch. â son corps defendant; etre
le dos au mur (fig.); avaler la dragee/le morceau/la pilule (fig., pop.); ne pas avoir le choix; etre force d'en arriver la;
faire avec.
ÎNCOVOIA v.tr., refl. — (se) courber, (se) ployer, (se) vouter. ♦ ÎNCOVOIAT, Ă adj. — courbe, ee; voute, ee. V.
DESCOVOIA.
ÎNCRÂNCENA v.refl. — s'acharner. ♦ ÎNCRÂNCENARE s.f. — acharnement m. ♦ ÎNCRÂNCENAT, Ă adj. — acharne,
nee; fa-rouche.
ÎNCREDE v.refl. — confier qqch. a qqn; se douter, se fier. A se încrede în ceva — faire fond sur qqch. ♦
ÎNCREDERE s.f. — assu-rance /., confiance /., foi /. A acorda încredere cuiva — mettre qqn en confiance; a avea
încredere în cineva — faire confiance â qqn. Aveţi încredere în mine? — Vous me faites confiance?. Mutra lui îmi
inspiră încredere — Sa mine m'inspire confiance. Am încredere că se va face dreptate — Je me doute que justice
sera faite. A nu avea încredere — se defier, douter, se mefier; N-am încredere în dreptatea oamenilor — Je doute/je
me mefie de la justice humaine. A căpăta încredere — prendre de l'assu-rance; a da încredere — rassurer; a fi demn
de încredere — etre au-dessus de tout soupcon; a nu fi demn de încredere, a nu inspira încredere — etre sujet â
caution; ştire care nu prezintă încredere — nouvelle sujette â caution; cu toată încrederea — en toute confiance; om
de încredere — person-ne de confiance; vot de încredere (politic) — vote m. de confiance. 0 EXPR. A se bucura de
încrederea stăpânului — Avoir l'oeil/l'oreille du maître (fig., fam.). A vorbi cu încredere — Parler avec abandon
(fig.). ♦ ÎNCREZĂTOR, OARE adj. — sans bavure(s); confiant, ante. ♦ ÎNCREZUT, Ă adj. — fanfaron, nne; fat, te; imbu,
ue; infatue, ee; plein, pleine de soi; presomptueux, euse; => faraud,
ÎNCREDINŢA
194
aude (fam.). Aer încrezut — air fat; bărbat încrezut — bellâtre m. V. ÎNCHIPUIT.
ÎNCREDINŢA v.tr., refl. — 1. confier. A încredinţa ceva cuiva — confier qqch. a qqn; a încredinţa o sarcină cuiva
— assigner une tâche â qqn. 2. confirmer, garantir qqch. (a qqn). Vă încredinţez că nu mint niciodată — Je vous
confirme/garantis que je ne mens jamais. 3. s'assurer. A se încredinţa că — s'assurer que/de. A fi. încredinţat de ceva
— etre convaincu(e)/persuade(e) de qqch.
ÎNCREMENI v.tr., intr. — demeurer inter-dit/stupefait; (s') etonner; se figer; se petrifi-er, etre sidere, ee. ♦
ÎNCREMENIRE s.f. — con-sternation /, immobilite /, stupefaction /
♦ ÎNCREMENIT, Ă adj. — consterne, ee; fige, ee; immobile; interdit, ite; petrifie, ee; stupefait, te. V. ÎMPIETRI,
ÎNLEMNI, ÎNMĂRMURI.
ÎNCRUCIŞA v.intr., refl. — (se) croiser, s'entrecroiser. Străduţele se încrucişau — Les petites rues s'entrecroisaient.
♦ ÎNCRUCIŞARE s.f. — carrefour m., croisement m.
ÎNCRUNTA v.tr., refl. — 1. froncer les sourcils; se renfrogner. 2. regarder severement.
♦ ÎNCRUNTARE s.f. — renfrognement m.
♦ ÎNCRUNTAT, Ă adj. — les sourcils fronces; renfrogne, ee.
ÎNCUIA v.tr., refl. — 1. cadenasser, fermer (s'enfermer) a cle/au verrou. A încuia de două ori — fermer a double
tour. 2. [fig., fam.] colier (fig.). V. DESCUIA. 0 EXPR. A încuia pe cineva cu o întrebare (fig., fam.) — Colier qqn;
poser une colle â qqn (fig.). A nu putea fi încuiat (fig., fam.) — Etre incollable (fig.). ♦ ÎNCUIAT, Ă adj. — 1. enferme,
ee. 2. [fig.] obnu-bile, ee. 0 EXPR. A fi un încuiat (fig., fam.) — Etre constipe/engonce/guinde; regarder qqch. par le
petit bout de la lorgnette (fig.); etre bouche a Temeri (fig., fam.); avoir l'esprit obnubile. ♦ ÎNCUIETOARE s.f. — verrou
m. întrebare încuietoare (fig.) — colle/ (fig-l
ÎNCUMETA v.refl. (fam.) — se hasarder, (se) risquer.
INCUNOŞTINŢA v.tr. — avertir, aviser, communiquer, informer, notifier, signifier.
♦ ÎNCUNOŞTINŢARE s.f. — avertissement m., avis m., communication /., notification /
V. ♦ ÎNŞTIINŢA.
ÎNCURAJA v.tr. — encourager, inciter, pousser, (re)conforter, relever le courage, soutenir, stimuler; => exhorter
(vx); mettre du cceur au ventre (fig., fam.). ♦ ÎNCURAJARE s.f. — encouragement m., exhortation/
♦ ÎNCURAJATOR, OARE adj. — encoura-geant, ante. V. DESCURAJA, ÎMBĂRBĂTA.
ÎNCURCA v.tr., refl. — brouiller, s'embar-rasser, (s') embrouiller, (s) emmeler, s'em-petrer; => cafouiller, vasouiller
(fam.). încurcă regii Franţei — II brouille les rois de France; a încurca circulaţia — encom-brer/gener/incommoder
la circulation; a se încurca în explicaţii — cafouiller/s'embrouiller dans ses explications; a încurca lâna —
emmeler/enchevetrer la laine. 0 EXPR. A se încurca, a se poticni (fig.) — S'emmeler les pieds (fig., fam.). A o
încurca (fig., fam.) — Se mettre a la colle; tenir le loup par les oreilles; trouver a qui parler (fig., fam.); per-dre les
pedales (fig., pop.). A încurcat-o! — Mal lui en prit (fig., fam.). Ai încurcat-o! — Ton compte est bon!. A încurca
borcanele (fig., fam.) — Emmeler les choses; y mettre de la confusion. A se încurca de cineva (fig.) — Avoir qqn
dans les jambes (fig., fam.). A încurca iţele/urmele (fig., fam.) — Brouiller les cartes/les pistes(/îg., fam.). A încurca
vorba (fig., fam.) — Noyer le poisson (fig., fam.). A încurca vremea (fig., fam.) — Perdre son temps. ♦ ÎNCURCAT, Ă
adj. — 1. embarrasse, ee; penaud, aude. 2. confus, se; embrouille, ee; en-chevetre, ee; entremele, ee; => vasouille,
ee (fam.). 0 EXPR. A o lăsa încurcată (fig., fam.) — Laisser tomber (fig.); n'y aller que d'une fesse (arg.). A se simţi
încurcat — Etre dans ses petits souliers (fig., fam.). ♦ ÎNCURCĂTURĂ s.f. — confusion/., dedale m., embarras m.,
embrouillement m., enchevetre-ment m., encombrement m., quiproquo m.; => cafouillis m., embrouille m. (fam.);
chiendent m. (fig., fam.). încurcătură de străzi — deda-
195
ÎNDEOSEBI
le m. de rues; a se afla în încurcătură — etre en embarras/en mauvaise posture; a avea încurcături — avoir des
demeles/des embar-ras/des gâchis/des pepins (fîg., pop. )/dcs tra-cas; a ieşi din încurcătură — se tirer d'affaire
(/îg.,/amj/d'embarras. 0 EXPR. A nu se lăsa cu încurcături (fig., fam.) — Ne pas y avoir de pet (fig., pop.). A pune
pe cineva în încurcătură (fam.) — Mettre qqn dans le gâchis/dans le petrin (fig., fam.); causer de l'embarras. A
scoate pe cineva din încurcătură (fig.) — Tirer qqn d'affaire (fig.). încurcă-lume (fam.) — Faiseur d'embarras
(fam.); empecheur de tourner en rond (fig., fam.). V. DESCURCA.
ÎNCUSCRI v.refi. — s'allier/s'apparenter par un mariage. 0 EXPR. A se încuscri cu toată lumea (fig., fam.) — Etre
cousin â la mode de Bretagne (fig., fam.).
ÎNCUVIINŢA v.tr., intr. — agreer, approu-ver, autoriser, consentir (a); etre d'accord.
♦ ÎNCUVIINŢARE s.f. — approbation/., con-sentement m., permission/.
ÎNDATĂ adv. — des; sur le champ; sur le coup; immediatement; tout a l'heure; seance tenante. Îndată ce (loc. conj.)
— des que; sitot que.
ÎNDATORA v.tr., refl. — 1. aider, obliger, rendre service a qqn. 2. emprunter, s'endet-ter, faire des dettes. V.
DATORIE. 0 EXPR. A se îndatora până peste cap (fig., fam.) — Avoir des ardoises partout; s'embarrasser de dettes;
etre crible/noye de dettes; etre dans Ies dettes jusqu'au cou; etre endette jusqu'â la gauche (fig., fam.). ♦ ÎNDATORAT, Ă
adj. — 1. etre oblige, ee; (etre) redevable a. 2. endette, ee. ♦ ÎNDATORIRE s.f. — obligation /
♦ ÎNDATORITOR, OARE adj. — accort, te; avenant, te; complaisant, te; serviable.
ÎNDĂRĂT adv. — arriere, derriere. A da îndărăt — 1. [a merge cu spatele] faire marche-arriere. 2. [a înapoia, a
restitui] rem-bourser, rendre. V. ÎNAPOI. 0 EXPR. A merge de-a-ndăratelea (pop.) — Marcher â recu-lons (fig.)ldi
rebours. ♦ ÎNDĂRĂTNIC, Ă adj. (fam.) — bute, ee; coriace, entete, ee; in-
traitable; obstine, ee; opiniâtre; tetu, ue; => cabochard, de (fam.); tete de mule/de pioche (fig., fam.). ♦ ÎNDĂRĂTNICIE
s.f. — acharne-ment m., entetement m., obstination/, opi-niâtrete/ V. ÎNCĂPĂŢÂNAT.
ÎNDÂRJIRE s.f. — acharnement m., entetement m., obstination/. ♦ ÎNDÂRJIT, Ă adj. — acharne, ee; obstine, ee.
ÎNDEAJUNS adv. — assez; suffisamment.
ÎNDEAPROAPE adv. — de preş.
ÎNDELETE adv. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. Pe îndelete — Doucement; minutieusement; (en) prenant tout son
temps. A povesti pe îndelete (fam.) — Conter de fii en aiguille (fig., fam.).
ÎNDELETNICI v.refi. (pop.) — s'occuper ă/de. Cu ce te îndeletniceşti? — A quoi t'oc-cupes-tu? (vous occupez-
vous?). Nu mă îndeletnicesc cu nimic — Je ne m'occupe â rien. ♦ ÎNDELETNICIRE s.f. — metier m., oc-cupation/.,
profession/.
ÎNDELUNG adv. — longuement. ♦ ÎNDELUNGAT, Ă adj. — prolonge, ee. Muncă îndelungată — travail de longue
duree/de longue haleine; ploi îndelungate — des pluies qui n'en finissent plus; studii îndelungate —
recherches/etudes prolongees.
ÎNDEMÂNARE s.f. — adresse/., chic m., dexterite /, habilete / 0 EXPR. A prinde îndemânare (fam.) — Attraper le
coup (fig., fam.). ♦ ÎNDEMÂNATIC, Ă adj. — adroit, te; habile. V. NEÎNDEMÂNARE.
ÎNDEMÂNĂ adv. — în expr.: 0 EXPR. La îndemână — Sous la main; â (sa) portee; a son chevet. A nu-i veni la
îndemână
(fig., fam.) — 1. Etre dans ses petits souliers (fig., fam.). 2. Ne pas etre aise a (faire qqch.).
ÎNDEMNA v.tr., refl. — conseiller, engager a, inciter a. ♦ ÎNDEMN s.n. — exhortation/, impulsion/
ÎNDEOBŞTE adv. (pop.) — d'habitude; habituellement; en general; generalement.
ÎNDEOSEBI adv. — notamment; principale-ment; specialement; surtout.
ÎNDEPĂRTA
196
ÎNDEPĂRTA v.tr., refl. — 1. congedier, econduire, licencier, releguer, renvoyer. 2. (s') ecarter, (s') eloigner. (s')
evincer, se departir, se detourner. ♦ ÎNDEPĂRTARE s.f. — 1- renvoi m. 2. eloignement m. ♦ ÎNDEPĂRTAT, Ă adj. —
eloigne, ee; lointain, aine.
ÎNDEPLINI v.tr. — accomplir, achever, effectuer, executer, remplir. A-şi îndeplini totdeauna misiunea — ne pas
faillir â une mission confiee; a îndeplini ceva cu succes — mener qqch. a bien/â bonne fin/â terme; a îndeplini o
condiţie — remplir une charge, une condition. ♦ ÎNDEPLINIRE s.f. — accomplissementm., realisation/ ♦ ÎNDEPLINIT, Ă
adj. — [despre obligaţii băneşti] ac-quitte, ee; paye, ee, regie, ee.
ÎNDESA v.tr., refl. — 1. (s') entasser, (se) tasser. A-şi îndesa pălăria pe cap (fam.) — enfoncer son chapeau sur la
tete. 2. se bousculer, se presser, se serrer. ♦ ÎNDESAT, Ă adj. — 1. entasse, ee; tasse, ee. 2. solide; trapu, ue. 0 EXPR.
Cu vâif şi îndesat (fig., fam.) — En viux-tu, en voilâ (fig., fam.).
ÎNDESTULA v.tr., refl. — assouvir, corn-bler, contenter, rassasier satisfaire; => se repaître (fig.. litt.). ♦
ÎNDESTULARE s.f. — assouvissement m., saiiete /. ♦ ÎNDESTULAT, Ă adj. — assouvi, vie; comble, ee; ras-sasie, ee;
repu, ue. ♦ ÎNDESTULĂTOR, OARE adj. — satişfaisant, ante; suffisant, ante.
ÎNDOI v.tr., refl. — 1. courber, flechir, plier. A îndoi o creangă — courber une branche; a îndoi genunchii — flechir
Ies genoux; a îndoi colţul paginii — corner la page; a îndoi hârtia — plier le papier. 2. doublei. A îndoi preţul —
doubler Ic prix; a-şi îndoi eforturile — redoubler ses eft'orts. 3. balan-cer, douter, hesiter. Mă îndoiesc că trece exa-
menul — Je doute qu'ii passe son examen. Nu ne îndoim că spune adevărul — Nous ne dou-tons pas qu'il dise la
verite. ♦ ÎNDOIALĂ s.f. — doute m., soupcor' n. Fără îndoială că vine — ii vient sans doute. Nu încape îndoială —
Sr.r.s aucun doute; a exprima îndoieli — emet-tre des doutes; a-şi învinge îndoiala — triom-plier dt ses doutes; a
lămuri o îndoială —
lever un doute; a pune la îndoială — mettre en doute; a semăna îndoiala — jeter le doute; a sta la îndoială — avoir
des doutes. ♦ ÎNDOIELNIC, Ă adj. — aleatoire; contestable; dis-cutable; douteux, euse; equivoque; => sul-fureux, euse
(fig., litt.). Reputaţie îndoielnică — reputation sulfureuse. ♦ ÎNDOIT, Ă adj. — double. Eforturi îndoite — doubles
efforts; vin îndoit cu apă — vin coupe d'eau; cu inima îndoită (fig., fam.) — mefiant, ante. ♦ ÎNDOI-TURĂ s.f. — pli
m. Indoitura genunchiului — jarret m.
ÎNDOPA v.tr., refl. — (se) bourrer, (s') em-piffrer, (se) gaver, (se) goinfrer, (se) gorger, se repaître. ♦ ÎNDOPARE s.f. —
bourrage m., gavage / ♦ ÎNDOPAT, Ă adj. — empiffre, ee; gave, ee; gorgee, ee. V. ÎMBUIBA.
ÎNDRĂGI v.tr. — affectionner, aimer, cherir, prendre qqn en affection. ♦ ÎNDRĂGIT, -Ă adj. — aime, ee; cheri, ie. V.
DRAG.
ÎNDRĂGOSTI v.refl. — s'eprendre; 6 s'amouracher (pej.). 0 EXPR. A se îndrăgosti lulea (fig., fam.) — Se toquer de
qqn (fam.); aimer qqn comme ses petits boyaux; aimer comme un charme; n'avoir d'yeux que pour qqn; etre bride
d'amour; faire des yeux de merlan frit; perdre Ies pieds pour qqn (fig., fam.); avoir qqn dans la peau; se monter le
bobechon (fig., pop.). A se îndrăgosti de te miri cine (fam.) — Etre amoure. d'une chevre coiffee (fig., fam.). ♦
ÎNDRĂGOSTIT, Ă adj. — amoureux, euse; epris, se. => amourache, ee (pej.). îndrăgostit(ă) lulea (fig., fam.) — raide
amoureux (euse); îndrăgostit timid — amoureux transi.
ÎNDRĂZNI v.tr. — avoir l'audace/le front; s'enhardir, se hasarder, oser; => avoir de l'estomac (fig., fam.). ♦
ÎNDRĂZNEALĂ s.f. — audace/, hardiesse/., temerite/ Cu îndrăzneală — hardiment; a ataca cu îndrăzneală —
attaquer/frapper bille en tete (fam.). ♦ ÎNDRĂZNEŢ, EAŢĂ adj. — audacieux, euse; hardi, ie; impudent, te. V.
CUTEZA.
ÎNDREPTA v.tr, refl. — 1. (se) redresser. A se îndrepta din şale — se redresser; a-şi îndrepta situaţia —
ameliorer/redresser
197
ÎNFĂŞA
sa situation. 2. (se) remettre, (se) retablir. Vremea se îndreaptă — Le temps se remet au beau. 3. (s') arranger; (se)
corriger, rectifi-er. A îndrepta o greşeală — corriger une faute; redresser un tort. 4. braquer, (se) di-riger, se rabattre
sur. A îndrepta o armă spre cineva — braquer une arme sur qqn. Ne îndreptăm spre Franţa — Nous nous dirigeons
vers la France. Decepţionată în dragoste, s-a îndreptat spre cercetare — Decue en amour, elle s'est rabattue sur la
recherche scien-tifique. 0 EXPR. A se îndrepta (fig., fam.) — Se refaire une virginite (fig.). ♦ ÎNDREPTARE s.f. —
amelioration /, amendement m.
♦ ÎNDREPTAT, Ă adj. — corrige, ee; redres-se, ee; remis(e) d'aplomb.
ÎNDREPTĂŢI v.tr. — autoriser, justifier.
♦ ÎNDREPTĂŢIT, Ă adj. — autorise, ee; justiţie, ee. A fi îndreptăţit să — avoir des raisons de; etre justiţie a/autorise â;
Eşti îndreptăţit să gândeşti aşa — II est legitime que tu rai-sonnes de la sorte.
ÎNDRUGA v.tr. (fig., pop.) — papoter; => baragouiner (fam.). 0 EXPR. A îndruga baliverne (fam. j/verzi şi
uscate/vrute şi nevrute (fig., fam.) — Conter (debiter) des fadaises/des lanternes/des somettes (fig.); en conter; parler
de la pluie et du beau temps/du sexe des anges (fig., fam.); se don-ner une culotte (fig., pop.).
ÎNDRUMA v.tr. — conduire, diriger, guider.
♦ ÎNDRUMARE s.f. — comportement m., conduite/! A fi sub îndrumarea cuiva — etre sous la houlette de qqn (fig.).
ÎNDUIOŞA v.tr., refl. — ($') apitoyer, (s') at-tendrir, (s') emouvoir. ♦ ÎNDUIOŞARE s.f. — attendrissement m. ♦
ÎNDUIOŞAT, Ă adj. — attendri, ie; emu, ue; touche, ee. ♦ ÎNDUIOŞĂTOR, OARE adj. — attendrissant, ante; emou-vant,
vante; touchant, touchante. V. DUIOS.
ÎNDULCI v.tr., refl. — 1. sucrer. 2. [fig.] adoucir. 0 EXPR. A se îndulci la ceva (fig-) — Avoir un penchant pour
qqch. A îndulci viaţa cuiva (fig.) — Adoucir la vie/le sort â qqn. ♦ ÎNDULCIT, Ă adj. — 1. sucre, ee. 2. [fig.] adouci,
ie. V. DEDULCI.
ÎNDUPLECA v.tr, refl. — (s') attendrir, (s') emouvoir, flechir. L-a înduplecat cu atâta insistenţă — Elle l'a fait flechir
par tant d'insistance. înduplecată de plânsul copiilor, a cedat — Elle a cede, attendrie par Ies san-glots des enfants.
ÎNDURA v.tr., refl. — 1. endurer, pâtir, subir, supporter. Şi câte a mai îndurat! (fam.) — Et comment qu'elle a pâti!.
A trebuit să îndur multe grosolănii! — J'ai ete oblige de subir un tas de grossieretes! 2. s'apitoyer sur. A se îndura de
suferinţele cuiva — s' apitoyer sur Ies souffrances de qqn. îndură-te, Doamne! — Mon Dieu, ayez pitie!. Te înduri
să-l părăseşti? — Tu as le cceur de le quitter?. ♦ ÎNDURARE s.f. — grâce /, misericorde /, pitie fi A nu avea îndurare
— ne pas faire de cădeau (fig., fam.); a nu găsi îndurare — ne pas trou-ver grâce aux yeux de qqn (fig.). 0 EXPR. A
cere îndurare (fig.) — Crier grâce; demander quartier (fig.); dire pouce (fig., fam.). ♦ ÎNDURĂTOR, OARE adj. — com-
patissant, ante. Fiţi îndurători! — Soyez compatissants!
ÎNDURERA v.tr. — accabler. ♦ ÎNDURERAT, Ă adj. — accable, ee; afflige, ee; at-triste, ee; desole, ee; eprouve, ee;
navre, ee; d'un air chagrin; => la mort dans l'âme (fig.). îndurerat la culme — accable par la douleur. V. DURERE.
ÎNECA v.tr., refl. — 1. faire naufrage, (se) noyer. 2. s'etouffer, s'etrangler, se suffo-quer. ♦ ÎNEC s.n. — noyade/. 0
EXPR. A se îneca (ca ţiganul) la mal (fig., fam.) — S'ar-reter en bon chemin; faire naufrage au port (fig.). A i se îneca
corăbiile (fig., fam.) — Mettre son bonnet de travers; etre de mauvais poil (fig., fam.)/heureux comme un chien qui se
noie (fig., pop., iron.). A se îneca într-un pahar cu apă (fig.) — Se noyer dans un verre d'eau (fig.). ♦ ÎNECAT, Ă adj.
— noye, ee. 0 EXPR. înecat în datorii (fig., fam.) — Crible de dettes.
ÎNFĂŞA v.tr — langer. ♦ ÎNFĂŞAT, Ă adj. — lange, ee. V. FAŞĂ, SCUTEC.
ÎNFĂŢIŞA 198
ÎNFĂŢIŞA v.tr., refl. (fam.) — comparaître, (se) presenter. A se înfăţişa în faţa judecătorului — comparaître devant
le juge. A înfăţişat aspectele societăţii moderne — II a presente Ies aspects de la societe d'aujour-d'hui. ♦ ÎNFĂŢIŞARE
s.f. — 1. presentation / 2. audience/ 3. aspect m., look [luk] m.
ÎNFIA v.tr — adopter. ♦ ÎNFIAT, Ă adj. — adopte, ee. ♦ ÎNFIERE s.f. — adoption/
ÎNFIGE v.tr, refl. (fam.) — enfoncer, ficher, planter. A înfige un par — planter un piquet; a înfige un ţăruş —
enfoncer/ficher un pieu; a se înfige undeva (pop.) — se planter quel-que part. Ce te înfigi? — De quoi te meles-tu?;
înfige-te! — attaque!; vas-y!. ♦ ÎNFIGĂ-REŢ, EAŢĂ adj. (fam.) — plein l'aplomb/de culot (fam.)lât toupet. Este
înfigăreţ — II est culotte (fam.). ♦ ÎNFIPT, Ă adj. —degourdi, ie; hardi, ie. Un puşti înfipt (fam.) — un gosse
degourdi; un tânăr înfipt (fam.) — un jeune loup (fam.).
ÎNFLĂCĂRA v.tr., refl. — (s') embraser, s'enthousiasmer, se passionner; => incendier (fig.). A înflăcăra inimile —
incendier Ies cceurs (fig.). ♦ ÎNFLĂCĂRARE s.f. — ardeur/, brasier m. (fig.), enthousiasme m. A vorbi cu înflăcărare —
parler avec feu. ♦ ÎNFLĂCĂRAT, Ă adj. — enthousiasme, ee; passion-ne, ee.
ÎNFLORI v.tr., intr. — 1. eclore, fleurir. 2. [şi fig.] s'epanouir (et. fig.). 3. embellir, orner. 4. [fig.] exagerer. 0 EXPR.
A înflori o poveste (fig.) — En rajouter. ♦ ÎNFLORIRE s.f. — eclosion/, floraison/; epanouis-sement m. (etfig.).
înflorirea artelor— epa-nouissement des arts. ♦ ÎNFLORIT, Ă adj. — fleuri, ie. ♦ ÎNFLORITOR, OARE adj. —
fleurissant, ante. ♦ ÎNFLORITURĂ s.f. — flo-raison (litt), fleurissement m. V. FLOARE.
ÎNFOFOLI v.tr., refl. — (s') emmitoufler. ♦ ÎNFOFOLIT, Ă adj. — emmitoufle, ee.
ÎNFOMETA v.tr. — affamer. ♦ ÎNFOMETAT, Ă adj. — affame, ee. V. FOAME.
ÎNFRÂNGE v.tr. — enfreindre, maîtriser, mater, soumettre, vaincre. A înfrânge un con-
tracandidat în alegeri — Enfreindre un con-trecandidat aux elections; V. ÎNVINGE. 0 EXPR. A-şi înfrânge mânia
(fig.) — Maîtriser sa colere (fig.). A-şi înfrânge pasiunile (fig.) — Soumettre ses passions (fig.). ♦ ÎNFRÂNGERE s.f
— defaite /, echec m., revers m.pl. înfrângerea unei armate — revers d'une armee; a suferi o înfrângere ruşinoasă —
prendre une deculotee; deculotee/ (pop.). A suferi o înfrângere — capi-tuler avec armes et bagages; essuyer une
defaite (fig.); se rendre. ♦ ÎNFRÂNT, Ă adj. — vaincu, e.
ÎNFRICOŞA v.tr., refl. — apeurer, (s') ef-frayer, (s') epouvanter; => donner des sueurs froides (fig., fam.). ♦
ÎNFRICOŞAT, Ă adj. — apeure, ee; effraye, ee. Privire înfricoşată — regard apeure. ♦ ÎNFRICOŞĂTOR, OARE adj. —
effarant, ante; effrayant, ante; epouvantable; terrifiant, ante. V. FRICĂ, ÎNSPĂIMÂNTA.
ÎNFRUMUSEŢA v.tr., refl. — embellir, en-joliver, orner. ♦ ÎNFRUMUSEŢARE s.f. — em-belissement m., enjolivement
m., enjolivure/.
V. FRUMOS.
ÎNFRUNTA v.tr., refl. recipr. — (s') affron-ter, braver (le danger), (se) defier, fronder (fig., litt.), narguer. A înfrunta
pe cineva/ceva — Faire face a qqn/â qqch.; tenir tete (fig., fam.). 0 EXPR. A înfrunta furtuna — Faire face â la
musique (fig., fam.). A înfrunta greutăţile — Aller au devant des diffi-cultes (fig.); aller contre vents et marees (fig.,
fam.). A înfrunta moartea (fig.) — Affronter/braver la mort (fig.). ♦ ÎNFRUNTARE s.f. — affrontement m.,
bravade/, defi m.
ÎNFRUPTA v.refl. (pop.) — gouter, manger. 0 EXPR. A se înfrupta din oala cu smântână (fig., fam.) — Faire son
beurre; mettre du beurre dans ses epinards (fig., fam.).
ÎNFULECA v.tr. (fam.) — engloutir; r> bouffer; engouffrer, se goinfrer (fam.); bâfrer (pop.). V. HALI. 0 EXPR. A
înfuleca zdravăn
(pop.) — Ne pas avoir la gale aux dents; s'en mettre plein la gueule/la lampe/la panse/le sac (fig., pop.).
199
ÎNGHIONTI
ÎNFUMURARE s.f. — arrogance/, outre-cuidance/., presomption/., vanite/ ♦ ÎNFUMURAT, Ă adj. — arrogant, ante;
infatue, ee; outrecuidant, ante; plein de soi-meme; presomptueux, euse; => faraud, aude (fam.); gonfle(e) a bloc (fig.,
fam.). V. FUMURI,
ÎNCREZUT, ÎNGÂMFAT.
ÎNFUNDA v.tr., refl. — (&') embourber, (s') enfoncer, s'enliser, (s') envaser, s'obs-truer. A înfunda o ţeava — boucher
un tuyau. 0 EXPR. A i se înfunda (fig., fam.) — Etre flambe; etre mis au pied du mur (fig., fam.). A înfunda pe
cineva (fig., pop.) — Confondre qqn (fig.); mettre qqn dans sa poche/au pied du mur; river son clou a qqn (fig.,
fam.). A înfunda pe cineva la examen (fig., fam.) — Colier qqn (fig.). ♦ ÎNFUNDAT, Ă adj. — bouche, ee; en cui de
sac. Drum înfundat — chemin en cui de sac.
V. DESFUNDA.
ÎNFURIA v.tr., refl. — se courroucer, s'emporter, fulminer, se mettre en boule (fig., /om.j/en colere. A se înfuria rău
— se fâcher tout rouge; monter comme une soupe au lait (fig., fam.). M-am înfuriat rău — „Mon sang n'a fait qu'un
tour" (fig., fam.). ♦ ÎNFURIAT, Ă adj. — furi-eux, euse; hors de soi.
ÎNGĂDUI v.tr., intr., refl. — 1. admettre, consentir, passer, (se) tolerer. A îngădui orice cuiva — tout passer â qqn. 2.
accorder un sursis; patienter. ♦ ÎNGĂDUINŢĂ s.f. — consentement m., permission/ ♦ ÎNGĂDUITOR, OARE adj. —
bienveillant, ante; indulgent, ente; tolerant, ante.
ÎNGĂIMA v.tr. (pop.) — balbutier, bredouil-ler. ♦ ÎNGĂIMARE s.f. — balbutiement m., bredouillage m. ♦ ÎNGĂIMAT,
Ă adj. — balbu-tie, ee; bredouille, ee; confus, se. V. BÂLBÂI,
GÂNGAVI.
ÎNGĂLA v.tr., refl. (pop.) — 1. (se) bar-bouiller, (se) maculer, (se) salir, souiller. ♦ ÎNGĂLAT, Ă adj. — malpropre;
sale; souil-le, ee. V. MURDĂRI, TERFELI.
ÎNGÂMFA v.refl. — faire 1'important, se pa-vaner, se rengorger. ♦ ÎNGÂMFARE s.f. — arrogance/, outrecuidance/,
presomption/.,
vanite/ ♦ ÎNGÂMFAT, Ă adj. — arrogant, te; infatue, ee; outrecuidant, te; plein de soi-meme; presomptueux, euse; =>
faraud, aude (fam.); gonfle(e) a bloc (fig., fam.). V. FUMURI, ÎNCREZUT, ÎNFUMURAT.
ÎNGENUNCHEA v.tr., intr. — (s') age-nouiller; mettre qqn â genoux; plier le genou (fig., fam.). V. GENUNCHI.
ÎNGER s.m. — ange m. 0 EXPR. A trecut un înger (fig.) — Un ange passe (fig.).
♦ ÎNGERESC, EASCĂ adj. — angelique.
ÎNGHESUI v.tr, refl. — (se) bousculer, (s') entasser, (se) presser, (se) rencogner, (se) serrer. A nu se înghesui să... —
ne pas se bousculer/ne pas se presser pour...; a înghesui în corzi (box) — acculer/envoyer dans Ies cordes (boxe); a
se înghesui pe culoare — s'entasser dans Ies couloirs. V. ÎNGRĂMĂDI. 0 EXPR. A se înghesui ca la pomană (fig.,
fam.) — La foire sera bonne, Ies mar-chands s'assemblent (fig.); se bousculer au portillon; se serrer comme des
harengs en caque/comme des sardines (fig., fam.).
♦ ÎNGHESUIALĂ s.f. — affluence /, agglo-meration/, bousculade/, foule/ ♦ ÎNGHESUIT, Ă adj. — agglomere, ee;
bonde, ee; entasse, ee V. ÎNGRĂMĂDEALĂ.
ÎNGHEŢA v.tr., intr. — (se) congeler, geler, givrer, glacer (et. fig.). Apa îngheaţă la 0°C — L'eau congele a 0°C
(zero degre Celsius); carne îngheţată — viande congelee/surgelee; degete îngheţate — doigts gourds. închideţi
fereastra că îngheţăm! — Fermez la fenetre, on (y) gele!; îngheţat de frică/de frig — tran-si de peur/de froid. V.
DEZGHEŢA. 0 EXPR. A-i îngheţa sângele în vine (fig., fam.) — avoir des sueurs froides (fig., fam.); etre glace
d'effroi (fig.). ♦ ÎNGHEŢ s.n. — gel m., gelee / ♦ ÎNGHEŢATĂ s.f. — glace / îngheţată de (vanilie, ciocolată etc.) —
glace a (la vanilie, au chocolat etc); îngheţată de fructe — sorbet m.; îngheţată asortată — glace panachee;
îngheţată pe băţ — esqui-mau m.; vânzător de îngheţată — pâtissier-glacier m. V. GHEAŢĂ.
ÎNGHIONTI v.tr., refl. — (se) bousculer; chahuter; (se) pousser; => chambouler (fam.).
V. GHIONT.
ÎNGHIŢI
200
ÎNGHIŢI v.tr. — 1. avaler; [un cuvânt, saliva] ravaler. 2. deglutir, engloutir. 3. [fig.] [o ceartă, o bătaie] ecoper de
(fig., fam.). 0 EXPR. A înghiţi o carte/un roman (fig., fam.) — Avaler un livre/un roman (fig., fam.). A nu înghiţi
(fig.) — Ne pas gober (pop). A nu putea înghiţi ceva (fig., fam.) — Rester (a qqn) en travers de la gorge (fig.,
fam.). A nu putea înghiţi pe cineva (fig., fam.) — Ne pas porter qqn dans son cceur; ne pas pouvoir voir qqn en
pein-ture; prendre qqn en grippe (fig., fam.); avoir qqn a la caille/â la crotte/dans le nez/dans le pif; ne pas pouvoir
blairer qqn (fig., pop.). A înghiţi găluşca/hapul (fig., fam.) — Essuyer un echec/un revers; prendre le change
(fig.); avaler des couleuvres/la dragee/le morceau/la pilule; boire un bouil-lon; gober le morceau; prendre le
change; rester avec sa courte honte; ravaler son de-pit/sa rage; rester avec sa courte honte (fig., fam.). A înghiţi
kilometri (fig., fam.) — Bouffer du kilometre (fig., fam.). A-şi înghiţi lacrimile (fig.) — Ravaler/refouler ses larmes
(fig.). A înghiţi pe nemestecate/pe nerăsuflate (fig.) — Avaler tout rond/d'un seul trăit; manger avec un lance-
pierre (fig., fam.). A înghiţi cu noduri (fig., fam.) — Manger sa soupe â la grimace/avec ses larmes (fig., fam.). A
înghiţi orice (fig.) — Gober l'hameşon (fig., fam.). A înghiţi strâmb (fig.) — Avaler de travers (fig.). A-şi înghiţi
vorbele (fig.) — Avaler sa salive (fig.). Cine tace, înghite — Qui ne dit mot, consent. ♦ ÎNGHIŢITURĂ s.f. — [de
mâncare] bou-chee/; [de lichid] gorgee/. Cu înghiţituri mici — â petites gorgees. 0 EXPR. A bea dintr-o înghiţitură
(fig.) — Boire d'un trăit (fig.)-
ÎNGLODA v.refl. (pop.) — (s') embourber, s'enliser. 0 EXPR. A se îngloda în datorii
(pop.) — Avoir des ardoises partout; s'em-barrasser de dettes; etre crible/noye de dettes; etre dans Ies dettes jusqu'au
cou; s'endetter jusqu'â la gauche (fig., fam.). ♦ ÎNGLODA-RE s.f. — enlisement m.
ÎNGRĂMĂDI v.tr., refl. — (s') amonceler, se bousculer, (s') empiler, (s') entasser. ♦ ÎNGRĂMĂDEALĂ s.f. —
affluence/, agglomera-
tion /, amoncellement m., bousculade /, foule/. V. ÎNGHESUI.
ÎNGRAŞĂ v.tr., refl. — 1. grossir; prendre du poids. Tendinţă de îngrăşare — tendence â l'embonpoint. V. GRAS. 2.
amender, fertili-ser (une terre). ♦ ÎNGRĂŞĂMÂNT s.n. — en-grais m., fumier m., humus m., purin m., ter-reau m.
îngrăşăminte naturale — gadoue/.
ÎNGRIJI v.tr, refl. — (se) soigner. A îngriji cu devotament — prodiguer des soins (fig.)', a îngriji florile — soigner
Ies fleurs; a nu se îngriji (a nu-i păsa) — n'en avoir cure; s'en battre l'ceil (fig., fam.). ♦ ÎNGRIJIRE s.f. — soins m.pl. ♦
ÎNGRIJITOR, OARE s. — surveil-lant, ante; infirmier, iere. îngrijitoare de copii — bonne /, baby-sitter / (angl),
gouver-nante /., nurse [nceRs] /. ♦ ÎNGRIJIT, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] recherche, ee; clean [klin] (angl, fam.). Ţinută
îngrijită — tenue recherchee fi; a fi îngrijit — etre clean. II. [adv.] — avec recherche. A se îmbrăca îngrijit —
s'habiller avec recherche.
ÎNGRIJORA vtr., refl. — se faire du souci; (s') inquieter (de); se morfondre, se soucier, (se) tracasser; => se ronger
Ies sangs (fig., fam.). Se îngrijora aşteptând-o — II se faisait du souci/s'inquietait/se mor-fondait/se tracassait er. 1
attendant. ♦ ÎNGRIJORARE s.f. — apprehension/, inquietude/, souci m., tracas m. ♦ ÎNGRIJORAT, Ă adj. — inquiet,
ete; soucieux, euse. A fi îngrijorat — etre aux cent coups; manger du fromage (fig., fam.). ♦ ÎNGRIJORĂTOR, OARE
adj. — inquietant, ante. V. GRIJĂ.
ÎNGROPA v.tr., refl. — 1. enfouir. Câinele îşi îngroapă osul — Le chien enfouit son os. 2. ensevelir, enterrer. ♦
ÎNGROPAT, Ă adj. —
1. enfoui, ouie. 2. enterre, ee. V. GROAPĂ.
ÎNGROŞA v.tr., refl. — 1. epaissir, grossir. A îngroşa o linie (desen) — epaissir un trăit.
2. [despre voce] devenir grave. 0 EXPR. A se îngroşa gluma (fig., fam.) — „Bonjour, Ies emmerdements"; „9a
commence â se corser/â se gater"; „9a se corse!" (fig., fam.). A în-
ÎNMORMÂNTA
la uşa cortului (fig., pop.) — Agonir qqn d'injures (fam.); jurer comme un charretier; traiter qqn de noms
d'oiseau(x)/de tous Ies noms; tirer une bordee/un chapelet d'injures (fig., fam.); engueler qqn comme du poisson
pourri (fig., pop.); se repandre en impreca-tions (litt.). ♦ ÎNJURĂTURĂ s.f — juron m., gros mot m., imprecation/
ÎNLĂNŢUI v.refl. — 1. (s') enchaîner. 2. [fig.] (s') asservir. V. LANŢ.
ÎNLĂTURA v.tr. — ecarter, eliminer, evin-cer, traquer. A înlătura un obstacol — ecarter un obstacle. ♦ ÎNLĂTURARE
s.f. — ecarte-ment m., evincement m.
ÎNLEMNI tr., intr. — se figer, se petrifier, stupefier. ♦ ÎNLEMNIT, Ă adj. — conster-ne, ee; fige, ee; meduse, ee;
petrifie, ee.
V. ÎMPIETRI, ÎNCREMENI, ÎNMĂRMURI.
ÎNLESNI v.tr. (fam.) — aplanir, faciliter. A înlesni o situaţie — aplanir une difficulte.
♦ ÎNLESNIRE s.f. -— facili te/
ÎNLOCUI v.tr. — remplacer, substituer, sup-planter; =^> suppleer (litt.). ♦ ÎNLOCUIRE s.f. — 1. remplacement m.,
substitution /., sup-pleance /. ♦ ÎNLOCUITOR, OARE S. — 1. rem-pla9ant, ante; suppleant, ante; substitut m. V.
LOCŢITOR. 2. succedane m. Ceaiul este un înlocuitor al cafelei — Le the est un succedane du cafe.
ÎNMATRICULA v.tr. — immatriculer. ♦ ÎNMATRICULARE s.f. — immatriculation / Plăcuţă de înmatriculare —
plaque mineralo-gique.
ÎNMĂRMURI v.tr., intr. — se figer, frapper de stupeur, se petrifier, stupefier. ♦ ÎNMĂR-MURIRE s.f. — consternation/.,
stupefaction/
♦ ÎNMĂRMURIT, Ă adj. — cloue (ee) sur place; consterne, ee; fige, 6e; meduse, ee; pantois; petrifie, ee. A lăsa pe
cineva înmărmurit — laisser pantois. V. ÎMPIETRI, ÎNCREMENI, ÎNLEMNI.
ÎNMÂNA v.tr. — remettre. Inmânarea diplomelor — remise des diplomes. V. MÂNĂ.
ÎNMORMÂNTA v.tr., refl. — enterrer; met-tre/porter en terre; => ensevelir (litt.). ♦ ÎN-
201
groşa obrazul (fig., fam.) — Avoir toute honte bue (fig., fam.).
ÎNGROZI v.tr., refl. — atterrer, consterner, (s') epouvanter, horrifier, terrifier, terroriser; => faire froid dans le dos
(fig.). ♦ ÎNGROZITOR, OARE adj. — epouvantable, horrible, terrible. ♦ GROAZĂ.
ÎNGUSTA v.tr., refl. — (se) retrecir. ♦ ÎNGUST, Ă adj. — etroit, oiţe; exigu, giie. 0 EXPR. A fi îngust la minte (fig.,
fam.) — Etre borne/obtus; regarder par le petit bout de la lorgnette (fig., fam.). ♦ ÎNGUSTARE s.f. — retrecissement m.
♦ ÎNGUSTIME s.f. — exi-gmte/.
ÎNHĂITA v. refl.(pop.) — s'accoquiner (avec); fricoter (avec).
ÎNHĂMA v.tr., refl. — (s') atteler. ♦ ÎNHĂ-MARE s.f. — attelage m. ♦ ÎNHĂMAT, Ă adj. — arcele, ee. V. HAM. 0 EXPR.
A înhăma pe cineva la o muncă (fig.) — Atteler qqn a une tâche/â un travail (fig., fam.). A se înhăma la o corvoadă/la
o muncă (fig., fam.) — S'envoyer une corvee/un travail (pop.).
ÎNHĂŢA v.tr. (pop.) — aggriper, empoigner, saisir. 0 EXPR. A-şi înhăţa prada (fam.) — Ferrer sa proie (fig., fam.). ♦
ÎNHĂŢARE s.f. (pop.) — empoignade/ V. ÎNŞFĂCA.
ÎNJGHEBA v.tr. (fam.) — constituer, for-mer, improviser, monter.
ÎNJOSI v.tr., refl. — (s') avilir, (s') humili-er, se rabaisser. ♦ ÎNJOSIRE s.f. — avilisse-ment m., humiliation / ♦ ÎNJOSIT,
Ă adj. — avili, ie; humilie, ee. ♦ ÎNJOSITOR, OARE adj. -
— avilissant, ante; degradant, dante; humi-liant, iante. V. UMILI.
ÎNJUNGHIA v.tr., refl. — 1. poignarder. L-au înjunghiat hoţii — Les voleurs l'ont poignarde. 2. avoir un point de
cote.
ÎNJURA v.tr., intr., refl. — dire de gros mots; invectiver; proferer des injures; => debiter son chapelet (fig., fam.); (s')
engueu-ler (pop.); parler gras (vx.). A înjura de mamă
— bien renvoyer qqn chez sa mere-grand. V. SUDUL 0 EXPR. A înjura ca un birjar/ca
ÎNMUGURI
202
MORMÂNTARE s.f. — enterrement m.\ => fu-nerailles//?/., obseques//?/. (litt.).
ÎNMUGURI v.tr. — bourgeonner. V. MUGUR.
ÎNMUIA v.tr., refl. — (se) mouiller. A în-muia rufele — mouiller/tremper le linge. 0 EXPR. A înmuia inima cuiva
(fig.) — At-tendrir qqn. ♦ ÎNMUIAT, Ă adj. — mouil-le, ee. Bucăţică de pâine înmuiată în gălbenuş de ou —
mouillette /.
ÎNMULŢI v.tr., refl. — augmenter, mulţi -plier. ♦ ÎNMULŢIRE s.f. — multiplication /. ♦ ÎNMULŢITOR s.n. —
multiplicateur m.
ÎNNĂDI v.tr., refl. — 1. rajouter, rallonger. 2- [fig-] prendre la mauvaise habitude de... V. NARĂ vi. 0 EXPR. A se
înnădi la caşcaval (fig., fam.) — Lever la crete (fig.). A o înnădi cu greu de la o lună la alta (fig., fam.) — Avoir des
fins de mois difficiles. ♦ ÎNNĂDI-TURĂ s.f. — rallonge/
ÎNNĂMOLI v.tr., refl. — (s') embourber; s'enliser, envaser. ♦ ÎNNĂMOLIRE s.f. — embourbement m., envasement m.
♦ ÎNNĂMOLIT, Ă adj. — embourbe, ee; enlise, ee; envase, ee.
ÎNNĂSCUT, Ă adj. — congenital, le; inne, ee; natif, ve.
ÎNNEBUNI v.tr., intr. — 1. perdre l'esprit/la raison/la tete. 2. agacer, enerver. 3. [fig., fam] s'engouer; => s'enticher,
raffoler. Se înnebuneşte după copii — Elle raffole des bam-bins. V. NEBUN. 0 EXPR. Nu mă-nnebuni! (fam.) — Cest
pas vrai! (fam.); 9a me ferait mal! (fig., pop.). A se înnebuni după ceva (fig., fam.) — Etre feru/un mordu/un toque de
qqch. (fam.); en faire une maladie (fig., fam.); s'engouer/s'enticher de qqch.; en raffoler.
ÎNNEGRI v.tr., refl. — 1. noircir (et. fig.). Fumul înnegreşte pereţii — La fumee noircit Ies murs. In loc să-şi apere
prietenii, îi înnegreşte cât poate — Au lieu de defendre ses amis ii Ies noircit tant qu'il peut. V. NEGRU.
2. se bronzer, brunir, se hâler, se noircir.
3. [fig-] (s') assombrir, se rembrunir (fig.). Când îi vorbesc de conştiinţă, se înnegreşte la faţă — Quand je lui parle
de sa conscience
ii s'assombri. V. ÎNTUNECA. 0 EXPR. A înnegri hârtia (fam.) — Noircir du papier (fam.).
ÎNNOBILA v.tr. — ennoblir. Virtutea îl înnobilează pe om — La vertu ennoblit l'hom-me. V. NOBLEŢE.
ÎNNODA v.tr., refl. — 1. lier, nouer, renouer. Trebuia să înnozi sfoara mai tare — II fallait nouer/renouer plus
solidement la ficelle. O să înnodăm o prietenie frumoasă (fig., fam.) —■ On va se lier d'une belle amitie (fig.). 2.
[fig.] improviser. O să înnodăm nişte relaţii cu ei (fig., fam.) — On va improviser des relations avec eux. V.
DEZNODA, NOD. 0 EXPR. A se înnoda la vorbă (fig., fam.) — Tailler une bavette (fig., fam.).
ÎNNOI v.tr., refl. — etrenner. A înnoi o haină — etrenner un vetement. V. NOU, REÎNNOI.
ÎNNOPTA v.intr., refl. impers. — 1. [a rămâne peste noapte undeva] y passer la nuit.
♦ ÎNNOPTARE s.f. — la tombee de la nuit.
ÎNNORA v.intr., refl. impers. — 1. se cou-vrir de nuages. 2. [fig.] s'attrister; se ren-frogner. ♦ ÎNNORAT, Ă adj. — 1.
couvert (re-couvert) de nuages. 2. [fig.] attriste, ee; peine, ee; renfrogne, ee. V. ÎNTRISTA, NOR,
POSOMORÎ.
ÎNOTA v.intr. — 1. nager. 2. [fig.] avancer peniblement. 0 EXPR. A înota în bani
(fig., fam.) — Rouler sur For (fig.); remuer l'argent/l'orâlapelle(/îg.,/am.j. ♦ ÎNOT .s.n. — nage/,natation/ ♦
ÎNOTĂTOR,OARES. — na-geur, euse. Profesor de înot — maître nageur.
ÎNRĂDĂCINA v.tr., refl. — (s') enraciner.
V. DEZRĂDĂCINA, RĂDĂCINĂ. ♦ ÎNRĂDĂCINAT, Ă adj. — enracine, ee. Credinţă adânc înrădăcinată —
croyance, foi, profondement enracinee.
ÎNRÂURI v.tr., intr. (fam.) — influencer.
♦ ÎNRÂURIRE s.f. (fam.) — influence/
ÎNREGISTRA v.tr. — enregistrer. ♦ ÎNREGISTRARE s.f. — enregistrement m. înregistrare a datelor — enregistrement
des don-nees. ♦ ÎNREGISTRAT, Ă adj. — enregistre, ee.
203
ÎNSURA
Spectacol/meci în transmisie înregistrată — spectacle/match en differe.
ÎNROŞI tr., refl. — rougir. V. ROŞI. 0 EXPR. A se înroşi până peste urechi (fig., fam.) — Rougir jusqu'au blanc des
yeux (fig., fam.).
ÎNRUDI v.refl. — s'apparenter. ♦ ÎNRUDIRE s.f. — apparentement m. V. RUDĂ.
INSĂ conj. — cependant, mais, pourtant, toutefois.
ÎNSĂNĂTOŞI v.tr., refl. — (se) guenr; recouvrer la sânte; se remettre (d'une maladie); se retablir; => reprendre du
poil de la bete (fig., fam.). ♦ ÎNSĂNĂTOŞIRE s.f. — guerison /, retablissement m. ♦ ÎNSĂNĂTOŞIT, Ă adj. — gueri, rie;
remis, se; retabli, blie.
V. LECUI, SĂNĂTATE, VINDECA.
ÎNSĂRCINA v.tr., refl. — (se) charger. A însărcina cu o misiune — charger d'une mission. ♦ ÎNSĂRCINAT, Ă s.m.şi
adj. —
1. [s.m.] charge. însărcinat cu afaceri — charge d'affaires. II. [adj.] enceinte/, gravide/; => grosse/ (fam.). V.
SARCINĂ.
ÎNSÂNGERAT, Ă adj. — ensanglante, ee; sanglant, te. V. SÂNGE.
ÎNSCĂUNARE s.f. — avenement m. au trone; intronisation/ (d'un prelat). V. SCAUN.
ÎNSCENA v.tr. —1. mettre en scene.
2. [fig.) machiner; => forger qqch. de toutes pieces (fam.). ♦ ÎNSCENARE s.f. — 1. mise/ en scene. 2. machination/; =>
coup m. monte (fig., fam.).
ÎNSEMNA v.tr., intr. — 1. consigner, mar-quer, noter, prendre note. 2. representer, sig-nifier. Ce înseamnă asta? —
Qu'est-ce que cela signifie?. Acest autograf înseamnă mult pentru mine — Cet autographe signifie beau-coup pour
moi. ♦ ÎNSEMNARE s.f. — note / ♦ ÎNSEMNAT, Ă adj. — important, te; mar-quant, te; de taille. Veste însemnată — nou-
velle importante, de taille; un bărbat însemnat—un homme marquant. V. NEÎNSEMNAT.
ÎNSENINA v.tr., refl. — 1. s'eclaircir. 2- [fig-] (se) rasserener. 0 EXPR. A se înseni-
na la faţă (fig.) — Se rasserener. ♦ ÎNSENINARE s.f. — eclaircie/ ♦ ÎNSENINAT, Ă adj. — 1. eclairci, ie; degage, ee. Cer
înseninat — ciel degage. 2. rasserene, ee. Frunte înseninată — front rasserene.
ÎNSERA v.intr., refl. impers. — ii fait soir. ♦ ÎNSERARE s.f. — le crepuscule/la tombee du soir. Pe înserat (loc. adv.)
— entre chien et loup (fig.); nuitamment; a la nuit tombante.
ÎNSETAT, Ă adj. — assoiffe, ee. V. SETE.
ÎNSINGURA v.refl. — s'esseuler. ♦ ÎNSINGURARE s.f. — esseulement m. ♦ ÎNSINGURAT, Ă adj. — esseule, ee. V.
SINGUR.
ÎNSORIT, Ă adj. — ensoleille, ee. V. SOARE.
ÎNSOŢI v.tr., refl. — accompagner, s'asso-cier, conduire, escorter, guider, reconduire. A însoţi o fată la bal/în lume
(pentru a o proteja) — chaperonner [JapRone]. ♦ ÎNSOŢITOARE (a unei fete tinere) s.f. — chaperon m.
ÎNSPĂIMÂNTA v.tr., refl. — (s') apeurer, (s') effrayer, (s') epouvanter; => donner des sueurs froides (fig., fam.). ♦
ÎNSPĂIMÂMTAT, Ă adj. — apeură, ee; effraye, ee. ♦ ÎNSPĂIMÂNTĂTOR, OARE adj. — effarant, ante; effrayant, ante;
epouvantable; terrifiant, ante. V. ÎNFRICOŞA, SPAIMĂ.
ÎNSPRE conj. — vers. Maşina se îndreaptă spre garaj — La voiture se dirige vers le garage; înspre seară — vers le
soir.
ÎNSTĂRI v.tr., refl. — (s') enrichir, faire fortune. ♦ ÎNSTĂRIT, Ă adj. — aise, ee; => cos-su, ue; huppe, ee (fam.). ♦
AVUT, BOGAT.
ÎNSTRĂINA v.tr., refl. — (s') aliener. V. STRĂIN.
ÎNSUFLEŢI v.tr., refl. — (s') animer; en-courager. ÎNSUFLEŢIRE s.f. — animation/, elan m., entrain m. ♦ ÎNSUFLEŢIT,
Ă adj. — anime, ee; vivant, te.
ÎNSURA v.tr., refl. — epouser, (se) marier. 0 EXPR. A se însura cu moartea (fig.) — Faire menage avec la Camarde
(arg.). ♦ ÎNSURĂTOARE s.f. — mariage m. ♦ ÎNSURĂŢEI s.m.pl. —jeunes maries m.pl.
ÎNŞELA
204
ÎNŞELA v.tr., refl. — (s') abuser, duper, eluder, escroquer, se leurrer, se meprendre, resquiller, (se) tromper; =>
amaquer, baiser, couillonner, se gourer (pop.); berner (fig.); blouser; faire marcher (fig., fam.); se four-voyer, se
gruger (litt.). A înşela pe cineva — arnaquer/couillonner qqn (pop.); donner le change â qqn; mener qqn en băteau;
rouler qqn dans la farine (fig., fam.); abuser qqn; a înşela buna credinţă a cuiva — posseder qqn jusqu'au trognon
(fig., pop.); surprendre la bonne foi de qqn; a înşela clientela — fer-rer le client (fig., pop.); a se înşela amarnic —
faire fausse route; se fourrer/se mettre le doigt dans l'oeil jusqu'au coude; prendre des vessies pour des lanternes (fig.,
fam); se gourer jusqu'â la garde (fig., pop.); a-şi înşela bărbatul — cocufier (vulg.); a-şi înşela nevasta — faire sa
femme cornette (fig., fam.). Dacă nu mă înşel, va veni mâine — Si je ne m'abuse, ii viendra demain.
♦ ÎNŞELAT, Ă adj. — (etre) baise, ee (pop.); dupee; trompe, ee; a fi greu de înşelat — etre difficile â berner; a se lăsa
înşelat — se faire arnaquer/avoir/pieger; a nu se lăsa înşelat — ne pas etre dupe. ♦ ÎNŞELĂTOR, OARE adj. —
trompeur, euse; => fallacieux, euse (litt.). Aparenţe înşelătoare — apparences trom-peuses. ♦ ÎNŞELĂTORIE s.f —
duperie /, triche/., tromperie/; => arnaque/, blouse (pop.); supercherie/ (arg.).
ÎNŞFĂCA v.tr. (pop.) — agripper, empoigner, saisir. ♦ ÎNŞFĂCARE s.f. (pop.) — empoig-nade/. V. ÎNHĂŢA.
ÎNŞIRA v.tr., refl. — (s') aligner, (s') egre-ner, enfiler. A înşira mărgele — enfiler/egre-ner des perles; a se înşira
unul după altul — se mettre â la queue leu leu/en file indienne.
♦ ÎNŞIRARE s.f. — alignement m., enfilade/
ÎNŞTIINŢA v.tr. — annoncer, avertir, avi-ser, communiquer, faire connaître, faire savoir, informer, notifier, prevenir.
♦ ÎNŞTIINŢARE s.f. — annonce/, avertissement m., avis m., communication /, information /, notification/ V. ♦
ÎNCUNOŞTINŢA.
ÎNTĂRÂTA v.tr., refl. (pop.) — 1. exciter, irriter. A întărâta câinii — exciter Ies chiens. 2. (s') enflammer, (s')
enthousiasmer.
ÎNTĂRI v.tr., refl. — 1. consolider, forcir, fortifier, rencherir, renforcer, relever de, revigorer. Cetate întărită — cite
fortifiee/ren-forcee; poziţie socială întărită — position sociale consolidee. 2. conforter qqn, (s') en-durcir. A întări un
regim politic — conforter un regime politique. Ca să suporţi mizeria trebuie să te întăreşti — II faut vraiment s'en-
durcir pour supporter la misere. 0 EXPR. A-şi întări spusele (fig.) — Rencherir sur qqch.; renforcer ses dires/ses
pouvoirs. ♦ ÎNTĂRITOR, OARE adj. — fortifiant, ante; reconfortant, ante; remontant, ante; revigorant, ante; tonique;
=> roboratif, ve (litt.). Doctorie întăritoare — remede roboratif. ♦ ÎNTĂRI-TURĂ s.f. — fortification/, renforcement
m.
ÎNTÂIETATE s.f. — priorite / 0 EXPR. A da întâietate — Ceder le pas (fig.); accorder la priorite.
ÎNTÂLNI v.tr., refl. — (se) croiser, (se)join-dre, (se) rejoindre, (se) rencontrer. A întâlni un prieten undeva —
rejoindre un ami quelque part; a se întâlni (în sport) — s'af-fronter. 0 EXPR. A-şi întâlni norocul (fig-) — Avoir
rendez-vous avec la chance (fig., fam.). ♦ ÎNTÂLNIRE s.f. — rencontre/. A-şi da întâlnire — prendre date/j our/rendez-
vous; a nu veni la întâlnire — poser un lapin (fig., fam.); întâlnire sportivă — competi-tion/, match m., rencontre/.
ÎNTÂMPINA v.tr. — 1. accueillir, rencontrer. A întâmpina pe cineva cu răceală — faire grise mine â qqn (fig., fam.).
2. se heur-ter a des difficultes. ♦ ÎNTÂMPINARE s.f. — accueil m., rencontre/ Se grăbeau în întâmpinarea şefului lor —
Ils se precipitaient â la rencontre de leur chef.
ÎNTÂMPLA v.refl. — advenir, arriver S-a întâmplat să nu fiu acasă — II est advenu que je soie absent. S-a
întâmplat să fiu de faţă — II est arrive que je sois present. Nu s-a întâmplat nimic important — Rien d'important n'est
arrive. Se întrebau ce se va întâmpla în viitor — On se demandait de quoi demain sera fait. Se întâmplă că... — II se
trouve que.... Se mai întâmplă (şi aşa) — II y a des
205
ÎNTOARCE
jours comme 9a Orice s-ar întâmpla — Au petit bonheur la chance (fig., fam.); quoi qu'il arrive. Intâmplă-se orice s-
o întâmpla — Vogue la galere! (fig.). ♦ ÎNTÂMPLARE s.f. — alea m., evenement m., fait m., fortune /, hasard m.
întâmplare neplăcută — mesaven-ture/; din întâmplare — d'aventure; par hasard; la întâmplare (loc. adv.) — â la
fortune du pot; au petit bonheur la chance; au pif; au pifometre (fig., fam.); â la flan (pop.); de-ci de-lâ; en
l'occurrence; a nu fi pură întâmplare — ne devoir rien au hasard; a se lăsa în voia întâmplării — partir â la derive
(fig.).
♦ ÎNTÂMPLĂTOR, OARE adj. şi adv. —
I. [adj.] accidentel, lle; fortuit, te; occasionnel, lle; (A fi ceva) întâmplător — de fortune; par hasard. Amant
întâmplător — amant de fortune. II. [adv.] accidentellement, incidemment.
ÎNTÂRZIA v.tr., intr. — (s') attarder, mettre du temps, retarder, tarder. De ce ai întârziat atâta? — Pourquoi as-tu mis
tant de temps pour y arriver? Am întârziat din cauza metroului — J'ai retarde a cause du metro. Am întârziat atâta
fiindcă nu cunoşteam drumul — J'y ai mis du temps vu que je ne con-naissais pas la route. ♦ ÎNTÂRZIAT, Ă adj. —
attarde, ee. întârziat mintal — demeure, ee.
♦ ÎNTÂRZIERE s.f. — lenteur/; retard m. A fi în întârziere — etre en retard/â la bourre (fam.); fără întârziere — a
l'heure. V. TÂRZIU.
ÎNTEMEIA v.tr. — fonder. ♦ ÎNTEMEIAT, Ă adj. — bien fonde, ee. Reclamaţie întemeiată — r6clamation (bien)
fondee.
♦ ÎNTEMEIETOR, OARE s. — fondateur, trice.
ÎNTEMNIŢA v.tr. — emprisonner, enfer-mer, incarcerer; => mettre a l'ombre/sous Ies verrous (fig., fam.); coffrer
(arg.). ♦ ÎNTEMNIŢARE s.f. — emprisonnement m. V. TEMNICER.
ÎNTEŢI v.tr., refl. (pop.) — aviver, (s') intensifier, redoubler. A înteţi focul — aviver le feu. Vântul se înteţeşte — Le
vent s'intensifie.
ÎNTINDE v.tr., intr., refl. — 1. (s') etendre, tendre. A întinde rufe — etendre du linge; a întinde braţele — tendre Ies
bras; a întinde
masa — dresser la table. 2. s'allonger. A se întinde pe pat — s'allonger sur son lit. 3. (s') etirer. Când se trezeşte, se
întinde — Quand ii se reveille, ii s'etire. 4. deplier, (se) deployer, etaler (etfig.). A întinde pânzele corăbiei —
deployer Ies voiles du băteau; a-şi întinde marfa — deplier/etaler sa marchan-dise. 0 EXPR. A o întinde (fig., fam.)
— Decamper, se defiler, deguerpir, detaler, s'e-clipser, filer, fuir, se sauver (fam.); aller voir ailleurs; briiler la
politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les voiles; plier bagages/sa chemise/son paquet; prendre ses cliques et
ses claques/ses jambes â son cou/le large/la pou-dre d'escampette; se tailler en vitesse; tirer ses chausses/ses gregues
(fig., fam.); tirer sa reve-rence (fig., iron.); se barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/fou-
tre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher une (la) casserole/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la cerise/la
malle/la valise; jouer la fille de l'air/des flutes; se tirer (en douce) (fig., pop.); fausser compagnie. A se întinde cât e
de lung (fig.) — Se deplier de tout son long (fig.). A întinde mâna/pălăria (la cerşit) — Tendre la sebile (fig.). A
întinde cuiva o mână (de ajutor) (fig.) — Tendre la perche â qqn; tendre a qqn un coup de main (fig., fam.). A nu
întinde cuiva o mână (de ajutor) (fig.) — Laisser en panne (fig., fam.). A se întinde ca pecinginea (fig., fam.) — Faire
tache d'huile (fig.). A întinde pelteaua (fig., fam.) — Allonger la sauce; mettre de la sauce; raconter sa vie (fig., fam.,
iron.). A se întinde cât vezi cu ochii (fig.) — S'etendre â perte de vue (fig.). Întinde-o! (fig., fam.) — Du bălai! (fig.,
fam.). ♦ ÎNTINS, Ă adj. — etendu, ue; tendu, ue. Masă întinsă — table dressee.
ÎNTINERI v.intr. — rajeunir. ♦ ÎNTINERIRE s.f. — rajeunissement m. V. TÂNĂR. 0 EXPR. A întineri brusc (fig.) —
Prendre un coup de jeune (fig.).
ÎNTINGE v.tr. (pop.) — saucer. A întinge pâinea în sos — saucer son assiette.
ÎNTOARCE v.tr., refl. — 1. detourner, tour-ner, retourner (et fig.). A întoarce capul/pri-
ÎNTOCMAI
virea — (de)tourner la teteAes yeux; a se întoarce din drum — faire demi-tour; rebrous-ser chemin; revenir sur ses
pas (fig.)\ a se întoarce pe călcâie — pivoter sur ses talons. A întoarce evenimentele în folosul său (fig.) — Faire
tourner Ies evenements a son profit (fig.). 2. rentrer, etre de retour. A se întoarce acasă — rentrer chez soi. 0 EXPR.
A întoarce pe cineva şi pe faţă şi pe dos (fig., fam.) — Retourner et vider qqn comme une poche (fig., pop.). A
întoarce lumea cu susul în jos (fig., fam.) — Renverser le monde cui par-dessus tete (fig., pop.). A-şi întoarce
mantaua după vânt (fig., fam.) — Retourner sa veste (fig., fam.). A i se întoarce maţele/stomacul pe dos (fig.,
fam.) — Avoir mal au cceur; rendre son dejeuner (fig., fam.). A întoarce mersul lucrurilor (fig.) — Renverser la
vapeur (fig.). A o întoarce ca la Ploieşti (fig., fam.) — Changer d'avis comme une girouette; tourner casaque (fig.,
fam.). A-i întoarce cuiva prompt replica (fig.) — Avoir du repondant; repondre du tac au tac (fig., fam.). A-i
întoarce cuiva vizita (fig.) — Rendre sa visite a qqn. ♦ ÎNTOARCERE s.f. — rentree /., retour m. 0 EXPR. A pleca
fără întoarcere (fig.) — Secouer la poussiere de ses sandales (fig., litt.). ♦ ÎNTORS, ÎNTOARSĂ adj. — rentre, ee. 0
EXPR. A fi întors pe dos (fig., fam.) — Etre dans tout ses etats (fig.); en etre tout chavire (fig., fam.). ♦ ÎNTORSĂ-
TURĂ s.f. — tournant m., tournure/. A lua o întorsătură proastă — prendre mauvaise tournure.
ÎNTOCMAI adv. — exactement; fidele-ment; justement; litteralement; a la lettre; mot â mot; tel quel; textuellement.
ÎNTORTOCHEAT, Ă adj. (fam.) — tor-tueux, euse.
ÎNTREBA v.tr, refl. — (se) demander, s'en-querir, (s') interroger, questionner. Ce vrei să întrebi? — Que veux-tu
demander?. A întreba pe cineva de sănătate — prendre des nou-velles de qqn. 0 EXPR. întreabă-mă să te întreb —
Je n'en sais rien; allez savoir! Nu te-a întrebat nimeni! (fam.) — Je ne vous demande pas l'heure qu'il est! (fig.,
fam.).
206
♦ ÎNTREBARE s.f. — demande/., question/. A pune întrebări — poser des questions; a pune o întrebare incomodă —
debusquer un lievre (fig., fam.); întrebare încuietoare (fig., fam.) — colle/ (fig.). ♦ ÎNTREBĂTOR, OARE adj. —
interrogateur, trice. Privire întrebătoare — regard interroga-teur/interrogatif.
ÎNTREBUINŢA v.tr. — employer, user, utiliser. A întrebuinţa cu/fără discernământ — utiliser a bon/â mauvais
escient. ♦ ÎNTREBUINŢARE s.f. — emploi m., utilisation /
♦ ÎNTREBUINŢAT, Ă adj. — employe, ee; use, ee; utilise, ee; qui a cours; qui a deja servi. Bun de întrebuinţat la orice
— mettre a toutes Ies sauces (fig., fam.).
ÎNTRECE v.tr., refl. — depasser, l'emporter sur qqn, faire assaut de, surpasser; prendre (qqn) de vitesse. 0 EXPR. A
întrece aşteptările (fig.) — Aller au-delâ de ses desirs (fig.); defier toute imagination; depasser toutes Ies previsions.
A întrece măsura (fig.) — Aller trop loin; depasser Ies bornes (fig.); faire dans Ies bottes de qqn (vulg.). A întrece
pe cineva în merite/în talent (Ut.) — Prendre le pas sur qqn (fig., fam.); laisser qqn derriere soi pour le merite/le ta-
lent (litt.). ♦ ÎNTRECERE s.f. — competition/. A se lua la întrecere — engager un bras de fer avec qqn (fig., fam.);
entrer en competition; lutter de vitesse avec qqn; se mesurer avec qqn.
ÎNTREDESCHIDE v.tr. — entrebâiller, en-trouvrir. ♦ ÎNTREDESCHIS, Ă adj. — entrebail-le, ee; entrouvert, te; mi-
clos, close. Ochi în-tredeschişi — yeux mi-clos. uşă întredeschisă — porte entrebaillee/entrouverte.
ÎNTREGI v.tr., refl. — (se) completer, reconstituer, (se) reunir; => arrondir (fig.). A-şi întregi averea — arrondir ses
biens; a-şi întregi familia — reunir sa familie. ♦ ÎNTREG, EAGĂ adj. — entier, ere; tout (entier); intact, cte. O sticlă
întreagă — une bouteille entiere; o zi întreagă — toute une journee; a scăpa întreg — sortir indemne [edemn].
207
ÎNŢELEGE
In întregime (loc. adv.) — completement; entierement.
ÎNTREMA v.refl. — se remettre, se retablir; => se ravigoter; se requinquer (fam.). Un pahar de vin te întremează —
Un ver de vin 9a vous requinque. ♦ ÎNTREMARE s.f — gue-rison/, retablissement m. V. ÎNZDRĂVENI.
ÎNTREPRINDE v.tr. — entreprendre. ♦ ÎNTREPRINDERE s.f. — entreprise/, etablisse-ment m. întreprindere cu
amănuntul/cu ridicata — maison de detail/de gros. ♦ ÎNTREPRINZĂTOR, OARE s. şi adj. — I. [s.] entre-preneur m.. II.
[adj.] entreprenant, te. A fi întreprinzător— aller de l'avant (fig.).
ÎNTRERUPE v.tr., refl. — couper, (s') inter-rompre, suspendre. A întrerupe curentul — couper le contact/T
electricite; a întrerupe operaţiunile de salvare — suspendre Ies ope-rations de sauvetage. ♦ ÎNTRERUPĂTOR s.m. —
commutateur m., minuterie/. Apăsaţi pe întrerupător ca să luminaţi scara — Appuyez sur le bouton de la minuterie
pour eclairer l'escalier. ♦ ÎNTRERUPERE s.f. — arret m., in-terruption/, treve/ Fără întrerupere — d'affilee; d'arrache-
pied; sans desemparer; sans treve; d'une trăite; moment de întrerupere a activităţii — passage â vide; zece ore fără
întrerupere — dix heures d'affilee; a bea fără întrerupere (dintr-o sorbitură) — boire d'une trăite.
ÎNTREŢINE v.tr., refl. — (s') entretenir. A întreţine focul — entretenir le feu; a se întreţine cu cineva (a sta de
vorbă) — s'en-tretenir avec qqn. Micile atenţii întreţin prietenia — Les petits cadeaux entretiennent Familie. ♦
ÎNTREŢINERE s.f. — entretien m., maintenance / Cheltuieli de întreţinere — frais d'entretien.
ÎNTRISTA v.tr., refl. — (s') affliger, (s') at-trister, chagriner, (se) desoler, faire de la peine; navrer. ♦ ÎNTRISTARE s.f.
— affliction m. ♦ ÎNTRISTAT, Ă adj. — afflige, ee; attriste, ee; cha-grine, ee; dăsole, ee; peine, ee. ♦ ÎNTRISTĂTOR,
OARE adj. — attristant, te. V. MÂHNI.
ÎNTRUCHIPA v.tr, refl. — incarner, repre-senter. ♦ ÎNTRUCHIPARE s.f. — incarnation/, representation/
ÎNTRUCÂT conj. — parce que; puisque; vu que. întrucât nu s-a prezentat, l-am considerat absent — Vu qu'il ne se
soit presente, on l'a considere absent.
ÎNTRUCÂTVA adv. — dans une certaine mesure; en quelque soite.
ÎNTRUNI v.tr., refl. — (s') assembler; (se) reunir. A întruni condiţiile — remplir les conditions; a nu întruni
majoritatea voturilor — ne pas reunir la majorite des voix.
♦ ÎNTRUNIRE s.f. — assemblee/, reunion/
ÎNTRUPA v.tr. — prendre chair. ♦ ÎNTRUPARE s.f. — incarnation/, personnification/
♦ ÎNTRUPAT, Ă adj. — incarne, ee; person-nifie, ee.
ÎNTUNECA v.tr., refl. — 1. (s') obscurcir. 2. [fig] s'assombrir, se rembrunir (fig.). 0 EXPR. A i se întuneca mintea
(fig.) — Perdre la raison (fig.). A se întuneca Ia faţă (fig.) — Se rembrunir (fig.). ♦ ÎNTUNECAT, Ă adj. — assombri,
ie; sombre. Privire întunecată — regard sombre. Vremea s-a întunecat — Le temps s'est assombri. ♦ ÎNTUNECOS,
OASĂ adj. — sombre. Cameră întunecoasă — chambre sombre. ♦ ÎNTUNERIC s.n. — 1. obscurite / Nu-mi place să
dorm pe întuneric — Je n'aime pas dormir dans F obscurite. 2. noir m. întuneric beznă — noir â couper au couteau
(fig.); în întuneric — dans le noir. Este întuneric — II fait noir. Se lasă întunericul — Le jour/la lu-miere baisse. 3.
[fig.] ignorance/
ÎNŢĂRCA v.tr. — sevrer. ♦ ÎNŢĂRCARE s.f. — sevrage m. 0 EXPR. A înţărca pe dracu' (pop.) — Etre une fine
mouche (fig., fam.). Unde şi-a înţărcat dracu' copiii (fig., pop.) — Au diable vauvert (fig., fam.).
ÎNŢELEGE v.tr., refl. — 1. comprendre, concevoir, entendre, se rendre compte, saisir. A nu înţelege nimic — ne
comprendre que couic/que dalie (pop.); a nu mai înţelege nimic — y perdre son latin (fig.); a nu vrea să înţeleagă —
ne vouloir rien entendre; a-i da cuiva să înţeleagă — faire entendre qqch. â qqn. 2. convenir (de qqch. avec qqn);
s'en-tendre; se mettre/tomber d'accord. A se înţe-
208
mordant, te (fig.). ♦ ÎNŢEPĂTURĂ s.f. — 1. piqure/. 2. ironie/ mordante.
ÎNŢEPENI v.tr., intr., refl. — 1. (se) coincer, (s') engourdir, se figer. 2. avoir le torticolis; se raidir. ♦ ÎNŢEPENIRE s.f.
— ankylose/., en-gourdissement m., raideur/., raidissement m., rigidite /. ♦ ÎNŢEPENIT, Ă adj. — fig6, ee; fixe, ee;
raide. 0 EXPR. A înţepeni într-o atitudine (fig.) — Se figer dans une attitude (fii-).
ÎNŢOLI v.refl. (fam.) — (s') accoutrer, se nipper, se requinquer (fam.); se fringuer, se saper (pop.). ♦ ÎNŢOLIT, Ă adj.
— accou-tre, ee; fringue, ee; nippe, ee; sape, ee. Bine înţolită — bien sapee; prost înţolit — vetu comme un
carnaval/comme une prune (fig., fam.). V. ŢOALE.
ÎNVĂLMĂŞI v.tr., refl. — embrouiller, se presser; ♦ mettre sens dessus dessous (fam.). ♦ ÎNVĂLMĂŞEALĂ s.f. (pop.)
— 1. [aglomeraţie] cohue /. 2. [încăierare] bagarre/. 3. [dezordine] desarroi m., tohu-bohu m. ♦ ÎNVĂLMĂŞIT Ă adj.
— en desordre; pele-mele.
ÎNVĂŢA v.tr., refl. — 1. apprendre. 2. [a preda] enseigner. 3. se faire â qqch. 0 EXPR. A învăţa la grămadă (fig.,
fam.) — Apprendre sur le tas (fig., fam.). A învăţa pe cineva cu greul (fig., fam.) — Entraîner qqn a la dure (fig.,
fam.). A se învăţa minte — S'acheter une conduite (fig.). A învăţa minte pe cineva (fig., fam.) — Faire Ies pieds â
qqn; mettre qqn au pas; montrer a qqn comment on s'appelle/de quel bois on se chauffe (fig., fam.). ♦ ÎNVĂŢAT, Ă
adj. — instruit, te. ♦ ÎNVĂŢĂCEL s.m. — disciple m. ♦ ÎNVĂŢĂMÂNT s.n. — enseignement m. ♦ ÎNVĂŢĂTOR, OARE
s.m. — maître/maîtresse d'ecole; instituteur, trice; Ies enseignants. ♦ ÎNVĂŢARE s.f. — apprentissage m. învăţarea
unei limbi străine — 1'apprentissage d'une langue etrangere. ♦ ÎNVĂŢĂTURĂ s.f. — enseignement m., instruction /. 0
EXPR. A-i fi de învăţătură — Servir d'avertissement. A nu se îndemna la învăţătură — Faire des etudes languissantes
(fig., iron.).
ÎNŢELEPCIUNE
lege/a nu se înţelege cu cineva — faire bon/mauvais menage avec qqn (fig.); a se înţelege contra cuiva — se
donner/se passer le mot (fig., fam.). 0 EXPR. A se înţelege gură în gură/de la om la om (fam.) — S'entendre â
l'amiable. A înţelege o dată pentru totdeauna (fig., fam.) — Se le tenir pour dit (fig.). A se înţelege din priviri (fig.) —
Entendre chat sans qu'on dise minou (fig., fam.). A se înţelege de la sine (fig.) — Aller de soi; tomber sous le sens
(fig., fam.). Se înţelege de la sine (fig.) — Ca va de soi. A se înţelege ca soacra cu nora (fig., fam.) — Etre comme
l'eau et le feu (fig., fam.). A înţelege de vorbă bună (fig.) — Entendre/parler raison. Ai înţeles? — Vu? (fam.).
Am înţeles! — Cest tout vu! (fam.). ♦ ÎNŢELEGĂTOR, OARE adj. — comprehensif, ive. A se arăta înţelegător —
entendre raison; etre raisonnable. ♦ ÎNŢELEGERE s.f. — 1. en-tendement m., entente/. A trăi în bună înţelegere —
vivre en bonne entente; Raporturi de bună înţelegere — conviviabilite /. 2. accord m., arrangement m., consentement
m., trans-action /. V. ÎNVOIALĂ. 3. intelligence (de qqch.) /. înţelegerea textului — intelligence du texte. 4.
comprehension /. A avea înţelegere pentru cei necăjiţi — avoir de la comprehension pour Ies malheureux. 0
EXPR. Prin bună înţelegere — Al' amiable; de concert; de gre â gre. ♦ ÎNŢELES s.n. — sens m., signification/. 0
EXPR. Cu înţeles — Â sens cache. Pe înţelesul tuturor — Clair comme l'eau de roche (fig.); accessible. Cu două
înţelesuri (cu dublu sens) — ambigu; â double entente; a double sens.
ÎNŢELEPCIUNE s.f. — sagesse / Minerva, zeiţa înţelepciunii — Minerve, deesse de la sagesse; a vorbi cu
înţelepciune — parler raison. Cu înţelepciune (loc. adv.) — raisonnable-ment, sagement. ♦ ÎNŢELEPT, EAPTĂ adj. —
raisonnable, sage.
ÎNŢEPA v.tr., refl. — (se) piquer. ♦ ÎNŢEPAT, Ă adj. — 1. pique, ee. 2. [fig.] guin-de, ee; pince, ee (fig.). Aer înţepat
— air pince. ♦ ÎNŢEPĂTOR, OARE adj. — 1. acre; fort, te; piquant, te. 2. [fig.] acide; caustique;
209
ÎNVOI
ÎNVÂRTI v.tr., intr., refl. — 1. tourner, toumoyer. A se învârti pe loc — tourner en rond. 2. brasser (fig.). 3. [fig.,
fam.] ecoper (fig., fam); trinquer (pop). 0 EXPR. A învârti afaceri (necurate)/sume mari de bani (fam.) —
Brasser/goupiller des affaires; brasser pas mal d'air pour arriver a vendre du vent; tremper dans moins de vingt
combines a la fois (fig., fam.). A se învârti de o amendă (fam., iron.) — Etre bon pour une contravention/pour une
contredanse (fig., fam.). A se învârti de doi ani de închisoare (fig.) — Ecoper/trinquer de deux annees de taule (fig.,
fam., pop.). A învârti pe cineva pe degete (fig., fam.) — Faire tourner et virer qqn (fig.); mener qqn a la baguette/en
laisse/par le bout du nez (fig., fam.). A şti să se învârtească (fig., fam.) — Savoir s'y faire. ♦ ÎNVÂRTEALĂ s.f. -—
affaire / douteuse; resquille/; => combine/ (fam.); grappillage / (fig., fam.). ♦ ÎNVÂRTIT Ă s. şi adj. (fam.) —
combinard, de (fam., pej.); demerdard m. (vulg.). A fi regele învârtiţilor — etre resquilleur/le roi de la combine.
ÎNVECHI v.refl. — se degrader, se defraî-chir, se deteriorer, s'user, vieillir. ♦ ÎNVECHIT, Ă adj. — demode, ee;
desuet, ete; passe, ee de mode; perime, ee; suranne, ee. Invechit(ă) în meserie — chevronne, ee.
ÎNVECINA v.refl. — jouxter, voisiner.
V. VECIN.
ÎNVEDERAT, Ă adj. — fieffe, ee. Un mincinos învederat — un fieffe menteur.
ÎNVELI v.tr., refl. — (se) couvrir. ♦ ÎNVELIŞ s.m. — couverture/. ♦ ÎNVELITOARE/ — couverture/., toiture/
ÎNVERŞUNA v.tr., refl. — (s') acharner.
♦ ÎNVERŞUNARE s.f. — acharnement m.
♦ ÎNVERŞUNAT, Ă adj. — acharne, ee; fu-rieux, euse; passionne, ee. A lupta cu înverşunare — lutter avec
acharnement, d'ar-rache-pied (fig., fam.).
ÎNVESTI v.tr. — investir. A învesti un papă — investir un pape. ♦ ÎNVESTIRE s.f. — contirmation/, investiture/.
ÎNVIA v.intr. — ressusciter. V. REÎNVIA. 0 EXPR. Hristos a înviat! — Bonnes Pâques! ♦ ÎNVIERE s.f — resurrection /
Noaptea învierii — vigie pascale/.
ÎNVINGE v.tr. — soumettre, vaincre. A învinge pe cineva — l'emporter sur qqn (fig.); prendre le pas sur qqn (fig.,
fam.); triompher de qqn; a învinge dificultăţile — avoir raison de qqch. (fig.); a învinge o rezistenţă — vaincre une
resistance. ♦ ÎNVINS, Ă adj. — vaincu, ue. A nu se considera învins — ne pas se tenir pour battu; a se declara învins
(sport) — declarer forfait. ♦ ÎNVINGĂTOR, OARE S. şi adj. — I. [s.] vainqueur m. II. [adj.] triom-phant, te; victorieux,
euse. V. ÎNFRÂNGE.
ÎNVINEŢI v.tr. refl. — bleuir; devenir bleu. A învineţi în bătaie — Couvrir de bleus; a se învineţi de mânie (fam.) —
se fâcher tout rouge (fig., fam.). ♦ ÎNVINEŢIT, Ă adj. — cou-vert, te de bleus. Ochi învineţit — oeil en com-
pote/poche/au beurre noir (fig., fam.).
ÎNVINUI v.tr. refl. — accuser, imputer, incriminer, mettre en accusation/en question, reprocher. A acuza pe cineva
(dr.) — charger qqn (dr.). A învinui pe cineva de ceva — faire grief [grief] de qqch. a qqn (fig.). ♦ ÎNVINUIRE s.f. —
accusation/., charge/i, impu-tation/.; incrimination/.; reproche m., mise sur la selette. V. ACUZA, VINĂ.
ÎNVIORA v.tr., refl. — (s') animer, aviver, ragaillardir, raviver, revigorer. ♦ ÎNVIORARE s.f. — animation/ ♦
ÎNVIORAT, Ă adj. — anime, ee; ranime, ee; ragaillardi, die; recon-forte, ee; revigore, ee. ♦ ÎNVIORĂTOR, OARE adj.
— rafraîchissant, sânte; reconfortant, tante; revigorant, ante; vivifiant, ante.
ÎNVOI v.tr., refl. — 1. permettre. 2. convenir (de qqch. avec qqn); s'entendre; se met-tre/tomber d'accord. ♦ ÎNVOIALĂ
s.f. — ac-cord m., arrangement m., consentement m., transaction/ V ÎNŢELEGE. 0 EXPR. A cădea la învoială (fam.) —
Accorder ses flutes/ses violons (fig.); transiger. Prin bună învoială — Â l'amiable; de concert; de gre a gre. ♦
ÎNVOIRE s.f. — permission/
ÎNVRĂJBI
ÎNVRĂJBI v.tr., refl. — se brouiller, se fâcher; => semer la discorde/la zizanie (fig.); brouiller Ies cartes (fig., fam.).
♦ ÎNVRĂJBIT, Ă adj. — brouille(e) avec. V. VRAJBĂ.
ÎNZĂPEZIRE s.f — enneigement m. ♦ ÎNZĂPEZIT, Ă adj. — enneige, ee.V. ZĂPADĂ.
ÎNZDRĂVENI v.tr., refl. — se remettre, se retablir; => se ravigoter, se requinquer (fam.). V. ÎNTREMA.
210
ÎNZESTRA v.tr. — doter, douer, equiper, pourvoir. ♦ ÎNZESTRAT, Ă adj. (fig.) — doue, ee, equipe, ee, pourvu, ue. V.
ZESTRE.
ÎNZORZONA v.tr., refl. (fam.) — (s') affu-bler, se harnacher (pej.); (s') accoutrer, (s') attifer, (se) fagoter (fam.). ♦
ÎNZORZO-NARE s.f. — accoutrement m., attifement m. V. ÎMPOPOŢONA.
J
JALBĂ s.f. (pop.) — requete/, petition/, sollicitation/, supplique/ 0 EXPR. Cu jal-ba-n proţap (pop.) — (Presenter)
une re-quete/une supplique appuyee.
JANDARM s.m. — gendarme m.; =^ guig-nol m. (pej.)\ pandore m.; (fam.); punaise des
bois (fig., pop.). ♦ JANDARMERIE S.f.— gen-
darmerie/
JANTA s.f. — jante /. A rămâne pe jantă [auto] — crever; etre en panne. 0 EXPR. A fi (rămâne) pe jantă (fig., fam.)
— Ne pas avoir un sou vaillant; etre fauche; etre (rester) â sec/sur la paille (fig., fam.).
JAPCA 5./ (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A lua cu japca (pop.) — Faire main basse sur qqch. (fig-, fam.).
JAR s.n. (fam.) — braise/., brasier m., char-bons m.pl. ardents. 0 EXPR. Jarul stă sub cenuşă — Le piege est la qui
vous guette (fig.). A sta ca pe jar (fig., fam.) — Etre/mar-cher sur des charbons ardents (fig., fam.).
JARGON s.n. — jargon m. Sabirul este un jargon rudimentar din jurul Mediteranei — Le sabir est un jargon
rudimentaire du cote de la Mediterranee.
JAVRA s.f. (pop.) — 1. cabot m., clebs m., roquet m. 2. canaille/, chenapan m., (drole de) coco m,, crapule/, coquin,
ne; fourbe m.; => fripon, nne (vx); fripouille/, galopiat m., garnement m., gredin, ine; loubard m. (fam.); ordure/,
peau de vache/; pied-plat m.; rufi-an m., sacripant m., salaud m, salope, /, traînee/., vieux debris m.; zonard, de
(pop.); vaurien m., voyou m. V. JIGODIE, POTAIE.
JAZZ s.n. —jazz (blues) [bluz], negro-spiri-tual). Stiluri de jazz — genre de jazz: be-pop, boogie-woogie, free-jazz,
ragtime, cool, hot,
jazz-rock; Instrumentist de jazz — jazzman [d3azman].
JDER s.m. — fouine/, martre/
JECMĂNI v.tr. (pop.) — gruger, pilier, spolier. ♦ JECMĂNEALĂ s.f. — pillage m.
JEFUI v.tr. —1. mettre â sac, pilier, saccager. 2. extorquer, spolier. ♦ JAF s.n. — 1 mise/ a sac; pillage m., rapine/ Jaf
armat — hold-up m. 2. concussion/, depredation/, detourne-ment m. (de fonds). ♦ JEFUITOR, OARE S. — brigand m.;
ecumeur, euse; maraudeur, euse; pillard de; pilleur, euse; voleur, euse.
JELI v.tr., refl. — 2. s'apitoyer, compatir, deplorer. 1. se desoler, geindre, gemir, se lamenter, maugreer, se plaindre;
=i> râler (fam.). ♦ JALES./ (fam.) — affliction/.deso-lation/, lamentation/, peine/ Cântec de jale — lamento m. Ce
jale în ţară pentru pierderea medaliei de aur! — Quelle afflic-tion au pays pour la perte de la medaille d'or!. ♦
JALNIC, Ă adj. — lamentable, mina-ble; miserable; piteux, euse; => paume, ee (pop.). A face o mutră jalnică — faire
piteuse mine. ♦ JELANIE, JELUIALĂ s.f. — jeremiade/ ♦ JELUITOARE s.f. — pleureuse/ V. LAMENTA, MIZERABIU.
JEG s.n. (pop.) — crasse/ ♦ JEGOS, OASĂ adj. (pop.) — crasseux, euse; => cracra; cradingue; crado; cradoque (pop.).
A fi jegos (pop.) — ne pas etre â prendre avec des pincettes (fig., pop.). V MURDAR.
JENA v.tr., refl. — entraver, incommoder, (se) gener. A nu se jena de cineva — etre libre avec qqn. ♦ JENANT, Ă —
embarassant, ante; genant, te. Situaţie jenantă — situation em-barassante. ♦ JENĂ — gene/
3EP s.n. — jeep [(d)3ip]/
JERPELIT
212
JERPELIT, A adj. (pop.) — 1. [despre obiecte] râpe, ee; use, ee. 2. [despre oameni] degue-nille, ee; depenaille, ee;
loqueteux, euse.
JERTFI v'tr., refl. — (se) sacrifier. ♦ JERTFĂ s.f. — 1. sacrifice m. A cădea jertfă (fig-) — âtre sacrifie, ee. 2.
offrande/! ♦ JERTFIRE s.f. — sacrifice m.; => immolation/! (litt.).
JGHEAB s.n. — 1. gouttiere / 2. abreu-voir m., auge/ 0 EXPR. A băga la jgheab
(fig., pop.) — Se caler Ies amygdales; se Ies caler; s'en coller/se mettre dans le fusil; se taper la cloche; se tasser
qqch.; se remplir le tiroir (fig., pop.).
JIGĂRI v.refl. — deperir, s'etioler, se rataţi -ner. ♦ JIGĂRIT, Ă adj. (fam.) — decati, tie; ra-tatine, ee; => riquiqui
(fam.).
JIGNI v.tr. — froisser, humilier, mortifier, offenser, vexer. ♦ JIGNIRE s.f. — affront m., brimade/, offense/,
mortification/, vexa-tion/ ♦ JIGNIT, Ă adj. — depite, ee. ♦ JIGNITOR, OARE adj. — blessant, te; mortifiant, te; vexant,
te. V. UMILI.
JIGODIE s.f. — 1. cabot m., roquet m. 2. canaille/, chenapan m., (drole de) coco m., crapule/., coquin, ine; fourbe
m.\ => fripon, nne (vx); fripouille/, galopiat m., garnement m., gredin, ine; loubard m. (fam.); ordure/., peau de
vache/1; pied-plat m.; rufian m., sa-cripant m., salaud m, salope, /, traînee /., vieux debris m.\ zonard, rde (pop.); vau-
rien m., voyou m. V. JAVRĂ. 3. [boală] maladie m. de Carre.
JILAV, A adj. — humide, moite.
JIMBLĂ s.f. (înv.) — baguette/
JINDUI v.tr., intr. — convoiter; desirer ardemment; => guigner, lorgner, loucher (fam.). ♦ JIND s.n. — deşir m.
ardent; envie/. Cu jind — avec envie. ♦ JINDUIRE s.f. — envie/i
JOB s.n. — job [dzob] m. (fam.); travail remunere (pour temps limite).
JOBEN s.n. — haut-de-forme m.
JOI s.f. —jeudi m. Joia Mare — Jeudi Saint m. 0 EXPR. Joi după Paşti (fig.) — Aux ca-lendes grecques (fig.). De joi
până mai apoi (fig.) — Un dejeuner de soleil; un feu de paille (fig.). 0 EXPR. Din joi în Paşti (fig.) — Un de ces
quatre matins. A amâna din zi în zi şi de joi până mai apoi (fig., fam.)— Ajourner â la Saint-Glinglin (fig., fam.).
JOJĂ (auto) — voyant m. V. INDICATOR.
JOS adv. — (en) bas. De sus până jos — de fond en comble; de haut en bas; un nivel cât I se poate de jos — un
niveau au plus bas; a se da jos — descendre (de). 0 EXPR. A se I aduna de pe jos (fig., fam.) — Numeroter ses
abattis (fig., pop.). A pune pe cineva jos (fig., fam.) — Mettre qqn sur le flanc/au tapis (fig., fam.). Nici călare, nici pe
jos (fam.) — I Ni chair, ni poisson (fig., fam.). Munca de I jos (fig.) — Basse cuisine (fig., fam.). Cu I nasul în jos
(fig.) — L'oreille basse (fig., fam.). Jos pălăria! — Chapeau (bas)! ♦ JOSNIC, Ă adj. — abject, te; ignoble; in-digne;
mesquin, ine. ♦ JOSNICIE s.f. — abjec-tion/., bassesse/, faiblesse/, mesquinerie/, j petitesse/.
JUCA v.tr., intr., refl. —jouer; A juca cărţi — battre/manier/taper le carton (fig., fam.), j 0 EXPR. A juca pe
funie/pe sârmă (fig., fam.) — Jouer sur la corde (raide) (fig., fam.). A juca la două nunţi (fig., fam.) — Faire double
jeu; miser sur Ies deux tableaux \ (fig., fam.). A-i juca cuiva un renghi (fig., fam.) — Donner/servir a qqn un plat de
son metier (fig.); faire une piece/des pieces â qqn; jouer un mauvais tour a qqn (fig., fam.). A juca tare (fig.) —
Employer Ies grands moyens (fig.). ♦ JOACĂ s.f. —jeu m. 0 EXPR. în joacă — Par jeu; en plaisantant. Nu-i de joacă
— Cest pour de bon; c'est pas pour rire (fam.). ♦ JOC s.n. —jeu m. Bătaie de joc — moquerie/., raillerie/.; joc pe
calcula-1 tor (inform.) — ludiciel m. (inform.). 0EXPR.M A descoperi jocul cuiva (fig.) — Lire/per- 1 cer/voir clair
dans le jeu de qqn (fig.); devi- 1 ner/percer Ies intentions de qqn. A face jocul I cuiva (fig.) — 1. Faire le jeu de qqn
(fig.). I 2. Crier pouce (fig.). A ieşi din joc (fig.)- \
213
JUR
Tirer son epingle du jeu (fig.); etre hors jeu. A se lăsa antrenat/prins în joc (fig.) — Se piquer au jeu (fig.). A se
prăbuşi ca un castel din cărţi de joc (fig., fam.) — S'ecrouler comme un château de cartes (fig., fam.). A pune în joc
(fig.) — Mettre en jeu (fig.). A-şi pune în joc propria persoană — Payer de sa personne (fig.). A pune totul în joc
(fig-) — Mettre tous Ies atouts dans son jeu (fig.). A scoate pe cineva din joc (fig.) — Mettre qqn hors jeu. ♦ JUCĂRIE
s.f. — jouet m., joujou m. 0 EXPR. A-şi lua jucăriile şi a pleca (fig., fam.) — Ne plus jouer a ce jeu-lâ (fig., fam.). ♦
JUCĂUŞ, Ă adj. — espiegle; folâtre.
JUDECA v.tr., refl. — 1. apprecier, estimer, juger, raisonner; => jauger (fig.). A judeca pe cineva la justa valoare —
Jauger/juger qqn a sa juste valeur. 2. avoir une contestation en justice. A judeca (jur.) — rendre un jugement. 0
EXPR. A judeca orbeşte (fig.) — Juger en aveugle (fig.). A judeca cu părtinire/de la caz la caz — Avoir deux poids et
deux mesures (fig.). A judeca cu picioarele/ca o cizmă (fig., fam.) — Raisonner comme un panier perce/comme une
pantoufle/comme un tambour/de travers (fig., fam.). A judeca pripit — Sabrer une affaire (fig.). ♦ JUDECATĂ s.f. —
1. jugement m., raisonnement m. 2. justice/ Cheltuieli de judecată — frais de justice. 0 EXPR. A da în judecată —
Ap-peler/traduire en justice. A vorbi cu judecată — Parler raison. Judecata de apoi — Le jugement dernier. ♦
JUDECĂTOR s.m. — juge m., magistrat m. ♦ JUDECĂTORESC, EASCĂ; JUDICIAR, Ă adj. —judiciaire. Poliţă judiciară
— police judiciaire. ♦ JUDICIOS adv. — judicieusement. ♦ JUSTIŢIAR s.m. — justi-ciaire m., redresseur m. de torts. ♦
JUSTIŢIE s.f. —justice/. Ministerul de Justiţie — Chancellerie/; Ministru de Justiţie — Garde des Sceaux; Ministre de
Justice. A avea probleme cu justiţia — avoir des demeles avec la justice. 0 EXPR. Inflexibil ca justiţia (fig.) — Raide
comme la justice (fig.).
JUDEŢ s.n. — departement m., district m. Capitală de judeţ — chef-lieu de departement. ♦ JUDEŢEAN, Ă adj. —
departemental, le.
JUG s.n. —joug bu] m. OEXPR. A se înhăma din nou la jug (fig., fam.) — Reprendre le collier (fig., fam.). A trage
la jug
(fig., fam.) — Trimer dur.
JUISA v.intr. —jouir; ■=> prendre son pied (fig., pop.).
JUMĂRI s.f.pi. — în expr.: Ouă jumări — ceufs brouilles; jumări de gâscă/de porc — frittons m.pi, grattons m.pl.,
rillettes [Rijet] fipi., rillons [Rij5] m.pl.
JUMĂTATE s.f. — demi m., demie/, moitie/; douăsprezece şi jumătate— midi (minuit) et demi; o bătrânică pe
jumătate surdă — une petite vieille â demi sourde; a bea o juma' de bere (un ţap) — boire un demi de biere (pres-
sion); a bea o jumătate de sticlă de vin, „o juma" — boire une demie bouteille/une fil-lette; [în substantive compuse]
mi-. La jumătatea lui august — â la mi-aout; la jumătatea drumului — a mi-chemin. 0 EXPR. A face ceva pe
jumătate (fig.) — Bâcler une affaire (fig.). Cu jumătate de gură (fig., fam.) — Du bout des levres (fig., fam.).
Jumătate de măsură — Demi-mesure. Un om şi jumătate — Un rude gaillard. Un pungaş şi jumătate — Un fieffe
coquin. A merge juma-juma (fam.) — Agir/se mettre de moitie (fam.).
JUMULI v. tr. — plumer. A jumuli o pasăre — plumer une volaille. ♦ JUMULIT, Ă adj. (fig.) — 1. plume, ee. 2. [fig.]
gruge, ee (fig., pop.). 0 EXPR. A ieşi jumulit (fig., fam.) — Y laisser/y perdre des plumes (fig.). A jumuli pe cineva
de bani (fig., fam.) — Tirer une carotte a qqn (fig., fam.). A se lăsa jumulit de bani (fig., pop.) — Cracher au bassinet;
se laisser plumer; se laisser ton-dre la laine sur le dos (fig., pop.).
JUPAN s.m.(pop.) — maître m.
JUPUI v.tr. — depecer, depiauter, depouil-ler, ecorcher. ♦ JUPUIT, Ă adj. — depouil-le, ee; ecorche, ee. ♦ JUPUITURĂ
s.f. — ecor-chure/ V. BELI.
JUR s.n. — în expr.: 0 EXPR. în jur(ul) — Autour. Prin jur — Tout autour; dans
JURA
214
Ies parages, dans le voisinage. De jur împrejur — Â la ronde; â tour de bras.
JURA v.tr., refl. — jurer; faire/preter serment. A jura că spune adevărul — jurer de dire toute la verite. Ea jură că nu
va mai fura — Elle preta serment de ne plus voler. 0 EXPR. A jura pe capul cuiva (fig.) — Jurer par le sang de qqn
(fig.). A jura credinţă (vasalul către suzeran) — Faire serment d'allegeance (înv.). A jura pe toţi sfinţii (fam.j/pe ce
are mai scump (fig., fam.) — Jurer ses grands dieux (fig., fam.). ♦ JURĂMÂNT s.n. — serment m. Jurământul lui
Hi-
pocrat — serment d'Hippocrate; jurăminte călcate — serments d'ivrognes; a face o depoziţie sub jurământ —
certifier sous serment. 0 EXPR. A depune jurământ — Preter serment. A dezlega pe cineva de jurământ —
Relever qqn d'un serment. A nu-şi ţine jurământul — Faillir â son serment.
JURIST s.m. — juriste m. Jurist-consult — avocat-conseil.
JURISPRUDENŢĂ s.f. (jur.) — jurispru-dence/ (jur.).
K
KAKI adj. — kaki.
KETCHUP s.n. — ketchup [ketjcep]. Sos englezesc pe bază de roşii şi ciuperci — sauce anglaise â base de tomates et
de champignons.
KIDNAPPING s.n. — kidnappage m. Răpire de persoană — rapt m. de personnes.
KIL s.n. (pop.) — kilo m.\ => kil m. (pop.). Un kil de vin roşu — un kil de rouge. ♦ KILOGRAM s.n. — kilogramme
m.\ kilo m.
KILOMETRU s.m. — kilometre m.
KITSCH s.n. — kitsch [kitj] m. Obiecte kitsch (de prost gust) — objets de gout dou-teux.
KNOW-HOW s.n. — know-how [noao] m., savoir-faire m.
etre muet comme une carpe/comme un pois-son/comme la tombe; garder bouche close; rester bouche cousue;
taire/tenir sa langue (fig., fam.); la boucler; fermer/taire sa gueule; y mettre un cadenas (pop.); fermer sa boîte (â
camembert); y mettre un bouchon (fig., pop.). ♦ LĂCĂTUŞ s.m. — serrurier m. ♦ LĂCĂTUŞERIE s.f. — serrurerie/
LACHEU s.m. — laquais m. — lacheu, valet (fig.); larbin (pej.).
LACUNA s.f. — faille/, lacune/ A umple o lacună/un gol — combler une faille/une lacune/un vide.
LADĂ s.f. — caisse/, caisson m., coffre m. Ladă de gunoi — benne (â ordures) /, poubelle/, panier m. 0 EXPR. A
prinde pe cineva la ladă (fig., fam.) — Attraper qqn sur le fait.
LAGĂR s.n. — câmp m.
LAIE s.f. — bande/, horde/ (de gitans). 0 EXPR. Că e laie, că-i bălaie; ori laie, ori bălaie (fig., fam.) — Dire tantot
blanc, tantot noir; tantot frere, tantot larron (fig., fam.).
LALEA s.f. — tulipe/ Rădăcină de lalea — oignon m.
LAMENTA v.refl. — se lamenter. ♦ LAMENTABIL, Ă adj. — lamentable. ♦ LAMENTAŢIE s.f. — jeremiade /,
lamentation /. ♦ LAMENTO s.n. — lamento m. V. JELI, MIZERABIL.
LAMPĂ s.f. — lampe/ 0 EXPR. A-i fila o lampă (fig., fam.) — Etre un peu zinzin (pop.); gresiller du trolley (fig.,
pop.).
LAN s.n. — champ m. Lan de grâu — champ de ble.
LANSA v.tr., refl. — 1. (se) lancer A lansa o carte — lancer/parrainer/patronner
LA prep. — [pt. persoane] chez. A merge la dentist — aller chez le dentiste; [pt. loc] â. A merge la Sinaia — aller â
Sinaia; la plimbare — â la promenade; cinci la sută — cinq pour cent; se înţelege de la sine — cela va de soi; la
preţul — au prix de; de la o vreme — depuis un certain temps; la anul — dans une annee, Fannee prochaine; la doi
paşi — a deux pas; tout preş; a proximite; la cerere — sur demande; la invitaţia cuiva — sur l'invitation de qqn;
fereastră la stradă — fenetre (donnant) sur la rue; la bucată — â l'unite; pe la opt — vers Ies huit heures; de la —
depuis; până la — jusqu'â; la ce (bun)? — â quoi (bon)?
LA s.m. (muz) — la m.
LABĂ s.f. — patte / 0 EXPR. A cădea (a pica) în laba cuiva (fig., pop.) — Tomber sous la patte de qqn (fig., fam.).
A merge în patru labe (fig., fam.) — Marcher â quatre pattes (fig., fam.). A pune laba pe ceva (fig., fam.) —
Mainmise sur qqch. A pune laba pe cineva (fig., fam.) — Mettre le grap-pin dessus (sur qqn) (fig., fam.). A strânge
laba cuiva (fig., pop.) — Serrer la cuiller â qqn (pop.). Bate laba! (fig., pop.) — Tope la! Jos laba! (pop.) — Bas Ies
pattes! Laba gâştei (scris neîngrijit) — Pattes de mouche (fig., fam.). ♦ LĂBOS, OASĂ adj. (fig.) — pat-tu, ue;
pataud, de.
LABIRINT s.n. — dedale m., labyrinthe m.
LABORATOR s.n. — laboratoire (labo) m. ♦ LABORANT, As. — laborantin, ine.
LACĂT s.n. — cadenas m. A închide cu lacăt — cadenasser; fermer (a) au cadenas. 0 EXPR. A avea (a-şi pune)
lacăt la gură (fig., fam.) — Avaler sa langue; avoir un boeuf sur la langue; ne pas dire un traître mot;
217
LĂCRĂMIOARA
un livre; assurer la promotion d'un livre; a lansa o ştire — lancer une nouvelle; a lansa o rachetă — lancer une
fusee. 2. [fig-] s'embarquer, (se) plonger (fam.); entrer dans. 0 EXPR. A se lansa într-o afacere (fam.) —
S'embarquer/se plonger dans une affaire (fam.). ♦ LANSARE s.f. — lancement m. V. RELANSA.
LANTERNĂ s.f. — lanterne /. Lanternă de buzunar — lanterne de poche.
LANŢ s.n. — chaîne / Lanţ de munţi — chaîne de montagne; în lanţ — catenaire; en chaîne; a pune în lanţuri —
enchaîner. 0 EXPR. A sfărâma lanţurile (fig.) — Rompre Ies chaînes (fig.). A se ţine lanţ (fig.) — Se succeder; ne
plus tarrir. ♦ LĂNŢIŞOR s.n. — chaînette/ V. ÎNLĂNŢUI.
LAPOVIŢĂ s.f. — giboulee/
LAPTE s.n. — lait m. Lapte acru — lait suri; lapte bătut — lait caille; lapte degresat — lait ecreme; lapte praf— lait
en poudre; lapte de pasăre — ceufs â la neige; boule de neige; lait de poule; lapte stricat — lait tourne; lapte de var
— lait de chaux; dinţi de lapte — dents de lait; purcel de lapte — cochon de lait; produse lactate — cremerie/!,
laitages m.pi, produits laitiers. Laptele a dat în foc — Le lait a deborde/s'est sauve. Calea Laptelui — Voie lactee. 0
EXPR. A bate pe cineva să spună şi laptele pe care 1-a supt (fig., fam.) — Faire peter le boudin/le maroquin â qqn;
tanner le cuir â qqn (fig., pop.). A suge ceva odată cu laptele mamei (fig.) — Sucer qqch. avec le lait (fig., fam.). ♦
LĂPTAR, EASĂ S. — laiti-er, iere. V. ALĂPTA. ♦ LAPŢI s.m.pl. — lai-tance/ ♦ LĂPTIŞOR DE MATCĂ s.m. — gelee royale/.
LARMA s.f. (fam.) — brouhaha m., bruit m., chahut m., charivari m., eclat m., esclandre m., hourvari m., scandale
m., tapage m., tinta-marre m., tohu-bohu m., vacarme m.; => ba-rouf m., boucan m., cirque m., clabauderie/, raffut
m., tintouin m. (fam.); ramdam m. (fig., fam.). V. GĂLĂGIE, HĂRMĂLAIE, SCANDAL, TAPAJ, TĂRĂBOI, ZARVĂ.
LAŞ, Ă s. şi adj. — I. [s. şi adj.] couard, arde; lâche; peureux, euse; poltron, nne; => foireux, euse (fam.);
pusillanime (litt.). II. [adj.] veule (fam.). A fi laş — n'avoir rien dans la culotte; n'avoir pas de couilles (fig., vulg.);
etre un demi-sel (arg., pej.). In mod laş — lâchement. ♦ LAŞITATE s.f. — couardise/, faiblesse/, mollesse/, poltron-
nerie/; => pusillanimite f.(litt); veulerie / (fam.). V. POLTRON.
LATRINA s.f. — lieu d'aisance m.
LATURA s.f. — cote m. Pe ambele laturi — des deux cotes; în lături (loc. adv.) — ailleurs; de câte; pe de lături
(loc. adv.) — â cote. V. ÎNLĂTURA. 0 EXPR. A nu se da în lături (fig.) — Y aller carrement; ne pas renâcler â la
besogne (fam.); ne pas hesiter. A nu se da în lături de la nimic (fig.) — Tout lui est bon (fig.). A fi pe de lături (fig.,
fam.) — Etre hors du sujet. A vorbi pe de lături (fig., fam.) — Mettre a cote de la plaque (fig., pop.). ♦ LĂTURALNIC,
Ă adj. — ecarte, ee; isole, ee; secondaire. Drum lăturalnic — sentier detourne; sat lăturalnic— village isole.
LAŢ s.n. — lacs [la] m., lacet m.; noeud m. coulant (pour prendre le gibier); r=> piege m. rets [re] (litt.). 0 EXPR. A
se prinde în laţ (fig., fam.) — Donner dans un piege; tomber dans le panneau (fig., fam.).
LAŢE sf.pl. — baguettes de tambour (fig., fam.); meches (folles)_/!/?/.
LĂBĂRŢA v.refl. (fam.) — s'avachir; se deformer.
LACOMI v. intr., refl. — 1. avoir la dent (fig., fam.). 2. convoiter; etre avide/insa-tiable. ♦ LĂCOMIE s.f. — 1.
gloutonnerie/, goinfrerie/, gourmandise/ Cu lăcomie — goulument. 2. avidite/, convoitise/, cupi-dite/, voracite/ ♦
LACOM, Ă adj. — 1. glou-ton, nne; goinfre; gourmand, ande; vorace. V. HULPAV. 2. avide; inassouvi, vie; insa-tiable.
LĂCRĂMIOARĂ s.f. — muguet m. La 1 Mai, francezii oferă lăcrămioare femei-
LĂCRIMA
lor — Pour le Ier Mai, Ies francais offrent aux femmes du muguet.
LĂCRIMA v.tr. — larmoyer. ♦ LACRIMĂ s.f. — larme/. A izbucni în lacrimi — fondre en larmes; a vărsa lacrimi
— re-pandre/verser des larmes. 0 EXPR. A nu mai avea lacrimi de plâns (fig.) — Pleurer toutes Ies larmes de son
corps (fig.). A plânge cu lacrimi fierbinţi (fam.) — Pleurer â chaudes larmes/comme une vache (fam). A plânge cu
lacrimi de sânge (fig-) — Pleurer des larmes de sang (fig.). Lacrimi de crocodil (fig.) — Larmes de crocodile (fig.).
LĂCUI v.tr. — laquer, vernir. ♦ LAC s.n. — 1. lac m. 2. vemis m. Lac de unghii — vernis a ongles. 0 EXPR. A cădea
din lac în puţ (fig., fam.) — Changer un cheval borgne contre un aveugle (fig.); tomber de mal en pis/de fievre en
chaud mal/de la poele sur la braise (fig., fam.)/de Charybde en Scylla (fig., litt.); sauter de la poele a frire dans le feu
(fig., pop.). Lac să fie că broaşte sunt destule (prov.) — L'occasion fait le larron (prov.). ♦ LĂCUIT, Ă adj. — laque,
ee; vemi, nie.
LĂCUSTĂ s.f. — criquet m., sauterelle/.
LĂFĂI v.refl. (pop.) — prendre ses aises; se vautrer; => se goberger (fam.).
LĂLĂI v.tr. (pop.) — chantonner, fre-donner.
LĂMÂIE s.f. — citron m. Coajă de lămâie — zeste m. (de citron); felie de lămâie — rondelle /. (de citron). 0
EXPR. A stoarce pe cineva ca pe o lămâie (fig., fam.) — Presser qqn comme un citron (fig., fam.). ♦ LĂMÂIŢĂ s.f. —
citronnelle/ ♦ LIMONADA s.f. — citron presse m.; citron-nade/.
LĂMURI v.tr., refl. (fam.) — demeler, (s') edifier, (s') expliquer, tirer au clair. le-ai lămurit? — Tu vois le topo?
(fam.). 0 EXPR. A lămuri pe cineva — Eclairer la lanterne (â) de qqn (fig., fam.). ♦ LĂMURIRE s.f. —
eclaircissement m., explication /. ♦ LĂMU-
218
RIT, Ă adj. — edifie, ee; eclaire, ee; tire (tiree) au clair. ♦ LĂMURITOR, OARE adj. — edifiant, ante.
LĂRGI v.tr., refl. — (s') elargir, (s') eten-dre. A lărgi o fustă — elargir une jupe; a-şi lărgi cercul prietenilor —
elargir le cercle de ses amis. Orizontul se lărgeşte — L'horizon s'etend. ♦ LARG, Ă adj. — ample; etendu, due; large;
vaste. A avea vederi largi — avoir des vues larges; cu vederi largi — large d'esprit; ouvert(e) â; gesturi largi — de
grands gestes; mână largă (fig.) — genereux, euse; în larg (loc. adv.) — au large; pe larg (loc. adv.) — en detail. V.
LĂŢI. 0 EXPR. A avea inimă largă (fig., fam.) — Avoir grand coeur. A fi în largul său (fig.) — Etre â son aise (fig.). A
nu fi în largul său (fig.) — Ne pas en mener large (fig.); etre dans ses petits souliers (fig., fam.); A pleca în lumea
largă (fig., fam.) — Rouler sa bosse (fig., fam.). ♦ LĂRGIME s.f. — ampleur m. Lărgime de vederi (fig.) —
comprehension/.; largeur/. d'esprit.
LĂSA v.tr., intr., refl. — 1. lâcher, laisser, permettre. Lăsaţi-mă să trec — Permettez-moi de passer. Lasă-ţi lucrurile
aici — Laisse la tes affaires. Lasă-l să plece — Laisse-le partir. 2. deposer. Lasă-ţi valiza la bagaje — Depose ta
valise a la consigne. 3. ceder. Lasă de la tine! — Cede! 4. omet-tre. A lăsa pe cineva pe dinafară (a nu-l include pe o
listă) — omettre qqn. 5. aban-donner. L-ai lăsat în stradă! — Tu l'as abandonne dans la rue! 6. s'affaisser, s'af-faler,
se poser. 7. en rabattre. A lăsa din preţ — faire un rabais; en rabattre. V. DELĂSA. 0 EXPR. A se lăsa (fig.) -Se laisser
faire. A nu se lăsa (fig., fam.) — Ne pas en demordre (fig.); ne pas deteler; ne pas lâcher prise; soutenir la gageure;
tenir bon (fig., fam.); ne le ceder en rien a qqn. Nu te lăsa! (fig.) — Tiens bon! (fig., fam.). A nu se lăsa până nu... —
N'avoir de cesse jusqu'â ce que... A nu se lăsa aşteptat — Ne pas etre long â venir. A nu se lăsa rugat — Ne pas se
faire prier. A se lăsa pe cineva (fig., fam.) — S'en remettre â qqn; se repos-
219
LEAT
er sur qqn (fig.). A se lăsa pradă disperării — S'abandonner au desespoir. A-l lăsa nervii (fig., fam.) — Perdre Ies
pedales (fig., pop.). ♦ LĂSARE LA VATRĂ — renvoi d'un soldat â ses foyers. ♦ LĂSATA SECULUI — Mardi Gras m.
LĂSCAIE s.f. (fam.) — liard m., rotin m.\ sou m. V. SFANŢ. 0 EXPR. A nu avea nici o lăscaie (fam.) — Pas un liard;
pas un sou vaillant (fam.); etre fauche/dans la pu-ree/raide comme un passe-lacet; loger le dia-ble dans sa bourse
(fig., pop.).
LĂSTAR s.m. — taillis m., jeune pousse m., surgeon m. ♦ LĂSTĂRIŞ s.n. — bois m.
LĂSTUN s.m. — martinet de muraille m.
LĂTRA v.tr., intr. — 1. [despre câini] aboyer. 2. [despre oameni, fig.] glapir; => gueuler (pop.).
LĂTURI s.f.pi. — 1. eau de vaisselle /; eaux grasses/./?/. 2. [fig.] lavasse/. (pej.).
LĂŢI v.tr., refl. — (s') elargir, (s') etendre. Pustiul se lăţea în jurul lor — Le desert s'e-tendait autour d'eux (tout
autour). ♦ LAT, Ă adj. — large. Un lat de palmă — une aune; lat în spate (loc. adj.) — rable; => costaud (pop.); de-a
latul (loc. adv.) — en largeur. V. LĂRGI. 0 EXPR. A cădea lat (fig., fam.) — Tomber raide mort (fam.); etre au bout de
son rouleau/fourbu/sur Ies genoux (fig., fam.).A o face lată (fig., fam.) — Faire une bordee/la fete/ripaille/la tournee
des grands-ducs (fig., fam.); faire la bombe (fig., pop.). A lăsa lat pe cineva (fig., fam.) — Battre qqn â terre (fig.,
fam.); allonger qqn au tapis (fig., pop.). A rămâne lat (fig., fam.) — Rester sur le carreau (fig., fam.). ♦ LĂŢIME s.f. —
largeur/
LĂUDA v.tr., refl. — exaller, fanfaronner, flatter, glorifier, honorer, louanger, (se) lou-er, parader, plastronner, proner,
(se) vanter; => encenser (fig.); se targuer de (litt.), Cum te mai lauzi? — ţa va?; a-şi lăuda marfa — faire l'article; a
lăuda fără reţineri — ne pas tarir d'eloges. ♦ LAUDĂ s.f. —■ eloge m., lou-ange/. ♦ LĂUDABIL, Ă adj. — louable,
meri-
toire, digne d'eloges. ♦ LĂUDAT, Ă adj. — loue, ee; vante, ee. ♦ LĂUDĂROS, OASĂ S. şi adj. — I. [s.] farceur, euse;
frimeur, euse; matamore m., rodomont m., plastronneur m.; pourfendeur m.; => brave a trois poils; fier-â-bras (fig.,
fam.). II. [s. şi adj.] barati-neur, euse; bluffeur, euse; fanfaron, nne; hâbleur, euse; vantard, arde; => crâneur, euse;
faraud, aude (fam.). ♦ LĂUDĂROŞENIE s.f. — bluff m., esbroufe/., fanfaron-nade/, forfanterie/, hâblerie/, rodomon-
tade/, vantardise/ V. FANFARON.
LĂUZA s.f. — accoucb.ee/
LÂNA s.f. — laine / De lână — en laine; stofe de lână — lainages m.pl.; lână în lână (loc. adj.) — pure laine; lână
de casă — pure laine vierge. Pune (pe tine) ceva de lână! — Mets une petite laine!
LÂNCEZI v.intr. — 1. [despre oameni] croupir, languir. 2. [despre activităţi] traîner.
♦ LÂNCED, Ă adj. — languissant, ante.
♦ LÂNCEZEALĂ s.f. —langueur/, lassitude/, torpeur/
LÂNGĂ prep. — preş; aupres de; â cote. E lângă mine — II est preş de moi. Prietenii sunt lângă mine — Les amis
sont aupres de moi. Metroul e lângă staţia autobuzului — Le metro est â cote de l'arret du bus.
LEAFĂ s.f. — appointements m.pl, emolu-ment m., mensuali te /, remuneration /., salaire m., traitement m.;
[simbrie] gages m.pl.; [onorarii] honoraires m.pl.; [plată] paye /; [în armată] solde /; [plata cu ora] vacation/ ♦
LEFEGIU s.m. — fonction-naire m., salarie m.
LEAPŞA s.f. (pop.) — tape/. A juca leapşa — jouer â chat perche.
LEAT s.n. (pop.) — 1. combattant m., soldat m.; => pioupiou m. (fam.); bidasse m., griveton m., troufion m. (pop.);
gugusse (arg. milit.). Casca unui leat — le casque d'un troufion. V. SOLDAT, OSTAŞ. 2. contingent m. O EXPR A fi
leat cu cineva (fig., fam.) — Etre du meme contingent (fig., fam.)
LEBĂDĂ
220
LEBĂDĂ s.f. — cygne m. O EXPR. Cântecul lebedei (fig.) (ultima operă a unui creator) — Le chant du cygne
(fig.).
LECŢIE s.f. — classe /., lecon / A face o lecţie — faire la classe; a da lecţii particulare — courir le cachet (fig.,
fam.). 0 EXPR. A-i da lecţii cuiva (a-1 dăscăli) (fam.) — Faire la lecon â qqn. (fig.) A primi o lecţie (fig.) — Se
faire taper sur Ies doigts (fig., fam.).
LECUI v.tr., refl. — 1. (se) guerir; rebouter; recouvrer. la sânte; se remettre (d'une maladie); se retablir; => reprendre
du poil de la bete (fig., fam.). Te-ai lecuit greu — Tu t'es remis lentement. După o cură intensă, m-am lecuit — A la
suite d'une cure suivie, j'ai repris du poil de la bete. V. ÎNSĂNĂTOŞI, VINDECA. 2. [fig] en avoir assez/ras le bol (fig.,
fam.). M-am lecuit de prieteni interesaţi — J'en ai assez/ras le bol d'amis profiteurs.
♦ LEAC s.n. (fam.) — remede m.; ierburi de leac — medecine verte; plantes medicinales; simples fpi; leacuri
băbeşti — remedes de bonne femme. 0 EXPR. Nici de leac (fig., fam.) — Absolument rien; pas Fombre de qqch. A
da de leac (fig., fam.) — Trouver le remede. A-i găsi cuiva leacul (fig., fam.) — Damer le pion â qqn; faire son
affaire â qqn; river son clou â qqn; venir â bout de qqn (fig., fam.); avoir la peau de qqn (fig., pop.).
♦ LECUITOR, OARE s. — guerisseur, euse.
LEFTER, Ă adj. — desargente, ee; => fauche, ee (pop.). 0 EXPR. A fi (rămâne)
lefter (pop.) — Etre sans le sou (fam.); etre fauche comme Ies bles/raide comme un passe-lacet/sans un (fig., fam.);
ne plus avoir une thune (arg.). A lăsa pe cineva lefter (pop.). — Mettre qqn en chemise/sur la paille (fig., fam.). ♦
LEFTERI (fam.) — fau-cher, mettre qqn sur la paille.
LEGA v.tr., intr., refl. — 1. amarrer, arri-mer, attacher, lier, nouer. A lega o barcă — amarrer/arrimer une barque; a
lega o carte — relier un livre; a lega o fundă — nouer un ruban; a lega un pachet — ficeler un naquet; a-şi lega
şireturile de la pantofi — attacher ses lacets; a lega un sos (fig.) — epaissir/lier une sauce. 2. [fig.] s'engager a.
3. [fig.] s'en prendre (â qqn). 0 EXPR. A se j lega să (fig.) — S'engager a. A se lega de ' cineva (fig.) — 1. Chercher
des crosses | (arg.)/noise a qqn; s'en prendre â qqn.
2. S'attacher â qqn; se lier â qqn. A nu lega două în trei (fig., pop.) — Ne pas faire d'e-conomies; ne pas mettre de
cote (fig.). A lega fedeleş pe cineva (fig., pop.) — Ligoter qqn. A lega pe cineva de mâini şi de picioare I (fig.,
fam.) — Livrer qqn pieds et poings lies j (fig., fam.). A fi legat de mâini şi de I picioare (fig., fam.) (a fi căsătorit)
— Avoir un fii â la patte/les mains liees/pieds et poings lies (fig., fam.). A lega priete-1 nie (fig.) — Se lier d'amitie
(fig.). ♦ LEGĂ- I TURĂ s.f. — 1. attache/, lien m. 2. liaison/ I
3. botte/. O legătură de ridichi — une botte I de radis. 4. propos m. în legătură cu... I (loc. prep.) — â propos de...; în
legătură a ce? — a quel propos? 0 EXPR. A avea legă-1 turi (sufleteşti) — Avoir des attaches (fig.). I A lua
legătura telefonică (cu cineva) — I Toucher qqn par telephone. A se pune în I legătură cu cineva — Se mettre en
rapport I avec qqn; prendre langue avec qqn. A rupe I legăturile — Rompre Ies attaches/les ponts I (fig., fam.). A
stabili legături — 1. Etablir I des liens. 2. Etablir des rapports. ♦ LEGĂ- I MÂNT s.n. — pacte m., serment m.
LEGALIZA v.tr. — authentifier, authentifi-quer, confirmer, legaliser. ♦ LEGAL, Ă adj. — legal, le; reglementaire. Căi
legale — voies legales; dispoziţii legale — dispositions legales. în mod legal (loc. adv.) — legalement. Adunare
aleasă în mod legal — assemblee legalement elue. ♦ LEGALITATE s.f. — legali-1 te / ♦ LEGALIZARE s.f. —
legalisation /
V. AUTENTIFICA. ♦ LEGE S.f. — loi / în /Uf-I
mele legii — au nom de la loi; în lege — potir de bon; cum e legea — selon la loi; a legea — contourner la loi; pe
legea mc en bonne et due forme; parole d'honncurl. Vorba lui e lege — Sa parole fait (la) loi. I 0 EXPR. Fără (de)
lege (loc. adj.) — Sans foii ni loi (fig., fam.). A face ceva în legea lui (fiaI — N'en faire qu'a sa tete (fig., fam.). A
mânca I şi a bea în lege (fig., fam.) — Etre pieii I comme une barrique (fig., pop.). ♦ LLGIS- ■
221
LEPĂDA
LATIV, Ă adj. — legislatif, ve. ♦ LEGITIM, Ă — legitime; legal, le; legifere, ee. ♦ LEGITIMITATE s.f. — bien-fonde
m., legitimite/., pertinence/. A recunoaşte legitimitatea unei observaţii — reconnaître le bien-fonde d'une
observation.
LEGĂNA v.tr., refl. — (se) bercer. A se legăna de pe un picior pe altul — se dandi-ner. ♦ LEAGĂN s.n. — 1. berceau
m. Cântec de leagăn — berceuse / 2. balancoire /, escarpolette / A se da în leagăn — se bal-ancer. 3. creche/
LEGITIMA v.tr., refl. — 1. demander a qqn ses papiers, etablir l'identite de qqn; identifi-er qqn; (s') identifier,
decliner ses nom, prenoms, titres et qualites; (se) legitimer; presenter ses papiers; se presenter. ♦ LEGITIMAŢIE s.f. —
permis m., carte/piece d'iden-tite/; papiers m.pl.
LEGUMA s.f. — legume m. Cultură de legume — culture maraîchere; ♦ LEGUMICULTOR, OARE s. — maraîcher, ere.
LEHAMITE s.f. (pop.) — degout m., ecoeurement m. 0 EXPR. A i se face lehamite (pop.) — Avo ir un haut-le-
cceur/la nausee; en avoir sa claque/marre/ras le bol/plein Ies bottes/plein le dos/jusque par-dessus la tete (fig., fam.);
en avoir plein le cui (fig., pop.); en avoir son blot (iron.).
LEIT, A adj. (pop.) — tout crache; iden-tique. Leit taică-său — son pere tout crache.
LELE s.f. (pop.) — 1. tante /, tantine / V. ŢAŢĂ. 2. garce /. (pop.). 0 EXPR. Fecior/pui de lele (fig., pop.) — Fils de
pute (fig., pop.).
LEMN s.n. — bois m. 0 EXPR. A fi lemn
(fig., fam.) — Ne pas savoir le premier mot de qqch. (fig.). A rămâne ca de lemn (fig., fam.) — Rester comme une
souche (fig., fam.)/coi. A sta de lemn Tănase (fig., fam.) — Etre/rester comme une souche (fig., fam.). Limbă de
lemn (fig., pei.) — Langue de bois (fig., pej.).
LENEVI v.intr., refl. — faineanter, pares-ser; => flemmarder (fam.); glander, glan-
douiller (pop.). ♦ LENE s.f. — faineantise/, oisivete/, paresse/.; => cosse/, flemme/, molesse / (fam.). V. TRÂNDĂVI. 0
EXPR. A-şi târî lenea (fig., fam.) — Tirer sa flem-me (fig., fam.). ♦ LENEŞ, Ă S. şi adj. — de-soeuvre, ee; faineant, te;
oisif, ive; paresseux, euse; => cossard, de; flemmard, de (fam.). A fi leneş (la şcoală) — travailler mal; elev leneş —
cancre m. V. PUTOARE, PUTUROS. 0 EXPR. A fi leneş de pute locul sub el (pop.) — Avoir Ies cotes en long/les pieds
nickeles/un poil dans la main; etre paresseux comme une couleuvre/comme un loir; faire des bulles; se faire du lard;
passer au travers; peigner la girafe; se rouler/se tourner Ies pouces; tirer sa cosse/sa flemme (fig., fam.); avoir la
rame; la couper; etre fatigue de nais-sance; tirer au cul/au flanc (fig., pop.).
LENJERIE s.f. — le blanc m.; linge m. de maison. Lenjerie de corp — sous-vete-ments m.pl.; lenjerie feminină —
lingerie /; lenjerie de pat — literie/ V. RUFĂRIE.
LENTILA s.f. — verre m. Ochelari cu lentile fumurii — lunettes â verres fumes; lentile de contact — verres de
contact.
LEOARCĂ adj. şi adv. — tout mouil-le/trempe jusqu'aux os. A se face leoarcă — se faire saucer; prendre la saucee
(fam.).
LEOPARD s.m. — leopard m. 0 EXPR. Afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul
(fig., fam.) — Jeter de la poudre aux yeux (fig., fam.).
LEPĂDA v.tr., rejl (pop.) — 1. jeter, lâ-cher. 2. rejeter. 3. enlever, retirer. 4. abjurer, desavouer, renier. 0 EXPR. A nu
fi de lepădat (fig., fam.) — Ne pas etre â dedaigner; ne pas etre bon â jeter aux chiens (fig., fam.); c'est pas de la
piquette! (pop.), c'est bon â prendre. A se lepăda de... — Jeter le froc aux orties (fig., pop.). ♦ LEPĂDARE s.f. ■'■—
desaveu w.,reniementm. ♦ LEPĂDĂTURĂ s.f., (pop.) — canaille/, chenapan m., (drole ds) coco m., crapule/, coquin,
ine; fourbe m., vaurien m., voyou m.; => fnpon, nne (vx), fripouille/, galopiat m., gamcment m., gre-din, gredine;
loubard m. (fam.); gouape./., ordure/, peau de vache/; pied-oiat m.; ?.\x\-
LEPRA 222
an m., sacripant m., salaud m, salope, /, traînee/, vieux debris m.\ zonard, de (pop.)
V. CANALIE, DERBEDEU, JAVRĂ, JIGODIE, LICHEA, PUTOARE, OTREAPĂ, SCÂRNĂVIE, SECĂTURĂ.
LEPRĂ s.f. — lepre /. O lepră! (epitet) — peau de vache! (pop.).
LESBIANA s.f. — lesbienne/.; => gouine/ (pop.); tribade/ (litt.). V. HOMOSEXUAL.
LESNE adv. — aisement, facilement.
♦ LESNICIOS, OASĂ adj. — commode, facile. V. ÎNLESNI.
LESPEDE.?./.—dalie/.
LEŞIE 5./— lessive/
LEŞINA v.intr. — defaillir, s'evanouir; => se pâmer (fam.); perdre ses esprits (litt); tomber dans Ies pommes (fig.,
fam.). 0 EXPR. A Fi leşinat după ceva (fig., fam.) — Etre feru/un mordu/un toque de qqch. (fam.); en faire une
maladie (fig., fam.); s'engouer/s'enticher de qqch.; en raffoler. A leşina de râs (fig., fam.) — Se pâmer de rire; rire
comme un bossu (fig., fam.); rire a ventre deboutonne; se taper le cui par terre (fig., pop.); se fendre la pipe (arg.).
♦ LEŞIN s.n. — defaillance/, evanouisse-ment m., pâmoisson / 0 EXPR. A-i veni cu leşin (pop.) — Avoir un coup de
pompe (fig., fam.).
LEU, LEOAICA s. — lion, lionne. Pui de leu — lionceau m. 0 EXPR. A face pe leul (fig., fam.) — Bouffer du lion;
ne pas se don-ner le coup de pied (fig., fam.). A se învârti ca un leu în cuşcă (fig., fam.) — Faire Ies cent pas; tourner
comme un lion en cage (fig., fam.). A-şi lua partea leului (fig., fam.) — Se tailler la part du lion (fig., fam.). A ţine
leul de urechi (fig., fam.) — Avoir son compte; tenir une belle cuite (fig., fam.).
LEUŞTEAN s.m. — li veche/.
LEVĂNŢICĂ s.f. — lavande/
LIBERA v.tr., refl. — (se) liberer, relâcher.
♦ LIBER, Ă adj. şi adv. — libre. Timp liber —
loisir; zi liberă — jour de loisir; în aer liber — en plein air; sub cerul liber — â la belle etoile; lovitură liberă —
coup m. franc.; a vorbi liber — avoir la parole facile; parler d'abondance. V. ELIBERA. 0 EXPR. A da liber (fig.) —
Donner campos (fig.). ! A fi liber ca pasărea cerului (fig.) — Etre libre comme l'air (fig.). A pune pe cineva pe liber
(fig., fam.) — Remercier qqn (fig); mettre qqn a pied (fig., fam.). Cu ochiul liber (fig.) — Â l'ceil nu (fig.). ♦
LIBERTA-TE s.f. — liberte/ Libertate civilă — liberte civile; libertate de exprimare — liberte de langage; libertate
politică — liberte poli-tique; libertate de spirit — manque de prejuges; punere în libertate — elargisse-ment m.;
levee d'ecrou / Libertatea nu e anarhie — La liberte ce n'est pas de l'anar- i chie. A avea libertate deplină — avoir
ses coudees franches (fig., fam.); agir â sa guise; | a fi apărător al libertăţii — etre defenseur de la liberte; a-şi risca
libertatea —jouer sa liberte (fig.). 0 EXPR. A-şi lua libertatea să... — Se permettre la liberte de...; prendre sur soi
de... ♦ LIBER CUGETĂTOR s.m. — libre penseur m.
LIBERTIN, Ă s. şi adj. — debauche, ee; deprave, ee; devergonde, ee; egrillard, de; ehonte, ee; libertin, tine; salace;
=> dissolu, ue j (litt.). V. DESFRÂNAT, DEZMĂŢAT. ♦ LIBERTINAJ, LIBERTINISM s.n. — debauche /., devergondage m.,
dissolution /, liber-tinage m.
LIBRĂRIE s.f. — librairie / Succes de librărie — best-seller [bestselcer] m.; livrei a succes/le mieux vendu. ♦
LIBRAR, LIBRÂ-REASĂ S. — libraire m.
LICENŢIA v.tr. — 1. congedier, 2. licen-cier. V. CONCEDIA. ♦ LICENŢIAT, Ă S. -licencie, ee. Licenţiat în drept —
licencie en droit; licenţiat în litere — licencie es lettres. ♦ LICENŢĂ s.f. — licence / ♦ LICENŢIOS, OASĂ adj. —
imoral, le; impudique; licencieux, euse; indecent, te. Glume licenti- 1 oase — paisanteries lestes.
LICEU s.n. — lycee m. ♦ LICEAN, Ă S. -lyceen, nne; => potache m. (fam.).
223
LICHEA s.f (fam.) — canaille/, chena-pan m., (drole de) coco m., crapule/, co-quin, ine; fourbe m., vaurien m.,
voyou m.\ => fripon, nne (vx); fripouille/, galopiat m., garnement m., gredin, ine; loubard m. (fam.); gouape /,
ordure /, peau de vache /; pied-plat m.\ rufian m., sacripant m., salaud m, salope,/, traînee/, vieux debris m.\ zo-nard,
arde (pop.). V. CANALIE, DERBEDEU,
JAVRĂ, JIGODIE, LEPĂDĂTURĂ, MIZERABIL, PUTOARE, OTREAPĂ, SCÂRNĂVIE, SECĂTURĂ.
LICITA v.tr. — encherir. ♦ LICITANT s.m. — encherisseur m. ♦ LICITAŢIE s.f. — (vente aux) encheres fpl. A urca
licitaţia — monter Ies encheres.
LICURICI s.m. — luciole/, ver luisant m.
LIDER s.m. — cacique m., leader [lidcer] m.
LIGHEAN s.n. — bassine/, cuvette/
LIHNIT, A adj. (pop.) — affame, ee. 0 EXPR. A fi lat/lihnit/lipit/mort de foame
(fig., pop.) — Mourir de faim (fam.); avoir l'estomac creux/dans Ies talons; danser devant le buffet; manger avec Ies
chevaux de bois; manger de la vache enragee (fig., fam.); avoir Ies crocs/la dent; la sauter (pop.); n'avoir rien dans le
buffet/dans le corps/dans le fusil; se brosser le ventre; claquer du bec; crever de faim; manger â la table qui recule
(fig; POP-).
LIMAN s.n. — abri m., havre m., refuge m., rivage m. 0 EXPR. A ajunge la liman (fig., fam.) — Atteindre son
havre de grâce (litt.); arriver â bon port; arriver a bonne fin/au bout du tunnel; etre au bout de ses peines; faire
surface (fig.); passer le cap (fig., fam.). A nu reuşi să iasă la liman (fig., fam.) — Ne pas arriver â faire surface
(fig.). A scoate pe cineva la liman (fig., fam.) — Tendre la perche â qqn (fig., fam.).
LIMBA s.f. — langue/ Limbă de pantofi — chausse-pied m.; limba pantofului — la lan-guette/ de cuir d'une
chaussure; limba clopotului — le battant m. de la cloche; limbile ceasului — Ies aiguilles / de la montre;
LIMITA
limba pendulei — le balancier m. (de la pendule); o limbă de pământ — une langue / (une bande) de terre; limbi de
flăcări — des langues de feu; profesor de limbi străine — professeur de langues; limbă păsărească — charabia m.,
pidgin m., sabir m., volapuk m. 0 EXPR. A alerga cu limba scoasă după cineva (fig., fam.) — Tirer la langue (fig.,
fam.). A avea limba ascuţită (fig., pop.) — Avoir mauvaise langue/la langue bien pendue (fig., fam.). A avea limba
otrăvită (fig., pop.) — Avoir une langue de vipere (fig., fam.). A-i dezlega cuiva limba (fig., fam.) — Delier la
langue a qqn (fig., fam.). A i se împiedica (împletici, încurca) cuiva limba în gură (fig., fam.) — Avoir un fii sur la
langue; avoir la langue pâteuse (fig., fam.). I s-a împiedicat (împleticit, încurcat) limba în gură (fig., fam.) — La
langue lui a fourchă (fig., fam.). A-şi înghiţi limba (fig., fam.) — 1. [a fi înfometat] Avoir la dent (fig., fam.). 2.
[a nu vorbi] Avaler sa langue; se mordre la langue (fig., fam.). A lăsa cu limbă de moarte (fig., fam.) — Exprimer â
l'article de la mort (fig., litt. )/sw son lit de mort (fig., fam.). A scoate limba de un cot (fig., fam.) — Tirer la langue;
travailler comme une bete de somme/comme un derate/comme un negre (fig., fam.). A-i sta pe limbă (fig., fam.) —
Avoir un mot sur le bout de la langue; 1'avoir sur la langue/sur le bord des levres (fig., fam.). A stâlci o limbă
— Ecorcher une langue (fig.). A-şi toarce pe limbă (fig., fam.) — Tourner sept fois la langue dans sa bouche
(fig.). A trage pe cineva de limbă (fig., fam.) — Sortir/tirer Ies vers du nez â qqn (fig., fam.). A nu vorbi aceeaşi
limbă (fig.) — Ne pas parler la meme langue (fig.). ♦ LIMBAJ s.n. — langage m. Limbaj ales/cizelat/şlefuit — langage
châtie; limbaj de programare (evoluat) — langage de pro-grammation (evolue). ♦ LIMBUT, Ă adj. — bavard, de. ♦
LIMBUŢIE s.f. — bavardage m., faconde/, loquacite/
LIMITA v.tr., refl. — (se) limiter (se) passer de, s'en tenir a. A se limita la — en etre reduit a. ♦ LIMITĂ s.f. — limite/
LIMPEZI
224
LIMPEZI v.tr., refl. — 1. rincer. 2. (se) cla-rifier. A-şi limpezi gândurile — voir clair. 3. (s') eclaircir. Cerul s-a
limpezit după ploaie — Le ciel s'est eclairci apres la pluie. ♦ LIMPEDE adj. — clair, re; limpide. Cer limpede — ciel
lumineux/serein; sunet limpede — son pur/clair/distinct; minte limpede — esprit clair/lucide/net/precis; a avea capul
limpede — avoir la tete libre; cu mintea limpede — â tete reposee.
LIN (iht) s.m. — tanche/
LINGE v.tr., refl. — 1. (se) lecher. 2. [fig., fam.] encenser; faire du plat; flatter, flagorner; => lecher Ies bottes
(fam.j/le cui (pop.) a qqn; passer la brosse â reluire/de la pommade (fig., fam.). V. LINGUŞI. 0 EXPR. A-şi linge
buzele (fam.) — Se pourlecher Ies babines (fam.). A-şi linge degetele (fig., fam.) — S'en lecher Ies doigts; y mettre
Ies quatre doigts et le pouce (fig., fam.). Linge-blide (fig., pop.) — Ecornifleur; pique-assiette (fam.). V. PARAZIT. ♦
LINGĂU s.m. (pop.) — flagorneur m., flatteur m.\ => fayot m., beni-oui-oui m., leche-bottes m. (fam.); leche-cul m.
(pop.); thuriferaire m.
(fig., Utt.). V. LINGUŞITOR, YESMAN.
LINGURĂ s.f. — cuiller (cuillere) /. Linguriţă — petite cuillere/.; cu linguriţa (fig.) — au compte-gouttes (fig.). 0
EXPR. A-i atârna cuiva lingurile de gât (fig., pop.) — Attendre qqn comme Ies moines, l'abbe (fig.). A mânca banii
cu lingura (fig., fam.) — Faire bonne chere et petit testament; etre un vrai bourreau d'argent/un panier perce (fig.,
fam.).
LINGUŞI v.tr., refl. — encenser, faire du plat, flatter, flagorner; lecher Ies bottes (fam.)Ae cui (pop.) a qqn; passer de
la pom-made/la brosse â reluire (fig., fam.). ♦ LINGUŞIRE, LINGUŞEALĂ s.f. — flatterie /., flagornerie /; =$ leche /
(pop.). ♦ LINGUŞITOR, OARE 5. şi adj. — I. [s.] fayot m., beni-oui-oui m., leche-bottes m. (fam.); leche-cul m. (pop.);
thuriferaire m. (fig., Utt.). II. [s. şi adj.] flagorneur, euse; flatteur, euse.
V. LINGĂU, MĂGULI, YESMAN.
LINIA v.tr. — ligner, marquer/tracer des lignes. ♦ LINIE s.f. — ligne/., regie/ , trăit m. A trage (trasa) o linie — tracer
une ligne; linie de sosire — ligne d'arrivee; linie de demarcare/de separare — ligne de demarca-tic/n; linia (unei
rochii) — la ligne (d'une robe); linie melodică — ligne melodique; linii de comunicaţie — lignes de communi-
cation; linie de conduită — ligne de conduite; în linii generale — en general; cap de linie — tete de ligne; linie de
cale ferată — voie /; pe toată linia — sur tous Ies points, 0 EXPR. A pune pe cineva pe linie moartă (fig., fam.) —
Mettre (qqn) sur une voie de garage (fig., fam.). A reveni pe linia de plutire (fig., fam.) — Refaire surface; se remet-
tre â flot (fig., fam.). ♦ LINIAT, -Ă adj. — regie, ee. Hârtie liniată — papier regie.
♦ LINIUŢĂ s.f. — trăit d'union m.
LINIŞTI v.tr., refl. — (s') apaiser, (se) cal-mer, (se) rassurer. A se linişti uşor — se ras-surer â bon compte (fig., fam.).
Veştile mele a\ liniştit-o — Mes nouvelles l'ont rassuree.
♦ LINIŞTE s.f. — apaisement m., calme m, quietude/, silence m., tranquillite / In linişte — paisiblement. 0 EXPR. A
nu avea linişte — En perdre le boire et le manger/le som-meii (fig., fam.). A nu avea linişte până nu...
— N'avoir de cesse jusque.... A sta liniştit(a)
— Se tenir coi(te). ♦ LINIŞTIT, Ă adj. — paisi-ble; quiet, quiete; rassure, ee; tranquille; => feutre, ee. Atmosferă
liniştită — atmosphere feutree (fig.); caracter liniştit — caractere paisible; un copil liniştit — un enfant tranquille;
un colţ liniştit — un coin tranquille; persoană liniştită — personne quiete. ♦ LINIŞTITOR, OARE adj. — apaisant, te;
=> de tout repos (fig.). Băutură liniştitoare — breuvage apaisant; veşti liniştitoare — des nouvelles tout repos. V.
NELINIŞTI.
LINTE s.f. — lentille/ Mâncare de linte -plat de lentilles.
LINŢOLIU s.n. — linceul m., suaire
V. GIULGIU.
LIPI v.tr., refl. — adherer, (s') attacher, (se) colier. A se lipi de perete — se plaquer | au mur. ♦ LIPICI s.n. (fam.) — 1.
collef
225
LOC
2. [fig.] charme m. 0 EXPR. A avea lipici (fig., fam.) — Avoir du chien (fig., fam.). ♦ LIPICIOS, OASĂ adj. — gluant,
ante; pois-seux, euse. ♦ LIPIRE s.f. — adhesion/, col-lage m. ♦ LIPIT, Ă adj. — colle, ee. ♦ LIPITOARE s.f. — sangsue
/ ♦ LIPITURĂ s.f. — 1. soudure/ 2. [fig.] jonction/.
LIPSI v.intr., refl. — 1. s'absenter. 2. faire defaut', manquer. Ce-ţi lipseşte? — Qu'est-ce qui te fait defaut?. îi lipseşte
inteligenţa — L'intelligence lui fait defaut/lui manque.
3. se demunir, se dispenser de, se passer de, se priver de, renoncer a. A se lipsi de distracţii/de prieteni/de vacanţă —
se dispenser (se passer, se priver) des loisirs/d'amis/de vacances. Ne lipsim de comentarii — On se passe de
commentaires. ♦ LIPSĂ s.f. —
1. absence/. 2. defaut m., disette/, manque m. penurie / Lipsă de benzină — penurie d'essence; a duce lipsă de ceva
— manquer de; etre â court/en mal de; din (în) lipsă de — â court de; â defaut de; faute de; din lipsă de argumente —
â court d'argu-ments. 3. faille m., fissure/, lacune/ Raţionamentul tău are multe lipsuri — Ton rai-sonnement a
beaucoup de lacunes. 0 EXPR. A fi dat lipsă — Etre porte absent. A nu lipsi nimeni — Etre au grand complet (fig.).
A-l lipsi (păgubi) pe cineva de un picior în fund (fig., fam., iron.) — Y avoir des coups de pied qui se perdent (fig.,
fam., iron.). Asta mai lipsea! — Cest le bouquet!; ii ne man-quait plus que 9a!; on aurait tout vu!. Puţin a lipsit — II
s'en est fallu de peu. ♦ LIPSIT, Ă adj. — a court de; demuni, ie; denue, ee; exempt(e) de; en mal de; en manque de.
Lipsit de farmec — denue de charme; lipsiră) de mijloace — demuni (e)/man-que(e)/prive(e)/de moyens (d'argent);
lipsit de acte de identitate — sans papiers.
LIRA s.f. — 1. [instrument muzical] lyre/
2. [monedă] Liră italiană — lire/ italienne; liră sterlină — livre/ sterling.
LISTĂ s.f. — 1. liste / Listă de bucate, de vinuri — carte /, menu m.; carte/liste des vins; a comanda după lista de
bucate — manger a la carte; a face o listă — dresser
une liste; listă civilă (alocată şefului statului) — liste civile (allouee au chef d'Etat).
LITERA s.f. — lettre / Alfabetul francez are 26 de litere — L'alphabet francais a 26 lettres; literă mare —
majuscule/; literă mică — minuscule /.; a spune literă cu literă — epeler; om de litere — ecrivain m.; => plumitif m.
(fam.). 0 EXPR.. A rămâne literă moartă (fig., Ut.)..,— Rester lettre morte (fig., lin.). ♦ LITERAL, Ă adj. — 1. lit-teral,
le. 2. â la lettre; au pied de la lettre. ♦ LITERAR, Ă adj. — litteraire. ♦ LITERATURĂ s.f — litterature/
LIVADA s.f. — verger m. Livadă de cireşi — cerisaie/
LIVID, Ă adj. — blâfard, de; bleme; exsangue; pale. ♦ LIVIDITATE s.f. — lividi-te/
LOBBY s.n. (angl.) — groupe m. de pres-sion; lobby m. (angl).
LOC s.n. — endroit m., lieu m., place /, siege m. Locul acţiunii — lieu de l'action; loc comun (banalitate) — lieu
commun; locul crimei — lieu du crime; loc de întâlnire — melting-pot m. (angl); loc liber — place vide; loc de
muncă — lieu de travail; loc de naştere — lieu de naissance; loc de onoare — place d'honneur; un loc plăcut — un
lieu agreable; loc de plecare/de destinaţie — lieu de depart/de destination; loc public — place publique; loc sfânt —
lieu saint; maşină cu cinci locuri — voiture â cinq places; oamenii locului — Ies gens de Fen-droit/du terroir; în ce
loc? (unde?) — oii?; en quel endroit?; în loc de — faute de; au lieu de; în acelaşi loc — â la meme place; în locul
cuiva — â la place de qqn; a alege un loc — choisir un lieu/un endroit/une place; a avea loc — avoir lieu; a da loc
la... — donner lieu a...; a face loc — faire place; se frayer un passage; a fi la locul faptei — etre sur Ies lieux; a se
găsi într-un loc — etre/se trouver quelque part; a găsi locul sensibil — trouver l'endroit sensible; a lua loc —
prendre place; a o lua din loc — ga-gner le large; a o şterge — mettre Ies
LOCOTENENT
226
boutsAes voiles (fig., fam.); se barrer (pop.); a părăsi locul — vider Ies lieux; a pierde un număr mare de locuri în
parlament — perdre bon nombre de sieges au Parlement; a pune la loc (a face ordine) — ranger; a sta pe loc (şi fig.)
— pietiner (fam.); rester sur place (etfig.); a sta la locul său (şi fig.) — rester â sa place (etfig.); a ţine loc de — tenir
lieu de. Să te văd în locul meu! — Je voudrais bien te voir â ma place!. 0 EXPR. A cunoaşte locul vulnerabil (fig.,
fam.) — Savoir ou le bat le blesse (fig., fam.). A-şi face un loc sub soare (fig., fam.) — Faire son trou (fig., fam.). A
pune pe cineva la locul său (fig.) —Faire filer qqn tout doux; rabattre le caquet a qqn; remettre qqn au pas/â sa place
(fig., fam.); moucher qqn (fig., pop.). A pune la loc de cinste (fig., fam.) — Mettre en honneur. O fată la locul ei
(fig.) — Une jeune fille rangee (fig.). A se pune în locul cuiva (fig., fam.) — Se mettre dans la peau de qqn (fig.,
fam). Pe loc (fig.) — Aussi sec; aussitot; de ce pas; illico; sur le champ; sur le coup; sur place; vite fait. Mort pe loc
(fig.) — Mort sur le coup. ♦ LOCAL, Ă adj. — local, le. Culoare locală — couleur locale; tradiţii locale — traditions
locales. ♦ LOCALITATE s.f. —lieu m., lieu-dit m., localite/, petite viile/, vil-lage/; => bled m. (arg.); patelin m., trou m.
(pej.). ♦ LOCALNICI s.m.pl. — gens du pays m.pl.; habitants m.pl.
LOCOTENENT s.m. — lieutenant m. Locotenent-colonel — lieutenant-colonel.
LOCŢIITOR, OARE s. — adjoint, te; inte-rimaire; remplacant, ante; suppleant, ante.
V. ÎNLOCUITOR.
LOCUI v.intr. — demeurer, habiter, loger.
LOCUINŢĂ s.f. — demeure/., habitation/, logement m. Problema locuinţelor — le probleme de 1'habitat. ♦
LOCUIBIL, Ă adj. — habitable. ♦ LOCUITOR, OARE S. — habi-tant, ante.
LOGODI v.tr., refl. — (se) fiancer. ♦ LOGODNIC, k s. — fiance, ee. ♦ LOGODNĂ s.f. — fiancailles/pl'.
LOIAL, A adj. — loyal, le; => de bonne I guerre (fig., fam.). ♦ LOIALITATE 5./. — Io- I yalite/
LOPATĂ s.f. — pelle / Cu lopata — a la I pelle; o lopată de pământ — une pelletee de I terre.
LOSTRIŢĂ s.f. — huchon m.
LOTERIE s.f. — loterie/, tombola/. Bilet I de loterie — billet de loterie.
LOT s.n. — 1. pack m., stock m. Lot de I ţigări — pack de cigarettes. 2. lot m. I
V.PARCELĂ.
LOTRU s.m. (pop.) — bandit m., brigand m., 1 forban m., gangster m.; ==> fripouille/, mal- I frat m. (fam.). V.
BANDIT, TÂLHAR. 0 EXPR. I Neam de lotru (fam.) — Graine de fripouille I (fam.).
LOVELE s.f.pl. (arg.) — fric m., oseille/, I peze m., pognon m. (pop.). V. BAN, BIŞTARI, I
GOLOGAN, MĂLAI, PARA.
LOVI v.tr., refl. — (se) cogner, (se) frapper, I (se) heurter, marteler, taper. A lovi pe cine- I va — frapper qqn; a se
lovi la cap — se I cogner la tete; a se lovi de ceva — se cogn- I er/se heurter a qqch.; a lovi din faţă — I heurter de
front; a lovi din spate — heurter par derriere; a lovi cu toată puterea — cog-ner/taper â tour de bras (fig., fam.). 0
EXPR. A se lovi cu capul de pragul de sus (fig.) — Etre paye pour le savoir; tomber sur un bec/sur un os (fig.,
fam.); savoir ce qu'en vaut l'aune (vx.). A lovi drept în faţă (fig.) — Frapper de plein fouet (fig.); peter la gueule
(fig., pop.), i A lovi două capete cu o măciucă (fig.) — I Faire double coup (fig.). A lovi mişeleşte - I Faire le coup
de Jamac (fig.). A lovi în plin I (fig., fam.) — Ne pas manquer son coup (fig.,). I A lovi pe la spate (fig., fam.) —
Tirer dans I le dos/dans Ies jambes (fig., fam.); d< des coups de pied en vache; ruer en vache I (fig., pop.). ♦ LOVIT, Ă
adj. (fig.) —- afflige(e) I de qqch. (fig.). ♦ LOVITURĂ 5./ — coup m„ I choc m., =i> châtaigne/, gnon m., jeton m., I
marron m., ramponneau m., taloche /, tor- I gnole/ (pop.). Lovitură de Stat — coup d'tM
LUCRA
lettre (litt.). A lua ochii (fig.) — Eblouir. A lua potul (fig.) — Rafler la mise (fig.). A lua repede pe cineva (fig.) —
Mener qqn tambour battant (fig., fam.). A lua pe cineva la rost/la trei-păzeşte (fig., fam.) — Chanter pouilles â qqn
(litt.); administrer â qqn une volee de bois vert; donner sur Ies doigts; laver la tete â qqn; passer un savon â qqn;
remiser qqn proprement; savonner qqn; se-couer Ies puces a qqn; sonner Ies cloches â qqn (fig., fam.); engueuler
(pop.), moucher qqn; remonter Ies bretelles â qqn (fig., pop.); admonester, blâmer, chapitrer, desapprouver, gronder,
houspiller qqn. A o lua de la paşopt ('48)/de la potop/de la Tata Noe (fam.) — Remonter au deluge (fig., fam.)A fi luat
la rost/la trei păzeşte (fam.) — Se faire remonter Ies bretelles (fig., pop.). A se lua cu... (fig.) — S'occuper l'esprit â....
A se lua de cineva (fam.) — S'en prendre a qqn. ♦ LUARE s.f. — prise / Luare-aminte — atten-tion/; luare de contact
— prise de contact; luare în stăpânire — prise de possession.
LUCI v.intr. — briller, luire, reluire. ♦ LUCIU s.n. — eclat m. A da luciu — polir. ♦ LUCITOR, OARE adj. —
briliant, ante; etince-lant, ante; reluisant, ante.
LUCRA v.tr., intr. — travailler. A lucra împreună — faire equipe. V. MUNCI. 0 EXPR. A lucra pe cont propriu (fig.)
— 1. Faire cavalier seul (fig., fam.). 2. Se mettre â son compte. A lucra pe cineva în foi de viţă (fig., fam.) — Couper
la chique a qqn; couper l'herbe sous Ies pieds de qqn (fig., fam.). A lucra de mântuială (fam.) — Bâ-cler/bousiller
(un) son travail; travailler a la va-vite (fig., fam.); bidonner/torcher un (son) travail (fig., pop.). A lucra de unul singur
(fam.) — Faire son pot â part (fig., fam.). A lucra în stil mare (fig., fam.) — Ne pas faire le detail (fig., fam.). ♦
LUCRARE s.f. — ouvrage m. ♦ LUCRĂTOARE adj. — ouvrable. Zi lucrătoare — jour ouvrable. ♦ LUCRĂTOR, OARE s.
— ouvrier, ere. ♦ LUCRĂTURĂ s.f. — machination /, manigance /., trame/ (fig.). * LUCRU s.n. — 1. chose/, engin m.,
objet m.; machin m. (fam.); lucruri — affaires. Ia-ţi lucrurile şi pleacă! — Emporte tes affaires et va-t'en!. 2. job m.,
227
tat; lovitură de teatru (fig.) — coup de thea-tre; lovitură uşoară — coup leger; lovitură tare la ceafă — coup du
lapin; coup du Pere Francois (fig., pop.); serie de lovituri — degelee /. 0 EXPR. A da lovitura (fig., fam.) —
Casser la baraque; decrocher la timbale; faire sauter; reussir un beau coup (fig., fam.). A da marea lovitură
(fig., fam.) — Frapper un grand coup/un coup decisif (fig., fam.). A da lovitura de graţie (unui adversar) (fig.) —
Donner l'estocade/le coup de grâce (fig.). A da lovitura de graţie (unui animal) — Servir (a la carabine). A
încasa lovituri (fig.) — Deguster des coups (pop., iron.). A pregăti o lovitură (fig.) — Monter le coup; preparer
une affaire (fig.). A primi o lovitură grea (fig-) — En prendre un grand coup (fig.); essuyer un coup de chien
(fig., fam.). A simţi lovitura (fig.) — Accuser le coup (fig., fam.). A-i trage cuiva o lovitură zdravănă (fig., fam.)
— Donner â qqn un ramponneau (pop.). Lovitură sub centură (fig-) — Coup bas/fourre/fumant; mauvais coup
(fig.). Lovitură la întâmplare (fig.) — Coup de de (fig., fam.). Lovitură a soartei (fig.) — Revers de fortune (fig.).
LOZ s.m. — lot m. 0 EXPR. A câştiga lozul
cel mare (fig., fam.) — Decrocher la timbale; gagner le gros lot (fig., fam.).
LUA v.tr., refl. — s'approprier, s'emparer, prendre, saisir. A lua o boală — attraper une maladie; a se lua după cineva
— emboîter le pas â qqn; suivre qqn; a lua ceva de jos — ramasser; a lua o decizie (în legătură cu...)
— en prendre un parti; a o lua pe un drum/pe o stradă — s'engager sur une route/dans une rue; a lua înapoi —
reprendre; a o lua înainte — prendre Ies devants; a o lua înapoi
— rebrousser chemin (fig.); a lua parte — prendre part; a lua proporţii (un zvon) — faire boule de neige (fig.); a lua
în seamă — envisager; a lua ceva cu sine — emporter; a lua pe cineva cu sine — emmener. Drept cine se ia ? —
Pour qui se prend-il?. (> EXPR. A lua aminte la ceva — Ouvrir Ies yeux/les oreilles (fig., fam.); faire gaffe (pop.). A
lua ceva „ad litteram" — Prendre au pied de la
LULEA
228
travail m. => boulot m. (fam.). A avea mult de lucru — avoir du pain sur la planche (fig., fam.); ♦ LUCRATIV, Ă adj.
— lucratif, ive; profitable. 0 EXPR. A nu gusta un îucru (fig.) — Ne pas apprecier (iron.); la trouver
mauvaise/saumâtre (fig.). A lăsa lucrurile în voia lor (fig.) — Laisser courir (fig.); laisser pisser le merinos (fig.,
pop.). A lua lucrurile aşa cum sunt (fig., fam.) — Se faire une raison (fig.); prendre une chose pour ce qu'elle
vaut/les choses comme elles viennent (fig., fam.). A lua lucrurile uşor (fig., fam.) — Ne pas se casser le bol (fig.);
prendre qqch. â la legere (fam.). A precipita lucrurile (fig.) — Aller plus vite que Ies vio-lons (fig., fam.). A pune
ceva în lucru — Mettre qqch. sur le metier. A nu şti mare lucru despre ceva — 1. Ne pas en savoir long (fig.). 2.
En etre/en rester â i'ABC de... (fig.). Mare lucru! (iron.) — La belle af faire! (iron.).
LULEA 5./ — pipe/ 0 EXPR. A ajunge la lulele (fig., fam.) — - N'avcir ni feu, ni licu; etre fauche (fig., fam.); etrs
dans la debine (fig., pop.); etre pauvre corr.me lob (lin.). A nu-i arde cuiva nici lule^;a (fig.. fam.) — N'aller que
d'une jambe; aveir du piomb dans Faile; ne plus battre que ct'une aile; descendre la pente; etre en panne (fig., tam.).
A fi îndrăgostit lulea (fig., fam.) — Etre coiffe de qqn (fig., pop.). A fi lulea (fig., fam.) — Etre rond; prendre son lit
en marche (fig., fam.). A lua luleaua neamţului (fig., fam.) — Etre soul comme un polonais (fam.). A scoate luleaua
de la ciubuc (fig., fam.) — Devenir chevre; prendre la mouche (fig., fam.). Foaie verde trei lulele (pop.) — Parkr
pour dire (fig., fam.). Trei lulele, trei surcelr (fi.g., fam.) — Â la flan! (pop.); de la crerţp de bique; un per â la main;
de la poudre de nerlimpinpin; de quacre sous; ne pas valoir le pet d'un lapin; du pipi de chat (fig., pop.).
LUMÂNARE s.f. — bougie/. (d'anniver-saire), chandelle/., cierge m. A aprinde o lumânare — bruler un cierge; a
stinge lumânarea — ■ moucher ia chandelle. 0 EXPR. Drept ca o lumânare (fig.) — Droit comme un ccrge (fig.y A
ţine cuiva lumânarea (/*£■) — Teiâr la chandelle a qqn (fig., fam.).
LUME s.f. — monde m., gens m. pi. Pe lumea asta ■— dans ce bas monde; ceva ca lumea — (quelque chose de)
comme ii faut; lumea bună — le beau monde m.; le gotha m., le gratin m. (fam.); le jet set m., le tout Paris (fig.,
fam.); lumea interlopă — le milieu m., pegre/; lumea a treia — le tiers monde. Cât e lumea si pământul — 1. depuis
toujours; (pour) une eternite. 2. jamais de la vie. Până-i lumea — jamais; au grand jamais!; (pe) lumea cealaltă —
l'au de la; dus pe lumea cealaltă (pop.) — mort et enterre (fig.); o lume întreagă (fam.) — tout un chacun; tout le
monde; pentru nimic în lume — pour rien au monde; a nu şti pe ce lume se află — 1. etre dans Ies nuages (fig.). 2.
heureux comme un poisson dans l'eau (fig., fam.). 0 EXPR. A aduce pe lume (fig.) — Mettre au monde (fig.). A co-
linda (a cutreiera, â vântura) lumea — Bourlinguer; rouler sa bosse; voir du pays (fig., fam.); aller de par le
monde; courir le monde. A se duce în lumea drepţilor/pe lumea cealaltă (fig., fam.) — S'en aller; casser sa pipe;
passer de vie a trepas; sauter le pas; faire la cabriole; (fig., fam.); aller/par-tir aux fleurs; aller ad patres; dormir du
som-meil du Juste; paraître devant Dieu (fig., litt.). A expedia pe cineva pe lumea cealaltă (fig., fam.) —
Envoyer qqn dormir (sur Ies draps verts); envoyer dans l'autre monde/â Mortaigne/au (en) Paradis/â Pa-tras/au
royaume des taupes; faire son affa;... a qqn; faire passer le pas a qqn; faire perdre le gout du pain a qqn (fig., fam.);
faire la peau a qqn; faire sauter le caisson â qqn (fig., pop.). A fi pe altă lume (fig.) — Etre dans un etat second (fig.).
A ieşi în lume (fig-) — Aîler/sortir dans le monde (fig.). A umple lumea cu vorbe (fig., fam.) — Battre la grande
caise/le tambour; crier sur tous Ies toits (fig.). A trece într-o lume mai bună (fig., fam.) — Aller dans un monde
meilleur (fig.). A trece pe lumea cealaltă cu sufletul împăcat (fig.) — Descendre chez Pluton, partir aux fleurs la
paix dans l'âme (fig., litt.). Zi-i lume şi te mântuie! —11 faut prendre Ies choses comme elles viennent (prov.); rien
a faire. ♦ LUMESC, EASCĂ adj. — terrestre. 0 EXPR. A se despărţi de cele
229
LUP
lumeşti (fig.) — Remercier son boulanger (fig., pop.).
LUMINA v.tr., intr., refl. — (s') eclairer. ♦ LUMINĂ s.f — clarte/, jour m., lumiere/ Lumină care scade — Lumiere qui
baisse. E încă lumină — II fait encore jour; pe lumină — en plein jour; limpede ca lumina zilei — clair comme le
jour; în lumina lunii — au clair de la lune; cu spatele la lumină — â contre-jour; lumini (auto) — feux tn.pl.', lumini
de întâlnire (auto) — feux de eroisement. 0 EXPR. A face lumină într-o problemă (fig.) — Tirer une affaire au clair
(fig., fam.). A nu fi o lumină (fig., fam.) — Cest pas Jojo; faire son Jojo (fig., fam.); c'est pas une cent watts! (pop).
A ieşi la lumină (fig., fam.) — Eclater au grand jour (fig.). A se lumina (a înţelege) (fig.) — Eclairer sa lanterne
(fig., fam.). A se prezenta într-o lumină favorabilă — Montrer son meilleur profil (fig., iron.). A prezenta pe
cineva într-o lumină favorabilă — Presen-ter qqn sous un jour flatteur/favorable; faire valoir. A scoate la lumină
(fig.) — Tirer au clair (fig.). A vedea lumina zilei (fig.) — Voir le jour (fig.). ♦ LUMINIŞ s.m. — clairi-ere/ ♦
LUMINIŢĂ s.f. — eclaircie/ ♦ LUMINOS, OASĂ adj. — clair, re; eclaire, ee.
LUNĂ 5./ — 1. lune/.; => lustre/ (litt.). Lună în creştere — croissant m. (de la lune). 2. mois m. Lunile anului — Ies
mois de Fan-nee; pe lună — par mois; cu luna — au mois. V. SEMILUNĂ. 0 EXPR. A cădea (a pica) din lună (fig.,
fam.) — Tomber de la lune/des nues (fig., fam.). A cere luna de pe cer (fig., fam.) — Demander la lune (fig., fam.).
A făgădui luna de pe cer (fig., fam.) — Promettre la lune (fig., fam.). A prinde luna cu mâna (fig.) — Mettre un
grain de sel sur la queue d'un moineau/d'un oiseau (fig., fam., iron.). ♦ LUNATIC, Ă adj. — timbre, ee (fam.); toque, ee
(pop.). ♦ LUNAR adj. şi adv. — I. [adj.] mensuel, lle. II. [adv.] mensuelle-ment; tous Ies mois.
LUNECA v.intr. — glisser, tomber. ♦ LUNECOS, OASĂ adj. — glissant, ante. ♦ LUNE-CUŞ s.m. — glissoire/,
verglas m.
LUNGI v.tr., refl. — (s') allonger, rallonger. 0 EXPR. A i se lungi nasul (fig., fam.) — Son nez remue (fig., fam.). A
lungi pasul (fig., fam.) — Hâter/presser le pas. A lungi pelteaua (fig., fam.) — Allonger la sauce; mettre de la sauce;
raconter sa vie (fig., fam., iron.). A lungi vorba (fig., fam.) — Faire toute une tartine; parler pour dire (fig., fam.). A
nu lungi vorba (fig.) — Etre bref. ♦ LUNG, Ă adj. — long, ue. 0 EXPR. A avea degete lungi (fig., fam.) — Piquer
(pop.). A avea limba lungă (fig., fam.) — 1. Avoir la langue bien pendue (fig., fam.). 2. Casser du sucre sur le dos de
qqn (fig., fam.). A cădea cât e de lung (fam.) — Tomber de tout son long (fam.). Vorbă lungă (fig., fam.) — tartine/,
(fig., fam.); bavarda-ge m. ♦ LUNG adv. — long. în lung şi-n lat — a travers; de long en large; de-a (în) lungul (loc.
adv. şi prep.) — au fii; le long; a merge de-a lungul Dunării — aller le long du Danube; longer le Danube. ♦
LUNGAN, \s. — bringue / (pop.), echalas m. (fig., fam.), escogriffe m. (fam.), perche / (fig.). V. GĂLIGAN, PRĂJINĂ. ♦
LUNGIME s.f. — longueur / Lungimea potrivită — la bonne longueur.
LUNTRE s.f. — canot m. 0 EXPR. A fi (sta) cu dosul/cu fundul în două luntre
(fig., fam.) — Nager entre deux eaux (fig.). A se face luntre şi punte (fig., fam.) — Se donner un mal de chien;
mettre tout en oeuvre/toutes voiles dehors; remuer ciel et terre (fig., fam.). ♦ LUNTRAŞ s.m. — bate-lier m.
LUP, LUPOAICĂ s. — loup, louve. Pui de lup — louveteau m. 0 EXPR. A se da cu lupii (cu ceilalţi) (fig., fam.) —
Hurler avec Ies loups (fig., fam.). A îmbuca lupeşte (fam.) — Manger comme un ogre (fig., fam.); se caler Ies joues;
croquer la pie; s'en mettre plein la gueule/la lampe/la panse/le sac (fig., pop.). A închide lupul la stână (fig., fam.) —
Enfermer le loup dans la bergerie (fig., fam.). A pune lupul paznic la oi (fig., fam.) — Donner la bourse a garder au
larron (fig., fam.). Să nu pui lupul paznic la oi (fig., fam.) — II ne faut pas mettre le loup berger (fig., fam.). Lupul
îşi schimbă părul, dar năravul ba
LUPTA
230
(pwv.) — Le loup change de poil mais non de naturel (pwv.). A trăi ca lupul în pădure (fig., fam.) — En prendre â son
aise (fig.,fam.). Vorbeşti de lup şi lupul la uşă (pwv.) — Quand on parle du loup on en voit la queue (pwv.).
LUPTA v.tr., refl. — (se) batailler, combat-tre, guerroyer, lutter. A lupta pentru ceva — combattre pour qqch.; a lupta
cu cineva — etre aux prises avec qqn; a lupta contra corupţiei — nettoyer Ies ecuries d'Augias (fig., litt.); a lupta
până la doborârea adversarului — lutter â qui mordrait la terre le premier (fig.); a lupta cu îndârjire/cu înverşunare
— lutter d'arrache-pied/de haute lutte; ne pas se laisser abattre. ♦ LUPTĂ s.f. — combat m., lutte/, baroud m. Luptă
aeriană/navală — combat aerien/naval; luptă aprigă — haute lutte; luptă armată — lutte armee; lupte greco-wmane
— luttes greco-romaines; lupte politice/religioase — luttes politiques/religieuses; lupta dintre bine şi rău — lutte
entre le bien et le mal; a da o luptă — livrer une bataille/un combat;
a merge la luptă — aller au combat; a fi scos din luptă — etre mis hors de combat; fără luptă — sans coup ferir;
unitate de luptă — unite combattante; ultima luptă, fără iluzii, a unui război pierdut — baroud d'honneur, la der des
ders (fam.). ♦ LUPTĂTOR, OARE S. — combattant, ante; lutteur m. Luptător de bâlci — lutteur de foire; a-i despărţi pe
luptători/pe adversari — Separer Ies combat-tants.
LUSTRUI v.tr., refl. — astiquer, cirer, polir, poncer; => bichonner (pop.). A lustrui mobila — astiquer Ies meubles; a
lustrui pantofii — cirer Ies chaussures. ♦ LUSTRU s.n. — | briliant m., eclat m., poli m.; lustre m. (litt.). ♦ LUSTRAGIU
s.m. — cireur m.
LUT s.n. — glaise/, terre glaise/.
LUX s.n. — luxe m. De lux — de luxe; articole de lux — articles de luxe; a-şi permite I luxul de a — se payer/se
permettre le luxe j de. ♦ LUXOS, OASĂ adj. — luxueux, euse. i 0 EXPR. A se lăfăi (a trăi) în lux (fig.) -Peter dans la
soie (fig., pop.).
M
MAC s.m. — pavot m. Mac sălbatic — coquelicot m.
MACARA s.f.— grue/
MACAROANĂ s.f. — macaroni m. 0 EXPR. A-i tăia cuiva macaroana (fig., fam.) — couper la chique/ses effets/le
robinet â qqn; river le clou a qqn (fig., fam.); rabrouer qqn.
♦ MACARONAR (italian) s.m. (fam.) — Macaroni (fig., pop.).
MACAZ s.n. — aiguillage m., aiguille /
♦ MACAGIU (acar) s.m. — aiguilleur m.
MACROU s.n. — maquereau m.
MACULATOR s.n. — brouillon m. ♦ MACULATURĂ s.f — torche-cul m. (fig., pop.).
MAESTRU, As. — maître m. Lovitură de maestru — coup de maître. ♦ MĂIESTRIE s.f. — adresse/, maîtrise/ Cu
măiestrie — de main de maître (fig.).
MAG s.m. — mage m., magicien m. Cei trei magi — Ies Rois Mages. ♦ MAGIC, Ă adj. — magique. Cuvânt magic
— sesame (fig.).
MAGAZIE s.f. — depot m., entrepot m., remise/, resserre/
MAGAZIN s.n. — magasin m. Magazin universal — grand magasin; lanţ de magazine — chaîne de magasins;
magazin de chimicale — droguerie/.; magazin de produse alimentare preparate care livrează şi la comandă — trai-
teur m.; magazin de prezentare — magasin d'exposition. ♦ MAGAZIONER s.m. — maga-sinier m. ♦ SUPERMAGAZIN
s.n. — super-marche m.
MAGHERNIŢĂ s.f. (pop.) — echoppe /, masure/, taudis m.
MAGHIRAN s.m. — marjolaine/
MAGISTRALĂ s.f. — 1. avenue/; grande voie / de transport. 2. bus m. (inform.). ♦ MAGISTRAL, Ă adj. şi adv.— I.
[adj.] magistral, le. Curs magistral — cours magistral (donne par un professeur d'universite); ton magistral (litt.) —
ton doctoral/dogma-tique/magistral/solennel. Magistrali (fig.) — formidable!; magnifique!; parfait!. 2. [adv] avec
brio; magistralement. Rol interpretat magistral — role magistralement interprete.
MAGNET s.n. — aimant m. ♦ MAGNETO-
OPTIC (inform.) — magneto-optique (inform.).
MAHALA s.f. (fam.) — banlieue /, fau-bourg m. De mahala (loc. adv.) — de banlieue. ♦ MAHALAGIU,
MAHALAGIOAICĂ S. — banlieusard, de; faubourien, nne; zonard, arde; => loubard, arde (fam.). ♦ MAHALAGISME
s.n.pl. — commerages m.pl. V. PERIFERIE.
MAHĂR s.m. (arg.) — gros bonnet m. (fam., iron.); grosse legume /.; (grosse) huile/ (pop., iron.). V ŞTAB.
MAHMUR, Ă adj. (fam.) — emeche, ee; vasouillard, de (fam.); vaseux, euse (fig.). A fi mahmur (fam.) — etre
pompette (fig., fam.); avoir la gueule de bois; cuver son vin (fig., pop.); etre dans Ies brindezingues (arg.). ♦
MAHMUREALĂ s.f. — ivresse/
MAI adv. — plus, encore. Mai bine — mieux; mai bun — meilleur; cel mai bun — le meilleur; mai apoi — tout-â-
1'heure; mai întîi — tout d'abord; mai rar! — plutot rare!; mai vine? — ii vient encore?; nu mai vine! (deloc) — ii ne
vient guere!, nu mai vine! — ii ne vient plus; ce mai zgomot! — quel bou-can!; şi mai ce? (şi iron.)— et avec şa?;
mai va — pas de sitot; mai va până să...— ce n'est pas pour demain; mai-mai — s'en fal-
MAI
232
loir de peu; mai niciodată — presque jamais; mai e vorbă! — cela va de soi. Mai că nu-mi vine a crede — Je n'y
crois guere; j'ai peine â y croire.
MAI s.m. — mai m.; le mois de mai m.
MAI s.n. — maillet m.
MAIA s.f. — levain m.
MAICA s.f. — norme/, religieuse/; => bon-ne soeur / (fam.). Maica Domnului — la Sainte Vierge; maica stareţă —
la mere superieure.
MAIDAN s.n. — terrain m. vague. 0 EXPR. A bate maidanul (pop.) — Courir la banii eue.
MAIMUŢĂRI v.tr., refl. — singer. ♦ MAIMUŢĂ s.f. — guenon /, singe m. Urât ca o maimuţă — simiesque. ♦
MAIMUŢĂREALĂ s.f. — chichi m., fnqonsf.pl., mignardise/ grimace/, maniere/., minauderie/, sima-gr6esf.pl. V.
MARAFET.
MAJORA v.tr. — augmenter, majorer, mul-tiplier, doubler, redoubler. A majora preţurile — (re)doubler Ies prix; a
majora salariul — augmenter le salaire. ♦ MAJOR, Ă adj. — capital, le; majeur, re; principal, le. Preocupare majoră
— preoccupation majeure. ♦ MAJORITAR, Ă adj. —majoritaire. Electorat majoritar — electorat majoritaire. ♦
MAJORITATE s.f. — majorite / In majoritate — en majorite; marea majoritate — majorite ecrasante; grande majorite;
a fi ales cu majoritate de voturi — etre elu â la majorite.
MAL s.n. — berge/, bord/, rivage m., rive/ Malul lacului — le bord/la rive/le rivage du lac; malul mării — le bord de
la mer; malul fluviului — le bord de la berge. 0 EXPR. A da carul de mal (fig., fam.) — Echouer sur un ecueil;
etre/revenir bredouille (fig., fam.). A da pe cineva de mal (fig., fam.) — Faire la vie a qqn; venir â bout de qqn (fig.);
met-tre/reduire qqn â quia (fig., fam). A ieşi la mal (fig., fam.) — Atteindre son havre de grâce (litt.); arriver â bon
port; arriver a bonne fin/au bout du tunnel; etre au bout de ses peines; faire surface (fig.); passer le cap (fig., fam.). A
se
îneca ca ţiganul la mal (fig., fam.) — S'arreter en bon chemin (fig.); faire naufrage au port (fig., fam.). Cât malul
(fig., fam.) — Comme un elephant (fig., fam.). Un deal şi un mal (fig., pop.) — Ce n'est pas pour demain (fig., fam.).
MALAXA v.tr. — malaxer, triturer. ♦ MALAXOR s.n. — malaxeur m.
MALDĂR s.n. (fam.) — amas m., mon-ceau m., tas m. A pune maldăr — amonceler.
V. GRĂMADĂ.
MALTRATA v.tr. — houspiller, malmener, maltraiter, mettre a mal, molester, rudoyer. ♦ MALTRATARE s.f. —
maltraitance/, mise/ a mal.
MAMĂ s.f. — mere / Mamă vitregă — marâtre /, belle-mere /; mamă-mare — grand-mere, bonne maman; mamie;
mamă soacră — belle mere; muma pădurii — croque-mitaine m. 0 EXPR. De când mama m-a făcut (pop.) —
Depuis toujours. La mama dracului (pop.) — Au diable vauvert (fig., fam.). Te ia mama dracului — Gare â toi!
Vai de mama lui (fam.) — Pauvre de lui. Un vai de mama lui (fig., fam.) — Un pauvre type. ♦ MAMAIE s.f. (pop.)
— meme/, memere/ (pop.).
MAMOŞ s.m. — accm.cheur m., gyneco-logue m.
MANDATA v.tr. — mandater. A mandata un deputat — mandater un depute. ♦ MANDAT s.n. — mandat m. 1.
[dispoziţie, ordin] mandat de aducere — mandat d'amener; mandat de arestare — mandat d'arret; mandat de
percheziţie — mandat de perquisition.
2. [împuternicire, procură] mandat parlamentar — mandat legislatif/parlamentaire; durata unui mandat —
mandature /; A-şi încheia mandatul — remplir son mandat.
3. [serviciu poştal] mandat poştal — man-dat-poste; mandat de plată — mandat de paiement; mandat telegrafic —
mandat tele-graphique; mandat de virament — mandat de virement. ♦ MANDATAR, AS. — mandataire. V.
ÎMPUTERNICI.
233
MARE
MANDEA s.m. (arg.) — moi; => bibi m. (pop.); ma pomme (fig., pop.); mezique m.
(arg.).
MANEA s.f. — chanson/ tzigane.
MANEVRA v.tr., intr. — 1. conduire, godiller, manier, manoeuvrer. A manevra o ambarcaţiune cu vâsla din spate —
godiller une embarcation; a manevra un vehicol — manoeuvrer un vehicule; a manevra arme — manier des armes.
2. [fig.] fronder, intriguer, manipuler, tromper; => louvoyer (fig.); magouiller (fam.). A manevra pe căi ocolite —
louvoyer (fig.). 0 EXPR. A manevra conştiinţele (fig.) — Manipuler Ies consciences (fig.). ♦ MANEVRĂ s.f. — 1.
maniement m., manceuvre/ Manevrarea armelor este periculoasă — Le maniement des armes est dan-gereux;
marile manevre — Ies grandes manoeuvres. 2. [fig.] machination/; => ma-gouille/ (fam.). A fi victma unor manevre
— etre la victime de machinations. ♦ MANEVRABIL, Ă adj. — manceuvrable.
MANGLI v.tr. (arg.) — barboter, chaparder, chauffer, chiper, delester, piquer, rafler (pop.); acheter â la foire
d'empoigne (arg.). ♦ MANGLEALĂ s.f. (arg.) — chapardage /
V. CIORDI, FURA, OPERA, SUBTILIZA, ŞTERPELI, ŞPARLI.
MANIAC, A s. si adj. — maniaque. ♦ MANIE s.f. — manie/, marotte/; ==> dada m. (fam.). Mania cuvintelor
încrucişate — la manie/la marotte des mots croises. împleti-tul este mania ei — Le tricot c'est son dada.
MANIFESTA v.tr., intr., refl. — (s') ex-primer, (s') exterioriser, (se) manifester, (se) montrer. ♦ MANIFEST s.n. şi adj.
— I. [s.] manifeste m., tract m. A împărţi manifeste — distribuer des tracts. 2. [adj.] certain, ne; evident, te; flagrant,
te; visible. ♦ MANIFESTANT, Ă s. — manifestant, te. ♦ MANIFESTARE s.f. (exprimare a gândurilor, sentimentelor,
personalităţii) — manifestation /. (expression de sa pensee, de ses sentiments, desapersonnalite). ♦ MANIFESTAŢIE^./
(demonstraţie de masă organizată exprimând opinia faţă de un eveniment sau o persoa-
nă) — manifestation/; => manif/ (fam.) (demonstration publique organisee, d'une opinion par rapport a un evenement
ou a une personne).
MANŞETĂ s.f. — manchette/; [de ziar] note en manchette; lovitură pe manşetă (scrimă) — coup de manchette
(escrime).
MANUAL s.m. şi adj. — I. [s.] livre (de classe) m., manuel m., methode/ II. [adj.] manuel, lle; fait (a la) main.
MARAFET s.n. (pop.) — 1. chichi m., fa-cons//?/., mignardise/ grimace/, maniere/, minauderie /, simagrees f.pl. V.
MAIMUŢĂREALĂ, NAZURI. 2. bagatelle/, riens m.pl. Nişte marafeturi! — des bagatelles; des riens. V. FLEAC,
MOFT. 0 EXPR. A face marafeturi (fig., pop.) — Faire des chichis/des fla-fla/des manieres/des minauderies/le
mariole/des si-magrees/Ie zouave (fig., fam.).
MARCA v.tr. — faire date, manifester, mar-quer, signaler. A marca un gol — marquer un but. ♦ MARCAJ s.m. —
marquage/ ♦ MARCANT, Ă adj. — important, te; de marque.
♦ MARCAT, Ă adj. — accentue, ee; net, nette. Potecă marcată — sentier balise. ♦ MARCĂ s.f. — 1. labei m., marque/
2. timbre m. 3. [monedă] mark m.
MARDA s.f. — marchandise de rebut; => salade/ (fig., pop.). 0 EXPR. A vinde mar-dale (fam.) — Vendre sa salade
(fig., pop.).
MARDI v.tr. (arg.) — moudre/rouer qqn de coups; passer qqn a tabac (fig., fam.). ♦ MAR-DEALĂ s.f. (arg.) —
degelee/, fricassee/, raclee/; volee/ de coups. ♦ MARDEIAŞ s.m. — baroudeur m. (arg.). V. CAFTI.
MARE s.f. — mer/ In largul mării — au large; en pleine mer. 0 EXPR. A încerca marea cu degetul (fig., pop.) —
Vouloir prendre la lune avec Ies dents (fig.); tenter l'impossi-ble. A vântura mări şi ţări (fig., fam.) — Bourlinguer;
rouler sa bosse (fig., fam.); courir le monde. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări (fig.) — Au delâ des mers; par monts et
par vaux (fig.). ♦ MARIN, Ă adj. — marin, ne.
♦ MARINAR s.m. — marin m.
234
masă (fig.) — le vivre et le couvert (fig.); cele trei mese pe zi — Ies trois repas du jour; o masă bună — un dejeuner
d'ecolier/de chasseur (fig.). O masă bună te împacă cu viaţa — Un bon repas vous reconcilie avec l'existence; masă
fără vin — dîner de la bre-bis (fig.); masa zilnică— l'ordinaire. Să luăm masa împreună într-o zi — On se fait une
bouffe l'un de ces jours (fam,); a se aşeza la masă — s'attabler; se mettre a table; a pregăti masa — faire la bouffe
(famJ/la tam-bouille (pop.); la masă! — â la soupe!; â table! 0 EXPR. A nu avea ce pune pe masă (fii-) — N'avoir
rien â se mettre sous la dent (fig.,fam.)/ăms le fusil (fig., pop.). A-i fi cuiva casa casă şi masa masă (fig.) — Culţiver
son jardin; couler des jours paisibles (fig.). A întinde masă cu cineva (fam.) — Etre ami et compagnon avec qqn
(fig., fam.). A întinde masă mare/a ţine masă întinsă (fig., fam.) — Mettre Ies petits plats dans Ies grands (fig.,
fam.). Pe nepusă masă (fig., fam.) — Â brule pourpoint; au pied-leve; sans crier gare (fig., fam.). A cere (ceva) pe
nepusă masă (fig., fam.) — Demander qqch. â brule-pour-point (fig., fam.). Mi-a venit pe nepusă masă (fig., fam.)
— Ca m'est venu comme la courante (fig., pop.). A sosi pe nepusă masă (fig., fam.J/netam-nesam (pop.) — Arrivet
comme un chien dans un jeu de quilles; debar-quer sans crier gare (fig., fam.).
MASCA v.tr., refl. — se deguiser, (se) raas-quer. V. DEMASCA. ♦ MASCĂ s.f. — masque m, Mască mică neagră (bal)
— loup m. 0 EXPR. A lăsa mască pe cineva (fig., fam.) — Fausser compagnie â qqn. A-şi scoate masca (a-şi da
arama pe faţă) (fig., fam.) — Jeter/poser le masque (fig., fam.).
MASCUL s.m. — mâle m. V. BĂRBAT.
MASS-MEDIA s.n.pl. — mass-media m.; Ies midias m.pl. A face cunoscut prin mass-media — mediatiser,
MASTURBA v.refl. — se masturber; => se branler (fam.). ♦ MASTURBARE s.f. — mas-turbation/., onanisme m.; =>
branlette/, touche-pipi m. (fam.).
MARFA
MARFĂ s.f. — marchandise/ Marfă de calitate — marchandise de premier choix; marfă proastă/de doi bani/de la
foc — camelote/., toc m. ♦ NEGOŢ. 0 EXPR. A-şi cunoaşte marfa (fig., pop.) — Connaître le pelerin (fig., fam.).
Marfă! (arg. stud.) — De premiere bourre (pop.); (c'est) aux pommes!; nickel! (arg.).
MARGINALIZA v.tr. — marginaliser.
♦ MARGINAL, Ă adj. — marginal, le; secon-daire. ♦ MARGINE s.f. — bord m., bordure/., limite/, lisiere/, marge/,
oree/., pour-tour m. Marginea drumului — le bord du chemin (de la route); a lăsa o margine — lais-ser une marge;
a-şi asigura o margine — prendre ses distances; marginea pădurii — la lisiere/l'oree du bois; la marginea lumii —
aux confins de la terre (fig.); la marginea drumului/trotuarului — en bordure du chemin/du pave. ♦ MĂRGINAŞ, Ă
adj. — peripherique.
MĂRGINI v.tr., refl. — (se) borner, (se) confiner, (se) limiter, (se) resumer.
♦ MĂRGINIT, Ă adj. — borne, ee; limite, ee.
V. NEMĂRGINIT.
MARIONETĂ s.f. — guignol m., mario-nette/
MARTIE s.m. — marş m. 0 EXPR. A nu lipsi, ca martie din post (fig., fam.) — Arri-ver comme marş en careme
(fig.). ♦ MĂRŢIŞOR s.n. — „petit marş".
MARTINGALĂ s.f. — martingale/.
MASACRA v.tr. — massacrer. ♦ MASACRU s.n. — massacre m.
MASĂ s.f. — table/. A pune masa — mettre le couvert/la table; a strânge masa — debar-rasser la table; desservir;
masă de lucru/de joc/de călcat/de toaletă — table de travail/de jeu/â repasser/de toilette; masă de ceremonie —
grande table; masă rotundă (conferinţe, congrese) — table ronde; masă de operaţie — biliard m. (fam.); masă la
pensiune (la ore fixe) — table d'hote; serviciu de masă — service m. de table; faţă de masă — nappe/; în capul
mesei — au haut bout de la table; la coada mesei — au bout de la table; casă şi
235
MĂCELARI
MAŞINĂ s.f. — 1. machine /. Maşină-unealtă —■ machine outil; maşină de gătit (aragaz) — cuisiniere /, fourneau
m. â gaz; maşină de tocat — hache-viande/; maşină de scris — machine a ecrire; maşină de prelucrare a textelor —
machine â traitement de textes; maşini agricole — machines agricoles. 2. automobile /., auto /., voiture / Maşină
veche — bagnole/, bahut m., caise/, a savon, casserole/!; cercueil m. âroulettes, chignole/, clou m., ferraille/,
ferblantine/., guimbarde/., tacot m., teuf-teuf m., tire /, tombeau m. â roulettes (fig., fam.). V. RABLĂ. ♦ MAŞINĂRIE s.f.
— machinerie/., mecanisme m. ♦ MAŞINAŢIE s.f. — intrigues-//?/., machination/; manigances/., manceuvres/pZ.
MATAHALA s.f. (pop.) — colosse m.\ => escogriffe m. (fam.); malabar m. (pop.); armoire/ a glace; grande gigue/
(fig., pop.).
MATCA s.f. — 1. lit m. Matca unui râu — le lit d'une riviere; 2. origine /., souche / Matca familiei X — 1' origine/la
souche de la familie X. 3. reine des abeilles. 0 EXPR. A readuce pe cineva la matcă (fig.) — Remet-tre qqn sur la
bonne voie/sur Ies rails (fig.). A reveni la matcă (fig.) — Rentrer au bercail (fig., fam.).
MATEMATICĂ s.f. — mathematiques/.p/.; => maths f.pl. (fam.). ♦ MATEMATICIAN, Ă s.f. — mathematicien, nne;
=> ma-theux, euse (fam.).
MATERIAL, Ă s.n. şi adj. — I. [s] 1. [de
construcţie] materiau m. Piatra este un material de construcţie — La pierre est un materiau; rezistenţa materialelor
— la resistance des materiaux; material combustibil — matiere combustible. 2. [documente] materiaux m.pl. A clasa
materialul de redactat — classer Ies materiaux â redaction II. [adj] materiei, lle. Bază materială — base materielle;
cultură materială — culture materielle. ♦ MATERIE s.f. — matiere /. în materie de... — en matiere de...; sous le
rapport de...; materii prime s.f.pi. — matieres pre-mieres/p/.
MATINAL, Ă adj. — du matin; matinal, le. Gimnastică matinală — gymnastique matinale; persoană matinală —
leve-tot.
MATRAPAZLÂC s.n. (fam.) — affaire / vereuse; => entourloupette/. (arg.).
MATUR, Ă adj. — adulte; mur, re. După matură gândire — apres mure reflexion. ♦ MATURITATE s.f. — maturite/ în
plină maturitate — en pleine maturite. ♦ MATURIZARE s.f. — maturation/
MAŢE s.n.pl. (fam.) — entrailles f.pl, interieurs m.pl, intestins m.pl, tripe /., tri-pailles f.pl, visceres f.pl. V. INTESTIN.
0 EXPR. Un maţe-fripte (pop.) — 1. Un grippe-sou (fig., pop.). 2. Un pauvre here. A-i chiorăi maţele (de foame)
— Mourir de faim (fam.); avoir l'estomac creux/dans Ies talons; danser devant le buffet; manger avec Ies chevaux de
bois; manger de la vache enragee (fig., fam.); avoir Ies crocs/la dent; la sauter (pop.); n'avoir rien dans le buffet/dans
le corps/dans le fusil; se brosser le ventre; claquer du bec; crever de faim; manger â la table qui recule (fig., pop.). A
o ţine ca gaia maţul (fig., pop.) — Â tout bout de champ (fig.). A-şi. vărsa maţele (fig., pop.) — Degueuler (pop.);
rendre son dejeuner/tripes et boyaux (fig., pop.).
MAU s.n. (pop. şi fam.) — în expr.: 0 EXPR. A-i lua cuiva maul (fig., pop.) — 1. Clore le bec â qqn (fig., fam.). 2.
Jeter de la poudre aux yeux a qqn (fig., fam.); en boucher un coin â qqn (fig., pop.). Ţi-a luat maul (fig., pop.) — Ca
te la coupe (fig., pop.).
MAZĂRE s.f. — petits pois m.pl.
MĂCAR adv. — au moins; du moins; tout au moins. Vino măcar să mă vezi — Viens au moins me voir; măcar asta
— c'est toujours 9a (de pris); măcar atât — c'est deja 9a (de pris); măcar că — bien que.
MĂCELĂRI v.tr. — egorger, massacrer; [pentru chirurgi] charcuter (fig., fam.).
♦ MĂCEL s.n. — boucherie /, carnage m., massacre m.; => deconfiture /. (fig.).
♦ MĂCELAR, MĂCELĂREASĂ S. — boucher, ere.
♦ MĂCELĂRIE s.f. — boucherie/
MĂCEŞ
236
MĂCEŞ s.m. — aubepine/, eglantier m.
MĂCINA v.tr., refl. — broyer, s'effriter, moudre. A macină cafea — moudre du cafe. Zidul se macină — Le mur
s'effrite. Oamenii se macină de griji (fig.) — Les gens se font du mauvais sang (fam., fam.)/sc tourmentent. ♦
MĂCINARE s.f. — effritement m., mouture/, usure/ ♦ MĂCINAT, Ă adj. — effrite, ee; mou-lu, e; use, ee.
MĂCRIŞ s.n. — oseille/
MĂDUVĂ s.f. — mcelle [mwal] /. Os cu măduvă — os a moelle; măduva spinării — mcelle epiniere. 0 EXPR. A fi
republican până-n măduva oaselor (fam.) — Avoir la tripe republicaine (fig., fam.).
MĂGAR, MĂGĂRIŢĂ s. — âne m., ânes-se/; => bourrique / (fam.). Măgarule! — chameau!; vache!. 0 EXPR. A
ajunge din cal măgar (fig., fam.) — Changer son cheval borgne pour un aveugle; sauter de la poele â frire dans le
feu; tomber de mal en pis (fig., fam.). Copita măgarului (fig., fam.) — Coup de pied en vache (fig., fam.). Nici cal,
nici măgar (fig., fam.) — Ni chair, ni poisson (fig., fam.). ♦ MĂGĂREAŢĂ s.f. (fam.) — puni-tion/ immeritee. 0
EXPR. A pica măgăreaţă pe cineva (fig., fam.) — Ecoper un desagre-mtnt (fig., fam.). ♦ MĂGĂRIE s.f.—rosserie/,
vacherie/ A-i face cuiva o măgărie — faire une vacherie â qqn.
MĂGULI v.tr. — aduler, encenser, flagor-ner, flatter. ♦ MĂGULIRE s.f. — adulation/, flagornerie/, flatterie/; => leche/
(pop.). ♦ MĂGULITOR, OARE adj. — avantageux, euse; flatteur, euse. V. LINGUŞI.
MĂI interj. — toi alors! 0 EXPR. Măi, să fie al dracului (fam.) — Putain! (pop.).
MĂIESTRIE s.f. — habilete/, maîtrise/, virtuosite/. Cu măiestrie — avec art; artiste-ment; de main de maître. ♦
MĂIESTRU, MĂIASTRĂ adj. — accompli, plie; habile; inge-nieux, euse; magnifique. Pasăre măiastră (basme) —
Oiseau bleu.
MĂLAI s.n. — 1. farine/ de ma'is. 2. [arg.] fric m., oseille/, peze m., pognon m. (pop.).
V. BIŞTARI, GOLOGANI, LOVELE, PARA.
0 EXPR. A-şi fi mâncat mălaiul (fig., pop.) — Avoir ses carottes cuites (fig., pop.).
MĂLĂIEŢ, IATĂ adj. — biet, blette. Pară mălăiaţă — poire blette. 0 EXPR. Pică pară mălăiaţă în gura lui
Nătăfleaţă (fig., fam.) — Attendre que les alouettes lui tombent toutes roties dans la bouche (fig., fam.).
MĂMĂLIGĂ s.f. — polenta/ 0 EXPR. A fi mămăligă (fig.) — Etre mou comme une chiffe (fig., fam.). A o pune de
mămăligă
(fig., pop.) — 1. Avoir les bras trop courts; etre aux abois/flambe; se gratter l'oreille; ne plus savoir â quel clou
pendre sa lampe/â quel Saint se vouer (fig., fam.). 2. Faire de l'eau claire (fig.); manquer son but; tomber â plat (fig.,
fam.); „c'est la fin des haricots"; faire buisson creux; s'en retourner avec sa courte hon te (fig., pop.).
MĂNOS, OASĂ adj. — fecond, de; fertile; riche. Un pământ mănos — une terre riche.
MĂNUNCHI s.n. — botte /, bouquet m. Mănunchi de flori — bouquet de fleurs; mănunchi de ridichi — botte de
radis.
MĂNUŞĂ s.f. — gant m. Mănuşă cu un deget — moufle m.; mănuşi fără deget — mi-taines/p/. 0 EXPR. A arunca
cuiva mănuşa (fig., fam.) — Jeter le gant (fig., fam.). A se potrivi ca o mănuşă (fig.) — Aller comme un gant (fig.).
A ridica mănuşa (fig., fam.) — Relever le gant (fig., fam.); accepter le defi. A umbla cu mănuşi (fig., fam.) —
Mettre des gants (fig. j/des manchettes (fig., fam.).
MĂR s.n. — [fruct] pomme/!; [pom fructifer] pommier m. Mărul lui Adam — la pom-me d'Adam; mărul discordiei
(fig., Ut.) — pomme de discorde (fig., litt.); suc de mere — jus de pommes; vin de mere — cidre m. 0 EXPR. A se
sătura de ceva ca de mere acre (fig., fam.) — Avoir un haut-le-cceur/ la nausee; en avoir sa claque/marre/ras le
bol/plein les bottes/plein le dos/jusque par-dessus la tete (fig., fam.); en avoir plein le cui (fig., pop.); en avoir son
blot (iron.). Mărul
237
MĂRUNŢI
nu cade departe de pom (prov.) — Tel pere, tel fils (prov.). Merele putrede le strică şi pe cele bune (prov.) — II
ne faut qu'une brebis galeuse pour gater un troupeau (prov.).
MĂRAR s.m. — aneth m., fenouil m.
MĂRĂCINE s.m. — broussailles f.pi, mncesf.pl. ♦ MĂRĂCINIŞ s.m. — hallier m., ronceraie/
MĂRE! interj, (pop.) — şa alors! (fam.).
MĂREŢ, MĂREAŢĂ adj. — grandiose; magnifique; majestueux, euse. ♦ MĂREŢIE s.f. — faste m., grandeur/.,
majeste/., splendeur/
MĂRGĂRITAR s.n. — 1. perle/ Un şirag de mărgăritare — un collier de perles. 2. muguet m. Trei fire de
mărgăritar — trois brins de muguet. V. LĂCRĂMIOARĂ.
MĂRGEA/ — perle (en verre)/
MĂRGEAN s.n. — corail m.
MĂRI v.tr., refl. — (s') accroître, (s') agran-dir, (s') amplifier, (s') arrondir, (s') aug-menter, croître, grossir, hausser,
(se) multi-plier, redoubler. A-şi mări averea — accroître ses biens/sa fortune; Nervozitatea mea s-a mărit în ultimul
timp — Mon irritation s'est accrue ces demiers temps; a mări o fotografie — agrandir une photo; a mări volumul—
amplifier le son; a-şi mări capitalul — arrondir son capital. Preţurile s-au mărit — Les prix ont augmente/hausse.
Intensitatea vântului se măreşte — Le vent redouble d'in-tensite. ♦ MĂRE adj. — grand, de; => baleze (fam.).
Degetul mare — pouce m.\ literă mare — majuscule m.\ preţ mare — prix exorbitant; de mare preţ — de grand prix;
în număr mare — en grand nombre; fată mare —
1. grande fille. 2. vierge / Cu mic cu mare (fig., fam.) — au complet; copilul cel mai mare — l'aîne; postul (cel)
mare — le ca-reme; în amiaza-mare — en plein jour; în gura mare — a haute voix; ger mare — grand froid; păcat
mare — peche mortel; de mare valoare — de marque; strada mare — la grand-rue; om mare — 1. grand homme.
2. homme grand. Soacră-mare — belle-mere;
socru-mare — beau-pere; la mare cinste — â l'honneur; mare ţinută — tenue de ri-gueur/habillee; amenzi mari —
lourdes amendes; în mare (loc. adv.) — en grand. 0 EXPR. A fi mare şi tare (fig., fam.) — Faire la pluie et le beau
temps (fig., fam.). A fi cu gura mare (fig., fam.) — Etre une grande gueule (fam.). Să nu zici vorbă mare (fig.,
fam.) — „II ne faut jurer de rien" (prov.), ♦ MĂRIME s.f. — 1. dimension /, etend^S/, grosseur m., taille/, volume m.
Mărimea camerei — la dimension de la piece; mărimea rochiei — la taille de la robe. 2. Mărimile partidului — les
caciques du parti. Iată şi mărimile! (fam.) — Voilâ les grosses legumes! (fig., pop.)l\z gros monde! (pej.). ♦ MĂRIRE
s.f. — accroissement m., agrandissement m., augmentation/
MĂRINIMIE s.f. — generosite /., grandeur/ d'âme., magnanimite / ♦ MĂRINIMOS, OASĂ adj. — magnanime.
MĂRITA v.tr., refl. — (s') epouser, (se) ma-rier. ♦ MĂRITIŞ s.n. (fam.) — epousailles/p/. (fam.). 0 EXPR. A umbla să
se mărite — Faire la chasse au mari.
MĂRTURISI v.tr., intr., refl. — avouer, con-fier, (se) confesser. A-i mărturisi cuiva un secret — confier un secret a
qqn; a mărturisi o crimă — avouer un crime; a mărturisi cu forţa — craquer; lâcher le morceau (fig., fam.); se
mettre â table (arg.); a nu mărturisi — se refuser â avouer. ♦ MARTOR s.m. — temoin m. Martor al acuzării/al
apărării — temoin â charge/â decharge. 0 EXPR. A lua martor pe Dumnezeu (fig.) — Prendre le ciel a temoin
(fig.). ♦ MĂRTURIE s.f. — attestation /., aveu m., preuve/, temoignage m. A depune mărturie — temoigner enjustice. ♦
MĂRTURISIRE s.f. — aveu m., confidence/ A face mărturisiri complete — aller jusqu'au bout de ses aveux; passer des
aveux complets.
MĂRUNTAIE s.f.pi. — abats m.pl., entrail-\tsf.pl, tripesf.pl.
MĂRUNŢI v.tr. — couper menu. ♦ MĂRUNT, Ă adj. — menu, ue. A merge cu paşi mărunţi — marcher â petits pas;
trotter menu;
238
O EXPR. A nu avea măsură (fig., fam.) — Ne plus avoir de bomes (fig., fam.). A-şi da întreaga măsură (fig., fam.) —
Donner son plein (fig., fam.). A Ie face pe toate cu măsură (fig.) — Etre sobre comme un chameau (fig., fam.). A fi în
măsură să... — Avoir la possibilite de.... în aceeaşi măsură — De meme. In măsura posibilului — Dans la mesure du
possible; tant que
pOSSible. ♦ MĂSURARE, MĂSURĂTOARE S.f —
mesurage m.\ => arpentage m.(fig.).
MĂTASE s.f. — soie / Mătase naturală — pure soie; mătase vegetală — rayonne /.; vierme de mătase — ver a soie.
0 EXPR. A fi crescut în mătase (pop.) — Peter dans la soie (fig., pop.). ♦ MĂTĂSOS, OASĂ adj. — soyeux, euse. ♦
MĂTĂSĂRIE s.f. — soierie [swari] fi
MĂTĂNII s.f.pi. — chapelet m., rosaire m.
MĂTRĂŞI v.tr. (pop.) — degommer (fig., pop.); lessiver/virer qqn (fig.); mettre qqn a pied (fig., fam.). 0 EXPR. A
mătrăşi pe cineva (fig., pop.) — Balancer; donner un coup de bălai; donner le sac; envoyer planter ses choux;
envoyer a la balancoire (fig., pop.).
MĂTREAŢĂ s.f. — pellicules//?/.
MĂTURA v.tr. — balayer. ♦ MĂTURĂ s.f. — bălai m. ♦ MĂTURICĂ s.f. — balayette / 0 EXPR. A umbla cu măturică
(fig., fam.) — Passer de la pommade â qqn (fig., fam.).
MĂTUŞĂ s.f. — 1. tante /. 2. mere / (femme d'un âge avance). ♦ MĂTUŞICA s.f. — tantine/
MÂHNI v.tr. şi refl. — affliger, (s') attrister, (se) desoler, faire de la peine, navrer. ♦ MÂHNIRE s.f. — affliction/,
chagrin m., peine/ ♦ MÂHNIT Ă adj. — attriste, ee; peine, 6e. A fi mâhnit — avoir le cceur gros (fig., fam.); avoir de
la peine. V. ÎNTRISTA.
MÂINE adv. — demain. De mâine — des demain; â partir de demain; pe mâine — a demain. V. POIMÂINE,
RĂSPOIMÂINE. 0 EXPR. Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi
(prov.) — Ne remettons pas au lendemain ce que nous pouvons faire le jour meme (prov.).
MĂSCĂRICI
cheltuieli mărunte — menus frais; faux frais; a toca mărunt — hacher menu. ♦ MĂRUNŢIŞ s.n. — menue monnaie/;
=> mitraille/ (pop.). ♦ MĂRUNŢIŞURI s.n.—broutilles m.pl., colifichets m.pl., riens m.pl., v6tiMesf.pl.
MĂSCĂRICI s.m. — bouffon m., guignol m., pitre m., saltimbanque m. V. PAIAŢĂ.
MĂSEA s.f. — molaire/ Măsea de minte — dent de sagesse. V. DINTE. 0 EXPR. A trage la măsea (fig., pop.) —
Picoler (pop.); tâter de la bouteille (fig., pop.).
MĂSLIN s.m. — oii vier m. Ramură de măslin — rameau d'olivier. ♦ MĂSLINĂ s.f. — olive/
MĂSLUI v.tr. — fausser, truquer; => piper (fig.). A măslui cărţile/zarurile (fig.) — piper Ies cartes/les des (fig.). ♦
MĂSLUIRE s.f. — truquage m. ♦ MĂSLUITOR, OARE S. — pi-peur, euse; tricheur, euse; truqueur, euse (de).
MĂSURA v.tr., refl. — 1. (se) mesurer. 2. arpenter, (se) confronter, (se) jauger, (se) toiser. 0 EXPR. A-şi măsura
cuvintele (fig-) — Menager ses expressions/ses paroles (fig.). A măsura pe cineva din cap până-n picioare (fig.,
fam.) — Detailler qqn de la tete aux pieds; jauger/toiser qqn (fig.). A nu se putea măsura cu cineva (fig.) — Ne pas
arriver â la ceinture/â la cheville/aux genoux de qqn (fig., fam.). A-şi măsura puterile cu cineva — Se battre/entrer
en competition/lut-ter/se mesurer avec qqn. A măsura strada în lung şi în lat (fig., fam.) — Arpenter la rue (fig.).
Măsoară de trei ori până să tai o dată (prov.) — II faut tourner sept fois sa langue dans sa bouche avânt de parler
(prov.). ♦ MĂSURAT, Ă adj. — mesure, ee; pondere, ee; pose, ee. Cu paşi măsuraţi — a pas comptes. ♦ MĂSURĂ s.f.
— 1. mesure/ 2. dimension /, taille /. 3. equilibre m., retenue /. 4. acte m., disposition /. Pe măsură — a sa taille; a
l'avenant; â proportion; pe măsura ambiţiilor sale — a la taille de ses ambitions; pe măsură ce — au fur et a mesure
que; cu măsură — sagement; jumătate de măsură (fig.) — demi-mesure; lipsă de măsură — demesure/, exces/,
outrance/
239
MÂNDRI
Mâine-poimâine — un de ces jours, un de ces quatre matins.
MÂL s.n. — boue/, limon m., vase/
MÂNA v.tr. — conduire, mener. Mână birjar! — Fouette cocher!
MĂNĂSTIRE s.f. — abbaye/, cloître m., couvent m., monastere m. ♦ MĂNĂSTIRESC, EASCĂ adj. — abbatial
[abasjal], le. Viaţă mănăstirească — vie conventuelle.
MÂNCA v.tr. — 1. manger. A mânca ceva — crouter (fam.); manger legerement, manger un morceau; a mânca bine
— faire bonne chere (fig., fam); a mânca la iarbă verde — pique-niquer; => saucissonner (fam.). 2. [fig.] [o literă]
omettre. 0 EXPR. A nu avea ce mânca, dar a dormi după masă (pop.) — Faire le Raminagrobis (fig., litt). A-şi
mânca banii (fig., fam.) — Croquer l'argent (fig., fam.); paumer le fric (fig., pop.). A mânca coaste fripte/răbdări
prăjite (fig., pop.) — Manger avec Ies chevaux de bois; manger de la vache enragee (fig., fam.); la sauter (pop.);
bouffer des briques/de clous; se brosser le ventre; claquer du bec; manger â la table qui recule (fig., pop.). A-l mânca
cojocul/pielea/spinarea (fig., fam.) — Avoir droit â une raclee (fig., pop.). A mânca de dulce — Faire gras (fig.). A
mânca foc/jăratec (fig., fam.) — Peter le feu (fig., pop.). A mânca pe fugă/la repezeală (fig., fam.) — Manger sur
le pouce (fig., fam.). A mânca ca un căpcăun/ca o căpuşă/ca un lup/ca un spart/cât şapte (fam.) — Avoir la dent;
manger comme un ogre/comme quatre; s'en mettre jusqu'aux yeux (fig., fam.); s'en colier dans le fusil (fig., pop.). A
mânca cu noduri (fig., fam.) — Manger la soupe a la grimace (fig., fam.). A-l mânca palma (fig., fam.) — Aimer
l'odeur de la poudre (fig.,fam.)/\e baroud (arg.); y avoir des coups de pied qui se perdent (fig., pop.). A nu mai
mânca pâine şi sare cu cineva (fig., fam.) — Etre â couteaux tires avec qqn (fig.). A mânca precum o păsărică
(fig.) — Avoir un appetit d'oiseau (fig.); ne pas etre gros mangeur. A mânca şi pietre (fig.) — A vaier la mer et ses
poissons (fig., fam.); manger
tout ce qui lui tombe sous la dent. A mânca cu poftă — Ne pas bouder â table (fam.); faire honneur â un repas. A
mânca de post — Faire maigre. A mânca pe rupte (fam.) — Avoir une bonne descente (fig., fam.). A nu mânca pe
săturate (fam.) — Ne pas manger a sa faim. A-i mânca sufletul/zilele cuiva (fig., fam.) — Bouffer le soleil a qqn;
faire devenir chevre (fig., fam.); faire tourner qqn en bourrique; pomper l'air a qqn (fig., pop.). A mânca pe cineva de
viu (fig., fam.) — Manger qqn tout cru (fig., fam.). ♦ MĂNCARE s.f. — consom-mation /, mets m., nourriture /., plat
m. Mâncare proastă — tambouille f.(pop.). Amator, toare de mâncare multă — gour-mand, ande; amator de
mâncare aleasă — gourmet;/eI de mâncare — mets m., plat m. 0 EXPR. Asta-i altă mâncare de peşte (fig., fam.) —
Cest une autre paire de man-ches (fig., fam.). ♦ MÂNCĂRICĂ s.f. (fam.) — petit plat m. A meşteri o mâncărică bună
(fam.) — mijoter de bons petits plats (fam.).
♦ MÂNCAT, Ă adj. — consomme, ee, (alimente). ♦ MÂNCĂCIOS, OASĂ adj. — gourmand, de; glouton, onne. ♦
MÂNCĂTORIE s.f. (fig.) — manigance/ (fig.). ♦ MÂNCĂU s.m. — belle/bonne fourchette/; gros mangeur m.
MÂNCĂRIME s.f. — demangeaison /. A avea mâncărimi — demanger. 0 EXPR. A avea mâncărime la limbă (fig.,
pop.) — La langue lui demange (fig., fam.); avoir la langue bien affilee; jaser comme une pie borgne (fig., pop.)..
MÂNDRI v.refl. — etre fier(ere)/hautain(e); se prevaloir, se rengorger, se targuer, tirer orgueil de, se vanter. 0 EXPR.
A nu avea cu (de) ce se mândri (fig.) — Ne pas y avoir de quoi pavoiser (fig.). ♦ MÂNDRIE s.f. — fierte/, orgueil m.
Din mândrie — par orgueil. 0 EXPR. A lăsa mândria la o parte (fig., fam.) — Mettre son amour-propre/sa fierte
dans sa poche (fig., fam.). ♦ MÂNDRA, MÂNDRUŢA s.f. (pop) — la belle /.; jeune fiile y., femme courtisee/ OEXPR. A
umbla şi cu mândra şi cu draga (fig., pop.) — Courtiser la blonde et la brune (fig., fam.).
♦ MÂNDREŢE s.f. — beau te/ O mândreţe de
240
păcate — racheter ses peches. ♦ MÂNTUIALĂ s.f. (fam.) — în expr.: O EXPR. De mântuială (fam.) — Par-dessus
l'epaule; â la sauvette; â la six-quatre-deux; â la va-comme-je-te pousse; â la vapeur (fam.); â la va-vite. A face ceva
de mântuială (fig., pop.) — Faire qqch. par dessus l'epaule/â la va-vite/â la va-comme-je-te-pousse; tra-vailler en
amateur (fig., fam.); bidon-ner/torcher un travail (fig., pop.). ♦ MÂNTUIRE s.f. (relig.) — rachat/, redemption/, salut m.
(relig.). Mântuirea sufletului — le salut de l'âme. ♦ MÂNTUIT, Ă adj. — de-livre, ee; sauve, ee. ♦ MÂNTUITOR s.m. —
Redempteur m., Sauveur m.
MÂNUI v.tr. — manier, manipuler. ♦ MÂNĂ s.f. — main f A da mâna — tendre la main; a da mâna cu toţi —
distribuer des poignees de main; a face cu mâna — faire un signe de la main; a primi ceva în mână — recevoir qqch.
en mains propres; făcut de mână — du fait main; pe sub mână — en sous-main; sous le manteau (fig., fam.); mână-n
mână — de concert; mână de ajutor — coup de main; mâini bătucite — mains caleuses; de mâna întâi — de
premiere bour-re/force; de mâna a doua — de banlieue; la mâna a doua — de seconde main; o mână de sare — une
poignee de sel; o mână de oameni nemulţumiţi — une poignee de mecon-tents; mână de lucru — main d'oeuvre; unu
la mână — et d'un; doi la mână — et de deux. Sus mâinile! — Haut Ies mains!. V. ÎNMÂNA. 0 EXPR. Mână lungă
(fig., fam.) — Chapar-deur. Mână spartă (fig., fam.) — Panier perce (fig., fam.). Cu mână de fier (fig.) — A poigne.
De toată mâna (fig., fam.) — De tous poils (fig., fam.). A ajunge pe mâna cuiva (fig., fam.) — Tomber entre Ies
mains de qqn (fig., fam.). A avea pe cineva la mână (fig., fam.) — Faire chanter qqn; tenir qqn a sa merci (fig.,
fam.). A avea mână bună la grădinărit — Avoir Ies doigts verts (fig., fam.). A avea mână grea (fig., fam.) — Avoir
la main dure/leste/lourde (fig., fam.). A avea mână liberă (fig.) — Avoir carte blanche/les coudees franches/liberte
d'entre-prise/les mains libres/quartier libre (fig., fam.).
MÂNECĂ
fată — un amour, un beau brin/de (jeune) fille (fam.); o mândreţe de flăcău — un beau gars.
MÂNECĂ s.f — manche/j> EXPR. A o băga pe mânecă (fig., fam.) — Etre dans de beaux draps (fig., fam.). A da cu
mâneci largi (fig., fam.) — Etre large; faire des largesses; offrir de bon coeur (fig.). A nu se lăsa tras de mânecă (fig.,
fam.) — Ne pas se laisser prier (fig., fam.). A întinde pe cineva de mânecă (fig., fam.) — Casser Ies pieds â qqn (fig.,
pop.). A scoate din mânecă (fig., fam.) — Faire un tour de passe-passe (fam.). A trage pe cineva de mânecă (fig.,
fam.) — Tirer qqn par la manche (fig., fam.).
MÂNGÂIA v.tr., refl. — 1. cajoler, caresser, chouchouter, flatter. A mângâia un animal — flatter un animal; a
mângâia un copil — caresser un enfant. 2. (se) consoler. ♦ MÂNGÂIERE s.f. — 1. caresse / 2. consolation / ♦
MÂNGÂIETOR, OARE adj. — caressant, ante; consolateur, trice. Mână mângâietoare — main caressante.
MÂNIA v.tr., refl. — (se) mettre en colere. A se mânia rău — prendre une colere. ♦ MÂNIE s.f. — colere / Acces de
mânie — bour-rasque/ (fig.). 0 EXPR. A clocoti (a fierbe) de mânie (fig., fam.) — Bouillir de colere; rouler des yeux
furibonds (fig., fam.). A-şi vărsa mânia pe cineva (fig., fam.) — De-charger/deverser sa bile (fig.)', passer sa colere
sur qqn. ♦ MÂNIOS, OASĂ adj. — en colere; courrouce, ee.
MÂNJI v.tr., refl. — 1. (se) barbouiller. Copilul avea faţa mânjită cu dulceaţă — L'enfant etait tout barbouille de
confiture. 2. (se) crotter. Fusta îi era mânjită cu noroi — Sa jupe etait toute crottee. 3. se mouiller (fig, fam.). 0
EXPR. A-şi mânji mâinile (fig., fam.) — Se mouiller Ies mains (fig., fam.). ♦ MÂNJEALĂ s.f. (pop.) — bar-bouillage
m.
MÂNZ s.m. — poulain m. Mânz de un an — yearling [jceRlin] m.
MÂNTUI v.tr., refl. — 1. achever, terminer. A mântui o treabă (pop.) — achever un tra-vail. 2. (se) racheter (relig.).
A se mântui de
241
MÂŢĂ
A avea ceva pe mână (fig.) — Etre respon-sable de qqch. A avea pe cineva sub mână (fig.) — Avoir qqn a sa
disposition. A bate mâna (fig., fam.) — Tomber d'accord. A nu băga mâna în foc (fig., fam.) — II ne faut jurer de
rien (prov.). A cere mâna (unei femei) — Demander la main (d'une femme). A da mâna cu moartea (fig., fam.) —
En rechapper (fig.). A da mâna cu norocul (fig., fam.) — Avoir rendez-vous avec la chance (fig., fam.). A da ceva
cuiva cu amândouă mâinile (fig., fam.) — Donner qqch. a qqn a pleines mains (fig., fam.). Ce-i în mână nu-i
minciună (prov.) — Mieux vaut tenir que courir (prov.). A-şi face mâna (fig., fam.) — Se faire la main (fig., fam.). A
şi-o face cu mâna lui (fig., fam.) — Creuser sa fosse/sa tombe (fig., fam.). Ce-şi face omul cu mâna lui nici dracul
nu desface (prov.) — On n'est jamais si bien servi que par soi meme (prov.). A fi iute de mână (fam.) — Aller vite
en besogne (fig., fam.). A fi la mâna cuiva (fig., fam.) — Etre â la merci/â la poigne de qqn (fig., fam.). A fi mâna
dreaptă a cuiva (fig., fam.) — Etre le bras droit de qqn (fig., fam.j/Thomme de confiance. A fi mână spartă (fig.,
fam.) — Bruler la chandelle par Ies deux bouts; etre un panier perce (fig., fam.). A lăsa ceva din mână (fig., fam.) —
Lâcher prise (fig., fam). A se lăsa pe mâna cuiva (fig.) — S'en remet-tre â qqn (fig.). A lucra pe sub mână (fig.,
fam.) — Agir en sous-main (fig.). A lucra mână-n mână (fig., fam.) — Etre de me-che avec qqn (fig., fam.). A se
lua de mână cu cineva (fig, pej.) — Etre du meme acabit (pej.). A lua cu amândouă mâinile (fig.) — Prendre a
pleines mains (fig.). A se lua cu mâinile de cap (fig., fam.) — S'arracher Ies cheveux; ne plus savoir â quel saint se
vouer (fig., fam). A merge mână-n mână (fig., fam.) — Aller de pair; marcher comme un seul homme/la main
dans la main (fig., fam.). A muşca mâna care 1-a hrănit (fig., fam.) — Mordre le sein de sa nourrice (fig., fam.).
A-şi muşca mâinile (fig., fam.) — Se mordre Ies doigts (fig., fam.). A pune mâna (a fura) (fig., fam.) — S'emparer
(de qqch.). A pune mâna pe cineva (fig.) — 1. Mettre a qqn la corde au cou; mettre le grappin
dessus/sur qqn (fig., fam.). 2. [a prinde] Epin-gler qqn (fig.). A-i fi pus Dumnezeu mâna în cap (fig., fam.) — Etre
ne coiffe (fig., fam.). A ridica mâna asupra cuiva (fig., fam.) — Lever/porter la main sur qqn (fig.). A-i scăpa din
mână (fig., fam.) — Peter dans la main (fig., pop.). A se spăla pe mâini (fig.) — S'en laver Ies mains (fig.). A trece
mâna (fig.) — Passer la main (fig., fam.). A trece din mână în mână (fig.) — Passer de main en main (fig.). A se
ţine cu mâinile de burtă de atâta râs (fig., fam.) — Rire comme un bossu; se tenir Ies cotes (fig., fam.). A uita de la
mână pân-la gură (fam.) — Mettre qqch. dans l'oreille du chat (fig., fam.). A vinde pe sub mână (fig., fam.) —
Vendre en sous-main /sous le manteau /â la sauvette (fig., fam.). A vorbi cu mâna pe inimă (fig.) — Parler la main
sur le coeur/sur la conscience (fig.). ♦ MÂNUITOR s.m. — manieur m. ♦ MÂNUIRE s.f — maniement m., manipulation/
MÂRAI v.intr. — grogner (chiens); grom-meler, ronehonner.
MÂRLAN s.m. (pop.) — goujat m., huron m., malotru m., rustre m.\ => butor m., ostro-goth m. (fig.)\ gougnafier m.,
rasta m., rus-taud m. (fam.); beauf [bof] m., mufle m., peigne-cul m., ploue m. (pop.). ♦ MÂR-LĂNIE s.f. —
goujaterie/, muflerie/ V. BĂDĂRAN, GROSOLAN, MITOCAN, MOCOFAN, NECIOPLIT, ŢOAPĂ.
MÂRŞAV, Ă adj. — abject, te; ignoble; infame; vil, le. ♦ MÂRŞĂVIE s.f. — ignominie, f, infamie/, lâchete/.,
turpitude/, vilenie/; sale coup m.
MÂRŢOAGĂ s.f. — haridelle /., tocard m. bique/, carcan/ (fam.); canasson m., carne/. (pop.); mazette /., rosse /.,
rossinante / (vx). Dii, mârţoagă! — Hue, haridelle! V. GLOABĂ.
MÂŢĂ s.f. (pop.) — mimi m., minou m., mistigris m. (fam.). Blana mâţei — fourru-re/./pelage m. du chat. V. PISICĂ.
0 EXPR. A fi mâţă blândă (fam.) — Faire patte de velours (fig., fam.). A prinde pe cineva cu mâţa-n sac (fig.,
fam.) — Prendre qqn sur le fait/en faute/la main dans le sac
242
modere, ee; moyen, nne; artist mediocru — tocard m.; a fi mediocru — 9a ne voie pas haut (fig., fam.); ne pas avoir
une personnalite eclatante; etre ringard.
MEDITA v.tr., intr. — 1. mediter, penser, songer; :=> gamberger (arg.). A medita adânc
— ruminer (fig., fam.). V. CUGETA. 2. donner des le9ons privees. ♦ MEDITATOR s.m. — repetiteur m. ♦ MEDITAŢIE s.f.
— 1. medita-tion/, reflexion m.\ => gamberge/ (arg.). 2. le9ons privees fpl. A umbla după meditaţii
— courir le cachet (fig., fam.).
MEDIU s.n. — 1. milieu m. Mediu politic — milieu/climat politique. 2. ambiance /., en-tourage m. social.;
environnement m. Mediu înconjurător — environnement m.. 3. [în laborator] mediu favorabil de cultură — bouil-
lon m. de culture.
MEGAOCTET, MEGA (fam.) s.m. (inform.) — mega-octet m.
MEI s.m. — millet m.
MELANCOLIC, Ă adj. — melancolique. A fi melancolic — avoir du vague â l'âme (fig.). ♦ MELANCOLIE s.f. —
melancolie/
MELC s.m. — colima9on m., escargot m. Scară întoarsă în formă de melc — escalier en colima9on. Francezii
mănâncă melci — Les fran9ais mangent des escargots. 0 EXPR. A înainta (a merge) ca melcul (fig., fam.) —
Avancer/aller comme une tortue; marcher comme un escargot (fig., fam.).
MELEAG s.n. — contree/, parages m.pl, pays m.
MELODIE s.f. — melodie/ Melodie de succes — scie / ♦ MELODIOS, OASĂ adj. — melodieux, euse. ♦ MELOMAN, Ă
S. — melomane.
MEMBRU s.m. — membre. 1. Membrii unui club — les adherants/les membres d'un club. Legitimaţie de membru
— carte d'adherant. 2. Membrele superioare şi membrele inferioare — les membres supdrieurs et les membres
inferieurs. 3. Membru viril — penis m.\ verge/.; => bitte/ (vulg.); queue/, quequet-te/ (pop.). V. PENIS.
MÂZGĂLI
(fig., fam.). A rupe mâţa-n două
(fig., fam.) — Etre vigoureux. Să stea mâţa-n coadă, nu altceva (fig., pop.) — D'un effet bceuf (fig., pop.). A trage
mâţa de coadă
(fig., fam.) — Tirer le diable par la queue; traîner la savate; (fig., fam.). A se uita ca mâţa-n calendar (fig., fam.) —
N'y piger mot; n'y voir que du feu (fig., fam.). A umbla cu mâţa-n sac (fig., fam.) — Donner un coup de pied en
vache; etre normand; faire faux bond; faire un coup bas; faire â qqn un enfant dans le dos; frapper qqn au-dessous de
la cein-ture; jouer (un) double jeu; (fig., fam.); chier du poivre (fig., pop.). Mâţa blândă zgârie rău (prov.) — II n'y a
pire eau que l'eau qui dort (prov.).
MÂZGĂLI v.tr. — barbouiller; => gribouil-ler (fam.). ♦ MÂZGĂLITURĂ s.f — barbouil-lage /., gribouillage /.,
gribouillis m.
V. ZMÂNGĂLI.
MDA ! interj.(fam.) — ouais ! (fam.).
MECI s.n. — match [matj] m.
MEDIC s.m. — medecin m.\ => toubib m. (fam.). ♦ MEDICAL, Ă adj. — medical, le. Concediu medical — conge m.
maladie; reţetă medicală — ordonnance / ♦ MEDICAMENT s.n. — medicament m., remede m.
♦ MEDICAŢDZ s.f. — medication /., traite-ment m. ♦ MEDICINAL, -Ă adj. — medicinal, le. Plante medicinale —
simples/p/.
MEDIA v.tr. — arbitrer, concilier, s'en-tremettre, interceder, intervenir. ♦ MEDIATOR, OARE s. şi adj. — mediateur,
trice.
♦ MEDIE s.f. — moyenne/ Media zece — dix de moyenne; medie de vârstă — moyenne d'âge; în medie — en
moyenne; a strica media orară (auto) — casser la moyenne.
♦ MEDIERE s.f. — bons offices m.pi, entre-mise/, intervention/, mădiation/ ♦ MEDIU, MEDIE adj. — moyen, nne.
Temperatură medie — temperature moyenne; inteligenţă medie — intelligence moyenne. V. MIJLOCI.
MEDIEVAL, Ă adj. — moyenâgeux, euse.
MEDIOCRITATE s.f. — mediocrite/, pla-titude/, ringardise/ ♦ MEDIOCRU, Ă adj. —
243
MEMORA v.tr. — memoriser. ♦ MEMORIE s.f. — memoire / în memoria — â la memoire de (en memoire); o
memorie bună — une bonne memoire; o memorie slabă — une memoire defaillante; din memorie — de (par)
memoire; pierdere de memorie — amnesie /; a nu avea memorie — avoir la memoire courte (fig., fam.); memorie
„cache" (inform.) — memoire „cache"; memorie externă (inform.) — memoire de masse; memorie permanentă
(ROM) (inform.) — memoire morte (MM); memorie „read-write" (inform.) — memoire vive (MEV). ♦ MEMORABIL,
Ă adj. — memorable. ♦ MEMORII s.n.pl. — memoires m.pl. Memorii interesante — des memoires interessants;
autor de memorii — memorialiste m. ♦ MEMORIU s.m. — memoire m.
MENAJA v.tr., refl — avoir des egards (pour qqn), epargner; etre douillet; menager. A-şi menaja partenerul —
epargner son partenaire. ♦ MENAJAMENT s.f. — management m. Fără menajamente — sans y mettre des formes.
MENDRE s.f.pl. (fam.) — caprice m. 0 EXPR. A-şi face mendrele (fam.) — Faire des galipettes/les quatre cents
coups/ses trente-six volontes/des siennes/la vie; n'en faire qu'â sa tete; en prendre â son aise (fig., fam.); rotir le bălai
(fig., pop.).
MENGHINĂ s.f. — etau m. 0 EXPR. A fi prins ca într-o menghină (fig., fam.) — Etre pris comme dans un etau
(fig.).
MENI v.tr., intr. — 1. destiner, vouer. 2. predestiner. ♦ MENIRE s.f. — destinee/., mission/, sortm., tâche/., vocation/
MENIU s.n. — carte /, menu m. Meniul zilei — plat du jour/du chef.
MENSTRUAŢIE s.f. — menstruation f, menstrues/./?/., rcglesf.pl. 0 EXPR. A fi pe stop (arg.) — Avoir ses anglais;
Ies anglais ont debarque (fig., fam.).
MENTOR s.m. (Ut.) — maître m. â penser.
MENŢINE v.tr., refl. — 1. conserver, durer, (se) maintenir. A menţine pacea -— maintenir
MERGE
la paix. 2. sauvegarder. A-şi menţine integritatea — sauvegarder son integrite.
MENŢIONA v.tr. — faire etat de, mention-ner. ♦ MENŢIUNE s.f. — 1. mention /. Menţiune pe un act juridic —
mention sur un acte juridique. 2. accessit m. A primit o menţiune la sfârşitul anului — II a gagne un accessit [aksesit]
en fin d'annee. V. POMENI.
MEREU adv. — continuellement; sans cesse; sans repit; toujours; => â tout bout de champ, ete comme hiver (fig.).
MERGE v.intr. — aller, cheminer, marcher, se rendre. A merge pe jos — aller â pied; marcher; a merge cu maşina —
rouler; a merge greu — avoir du mal a marcher; a merge kilometri — couvrir des kilometres; a merge cu paşi
nesiguri — marcher d'un pas mal assure; a merge repede — marcher d'un bon pas; a merge la cineva — aller chez
qqn; a merge cu cineva — accompagner qqn; a merge de-a lungul — cotoyer, longer; a merge undeva — aller a; a
merge pe (treizeci de ani) etc. — accomplir ses trente ans etc. Aşa mai merge — ţa va comme şa. Roşul şi negrul
merg bine împreună — Le rouge et le noir se marient bien. Merge vorba că... — On dit que...; treacă,
meargă — passe encore. 0 EXPR. A-i merge (fig., fam.) — L'avoir bon marche; emporter le morceau (fig., pop.). A-i
merge bine (situaţie) — Ca roule pour qqn (fam.); etre en haut de la roue ne pas faire de pli; marcher au poil/comme
sur des roulettes (fig., fam.). A-i merge din ce în ce mai bine (fig., fam.) — Etre en hausse (fig.). A-i merge când
bine, când rău (fig., fam.) — Avoir des hauts et des bas (fig., fam.). A merge ceas/strună (fam.) — Y a pas de
lezard; 9a beigne (dans l'huile) (fig., fam.); gazer (fig., pop.). A merge pe căi ocolite — Louvoyer (fig.);
prendre le chemin des ecoliers (fig., fam.). A merge la ce-o fi (fig., fam.) — Jouer son va-tout (fig.). A merge prost
(ceva) (fig.) — Clocher (fig.). Cum merge treaba? — Ca va? Nu prea merge — Ca cloche (fig., fam.). A-i merge
prost (cuiva) — N'aller que d'une jambe; avoir du plomb dans l'aile; ne battre
244
MESTEACĂN s.m. — bouleau m. ♦ MES-TECĂNIŞ s.m. — boulaie/
MESTECA v.tr. (fam.) — mastiquer; => mâcher (fam.).
MEŞTERI v.tr. — ceuvrer; => bricoler (fam.). ♦ MEŞTER s.m. — ouvrier m. qualifie.
♦ MEŞTEREALĂ s.f. (fam.) — bricolage m.
♦ MEŞTEŞUG s.n. — 1. adresse /, art m., habilete/, procede m. 2. [fig.] ruse/.', sub-terfuge m., truc m, V ŞIRETENIE,
TERTIP, VICLENIE. ♦ MEŞTEŞUGAR s.m. — artisan m., ouvrier m.
METEORIT s.m. — meteorite/
METEREZ s.n. — rempart m.
METODĂ s.f. — methode m. ♦ METODIC adv. — methodiquement.
MEZANIN s.n. — mezzanine/.
MEZAT s.n. (pop.) — encheres/pl. A scoate la mezat — vendre aux encheres.
MEZELAR s.m. — charcutier m. ♦ MEZELĂ-RIE s.f. — charcuterie/ ♦ MEZELURI s.n.pl. — charcuterie/, cochonailles
fpl.
MEZELIC s.n. — 1. gouter frugal m. 2. [fig.] bagatelle/; des riens m.pl. V. FLEAC.
MEZIN, Ă s., adj. (fam.) — benjamin, ne; cadet, ette.
MICROBIST, Ă s. (fam.) — fan m.\ ^ foot [fut] m. (fam.); mordu(e) de/du... .
MICROPROCESOR s.n. (inform.) — microprocesseur m., puce electronique m. (inform.).
MICROSECUNDĂ s.f. — microseconde/
MICSANDRĂ s.f. — giroflee/
MICŞORA v.tr., refl. — abaisser, s'ame-nuiser, (s') amoindrir, assourdir, baisser, diminuer, ralentir, (se) rapetisser,
(se) re-duire, (se) retrecir. Covorul micşorează zgomotul paşilor — Le tapis assourdit Ies pas. Valoarea leului se
micşorează — La valeur du leu s'amenuise. Micşorează viteza maşinii! — Ralentis (la voiture)!;
MERINDE
que d'une aile; descendre la pente; etre en bas de la roue/dans le creux de la vague/en panne (fig., fam.). (îi) merge
prost — ţa ne va pas fort (pour lui/elle) (fig.). A-i merge cuiva strună (fig., fam.) — Avoir le vent en poupe (fig.,
fam.). Merge strună (fam.) — ţa biche!; (c'est) au poil (fam.). Mergi cu bine! — Bon voyage!; Cu mine nu-ţi
merge! — Ca ne prend pas!; faut pas me le faire! (pop.). ♦ MERS s.n. — demarche /, marche / Mersul trenurilor —
horaire des trains; după o oră de mers — au bout d'une heure de marche; mersul calului — al-lure/demarche (du
cheval); ce mers frumos! — quelle belle demarche!. ♦ MARŞ s.n. — marche/ ♦ MARŞ! interj. — va-t-en!.
MERINDE s.f. (pop.) — provisions de bouche fpl; victuailles/p/., vivres m.pl.
MERITA v.tr. — meriter. 0 EXPR. Merită interesul — Ca vaut le detour (fig., fam.). Nu merită (interesul) — Rien
qui vaille. A o merita din plin/cu prisosinţă — Ne pas
e l'avoir voie (fig., fam.). Nu are decât ce merită — „Son compte est bon" (fig., fam.).
♦ MERIT s.m. — merite m., valeur/ 0 EXPR. A-şi atribui meritele (fig.) — Se donner Ies gants de qqch. (fig., fam.).
♦ MERITORIU, IE adj. — meritoire.
MESCHIN, Ă adj. — derisoire; etrique, ee; mediocre; minable; mesquin, ne; miteux, euse; sordide; => pietre (litt.).
Un salariu meschin — un salaire derisoire; un spirit meschin — un esprit etrique; o viaţă meschină — une vie
mediocre/minable/sordide. Ce haine meschine ! — Quels vetements etriques/miteux!. Este meschin să gândeşti
astfel — C'est minable de penser de la sorte.
♦ MESCHINĂRIE s.m. — bassesse /, medi-ocrite/., mesquinerie/, petitesse/
MESERIE s.f. — metier m. A continua meseria părinţilor — etre un enfant de la balle (fig., fam.). 0 EXPR.. A fura
meseria (fig., fam.) — Attraper le coup; apprendre sur le tas (fig., fam.). A îmbătrâni în meserie (fig., fam.) —
Blanchir sous le harnais (fig., fam.). ♦ MESERIAŞ, Ă s. — ouvrier, ere.
245
MILOGI
a micşora cheltuielile — diminuer Ies frais; a micşora un desen — reduire un dessin; a micşora impozitele— alleger
Ies impots; a micşora intensitatea — baisser le son/le ton. ♦ MIC, Ă adj. — menu, nue; petit, te. Mic de stat — de
petite taille; mic de vârstă — en bas âge; tres jeune; mici cheltuieli — menus frais; mică greşeală — .faute sans
impor-tance/venielle; Asia Mică — Asie Mineure. 0 EXPR.. A se face mic (fig.) — S'ecraser (fig., fam.). ♦
MICŞORARE s.f. — amoindris-sement/, diminution/, reduction / Micşorarea preţurilor — la reduction des prix.
MIERE s.f. — miel m. Luna de miere ■.—
la lune de miel. ♦ MIEROS, OASĂ adj. —
doucereux, euse; hypocrite; mielleux, euse.
0 EXPR.. A fi mieros (fig.) — Etre tout miel
(fig-)-
MIEL, MIELUŞEA s. — agneau, nelle.
MIERLĂ, s.f. — mede m. .
MIERLI (o) v.intr. (arg.) — l'avaler (fig.); avaler son acte de naissance (fig., fam.)/sa. chique (fig., pop.); baiser la
camarde (arg.); claboter, clamser, claquer, crever (pop.).
MIEUNA v.tr. — miauler. V. PISICĂ.
MIEZ s.n. — chair/, mie/, pulpe/ Miez de pâine — mie de pain; miez de fructe — chair, pulpe; miez de nucă —
cerneaux m.pl.; miez de salată — cceur de salade; miezul zilei — midi; miezul nopţii — minuit; în miez de iarnă —
au coeur de l'hiver; en plein hiver; au fort de l'hiver; cu miez (loc. adj.) — sub-stantiel, elle; fără miez (loc. adj.) —
superfi-ciel, elle. 0 EXPR. A intra în miezul problemei (subiectului) (fig.) — Entrer dans le coeur/le vif du sujet
(fig.).
MIGĂLI v.tr., intr. — fignoler, peaufiner.
♦ MIGALĂ s.f. — fignolage m., minuţie /
♦ MIGĂLOS, OASĂ adj. — minutieux, euse.
MIGDAL s.f. — amandier m. ♦ MIGDALĂ s.f. — amande /
MIJI v.tr., intr. — paraître; => poindre (litt.). Se mijeşte de ziuă — L'aube poind.
MIJLOCI v.tr. — interceder, intervenir. V. MEDIA. ♦ MIJLOC s.n. — 1. centre m.,
milieu m.; => mitan m. (pop.). In mijlocul camerei — au milieu de la piece; în mijlocul câmpului — en plein champ;
în mijlocul lunii august — en plein aout, â la mi-aout; în mijlocul oraşului — au coeur de la viile; în mijlocul patului
— au centre/au milieu/au mitan du lit; cale de mijloc — juste milieu. E o neînţelegere la mijloc — II est question
d'une mesentente. E la mijloc viaţa mea — II y va de ma vie. 2. moyen m. Mijloc de convingere — voie de
persuasion; mijloc de exprimare — moyen d'expression; orice mijloc — n'importe quel moyen. 0 EXPR. A avea
puţine mijloace (fig., fam.) — Avoir de maigres ressources (fig., fam.). A nu avea nici un mijloc de trai — Etre
demuni, nie. A încropi ceva cu mijloacele la îndemână — Employer Ies moyens du bord (fig., fam.). îmi pun capul la
mijloc (fig.) (garantez) — Je parie; ii y a gros a parier que. A recurge la toate mijloacele (fig.) — Faire fleche de tout
bois (fig., fam.). A se ridica prin propri-ile-i mijloace (fig.) — Etre le fils de ses ceuvres (fig., litt). A-i tăia cuiva
mijloacele de trai (fig-) — Couper Ies vivres â qqn (fig.).
♦ MIJLOCIRE s.f. — demarche/, entremise/, mediation / ♦ MIJLOCITOR, TOARE adj. — intermediaire; mediateur,
trice. ♦ MIJLOCIU, IE adj. — moyen, enne. De talie mijlocie — de taille moyenne; degetul mijlociu — le medius.
MILION s.m. — million m.J> EXPR. A fi de milioane (fig., fam.) — Etre impayable (fig., fam.).
MILITARIZA v.tr. — militariser. ♦ MILITAR, Ă s.m. şi adj. — militaire. A-şi satisface serviciul militar — faire son
temps (fig.); satisfaire le service militaire. ♦ MILITARIZARE s.f — militarisation / ♦ MILITĂRESC, EASCĂ adj. —
militaire. ♦ MILITĂRIE s.f. — service m. militaire. ♦ A FI MILITĂROS, OASĂ adj. — avoir la fibre militaire (fam.);
(etre) une vieille culotte de peau (fig., pop.).
MILOGI v.refl. — s'apitoyer, larmoyer.
♦ MILĂ s.f — commiseration/, compassion/, pitie/ De milă — par pitie; demn(ă) de milă —
246
slab(ă) de minte — demeure, ee. O EXPR. A-şi aduna minţile (fig., fam.) — Se concen-trer sur...; concentrer son
esprit sur... . A avea minte (fig.) — Avoir du cigare/du chou (fig., pop.). A avea mintea ferecată (fig., pop.) — Ne
pas songer plus loin que le bout de son nez (fig.); avoir la cervelle aux talons (fig., pop.). A avea minte de găină
(fig., fam.) — Avoir la casquette au ras des pâquerettes (arg. scol). A avea ţinere de minte (fig., fam.) — Avoir de la
memoire. A-i băga (a-i vârî) cuiva minţile-n cap (fig., fam.) — Mettre a qqn du plomb dans la tete (fig., fam.); faire
entendre raison â qqn; ramener/rappeler qqn a la raison. A-şi băga (a-şi) vârî minţile în cap (fig., fam.) — S'acheter
une conduite (fig.). A-I durea mintea (fig., fam.) — Transpirer de la coiffe (fig., pop.). A fi cu mintea întreagă
(fig.) — Etre dans tout son bon sens. A fi dus cu mintea (pop.) — Etre ailleurs (fig., fam.). A fi mintos (fam.) — En
avoir sous Ies bi-goudis (arg.). A nu fi în toate minţile (fig., fam.) — Ne plus avoir toute sa tete â soi (fig.). Nu eşti
întreg la minte! — ţa va pas la tete?. A-şi frământa mintea (fig.) — Se casser la tete; se creuser le cerveau/la
cervelle; s'ingenier a (fig., fam.); se triturer la cervelle/les meninges (fig., pop.). A-i fura cuiva minţile (fig., fam.) —
Faire perdre la raison â qqn (fig.). A se limpezi la minte (fam.) — Clarifier ses idees; voir clair (fig.). A-i lumina
cuiva mintea (fig., fam.) — Ouvrir l'esprit a qqn (fig.); eclairer la lanterne â qqn (fig., fam.). A-i merge mintea (fig.,
fam.) — Avoir l'esprit vif. A-şi pierde minţile (fig., fam.) — Perdre la boule (fig., /ara.J/ses esprits (litL)fli raison
(fig.)lsa tete (fig., fam.)/les pedales (fig., pop.). A-şi pune mintea cu cineva (fig.) — La chercher (fig., fam.). A nu-şi
pune mintea cu cineva (fig.) — Ne pas se mesurer avec qqn. A-şi pune mintea la contribuţie (fig.) — Faire
travailler sa matiere grise (fam. )/ses meninges (pop.). A-i sta mintea la prostii (pop.) — Avoir l'esprit mal tourne
(fig.); ne penser qu'â şa (fam.). Ii umblă prin minte (fig., fam.) — „Cela lui trotte par la tete" (fig.)-
MILOSTIVI
deplorable; lamentable; minable; miserable; navrant, te; piteux, euse; a-i fi. milă — s'api-toyer; avoir pitie; a fi fără
milă — ne pas y avoir de pardon; ne pas faire de cadeau/de quartier; etre impitoyable/implacable/sans merci/sans
pitie/sans quartier (fig. )/sans remis-sion. 0 EXPR. A avea milă de cineva — Prendre qqn en pitie. De milă, de silă
(fam.) — Bon gre, mal gre. Dumnezeu cu mila! — Â Dieu ne plaise. Prin mila lui Dumnezeu — Par la grâce de
Dieu. ♦ MILOG, OAGĂ S. — mendiant, ante; quemandeur, euse; => mendi-got, te (arg.). ♦ MILOGEALĂ s.f. —
mendicite/
♦ MILOS, OASĂ adj. — charitable; compatis-sant, ante. A face pe milosul — faire le bon apotre (fig.).
MILOSTIVI v.refl. — avoir pitie; compatir.
♦ MILOSTENIE s.f." aumone /, charite /
♦ MILOSTIV, Ă adj. — charitable; clement, te; => petit manteau bleu (fig., fam.). ♦ MILOSTIVIRE s.f. — compassion/,
pitie/
MILUI v.tr. — faire l'aumone.
MINGE s.f. — balle/, ballon m.
MINIMALIZA v.tr. — minimiser. ♦ MINIM, Ă s. şi adj. — minimum [minimom] m. Minim de pedeapsă (dr.) — le
minimum de peine (dr.); vârsta minimă — minimum d'âge. 0 EXPR. A reduce la minimum — Reduire â la portion
congrue (fig.).
MINISTER s.n. — ministere m. ♦ MINISTRU s. — ministre. Fost ministru — ancien ministre; prim-ministru —
premier ministre; ministru de justiţie — Garde des Sceaux.
MINOR, A s. şi adj. — mineur, re. Este încă minor — II est encore mineur; răpirea unui minor — enlevement d'un
mineur; emanciparea unui minor — emancipation d'un mineur. Gamă minoră (muz.) — gamme mineure (mus.);
problemă minoră — probleme mineur; scriitor minor — ecrivain mineur/de second plan; ♦ MINORITATE s.f. —
minorite / Minorităţile etnice — minorites ethniques; drepturile minorităţilor — Ies droits des minorites.
MINTE s.f. — esprit m., raison/ Minte ageră — esprit vif; fără minte — deraisonnable;
247
MINŢI v.tr., intr. — abuser, duper, feindre, mentir, tromper; alterer/deguiser/dissimu-ler/fausser la verite; induire en
erreur. A minţi pe cineva — mentir â qqn; a minţi fără ruşine — mentir sans vergogne. E uşor să minţi când nu poţi
fi verificat — A beau mentir qui vient de loin (prov.). V. DEZMINŢI. 0 EXPR. A-şi minţi foamea (fig., fam.) —
Tromper sa faim (fig., fam.). A minţi de îngheaţă apele (fig., fam.) — Mentir comme un arracheur de dents/comme un
soutien-gorge (fig., fam.). ♦ MINCIUNĂ s.f. — boniment m., craque/, mensonge /.; => salades fpl. (fig., pop.). A spune
o minciună — faire un mensonge; minciună gogonată — bobard m. (fam.); minciună sfruntată — mensonge ehonte;
minciuni în presă — canards m. (fig., fam.). 0 EXPR. A-i împuia cuiva capul cu minciuni (pop.) — Bourrer de
mensonges le cerveau â qqn (fig., fam.). A se încurca în propriile-i minciuni (fig., fam.) ■— S'empetrer/s'enfer-rer
dans ses mensonges (fig., fam.). Putină de minciuni (fig., pop.) — (Un) tas de mensonges. ♦ MINCINOS, OASĂ s. şi
adj. — men-teur, euse. Mare mincinos — menteur invedere; martor mincinos — faux temoin; zvon mincinos —
faux bruit. ♦ MINCIUNELE (prăjituri) s.f.pi. — merveilles fpl, rous-stlttsf.pl.
MINUNA v.tr., refl. — eblouir, (s') emer-veiller. ♦ MINUNAT, Ă adj. — admirable; merveilleux, euse. ♦ MINUNĂŢIE
s.f. — mer-veille /., splendeur / 0 EXPR. A făgădui minunăţii (fig.) — Promettre monts et merveilles (fig.). ♦ MINUNE
s.f. — merveille /; miracle m.; prodige m. Este o adevărată minune — Cela tient du prodige; cele şapte minuni ale
lumii — Ies sept merveilles du monde: Ies pyramides d'Egypte, le phare d'Alexandrie, Ies jardins de Babylone, le
temple de Diane â Ephese, le tombeau de Mausole, la statue de Zeus de Phidias, le colosse de Rhodes; o minune de
fată — un amour de jeune fille; copil minune — genie en herbe (fig., fam.); enfant prodige; ca prin minune —
comme par miracle; de minune — parfaitement bien; minune mare! — Inoui'!; mare minune să — c'est par Dieu
impossible. 0 EXPR. A face minuni (fig.) — Faire merveille (fig.).
MIREASMĂ
MINUS s.n. şi adv. — I. [s] deficit m. Un minus de nouă milioane — un deficit de neuf millions; minus şapte grade
— sept degres au-dessous de zero. II. [adv] moins. Zece minus cinci — dix moins cinq.
MINUT s.n. şi s.f. — minute/, moment m. La minut — â la minute; din minut în minut — d'un moment a l'autre;
expedierea unei minute — expedition d'une minute. ♦ MINU-TAJ s.n. — minutage m. ♦ MINUTAR s.n. — minuterie/
MIOP, MIOAPĂ adj. — myope; => bigle; bigleux, euse; miro (pop.); binoclard, arde (pej.). ♦ MIOPIE s.f. —
myopie /; vue / basse.
MIORLĂI v.intr., refl. — 1. miauler. 2. [fig-] pleurnicher. ♦ MIORLĂIT s.m. — miaulement m.
MIRA v.tr., refl. — (s') ebahir, (s') etonner, stupefier, surprendre; => ebaubir, eberluer, epoustoufler (fam.). Mă miră
— Ca me la coupe (fig., fam.). V. SURPRINDE, UIMI. 0 EXPR. Un te miri cine (fig.) — Le premier venu; Monsieur
Tout le monde (fig.); un qui-dam. ♦ MIRARE s.f. — ebahissement m., etonnement m. ♦ MIRAT, Ă adj. — abasourdi, ie;
ebahi, ie; etonne, ee; => ebaubi, bie; epoustoufle, ee (fam.).
MIRACOL s.n. — miracle m., prodige m. A ţine de miracol — tenir du prodige. ♦ MIRACULOS, OASĂ adj. —
miraculeux, euse; prodigieux, euse.
MIRAJ s.n. — mirage m., miroir m. â allou-ettes. V. AMĂGI.
MIRE s.m.— mărie m. ♦ MIREASĂ s.f. — mariee/ Mirii — Ies jeunes maries. 0 EXPR. A mânca precum o mireasă
(fig., fam.) — Manger du bout des levres (fig., fam.). A plânge ca o mireasă (fig., pop.) — Pleurer comme une
Madeleine (fig., fam.).
MIREASMĂ s.f. — arome m., bouquet m., parfum m.; => effluve m., fragrance/. (litt.). Mireasmă de cafea — arome
de cafe; ce mireasmă! — quel bouquet!
MIŞEL, EA 5. şi adj. — infame; scelerat, te. ♦ MIŞELESC, EASCĂ adj. — ignoble [ijiobl]; infame; odieux, euse. ♦
MIŞELEŞTE adv. — ignoblement, lâchement. ♦ MIŞELIE s.f. — infamie/, vilenie/
MIŞTO adj. (arg.) — bath; bien balance, ee; bien roule, ee; chouette; girond, onde. (pop., arg.). 0 EXPR. A lua pe
cineva la
mişto (arg.) — Narguer qqn (fam.); faire marcher; faire la nique; mettre qqn en boîte; se payer la fiole/la tete de qqn;
prendre qqn â la blague/â la rigolade; tourner qqn en bour-rique; traîter qqn par-dessus la jambe/â la legere (fig.,
fam.); la bailler belle â qqn; char-rier qqn; se ficher/se foutre de qqn; se jouer de qqn; mener qqn en băteau; mettre
qqn en boîte; se payer la poire de qqn; s'en tampon-ner le coquillard (fig., pop.); dauber qqn (litt.); se gausser/se
goberger/se gouailler de qqn; tourner qqn en derision/en ridicule. ♦ MIŞTOCAR, Ă s. şi adj. — un Jocrisse qui mene
Ies poules pisser (arg.).
MIŞUNA v.intr. — fourmiller, grouiller, pul-luler. Mulţimea mişuna pe stradă — La foule fourmillait/grouillait dans
la rue. Iepurii mişunau pe câmp — Ies lapins pullulaient dans Ies champs.
MIRIŞTE
MIRIŞTE *./—eteule/
MIRODENII s.f.pi. — condiments tn.pl, 6picesf.pl.
MIROSI v.tr., intr. — flairer, renifler, sentir. A mirosi frumos — fleurer; sentir bon; a mirosi greu/urât — sentir
mauvais/le ren-ferme; a-i mirosi gura — avoir l'haleine cru-elle; tuer Ies mouches au voi (fig., pop.); a mirosi ceva
neplăcut — renifler qqch. de louche (fig., fam.); a mirosi vânatul — flairer le gibier. 0 EXPR. A mirosi ceva (fig.) —
Avoir vent de qqch. (fig., fam). A nu mirosi a bine (fig.) — Sentir le brule/le roussi (fig.); ne presager rien de bon. ♦
MIROS s.n. — o-deurf Simţul mirosului — l'odorat m.; miros închis/stătut — remugle m. (litt.); mirosuri (neplăcute)
de bucătărie — relents de cui-sine; urât mirositor, oare — nauseabond, de.
MIRUI v.tr. — oindre (relig.). 0 EXPR. A-l mirui (fig., fam.) — Abattre, assommer.
MISIT s.m. — courtier m.
MISIUNE s.f. — mission/., tâche/ A-i da cuiva o misiune — charger qqn d'une mis-sion/d'une tâche; a îndeplini o
misiune — remplir une mission.
MISTIFICA v.tr. — mystifier. ♦ MISTIFICARE s.f. — galejade /, mystification / ♦ MISTIFICATOR, OARE s. şi adj. —
farceur, euse; mystificateur, trice; => fumiste (fam.).
MISTREŢ s.m. — [mascul] sanglier m.; [femelă] laie /; [pui] marcassin m. A ataca mistreţul — charger le sanglier.
MISTRIE s.f. — truelle/
MISTUI v.tr, refl. — 1. digerer. Stomacul lui nu mistuie grăsimile — Son estomac ne > digere pas le gras. 2. detruire.
Casă mistuită de flăcări — maison detruite par le feu. 3. disparaître. S-a mistuit în noapte — II est dispăru dans le
noir. 4. [fig.] consumer. L-a mistuit boala — la maladie l'a consume. 5. [fig.] se torturer. Şe mistuie singur — II se
torture tout seul.
MIŞCA v.tr., intr., refl. — 1. bouger, (se) deplacer, (se) mouvoir, remuer. A nu
s
249
)
MOARA
MITOCAN, MITOC ANCA s. (fam.) —
commere/, goujat m., huron, nne; malotru, true; rustre m.\ ■=> butor m., ostrogoth, the (fig.y, gougnafier m., rasta
m., rustaud, aude (fam.); beauf [bof] m., mufle m., peigne-cul m., ploue m. (pop.). ♦ MITOCĂNESC, EASCĂ adj. —
grossier, ere; vulgaire. ♦ MITOCĂNEŞTE adv. — grossierement, vulgairement. ♦ MITOCĂNIE s.f. — balour-dise/,
grossierete/, muflerie/. ♦ MITO-CĂNIME s.f. — populace /., racaille /.
V. BĂDĂRAN, MÂRLAN, MOCOFAN, NECIOPLIT, ŢOAPĂ.
MITUI v.tr. — soudoyer; ==> arroser; don-ner la piece; faire un pont d'or; graisser la main/le marteau/la patte; parler
francais (fig., fam.); faire danser sainte Barbe (fig., pop.). ♦ MITĂ — dessous-de-tablem., pot-de-vin m. => arrosage
(fig.). A lua mită — toucher des pots-de-vin (fig., fam.).
V. ŞPAGĂ, ŞPERŢ.
MIXA v.tr. — mixer. ♦ MIXAJ s.n. — mixage m. ♦ MIXER s.n. — mixeur m.
MIXANDRĂ s.f. giroflee/.
MIZA v.tr. — compter, miser (sur). ♦ MIZĂ s.f. — enjeu m., va-tout m.
MIZERABIL, Ă s. şi adj. — I. [s] canail-le/, chenapan nu, (drole de) coco m., cra-pule/, coquin, ine; fourbe m.\ =>
fripon, nne (vx); fripouille /, galopiat m., gredin, ine; garnement m., loubard m. (fam.); gouape/, ordure/, peau de
vache/; pied-plat m.\ rufi-an m., sacripant m., salaud m, salope, /, traînee/, vieux debris m.; zonard, arde (pop.);
vaurien m., voyou m. V. LICHEA. II. [adj] lamentable; miserable; => paume, ee (pop.). V. JALNIC, LAMENTABIL. ♦
MIZERIE s.f. — misere /.; => debine m., mouise / (pop.); puree/ (fig., pop.). 0 EXPR. A face mizerii cuiva (fig., fam.)
— En faire voir â qqn de toutes Ies couleurs; mener la vie dure â qqn (fig., fam.). A fi în mizerie până-n gât (fig.,
fam.) — Etre dans le debine/dans la mouise jusqu'au cou (fig., pop.).
MLAŞTINĂ s.f. — bourbier /, marais /, marecage m. ♦ MLĂŞTINOS, OASĂ adj. —
bourbeux, euse; fangeux, euse; mareca-geux, euse.
MLĂDIERE s.f. — ondoiement m. Mlădierea vocii — inflexion de la voix. ♦ MLĂDIOS, OASĂ adj. — souple.
MOACĂ s.f. (arg.) — mine /., tete /., visage m.; => binette/, bobine/, bouille/, fiole/, gueule/, terrine/, tronche/
(pop.). V. MUTRĂ. 0 EXPR. A avea o moacă haioasă (pop.) — Avoir une drole de terrine (pop.). A avea o moacă
simpatică (pop.) — Avoir une bonne bouille (pop.). A avea o moacă de pus câinii pe el (pop.) — Avoir une drole de
bobine (pop., pej.).
MOALE adj. — douillet, tte; moelleux, euse; mollet; souple; tendre, veule. Aluat moale — pate molie; caracter
moale — caractere veule; carne moale — viande tendre; icre moi — caviar frais; ouă moi — oeufs mol-lets/â la
coque; pat moale — lit douillet; pălărie moale — chapeau mou; saltea moale — matelas moelleux; ţesătură moale
— tissu souple. 0 EXPR. A o lăsa mai moale (fig., fam.) — Mettre de l'eau dans son vin; se mettre en veilleuse; en
rabattre; reduire Ies gaz (fig., fam.). Las-o mai moale! (fig., fam.) — Arrete ton char, Ben-Hur! (fig., pop.). Moale ca
o cârpă (fig., fam.) — Mou comme une chiffe (fig., fam.). ♦ MO-LĂU, IE adj. — mievre;" molasse; mou, molie; =>
cucul; gnagnan [nană] (fam.). ♦ MOLICIUNE s.f. — mollesse/, moelleux m. Moliciunea pernelor — le moelleux des
coussins.
MOARĂ s.f. — moulin m. 0 EXPR. A ajunge de la moară la râşniţă (fig., fam.) —
Tomber de mal en pis (fig., fam.). A se bate cu morile de vânt (fig., fam.) — Se battre contre Ies moulins a vent (fig.,
fam.). A intra ca la moară (fig., fam.) — Entrer comme dans un moulin (fig., fam.). A trăncăni (a vorbi) ca o moară
stricată (fig., fam.) — Bavarder comme un moulin/comme une pie (borgne) (fig., fam.). Ca la moară (fig., fam.) — Â
tour de role; un va-et-vient continuei. ♦ MORAR, MORĂRIŢĂ S. — meu-nier, iere; minotier m. ♦ MORĂRIT s.n. —
meunerie/, minoterie/
MOAŞTE
250
MOAŞTE s.f.pi. — reliques/pZ.
MOBILA v.tr. — meubler. ♦ MOBILAT, Ă adj. — garni, e; meubles, ee; ♦ MOBILĂ s.f. — meuble m. Negustor de
mobilă veche/de ocazie — antiquaire m., brocan-teur m. ♦ MOBILIER s.n. — ameublement m.
MOCĂI v.refl. (pop.) — lantemer, musar-der, traînasser, traîner; => lambiner (fam.).
V. TÂNDĂLI.
MOCIRLĂ s.f. — bourbe /, bourbier m.
♦ MOCIRLOS, OASĂ adj. — bourbeux, euse; fangeux, euse.
MOCNI v.intr. — couver. Focul mocneşte (sub cenuşă) — Le feu couve (sous la cendre).
MOCOFAN s.m. (pop.) — 1. balourd m.\ nigaud m.\ => beta m.\ niquedouille (fam.). V. BLEG, NĂTĂFLEŢ. 2. goujat
nu, huron m., malotru m., rustre m.\ ;=> butor m., ostrogoth m. (fig.y, gougnafier m., rasta m., rustaud m. (fam.);
beauf [bof] m., mufle m., peigne-cul m.,
ploue m. (pop.). V. BĂDĂRAN, GROSOLAN, MÂRLAN, MITOCAN, NECIOPLIT, ŢOAPĂ.
MOD s.n. — fason /, maniere / ♦ MOD BITMAP (inform.) — mode point (inform.).
♦ MOD GRAFIC VGA (inform.) — VGA.
♦ MOD DE TRANSFER ASINCRON (inform.) —
asynchronous transfer mode (inform., angl).
MODEL s.n. — 1. modele; => parangon m. (litt.). Model de virtute — parangon de vertu; model intelectual de
urmat — maître a peser. 2. manequin m.
MODERA v.tr — moderer. ♦ MODERAT, Ă adj. — 1. mesure, ee; modere, ee; sage. Pretenţii moderate — pretentions
mo-derees. 2. moyen, nne; raisonnable. Preţuri moderate — des prix raisonnables. ♦ MODERATOR, OARE s. şi adj. —
moderateur, trice. ♦ MODERAŢIE s.f. — 1. mesure/, mo-deration/, reserve/, retenue/., sagesse/ 2. sobriete/
MODERNIZA v.tr. — renover, (re)mettre â la mode. ♦ MODĂ s.f. — mode/ Colorit la modă — coloris mode; de
modă veche — vieux jeu; parada modei — defile m. de
mode; la modă — a la mode; en vogue; a fi la modă — etre branche/câble/du dernier cri/â la page/dans le vent (fig.,
fam.); a se lua după modă — sacrifier â la mode (fig.); a răspândi o modă — repandre une mode; a reveni la modă
— revenir a la mode; a vorbi despre modă — parler chiffons (fig., fam.).
MODĂ s.f. — mode / A lansa o modă — lancer une mode; la modă — a la mode, en vogue; a fi la modă — etre du
dernier cri, â la page, dans le vent. V. DEMODA. 0 EXPR. A fi de modă veche (fig., fam.) — Etre vieux jeu (fig.,
fam.). ♦ MODERN, Ă adj. — branche, ee; câble, ee; a la coule; du dernier cri; dans le vent (fig., fam.); moderne. ♦
MODERNISM s.n. — modemisme m. E la modă — c'est mode. Prezentare de modă —■ collec-tions f.pl. ♦ MODISTĂ S.
— -marchande de modes; modiste/
MODEST, Ă adj. — modeste; modere, ee; => efface, ee; petit, te (fig.). Oameni modeşti — petites gens (fig.). ♦
MODESTIE s.f. — modestie/, reserve/, simplicite/, sobriete/.
MODEM s.n. (inform.) — modem m. (inform.).
MOFLUZ, Ă adj. (înv.) — bredouille. 0 EXPR. A rămâne mofluz (fig., pop.) — Se casser Ies dents sur qqch.; etre
flambe; faire buisson creux; rester le bec dans l'eau/bredouille/gros Jean comme devant; s'en retourner avec sa courte
honte; revenir l'oreille basse; ne plus savoir â quel saint se vouer; tomber sur un bec; Ies carottes sont cuites (fig.,
fam.); l'avoir dans le cui/dans le dos; etre foutu (vulg.).
MOFT s.n. (fam.) — 1. babiole /, baga-telle /, baliverne /, colifichet m., fanfre-luche/, riens m.pl., sornette/, vetille/ .;
=> foutaise/ (pop.). A face mofturi — rechig-ner, renâcler. 2. chichis m.pl., faţons f.pl, simagrees f.pl. V. FLEAC,
MAIMUŢĂREALĂ, MARAFET, NAZURI. ♦ MOFTUROS, OASĂ adj. — capricieux, euse; difficile; gate, ee; => quin-teux,
euse (vx.).
MO JAR s.n. — mortier m.
251
MOŞ
MOJIC, Ă s. şi adj. (fam.) — I. [s] gou-jat m.\ malotru, ue; => butor m. (fig.); goug-nafier m., mufle m., peigne-cul
m., ploue m. (pop.). II. [adj] grossier, ere; malappris, ise. III. [s. şi adj.] rustre; => ostrogoth, the (fig.); rustaud, de
(fam.); ploue (pop.). Mojicule! — espece de malappris!. ♦ MOJICEŞTE adv. — grossierement. ♦ MOJICIE s.f —
goujaterie/, grossierete/, muflerie/ V. BĂDĂRAN, MITOCAN, MOCOFAN, NECIOPLIT.
MOLCOM adj. — calme, paisible, tranquille.
MOLEŞI v.tr., refl. (fam.) — (s') alanguir, (s') amollir, languir. ♦ MOLEŞEALĂ s.f. — alanguissement m.,
amollissement m., tor-peur / ♦ MOLEŞIT Ă adj. — alangui, ie. ♦ MOLEŞITOR OARE adj. — amollissant, te.
MOLID s.m. — epicea m.
MOLIE s.f. — mite /, teigne / (şi fig.). Găurit/mâncat de molii — mange aux mites; ronge/troue par Ies mites (fam.);
mite, 6e.
MOLIMĂ s.f— epidemie/
MOLIPSI v.tr., refl. — (se) contaminer, (s') infecter. ♦ MOLIPSITOR, OARE adj. — contagieux, euse.
MOLOZ s.n. — gravats m.pl., plâtras m. Grămadă de moloz — tas de gravats.
MOMI v.tr. — appater, leurrer, prendre au piege. ♦ MOMEALĂ s.f. — appât m., esche [ej] /, leurre m. V. CAPCANĂ. 0
EXPR. A muşca din momeală (fig., fam.) — Mordre a l'appât/â l'hamecon (fig., fam.).
MOMENT s.n. — moment m.\ => heure/ (fig.). Pentru moment —■ pour l'heure; o aştepta momentul potrivit —
attendre son heure (fig.). Aşteaptă-mă un moment! — Attends-moi un (petit) moment!.
MONEDĂ s.f. — monnaie / A bate monedă — battre monnaie; monedă falsă — fausse monnaie; falsificator de
monede — | faux-monnayeur. 0 EXPR. A bate monedă (fig., fam.) — Faire grand cas (de qqch.). ♦ MONETAR s.n. şi
adj. — monetaire. Sistem monetar — systeme monetaire. Monetăria Stalului — Hotel de la Monnaie.
MONITORIZA v.tr. — monitoriser. ♦ MONITOR s.n. — moniteur m. ♦ MONITORIZARE s.f. — monitorage m.,
monitoring m.
MONT s.n. — oignon [ono] m. (fig.).
MORAL s.n. şi adj.— I. [s] moral m. A ridica moralul cuiva — hausser le moral a qqn. II. [adj] moral, le. Pe plan
moral — au moral. ♦ MORALĂ s.f. — morale/ A face morală — faire la lecon (fig.); sermonner. ♦ MORALITATE s.f. —
morali te/., sermon/
MORATORIU s.n. — moratoire m.; sur-sis m. de paiement. A obţine un moratoriu — obtenir un moratoire.
MORAVURI s.n.pl. — mauTsf.pl.
MORCOV s.m. — carotte s.f. ♦ MORCO-VEAŢĂ s.f. — Poil de carotte. ♦ MORCO-VIU, IE adj. — rouge carotte.
MORFOLI v.tr. (pop.) — mâchonner.
MORGĂ s.f. — 1. morgue/; Institut rnedi-co-legal; salle d'un hopital ou Ton depose Ies decedes. 2. [livr.]
arrogance /, hauteur /, insolence/, morgue/, orgueil m. A fi plin de morgă — avoir avale sa canne/son parapluie (fig.,
fam.). V. TRUFIE.
MORMĂI v.intr. (fam.) — bougonner, mau-grâer; => grogner, grommeler, ronehonner (fam.); rouspeter (pop.).
MORMOLOC s.m. — 1. [zool] tetard m. 2. [fig.] marmot w., mioche m. (fam.).
V. PRUNC, ŢÂNC
MOROCĂNOS, OASĂ s. şi adj. — I. [s] pisse-froid m, rabat-joie (fam.). II. [adj] maussade; morne, morose;
renfrogne, ee; => bourru, ue (fig.). III. [s. şi adj.] grincheux, euse; grognon, nne; => bougon, nne (fam.).
V. POSAC, POSOMORÂT, URSUZ.
MORŢIŞ adv. — mordicus.
MOSOR s.n. — bobine/
MOSTRĂ s.f. — echantillon m.; specimen (pour Ies livres) m.
MOŞ s.m. — 1. ancien; grand-pere; homme âge, patriarche, vieil homme, vieillard, vieux;
t
_________________________________252 I 253
MOŢĂI v.intr. — s'assoupir, sommeiller, I Pas
somnoler; => piquer des clous (fig., fam.); I pe
casser son pif (fig., pop.). ♦ MOŢĂIALA 5./ — I col
assoupissement m. V. AŢIPI. nil
dai MOVILA s.f. — butte/., tas, m., tertre m.
MOZAIC s.n. — mosaique /. ♦ MEŞTER I ini
MOZAICAR s.m. — carreleur m.; maître I
mosaîste in. (fi
I (fi
MREAJA s.f. — filet m. de peche. 0 EXPR. I L
A fi prins în mrejele cuiva (fig.) — En pin- I
cer pour qqn (fig., pop.). A
MREANA s.f. — barbeau m., barbillon m.
m MUC s.n. — clope/., megot m. te
MUCALIT, Ă 5. şi adj. (fam.) — I. [s] j
blagueur m., hâbleur m., loustic m., pince- I jy
sans-rire m., plaisantin m. II. [s. şi adj.] ba- 1 j
din, ne; facetieux, euse; goguenard, de, I j
V. GLUMEŢ, ŞĂGALNIC. Y
MUCEGAI (MUCEZI) v.intr., refl. —moi-1 sir. ♦ MUCED, Ă adj. — moisi, sie. ♦ MU- I CEGAI s.n. — moisissure / ♦
MUCEGĂIKE I (MUCEZIRE) s.f. — moisissure/.
MUCHIE s.f. — arete/., crete/.
MUCLES ! interj, (arg.) — motus!; bouche cousue! (pop.).
MUCI s.n.pl. — morve / ♦ MUCOS, OASÂ adj. (şi substantivat, fam.) — 1. mor-veux, euse. Puşti mucoşi — momes
morveux. 2. [fig-] bâjaune (fig.); blanc-bec m. (fam.). V. ŢÂNGĂU. ♦ MUCOZITATE s.f. — glaire/
MUGI v.intr. — beugler, bramer, meuglet, mugir. ♦ MUGET s.n. — brame m., brame-ment m., raire m.
MUGUR s.m. — bourgeon m. V. ÎNMUGURI. I
MUIA v.tr., refl. — 1. imbiber, mouiller, I tremper. A muia un burete în apă — imbiber | une eponge d'eau; a muia un
biscuit înl ceai — tremper un biscuit dans son the; a-şi ■ muia mâinile în apă — tremper ses mainsB dans l'eau. 2.
[fig.] (s') adoucir, s'alanguir, B (s') attendrir, (se) calmer, flechir, toucher.H 0 EXPR. A-i muia cuiva ceafa (fig., fam.)-
M
MOŞI
=> barbon m., geronte m., grison m., pepe m.; => croulant m., vieille barbe (fam.); fossile m. (fig., fam.); vieille
baderne (pop.); vieux birbe/bonze/chose/machin/schnock/truc (pop., pej.), viocardm., vioque m. (arg., pej.). V.
BABALÂC. 2. Moşi (bâlci) — foire /. 0 EXPR. A înşira (a povesti) moşi pe groşi (fig., pop.) — Aller â Cracovie;
bourrer le crane â qqn; raconter des salades (fig., pop.); conter des lanternes/des sornettes (fig., fam.). A venit moş
Ene pe la gene (fig.) — Le marchand de sabie est passe (fig.). La moşii cei verzi (fig., pop.) — Quand Ies poules
auront des dents; â la semaine des quatre }sudis (fig., fam.).
MOŞI v.tr., intr., refl. — 1. accoucher une femme. 2. [fig.] lanterner, traîner; ■=> lambi-ner (fam.). ♦ MOAŞĂ s.f —
sage-femme / Moaşă criminală — faiseuse d'anges (fig.).
MOŞTENI v.tr. — heriter (de qqch., de qqn). ♦ MOŞTENIRE s.f. — heritage m., legs [leg] m., succession / A lăsa
moştenire — leguer; a-i rămâne moştenire — echoir (a qqn) en heritage. 0 EXPR. A papa o moştenire (fam.) —
Croquer un heritage (fam.). ♦ MOŞTENITOR, OARE s. — descendant, te; heritier, iere. Prinţ (prinţesă) moştenitor
(oare) — dauphin, dauphine.
MOTAN s.m. — matou m. Motanul încălţat — le Chat boite.
MOTIVA v.tr. —justifier, motiver. ♦ MOTIV s.n. — motif m., raison/ Motivul invocat — le motif invoque; a avea
motive întemeiate — avoir de fortes raisons; din motive întemeiate — et pour cause; fără motiv — a propos de bottes
(fig., fam.); sans raison; fără nici un motiv — â tout propos; sub nici un motiv — pour rien au monde. ♦ MOTIVARE
s.f. —justification/
MOTOTOLI v.tr., refl. — (se) chiffonner, (se) froisser, rouler en boule. ♦ MOTOTOLIT, Ă adj. — fripe, ee; froisse, ee.
V. BOŢI.
MOŢ s.n. — [de pene] huppe/., toupet m.; [de păr] touffe/ ♦ MOŢAT, Ă adj. (fig., pop.) (şi fig.] — huppe, ee. 0
EXPR. A fi moţat/mai cu moţ (fig., fam.) — Avoir/tenir le pompon (fig., fam.).
253
MUMĂ
Passer une raclee â qqn. (fig., pop.). A muia pe cineva (fig., fam.) — Calmer/flechir la colere de qqn;(fig.); radoucir
qqn. A i se muia gura (fig., fam.) — Mettre de l'eau dans son vin; se mettre en veilleuse; en rabat-tre; reduire Ies gaz
(fig., fam.). A se muia la inimă (fig., fam.) — Se laisser attendrir/fle-chir/toucher (fig.). A-i muia cuiva oasele (fig.,
fam.) — Battre qqn comme plâtre (fig., fam.). A i se muia picioarele (fig., fam.) — Avoir Ies pieds en coton (fig.,
fam.). A muia sufletul cuiva (fig.) — Attendrir/toucher qqn (fig.). A muia voinţa cuiva (fig.) — Flechir qqn (fig.).
Poţi să-i moi cu vorba bună (fig.) — On peut Ies mâ-ter par la douceur (fig.). Gerul s-a muiat (fig.)— Le froid s'est
adouci (fig.).
MUIERATIC s.m. şi adj. — amoureux m. des onze miile vierges; bourreau m. des coeurs; coureur (de jupons); don
Juan; homme a femmes/â bonnes fortunes; tom-beur m.\ => dragueur m. (fig., fam.); cava-leur m. (pop.); chaud-lapin
m.; le coq m. du village (fig., pop.); trousseur m. de jupons
(pej.). V. CRAI, AFEMEIAT.
MUJDEI s.n. — aillade [ajad]/
MULGE v.tr. — trăire. ♦ MULS s.n. — trăite/
MULT, A adj. şi adv. — I. [adj] beaucoup (de); en grande quantite; tant et plus. Cu apă multă — â grande eau;
multă lume — grand monde. /(' va trebui mult timp să ajungă — II mettra longtemps pour y arriver; [substantivat]
multe — pas mal de; plein de choses. Avem multe să ne spunem — On a plein de choses â se dire; multe şi mărunte
— toutes sortes de choses. II. [adv.] beaucoup. Cel mult — au mieux; tout au plus; cu mult — de beaucoup; de mult
— de memoire d'homme (fig.); depuis longtemps; de multişor — depuis belle lurette; e mult de când... — ca fait un
bail que...; mai mult — davantage, surtout, plutot. Este mai mult un oportunist decât un ideolog — II est davantage
un opportuniste qu'un ideologue; mai mult decât — davantage que; mai mult decât pot spune — au-delâ de toute
expression; ce să spun
mai mult? — que dire de plus?; ţi mai mult — â plus forte raison; cu atât mai mult — â fortiori; a plus forte raison;
de sur-croît; prea mult — trop; cela depasse la mesure; din mult în mai mult — de plus en plus; mult, puţin — tant
que possible; peu ou prou; mai mult sau mai puţin — plus ou moins; nici mai mult, nici mai puţin — ni plus ni
moins; şi mai mult... — qui plus est...; mult şi bine — longtemps; a nu mai avea mult — ne plus en avoir pour
longtemps; a nu avea mult să... (câtpe ce) — faillir. 0 EXPR. A aştepta mult şi bine (fig., fam.) — Pouvoir toujours
se taper (fig., fam.). A-şi permite multe faţă de cineva (fig.) — Prendre des libertes avec qqn (fig.). A spune multe
(despre ceva/despre cineva) — En dire long (sur qqch./sur qqn) (fig.). A şti multe (fig-) — Avoir de l'acquis (fig.).
A şti multe despre ceva (fig.) — En savoir long (fig.). A nu şti multe (fig., fam.) — Ne pas mâcher ses mots (fig.,
fam.). A trece prin multe (fig-) — En voir (avoir vu) dans sa vie (fig.). ♦ MULTIPROCESARE s.f. (inform.) — multi-
traitement m. (inform.). ♦ MULŢIME s.f. — cohue/, foule/, grand (bon) nombre de...; Mulţime compactă — foule
dense/epaisse.
MULŢUMI v.tr., intr., refl. — (se) contenter, remercier, rendre grâce. A se mulţumi cu ceva — avoir son content de
qqch. (fig.); y trouver son compte (fig., fam.); s'accommoder de qqch.; a se mulţumi cu ce are — ne pas de-mander
mieux (fig., fam.); a se mulţumi cu puţin — se contenter de peu; a se mulţumi doar cu ce-i mai bun — ne rechercher
que le dessus du panier (fig., fam.). ♦ MULŢUMIRE s.f. — bien-etre m., contentement m., quietude/, satisfaction/ 0
EXPR. A umple pe cineva de mulţumire (fig.) — Combler qqn d'aise (fig.). ♦ MULŢUMIT, Ă adj. — content, te;
satisfait, te. A fi mulţumit de sine — avoir bonne conscience/(tout) son content; etre comble/gâte (fig.). ♦
MULŢUMITOR, OARE adj. — satisfaisant, te. V. NEMULŢUMIRE.
MUMĂ s.f. — mere / Muma pădurii — croque-mitaine m. 0 EXPR. Urâtă ca muma pădurii — Laide comme un
pou (fig., fam,).
MUMIE
254
MUMIE s.f. — momie/
MUNCI v.intr. — ceuvrer, peiner, travailler, trimer; => bucher (fam.); bosser (pop.). A munci în acord — travailler â
la piece/aux pieces; a munci cu jumătate de normă/cu normă întreagă — travailler a mi-temps/â plein temps; a
munci în trei schimburi — tourner en trois-huit. V. LUCRA, SPETI, TRUDI. 0 EXPR. A munci ca un hamal/ca un ocnaş
(fig., fam.) — Se crever/suer/se tuer â la peine; travailler comme un forcat (fig., fam.); trimer dur. A munci cu spor —
Ne pas plaindre sa peine (fig., fam.). A munci de-i sar capacele/de-i iese sufletul (fig., fam.) — En baver, bosser
(pop.); turbiner (arg.); met-tre une secousse (fam.). ♦ MUNCĂ s.f. — besogne/, job m., labeur m., peine/, tâche/.,
travail m.; => boulot m. (fam.); turbin m. (pop.). Muncă de interes obştesc — Travail d'Interet General (TIG);
animale de muncă — betes de labour/de somme/de trăit; forţă de muncă — main d'ceuvre. 0 EXPR. A-şi vedea de
muncă — Vaquer â son travail.
♦ MUNCITOR, OARE s. şi adj. — I. [s] ouvri-er, ere. Muncitor feroviar— cheminot, tte; muncitor necalificat —
homme de peine. II. besogneux, euse; diligent, ente; labori-eux, euse.
MUNTE s.m. — montagne/ 0 EXPR. A muta munţii din loc (fig., fam.) — Depla-cer/soulever Ies montagnes (fig.,
fam.). Prin munţi şi prin văi (fig., fam.) — Par monts et par vaux (fig.). Munte cu munte se întâlneşte, dar om cu om?
(prov.) — II n'y a que Ies montagnes qui ne se rencontrent pas (prov.).
♦ MUNTEAN, CĂ adj. — montagnard, arde.
♦ MUNTOS, OASĂ adj. — montagneux, euse.
MURĂ s.f. — mure / 0 EXPR. A aştepta să-i pice mură-n gură (fig., fam.) — Aime'r besogne faite; attendre que Ies
alouettes tombent du ciel toutes roties (fig., fam.). A-i da cuiva mură-n gură (fig., fam.) — Mâcher la besogne/les
morceaux a qqn (fig., fam.).
MURĂTURĂ s.f. — achards m.pl. (fruits et epices maceres dans du vinaigre); piccalilli (pickles de legumes
conserves dans la mou-tarde douce) m.; pickles m.pl. V ACRITURĂ.
MURDĂRI v.tr., refl. — (se) barbouiller, I (se) maculer, (se) salir, souiller, (se) tacher. I V. ÎNGĂLA, TERFELI. ♦
MURDAR, Ă adj. — I
1. malpropre; sale; souille, ee; cracra; era- I dingue; crado; cradoque (pop.). V JEGOS. I
2. [fig.] obscene; ordurier, ere. Cuvinte mur- I dare (fig.) — propos orduriers. ♦ MURDÂ- I RIE s.f. — 1. immondices
fpl., malproprete/, I ordure/, salissure / 2. [fig.] obscenite/, I salete/., vilenie/
MURG s.m. — cheval bai m. 0 EXPR. Dii I (murgule)! — Hue !. Paşte murgule! I (pop.) — C'est pas demain la
veille! I (fig., pop.).
MURI v.intr. — deceder, mourir, => s'en I
aller/partir Ies pieds devant; fermer son para- I
pluie; lâcher la rampe; tourner le coin I
(fig., fam.); trepasser (litt.). V. DECEDA, RĂ- 1
POSA. 0 EXPR. A muri ca un câine 1
(fig., fam.) — Mourir comme un chien I
(fig., fam.). A muri după ceva (fig., fam.) — I
S'engouer/s'enticher de qqch. A muri de I
moarte bună (fam.) — Mourir dans son I
lit/de sa belle mort (fig., fam.). A muri de I
moarte violentă — Mourir de male mort I
(vx). A muri ca muştele (fig., fam.) — I
Mourir comme des mouches (fig., fam.). I A muri de plictiseală/de urât (fig., fam.) —
Crever d'ennui (fig.); s'embeter comme une I
croute derriere une malle; s'embeter â cent I
sous de l'heure; s'ennuyer â mourir/tant I
qu'on peut/comme un rat mort/comme une I
vieille tapisserie (fig., fam.); se faire suer I
(fig., pop.). A muri cu sufletul împăcat I
(fig., fam.) — Aller/partir aux fleurs la paix I
dans l'âme (fig., litt). Ca să nu mor prost I
(fig., fam.) — Pour ma gouverne. Fugi că I
mor! (pop.) — Ca me ferait mal! (fig., pop.). I
♦ MOARTE s.f.— fin/., mort/; => trepas m. I
(litt.). în pericol de moarte — la mort aux I
trousses (fig.). 0 EXPR. A dori moartea I
cuiva (fig.) — Vouloir la peau de qqn (pop.). I
A fi pe moarte (eufem.) — Etre au plus mal I
(fig., eupk). A intra moartea în cineva I
(fig-) — Avoir Ies grelots (fig., fam.). I
A merge la moarte sigură (auto) — Rouler I
a tombeau ouvert (auto) (fig., fam.). A obosi I
de moarte pe cineva (fig.) — Mettre qqn sur I
255 MUŞEŢEL
Ies genoux (fig., fam.). A-1 pândi moartea
(fig., fam.) — Avoir rendez-vous avec la mort
(fig., fam.). A se urî de moarte (fig.) —
Se hai'r cordialement (iron.). A-şi vedea
moartea cu ochii (fig.) — En rechapper;
revenir de loin; s'en sortir vivant (fig.).
♦ MORMÂNT s.n. — sepulture/, tombe/,
tombeau m. ♦ MORT, MOARTĂ S. şi adj. —
I. [s. şi adj.] defunt, te; mort, te. II. [adj] de-
cede, ee; feu, feue; trepasse, ee. Ziua morţilor
— la Toussaint. 0 EXPR. A nu ceda nici
mort (fam.) — Ne pas en demordre (fig.).
A face pe mortu-n păpuşoi (fig., fam.) —
Faire semblant de rien (fig., fam.). A fi mort
după ceva (fig., fam.) — Etre feru/un
mordu/un toque de qqch. (fam.); en faire une
maladie (fig., fam.); s'engouer/s'enticher de
qqch.; en raffoler. A fi mai mult mort decât
viu (fig.) — Etre plus mort que vif (fig.). A o
lăsa moartă (fig., fam.) — Abandonner la
pârtie; laisser tomber; ni vu, ni connu (fig.).
A umbla ca după mort (fig.) — Aller
comme une tortue (fig., fam.). Mortul de la
groapă nu se mai întoarce (fig., fam.) —
Quand on est mort c'est pour longtemps
(fig., fam., iron.). Las-o moartă! (fig., pop.) —
Pas de şa, Lisette! (arg.). Mort-copt — Bon
gre, mal gre. Nici mort! — Â aucun prix!.
♦ MORTAL, Ă adj. — mortel, lle. 0 EXPR. Mortal! (arg.) — Aux pommes! (pop.). E mortal! (pop.) — ţa arrache!
(arg.).
♦ MORTĂCIUNE s.f. — charogne / ♦ MURITOR, OARE s. şi adj. — mortel, elle. V. PIE-RITOR. 0 EXPR. Muritor de foame
(fig.) — Creve-la-faim m. (fam.).
MUSAFIR s.m. — hote m., invite m.
MUSCĂ s.f. — mouche/ 0 EXPR. A cădea (a pica) ca musca-n lapte (fig., fam.) — Arriver (venir) comme un cheveu
sur la soupe/comme un chien dans un jeu de quilles (fig., fam.). A cădea ca muştele (fig., fam.) — Tomber comme Ies
mouches (fig.). A fi ca musca la arat (fig., fam.) — Etre la mouche du coche (fig., litt.). A fi rea de muscă (fig., pop.)
— Avoir la cuisse hospitaliere/le-gere; avoir des frelons dans sa culotte (fig., pop.). A fi (a se simţi) cu musca pe
căciulă (fig., fam.) —„Qui se sent morveux,
qu'il se mouche" (fig., fam.); se sentir coupa-ble/en faute.
MUST s.n. — moflt m.
MUSTAŢĂ s.f. — moustache / ♦ MUSTĂCIOS, OASĂ adj. — moustachu, chue.
MUSTI v.tr. — gorger. Pământul mustind de apă era mocirlos — La terre gorgee d'eau, etait marecageuse.
MUSTRA v.tr. — admonester, avertir, blâmer, chapitrer, critiquer, gronder, hous-piller, morigener, rabrouer,
reprendre, ser-monner, tancer, vituperer qqn; => engueuler (pop.); moucher (fig., pop.); chanter pouilles (â qqn);
reprimander (litt.). ♦ MUSTRARE s.f. — admonestation/, avertissement m., blâme m., remontrance /, reprimande / A
avea mustrări de conştiinţă — avoir du (des) remord(s). V. CERTA, MUŞTRULUI, OCĂRI.
MUŞAMALIZA v.tr. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A muşamaliza o afacere
(fig., fam.) — Etouffer une affaire; passer au bleu (fig., fam.). ♦ MUŞAMA s.f. — toile / ciree.
MUŞCA v.tr., intr. — 1. mordre. 2. [despre insecte] piquer. 3. [fig.] attaquer. 0 EXPR. A-şi muşca buzele (fig., fam.)
— S'en mordre Ies levres (fig., fam.). A-şi muşca degetele/mâinile (fig., fam.) — S'en mordre Ies doigts (fig., fam.).
A-şi muşca limba (fig., fam.) — Avaler sa langue; se mordre la langue (fig., fam.). A muşca cu poftă (fig.) — Mordre
a belles dents (fig., fam.). A muşca ţărâna (fig., pop.) — Mordre la poussiere (fig.). ♦ MUŞCĂTURĂ s.f. — 1. mor-sure /
2. piqure / ♦ MUŞCAT, Ă adj. — mordu, ue. ♦ MUŞCĂTOR, OARE adj. (fig.) — â l'emporte piece (loc. adj.). Ironie
muşcătoare — ironie â l'emporte piece.
MUŞCATĂ s.f. — geranium [3eRanjomJ m.
MUŞCHI s.m. — 1. muscle m. 2. filet m. (de bceuf). 3. mousse (d'arbre)/ ♦ MUSCULOS, OASĂ adj. — rable, ee.
MUŞEŢEL s.m. — camomille / Ceai de muşeţel — tisane/ de camomille.
256
N
C(
MUTRA s.f. (fam.) — mine/., tete/., vi-sage m.\ => binette/, bobine/., bouille/., ■ fiole/, gueule/, terrine/, tronche/
/pop.J.B A fi judecat după mutră ■— etre juge sur sa I mine; ce mutră ! — quelle bobine!; quelle E tronche!. V.
MOACĂ. 0 EXPR. A aveai (a face) o mutră de înmormântare I (fig., fam.) — Avoir une face de careme;
faire I une gueule d'enterrement/une tete de six ■ pieds de long (fig., fam.)/ gueule a caler Ies I roues du corbillard
(arg.). A avea o mutră I care cere palme (fig., fam.) — Avoir une tete I pe â claques (fig., fam.). A avea o
mutră | tâmpită (pop.) — Avoir une tronche de cake (arg.). A face o mutră acră (fig., fam.) — Bouder/faire la tete
(fig., fam.). A face I o mutră înspăimântată — Faire une bouille I N comme si des gars lui etaient tombes
dessus al ni bras raccourcis (fig., pop.). A avea (a face) I n: o mutră jalnică (fam.) — Avoir bonne mine!
(iron.). A face mutre (fig., fam.) — Faire des I chichis/des embarras/la gueule/la lippe/la I bi moue (fig., fam.).
A-i face mutre cuiva — I n
Faire grise mine â qqn (fig., fam.). A se vedea I după mutră ce învârteşte (fig., fam.) — I e
Avoir la tete de l'emploi (fig., fam.). ♦ MU- 1 A
TRIŢĂ s.f. — frimousse/, minois m.
MUZICĂ s.f. — musique /. Muzică de I cameră — musique de chambre; muzică cla- I sică/contemporană/veche —
musique clas- I sique/contemporaine/ancienne; muzică ins- I trumentală — musique instrumentale; muzi- 1 că
vocală — chant m., voix/; muzică elec- I Ironică — musique electronique/electroa- I j
coustique; muzică folk — country (angl); I muzică modernă — break, disco, funky, I murf, pop, rai', rap, rock, soul;
muzică mili- I tară — musique militaire (clique, fanfare, I nouba, orpheon). 0 EXPR. Cu muzica în I frunte! (fig.,
fam.) — En avânt la musique! I (fig., fam.).
MUŞTAR
MUŞTAR s.m. — moutarde/ 0 EXPR. A-i sări muştarul (fig., fam.) — L'avoir sec; devenir chevre; grimper au
cocotier; se mettre en boule; piquer son boeuf/sa crise; prendre la mouche; la trouver mauvaise (fig., fam.); peter Ies
plombs (fig., pop.). A-i sări repede muştarul (fig., fam.) — Avoir la tete preş du bonnet; monter comme une soupe
au lait; prendre la mouche pour un oui, pour un non (fig., fam.).
MUŞTRULUI v.tr. — admonester, avertir, blâmer, chapitrer, critiquer, gronder, hous-piller, morigener, rabrouer,
reprendre, ser-monner, tancer, vituperer qqn; => laver la tete a qqn; mettre qqn au pas; savonner qqn; son-ner Ies
cloches â qqn (fig., fam.); engueuler (pop.); moucher (fig., pop.); chanter pouilles; reprimander (litt.). ♦
MUŞTRULUIALĂ s.f — admonestation/, avertissement m., blâme m., remontrance /, reprimande/.; => enguelade
(pop.). V. CERTA, MUSTRA, OCĂRÎ.
MUŞUROI s.n. — fourmiliere /, taupi-niere/
MUT, Ă s. şi adj. — muet, muette. V. AMUŢI. 0 EXPR. A fi mut ca mormântul (fig.) — Etre plus discret qu'une
tombe (fig.). A-l găsi pe mu tu' la uşă (fig., fam.) — Trouver vi-sage de bois (fig., fam.). Asta să i-o spui lui mutu'!
— Â d'autres!. Unde a dus mutu' iapa (fig., pop.) — Au diable vauvert (fig., fam.). ♦ MUŢENIE s.f. — mutisme m.
MUTA v.tr., refl. — demenager, (se) deplacer, emmenager, muter, transferer. A muta un fotoliu — deplacer un
fauteuil; a se muta din casă — demenager; a se muta în casă — emmenager; a muta un funcţionar — mu-
ter/transferer un employe. ♦ MUTARE s.f. — demenagement m., emmenagement m., muta-tion/
N
NADĂ s.f. — 1. amorce/, appât m. 2. [fig.] leurre m., piege m. 3. [înnăditură] rallonge/ 0 EXPR. A da nadă (fig.) —
Appâter. Nadă pentru fraieri (fig., pop.) — Attrape-couil-lon m., attrape-nigaud m. (fam.).
NAFTALINA s.f. — antimite m., naphta-
line/:
NAIBA s.f. (fam.) — le diable m.\ => le cor-nu m. (fig.). 0 EXPR. A nu avea nici pe naiba (pop.) — Etre sain et sauf;
se porter comme un charme (fig., fam.). A da de naiba (fam.) — Avoir son compte; „son compte est bon" (fig.,
fam.)._ A da (pe cineva, ceva) naibii (fam.) — Laisser tomber (qqn, qqch.) (fig.). A se duce naibii (fam.) — S'en aller
en eau de boudin (fig., fam.); partir en brioche (fig., pop.). Du-te naibii ! (fig., fam.) — Va te faire cuire un ceuf !; va
te faire pendre! (fig., fam.). E-al naibii de frig! — II fait ter-riblement froid. Ce naiba vreţi? — Et puis apres?. A
naibii femeie! (pop.) — Sacree bonne femme!. Om al naibii (fig., fam.) — Quelqu'un de terrible. Al (a) naibii de... —
Sacre (ee)....
NAIV, A s. şi adj. — I. [s.] blanc-bec m.; enfantm. de chceur; poire/ (fig.); boy-scoutm., gobeur m., gogo m. (fam.);
pigeon m. (fig., fam.); zozo m. (arg.). II. [adj.] candide; credule; confiant, te; nai'f, ive; => godiche (fam.). III. [s. şi
adj.] benet m.; ingenu, nue; => jobard, arde (fam.). ♦ NAIVITATE s.f. — nai-vete/ V. CREDUL, FRAIER, GUGUŞTIUC.
NALBA s.f. — rose tremiere/.
NANI interj, (fam.) — dodo (fam.). 0 EXPR A face nani (fam.) — Faire dodo (fam.).
NANOSECUNDĂ s.f. — nanoseconde/.
NAOS s.n. — nef/ V. NAVĂ. '
NAP s.m. — navet m.
NARA v.tr. — conter, narrer, raconter. ♦ NARAŢIUNE s.f. — expose m., narration/, recit m.
NARĂ s.f. — narine/ 0 EXPR. A-şi umfla nările (fig., fam.) — Faire claquer son fouet; faire sa tete; trancher de
1'important (fig., fam.). Cu nările în vânt (fig., fam.) — Fier; infatue; plein de soi-meme.
NAPOLITANĂ/. — gaufrette/.
NARCISĂ, s.f. — narcisse m. Narcisă albă —jeannette/; narcisse blanc; narcisse des poetes; narcisă galbenă —
jonquille/
NAS s.n. — nez m.; ♦ blair m., blase m., naşe m., pif, m., tarin m. (pop.); truffe/i (arg.). Nas ascuţit — nez en lame
de couteau; nas borcănat — nez en pied de marmite; nas coroiat — nez busque; bec d'aigle; nas în vânt — nez
retrousse; extremitatea nasului la câini — truffe/.; a-şi astupa nasul — se pin-cer le nez (fig., fam.); a-şi şterge nasul
— se moucher; a-i curge nasul — avoir la goutte/la morve au nez; a-i curge sânge din nas — seigner du nez. 0
EXPR. A acţiona sub nasul cuiva (fig., fam.) — Agir a la barbe de qqn (fig., fam.). A arunca (ceva, cuiva) în nas (fig.,
fam.) — Jeter (qqch.) au nez/â la figure de qqn (fig., fam.). A avea nas (fig., fam.) — Avoir du culot (fig., pop.). A
avea nas fin (fig-) — Avoir le pif (fig.). A băga pe cineva cu nasul în rahat (fig., pop.) — Mettre â qqn le nez dans son
caca (fig., pop.). A-şi băga (vârî) nasul în ciorba altuia/unde nu-i fierbe oala (fig., fam.) — Fourrer (mettre) son nez
dans Ies affaires d'autrui (fig., fam.); se meler de trop de choses. A nu-şi băga (vârî) nasul unde nu-i fierbe oala (fig.,
fam.) — Boire dans son verre; se meler de ses oig-
258
mace/la moue; pincer Ies levres/le nez; trou-ver â redire (fig., fam.); faire la bouche en cui de poule (fig., pop.);
rechigner. A-i mai tăia cuiva din nas (fig., fam.) — Rabaisser/rabat-tre le caquet (la crete) â qqn; rogner Ies ailes a
qqn (fig., fam.). A-i trece cuiva ceva pe sub nas (fig., fam.) — Louper/manquer une bonne occasion (fig., fam.). A
trece pe sub nasul cuiva (fig., fam.) — Passer sous le nez de qqn (fig., fam.). A se trezi cu nasul în pernă (fig.,
fam.) — Etre de mauvais poil (fig., fam.); se lever du pied gauche (fig. fam.)l\t cui le premier (fig., pop.). A se ţine (a
umbla) cu nasul pe sus (fig., fam.) — Se croire issu de la cuisse de Jupiter; etre fier comme Artaban/comme un pou;
„le roi n'est pas son cousin" (fig., fam.). A nu vedea de nas (fig., fam., iron.) — Ne pas se rendre a l'evidence. A-i
vârî cuiva ceva sub nas (fig., fam.) — Fourrer qqch. sous le nez â qqn (fig., fam.). A vorbi pe nas (fig.) — Etre
enchifrene, ee (vx). ♦ NAZAL, Ă adj. — na-sal, le. ♦ NĂSOS, OASĂ adj. — â grand nez.
NASOL adj. şi adv. (arg.) — moche (fam.). A arăta nasol — etre moche comme un pou (fig., fam.).
NASTURE s.m. — bouton m. A încheia în nasturi — boutonner.
NAŞ, Ă s. — parrain m., marraine/. Naşii (de botez) — Ies parrains. ♦ NĂŞIE s.f — par-rainage m. 0 EXPR. A-şi găsi
naşul (fig., fam.) — Avoir son compte; trouver son maître; trouver â qui parler (fig., fam.); „a trompeur, trompeur et
demi" (prov.). A merge cu naşul (fig., fam.) — Mon-ter/voyager en lapin (fig., pop.).
NAŞTE v.tr., refl. — 1. accoucher. A naşte un băiat/o fată — accoucher d'un gar-con/d'une fille; (Ea) a născut —
Elle a ac-couche. 2. naître. (Ea) s-a născut — Elle est nee. Născut din — issu de. 3. creer, engen-drer. lisus născut
iar nu făcut (Crezul) — Jesus-Christ engendre non pas cree (le Credo). 4- [fig-] preter, susciter. ♦ NAŞTERE s.f. —
naissance / Naşterea Domnului (în artă) — La Nativite; naşterea lumii — creation du monde; casă de naşteri
(maternitate) —
NASOL
nons; s'occuper de ses affaires (fig., fam.); ne pas se meler de ce qui ne le regarde pas. Nu-ţi băga (vârî) nasul unde
nu-ţi fierbe oala! (fig., fam.) — T'occupes pas du chapeau de la gamine ! (fig., fam.). A cădea (a veni) în nas (fig.,
fam.) — Se casser le nez; piquer du nez; prendre un billet de parterre (fig., fam.); ramasser une pelle (fig., pop.). A-i
da cuiva nas (fig., fam.) — Encourager qqn par des gâteries (fig.). A-i da cuiva ceva pe la nas (fig., fam.) —
Allecher/tenter qqn. A-i da cuiva peste nas (fig., fam.) — Rabat -tre/rabaisser le caquet â qqn (fig., pop.). A da
nas în nas cu cineva (fig., fam.) — Se trou-ver nez â nez avec qqn (fig., fam.). A da pe cineva cu nasul de ceva
(fig., pop.) — Mettre a qqn le nez dessus (fig., pop.). A da (puţin) cu nasul prin... (fig., fam.) — Se frotter a... (fig.,
fam.). A da cu nasul pe undeva (fig., fam.) — S'arreter en passant; faire acte de presence; passer en trombe; ne faire
que passer; montrer le bout de son nez (fig., fam.). A-i ieşi cuiva pe nas (fig., fam.) — En cuire â qqn; sortir â qqn
par Ies trous du nez (fig., fam.). A-i închide (a-i trânti) cuiva uşa în nas (fig., fam.) — Claquer la porte au nez de
qqn (fig., fam.). A-i închide cuiva telefonul în nas (fig., fam.) — Raccrocher au nez de qqn (fig., fam.). A nu
se lăsa dus de nas (fig., fam.) — Ne pas s'en laisser conter; ne pas se laisser mener en băteau (fig., fam.). A-şi lua
nasul la purtare (fig., fam.) — Etre culotte (fig.); en prendre a son aise (fig., fam.). A-i muta nasul din loc
(a puţi de-i mută nasul) (fig., fam.) — Sentir le lapin; ne pas sentir la rose (fig., pop.). A-i râde cuiva în nas (fig.,
fam.) — Narguer qqn (fam.); regarder qqn sous le nez; rire au nez de qqn (fig., fam.). A ridica nasul (fig.,
fam.) — Lever la crete (fig., fam.); afficher des pretentions. A-i scoate ceva cuiva pe nas (fig., fam.) — Faire grief a
qqn; faire payer cher a qqn (fig.); reprocher un service â qqn. A-şi arăta (a scoate) nasul (fig., fam.) — Pointer son
nez (fig., fam.). A scoate nasul afară (fam.) — Mettre Ies pieds dehors (fam.). A strâmba din nas (fig., fam.) —
Tordre le nez (fig.); faire la gri-
259
NĂDUF
matemite/; zi de naştere — anniversaire/ O EXPR. A da naştere la comentarii (fig.) — Preter aux commentaires. A da
naştere la suspiciuni (fig.) — Tenir en suspicion => en defiance, en mefiance. ♦ NĂSCUT, Ă adj. — ne, n<5e. întâiul
născut — le premier ne; l'aîne, ee; al doilea născut — le (la) puine (ee); născut mort — mort-ne. V. ÎNNĂSCUT. 0
EXPR. S-a născut o nouă stea (fig.) — Une nouvelle etoile vient de paraître (fig.).
♦ NATAL, Ă adj. — natal, le; d'origine. Limbă natală (maternă) — langue maternelle.
♦ NATALITATE s.f. — natalite/
NATO — OTAN (Organisation du Trăite de l'Atlantique du Nord).
NATURA s.f. — nature/, univers m. Ştiinţele naturii — Ies sciences naturelles; natură moartă — nature morte; de
natură să — de nature â. 0 EXPR. A plăti în natură (fig.) — Payer en nature (fig.). ♦ NATURAL, Ă adj. şi adv. — I.
[adj] naturel, lle. II. [adv] evidem-ment, naturellement. ♦ NATURALEŢE s.f. — naturel m. V. SUPRANATURAL.
NAŢIONALIZA v.tr. —nationaliser. ♦ NAŢIONALIZARE s.f. — nationalisation / Naţionalizarea băncilor —
nationalisation du sec-teur bancaire. ♦ NAŢIONAL, Ă adj. — naţional, le. Funeralii naţionale — obseques fpl.
nationales; şosea naţională — route naţionale (R.N.). ♦ NAŢIONALISM s.m. — nationa-lisme m. ♦ NAŢIONALIST Ă
adj. — naţionaliste. ♦ NAŢIUNE s.f. — nation/
NAUFRAGIA v.intr. — couler; faire nau-frage; sombrer. ♦ NAUFRAGIAT, Ă s. şi adj. — naufrage, ee. ♦
NAUFRAGIU s.n. — nau-
frage m.
NAVETĂ s.f. — navette/ A face naveta — faire la navette; a lua un tren-navetă — pren-dre la navette.
NAVIGA v.intr. — naviguer; tenir la mer. ♦ NAVĂ s.f. — 1. băteau/, navire/, vais-seau m. Navă cosmică —
astronef/,vaisseau spaţial; navă de mărfuri — cargo m. 2. nef / Navă centrală (bis.) — nef centrale/principale; grande
nef; navă laterală (bis.) — nef laterale. V. NAOS. ♦ NAVIGATOR s.m. —navi-
gateur m. ♦ NAVIGAŢIE s.f. — navigation / (aerienne, fluviale, maritime, interplanetaire, intersiderale).
NAZISM s.m. — nazisme m. ♦ NAZIST, Ă S. şi adj. — nazi, ie.
NAZURI s.n.pl. — chichis m.pl, faţons/p/., simagrees/p/. V. MAIMUŢĂREALĂ, MARAFET,
MOFT. A face nazuri — faire des chichis (fig., fam.); faire la bouche en cui de poule (fig., pop.); faire le (la) difficile;
a face nazuri la mâncare — faire la petite (fine) bouche/des simagrees (fig., fam.). ♦ NĂZUROS, OASĂ adj. —
capricieux, euse; difficile; pretentieux, euse.
NĂBĂDĂI s.f.pi. (pop.) — colere / Cu năbădăi — tres soupe au lait (fig., pop.); en colere; a avea năbădăi — piquer
une crise. 0 EXPR. A băga pe cineva în năbădăi (fig., pop.) — Mettre qqn en colere. A fi plin de năbădăi (fig., pop.)
— Faire feu des quatre fers (fig., fam.). ♦ NĂBĂDĂIOS, OASĂ adj. — colerique, irascible.
NĂCLĂI v.tr., refl. — engluer, poisser, (se) salir. ♦ NĂCLĂIALĂ s.f. — poisse/ ♦ NĂCLĂIT, Ă adj. — poisseux, euse.
NĂDĂJDUI v.tr., intr. — esperer, prevoir. ♦ NĂDEJDE s.f. (fam.) — espoir m. => es-perance/ (litt.). Slabă nădejde —
pas d'espoir; sans espoir; de nădejde — â toute epreuve; sur; bon teint. Este un om de nădejde — c'est quelqu'un de
sur/bon teint. V. DEZNĂDĂJDUI. 0 EXPR. A clădi cu nădejde (fig.) — Batir â chaux et â ciment (fig., fam.). A-şi lua
nădejdea (fam.) — En faire son deuil; se faire une raison (fig.); abandonner tout espoir. A lucra cu nădejde (fam.) —
Mettre du coeur a la tâche/au travail (fig., fam.). A-şi pune nădejdea în cineva (fig.) — S'en remettre â qqn (fig.). A
trage nădejde (fig., fam.) — Avoir bon espoir.
NĂDRAGI s.m.pl. (pop.) — chausses f.pl. (vx); pantalons m.pl. 0 EXPR. A-i scutura cuiva nădragii de praf (fig.,
fam.) — Se-couer Ies puces â qqn (fig., fam.).
NĂDUF s.n. (pop.) — depit m.
NĂDUŞI
260
NĂDUŞI v.intr. — suer, transpirer. ♦ NĂDU-ŞEALĂ s.f. — sueur /., transpiration /. V. TRANSPIRA. 0 EXPR. A-1 trece
toate nă-
duşelile (fig., pop..) — Avoir des sueurs froides (fig., fam.).
NĂLUCĂ s.f. (fam.) — apparition /, chi-mere/, fantome m.; => vaines illusions fpl. (litt.).
NĂMETE s.m. — amas m. de neige; congere m.
NĂMOL s.n. — boue /. Băi de nămol — bains de boue. ♦ NĂMOLOS, OASĂ adj. — boueux, euse.
NĂPĂDI v.tr., intr. — envahir. Buruienile au năpădit grădina — Les mauvaises herbes ont envahi le jardin.
NĂPĂSTUI v.tr. (fam.) — opprimer, perse-cuter. ♦ NĂPASTĂ s.f. — calamite/, mal-heur m. ♦ NĂPĂSTLikE s.f. —
calomnie/., injustice/, oppressicn/, perseeution/
NĂPÂRCĂ s.f. — aspic :n., serpent m. de verre; vipere /. 0 EXPR. Pui de năpârcă
(fig., fam.) — Hypocrke; perfide
NĂPÂRLI v.intr. — icuer. ♦ NĂPÂRLIRE s.f. — mue /.
NĂPRAZNIC, Ă adj. — impetueux, euse; soudain, ine; vehement, te; violent, te.
NĂPUSTI v.refl. (fam.) -- s'empresser, fon-cer, se precipiter, se ruer. Când are cale liberă, se năpusteşte — Le feu
vert obtenu, ii fonce. ♦ NĂPUSTIRE s.f. — envahissement m., invasion/ V. PRECIPITA.
NĂRĂVI v.refl.trans. (fam.) — prendre la mauvaise habitude de.... ♦ NĂRAV s.n. (fam.) — mauvaise habituae/.;
mauvais pli m, 0 EXPR. Lupul îşi schimbă părul dar năravul ba (prov.) — Le loup mourra dans sa peau (prov.).
Năravul din fire n-are lecuire (prov.). — Qui a bu, boira; chassez le natiirel, ii revient au galop. (prov.). ♦ NĂRĂVAŞ,
Ă adj. — reţii, ivc; vicieux, euse.
NĂRUI v.tr., refl. (fam.) — crouler, s'ecrou-■CÎ. s'effor.'drer, se ruiner, sombrer. ♦ NĂ-R'JI'J', Ă adj. - — ecroule, ee;
effondre, ee.
NĂSCOCI v.tr. — forger, imaginer, inventer (de toutes pieces). ♦ NĂSCOCIRE s.f. (fam.) — elucubration/., invention/,
mensonges m.pl.
NĂSTRUŞNIC, Ă adj. — epatant, ante; etrange; extraordinaire; formidable.
NĂTĂFLEŢ, EAŢĂ s. si adj. (fam.) -
I. [s. şi adj.] balourd, de; nigaud, de; => beta, betasse; niquedouille (fam.). II. [adj] ni-ais, se; => godiche (fam.). V.
BLEG, MOCOFAN.
NĂTÂNG, Ă s.m. şi adj. — borne, ee; r} empote, ee (fam.).
NĂTĂRĂU s.m. şi adj. (fam.) — I. [s.j blanc-bec m.\ =5> pom f.(fig.); cruche/, go-beur m., gogo m., pecore /,
peronnelle /. (fam.); becasse /., buse /, cornichon m., couillon m., gourde/., pigeon m. (fig., fam.); andouille /.
(pop.); Jocrisse m. (litt.).
II. ]adj.] niais, se; => empote, ee; godiche (fam.). III. [s. şi adj.] balourd, de; benetm.; idiot, ote; => beta, betasse;
jobard, arde; niquedouille (fam.). V. GĂGĂUŢĂ, NEGHIOB,
NEROD, NETOT, PROSTĂNAC, TONT, ZEVZEC.
NĂUCI v.tr., refl. — abasourdir, ahurir, etourdir, laissei pantois, oise; siderer, stupe-fier; => rompre la tete (fig.,
pop.). ♦ NĂUC, Â adj. (fam.) — abasourdi, ie; abruti, ie; ahuri, ie; egare, ee; hebete, ee; pantois, oise; => vaseux,
euse (fig.); vasouillard, arde (fam.). ♦ NĂUCEALĂ s.f. — ahurissemeiu •". hebetement m., stupeur/ ♦ NĂUCITOR, OAKIÎ
adj. — foudroyant, ante.
NĂUT s.m. — pois chiche m.
NĂVĂLI v.intr. — assaillir, faire irruption, foncer, se ruer. ♦ NĂVALĂ s.f. — agression/., assaut m., ruee/ ♦ NĂVALNIC,
Ă adj. — bouil-lant, ante; dechaîne, ee; emporte, ee; fonceur, euse; fougueux, euse; impetueux, euse.
NĂVOD s.n.— filet de peche m.
NĂZĂRI v. intr., refl. (fam.) — 1. (s') imaginer. 2. avoir la berlue/une lubie; etre pique; prendre la mouche (fig.,
fam.). ♦ NĂZĂRIRE s.f. — apparition/, hallucination/
NĂZBÂTIE 5./ (fam.) — equipee/, espie-glerie /., facetie /., farce /., frasque /.,
li
edaine/., incartade/., niche/., plaisanterie/.
. NĂZDRĂVĂNIE, POZNĂ, ŞTRENGĂRIE.
NĂZDRĂVAN, Ă x. şi adj. (fam.) — I. [adj] pspiegle. II. [s. şi adj.] drole; facetieux, euse.
♦ NĂZDRĂVĂNIE s.f. — equipee /., espie-glerie/., faceţi e /., farce/., frasque/., frepune/., incartade/., niche/.,
plaisanterie/. \Aface năzdrăvănii — Faire le loustic (fig.,
fam.). V. NĂZBÂTIE, POZNĂ, ŞTRENGĂRIE.
NĂZUI v.intr. — aspirer, briguer, convoiter.
♦ NĂZUINŢĂ s.f. — aspiration/., convoitise/
NEA s.f. — neige /. Alb ca neaua — blanc comme neige. V, ZĂPADĂ.
NEABĂTUT, A adj. — ferme, inebranlable,
intransigeant, te. 0 EXPR. A merge neabătut
pe drumul său (fig.) — Creuser son sillon
(fig-).
NEACHITAT, Ă adj. — non-regle, ee.
NEAGRESIUNE s.f. — non-agression /. Pact de neagresiune — pacte m. de non-agression.
NEAJUNS s.n. — desagrement m., diffi-culte/., ennui m., tracas m. A avea neajunsuri — avoir des
desagrements/des diffi-cultes/des ennuis/des tracas; a face neajunsuri — tracasser.
NEAJUTORAT, Ă adj. (fam.) — besog-neux, euse; empote, ee (fam.); petite nature (fig., fam.).
NEAM adv. neg. (fam.) — absolument pas; aucunement.
NEAM s.n. — 1. ]naţiune, popor] nation/. Neamul omenesc — la gent humaine; de neam (loc. adj.) — d'origine. 2.
[rudă] pa-rent, te; de un neam — de la meme familie; de la meme lignee; de neam bun — bien ne, ee; huppe, ee
(fam.); de haute volee; tres talon rouge (fig., fam.); de neam prost — mauvais genre; goujat m.; => mufle m., peigne-
cul m., ploue m. (pop.). 0 EXPR. A fi neam după Adam (fig., fam.) — Etre cousins a la mode de Bretagne (fig.,
fam.). A fi de neam mare (fig.) — Avoir de la branche (fig., fam.). De
NEATINS
tot neamul — De tout poil (fig., fam.). Neam de asasin (fig.) — Graine d'assassin (fig.). Neam de neamul meu —
Personne dans ma familie. Până la nouă neamuri — Parent eloigne. Neamul prost tot prost rămâne (prov.) — II
n'y a vilain qui ne fasse vilenie (prov.).
NEAMŢ s.rn. (pei.) — boche m., chleuh m., fridolin m., frise m., fritz m., (pej.).
NEANUNŢAT, Ă adj. — inopine, ee. Sosire neanunţată — arrivee inopinee.
NEAOŞ, Ă adj. — 1. autochtone. 2. authen-tique; pur, re; veritable; vrai, vraie.
NEAPĂRAT adv. — absolument; coute que cotite; forcement; sans faute; ne pas y man-quer de; a tout prix.
Atentatul de la Dinan nu înseamnă neapărat o întoarcere la război — L'attentat de Dinan n'est pas forcement un
retour a la lutte. Este un film care trebuie văzut neapărat — Cest un film a voir absolument. Să încasezi neapărat
banii! — Ne manque pas de toucher l'argent!.
NEASCULTARE s.f. — desobeissance /.
♦ NEASCULTĂTOR, OARE adj. — desobeis-sant, ante.
NEASEMUIT, Ă adj. — inconfondable; sans pareil, lle.
NEASTÂMPĂR s.n. — agitation /., impa-tience/., inquietude/., petulence/. ♦ NEASTÂMPĂRAT, Ă adj. — agite, ee;
folâtre; re-muant, ante; turbulent, ente.
NEAŞTEPTAT, Ă adj. — imprevu, ue. Pe neaşteptate (loc.adv.) — au debotte; au depourvu; a V improviste;
inopinement; sans crier gare; subitement; par surprise; tout a coup/tout a trac. 0 EXPR. A lua pe cineva pe
neaşteptate — Prendre qqn au debotte/au depourvu/au pied leve (fig. fam. )/par surprise; surprendre qqn.
NEATÂRNARE s.f. — independance /'.
♦ NEATÂRNAT, Ă adj. — independant, ante.
V. INDEPENDENŢĂ.
NEATINS, Ă adj. — indemne. [edemn] V. TEAFĂR.
NEBANUIT
262
NEBĂNUIT, Ă adj. — insoupconne, ee.
NEBUN, A s. şi adj. — I. [s. şi adj.] aliene, ee; ecervele, ee; fou, foile; => dingo m.\ dingue (fam.); cingle, ee;
maboul, le (pop.); II. [adj] eperdu, ue (d'amour); insense, ee; => barjo; braque; (etre) marteau; pique, ee; sonne, ee;
timbre, ee (fam.); cingle, ee; louf, loufoque; toque, ee; zinzin {pop.). Nebun de bucurie/de dragoste — fou de
joie/d'amour. Eşti nebun! — ţa va pas la tete?; tu demenages!
(fig., fam.). V. CĂPIAT, SĂRIT, SCRÂNTIT,
SMINTIT, ŢICNIT, ZURLIU. 0 EXPR. A face pe nebunul (fig., fam.) — Crâner (fig.); faire le zouave; monter sur ses
grands chevaux (fig., fam.). A fi nebun (fig., fam.) — Avoir une araignee au (dans le) plafond/un (petit) grain/une
hirondelle dans le soliveau; avoir le cerveau (la tete) derange(ee)/fele(ee) (fig., fam.); etre marteau (fam.)I(an peu)
zinzin (pop.); avoir un petit velo dans la tete (fig., pop.); travailler du chapeau (fig., fam.)/du bigoudi (arg.). A fi
nebun după ceva (fig., fam.) — Etre feru/un mordu/un toque de qqch. (fam.); en faire une maladie (fig., fam.);
s'engouer/s'enticher de qqch.; en raffoler. Nebun de legat (fig., fam.) — Bon pour l'asile; fou â lier; tombe sur la tete
(fig., fam.). ♦ NEBUNESC, EASCĂ adj. — insense, ee; irraisonne, ee; irreflechi, ie. ♦ NEBUNEŞTE adv. — follement. ♦
NEBUNIE s.f. — demence /, folie/; => tocade/ (fig.). E o nebunie! — Cest dingue!. V. ÎNNEBUNI.
NECĂJI v.tr., refl. — 1. (s') affliger, cha-griner, contrarier, peiner, (se) tourmenter; =i> se faire des cheveux (fig.,
fam.)ld\x mauvais sang (fig., fam.)/du mouron (pop.)/du souci. 2. ennuyer; => turlupiner (fam.); emmer-der (pop.). ♦
NECAZ s.n. — 1. chagrin m., peine /, tourment m.; => tuile / (pop.). A avea necazuri sufleteşti — avoir des bleus â
l'âme (fig., fam.). 2. emmerdement m., ennui m. In (de) necaz — par depit; a avea necazuri/încurcături — avoir des
pepins (fig., fam.). 0 EXPR. A aduce numai necazuri — N'amener que des timbres (fig., farn.)/des tuiles (fig., pop.).
A avea necaz pe cineva (fig., fam.) — Avoir une dent contre qqn; en vouloir â qqn (fig., fam.).
A-i face cuiva în necaz (fig.) — Faire qqch. histoire d'enquiquiner (fig., pop.); faire enra-ger qqn. A-i face cuiva
necazuri (fam.) — En faire voir des grises â qqn (fig.); en faire voir a qqn de toutes Ies couleurs (fig., fam.); faire des
mistoufles a qqn (fig., pop.); faire enrager qqn; faire du tort â qqn. A vorbi în necaz (fig.) — Parler par depit.
Păianjen dimineaţa de vezi, necaz ai să ai; păianjen seara de vezi, speranţă ai să ai (prov.) Araignee du matin,
chagrin; araignee du soir, espoir (prov.). Uite şi necazurile! — Bon-jour Ies degâts!. ♦ NECĂJIT, Ă adj. — 1. af-flige,
ee; chagrine, ee; depite, ee. A avea o mutră necăjită — avoir l'air chagrin; a fi foarte necăjit — avoir le cceur gros
(fig., fam.); en avoir gros sur la pătate (fig., pop.). 2. besogneux, euse. V. NEVOIAŞ.
NECESITA v.tr. — exiger, necessiter, recla-mer. rendre necessaire. ♦ NECESAR, A adj. — essentiel, lle; necessaire;
obligatoire; utile. Strict necesar — strict necessaire.
NECHEMAT, Ă adj. — ignorant, ante; incompetent, ente; indesirable.
NECHEZA v.intr. — hennir. ♦ NECHE- I ZAŢ s.n. — hennissement m. V. CAL.
NECHIBZUIT, Ă adj. — etourdi, ie; imprudent, ente; insense, ee. ♦ NECHIB-ZUINŢĂ s.f. — etourderie/,
imprevoyance/, I irreflexion/, legerete/ V. NESOCOTI.
NECINSTI v.tr., refl. — 1. (se) compromet-tre, (se) couvrir de honte; (se) deshonorer; galvauder. 2. profaner. ♦
NECINSTE s.f. -malhonnetete/ ♦ NECINSTIRE s.f. — deshon-neur m, outrage m. ♦ NECINSTIT, Ă adj. ----deloyal, le;
malhonnete; de mauvaise foi; I vereux, euse. Afacere necinstită — affaire vereuse; poliţist necinstit — policier
vereux.
NECIOPLIT, Ă s. şi adj. (fam.) — I. [s]M goujat m., malotru, ue; rustre m.; => butorm. (fig.); gougnafier m., rasta
m.; rustaud de I (fam.); beauf m., mufle m., peigne-cul m., ploue m., zoulou m. (pop.). II. [adj] fruste; I grossier,
iere; mal degrossi, ie. III. [s. şi adj.] balourd, de; => beotien, nne; ostrogoth, the I (fig.)-
263
NEGHIOB
NECITEŢ, EAŢĂ adj. -- illisible,. inde-chiffrable. A scrie neciteţ — gribouiller (comme un chat) (fam.).
NECLAR, A adj. — confus, se; [despre motive, raţiuni] obscur, re. ♦ NECLARITATE s.f. — confusion /
NECLINTIT, Ă adj. — 1. impassible, im-perturbable, inebranlable. 2. ferme; immo-bile; inflechissable; petrifie, ee,
NECOMUNICATIV, Ă adj. — renferme, ee. Caracter necomunicativ — caractere renferme. V. COMUNICATIV.
NECONDIŢIONAT, Ă adj. — incondition-nel, lle. Acceptare necondiţionată — accep-tation inconditionnelle;
ordin necondiţionat
— ordre absolu/imperatif/inconditionnel; o admiratoare necondiţionată — une admira-trice inconditionnee; une
groupie. Este un susţinător necondiţionat al partidului — Cest le soutien inconditionnel du parti/un partisan sans
reserves. In mod necondiţionat
— inconditionnellement. Cere ca majoritatea să-l susţină în mod necondiţionat — II exige que la majorite le
soutienne inconditionnellement.
incongru, grue; irreverencieux, euse. V. CUVIINŢĂ.
NECUNOAŞTERE s.f. — ignorance/., me-connaissance/. ♦ NECUNOSCUT, Ă S. şi adj. — I. [s. şi adj.] inconnu,
nnue. II. [adj.] obscur, re. Poet necunoscut — poete obscur.
NEDESLUŞIT, Ă adj. — abscons, se; confus, se; illisible; imprecis, se; obscur, re; vague. V. DESLUŞI.
NEDREPTĂŢI v.tr. — commettre une in-justice. ♦ NEDREPT, NEDREAPTĂ adj. — injuste; ■=> indu, ue (litt.). Pe
nedrept (loc. adv.) — indument; â tort. ♦ NEDREPTATE s.f. — iniquite/., injustice/
NEDUMERIRE s.f. — etonnement / ♦ NEDUMERIT, Ă adj. — embarrasse, ee; etonne, ee; incertain, aine; indecis,
cise; perplexe.
NEFERICIRE s.f. — infortune /, mal-heur m. Din nefericire (loc. adv.) — helas!; malencontreusement; par
malheur; mal-heureusement. ♦ NEFERICIT, Ă adj. — infortune, ee; malheureux, euse. V. FERICI, NENOROCI.
NECOPT, OAPTĂ adj. - 1. cru, ue; vert, rte; pas assez cuit, ite; pas assez mur. Fruct necopt — fruit vert. 2. [fig.]
imature; inexperimente, ee; novice; premature, ee; => la morve au nez (fig., fam.). Tânăr necopt — jeune homme
immature. V. COACE.
NECREDINCIOS, OASĂ adj. — 1. [relig]. impie; mecreant, ante. 2. infidele. ♦ NECREDINŢĂ s.f. — 1. impiete/. 2.
infidelite/
NECRUŢARE s.f. — implacabilite/ ♦ NECRUŢĂTOR, OARE adj. — impitoyable; impla-cable; inexorable. A fi
necruţător — etre impitoyable/implacable/sans merci/sans pitie/sans quartier (fig.)lsans remission. V. CRUŢA.
NECUVIINŢĂ s.f. — impertinence/., impo-litesse /., incartade /., inconvenance /., irreverance f, manque de respect
m. ♦ NECUVIINCIOS, OASĂ adj. — deplace, ee; gra-veleux, euse; grossier, ere; impertinent, ente;
NEG s.m. — verrue/.
NEGA v.tr. — contester, denier, nier. A nega o afirmaţie — contester une affirmation; a nega un fapt — nier un fait.
♦ NEGATIV, Ă adj. — negatif, ive. ♦ NEGAŢIE s.f. — negation/.
NEGHINĂ s.f. — nielle/. 0 EXPR. A alege grâul de neghină (fig., Ut.) — Separer l'i-vraie du bon grain (fig., litt.).
A semăna neghină (fig., fam.) — Semer la discorde (fig.).
NEGHIOB, OABĂ s. şi adj. (fam.) — I. [s.[ blanc-bec m.\ => poire/(/îg.j; cruche/, go-beur m., gogo m., pecore /,
peronnelle / (fam.); becasse /., buse /., cornichon m., couillon m., gourde/, pigeon m. (fig., fam.); andouille /. (pop.);
Jocrisse m. (litt.). II. [adj.] niais, se; => empote, ee; godiche (fam.). III. [s. şi adj.] balourd, de; benet m.; nigaud, de;
idiot, te; sot, sotte; =i> beta, asse; jobard, de; niquedouille (fam.). ♦ NEGHIO-
NEGLIJA
>M
BIE s.f. — betise/, insanite/, jocrisserie/, niaiserie/, sottise/ V. GĂGĂUŢĂ, NĂTĂRĂU,
NEROD, NETOT, PROSTĂNAC, TONT.
NEGLIJA v.tr., refl. — (se) negliger; => se laisser aller (fig., fam.). A fi neglijat (lăsat la o parte) — etre laisse pour
compte (fig.).
♦ NEGLIJABIL, Ă adj. — negligeable / 0 EXPR. A fi cantitate neglijabilă (fig.) — Compter pour du beurre (fig.,
fam.). ♦ NEGLIJENT, Ă adj. — 1. debraille, ee; desordon-ne, ee. 2. indolent, ente; insouciant, ante. ♦ NEGLIJENŢĂ
s.f. — incurie/.; negligeance/
NEGOCIA v.tr. — 1. marchander, negocier (action, titre, valeur). 2. discuter, traiter.
♦ NEGOCIATOR, OARE s. — negociateur, trice.
NEGOŢ s.n. — commerce m., negoce m.
♦ NEGUSTOR, EASĂ s. — commerşant, te; marchand, de; negociant, te. Negustor ambulant — camelot; marchand â
la sauvette; negustor angrosist — grossiste; marchand en gros; negustor de haine — fripier; negustor de arme de
război — marchand de canons (pej.). ♦ NEGUSTORIE s.f. —commerce m., negoce m. Negustorie cu lucruri de ocazie
— brocante/. V. MARFĂ.
NEGREŞIT adv. — assurement; â coup sur; indubitablement; sans doute; sans faute.
NEGRU, NEAGRĂ s.n. şi adj. — 1. [culoare] noir m. Negrul îi vine bine — le noir lui sied/lui va. V.
ÎNNEGRI. 0 EXPR. A face albul negru (fig.) — Denaturer, falsi-fier. A i se face negru înaintea ochilor (fig., fam.) —
Se fâcher tout rouge (fig., fam.). A vedea totul în negru (fig., fam.) — Broyer du noir (fig., fam.); pousser
Ies choses au noir. Nici cât negru sub unghie (fig., fam.) — „II n'y en a pas la queue d'une"; „pas plus que du beurre
au cui"; peau de balle/de la roupie de sanson-net/de zebi; que couic; que dalie; des dattes!; roupie de singe (pop.);
nib! (arg.). 2. [adj.] noir, re. Cal negru — cheval moreau; iapă neagră — jument morelle; pâine neagră — pain bis;
vin negru — vin rouge; piaţă neagră (fig.) — marche noir (fig.); sărăcie neagră (fig.) — misere noire (fig.); deche
(pop.); la negru (loc. adv.) — au noir; muncă la
negru — travail au noir. 0 EXPR. A avea gânduri negre (fig.) — Avoir le bourdon/le cafard/le noir; broyer du noir
(fig., fam.). A avea inima neagră (fig., fam.) — Avoir le cceur gros (fig., fam.). A-i face cuiva zilei negre (fig., fam.)
— En faire voir â qqrt des vertes et des pas mureş (fig., fam.). ♦ NEGRICIOS, OASĂ adj. — noirâtre. ♦ NEGRU,
NEGRESĂ S. —negre m., negresse/
NEGURĂ s.f. — brouillard (epais) nu embrums m.pl. 0 EXPR. In negura timpurilor (fig.) — Dans la nuit des âges
(litt.j.
NEHOTĂRÂRE s.f. — embarras m. du choix; hesitation/, indecision/ ♦ NEHOTĂRÂT, Ă adj. — 1. hesitant, ante;
indecis, se; irresolu, ue; vague. 2. indefini, ie. Pronume nehotărât — pronom indefini.
NEIMPORTANT, Ă adj. — 1. anodin, ine; banal, le; insignifiant, te; sans consequence; quelconque. 2. [despre
persoane] chetif, ive; falot, te; futile; mediocre; ordinaire; pietre; terne; => efface, ee (fig.).
NEISPRĂVIT, Ă s. şi adj. — I. [s. şi adj.} [despre persoane] bon (nne) a rien; inca-pable. II. [adj.] inacheve, ee.
Treabă neisprăvită — affaire inachevee.
NEÎMBLÂNZIT, Ă adj. — farouche; in-domptable. V. SĂLBATIC I.
NEÎMPĂCAT, Ă adj. — 1. insatisfait, te; mecontent, te. 2. âpre; cruel, lle; impitoyable.
NEÎNCETAT, Ă adj. şi adv. — I. [adj) incessant, ante. II. [adv] incessamment; sans cesse; sans treve. V.
ÎNCONTINUU, NEÎNTRERUPT.
NEÎNCREDERE s.f. — defiance /., I doute m., mefiance/, suspicion / ♦ NEÎN- I CREZĂTOR, OARE adj. — mefiant,
ante; sus- I picieux, euse; soupconneux, euse.
NEÎNDEMÂNARE s.f. — gaucherie/, ma-ladresse / ♦ NEÎNDEMÂNATIC, Ă adj. — 1 gauche; gourd de; maladroit, te.
V. ÎNDEMÂ- I
NARE.
NEÎNDOIOS, OASĂ adj. şi adv. able, indiscutable, indubitable.
— indeni-
265
NENOROCI
NEÎNDUPLECAT, Ă adj. — coriace, implacable, impitoyable.
NEÎNDURARE s.f. — cruaute/, durete/ ♦ NEÎNDURĂTOR, OARE adj. — impitoyable; implacable; sans merci; sans
pitie; sans re-mission; => sans quartier (fig.). V. NECRUŢĂTOR.
NEÎNFRICOŞAT, Ă adj. — coura-geux, euse; hardi, ie.
NEÎNGĂDUIT, Ă adj. — defendu, ue; Micite.
NEÎNSEMNAT, Ă adj. — insignifiant, ante; => du trop menu freţin (fig., fam.).
V. PLEVUŞCĂ.
NEÎNTEMEIAT, Ă adj. — injustiţie, ee; non fonde, ee; sans fondement; sans objet.
NEÎNTRERUPT, Ă adj.şi adv. — I. [adj] continuei, lle; incessant, ante; ininter-rompu, ue; non-stop. II. [adv]
continuelle-ment; sans cesse. V. ÎNCONTINUU, NEÎNCETAT.
NEÎNŢELEGERE s.f. — 1. incomprehen-
sion / Neînţelegere a unui fenomen — in-comprehension d'un phenomene. 2. de-meles m.pl; different m., discorde,/,
malen-tendu m., mesentente / A lămuri o neînţelegere — dissiper un malentendu. ♦ NEÎNŢELES, EASĂ adj. — 1.
incompris, se; incom-prehensible. 2. confus, se; obscur, re.
NELĂMURIT, Ă adj. — confus, se; incom-prehensible; indistinct, te; vague. ♦ NELĂMURIRE s.f. — confusion/
NELEGIUIRE s.f. — 1. forfait m., ignominie/, infamie/ 2. sacrilege m. V. INFAMIE, TICĂLOŞIE. ♦ NELEGIUIT, Ă adj.
— 1. criminel, lle; infame. 2. impie.
NELINIŞTI v.tr., refl. — (s') inquieter, (se) troubler. ♦ NELINIŞTE s.f. — angoisse/, emoi m., inquietude /., trouble m. ♦
NELINIŞTIT, Ă adj. — angoisse, ee; inquiet, ete; soucieux, euse; tourmente, ee; trouble, ee. ♦ NELINIŞTITOR, OARE adj.
— angois-sant, ante; inquietant, ante; troublant, ante. A fi (ceva) neliniştitor — ne pas etre de tout repos (fig.). V.
LINIŞTI.
NEMAIPOMENIT, Ă adj. şi adv. — I. [adj] etonnant, ante; extraordinaire; fabuleux, euse; fantastique; faramineux,
euse; formidable; impayable; du jamais vu; => epoustou-flant, ante (fam.). E nemaipomenit — Cest fumant (fam.). II.
[adv.] a tout casser (loc. adv. şi adj.); une chose d'enfer! (fam.). V. EXTRAORDINAR, FORMIDABIL, GROZAV.
NEMĂRGINIT, Ă adj. — sans bornes; illimite, ee; infini, ie. V. MĂRGINIT.
NEMERNIC, Ă s. şi adj. — I. [s] canaille/, chenapan m., (drole de) coco m., crapule/, coquin, ne; fourbe m., vaurien
m., voyou m. => fripon, nne (vx)\ fripouille/, galopiat m., garnement m., gredin, ine; loubard m. (fam.); gouape/,
ordure/, peau de vache/; pied-plat m.; rufian m., sacripant m., salaud m, salope, /, traînee /, vieux debris m.; zo-nard,
arde (pop.). II. [adj] infame; miserable; scelerat, ate. ♦ NEMERNICIE s.f. — abjection/, ignominie/., infamie/,
turpitude/, vilenie/ V. CANALIE, NETREBNIC, TICĂLOS.
NEMILUITA s.f. art. (fam., pop.). — în loc. adv.: Cu nemiluita — a foison; â profusion; en quantite; => en veux-tu,
en voilâ (fam.);
â gOgO (pop.). V. GHIOTURA, TOPTAN.
NEMULŢUMIRE s.f. — hargne/, mecon-tentement m.; => grogne /, ronchonne-ment m. (fam.). ♦ NEMULŢUMIT, Ă
adj. — hargneaux, euse; mecontent, te; => grognon, nne; ronchon, nne (fam.). A fi nemulţumit — renâcler a la
besogne; ronchonner (fam.); manger du fromage (fig., fam.). V. MULŢUMI.
NEMURIRE s.f. — eterni te/, immortalite/ ♦ NEMURITOR, OARE s. si adj. — immor-tel, lle.
NENE s.m. (fam.) — tonton m. (fam.).
NENOROCI v.tr., refl. — (se) detruire; ren-dre malheureux. ♦ NENOROC s.n. — mal-chance /; => manque de pot (fig.,
fam.); poisse/, toile/ (pop.). V. NEŞANSĂ. ♦ NENOROCIT, Ă s. şi adj. — I. 1. [s] gagne-petit m. (fig.); traîne-savate m.;
traîne-semelle m. (fam.). 2. [adj] minable; miserable; mi-teux, euse; pauvre. Un nenorocit — un ca-nard boîteux
(fig., fam.). V. PÂRLIT, SĂRĂN-
NENUMĂRAT 266
TOC. II. [adj] infortune, ee; malheureux, euse; => paume, ee (pop.). V. JALNIC, MIZERABIL, NEFERICIT. III. [s] canaille /; => gi-bier
m. de potence; gredin, ine (fam.). V. TICĂLOS. ♦ NENOROCIRE s.f. — adversite/, de-sastre m., detresse/, infortune/, malheur m; =>
revers de fortune (fig.). ♦ NENORO-COS, OASĂ adj. — malchanceux, euse. A fi nenorocos — avoir la cerise (fig., fam.)/\a
poisse (fig., pop.).
NENUMĂRAT, Ă adj. — maint, te. De nenumărate ori (loc. adv.) — maintes fois.
NEOBIŞNUIT, Ă adj. — inusite, ee.
NEOBOSIT, Ă adj. — infatigable; => in-crevable (pop.).
NEOBRĂZARE s.f. — culot m., effronte-rie/, impudence/, outrecuidance/., tou-pet m. Cu neobrăzare —
effrontement; a avea neobrăzarea să... — avoir le front de.... ♦ NEOBRĂZAT, Ă adj. — effronte, ee; impertinent, ente;
impudent, ente; insolent, ente. V. INSOLENŢĂ, OBRĂZNICI.
NEOFICIAL, Ă adj. — â titre prive.
NEORÂNDUIALĂ s.f — confusion /., desarroi m., desordre m.\ => pagaille/. (fam.). V. DEZORDINE.
NEOSTENIT, Ă adj. — infatigable.
NEPĂRTINITOR, OARE adj. — juste; imparţial, le; objectif, ve. V. PĂRTINI.
NEPĂSARE s.f. — desinteressement m., incurie/, indifference/, insouciance/, lais-ser-aller m. => je-m'en-fichisme
m., je-m'en-foutisme m. (pop.). ♦ NEPĂSĂTOR, OARE adj. — indifferent, te; insouciant, te; => je m'en foutiste (pop.).
V. INDIFERENŢĂ.
NEPĂTRUNS, Ă adj. — impenetrable.
NEPERECHE adj. — impair, aire.
V. IMPAR, PERECHE.
NEPIERITOR, OARE adj. — eternei, lle; immortel, lle; imperissable.
NEPLĂCERE s.f — deboire m., desagre-ment m., ennui m. ♦ NEPLĂCUT, Ă adj. — de-plaisant, ante; ennuyeux, euse; fâcheux,
euse.
NEPOLITICOS, OASĂ adj. — discour-tois, oise; impoli, lie; grossier, ere; mal eleve, ee; malappris, ise. Purtare nepoliticoasa —
manquement aux usages. V. POLITICOS.
NEPOT, NEPOATĂ s. — 1. [de frate, de soră] neveu; niece. 2. [de bunici] petit-fils, petite-fille. ♦ NEPOTISM s.n. — clientelis-me
m., nepotisme m.
NEPOTRIVIT, Ă adj. — deplace, ee; mala propos; hors de propos; incompatible; inop-portun, ne. O oră nepotrivită — une heure
indue/mal â propos; hors de propos; incompatible; a fi ceva nepotrivit (fig.) — etre hors de saison (fig.).
NEPREGĂTIT, Ă adj. — 1. inapte; inca-pable; incompetant, ante. 2. ignorant, te. Pe nepregătite (loc. adv.) — de but en blanc
(fig.); au debotte; au depourvu; â l'impro-viste; inopinement; sans crier gare; subite-ment; par surprise; tout â coup/tout a trac. 0
EXPR. A lua pe cineva pe nepregătite — Prendre qqn au pied leve (fig., /am.j/au debotte/au depourvu/sans crier gare/tout a trac;
surprendre qqn.
NEPREŢUIT, Ă adj. — inestimable; sans prix.
NEPREVĂZUT, Ă adj. — accidentel, lle; fortuit, ite; imprevu, ue; impromptu, ue; inna-tendu, ue; inopine, ee. V. PREVEDEA.
NEPRICEPUT, Ă adj. — 1. inhabile; inca-pable; maladroit, te. V. PRICEPUT. 2. na'if, ive; niais, se; sot, sotte. 3. incomprehensible,
inex-plicable. 0 EXPR. A fi nepriceput —
S'y entendre comme a ramer des choux (fig, fam.).
NEPRICOPSIT, Ă 5. şi adj. (pop.) -rate, ee; => pauvre diable; pauvre here; pau-vre sire (fam.).
NEPUTINCIOS, OASĂ adj. — grabataire; impotent, ante; impuissant, ante. A fi neputincios (impotent) — N'avoir pas de
couilles; n'avoir rien dans la culotte (fig., vulg.). ♦ NEPUTINŢĂ s.f. — 1. incapacite/ 2. impos-sibilite / Cu neputinţă — impossible,
pas possible. 3. impuissance/
267
NESOCOTI
NERĂBDARE s.f. — impatience / Aştept cu nerăbdare să... — II me tarde de.... ♦ NERĂBDĂTOR, OARE adj. —
impatient, te. Afi nerăbdător — ronger son frein (fig.,fam.).
NEREALIST, Ă adj. — utopique.
NERECUNOSCĂTOR, OARE adj. — ingrat, te; oublieux, euse. ♦ NERECUNOŞTINŢA s.f. — ingraţi tude/
NEREGULARITATE 5./ — irregularite /
♦ NEREGULAT, Ă adj. — intermittent, te; ir-regulier, iere (gram.); :=> erratique (litt.).
♦ NEREGULĂ s.f. — desordre m. în neregulă (loc. adv.) — (qqch.) qui cloche, qui ne tourne pas rond (fig.).
NEREUŞITĂ s.f. — deboire /, defaite /., echec m., ennui m., epreuve/, fiasco m.; =i> pecore/. (fam.). ♦ NEREUŞIT, Ă
adj. — de-sastreux, euse. Lovitură nereuşită — coup foireux (fam.). V EŞEC, FIASCO, INSUCCES.
NEROD, NEROADĂ 5. şi adj. (pop.) —
I. [s.] blanc-bec m.\ => poire/.f/fg.); cruche/, gobeur m., gogo m., pecore /, peronnelle / (fam.); becasse /., buse /.,
cornichon m., couillon m., gourde/, pigeon m. (fig., fam.); andouille / (pop.); Jocrisse m. (litt.).
II. [adj.] niais, se; => empote, ee; godiche (fam.). III. [s. şi adj.] balourd, de; benet m.; nigaud, de; idiot, te; sot,
sotte; => beta, betasse; jobard, de; niquedouille (fam.). ♦ NEROZIE s.f. —betise/, insanite/, jocris-serie/, niaiserie/,
sottise/ O lume neroadă — un monde de niais. V. GĂGĂUŢĂ, NĂTĂRĂU, NEGHIOB, NETOT, PROSTĂNAC, TONT.
NERUŞINARE s.f. — devergondage m., effronterie /, impudence / A avea neruşinarea să... — avoir le front de.,.. ♦
NERUŞINAT, Ă adj. — devergonde, ee; effronte, ee; ehonte, ee; impudent, te; sans vergogne. V RUŞINA.
NERV s.m. — nerf m. 0 EXPR. Cu nervii în batistă/la pământ/în pioneze (fig., fam.) — Les nerfs en pelote (fig.,
fam.). ♦ NERVOS, OASĂ adj. — nerveux, euse. ♦ NERVOZITATE s.f. — agacement m., exasperation/., irritation/,
nervosite/., surexcitation/
NESAŢ s.n. — avidite / 0 EXPR. Cu nesaţ — Avidement. ♦ NESĂŢIOS, OASĂ adj. — avide.
NESĂBUINŢĂ s.f. — deraison / ♦ NESĂBUIT, Ă adj. — deraisonnable.
NESĂNĂTOS adj. — malsain, ne. Climă nesănătoasă — climat malsain. V. ÎNSĂNĂTOŞI, SĂNĂTATE.
NESĂRAT, Ă adj. — 1. fade; non sale, ee. 2. [fig.] ennuyeux, euse; insipide.
NESCHIMBAT, Ă adj. — constant, te; in-variable; stable; qui ne change pas.
NESERIOS, OASĂ adj. — frivole; irre-flechi, chie; volage.
NESFÂRŞIT, Ă adj. — 1. illimite, ee; infi-ni, nie. 2. immense.
NESIGUR, Ă adj. — 1. incertain, ne; inde-termine, ee. Viitor nesigur— avenir incertain. 2. chancelant, te; douteux,
euse; indecis, se. ♦ NESIGURANŢĂ s.f. — doute m., incerţitude/ A se simţi în nesiguranţă — se sentir sur la corde raide
(fig., fam.). V. SIGUR.
NESILIT, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] degage, ee; spontane, ee. II. [adv.] de bon cceur; librement; en toute liberte;
spontanement.
NESIMŢIRE s.f. — 1. goujaterie/, mufle-rie/ 2. evanouissement m. A cădea în nesimţire — defaillir; s'evanouir;
perdre connais-sance. ♦ NESIMŢITOR, OARE adj. — grossier, ere; insensible. Pe nesimţite — mine de rien. 0 EXPR. A
o şterge pe nesimţite (fam.) — Prendre ses cliques et ses claques mine de rien (fig., fam.).
NESINCER, Ă adj. — menteur, euse; de mauvaise foi; => tortueux, euse (fig.).
♦ NESINCERITATE s.f. — hypocrisie/, mauvaise foi/ V. SINCER.
NESOCIABIL, Ă adj. — associable, fa-rouche.
NESOCOTI v.tr. — faire fi de qqch., qqn.
* NESOCOTIT, Ă adj. — imprudent, te; irre-flechi, chie. A fi nesocotit(ă) — deraisonner.
NESPERAT 268
♦ NESOCOTINŢĂ s.f. — etourderie /, imprevoyance /, irreflexion /, legerete /
V NECHIBZUIT.
NESPERAT, A adj. — inespere, ee.
V. SPERA.
NESPUS, A adj. — extraordinaire, incom-municable, indefinissable, indescriptible, indicible, ineffable, irracontable.
NESTATORNIC, Ă adj. — volage.
NESTEMATĂ s.f. şi adj. — joyau m., pierre/ precieuse.
NESTINGHERIT, Ă adj. ~ sans entrave; libre.
NESTRĂMUTAT, Ă adj. — inebranlable.
NESUFERIT, Ă adj. — insupportable, intolerable.
NESUPUNERE s.f. — desobeissance /.
♦ NESUPUS, Ă s.f. — desobeissant, te.
NEŞANSĂ s.f. — deveine/, malchance/; => manque de pot (fig., fam.); poisse/., tuile/
(pop.). V. NENOROC.
NEŞTIINŢĂ s.f. — ignorance / Din neştiinţă — par ignorance. ♦ NEŞTIUT, Ă adj. — 1. ignore, ee; inconnu, nue. 2.
secret, secrete. 3. anonyme. ♦ NEŞTIUTOR, OARE adj. —
ignorant, te.
NEŞTIRE s.f. — }n expr.: Din neştire — involontairement; în neştire — inconsciem-ment. A mânca în neştire —
manger incon-sciemment.
NETĂGĂDUIT, Ă adj. — indeniable, indu-bitable. De netăgăduit — indeniablement, indubitablement.
NETEZI v.tr. — 1. niveler, planer. 2. [a călca] donner un coup de fer (repasser legere-ment). 3. carresser, lisser,
passer la main sur.; a-i netezi cuiva părul — carresser/lisser Ies cheveux â qqn. ♦ NETED, Ă adj. — lisse.
NETIMBRAT, Ă adj. — non affranchi, chie.
NETOT, OATĂ s. şi adj. — I. [s.] blanc-bec m.\ => poiref.(fig.); cruche/, go-
beur m., gogo m., pecore/, peronnelle / (fam.); becasse /., buse /, cornichon m., couillon m., gourde/, pigeon m. (fig.,
fam.); andouille /. (pop.); Jocrisse m. (litt.). II. [adj.] niais, se; => empote, ee; godiche (fam.). III. [s. şi adj.] balourd,
de; benet m.; nigaud, de; idiot, te; sot, sotte; => beta, betasse; jobard, de; niquedouille (fam.).
V. GĂGĂUŢĂ, NĂTĂRĂU, NEGHIOB, NEROD, PROSTĂNAC, TONT.
NETREBNIC, Ă s. şi adj. — I. [s] canaille/; chenapan m., (drole de) coco m., crapule/, coquin, ne; fourbe m.,
vaurien m., voyou m. => fripon, nne (vx); fripouille/, galopiatm., garnement m., gredin, ine; loubard m. (fam.);
gouape /, ordure /, peau de vache /; pied-plat m.; rufian m., sacripant m., salaud m, salope,/, traînee/, vieux debris m.;
zonard, arde (pop.). II. [adj] infame; mise-rable; scelerat, ate. ♦ NETREBNICIE s.f. — abjection /, ignominie/, infamie/,
turpi-tude /, vilenie / V. CANALIE, NEMERNIC, TICĂLOS.
NEŢĂRMURIT, Ă adj. — illimite, ee; sans bornes.
NEVASTĂ s.f. (fam.) — femme (cu adj. posesiv).
NEVĂMUIT, Ă adj. — non dedouane, ee.
NEVĂTĂMAT, Ă adj. — indemne; en bon-ne sânte.
NEVĂSTUICĂ s.f. — belette/
NEVĂZĂTOR, OARE s. — aveugle; malvoyant, te; non-voyant, te. V. ORB. ♦ NEVĂZUT, Ă adj. — invisible. 0
EXPR. A se face nevăzut (fig.) — S'evanouir dans la nature (fig., fam.); jouer Ia fille de l'air (fig., pop.).
NEVÂNDUT, Ă adj. — invendu, ue. De nevândut — invendable.
NEVINOVAT, Ă adj. — innocent, te. Cu un aer nevinovat — mine de rien. 0 EXPR. A face pe nevinovatul (fig.,
fam.) — Jouer l'enfant de coeur (fig., fam.). ♦ NEVINOVĂŢIE s.f. — innocence / A-şi afirma nevinovăţia — protester
de son innocence.
269
NINGE
O EXPR. A-şi pierde nevinovăţia (despre fete) (pop.) — Entamer son capital (fig., pop.,
iron.).
NEVOIAŞ, A adj. — besogneux, euse; mi-
serable; => pauvre diable; pauvre here (fam.).
Un biet nevoiaş — un creve-la-faim (fam.).
V. NECĂJIT. ♦ NEVOIE s.f. — besoin m.,
necessite /. De nevoie —par necessite; în
nevoie — en panne de; la nevoie — en cas de;
le cas echeant; si necessaire; a toutes fins
utiles; la vreme de nevoie — aux moments
difficiles; a-şi face nevoile — defequer;
a simţi nevoia să... — eprouver le besoin
de... 0 EXPR. A-şi face un merit din
nevoie — Faire de necessite vertu (prov.).
A fi la adăpost de nevoi — Vivre â 1' abri du
besoin. A fi mâncat de nevoi (fig., fam.) —
Eprouver/essuyer des deboires (fig.). A scăpa
de nevoi — Arriver au bout du tunnel; etre
sorti de l'auberge; sortir d'embarras; toucher
â bon port (fig.). De voie, de nevoie —
Â grand-peine. Nevoia te duce pe unde nu
ţi-e voia (prov.) — La faim chasse le loup du
bois (prov.). Nevoia te învaţă (prov.) —
Necessite fait loi (prov.). Vezi-ţi de nevoile
tale! — Occupe-toi de tes oignons! (fig., fam.).
♦ NEVOIT, Ă (să...) — astreint, te; contraint, te;
oblige, ee.
NEVOLNIC, Ă adj. — pusillanime (litt.). NICĂIERI adv. — nulle part.
NICI adv., conj. — ni; pas meme; point. ; nici că se poate mai bine — pour le mieux; nici aşa, nici aşa —
aucunement; nici mai mult, nici mai puţin — ni plus ni moins; nici una nici alta — sur le coup; nici unul (pron.
negativ) — aucun, nul. 0 EXPR. Nici ţipenie (fig., fam.) — Pas un chat (fig., fam.). Nici nu vede, nici n-aude (fig.,
pop.) — Ni vu, ni connu (fig.). Nici alb, nici negru (fig.) — Ni chair ni poisson (fig., fam.). Nici tu casă, nici tu
masă — Des nefles! (pop.)\ absolu-ment rien; zero!.
NICIODATĂ adj. — jamais (de la vie!); jamais de memoire d'homme. A fost odată ca niciodată... —11 etait une
fois.
NIMENI pron. neg. — personne; qui que ce soit. Nici o problemă cu nimeni — pas de probleme avec qui que ce
soit.
NIMERI v.tr., intr., refl. — 1. atteindre, toucher. A nimeri ţinta —atteindre la cible. 2. deviner. V. GHICI. 0 EXPR. A
o nimeri (a ghici) (fig.) — Y etre (fig.); faire mouche; mettre dans le miile; mettre le doigt dessus; tomber juste (fig.,
fam.). A o nimeri bine/prost (fig.) — Tomber bien/mal (fig.). A nu nimeri (fig.) — Etre â cote de la plaque (fig.,
fam.). N-a nimerit-o! (fig.) — Mal lui en prit! (fig.). ♦ NIMEREALĂ s.f. — în loc. adv: La nimereală — au petit
bonheur la
♦ NI*
NICOVALĂ s.f. — enclume/.
chance; â la fortune du pot (fig., fam.). MERIT, Ă adj. — convenable; indique, ee; juste. Pe nimerite — au pif (pop.);
au hasard; au juge.
NIMIC pron. neg., adv. — rien; pas un, pas une. Mai bine decât nimic — mieux que rien; cu nimic (loc. adv.) —
pour rien; de nimic (loc. adj.) — a la flan; â la gomme; a la mie de pain; â la noix (pop.); de rien; din nimic — pour
un oui, pour un non; a se certa din nimic — se disputer pour un oui, pour un non; pe nimic (loc. adv.) — pour des
prunes; pour deux fois rien; pour une bouchee de pain (fig., fam.); pentru nimic — de rien. 0 EXPR. Om de nimic
(fig.) — Homme de rien (fig.); fumier m. (fig., pop.); vaurien m. Oameni de nimic (fig., fam.) — Gens de sac et de
corde (fig., fam.). O nimica toată — Peau de balle/de zebi (vulg.); un petit quelque chose; une bagatelle; une
babiole; un rien. A trăi din nimic (fig., fam.) — Vivre de l'air du temps (fig., fam.). ♦ NIMIC! interj. — ber-nique!;
macache!; la peaul (pop.). ♦ NIMICURI s.n.pl. — foutaise/ (pop). V. FLEAC.
NIMICI v.tr. — demanteler, demolir, detrui-re, exterminer. ♦ NIMICIRE s.f. — demantele-ment m., demolition/!,
destruction/, exter-mination/
NINGE v.intr. — neiger. 0 EXPR. I-a nins în barbă (fig., fam.) — (II a) la barbe grison-nante. Parcă-i tot ninge
şi-i plouă
(fig., fam.) — Broyer du noir; en perdre le boire et le manger; etre sans coiffe/triste
NISETRU
270
comme un bonnet de nuit; „ii a le moral â zero"; „ii fait une tete d'enterrement"; „ii seche sur pied" (fig., fam.). ♦
NINS, Ă adj. — 1. couvert, te de neige. 2. chenu, chenue. ♦ NINSOARE s.f — neige/
NISETRU s.m. — esturgeon m.
NISIP s.n. — sabie m. O EXPR. A clădi pe nisip (fig.) — Batir sur le sabie (fig.). Ca nisipul mării (fig.) — En grand
nombre; innombrable. ♦ NISIPOS, OASĂ adj. — sa-blonneux, euse.
NIŞTE ari. nehot. — du; de la; des; quel-ques. Nişte aţă — du fii; nişte flori — des fleurs; quelques fleurs; nişte
fructe — des fruits; nişte smântână — de la creme.
NITAM-NISAM, adv. (fam.) — au debotie; â l'improviste; inopinement; sans crier gare.
NIŢEL, NIŢICĂ adj. (fam.) — un brin de; un doigt de; une goutte de; une larme de; un nuage de; un peu de; un
soupcon de; un tantinet de. A se aranja niţel — faire un brin de toilette (fig., fam.); niţel câte niţel — graduellement;
petit â petit; progres-sivement. V. PIC, ŢÂRĂ.
NIVELA v.tr. — affleurer, egaliser, niveler.
♦ NIVEL s.n. — niveau m. O EXPR. La acelaşi nivel — De plain-pied. Conferinţă Ia cel mai înalt nivel —
Conference au sommet.
♦ NIVELARE s.f. — nivellement m.
NIZNAI adv. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A se face niznai/a face pe niznaiul
(fig., fam.) — N'avoir l'air de rien; faire mine de rien (fig., fam.).
NOAPTE s.f. — nuit / E noapte — II fait nuit. Este două noaptea — II est deux heures du matin; la noapte — cette
nuit; peste noapte — pendant la nuit; du jour au lende-main; zi şi noapte (fără întrerupere) — de jour et de nuit; în
timpul nopţii — nuitam-ment. 0 EXPR. A avansa pe cineva peste noapte (fig., fam.) — Bombarder qqn general (fig.,
fam.). Cu noaptea-n cap (fig., fam.) — Des potron minet (fam.); aux petites heures de la matinee; des l'aube; a la
pointe du jour. A pleca cu noaptea-n cap (fig., fam.) —
Partir des potron-jaquet/des potron-minet (fig., fam.)i'aux petites heures de la maţi-nee/au petit jour. A se scula (a se
trezi) cu noaptea-n cap (fig., fam.) — Etre un carbure-tot; etre du matin; se lever avec Ies poules; se reveiller des
potron-jaquet/des potron-minet (fig., fam.). Ziua mănâncă colaci, noaptea umblă după draci (fig., pop.) — Un hy-
pocrite; un Tartuffe. ♦ NOCTAMBUL k s.— couche-tard m., noctambule. ♦ NOCTURN, Ă adj. — nocturne.
NOBIL, A s. şi adj. — I. [s] aristocrate, gen-tilhomme, noble. II. [adj.] 1. noble. De viţă nobilă — de haute lignee. 2.
gene-reux, euse; magnanime. ♦ NOBLEŢE s.f. — aristocraţie/, noblesse/ Regele acordă titluri de nobleţe — Le roi
anoblit. V. ÎNNOBILA.
nocif, ive; nuisible.
NOCIV, Ă adj.
V. PERNICIOS.
NOD s.n. — 1. nceud m. 2. [fig.] boule/ (fig.). 0 EXPR. A avea un nod în gât (fig.) — Avoir une boule dans la gorge;
avoir la gorge nouee/le gosier serre (fig., fam.). A căuta (a găsi) nod în papură (fig., fam.) — Cher-cher des crosses
(argjlfa petite bete (fam.)l des poux (fam. j/midi â quatorze heures (fig., fam.J/des taches dans le soleil (fig., fam.J/des
vetilles (fig., fam.)/noise; „quand on veut noyer son chien on l'accuse de rage" (prov.). A tăia nodul gordian (fig., Ut.)
— Trancher le nceud gordien (fig., litt.). ♦ NODUROS, OASÂ adj. — noueux, euse.
NOIMA s.f. — raison/, sens m., significa-tion/ OEXPR. A vorbi fără noimă — Faire
(passer) du coq-â-1'âne/du B carre en B mol; sauter de branche en branche; parler â bâtons rompus (fig., fam.).
NOMENCLATOR s.n. — nomenclateur m. ♦ NOMENCLATURĂ s.f. — nomenclature/
NOMINALIZA v.tr. — nominer. ♦ NOMINALIZARE s.f. — nomination / ♦ NOMINALIZAT, Ă adj. — nomine\ ee.
NONSENS s.n. — absurdite/ V. SENS.
NOPTIERĂ s.f. — table/ de nuit.
271
NOTORIETATE
NOR s.m. — nuage m.\ => nue m. (litt.). 0 EXPR. A cădea (a pica) din nori
(fig, fam.) — Tomber de la lune/des nues (fig., fam.). A fi (a trăi) cu capul în nori
(fig., fam.) — Etre dans Ies nuages/une tete en l'air (fig.); etre Jean de la Lune (fig., fam.).
NORĂ s.f. — belle-fille/., brii/
NORMALIZA v.tr., refl. — (se) normaliser.
♦ NORMAL, Ă adj. — courant, te; normal, le. E normal — „Cest courant dans la familie".
♦ NORMALIZARE s.f. — normalisation/
NORMĂ s.f. — norme /, regie /. Norme de fabricaţie/de producţie — normes de fabrica-tion/de production; normă
întreagă — plein temps; jumătate de normă — mi-temps.
NOROC s.n. — chance/., (bonne) fortune/., heur m.; => bol m., pot m., veine / (pop.). Noroc! — tchin-tchin!; â la
votre!; a vos souhaits!. Ce noroc! — Quelle veine!. Norocul se schimbă — La chance tourae; noroc că —
heureusement; par bonheur; la noroc — au petit-bonheur-la-chance (fig., fam.); au hasard. V. BAFTĂ. 0 EXPR. A-şi
asigura norocul (fig.) — Mettre toutes Ies chances de son cote (fig., fam.). A avea un noroc chior (fig., fam.) — Avoir
de la ba-guette/la baraka/du bol/le cui borde de nouil-les/du pot/une veine de pendu (fig., pop.). A avea noroc în
căsătorie — Tirer le bon numero (fig., fam.). A se naşte cu noroc (fig., fam.) — Etre ne coiffe; etre ne sous une bonne
etoile (fig., fam.). A se naşte fără noroc (fig., fam.) — Etre ne sous une mau-vaise etoile (fig., fam.). A purta noroc
(fig.) — Porter chance (fig.). Cum o da târgul şi norocul (fig., pop.) — Au petit-bonheur-la-chance (fig., fam.). ♦
NOROCOS, OASĂ adj. — chanceux, euse; fortune, ee; => veinard, de; verni, ie (pop.). A fi norocos (oasă) — etre bien
loti, ie. V. NENOROCI.
NOROI s.n. — boue / Noroi gros — gadoue /. A se bălăci în noroi (şi fig.) — se vautrer (et fig.). 0 EXPR. A
scormoni în noroi (fig., fam.) — (En) faire ses choux gras (fig., fam.). ♦ NOROIOS, OASĂ adj. — boueux, euse.
NOSTIM, Ă adj. — amusant, te; divertis-sant, ante; drole; marrant, ante; plaisant, ante; rejouissant, ante; rigolot, tte;
=> desopi-lant, ante (fig.); poilant, ante; rigolard, de (pop.). V. AMUZANT.
NOTA v.tr: — enregistrer, inscrire, marquer, noter. A nota spusele cuiva — consigner Ies propos de qqn. ♦ NOTĂ .
5./ — note/ A lua notă (de ceva) — en prendre (bonne) note de qqch.; a-şi scrie notele de călătorie — redi-ger ses
notes de voyage; nota autorului — note de l'auteur; notă de cheltuieli — note de frais; notă confidenţială — note
confiden-tielle; notă diplomatică — note diploma-tique; notă oficială — note officielle, avis, communique; nota la
restaurant — l'addi-tion/; notă de serviciu — note de service; notă verbală — note verbale; note muzicale —notes
musicales (do/ut, re, mi, fa, sol, la, si); notă falsă — fausse note; o notă tristă/veselă — une note triste/gaie;
carnet de note — bloc note m.; bulletin m./carnet m. de notes; note şi comentarii — notes et com-mentaires; notă de
plată — compte m.; fac-ture / (note d'hotel/de gaz/d'electricite); a cere nota de plată — demander sa note; a plăti
nota — acquitter/regler sa note; a trimite nota de plată — envoyer la facture; [la şcoală] notă bună/proastă —
bonne/mau~ vaise note; a da nota maximă — noter dix sur dix. 0 EXPR. A da nota (fig., fam.) — Donner le la/la
note/le ton (fig.). A face notă discordantă (fig.) — Faire bande a part (fig., fam.). A fi în notă (fig.) — Etre dans la
note (fig.). ♦ NOTIŢĂ (la ziar) s.f. — entre-filet m. A da o notiţă la ziar — faire passer un entrefilet au (dans le)
journal. ♦ NOTIŢE f.pl. —brouillon m., note.sf.pl.
NOTIFICA v.tr. — intimer, notifier, ordon-ner. ♦ NOTAR s.m. — notaire m.; => tabel-lion m. (pej., litt). ♦ NOTIFICARE
s.f. — noti-fication/
NOTORIETATE s.f. — celebrite/, noto-riete/, renommee/, reputation/ ♦ NOTORIU, IE adj. — connu, ue; evident, ente;
manifeste; notoire; publique; reconnu, ue. Adevăr notoriu — verite notoire.
NOŢIUNE 272
NOŢIUNE s.f. — notion/. Noţiunile de bază într-o meserie — Ies rudiments du metier.
NOU, NOUĂ adj. — 1. [recent] nouveau, nouvel, nouvelle. Cartofi noi — pommes de terres nouvelles; un nou elev
— un nouvel eleve; un hotel nou — un nouvel hotel; un lucru nou — une nouvelle chose (quelque chose de
nouveau); un model nou — un nouveau modele; noii îmbogăţiţi — Ies nouveaux riches; nou în meserie — novice;
nou-născut — nouveau-ne; din nou — a (de) nouveau. 2. [încă neîntrebuinţat] neuf, neuve. Ceva nou — quelque
chose de neuf; o maşină nouă — une voiture neuve; o rochie nouă — une robe neuve; nimic nou — rien de neuf/de
nouveau. Ce mai e nou? — Quoi de neuf? (pop.); qu'y a-t-il de neuf?. 0 EXPR. Nou-nouţ (fam.) — (Tout) flambant
neuf (fam.). Lume nouă! — (Tiens) du nouveau monde!.
♦ NOUTATE s.f. — nouveaute /. V. ÎNNOI, REÎNNOI.
NOVICE s.m. — debutant, te; novice; [student în anul I] bizuth (arg.); bleu (fam.).
NUANŢA v.tr. —nuancer. ♦ NUANŢĂ s.f. — nuance /. In nuanţele aceleiaşi culori — en camai'eu.
NUC s.m. — noyer m. 0 EXPR. A bate nucul
(fig., fam.) — Secouer le cocotier (fig., fam.).
♦ NUCĂ s.f. — noix m.
NUCŞOARĂ s.f. — (noix de) muscade/
NUD s.n. — nu m. Nud după natură — academie/. ♦ NUDIST, ĂÎ. — nudiste.
NUFĂR s.m. — lotus m., nenuphar m., nymphea m.
NUIA s.f. — badine/, verge/
NUL, Ă adj. — nul, nulle ♦ NULITATE s.f. — (un) propre â rien (fig.). V. INCAPABIL.
NUMAI adv. — seulement, uniquement. Numai atât — sans plus; numai o dată — rien qu'une fois; une seule fois;
numai dacă/să — â moins que; pourvu que. Numai dacă nu vine — A moins qu'il ne vienne. Numai să accepte —
Pourvu qu'il accepte. Numai să nu fie vorba de... — Â moins qu'il
ne s'agisse de...; numai aşa — parce que; tout simplement. Primesc numai aşa — Je n'ac-cepte (d'accord) qu'â cette
condition. Numai aşa, ca să văd ce zice — Tout simplement pour voir sa reaction. De ce faci asta? Numai aşa! —
Pourquoi agis-tu de cette fason? Parce que!; numai o dată în viaţă — rien qu'une fois pendant ma (la) vie; une seule
fois durant la (ma) vie.
NU-MĂ-UITA s.f. — myosotis m.
NUMĂRA v.tr. — calculer, compter.
♦ NUMĂR s.n. — 1. nombre m. Număr par/cu soţ — nombre pair; număr impar/fără soţ — nombre impair; în
număr mare — en force; în număr mic — pas de masses (arg. scol); en petit nombre. 2. numero m. Număr de telefon
— numero de telephone; număr la pantof— pointure/; număr de maşină — pla-que/ mineralogique. 0 EXPR. A
număra pe degete (fig., fam.) — Compter sur Ies doigts (fig., fam.). A nu număra zile multe ■ (fig., fam.) — „Ses
jours sont comptes" (fig.)', etre â Partide de la mort (fig., litt.)/m plus mal (fig., euph.); sentir le sapin (fig., fam.); etre
sur sa mort. Până numeri la trei (fig.) — En trois coups de cuiller â pot (fig.).
♦ NUMĂRĂTOARE s.f. — 1. calcul m. 2. compte m. Numărătoare inversă — comp te a rebours. 3. [la jocurile de
copii] comptine/ ♦ NUMERIC, Ă adj. — numerique.
♦ NUMEROS, OASĂ adj. — nombreux, euse.
NUMI v.tr., refl. — 1. (s') appeler, denom-mer, intituler, nommer. 2. invoquer, mention-ner, rappeler. 3. engager,
nommer qqn.
♦ NUME s.n. — nom m. Nume fals — nom d'emprunt; nume propriu — nom propre; în numele... — au nom de...;
ziua numelui — la fete; a-şi spune numele, prenumele, titlul, funcţia — decliner nom, prenom, titres et qualite(s); a
avea un nume cu particulă nobiliară — avoir un nom â rallonge (fig., fam., iron.); a avea un nume imposibil — avoir
un nom a coucher dehors (fig., fam.); a cunoaşte pe cineva numai după nume — connaître qqn de nom. Zi-i pe
nume! — Nomme-le! 0 EXPR. A-şi face un nume (fig.) — Se faire un nom (fig.). A lovi pe cineva în numele
273
NUTRIE
tatălui (fig., fam.) — Frapper qqn de plein fouet (fig.). A lua ceva în nume de rău (fig., fam.) — Prendre mal qqch.
A-i scorni cuiva nume rău — Casser du sucre sur le dos de qqn; mettre un beau chapeau sur la tete de qqn (fig.,
fam.). A spune lucrurilor pe nume (fig.) — Appeler un chat un chat/les choses par leur nom; (fig., fam.); avoir son
franc-parler; parler sans ambages/sans detours/vertement. Să nu-mi zici mie pe nume dacă... (fig., fam.) — Parole
d'hon-neur!. ♦ NUMIRE s.f. — 1. denomination / 2. mention/. 3. [într-un post oficial] nomina-tion/.
NUMERAR s.n. — cash m., especes fpi, numeraire m.
NUR s.m. (fam., pop.) — appas m.pl., charme m. V. FARMEC. 0 EXPR. A fi plină de nuri (fam.) — Avoir du chien
(fig., fam.). ♦ NURLIU, IE adj. (fam., pop.) — plein, ine de charme; charmant, te; => qui donne dans l'ceil (fig., fam.).
NURCA s.f. — vison m. Blană de nurcă — vison m.
NUTREŢ s.n. — fourrage m.
NUTRIE s.f. — castor m. du Canada; ragondin m.
o
OACHEŞ, Ă adj. — basane, ee.
OAIE s.f. — brebis/ V. BERBEC. Turmă de
oi — troupeau de moutons; carne de oaie — chair de mouton; du mouton; ca oile (şi fig.) — comme des moutons;
suivre niaisement Ies autres (fig.). 0 EXPR. A o face de oaie (fig., fam.) — Faire un pas de clerc; lâcher une bourde
(fig., fam.). A fi oaia neagră pentru cineva (fig., fam.) — Etre la brebis galeuse de qqn (fig., litt.). A scoate două
piei de pe o oaie (fig., fam.) — Tirer d'un sac deux moutures (fig., fam.). E prea de oaie (fig., pop.) — Cest fort de
cafe (pop.). Oaia râioasă molipseşte toată turma (prov.) — Sacs â charbonnier l'un gate l'autre; ii ne faut qu'une
brebis galeuse pour gater tout le tas (prov.). Oile Domnului (bis.) — Les ouailles [waj] du Seigneur. OALĂ s.f. —
marmite/, pot m. Oală de fiert sub presiune — autocuiseur m., cocotte-minute / 0 EXPR. A băga în aceeaşi oală
(fig., fam.) — Mettre dans le meme panier/dans le meme sac (fig., fam.). A-i da cuiva oala în foc (fig., fam.)
— Piquer une colere; prendre la mouche (fig., fam.). A fi oale şi ulcele (fig., fam.) — Etre mort et enterre (fig.)',
manger les pissenlits par la racine/les salades par le trognon (fig., fam.). A fierbe pe cineva în oală seacă (fig., fam.)
— Faire baver/suer qqn; faire le coup du presse-citron; faire suer le bournous; mettre qqn sur le flanc (fig., fam.). A
lua pe cineva ca din oală (fig., pop.) — Trouver l'oiseau/la pie au nid (fig., fam.). A plăti oalele sparte (fig., fam.)
— Avoir bon dos; faire les frais de qqch.; payer les pots casses; porter le chapeau; prendre les retombês en pleine
figure (fig., fam.). A sufla nasul în fundul oalei (fig., fam.) — Boire sec; ne pas
sucer de la glace/des glacons (fig., pop.). Cât o oală de praznic (fig., pop.) — Grand comme un camion (fig., pop.).
♦ OLAR s.m. — potier m. ♦ OLĂRIT s.n. — poterie/
OARE adv. inter. — voire. „Este cea mai bună prietenă a mea." „Oare?" — „Cest ma meilleure amie."„Voire?".
OARECARE adj., pron. nehot. — 1. quel-conque. Un oarecare calm — un semblant de calme. 2. [pron.
substantivizat] un tel, une telle; un quidam.
OARECUM adv. — plus ou moins; en quel-que sorte.
OASPETE s.m. — hote m., invite, ee. OAZĂ/ —oasis/
OBÂRŞIE s.f. — origine / De obârşie — issu, ue de; natif, ive de; d'origine; de prove-nance. V. ORIGINAR.
OBIŞNUI v.tr., refl. — s'acclimater, s'acco-moder, (s') accoutumer, (s') habituer, se faire â (faire avec faire). A se
obişnui cu ide-ia (că...) — se faire â une raison (s'y faire); en prendre son parti; se faire une raison de...(fig.); a se
obişnui greu cu ceva — y regarder a deux fois (fig.); s'accommo-der/s'accoutumer mal de qqch.; a fi obişnuit (cu
ceva) — etre coutumier de qqch.; etre rompu (â qqch.). Se obişnuieşte să — II est d'usage (de). ♦ OBICEI s.n. —
accoutu-mance/, habitude/ De obicei — â l'accou-tumee; d'habitude; din obicei — par habitude; după obicei — selon
la coutume; obiceiul pământului — coutume/, mceurs f.pl, usage/ ♦ OBIŞNUINŢĂ s.f. — accoutuman-ce/, habitude/,
usage/ Obişnuinţa e mai tare decât dreptul. — Coutume vainq droit. ♦ OBIŞNUIT, Ă adj. — accoutume, ee;
uit, ante; commun, ne; familier, iere; ha-, ee; ordinaire. Este ceva obişnuit — monnaie courante (fig.). V. DEZOBIŞNUI.
piT, A adj. — afflige, ee; opprime, ee,
Lee.
[ECT s.n. — objet m. Obiecte necesa-k- objets de premiere main (necessite); m de obiecte pierdute — bureau des ets
trouves; obiectul discuţiilor — l'objet discussions; fără obiect — sans objet; îngere fără obiect (neîntemeiată) —
marche sans objet; a fi la obiect (loc adj. şi v.) — se tenir strictement au sujet.
BIECTIV s.n. şi adj. — I. [s] but m.,
pjectif m. Lipsă de obiective — perte d'ob-t. II. [adj] objectif, ive. A fi obiectiv — etre ppartial/objectif. ♦
OBIECTIVITATE s.f. — bjectivite/.
f)BLADUI v.tr., intr. — 1. proteger. I. administrer. ♦ OBLĂDUIRE s.f. — 1. appui m., protection/. 2. administration/.,
autori te f., gouvernement m. 0 EXPR. A fi sub oblăduirea cuiva — Etre sous la houlette de qqn
(fig.). ♦ OBLĂDTJITOR, OARE adj. — 1. qui
protege. 2. qui gouverne.
OBLIGA v.tr., refl. — (s') astreindre, (se) contraindre, mettre en demeure, obliger. A obliga pe cineva să... — mettre
qqn en demeure de; a fi obligat să... — etre redeva-ble de/tenu â.... ♦ OBLIGATORIU, IE adj. — contraignant, te; de
rigueur. Ţinută obligatorie — tenue de rigueur. ♦ OBLIGAŢIE s.f. — charge /., devoir m., obligaţion /., tâche /. A avea
obligaţia să... — se devoir de....
OBLON s.n. — 1. contrevent m., persien-ne /., volet m. 2. [de magazin] rideau m. 0 EXPR. A trage oblonul (fig.,
fam.) — Fermer/plier boutique (fig.); faire faillite.
OBOI s.n. — hautbois m.
OBOSI v.tr., refl. — (s') echiner, s'ereinter, (se) fatiguer, se lasser. ♦ OBOSEALĂ s.f. — fatigue/., lassitude/. 0 EXPR. A
fi mort de oboseală (fig., fam.) — Etre sur Ies genoux (fig., fam.). ♦ OBOSIT, Ă adj. — abruti, ie; fatigue, ee; fourbu,
ue; las, lasse; => de guer-
OBRĂZNICI
re lasse (loc, fig.); vanne, ee; vaseux, euse (fig.); retame, ee (fam.). A fi foarte obosit — etre completement retame
(fam.). ♦ OBOSITOR, OARE adj. — assommant, te; embe-tant, te; ereintant, te; fastidieux, euse; fati-gant, te;
laborieux, euse.
OBRAZ s.m. — joue /., visage m. Obraz supt — joue creuse; obraji căzuţi — abajoue; bajoue; joues flasques;
cu obrajii rotunzi/plini — joufflu, ue; mafflu, ue; Ies joues rebondies/rondes; fard de obraz — fard â joues (blush,
rouge); a dansa obraz lângă obraz — danser joue contre joue; etre joue â joue. 0 EXPR. A-i arunca cuiva ceva în
obraz (fig., fam.) — Jeter qqch. au nez/â la tete/au visage de qqn (fig., fam.). A avea obraz subţire (fig., fam.) —
Etre sensible. A avea obrazul să... (fig.) — Avoir le culot/le front de... (a...); le faire â l'estomac (fig., pop.). A mai
avea obraz să... (fig.) — Payer de toupet (fig.). A nu avea obraz (fig., fam.) — „11 ne vaut pas la corde pour le
pendre"; ne pas se moucher sur sa manche (fig., fam.); se croire tout permis; etre gon-fle/sans vergogne. A-i crăpa
(a-i plezni) obrazul de ruşine (fig., fam.) — Baisser le nez; mourir de honte; vouloir rentrer dans un trou de souris
(fig., fam.). A-i da cuiva obraz (fig., fam.) — Encourager qqn par des gâteries (fig.). A fi gros de obraz (fig., fam.)
— Avoir toute honte bue; faire banqueroute â l'honneur (fig., pop.). A ieşi cu obrazul curat (fig., fam.) — Sauver la
face; se tirer d'affaire (fig., fam.). A ieşi cu obrazul pătat (fig., fam.) — S'en retourner avec sa courte honte (fig.,
pop.). A întinde şi obrazul celălalt (fig., Ut.) — Tendre l'autre joue (fig., litt.). A minţi de la obraz (fig., fam.) —
Mentir sans vergogne. A-şi pune obrazul pentru cineva (fig., fam.) — Garantir pour qqn. A scoate obrazul în lume
(fig., fam.) — Aller/sortir dans le monde (fig.). A spune de la obraz (fig., fam.) — Dire tout de go (fam.). Obra-
zul subţire cu cheltuială se ţine (prov.) — Noblesse oblige (prov.).
OBRĂZNICI v.refl. — devenir impertinent. ♦ OBRAZNIC, Ă S. şi adj. — I. [s. şi adj.]
276
obţine diploma în mod strălucit — obtenir son diplome avec felicitations du jury; a obţine o mărire de salariu/un
premiu/o promovare — obtenir une augmentation/un prix/de l'avancement. ♦ OBŢINERE s.f. — obtention/
OCA s.f. — în expr.: 0 EXPR. A prinde pe cineva cu ocaua mică (fig., fam.) — Prendre qqn en defaut/en faute.
OCAZIONA v.tr. — causer, creer, oceasion-ner, provoquer, susciter. ♦ OCAZIE s.f. — aubaine/, chance/,
circonstance /, ocea-sion/, possibilite/ Cu ocazia — â l'occasion de; lors de; la prima ocazie — â la premiere
oceasion; de ocazie — de seconde main (fig.); d'occasion; a cumpăra de ocazie — aller â la chine (fig.)', a cumpăra
o maşină de ocazie — acheter une voiture d'occasion.
♦ OCAZIONAL, Ă adj. — par hasard; ocasion-nel, lle.
OCĂRI v.tr. (pop.) — 1. admonester, aver-tir, blâmer, chapitrer, critiquer, gronder, houspiller, morigener, rabrouer,
reprendre, sermonner, tancer, vituperer qqn; => traiter (qqn) de tous Ies noms (fig.); engueuler (pop.); moucher (fig.,
pop.); chanter pouilles; reprimander (litt.). V. MUSTRA, MUSTRULUI. 2. denigrer, injurier. ♦ OCARĂ s.f. — blâme
m., imprecation/, injure/, insulte/, outrage m. Vorbe de ocară — gros mots; propos lestes. 0 EXPR. A ajunge (a se
face) de ocară — Etre le dindon de la farce (fig., fam.). A face pe cineva de ocară (fig., fam.) — Traiter qqn de
noms d'oiseau (fig., fam.). A împroşca cu vorbe de ocară (fig.) — Agonir qqn d'injures (fam.); lâcher (tirer) une
bordee/un chapelet d'injures (fig., fam.).
OCHI v.tr., intr. — 1. mettre en joue; viser. 2. reluquer (fig.). 0 EXPR. A ochi o femeie (fig.) — Reluquer une femme
(fig.).
♦ OCHI s.m. şi s.n. — 1. ceil, yeux m.; => mirabelle/, mirette/ (arg.). Ochi ager — ceil d'aigle; [mândru] de lion;
[pătrunzător] de lynx; [perspicace] americain (fam.); [de pisică] de chat; [mari] en boules de loto (fig., fam.);
[roşii] bordes d'anchois (pop.);
OBROC
effronte, ee; insolent, te. II. [adj] impertinent, te; impudent, te. 0 EXPR. Obraznicul mănâncă praznicul (fig., fam.) —
Les hon-teux le perdent (fig., fam.). ♦ OBRĂZNICIE s.f. — effronterie /, gouaille/, imperti-nence /, insolence / V.
INSOLENŢĂ, NEOBRĂZARE.
OBROC s.n. — boisseau m. 0 EXPR. A ţine sub obroc (fig.) — Tenir sous le boisseau (fig.).
OBSCUR, A adj. — 1. obscur, re; sombre. 2. confus, se; incomprehensible. 3. [fig.] humble; insignifiant, te; =>
efface, ee (fig.).
♦ OBSCURANTISM s.n. — obscurantisme /.
♦ OBSCURITATE s.f. — obscurite/.
OBSEDA v.tr. — harceler, obseder; ♦ han-ter (litt.). Mă obsedează — Ca me travaille (fig.). ♦ OBSEDANT, Ă adj.
— lancinant, te; obsedant, te; persistant, te; => entetant, te (litt.). ♦ OBSEDAT, Ă s. şi adj. — fou, foile; maniaque;
obsede, ee; => malade (fam.). 0 EXPR. A fi obsedat (fig.) — En rever la nuit (fig.). ♦ OBSESIE s.f. — hantise/, obses-
sion/ ♦ OBSESIONAL, Ă adj. — obsession-nel, lle. ♦ OBSESIV, Ă adj. — obsessif, ive.
OBSERVA v.tr. — 1. etudier, examiner, observer, remarquer, surveiller. 2. guetter V. PÂNDI. ♦ OBSERVATOR s.n. —
mirador m.; [astronomic] observatoire m. ♦ OBSERVATOR, OARE S. — observateur, trice. Un observator atent — un
observateur attentif. ♦ OBSERVAŢIE s.f. — 1. etude/, observation/, surveillance / A pune un bolnav sub observaţie —
mettre un malade en observation/en surveillance; a avea spirit de observaţie — avoir l'esprit d'observation. 2.
commen-taire m., remarque / Observaţie justă — remarque pertinente. 3. rappel m. â l'ordre; reproche m.
OBŞTE s.f. (fam.) — foule/ Toată obştea — tout le monde. ♦ OBŞTESC, EASCĂ adj. — col-lectif, ve; public, que;
social, le. 0 EXPR. A-şi da obştescul sfârşit (fig.) — Mourir comme tout un chacun.
OBŢINE v.tr. — acquerir, decrocher, enlever, gagner, obtenir, remporter. A-şi
277
[strălucitori] de braise; [vii] emerillonnes; ochi galeşi/pierduţi/de viţel — des yeux de merlan frit (fig., fam.); ochiul
stăpânului — l'oeil du maître; sub ochii noştri — sous nos yeux; albul ochiului — le blanc des yeux; a-i lăcrima
ochii — avoir la mite â l'oeil (fig., fam.). Mi-a intrat un gunoi în ochi — J'ai une poussiere dans l'oeil; de ochii lumii
— pour la frime (fig., fam.); pour le „qu'en dira-t-on". 2. [de tricot] maille /. Un ochi pe faţă, unul pe dos — une
maille â l'endroit, une maille â l'envers. 3. [de geamj carreau m. 4. [de aragaz] feu m. 5. [de grăsime (în supă)] —
bulles/yeux de graisse. 0 EXPR. A aprecia din ochi (fig., fam.) — Avoir le compas dans l'oeil; croire au juge (fig.).
A se arunca cu ochii închişi (fig., fam.) — Faire le saut (fig.). A se arunca cu ochii închişi în... (fig., fam.)
— Se jeter â corps perdu dans... (fig., fam.). A-i arunca cuiva praf în ochi (fig., fam.) — Epater la galerie; faire de
l'esbroufe (fam.); la faire â l'oseille; en jeter plein la vue; jeter de la poudre aux yeux (fig., fam.); en flan-quer plein
Ies mirettes (arg.). A avea ochi (fig.) — Avoir le coup d'oeil (fig., pop.). A avea ochi lacomi (fig., fam.) — Avoir Ies
yeux plus grands que le ventre (fig., pop.). A avea ochi de pisică/de vultur (fig.) — Avoir des yeux de lynx (fig.). A
nu avea ochi să vadă pe cineva (fig., fam.) — Avoir qqn en horreur; ne pouvoir sentir qqn; ne pas pouvoir voir qqn
en peinture; prendre qqn en grippe (fig., fam.). A avea ochii legaţi (fig., fam.) — Avoir un bandeau sur Ies yeux (fig.,
fam.). A avea ochiul ager (fig.) — Ne pas avoir Ies yeux dans sa poche (fig., fam.). A căuta pe cineva din ochi
(fig.) — Chercher qqn des yeux (fig.). A-l costa ochii din cap (fig., fam.) — Couter Ies yeux de la tete (fig.,fam.)l\'ă
peau des fesses (fig., pop.). A da ceva pe ochi frumoşi (fig., fam., iron.) — Offrir qqch. a 1'ceil/â titre gracieux (fig.,
fam.). A da ochii cu cineva (fig.) — Tomber sur qqn; se trouver en presence de qqn (fig., fam.). A da ochii peste cap
(fig., fam.) — Tomber dans Ies pommes; tourner de l'oeil (fig., fam.). A deschide bine
______________________________OCHI
ochii (fig.) — Ouvrir l'oeil et le bon (fig.). A-i deschide cuiva ochii (fig.) — Tirer qqn de l'erreur (fig.); crier
casse-cou â qqn (fig., fam.). A face ochii mari (cât cepele) (fig., fam.) — Avoir Ies yeux en boules de loto; ouvrir
des yeux ronds (fig., fam.). A face cu ochiul — Cligner de l'oeil; faire de l'oeil/un clin d'oeil. A face ceva de ochii
lumii (fig.) — Faire qqch. pour la frime (fig., fam.). A fi cu ochii pe cineva (fig., fam.) — Avoir qqn dans le
collimateur; garder/tenir qqn a l'oeil (fig., fam.). A fi numai ochi şi urechi (fig., fam.) — Ecouter de toutes ses
oreilles; etre tout oreilles/tout ou'ie/tout yeux (fig., fam.). A-i înota ochii în lacrimi (fig.) — Avoir Ies yeux pleins de
larmes. A-i învineţi cuiva un ochi (fam.) — Pocher au beurre (noir) l'oeil â qqn (fig., fam.). A-i juca ochii în
cap (fam.) — Avoir l'oeil (le regard) petillant (fam.). A lăsa ochii în jos — Baisser Ies yeux (fig.). A-i licări cuiva
ochii după ceva (fig., fam.) — Convoiter qqch. A-i lua cuiva ochii (fig., fam.) — Faire qqch. â l'esbroufe/â
l'estomac (fam.); en mettre plein la vue/les yeux â qqn (fig., fam.); A lua la ochi pe cineva (fig., fam.) — Avoir qqn â
l'oeil; ne pas avoir qqn â la bonne (fig., fam.). A mânca (a sorbi) pe cineva din ochi (fig., fam.) — Couver/devorer
qqn des yeux (fig., fam.). A privi (a vedea) (pe cineva) cu ochi buni -(fam.) — Regarder (qqn) d'un bon oeil (fig.);
avoir qqn â la bonne (fig., fam.). A privi (a vedea) (pe cineva) cu ochi răi (fig., fam.) — Regarder (qqn) d'un
mauvais oeil (fig.); ne pas avoir qqn â la bonne (fig., fam.). A pune ochii pe ceva/pe cineva (fig., fam.) — Avoir des
visees sur qqch./sur qqn; jeter son devolu sur qqch./sur qqn (fig.). A pune ochii-n grindă (fig., pop.) — Etre a
Partide de la mort (fig., litt.); lâcher la rampe (fig., fam.). A scoate ochii cuiva (fig., fam.) — Le faire a Pepate/â
l'esbroufe/â l'estomac (fam.); chercher des poux â qqn; etre (un) m'as-tu-vu; jeter â qqn qqch. au nez; en mettre plein
la vue a qqn (fig., fam.); faire des reproches. A i se scurge ochii după ceva/după cineva (fig., fam.) —
Loucher sur
278
♦ OCHIOS, OASĂ adj. (pop.) — qui a du chien (fig., fam.); qui a de grands/de beaux yeux.
♦ OCHIRE s.f. — coup d'ceil m.
♦ OCHIT, Ă adj. — vise\ ee. 0 EXPR. Punct ochit, punct lovit (fig., fam.) — Mettre dans Ie miile (fig., fam.).
OCNAŞ s.m. — bagnard m., forcat m.
♦ OCNĂ s.f. — 2. bagne m. 2. mine/ de sel. 0 EXPR. Sărat ocnă (fig., fam.) — Cest le bagne!; sale â outrance; trop
sale.
OCOLI v.tr., intr. — 1. faire un crochet/un detour. 2. [fig.] contourner, eluder, esquiver, eviter, tergiverser; =>
louvoyer (fig.). A ocoli legea (fig.) — contourner/tourner la loi.
♦ OCOL s.n. — detour m. 0 EXPR. Cu ocol (ocoluri) (fig.) — Â detour; indirectement. Fără ocol (ocoluri) —
Directement, fran-chement, vertement. ♦ PE OCOLITE loc. adv. — indirectement; => par le biais; en louvoy-ant
(fig.). 0 EXPR. A lua pe cineva pe ocolite (fig., fam.) — Prendre qqn par la bande/de biais (fig.). A nu merge pe
ocolite (fig-) — Ne pas y aller par quatre chemins (fig., fam.); y aller franchement. A vorbi pe ocolite (fam.) —
Louvoyer; parler â mots couverts (fig.)/a la cantonade (fig., lin.); tourner autour du pot (fig., fam.); flatter le de (fig.,
pop.). ♦ OCOLIŞ s.n. — Detour m. Cu ocolişuri — user de moyens detournes; a spune ceva fără ocolişuri — dire
qqch. tout de go (fam.)Isms ambages/sans detours/verte-ment.
OCROTI v.tr. — accorder sa protection; defendre, preserver; proteger; sauvegarder.
♦ OCROTIRE s.f. — aide/, defense/, protection/, sauvegarde/, soutien m. ♦ OCROTITOR, OARE S. şi adj. — protecteur,
trice.
OCTET s.m. — [inform.] byte m.; [muzică] octuor [oktqR] m.
OCUPA v.tr., refl. — 1. conquerir; detenir. 2. (s') occuper; se charger de; s'employer â; prendre en charge; prendre
soin de. A se ocupa serios de ceva — ne pas traiter qqch. â la legere. ♦ OCUPAT, Ă adj. — occupe, ee; pris, se. 0
EXPR. A fi ocupat(ă) până peste
OCNAŞ
qqch./sur qqn (fig., fam.). A-i seca ochii de plâns (fam.) — Ne pas avoir assez de ses yeux pour pleurer (fig.). A-i
sticli ochii-n cap (fig., pop.) — Ne pas avoir Ies yeux dans sa poche (fig., fam.); avoir Ies yeux plus grands que le
ventre; etre chauffe â blanc (fig., pop.). A trage cu ochiul (fig., fam.) — Regarder du coin de l'oeil (fig., fam.)l& la
derobee. A ţine la cineva ca la ochii din cap (fig., fam.) — Tenir â qqn comme â la prunelle de ses yeux (fig.); aimer
qqn comme ses petits boyaux (fig., fam.). A se uita cu un ochi la gaie şi cu unul la tigaie/cu un ochi Ia slănină şi
cu altul la făină (fig., fam.) — Avoir une coquetterie dans Fosil; avoir un oeil qui joue au biliard et l'autre qui
compte Ies points; avoir un oeil â Paris et l'autre â Pontoise; avoir un osii qui fait pignon fixe et l'autre qui fait roue
libre (fig., fam.); avoir un ceil â la poele et l'autre au chat; avoir un oeil qui dit merde â l'autre; avoir Ies yeux qui se
croisent Ies bras (fig., pop.); avoir une châsse qui fait le tapin et l'autre qui guette Ies poulets (arg.). A nu vedea cu
ochi buni (fig., fam.) — Ne pas etre tres chaud pour... (fig., fam.). A vedea paiul din ochiul vecinului şi a nu vedea
bârna din ochii săi (prov.) — Voir la paille dans l'oeil du voisin, ne pas voir la poutre dans le sien (prov.). A se
zgâria pe ochi (fig., fam.) — Se mordre Ies doigts (fig., fam.). Cât ai clipi din ochi (fig., fam.) — En un clin d'ceil
(fig). Cât vezi cu ochii (fig., fam.) — Â perte de vue (fig., fam). Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte (fig., Ut.)
— CEil pour ceil, dent pour dent (fig., litt). Ochiul stăpânului îngraşă vita (prov.) — II n'est pour voir que l'oeil du
maître (litt., La Fontaine). ♦ OCHEADĂ s.f. — oeillade/ ♦ OCHELARI s.m.pl. — lunettes f.pl; [în glumă] besicles f.pl.
Toc de ochelari — etui â lunettes; şarpe cu ochelari— serpent â lunettes; a-şi pune ochelarii — chausser/mettre
ses lunettes.
♦ OCHELARIST, Ă S. (fam.) — bigleux, euse (pop.); binoclard, de (pej.). 0 EXPR. A avea ochelari de cal (fig., fam.)
— Regarder par le petit bout de la lorgnette (fig., fam.).
♦ OCHEAN s.n. — longue-vue /
279
OIŞTE
cap (fig., fam.) — Etre deborde(e) (fig.). ♦ OCUPAŢIE s.f. — activite /, emploi m., occupation/!, profession /., qualite /
Fără ocupaţie — 1. sans emploi; sans travail. 2. desoevre, ee; inactif, ve; oisif, ive.
ODATĂ adv. — antan, autrefois, jadis, un jour. Odată şi-odată — un jour; dans un lointain; dar vino odată! — ne
viendras-tu pas jusqu'â la fin?; a fost odată ca niciodată — ii etait une fois; deodată — du coup; tout â coup; dintr-
odată (loc. adv) — sur le coup, d'emblee. V. ODINIOARĂ.
ODIHNI v.tr., refl. — 1. se delasser, se detendre, (se) reposer; => debrider (fig., fam.). 2. dormir. 3. [la ţară] se
mettre au vert (fig.). ♦ ODIHNĂ s.f. — repit m., repos m. Fără odihnă — sans treve; casă de odihnă — maison de
repos. 0 EXPR. A se odihni la morgă (arg.) — Etre aux allonges (arg.). Aici odihneşte... (fig.) — Ci-gît... . A se
odihni întru Domnul (fig., Ut.) — S'endormir dans Ies bras de Dieu/du Seigneur (fig., litt.). ♦ ODIHNIT, Ă adj. —
delasse, ee; repose, ee. ♦ ODIHNITOR, OARE adj. — reconfortant, te; reposant, te.
ODINIOARĂ adv. — antan, autrefois, jadis, naguere, dans le temps; ii y a longtemps.
V. ODATĂ.
ODOR s.n. — 1. tresor m. 2. vetements sacerdotaux m.pl. 0 EXPR. Odorul meu (fam.) — Mon bout de chou; mon
petit lapin adore (fig., fam.); mon tresor (fam.).
ODRASLĂ s.f. — rejeton m. OF! interj. — oh!, oh la la!. ♦ OF s.n. — chagrin m., peine / 0 EXPR. A avea un of la
inimă
(fig., fam.) — Avoir une peine de cceur; etre comme une âme en peine (fig., fam.).
OFERI v.tr., refl. — conceder, (s') octroyer, (s') offrir, presenter. A-şi oferi încă două minute de odihnă — s'octroyer
encore deux minutes de repos. ♦ OFERTANT s.m. — of-frant m. ♦ OFERTĂ s.f. — offre /. Cerere de ofertă — appel
d'offre.
OFICIALIZA v.tr. — officialiser. A oficializa o numire — officialiser une nomination.
♦ OFICIAL, Ă adj. — officiel, lle. Candidatură oficială — candidature officielle; ceremonie oficială — ceremonie
officielle; documente oficiale — documents officiels; purtător oficial de cuvânt al guvernului — porte -parole
officiel du gouvernement. V. NEOFICIAL. ♦ OFICIALITĂŢI s.f.pl. — Ies offi-ciels m.pl. ♦ OFICIOS, OASĂ adj. — offi-
cieux, euse. Ştirea aceasta nu are caracter oficial, este fără îndoială oficioasă — Cette nouvelle n'a pas de caractere
officiel, elle est, sans nul doute, officieuse.
OFILI v.refl. — se defraîchir, se faner, se fletrir; => deperir (litt.). Floare ofilită — fleur fanee/fletrie. V. PĂLI,
VEŞTEJI. 0 EXPR. Femeie ofilită (fig.) — Femme fletrie (fig.). A se ofili cu nasul în cărţi (fig.) — Pâlir sur Ies livres
(fig.). ♦ OFILIRE s.f. — etiole-ment m., fletrissure/.
OFSAID s.n. — hors-jeu m.
OFTA v.intr. — soupirer. A ofta după ceva/după cineva — soupirer apres qqch./pour qqn; a ofta de uşurare —
soupirer d'aise. 0 EXPR. A ofta din băierile inimii (fam.) — Pousser un soupir du fond du coeur/des tre-fonds de son
cceur.
OFTICA v.tr., refl. (fig., pop.) — se morfon-dre; (se) tourmenter. ♦ OFTICĂ s.f. (pop.) — tuberculose/ 0 EXPR. A
avea oftică pe cineva (fig., pop.) — Avoir une dent contre qqn; en vouloir a qqn (fig., fam.).
OGAR s.m. — levrier m. 0 EXPR. Slab ca un ogar (fig., fam.)— Maigre comme un clon (fig., fam).
OGLINDI v.tr., refl. — se mirer, (se) re-fleter. ♦ OGLINDĂ s.f. — glace/, miroir m., psychee/ Intr-o oglindă mare poţi
să te vezi de sus şi până jos — On peut se mirer en pied dans une psychee. ♦ OGLINDIRE s.f. — miroitement m., reflet
m.
OIER s.m. — berger m., pâtre m. ♦ OIE-RIT s.n. — elevage m. de moutons.
OIŞTE s.f. — timon m. A nimeri ca le-remia cu oiştea-n gard (fig., pop.) — 1. [a se înşela] Se fourrer/se mettre le
doigt dans
OLAN
280
l'oeil (fig., fam.). 2. [a face o gafă] Faire un pas de clerc; lâcher une bourde (fig., fam.).
OLAN s.n. — tuile/ ronde.
OLEACĂ adv. (pop.) — un brin; un peu; un tantinet. V. PUŢIN.
OLOG, OAGĂ s. şi adj. — cul-de-jatte.
O.K. — (Cest) au poil (fam.).
OMENI v.tr. (pop.) — accueillir avec
egards. ♦ OM s.m. — homme m., indi-
vidu m.; => gus m., mec m. (pop.). Un biet
om — un paume (pop.); a fi un om tare
bun — etre la creme des hommes (fig., fam.).
Cine-i acolo? Om bun! — Qui va lâ? Un
brave homme!.; din om în om (loc. adv.) —
de l'homme â l'homme. ♦ OAMENI s.m.pl. —
gens m.pl. Oameni mărunţi/simpli — bonnes
(petites) gens; => la pietaille (fig., fam.);
oameni de rând — gens du commun: oameni
de treabă — bonnes gens. V. INDIVID, TIP.
0 EXPR. A se face om (fig., fam.) —
S'etablir (fig.). A face pe cineva om
(fig., fam.) — Pousser qqn (fig.). A fi om al
dracului — Etre mechant. A fi om din
oameni (fig., fam.) — Etre de bonne souche
(fig., fam.). A-şi găsi omul (fig., fam.) —
Trouver son homme (fig., fam.). Haina nu-1
face pe om (prov.) — L'habit ne fait pas le
moine (prov.). La mintea omului (fam.) —
Cest evident; c'est simple comme bonjour.
Nici picior de om (fig., fam.) — Pas un chat
(fig., fam.). Oameni suntem! — La chair est
faible!. Om ca toţi oamenii — Comme tout
un chacun. Om dintr-o bucată (fig.) —
Homme a part entiere/tout d'une piece (fig.).
Om de cuvânt — Homme d'honneur. Om
de lume (fig.) — Homme du monde (fig.).
Om de paie (fig.) — Fantoche; homme de
paille (fig.). Om de viaţă (fig., fam) —
Boute-en-train. Un munte de om (fig., fam.)
— Un homme bâti en armoire (fig., fam.).
Omul meu (fam.) — Mon mari. Omul de pe
stradă (fig.) — Monsieur tout le monde;
Monsieur Untel (fig.). ♦ OMENESC, EASCĂ
adj. — humain, aine. Aşezare omenească —
habitat m. ♦ OMENEŞTE adv. — humaine-
ment. A se purta omeneşte cu cineva — j traiter qqn avec bonte. ♦ OMENIE s.f. — j In expr.: A se purta cu omenie —
traiter qqn avec humanite. ♦ OMENIRE s.f. — humani-te/, monde m.
OMITE v.tr. — laisser de cote, omettre, oublier. ♦ OMISIUNE s.f. — absence /, lacune/, manque m., omission/, oubli
m.
OMOGENIZA v.tr. — homogeneiser.
♦ OMOGEN, -Ă adj. — homogene. ♦ OMOGENITATE s.f. — homogeneite / ♦ OMOGENIZARE/ — homogeneisation/
OMORI v.tr., refl. — assassiner, se suicider, (se) tuer; => descendre qqn (fig., fam.): faire la peau a qqn (fig., pop.). ♦
OMOR s.n. — assassinat m., meurtre m. V. UCIDE. O EXPR. A se omorî să... (fig.) — Se mettre en peine de... A nu
se omorî după ceva/cineva (fig., fam.) — Ne pas avoir qqch./qqn pour tasse de the; ne pas etre sa tasse de the (fig.,
fam.). A nu se omorî pentru cineva lipsit de orice şansă (fig.) — Ne pas se noyer pour sauver des cadavres (fig.,
fam.). A se omorî degeaba (fig., fam.) — Perdre sa peine. A se omorî cu munca (fam.) — Mourir â la peine; se tuer a
la peine/au travail (fig., fam.). A nu se omorî cu munca (fig., fam.) — Aller doucement en besogne (fig., fam.); ne
bosser que d'une mirabelle (fig., pop.). A omorî păduchele (puricele) pe burtă (fig., fam.) — Se garnir la panse;
manger â ventre deboutonne; se remplir le bidon (fig., pop.). A-şi omorî timpul/vremea (fig., fam.) — Occuper ses
loisirs; tuer le temps (fig.). Cine vrea să omoare un câine îl scoate că e turbat (fig., fam.) — Qui veut tuer son chien
l'accuse de rage (prov.). Nu mă omorî! (fam., fig.) — Cest pas vrai! (fam., fig.).
ON-LINE (inform.) — en ligne (inform.).
ONORA v.tr. — avoir des egards pour; faire honneur â; honorer. A onora un cec — hono-rer/payer un cheque.
V. DEZONORA.
♦ ONOARE s.f. — honneur m., merite m. Un om de onoare — un homme d'honneur;
281
OPUNE
loc de onoare — place d'honneur; pe cuvânt de onoare — parole d'honneur. ♦ ONORABIL, -Ă adj. — honorable. Cu
intenţii onorabile — en tout bien tout honneur. ♦ ONORARIU s.n. — cachet m., honoraires m.pl.
♦ ONORIFIC, Ă adj. — honoraire, honori-fique. Membru onorific — membre honoraire; titlu onorific — titre
honorifique.
ONCTUOS, OASĂ adj. — onctueux, euse.
♦ ONCTUOZITATE s.f. — onctuosite/
OPAL s.n. — opale/
OPĂRI v.tr., refl. — (s') ebouillanter,
echauder.
OPERA v.tr., intr., refl. — 1. accomplir, agir, faire, operer, realiser. 2. s'operer. A se opera — se faire operer; subir
une operation; monter/passer sur le biliard (fam.). 3. enre-gistrer, inscrire. A opera într-un registru — inscrire/porter
sur un registre. 4. [arg.] ma-rauder, voler; =?■ barboter, chaparder, chiper, derober, faucher, piquer, rafler (pop.). V.
CIORDI, FURA, MANGLI, SUBTILIZA,
SPARLI, ŞTERPELI. ♦ SISTEM DE OPERARE
(inform.) — logiciel de base m. (inform.). ♦ OPERATOR, -OARE 5. — machiniste m., operateur, trice. ♦ OPERATOR s.m.
(mat.) — operateur m. Operatori boleeni — operateurs booleens. ♦ OPERATORIU, IE adj. — chirurgical, e; operatoire.
♦ OPERAŢIE s.f. — operation/ Masă de operaţie — table d'operation; => biliard m. (fam.); sală de operaţie — salle
d'operation; linie de operaţii — ligne d'operations; operaţii aritmetice — opera-tions arithmetiques; operaţii militare
— ope-rations militaires. ♦ OPERAŢIONAL, Ă adj. — efficace; operationnel, lle; pratique.
OPERĂ s.f. — 1. entreprise /, oeuvre /, ouvrage m., travail m. Modernizarea acestui cartier este o operă care va cere
mult timp — La modernisation de ce quartier sera une oeuvre de longue haleine. 2. [spectacol de operă, teatru de
operă] opera m. Cântăreaţă de operă — cantatrice /. ♦ OPERETĂ s.f. — opera bouffe/comique; operette/
OPINIE s.f. — opinion/. A face opinie separată — faire bande â part (fig., fam.); A-şi
schimba brusc opinia (politică) — faire volte-face (fig.). Ca să-ţi formezi o opinie trebuie să asculţi mai multe păreri
— Qui n'entend qu'une clocbe, n'entend qu'un son (prov.).
OPINTI v. refl. — s'efforcer, s'evertuer, tirer de toutes ses forces. A se opinti din răsputeri — donner un coup de
collier (fig., fam.). ♦ OPINTEALĂ, OPINTIRE s.f. — effort m.; => coup de collier (fig., fam.). OPORTUN, Ă adj. —
oportun, ne. Moment oportun — a point nomme.
OPRI v.tr., refl. — 1. aborder, (s') arreter, faire halte. A opri un trecător — aborder/ar-reter un passant. Nu poţi opri
timpul — On n'arrete pas Ies pendules/le temps. 2. empecher, interdire, suspendre. A opri trecerea — suspendre le
passage. 3. couper, enrayer, refrener, reprimer. A opri motorul
— couper le moteur; a opri o boală/o criză economică — enrayer une maladie/une crise economique; a nu se opri
(dintr-o activitate)
— ne pas avoir de cesse. ♦ OPRIRE s.f. — 1. arret m., halte /., stationnement m.; => treve/ (fig.). Fără oprire — sans
treve; oprire interzisă (auto) — arret/stationnement in-terdit. 2. interdiction / ♦ OPRIT, Ă adj. — 1. arrete, ee. 2.
interdit, te. Intrarea oprită — entree interdite/reservee. ♦ OPRELIŞTE s.f. (fam.) — defense/!, interdiction/, obstacle m.
OPTA v.intr. — choisir, se decider, opter (pour qqch.). ♦ OPŢIONAL, Ă adj. — facul-tatif, ive; optionnel, lle. ♦
OPŢIUNE s.f. — choix m., option/
OPTIMIZA v.tr. — optimiser. ♦ OPTIM, Ă adj. — optimum [optimom]. Efect optim — effet optimum. ♦ OPTIMIZARE
s.f. — optimisation/
OPUNE v.tr., refl. — (s') affronter, contre-carrer, contrer, dissocier, empecher, entrer en lutte avec; gener, lutter
contre; se mettre en travers de; objecter, (s') opposer (â), regim-ber; => se rebifer (fam.); faire face/obsta-cle/piece â;
faire front contre (fig., fam.). A opune răul binelui — opposer le mal au bien. ♦ OPOZANT, Ă s. — opposant, te.
ORA
282
♦ OPOZIŢIE s.f. — contraste m., fronde/, obstacle m., opposition / In opoziţie — en (par) opposition. V. ÎMPOTRIVI. 0
EXPR. A reduce opoziţia la tăcere — Baillonner l'opposition (fig., fam.). A sugruma opoziţia (fig., fam.) — Garrotter
l'opposition (fig., pop.). ♦ OPUS, Ă adj. — contraire; dif-ferent, te; divergent, te; oppose, ee.
ORĂ s.f. — heure / O oră şi ceva — une bonne heure; oră nepotrivită — heure indue; oră de vârf — heure du coup
de feu (fig., fam.); la orice oră — â toute heure; de la o oră la alta — d'une heure â l'autre; din oră în oră — toutes
Ies heures; la ore mici — de tres bon matin; en pleine nuit; oră de curs — classe /; de ultimă oră — de la derniere
couvee; le dernier cri du jour (fig., fam.); de fraîche date; tout fraîchement; viteză pe oră — vitesse horaire; a avea
oră la doctor — avoir rendez-vous chez le medecin; a plăti cu ora — payer â l'heure; a face trei ore până la Braşov
— mettre trois heures jusqu' â Braşov; ore de calm (fără aglomeraţie) — heures creuses. V. CEAS.
♦ ORAR s.n. — horaire m. Orar (de şcoală) — emploi m. du temps; horaire m.;. orarul (mersul) trenurilor — horaire
des trains.
ORA CAI v.intr. — coasser. Broasca oră-căie — La grenouille coasse. ♦ ORĂCĂIT s.n. — coassement m.
ORĂŞENIZA v.refl. (rar) — s'urbaniser.
♦ ORAŞ s.n. — viile/ ♦ ORĂŞEAN, CĂ S. — citadin, ne. ♦ ORĂŞENESC, EASCĂ adj. — citadin, ne; municipal, le; urbain,
ne.
ORÂNDUI v.tr. — 1. arranger, mettre en ordre, ranger. 2. decider, disposer, ordonner. 3. investir, nommer. ♦
ORÂNDUIALĂ s.f. — arrangement m., discipline/, ordre m. A pune în bună orânduială — Mettre bon ordre â.
♦ ORÂNDUIRE s.f. — 1. organisation /., regime m. Orânduire socială — organisation sociale; orânduire de stat —
regime d'etat. 2. arrangement m., fixation/ V. ORDINE.
ORBECĂI v.tr. — tâtonner. ♦ ORBECĂIA-LĂ s.f. — tâtonnement m. ♦ ORBEŞTE adv. — â l'aveuglette; â tâtons. 0
EXPR. A se arun-
ca orbeşte (fam.) — Se jeter â l'eau; se lancer â l'aveuglette/â corps perdu; se pre-cipiter tete baissee (fig., fam.). A
asculta orbeşte (fig.) — Etre l'âme damnee de qqn; obeir au doigt et â l'ceil (fig., fam.).
♦ ORBI v.tr., intr. — 1. aveugler qqn. 2. per-dre la vue. 3. [fig.] eblouir, epater; => en mettre plein la vue â qqn (fig.,
fam.).
♦ ORB, OARBĂ S. şi adj. — aveugle. Fereastră oarbă — fausse fenetre; a trage cu gloanţe oarbe — tirer â blanc. V.
NEVĂZĂTOR. 0 EXPR. A avea încredere oarbă (fig.) — Avoir une confiance aveugle (fig.). A avea orbul găinilor (fig.,
pop.) — Avoir la berlue (fig., fam.). A fi orb (fig.) — Etre aveugle (fig.). în ţara orbilor chiorul e împărat (prov.) —
Au pays des aveugles Ies borgnes sont rois (prov.). Prinde orbul, scoate-i ochii — Cest la faute â Voltaire (iron.). ♦
ORBIT, Ă adj. — 1. aveugle, ee. 2. [fig.] ebloui, ie. ♦ ORBITOR, OARE adj. — 1. aveuglant, te. 2. [fig.] eblouissant, te.
♦ ORBEŢ, ORBEAŢĂ s. (pop.) — gueux, gueuse. 0 EXPR. A se bate ca orbeţii (fig., pop.) — Se bouffer/se manger le
nez (fig., pop.).
ORDINAR, Ă adj. — grossier, ere; oidi-naire, vulgaire.
ORDONA v.tr. — 1. donner une con-signe/un ordre/un oukase; enjoindre, ordonner. 2. mettre en ordre. ♦ ORDIN s.n.
— con-signe /, injonction /, ordre m., ordon-nance /; => oukase m. Ordin de luptă — ordre de bataille; a da un ordin
— intimer un ordre. ♦ ORDINE s.f. — arrangement m., discipline/, ordre m., valeur/ V. ORÂNDUIALĂ. în ordine
alfabetică — par ordre alphabe-tique; serviciu de ordine — service d'ordre; a face ordine — mettre bon ordre/de
l'ordre; ranger. E-n ordine! — Cest en ordre!; c'est O.K.!; ordine călugăreşti — ordres monas-tiques m.pl.; în
ordinea vechimii — par ordre d'anciennete; la ordinea zilei — â l'ordre du jour; a menţine ordinea — mentenir la
discipline. 0 EXPR. A pune ordine (fig., fam.) — Nettoyer Ies ecuries d'Augias (fig., litt.).
♦ ORDONANŢĂ s.f. — 1. jugement m., ordon-nance /, reglement m. (jur.). 2. [soldat]
83
Wonnance / ♦ ORDONAT, Ă adj. — ordon-[16, ee. Intrări de dicţionar ordonate după b — entrees de dictionnaire
ordonnees sur le verbe.
OREZ s.m. — riz m.
ORGAN s.n. — organe m. Organele genitale — Ies parties (pop., vulg.). ♦ ORGANISM s.n. — 1. organisme m. 2.
agence-ment m., administraţi on/, arrangement m., bureau m., constitution/., corps m., etablisse-ment m., office m.,
organisation /, plan-ning m., service m.
ORGANIZA v.tr., refl. — amenager, s'ar-ranger, creer, former, (s') organiser, prepa-rer, regler; => mettre sur pied
(fig., fam.). ♦ ORGANIZARE s.f. — appareil m., forme/. Partidul X sub noua lui organizare — le parti X dans son
nouvel appareil. ♦ ORGANIZAŢIE s.f. — organisation/ ORHIDEE s.f. — orchidee/; [specie foarte colorată de
orhidee] cattleya m. ORI conj. — ou; ou bien; sinon; soit. Ori unul, ori altul — soit l'un, soit l'autre. Rămâi ori
pleci? — Tu restes ou (bien) tu t'en vas?
ORICARE pron. nehot. — n'importe qui; n'importe lequel/laquelle; quel que. Oricare ar fi — quel que (qu'il soit);
oricare ar fi riscurile — quels que soient Ies risques. ORICÂND adv. — n'importe quand; â tout moment; => â tout
bout de champ (fig.). ORICÂT, Ă adv. şi pron nehot. — n'importe combien de; quoi qu'il; tant que. Oricât m-ar
costa — quoi qu'il m'en coute; oricât vrei — tant que tu veux; oricât de prost ar fi — quelque bete qu'il soit; a da
oricât — donner cher (pour); oricâţi ar lipsi — quel que soit le nombre des absents; [adjectival] de oricâte ori —
n'importe combien de fois.
ORICE pron. nehot. — n'importe quoi. Orice ar fi — quoi que ce soit; orice s-ar întâmpla — quoi qu'il arrive; în
orice caz — quoi qu'il en soit. 0 EXPR. A face orice ca
OS
să... — Donner cher pour; faire tout son pos-
sible pour...
ORICINE pron. nehot. — n'importe qui;
quiconque; tout un chacun. Oricine ar fi —
qui que ce soit.
ORICUM adv. — n'importe comment; de
toute fason; tout de meme; a tout prendre; quoi qu'il en soit.
ORIENTA v.tr., refl. — (s') orienter, se ra-battre sur. Fiindcă n-a mai putut să muncească, s-a orientat spre călătorii
— Vue qu'il ne pouvait plus lire, ii s'est rabattu sur la musique. ORIENT s.n. — orient m. Orientul mijlociu
— Le Proche Orient.
ORIGINAL, Ă adj. — excentrique; fantai-siste; inedit, te; original, le. Individ original
— olibrius m. (fam.). ♦ ORIGINALITATE s.f. — originalite/
ORIGINAR, Ă adj. — issu, ue (de); natif, ve; originaire (de); d'origine. V. OBÂRŞIE. ORIÎNCOTRO adv. —
n'importe ou. ORNAMENTA v.tr. — enjoliver. ♦ ORNAMENT s.n. — enjolivure m., ornement m.; [auto] enjoliveur
m. OROPSI v.tr. — opprimer, persecuter.
♦ OROPSIRE s.f. — oppression/, persecution/
♦ OROPSIT, Ă adj. — maltraite, ee; oppri-me, ee; persecute, ee.
ORZ s.m. — orge/ 0 EXPR. A strica orzul pe gâşte (fig., fam.) — Presenter des noisettes â ceux qui n'ont plus de
dents; tirer sa poudre aux moineaux (fig., fam.); faire de la bouillie pour Ies chats; jeter des perles aux cochons/aux
pourceaux (fig., pop.); a laver la tete d'un negre on perd sa lessive (arg.). OS s.n. — os m. Os domnesc (fam.) —
descendant princier. V. CIOLAN. 0 EXPR. Până la os (fig., fam.) — Jusqu'â l'os (fig., pop.). A-i băga cuiva frica în
oase (fig., pop.) — Donner des sueurs froides (fig., fam.); foutre la chiasse/les jetons (fig., pop., vulg.). A-i da cuiva
un os de ros
mk
284
OSTIL, Ă adj. — hostile. ♦ OSTILITATE s.f. — hostilite / Suspendarea ostilităţilor— treve/ OEXPR. A deschide ostili-
tăţile (fig.) — Donner le coup d'envoi des hostilites; ouvrir le feu (fig.).
OSTOI v tr., refl. (pop.) — 1. (s') apaiser, (se) calmer. 2. cesser. A-şi ostoi plânsul ~ cesser ses pleurs.
OTAVA s.f. — regain m.
OTRĂVI v.tr., refl. — (s') empoisonner; envenimer. ♦ OTRAVĂ s.f. — poison m., venin m. 0 EXPR. A împroşca cu
otravă (fig.) — Cracher son venin (pop.). ♦ OTRĂVIT, Ă adj. — empoisonne, ee. ♦ OTRĂVITOR, OARE adj. —
empoisonnant, te; to-xique; veneneux, euse. Ciuperci otrăvitoare — champignons veneneux.
OTREAPĂ s.f. (pop.) — 1. chiffe/, chif-fon m. V. CÂRPĂ. 2. [fig.] canaille /, chenapan m., (drole de) coco m.,
crapule/, coquin, ne; fourbe m., vaurien m., voyou in.; => fripon, nne (vx); fripouille/, galopiat m., garnementm.,
gredin, ne; loubard m. (fam.); gouape/, ordure/, peau de vache/; pied-plat m.; rufian m., sacripant m., salaud m,
salope,/, traînee/, vieux debris m.; zonard, arde (pop.). V. CANALIE, DERBEDEU, JAVRĂ,
JIGODIE, LEPĂDĂTURĂ, LICHEA, PUTOARE,
SCÂRNĂVIE, SECĂTURĂ. 0 EXPR. A ajunge otreapă de vase (fig., pop.) — Etre une chiffe (molie) (fig., fam.).
OŢELI v.tr. şi refl. — 1. [metal] recouvrir d'acier; tremper. 2. [fig.] aguerrir, (s')endur-cir, => fortifier (fig.); (se)
tremper (fig., litt.). ♦ OŢEL s.n. — acier m. De oţel — d'acier; qui a une vigueur/une force/une resis-tance/une
fermete exceptionnelle(s). ♦ OŢE-LĂRIE s.f. — acierie /. ♦ OŢELAR s.m. — acieriste m., fondeur m. V. CĂLI.
OŢETI v.refl. — s'aigrir, surir. ♦ OŢET s.n. ■— vinaigre m. 0 EXPR. A da oţet mâţii (fig., pop.) — Ne pas attacher ses
chiens avec des saucisses (fig., fam.). A face pe cineva cu ou şi cu oţet (fig., fam.) — Passer un savon â qqn; traiter
qqn de tous Ies noms/de noms d'oiseau(x) (fig., fam.); engueuler qqn
OSANA
(fig., fam.) — Donner â qqn un os â ronger (fig., fam.). A pune osul (fig., fam.) — Etre sur la breche (fig.); en mettre
un coup; met-tre la main â la pate; travailler comme un boeuf/comme un forcat/comme un negre (fig., fam.); trimer.
A-i trece os prin os (fig., fam.) — Avoir Ies jambes qui lui ren-trent dans le corps (fig., fam.). Cine poate oase roade
(prov.) — Â bon joueur, la balle lui vient (prov.). ♦ OSOS, OASĂ adj. — osseux, euse.
OSANA s.fi — în expr.: 0 EXPR. A înălţa osanale cuiva (fig.) — Chanter Ies louanges de qqn (fig.).
OSÂNZĂ s.fi — lard m. V. SLĂNINĂ. 0 EXPR. A pune osânză pe el (fam.) — Etre gros lard; se faire du lard (fig.,
fam.).
OSCILA v. intr — fluctuer, osciller. ♦ OSCILAŢIE s.fi — fluctuation/, oscillation/
OSPĂTA v.tr., intr., refl. (fam.) — offrir a boire et â manger; (se) regaler; => faire bombance (fig., fam.); se taper la
cloche (fig., pop.). ♦ OSPĂŢ s.n. — festin m. V. CINSTI.
OSTAŞ s.m. — combattant m., soldat m.; => pioupiou m. (fam.); bidasse m., griveton m., troufion m. (pop.);
gugusse (arg. mii).
V. LEAT, SOLDAT.
OSTENI v. intr., refl. (fam.) — s'efforcer, s'evertuer, (se) fatiguer, peiner. ♦ OSTENEALĂ s.fi — effort m., fatigue /,
lassitude /, peine / îşi dădură atâta osteneală încât duşmanii se retraseră în derută — Ils firent tant et si bien que Ies
ennemis se retirerent en deroute. 0 EXPR. A-şi da osteneala — Se donner du mal (fig., fiam.)/(de) la peine;
s'employer â bien faire; faire de son mieux; se mettre en frais; prendre la peine. A merita osteneala — Meriter le
detour; Paris vaut bien une messe; valoir le coup/la peine (fis-t fam.). A nu merita osteneala (fig., fam.) —
Tirer sa poudre aux moineaux; „le jeu n'en vaut pas la chandelle" (fig., fam.); c'est pas la peine; 9a ne vaut pas
le coup; se deranger pour rien. ♦ OSTENIT, Ă adj. — fatigue, ee; las, lasse.
ip ôq ino ayţoq *P i«*V
„„o '.*ld ^l *s s*^_ u0MffIf pno '.s?M0 ■ui jn» — u 4 llu T
ai 'uns '.ai' • . ■(■Aoud) inoCunuî
ZVAO
p
PACE s.f. — paix / Pace sufletească — quietude (litt.); în timp de pace — en temps de paix; tratat de pace — trăite
de paix; a face pace — conclure la paix; a trăi în pace — vivre en paix; în hună pace — paisi-blement,
tranquillement. 0 EXPR. A lăsa pe cineva în pace (fig.) — Ficher la paix â qqn (pop.); lâcher Ies basquets/la
grappe/la gourmette/les pompes â qqn (fig., pop.). Fii pe pace! — Ne t'en fais pas!. Mergeţi în pace! — Allez en
paix!; la paix soit avec vous!. Porumbelul păcii — La colombe de la paix. ♦ PACIFIST, Ă adj. — pacifique. ♦
PAŞNIC, Ă adj. — calme; paisible; tran-quille; => quiet, quiete [kje,kjet] (litt.).
V. ÎMPĂCA.
PACHET s.n. — colis m., paquet m.; =i> pacson (pacmon, pacqson, paxon) m. (arg.). Pachet de cafea — paquet de
cafe; un pachet pentru un cadou — un paquet-cadeau; a face un pachet — empaqueter; faire un paquet; a încasa un
pachet de acţiuni/un pachet de bani — toucher un paquet d'actions/une liasse d'argent; a lega un pachet cu sfoară —
ficeler un colis; a trimite un pachet — envoyer un colis. V. ÎMPACHETA.
PACIENT, Ă s. — patient, te.
PACOSTE s.f. (fam.) — calamite /; => tuile/ (pop.). 0 EXPR. A fi o pacoste pentru cineva (fam.) — Ne pas etre un
cădeau pour qqn (fig.).
PACT s.n. — pacte m. Pactul Atlanticului de Nord— Organisation du trăite de l'Atlantique Nord (OTAN); a face un
pact — con-clure/sceller un pacte.
PAF interj. — în expr.: V. TUT. 0 EXPR. A face paf pe cineva (fig., fam.) — En met-tre plein la vue â qqn (fig.,
fam.); en boucher
un coin â qqn; couper le sifflet a qqn; faire un effet bceuf (fig., pop.). A rămâne paf (fig., fam.) — Rester bouche
btSe/ebau-bi(e)/ebahi(e)/sec (fig., fam.); en rester com-me deux ronds de flan (fig., pop.).
PAGINA v.tr. — paginer. ♦ PAGINARE s.f. — pagination / ♦ PAGINĂ s.f. — page / (Pe) prima pagină (ziar) — (â) la
une; un articol pe prima pagină — un article â la une (s'etaler â la une); punere în pagină — mise en page; a îndoi
colţul paginii — corner une page; a întoarce paginile — tourner Ies pages; a rupe pagina — dechirer la page; a fi
plătit la pagină — etre paye â la page. 0 EXPR. A întoarce pagina (fig.) — Tourner la page (fig.)-
PAHAR s.n. — verre m. Pahar cu picior — verre â pied; pahar de coniac — ballon m.; pahar de şampanie —
coupe /, flflte / 0 EXPR. A bea un pahar plin ochi — Boire une rasade. A da pe gât un pahar (fam.) — Faire cui
sec; s'envoyer/secher/siffler un verre (fig., pop.). A-i da cu paharul (fig., fam.) — Avoir sa cocarde/son compte/son
pompon (fig., fam.). A se umple paharul (fig.) — En avoir assez/ras le bol (fig., fam.). Curat ca un pahar (fig.) —
Propre comme un sou neuf (fig., fam.). ♦ PĂHĂREL s.n. — petit verre m. 0 EXPR. A bea un păhărel (fam.) — Boire
un coup/un pot; prendre un verre (fam.). A bea (un păhărel) pe inima goală (fig., fam.) — Tuer le ver (fig., fam.).
PAI s.n. — paille/. Acoperiş de paie — toit de chaume; fir de pai — brin de paille; pălărie de pai — chapeau de
paille. 0 EXPR. Foc de paie (fig., fam.) — Feu de paille (fig., fam.). A pune paie pe foc (fig., fam.) — Mettre le feu
aux etoupes; verser de l'huile sur le feu (fig., fam.).
28'/
PAPUC
PAIAŢĂ s.f. — clovn m., guignol m., pitre m. V. MĂSCĂRICI. 0 EXPR. Paiaţă de doi bani (fig., fam.) — Pitre de
caniveau (fig., fam.).
PALETĂ s.f. — palette/. Paleta (gama cromatică) lui Luchian, Van Gogh etc. (fig.) — la palette de Luchian, de Van
Gogh etc. (fig.).
PALINODIE s.f. — desaveu m.; palinodie /., retractation /., revirement m.; => volte-face m. (fig.).
PALMARES s.n. — hit-parade /, palmares m.
PALUX s.n. — în expr.: A da parchetul cu palux — vitrifier le parquet.
PAMFLET s.n. — libelle m., pamphlet m. A scrie pamflete — repandre des libelles.
PANĂ s.f. — 1. plume/ Pălărie cu pene — chapeau a plumes; 2. panne/! Pană de benzină (auto) — panne seche;
pană de cauciuc — crevaison; a avea o pană de cauciuc — crever (fam.); pană de curent — panne de
courant/d'electricite; pană de motor (auto) — panne d'allumage. 0 EXPR. A avea pana înveninată (fig.) —
Tremper sa plume dans le fiel/le poison (fig.). A fi în pană (fam.) — Tomber en panne; etre en carafe (fig., fam.). A
lua pe cineva în pene (fig., fam.) — Se payer la tete de qqn (fig., fam.). A se umfla în pene (fig., fam.) — Bomber
le torse; faire le gros dos/la roue comme un paon; se gonfler d'orgueil; se pa-vaner comme un dindon; se
rengorger (fig., fam.); ne plus se sentir pisser (fig., pop.).
PANDALII s.f.pi. (fam.) — mauvaise humeur / 0 EXPR. A-l apuca pandaliile
(pop.) — Etre mal lune (fig., fam.).
PANGLICĂ s.f. — faveur /., ruban m. 0 EXPR. A scoate panglici pe nas
(fig., fam.) — Faire le boniment (fig., fam. j/des tours de passe-passe (fam.); sortir un lapin de son chapeau (fig.,
fam.). ♦ PANGLICAR s.m. — bateleur m., charlatan m., escroc m.; => (etre un) avaleur de sabres (fig., fam.).
PANICĂ s.f. — affolement m., deroute/, desarroi m., effroi m., epouvante /., pa-
nique/, terreur/., sauve-qui-peut m..A intra în panică — etre pris de panique; r=> pani-quer (fam.).
PANTĂ s.f. — pente/ în pantă — pentu, ue; acoperiş în pantă — toit pentu; potecă în pantă — sentier raide; teren
în pantă — talus m. 0 EXPR. în pantă trebuie să-ţi dai osteneală (fig.) — II faut pedaler encore plus quand la pente
est raide (prov.).
PANTALONI s.m. — pantalons m.pi; => braies m. (vx); benard m., falzar m., froc m. (fam.). A-şi pune pantalonii —
enfiler/mettre ses pantalons.
PAPAGAL s.m. — perroquet m., perruche/ 0 EXPR. A avea papagal (fig., fam.) — Avoir du bagout (fam.); ne pas
avoir la langue dans sa poche (fig., fam.). A vorbi ca papagalul (fam.) — Repeter sans compren-dre. ♦
PAPAGALICEŞTE adv. — par coeur; mecaniquement. PAPARĂ s.f. (fig., fam.) — engueulade /
(pop.). V. BEŞTELEALĂ, PRAFTURĂ, SĂPU-
NEALĂ. 0 EXPR. A mânca o papară
(fig., fam.) — L'avoir dans Faile; etre trăite a la fourche; se faire secouer Ies puces (fig., fam.); se faire engueuler
(pop.); se faire moucher (fig., pop.).
PAPARUDĂ s.f. (fig., pop.) — în expr.: 0 EXPR. A Fi îmbrăcată ca o paparudă
(fig., pop.) — Etre vetue comme une accou-chee/comme un carnaval (fig., pop.).
PAPĂ-LAPTE s.m. (fig., fam.) blanc-bec m. => nouille/. (fig., fam.).
PAPION s.m. — nreud papillon m.
PAPUC s.m. — charantaise /, chaussons m.pl, muie/, pantoufle/ Papuci de balet — ballerines/p/.; chaussons de
danse. 0 EXPR. A-i da cuiva papucii (fig., fam.) — Donner conge; envoyer promener (fig.); envoyer dinguer/peter/â
Vatan (fig., pop.). A fi sub papuc (fig., fam.) — Cest la femme qui porte la culotte; etre sous la coupe de qqn (fig.,
fam.). A o şterge la papuc (fig., pop.) — Jouer la fille de l'air; mettre Ies voiles; Ies mettre en vitesse; prendre la ele
des
m
(se) detraquer, (se) detruire, (s') endom-mager, (se) gâcher, (se) rompre; => bousilkr (fig., fam.); cochonner (fam.);
saloper (pop.). ♦ PARADIT, Ă adj. — abîme, ee; detraque, ee; detruit, te; endommage, ee; gâche, ee. Un perete
paradit — un mur â peinture ecaillee.
V. STRICA.
PARANOIA s.f. — paranoia/ ♦ PARANOIC, Ă adj. — paranoi'aque.
PARAPET s.n. — balustrade/, garde-fou m., parapet m.
PARAPANTĂ s.f. — deltaplane m., para-pente m.
PARASTAS s.n. — requiem [Rekqijemjm.
PARAŞUTĂ s.f. — 1. parachute m. 2. [fig.fam..] tapineuse/ (pop.). V. BOARFĂ.
PARAZITA v.tr. — parasiter. ♦ PARAZIT, Ă s. şi adj. — I. fs. şi adj.] părăsite. II. [s.J [fig.J ecornifleur m.\ pique-
asiette
(fam.). V. LINGE-BLIDE, ♦ PARAZITISM S.tl.
— parasitisme m.
PARĂ s.f. — 1. flamme / V. FLACĂRĂ. 2. poire / 0 EXPR. A-i bate cuiva perele
(fig., fam.) — Laver la tâte â qqn; passer un savon â qqn (fig., fam.). Când o face plopul pere şi răchita micşunele
(fig., fam.) — Aux calendes grecques; â Pâques ou â la Trinite; â la Saint-Glinglin; â la semaine des quatre jeudis;
quand Ies chats siffieront â beaucoup de choses nous croirons; quand Ies poules auront des dents; lorsque tout le
monde sera content; mardi s'il fait chaud!; c'est pas demain la veille (fig., fam.).
PARCA v.tr. — garer, ranger sa voi ture. A parca aiurea — garer en catastrophe (fig., pop.). ♦ PARCARE s.f. —
parking m. Parcare alandala — stationnement en bataille (fig., fam.). 0 EXPR. Cel mai tare din parcare (fig., pop.)
— Le chien au grand collier; le coq de la paroisse; le grand mani-tou; qui est aux commandes; qui mene la bar-que;
qui parle a cheval; qui tient la barre (fig., fam.).
PAPURĂ
champs/le large (fig., fam.); foutre le câmp (pop.); se tirer des flutes (fig., pop.). PAPURĂ s.f. — massette/
PAR s.m. — piquet m., trique / 0 EXPR. A da cu parul (fig., fam.) — Donner un coup de belier (fig., fam.).
PARA s.f. (fam.) — centime m., denier m., liard m., sou m.; => rond m. (fam.); fric m., oseille/, peze m., pognon m.
(pop.). V. BAN,
BISTARI, GOLOGAN, MĂLAI, LOVELE. Opera
de trei parale — 1'Opera de quatre sous. 0 EXPR. A avea parale (fam.) — Avoir des sous; etre riche. A nu avea
(nici o) para (chioară) (fam.) — Etre sans le sou (fam.). A-şi da până şi paraua de anafura (fig., fam.) —
Se saigner aux quatre veines (fig., fam.). A nu face nici o para (chioară) (fig., fam.) — Ne pas valoir un clou/un pet
de lapin/tripette (fig., pop.). A face pe cineva de două parale (fig., fam.) — Chanter pouilles â qqn (litt); donner â
qqn des noms d'oiseau(x); traiter qqn de tous Ies noms (fig., fam.). A face parale (fig., fam.) — Gagner gros/des
sous. A face toate paralele (fig., fam.) — Peser/valoir son pesant d'or (fig.). A nu mai face parale (fig., fam.) — Ne
plus etre cote â 1'argus (fig., fam.). A fi plin de parale ca un câine de purici (fig., fam.) — Etre riche aux as (fig.,
fam). A lega paraua cu zece noduri (fig., fam.) — Ne pas attacher ses chiens avec des saucis-ses; etre (tres) preş de
ses sous (fig., fam.). A scoate parale grele (fig., pop.) — Cracher de l'argent (fig., pop.); se fendre d'une somme. A
şti câte parale face cineva (fig., fam.) — Savoir de quel bois qqn se chauffe/ce que qqn a dans le ventre (fig.,
fam.). A se umple de parale (pop.) — Se faire des couilles en or (fig., vulg.). A uşura pe cineva de parale (fam.,
iron.) — Delester qqn de sa fortune (iron.).
PARADA v.intr. (livr. şi iron.) — parader, se rengorger => frimer (fam.); plastronner
(fig.). V. GROZĂVI. ♦ PARADĂ S.f. —
1. parade/ 2. bluff m., epate/, esbrouffe/ PARADI v. tr., refl. (fam.) — (s') abîmer, (se) casser, (se) deglinguer, (se)
deteriorer,
289
PAS
PARCELA v.tr. — lotir. ♦ PARCELARE s.f —
lotissement m. ♦ PARCELĂ s.f. — lot m.
V. LOT.
PARCURGE v.tr. — franchir, parcourir. A parcurge o distanţă — couvrir une dis-tance.
PARDOSI v.tr. — carreler, daller. ♦ PARDOSEALĂ s.f. — carrelage m., dallage m., plancher m.
PARIA v.tr. — parier; rţ> ficher son billet â qqn (fig., pop.); gager (litt.). ♦ PARIU s.n. — defi m., gageure/., pari m.,
risque m. Pariu trio — tierce m.
PARIZIAN, A s. şi adj. — parisien, nne; => parigot, te (fam.). Accent parizian — accent parigot.
PARLAMENTA v.intr. — discuter, negoci-er, parlementer, traiter. ♦ PARLAMENT s.n. — parlement m. In Franţa:
ASSEMBLEE (naţionale), CHAMBRE (des deputes), SENAT. Parlamentul European — Le Parlement
Europeen; convocarea/dizolvarea Parlamentului — convocation/dissolution du Parlement. ♦ PARLAMENTAR s.m. şi
adj.— membre du Parlement; parlementaire. Imunitate parlamentară — immunite parlementaire; mandat
parlamentar — mandat parlementaire; dezbateri parlamentare — debats du Parlement. PAROLĂ s.f. — mot de
passe m.
PARTE s.f. — 1. part /. 2. pârtie /. A avea parte de — avoir part de; A lua parte la — prendre pârtie â; A face parte
(din) — faire pârtie de; A face parte cuiva (de ceva) — communiquer, informer. 0 EXPR. Partea leului (fig., fam.)
— la part du lion (fig.). Cea mai mare parte a timpului — la plus grande pârtie du temps. Din toate părţile — de
partout, de toutes parts, de toute part. De o parte si de alta — d'une part et d'autre part. în altă parte — autre part.
De o parte (loc. adv.) — â part. Personalitate aparte — personnalite â part.
PARTER s.n. — 1. [teatru] parterre m. Locuri la parter — places de parterre.
2. rez-de-chaussee /. Locuim la parter — On habite au rez-de-chaussee. PARTICIPA v.intr. — participer, prendre
part; => etre dans le coup (fig.); tremper dans une affaire (fig., pej.). Participă cu toţii — Tout le monde s'y met
(fam.). ♦ PARTICIPANT, Ă. s. — participant, te. Participant(ă) la o competiţie — concurrent, te; participantă) la o
dezbatere — intervenant, te. ♦ PARTICIPARE s.f.— participation/
PARTICULARIZA v.tr., refl. — (se) parti-culariser. ♦ PARTICULAR, Ă adj. — 1. prive, ee. Sector particular —
domaine prive; şcoală particulară — ecole privee; lecţii particulare — leşons privees; în particular (loc. adv.) —
entre quatre-yeux (fam.); en prive. 2. special, le; specifique. Trăsături particulare — traits qui sortent du commun. ♦
PARTICULAR s.m. — 1. un particulier, un prive. 2. individu m., type m. ♦ PARTICULARITATE s.f — caracteristique/.,
particu-larite/
PARTIDA 5./. — pârtie / A câştiga/pierde partida — gagner/perdre la pârtie. PARTITURĂ s.f. — partition/:
PARTUZĂ s.f. — pârtie /. carree; par-touze /.
PARVENI v.intr. — acceder, arriver, attein-dre, parvenir. ♦ PARVENIT, Ă S. şi adj. — nouveau riche; parvenu, ue, O
societate de parveniţi — une societe de parvenus. PAS s.m. — pas m. A face un pas înapoi — reculer d'un pas; a
face câţiva paşi împreună cu cineva — faire un bout de conduite â qqn (fam.); a-şi îndrepta paşii spre... — se di-
riger du cote de...; a merge cu paşi mari — marcher d'un bon pas; marcher a longues foulees; a merge cu paşi
măsuraţi — comp-ter ses pas (fig.); a merge cu paşi obosiţi — aller du pas de qqn qui a marche tout le jour; la pas
— au pas; în pas alergător — au pas de course; au trot. 0 EXPR. A bate pasul pe loc (şi fig.) — 1. [militari]
Marquer le pas; pietiner. V. TROPĂI. 2. Faire du sur-place (auto). 3. Ne pas evoluer; stagner; => pietiner.
PASA
290
V. STAGNA. A da pas (fig., fam.) — Se depecher. A (nu)-i da cuiva pas (fig., fam.) — (Ne pas) accorder a qqn la
possibi-Iite de...; (ne pas) permettre qqch. â qqn; A face primul pas (fig., fam.) — Faire Ies pre-miers pas (fig.);
attacher le grelot (fig., pop.). A face paşi mari (fig., fam.) — Progresser. A face un pas greşit (fig., fam.) — Faire un
faux pas (fig.J/un pas de clerc (fig., fam.). A fi Ia un pas de... (fig., fam.) — N'y avoir qu'un pas â franchir; etre â
deux doigts de... (fig., fam.). E Ia doi paşi (fig., fam.) — Cest la porte â cote (fig., fam.). A fi în pas cu moda (fig.)
— Etre branche/câble/du dernier cri/â la page/dans le vent (fig., fam.). A fi în pas cu vremea (fig.) — Etre dans la
course/de son temps (fig.). A nu fi în pas cu vremea (fig.) — Aller â contre courant/â rebours de l'evolution du
monde; retarder sur son siecle/sur son temps (fig.). A grăbi (a întinde, a lungi) pasul (fig.) — Allon-
ger/doubler/forcer/hâter/presser le pas (fig.); ouvrir le compas (fig., fam.). A nu înainta nici un pas (fig.) — Ne pas
avancer d'un pouce (fig., fam.). A merge cu paşi de pisică (fig.) — Marcher â pas de loup (fig., fam.). La tot pasul
— Partout. Nici un pas — Absolument pas; ne pas progresser. Pas cu pas — Petit a petit. Un pas înainte, doi paşi
înapoi (fig., fam.) — Avancer â reculons (fig-)-
PASA v.tr. — passer. ♦ PASĂ s.f. — 1. [sport] passe/. 2. [stare de spirit] (fam.) etat m. 0 EXPR. A fi într-o pasă
proastă
(fig., fam.) — Filer un mauvais coton (fig., fam.).
PASARE s.f. — oiseau m.; [de curte] vo-laille/ Pasăre de pradă — oiseau de proie. 0 EXPR. De-a pasărea zboară
— Pigeon voie. După pasăre şi oul (prov.) — Tel maître, tel valet; tel pere, tel fils (prov.). Pasăre de noapte (fig.,
fam.) — Belle de nuit/ (fig., fam.). Fiecare pasăre pe limba ei piere (prov.) — On est toujours puni par ou l'on a
peche (prov.). ♦ PĂSĂRICĂ s.f. (fam.) — oisillon m. 0 EXPR. A avea o păsărică (fig., fam.) — Avoir une araignee au
(dans le) plafond/un (petit) grain/une hiron-delle dans le soliveau; avoir le cerveau (la tete) derange(ee)/fele(ee) (fig.,
fam.); etre marteau (fam.)l(un peu) zinzin (pop.); avoir un petit velo dans la tete (fig., pop.); tra-vailler du chapeau
(fig., pop.J/du bigoudi (arg.). Mi-a spus (şoptit) o păsărică (fam.) — Le petit doigt me l'a dit (fig., fam.).
♦ PĂSĂREASCĂ adj. subst. — în expr.: 0 EXPR. Ce păsărească! — Quel charabia! (fam.) ♦ PĂSĂREŞTE adv. —
în expr.: 0 EXPR. A vorbi păsăreşte (fig., fam.) — Baragouiner; „c'est du charabia" (fam.).
PASIONA v.tr., refl. — captiver, s'engouer, s'enticher, s'eprendre, (se) passionner; => s'emballer (fam.). ♦
PASIONANT, Ă adj. — captivant, te; emouvant, te; excitant, te; prenant, te; => bandant, te (fam.). ♦ PASIONAT, Ă adj.
— avide; fanatique; passionne, ee; => accro; emballe, ee; fana; feru, ue; mordu, ue; toque, ee (fam.); zelateur, trice
(litt).
♦ PASIUNE s.f. — adoraţi on /, amour m., coup m. de foudre, engouement m., passion/, sensibilite/; => feu m.,
flamme/ (fig.).
PASIV s.n. şi adj. — I. [s] passif m. II. [adj.] passif, ive.
PASTILA s.f. — cachet m., comprime m., gelure/, pilule/
PAŞAPORT s.n. — passeport m. Paşaport expirat/valabil — passeport perime/valide. A pune viză pe paşaport —
apposer un visa. 0 EXPR. A-i da cuiva paşaportul (fig., fam.) — Donner du balai/sa canne/ses huit jours/son
paquet/le sac â qqn; envoyer â la balanşoire; envoyer planter des choux; met-tre â pied/â la porte; regler le compte a
qqn (fig., fam.).
PAŞTE v.tr., intr. — [despre oi, vite] brou-ter, paître, pâturer; [despre cerb] viander. V. PĂŞUNA. 0 EXPR. A paşte
iarba pe care o cunoaşte (fig., fam.) — Etre en pays de connaissance; etre dans sa pârtie (fig.). A-l paşte (ceva)
(fig., fam.) — Cela lui pend au nez (fig., pop.). A-l paşte nenorocul (fig., pop.) — Avoir la cerise (fig., fam.)/h poisse
(fig., pop.). A-I paşte o primejdie
291
(fig., pop.) — Courir un danger. Ce paşti aici? (fam.) — Qu'est-ce que tu y fous? (pop.). Paşte murgule şi-aşteaptă!
(fig., fam.) — „II y a loin de la coupe aux levres" (fig.). PAŞTE s.m. — Pâques s.f.pl. [Urare de Paşti] Hristos a
înviat! — Bonnes et heu-reuses Pâques!; ou de Paşti — ceuf de Pâques; prima duminică după Paşti (duminica
Tomii) — Pâques closes. 0 EXPR. La Pastele cailor (fig., fam.) ■— Aux calendes grecques; â Pâques ou â la Trinite;
â la saint Glinglin; â la semaine des quatre jeudis; quand Ies poules auront des dents (fig., fam.). Când Crăciunul e
frumos, Pastele e friguros (prov.) — Noel au balcon, Pâques au tison (prov.).
gourgandine / (vx.).
PAT s.n. — 1. lit m.; => plumard m. (pop.); sac â puces (fam.). Pat de campanie — lit de câmp; pat de fân —
litiere/.; a face patul — Faire/ouvrir le lit; la pat! — au plumard! (pop.); au lit!;. 2. [de puşcă] crosse (de fusil). 0
EXPR. A avea pat cu cineva (fig., fam.) — Coucher avec qqn. A cădea bolnav la pat (fam.) — S'aliter; garder le
lit. A fi pe patul de moarte (fig., fam.) — Etre â l'article de la mort (fig., litt.). A muri în patul său (fig.) — Mourir
dans son lit/de sa belle mort (fig., fam.). A părăsi patul (fig.) — Se refaire une sânte; se retaper (fam.); se remettre
d'aplomb; reprendre du poil de la bete (fig., fam.). PATALAMA s.f. (fam.) — peau d'âne (fam.).
PATRAFIR s.n. — chasuble m. PATRON s.m. — employeur m., patron m. PATRU num. cârd. — quatre. 0 EXPR.
A despica firu-n patru (fig., fam.) — Couper le fii en quatre; piler de l'eau dans un mortier (fig., fam.); ratiociner
(litt.). A face pe dracu-n patru (fig., fam.) — S'agiter comme un beau diable/comme un diable dans un benitier;
employer toutes Ies herbes de la Saint-Jean/le vert comme le sec; faire le diable a quatre/feu des quatre fers; remuer
ciel et terre (fig., fam.). A fi cu ochii-n patru (fig., fam.) — Avoir l'oeil a tout; etre en
PĂCĂTUI
eveil/sur le qui-vive (fig.); avoir l'oeil ameri-cain (fam.); se tenir sur ses gardes; veiller au grain (fig., fam.); faire
gaffe; se tenir a car-reau (fig., pop.). A vorbi cu cineva între patru ochi (fig., fam.) — Parler entre quatre yeux /en
tete â tete (fig., fam.).
PAŢACHINĂ s.f:
V. FUFĂ.
PAUZĂ s.f. — arret m., break [bRek] m.,
interruption/., pause/., suspension/; [sport]
mi-temps m. Pauză de cafea — pause(-)cafe;
pauză de prânz — pause de midi.
PAVA v.tr. — paver. ♦ PAVAJ s.n. — pa-
vage m., pavement m. ♦ PAVAT, Ă adj. —
pave, ee. Stradă pavată dar plină de gropi —
rue pavee mais pleine de nids de poules
(fam.).
PAVĂZĂ s.f. — appui m., bouclier m.,
defense /., rempart m., sauvegarde /., sou-
tien m. A-şi pune mâna pavăză — scruter
l'horizon.
PĂCĂLI v.tr., refl. — abuser, attraper, duper, escroquer, jouer une farce/un tour a qqn; leurrer, mystifier, (se)
tromper; => piper (fig.); embobiner (fam.); blouser; s'enferrer jusqu'â la garde; mettre/rouler qqn dedans (fig., fam.);
baiser, enfoirer (pop.). ♦ PĂCĂLEALĂ s.f. — attrape/., farce/, leur-re /., mystification /., supercherie /.; => attrape-
couillon m., attrape-nigaud m. (fam.). Păcăleală de 1 Aprilie — poisson d'avril (fig., fam.). Este o păcăleală (fam.)
— Cest un marche de dupes (fig., fam.); magazin specializat în păcăleli şi glume (în Franţa) — Farces et attrappes. ♦
PĂCĂLIT, Ă adj. — abuse, ee; dupe, ee; leurre, ee; trompe, ee; => baise, ee (pop.); embobine, ee (fam.); roule, ee
(fig.). A se lăsa păcălit — aller chercher de la laine et revenir tondu; se faire avoir (comme un bleu) (fig., fam.). V.
TROMBONI. PĂCĂTUI v.intr. — faillir, pecher, ♦ PĂCAT s.n. — peche m. A face un păcat — commettre un
peche; a-şi răscumpăra păcatele — expier; faire penitence; iertarea păcatelor — absolution/remission des pe-ches;
păcat grav/mare — peche mortel; pă-
PĂDUCHE
cat minor — pecadille/, peche mignon/ve niel; păcatul originar — le peche originel; cele şapte păcate capitale:
zgârcenia, mânia, invidia, lăcomia, desfrâul, mândria, lenea — Ies sept peches capitaux: l'avarice, la colere, l'envie,
la gourmandise, la luxure, l'orgueil, la paresse. 0 EXPR. A-şi face păcat cu cineva (fig., fam.) — Etre en faute vis-â-
vis de qqn. A-I împinge păcatul (fam.) — Se lais-ser tenter. A lua păcatul asupra sa — Prendre la faute sur soi. A se
spăla de păcate (fig., fam.) — Se refaire une virginite (fig.); depouiller le vieil homme (fig., litt.); expier ses
fautes/ses peches. A trage păcatele cuiva (fig., fam.) — Porter le poids de la faute d'autrui (de qqn) (litt.). A vorbi cu
păcat (fig., fam.) — Accuser â faux/â tort. Ce e drept nu-i păcat — Acceptons avec courage ce qui est vrai. Ce
păcatul? (păcatele?) — Comment donc? E (lucru) cu păcat — Cest inteidit. Păcat!; ce păcat! — Quel dommage!,
helasi. (E) păcat de Dumnezeu! — Quel dommage!. Păcat că... — Dommage que.... Mai ştii păcatul? (pop.) —
Cest â savoir. Pfestul mărturisit e pe jumătate iertat (prov.] - - Feche avoue est â demi pardonne (prov.), Din păcate —
Malheureusement; par megarde. Păcatele mele! (pop.) — Pauvre de moi!. Fiecare saşi vadă de păcatele lui -- Que
chacun bălaie devant sa porte (fig.). ♦ PĂCĂTOS, OASĂ S. şi adj. — pecheur, pecheresse.
PĂDUCHE s.m. — pou m. ♦ PĂDUCHIOS, OASĂ s. şi adj. — pouilleux, euse.
V. DESPĂDUCHEA.
PĂDURE s.f. — bois m.\ foret/ Marginea pădurii — lisiere/, oree/; pădure bătrână (codru) — futaie / ♦ PĂDURAR
s.m. — garde-chasse m. ♦ PĂDURICE s.f. — bois m. V. DESPĂDURI, ÎMPĂDURI.
PĂGĂN, Ă s. — impie (sans morale reli-gieuse); mecreant, te; pai'en, nne. ♦ PĂGÂ-NISM s-n. — pagamsme m.
PĂGUBI v.tr., inir, — endommager; eprou-vzr un (des) dommage(s); ieser. 0 EXPR. Leneşul mai mult aleargă,
scumpul mai fiîuil păgubeşte (prov.) — Qui trop leşine
292
mal profite (prov.). ♦ PAGUBĂ s.f. — casse/, dam m., degâts m.pl., detriment m., dom-mages m.pl., mefait m., perte/,
prejudice m. Pagubă de război — dommages de guerre; în paguba cuiva — au grand dam de qqn. 0 EXPR. A fi (a
ieşi) în pagubă (fig., fam.) — En etre pour ses frais/pour sa peine/de sa poche (fig); subir un dommage. A fi rău de
pagubă (fig., fam.) — Etre mauvais perdant (fig.). A nu fi rău de pagubă (fig., fam.) — Faire la part des choses (fig.);
plaie d'argent n'est pas mortelle (prov.). A fluiera a pagubă (fam.) — L'avoir dans le dos (fig., pop.). Atâta
pagubă! —Tant pis!. Pagubă-n ciuperci (fig., fam.) — Bon debarras!; grand bien lui (leur) fasse; tant pis. ♦ PĂGUBAŞ,
Ă s. — perdant, te. Hoţul de păgubaş — le perdant incrimine (fig., fam.). 0 EXPR. A se lăsa păgubaş (fam.) —
Abandonner la pârtie; en faire son deuil; se le tenir pour dit (fig.); faire bien d'aller voir ailleurs; jeter le manche
apres la cognee (fig., fam.). A rămâne păgubaş (fig.) — Demeurer en reste (fig.). Hoţul cu un păcat şi păgubaşul cu
zece (prov.) — Les chevaux courent les benefices et les ânes les attrapent; â chevaux maigres vont les mouches;
â un bon chien ii n'arrive jamais un bon os; les innocents pâtissent souvent pour les coupables; les voleurs prives sont
aux ga-leres et les voleurs publics dans les pa'^'s (prov.). ♦ PĂGUBIT, Ă adj. — perdant, te. ♦ PĂGUBOS, OASĂ
adj. — guignard, de; malchanceux, euse. V. DESPĂGUBI.
PĂI advfpop.) — comment donc!; dame!; et puis apres.
PĂIANJEN s.m. — araignee/
PĂLĂRIE s.f. — chapeau m., coiffure /, couvre-chef m.; => bibi m. (pop.). Pălărie impermeabilă cu bor pe spate —
suroît m.; a-şi pune pălăria — se couvrir; a-şi scoate pălăria (pt. bărbaţi) — se decouvrir; donner un coup de
chapeau; magazin de pălării — magasin de modes. 0 EXPR. A avea casa sub pălărie (fig., fam.) — N'avoir ni feu, ni
lieu; etre fauche (fig., fam.); etre dans la debine (fig., pop.); etre pauvre comme Job
293
(litt.). A-l lovi în pălărie (fig., pop.) — Jeter une pierre dans le jardin de qqn (fig., fam.). A umbla cu flori la pălărie
(fig., pop.) — Se lacouler douce; ne pas s'en faire (fig., fam.); ne pas se fouler la rate (fig., pop.); etre insou-ciant. Jos
pălăria! — Chapeau!. ♦ PĂLĂRI-ER, MODISTĂ s. — chapelier m.; modiste / PĂLĂVRĂGI v.intr. — babiller,
bavarder, cancaner, jacasser, jaser, papoter, radoter; => caqueter (fig.); ragoter (fam.); parler de la pluie et du beau
temps; tailler une (des) bavette(s) (fig., fam.). ♦ PALAVRE s.f.pl. — balivernes/p/., palabres/.p/., papotages m.pl.,
parlottes/.pi.; => bobards m.pl, craques/p/. (fam.); salades/.p/. (fig., pop.). ♦ PALAVRAGIU, OAICĂ s. — bavard, de;
hâbleur, euse. ♦ PĂLĂVRĂGEALĂ s.f. — babillage m., bavardage m., caquetage m., forfanterie /., jacasserie /.,
papotage m.; => babil m. (vx., litt.); bla-bla-bla m., commerage m., prechi-precham., radotage m., ragot m. (fam.);
caquet m. (fig.). V. FLECARI, SPOROVĂI, TRĂNCĂNI.
PĂLI v.intr., refl. — 1. blemir, pâlir. 2. (se) fletrir. V. OFILI, VEŞTEJI. 0 EXPR. A păli de frică — Pâlir d'effroi. ♦
PALID, Ă adj. — blafard, de; bleme; exangue; livide; pâlot, tte, terreux, euse; => pâlichon, nne (fam.). Faţă palidă —
visage blafard; lumină palidă — lumiere blafarde. ♦ PALIDITATE s.f. — pâleur/. PĂLMUI v.tr. — gifler; =>
souffleter (vx). ♦ PALMĂ s.f. — 1. paume/. Podul palmei — creux de la paume. 2. claque,/., gifle,/.; => tarte /. (fam.);
taloche /. (pop.); soufflet m. (vx). 0 EXPR. A-i cârpi (a-i lipi, a-i rade, a-i trânti) cuiva o palmă (fig., fam.) —
Allonger (colier, flanquer) une gifle/un pain a qqn (fig., fam.). A lucra cu palmele (fig., fam.) — Travailler de ses
mains (fig.). A lua pe cineva la palme (fam.) — Donner/flanquer une volee de coups â qqn (fig., fam.). A purta
pe cineva pe palme (fig., fam.) — Soigner qqn aux petits oignons (fig., pop.); prendre bien soin de qqn. Ca-n palmă
(fig., fam.) — Parfaitement (bien). Când va creşte păr în palmă (pop.) —
PĂMÂNT
Aux calendes grecques; â Pâques ou a la Trinite; â la saint Glinglin; a la semaine des quatre jeudis; quand Ies poules
auront des dents (fig., fam.). Cât ai bate din palme (fig., fam.) — En cinq sec/en deux coups de cuiller a pot/en un
tour de main (fig.,fam.)lcn vitesse. Cât păr în palmă (fig., fam.) — Rien de rien (fig., fam.). PĂMÂNT s.n. — sol
m., terre /. La pământ — a terre; pe pământ — ici-bas; pe faţa pământului — sur terre; Pământul Făgăduinţei — la
Terre Promise (relig.). 0 EXPR. A alerga pământul (fig., fam.) — Rouler sa bosse; voir du pays (fig., fam.); courir le
monde. A duce pământul din vale în deal (fig., fam.) — Jeter de l'eau dans la riviere/un coup d'epee dans l'eau (fig.,
fam.). A face una cu pământul (fig., fam.) — Envoyer a terre (fig.); battre comme plâtre; secouer Ies puces â qqn
(fig., fam.). A se face una cu pământul (fig., fam.) — S'aplatir comme une crepe (fig., fam.). A fi în pământ (fig.)
— Etre mort et enterre (fig.); manger Ies pissenlits par la racine/les salades par le trognon (fig., fam.). A fi la pământ
(fig., fam.) — Etre â plat (fig., fam.); etre dans Ies chaussettes/dans la deveine/les-sive/pompe â zero/raplapla/tout
raplati/au ras des moquettes/au ras des pâquerettes (fig., pop.). A fi mut ca pământul (fig., fam.) —
Avoir la bouche close; ne pas desserrer ses dents; tenir sa langue (fig., fam.); la boucler (pop.); taire son bec/sa
gueule (fig., pop.). A nu fi cu picioarele pe pământ (fig., fam.) — Etre dans Ies nues (fig.). A-i fugi (a pierde)
pământul de sub picioare (fig., fam.) — Sen tir le sol se de-rober sous soi (fig.); perdre pied (fig., fam.); se sentir
perdu. A ieşi ca din pământ (fig., fam.) — Surgir â l'improviste. A intra în pământ de ruşine (fig., fam.) — Ne plus
savoir ou se fourrer/ou se mettre; rentrer sous terre (fig.). A nu-1 mai încăpea pământul (fig., fam.) — Le roi n'est
pas son cousin (fig., fam.). A-l înghiţi pământul (a muri) (fig., fam.) — Aller au royaume des taupes (fig., eupk);
s'endormir du sommeil de la tombe (fig., fam.). A pune pe cineva la
PĂPĂDIE
pământ (fig.,fam.) — Coucher/jeter qqn sur
le carreau; envoyer qqn â terre; flanquer qqn
par terre (fig., fam.). A pune ochii
în pământ (fig., fam.) — Baisser le nez
(fig., fam.). A nu-I mai răbda pământul
(fig., fam.) — Etre une ordure de la plus belle
eau (fig., imn.). A scoate din pământ, din
iarbă verde (fig., fam.) — Degoter qqch.
d'une maniere ou d'une autre (fam.). A trăi
ca pe pământul făgăduinţei (fig.) — Avoir
la vie belle; se la couler douce; faire grande
chere et bon feu; mener une vie de pacha
(fig., fam.). A uita ca pământul (fig., fam.)
— Oublier absolument. De când lumea şi
pământul — Depuis toujours. Gura lumii
numai pământul o astupă (prov.) — La
mort seule a raison de la medisance (prov.).
La capătul pământului (fig.) — Aux confins
de la terre (fig.). Mânia pământului (pop.) —
Tout â fait. Parcă 1-a înghiţit pământul
(fig., fam.) — II joue la fille de l'air
(fig., pop.). Până-n pământ (fig.) — Jusqu'â
la mort. ♦ PĂMÂNTEAN, Ă S. şi adj. —
1. autochtone; terrestre. 2. mortel, lle. Cele
pământeşti — Ies choses de ce monde.
PĂPĂDIE s.f. — pissenlit m.
PĂPUŞĂ s.f. — poupee fi A se juca cu
păpuşi — jouer â la poupee. Păpuşico!
(copilaş iubit) — ma puce!.
PARAGINI v. refl. (fam.) — se degrader, se delabrer, rester en friche, tomber en ruine. ♦ PARAGINĂ s.f. (fam.) —
degradation /, delabrement m., ruine / 0 EXPR. Căzut în paragină — Tombe en ruine. A lăsa pământul în
paragină — Geler Ies terres; rendre Ies terres desertiques/incultes. ♦ PĂ-RĂGINIT, Ă adj. — delabra, ee; en friche.
O casă părăginită — une maison delabree; un pământ părăginit— une terre en friche. PĂRĂSI v.tr. — abandonner,
se debarrasser, delaisser, fausser compagnie, lâcher, larguer, quitter; => laisser au vestiaire (fig., fam.); tirer sa
reverence (iron.). A părăsi o întreprindere de stat pentru una particulară — pantoufler (pop.); a-şi părăsi bărbatul
— lâcher son mari comme une vieille chaus-sette; laisser son mari au vestiaire
(fig., fam.); se debarrasser de son mari.
♦ PĂRĂSIT, Ă adj. — 1. [pentru persoane] abandonne, ee. 2. [pentru locuri] desert, te; isole, ee.
PĂREA v.intr., refl. — avoir l'air; faire fi-gure de; paraître; sembler. A-i părea bine — etre enchante; se rejouir; a-i
părea rău — deplorer, se desoler, regretter. // părea rău că e duminică şi magazinele sunt închise — Elle deplorait
que ce soit dimanche et que Ies magasins soient fermes. ♦ PĂRERE s.f. — avis m., opinion/ Părere preconcepută —
partis pris m.; după părerea mea — â mon avis; a avea o părere bună/proastă despre cineva — avoir bonne
(haute)/mauvaise opinion de qqn (une pietre idee) (de qqn); a avea o părere foarte bună despre sine — ne pas se
prendre pour une merde (fig., pop.); a face pe cineva să-şi schimbe părerea — dissuader qqn; a fi de aceeaşi părere
cu cineva — abonder dans le sens de qqn (fig.); avoir Ies memes opinions que qqn; partager l'opinion de qqn; se
ranger a l'avis de qqn; a-şi spune părerea — avoir voix au cha- I pitre/son mot â dire (fig.); donner son avis; opiner;
porter un jugement. 0 EXPR. PĂRESIMI sf.pl. (relig.) — careme m. PĂRINTE s.m. — 1. mon pere m. (relig.). 2.
createur m., fondateur m. ♦ PĂRINŢI s.m.pl. — geniteurs m.pl., parents m.pl. PĂRTINI v.tr. — avantager, etre
parţial, favoriser, privilegier, proteger; soutenir. ♦ PARTE s.f. — pârtie/, part/ Parte de vorbire — pârtie de discours;
partea adversă — pârtie adverse; de o parte — de cote; cea mai mare parte — la plupart; cea mai mare parte a
timpului — le plus clair de son temps; de prin partea locului — des environs; de ces parages; în parte — en pârtie;
par-tiellement; în altă parte — ailleurs; în nici o parte — nulle part; în toate părţile — par-tout; din ce parte? — de
quel cote?; din partea mamei — du cote de sa mere; la o parte! — de l'air.'; ecartez-vous!; a se da la o parte —
s'effacer devant qqn; se mettre â l'ecart; a face parte din...— faire pârtie de; a-şi face parte — se nantir (de); a lua
PĂSA
295
parte — se mettre de la pârtie; prendre part; a-şi plăti partea — payer son ecot; a pune la o parte — mettre de cote;
a veni din partea cuiva — se presenter au nom de qqn; se reclamer de qqn; partea proastă — le revers de la medaille
(fig.). 0 EXPR. A avea parte numai de... (fig., fam.) — Etre abon-ne â... (fig., fam., iron.). A avea parte de ceva —
Jouir de qqch. A se da la o parte (fig., fam.) — Faire place nette (fig., fam.). A se da de partea cuiva — Marcher avec
qqn; se ranger dans le câmp de qqn (fig., fam.); se mettre/se ranger du parti de qqn. A li de partea cuiva —
Faire cause commune avec qqn; prendre fait et cause pour qqn (fig.). A fi de aceeaşi parte a baricadei (fig.) — Se
retrouver du meme bord (fig.). A fi de partea celui mai tare (fig.) — Etre du cote du manche (fig.). A fi cam într-o
parte (fig., fam.) — Avoir une araignee au (dans le) plafond/un (petit) grain/une hiron-delle dans le soliveau; avoir le
cerveau (la tete) derange(ee)/fele(ee) (fig., fam.); etre marteau (fam.)l(un peu) zinzin (pop.); avoir un petit velo dans
la tete (fig., pop.); tra-vailler du chapeau (fig., pop.)/i\x bigoudi (arg.). A lua (a vedea) partea bună a lucrurilor —
Prendre (voir) Ies choses/la vie (par le) du bon cote. A lua (a ţine) partea cuiva (fig.) — Faire pencher la balance;
prendre fait et cause pour qqn (fig.); prendre parti pour qqn. Parte şi parte (fig.) — Moitie-moitie (fig.). Caută-mă în
altă parte (fam.) — Va voir ailleurs si j'y suiş (fig., fam.). ♦ PARTENER, k s. — associe, ee; compagnon m., partenaire.
♦ PARŢIAL, Ă adj. — pârtiei, lle; en pârtie. Alegeri parţiale — elections partielles. ♦ PĂRTAŞ, Ă 5. — complice. 0
EXPR. Cine tace e părtaş — Qui ne dit mot consent. ♦ PĂRTINIRE s.f. — avantage m., faveur/., favoritisme m., par-
tialite /., privilege m., protection /., sou-tient m. A judeca fără părtinire — juger sans partialite; ne pas etre de partis
pris. ♦ PĂRTINITOR, OARE adj. — abusif, ve; arbi-traire; deloyal, le; injuste; irregulier, iere; parţial, le; preconcu, şue;
tendencieux, euse. A fi părtinitor cu cineva — faire pencher la balance du cote de qqn (fig.). V. NEPĂRTINITOR.
PĂRUI v. refl. recipr. (fam.) — se prendre aux cheveux (fam.); se bouffer le nez; se cre-per le chignon (fig., pop.). ♦
PĂR s.m. — 1. cheveux m.pl. Păr cărunt — cheveux grisonnants/poivre et sel; păr negru (ca abanosul, ca
pana corbului)/'şaten/roşcat/blond/alb — cheveux noirs (d'ebene, aile de corbeau, bruns)/châtains/auburn
(roux)/blonds/blancs; păr des — cheveux abondants/drus/epais; păr rar — cheveux rares; păr zburlit/nepieptănat —
cheveux decoiffes/ebouriffes/echeveles/en coup de vent; un fir de păr (pe cap) — un cheveu; fir de păr (pe corp) —
poil m.; perii din barbă — Ies poils de la barbe; păr de cămilă — poil de chameau; păr de câine/de pisică — poils
m.pl, robe/. 2. [pomfructifer] poirier m. 0 EXPR. A avea părul ca spicul grâului — Etre blond comme Ies bles. A se
da după păr (fig., fam.) — S'accommoder; s'y faire. A-i ieşi cuiva peri albi (fig., fam.) — Se faire des
cheveux (blancs) (fig., fam.). A se lua de păr (fam.) — Se creper Ies cheveux/le chignon; se prendre aux cheveux
(fam.). A se lua cu mâinile de păr (fig., fam.) — S'arracher Ies cheveux; ne plus savoir a quel saint se vouer (fig.,
fam.). A răspunde în doi peri (fig., fam.) — Repondre en normand (/ig.)/d'une maniere ambigue. I se ridică părul
măciucă (fig., fam.) — Ses cheveux se dressent sur la tete (fig., fam.). A-i scoate cuiva peri albi (fig., fam.) — En
faire voir a qqn de toutes Ies couleurs (fig., fam.). A trage de păr pe cineva (a-1 sălta) (fig., fam.) — Mettre â qqn le
pied a 1'etrier; mettre qqn en selle (fig., fam.). Tras de păr (fig., fam.) — Tire par Ies cheveux (fig., fam.). In păr
(fig.) — au complet. ♦ PĂROS, OASĂ adj. — chevelu, lue; velu, lue. ♦ PĂRUIALĂ s.f (fam.) — ba-garre /.,
echauffouree /., empoignade /., empoigne /., escarmouche /., rixe /.; => coup m. de torchon (fig., pop.); rififi m.
(arg.). V. ÎNCĂIERARE.
PĂSA v.intr. — chaloir, s'en faire. îmi (numi) pasă — Je (ne) m'en fais (pas). Puţin îmi pasă — Je m'en bats l'ceil;
peu m'en chaut (fig., fam.). Ce-ţi pasă? — Qu'est-ce que
PĂSTAIE
cela peut te faire? V. NEPĂSARE. O EXPR. A nu-i păsa nici cât negru sub unghie
(fam.) — N'en avoir cure; s'en balancer; s'en battre l'oeil; s'en ficher eperdument; se moquer (s'en soucier) comme un
poisson d'une pomrne/comme de Fan quarante/com-me de sa premiere chemise (culotte, layette); s'en tamponner le
coquillard (fig., fam.); s'en foutre, s'en taper (pop.); s'en torcher; se tor-cher le cui (fig., pop.); s'asseoir dessus (fig.,
vulg.); faire fi.
PĂSTAIE s.f. — cosse/
PĂSTÂRNAC s.m. — panais m.
PĂSTORI v.tr. — 1. garder le troupeau. A-şi păstori enoriaşii (relig.) — garder ses ouailles (fam.). 2. [fig.] diriger. ♦
PĂSTOR s.m. — berger m., pâtre m.
PĂSTRA v.tr., refl. — (se) garder, (se) re-server, (se) sauvegarder. A păstra o amintire/un secret/tăcerea — garder
(sauvegarder) un souvenir/un secret/le silence. Păstrează-mi şi mie un loc — Garde-moi une place. ♦ PĂSTRARE s.f.
— garde/. 0 EXPR. A pune la păstrare (iron.j — Mettre sous globe/sous verre (fig., iron.).
PĂSTRĂV ^.w. — truite/
PĂŞUNA v.intr. — [despre oi, vite] brouter, paître, pâturer. ♦ PĂŞUNE s.f. —pâturage m., pre m. V. PAŞTI.
PĂTA v.tr., refl. — maculer, (se) salir, (se) tacher. A-şi păta şorţul — maculer/ta-cher son tablier. 0 EXPR. A-şi păta
reputaţia (fig.) — Ternir sa reputation (fig.). ♦ PATĂ s.f. — 1. tache/ Pată de cerneală — pate/; tache d'encre; a scoate
o pată — detacher; enlever/oter une tache; produs de scos petele — detachant m. 2. [pe un fruct] tavelure/ ♦ PĂTAT, Ă
adj. — 1. săli, lie; tache, ee. 2. tavele, ee. Fruct pătat — fruit tavele. 0 EXPR. Fără pată (fig.) — Sans bavures (fig.).
PĂTIMI v.tr., intr. — pâtir; souffrir sa pas-
Sion. V. ÎNDURA, SUFERI. ♦ PATIMĂ S.f. —
passion / Patimile Mântuitorului — la pas-sion du Christ. Săptămâna Patimilor —
296
la Semaine Sainte. ♦ PĂTIMAŞ, Ă adj. — pas-sionne, ee. V. ÎMPĂTIMIRE.
PĂTLĂGICĂ s.f. — 1. [roşie] tomate / 2. [vânătă] aubergine/
PĂTRAT s.n. şi adj. — I. [s] carre m.. II. [adj] carre, ee. Fular pătrat de la magazinul Hermes (Paris) — un carre
Hermes; rădăcină pătrată — racine carree. 0 EXPR. A fi cap pătrat (fig., fam.) — Avoir l'esprit bouche; avoir du
retard â l'allumage; etre borne; etre bouche â l'emeri; ne pas etre une lumiere; ne pas sortir de polytechnique;
regarder/voir par le petit bout de la lorgnette (fig-, fam.).
PĂTRUNDE v.tr., intr. şi refl. — 1. (s') in-troduire, se glisser, penetrer, percer. 2. [fig.] deviner, saisir; => percer
(fig.). ♦ PĂTRUNDERE s.f. — penetration / Putere de pătrundere — perspicacite/; pătrundere pe piaţă — percee/ ♦
PĂTRUNZĂTOR, OARE adj. — penetrant, te. 0 EXPR. Minte pătrunzătoare — Esprit perspicace. Privire pătrunzătoare
— Regard penetrant.
PĂTRUNJEL s.m. — perşii m. A presăra pătrunjel — persiller. 0 EXPR. A sta cu pătrunjelul pe burtă (fig., pop.) —
Fumer Ies mauves par la racine; manger Ies pis-senlits par la racine (fig., fam.).
PĂŢI v.tr., intr. (fam.) — subir; => essuy-er (fig.); ecoper (fig., fam.). A păţi o nenorocire — essuyer un revers (fig.).
Toţi o păţesc într-o zi — Tout le monde y passe un jour. 0 EXPR. A fi cât pe ce s-o păţească — L'echapper belle
(fig., fam., iron.). A o păţi — Se mettre dans de beaux draps (fig., fam.); passer â la casserole (fig., pop.). A o
păţi (pentru fete mari) (pop.) — Avoir avale le pepin (arg.). A păţi multe — En voir de belles (fig., fam.). A o păţi rău
(fam.) — En prendre un sacre coup; en voir de toutes Ies couleurs (fig., fam.); y laisser sa peau (fig., pop.). O s-o
păţeşti! — Ca va etre ta fete! (fig., pop.). ♦ PĂŢANIE s.f. — de-boire /, mesaventure / Câte păţanii în vacanţa asta! —
Que de deboires/que de me-saventures pendant ces vacances-ci!.
297
PĂUN, PĂUNITĂ s. —- paon [pă] m., paonne [pan]/. V. ÎMPĂUNA.
PĂZI v.tr., refl. — 1. garder, surveiller, veiller. 2. (se) defendre; ^> etre/se tenir sur ses gardes (fig., fam.). A se păzi
de... — se preserver de...; a-şi păzi avutul — defendre ses biens; a-şi păzi banii — defendre ses billes (fig.,
pop.); a păzi legile — respecter Ies lois. 0 EXPR. A păzi drumurile (fig., fam.) — Courir Ies chemins. A nu fi păzit
porcii împreună (fig., pop.) — Ne pas avoir garde Ies cochons ensemble (fig., pop.). Ce păzeşti aici? (fig., fam.) —
Qu'est-ce que tu fiches la?. Doamne păzeşte! — 1. Mon Dieu, ayez pitie de nous. 2. Dieu m'en garde. Păzea!
— Gare!; gare tes bidons (arg.)/tes fesses! (pop.); fais gaffe â tes miches! (arg.). Să te păzeşti! — Prends garde a toi.
♦ PAZĂ s.f. (fam.) — garde /., garde du corps, surveillance/., vigile m.; [la bănci] gardiennage m., piquet m. Pază de
noapte — ronde/. de nuit; a da ceva în paza cuiva — Mettre qqch. sous la (bonne) garde de qqn; a face de pază în
faţa unei clădiri — faire le pot de fleurs (fig., fam.). 0 EXPR. Paza bună trece primejdia rea (prov.) — Un homme
averti en vaut deux; prudence est mere de surete (prov.). ♦ PAZNIC s.m. — gardien, nne; gardien m. de la paix; sergent
m. de viile; vigile m.; gorille m. (fig., fam.); [pădurar] garde forestier; [de pescuit] garde-peche; [de vânătoare]
garde-chasse; [la imobile] concierge; => bignole; pipelet, tte (pop.); ]la instituţii] huissier m., portier m.; paznic de
noapte — veilleur de nuit; paznic de închisoare — garde-chiourme m., geolier m.; surveillant m.; => maton m.
(arg.); ♦ PĂZIT, Ă adj. — abrite, ee; garde, ee (ă vue); sous (bonne) garde; protege, ee. ♦ PĂZITOR, OARE s. şi adj. —
gardien, nne. înger păzitor — ange gardien.
PĂCLĂ s.f. — embruns m.pl.
PĂINE s.f. — pain m. Pâine albă — pain blanc; pâine neagră — pain bis; pâine de brutărie — pain de boulanger,
pâine de casă — pain de menage; pâine rotundă — boule /., couronne /., mierie /.; pâine
PÂNZĂ
ţărănească — pain de campagne; pâine veche — pain sec; rassis; franzelă — ba-guette /., flute /.; coajă de pâine —
croute /; colţ de pâine — quignon m.; firimituri de pâine — miettes/.pl.; miez de pâine — mie/.; a unge pâinea —
tartiner; 0 EXPR. A avea pâinea şi cuţitul (fig., fam.) — Faire la pluie et le beau temps; tenir le couteau par le
manche (fig., fam.). A-şi câştiga pâinea (fig.) — Gagner son pain (fig.). A fi bun ca pâinea caldă (fig., fam.) —
Avoir le crxur sur la main; etre bon comme ror/comme du pain blanc (fig., fam.). A se hrăni cu pâine şi apă (fig.,
fam.) — Etre au pain sec (fig.). A lua pâinea de la gura cuiva (fig., fam.) — Enlever/oter/retirer le pain de la bouche
a qqn (litt.). A se vinde ca pâinea caldă (fig., fam.) — S'enlever/se vendre comme Ies petits pains (fig., fam.).
Pâinea cea de toate zilele — Le pain quotidien.
PÂLNIE s.f. — entonnoir m.
PÂLPÂI v.intr. — vaciller. ♦ PÂLPÂIRE s.f. — lueur/. ♦ PÂLPÂITOR, OARE s.f. — vacillant, e. Lumină pâlpâitoare —
lumiere vacillante.
PÂNDI v.tr., intr. — epier, guetter. V. OBSERVA. Pisica pândeşte vrăbiile — Le chat epie/guette Ies moineaux. ♦
PÂNDAR s.m. — garde m. ♦ PÂNDĂ s.f. — affut m., guet m. A sta la pândă — etre a l'affut/aux aguets (fig.)len
planque (arg.); avoir l'ceil a la peche (fig., pop.).
PÂNTECE s.n. (pop.) — ventre m.; => panse/. (pop.). 0 EXPR. A-i face cuiva pântecele cobză (fig., pop.) —
Rentrer dans le chou a qqn (fig., pop.). A fi cu pântecele la gură (fig., pop.) — Avoir une brioche au four; etre
enceinte jusqu'aux yeux (fig., pop.). A se închina pântecului (fig., fam.) — S'en colier dans le fusil (fig., pop.). A
trăi ca în pântecele mamei sale (fig.) — Vivre comme un coq en pate (fig., fam.). ♦ PÂNTECOS, OASĂ adj. —
bedonnant, te; pansu, ue; ventru, ue.
PÂNZĂ s.f. — tissu m., toile/. Pânză de casă — toile tissee main; pânză de păianjen — toile d'araignee; pânzele lui
Luchian —
PÂRÂI
Ies toiles de Luchian; pânză de intrigi (fig.) — tissu d'intrigues (fig.). 0 EXPR. Ajnerge până-n pânzele albe (fig.,
fam.) — Aller du blanc au noir; poursuivre jusqu'â gauche (fig., fam.). A ţese pânzele (fig., fam.) —
Comploter, intriguer, machi-ner, manigancer; => cabaler (vx); cafter, goupiller, magouiller (fam.). A vedea ca printr-
o pânză (fig.) — Voir trouble (fig.). PARAI v.intr. (pop.) — [gheaţă, parchet] craquer; [arme, foc] crepiter; [lemne
care ard] petiller; [motoare] petarader.
PARAU s.n. — ruisseau m.
PÂRI v.tr. — denoncer, rapporter; => cafarder, cafter, moucharder (fam.). ♦ PÂRÂT, Â adj. — accuse, ee; inculpe, ee.
♦ PÂ-RÂTOR, OARE adj. — delateur, trice; mou-chard, de; rapporteur, trice. V. DENUNŢA,
TURNA.
298
PÂRTIE s.f — 1. [de ski] piste / 2. [cărare] sentier m.
PÂRŢ s.n. (fam.) — pet m. A trage pârţuri (fam.) — peter, vesser.
PÂRŢAG s.n. (pop.) — hargne/, lubie/ V. ARŢAG, TOANĂ. 0 EXPR. A-I apuca pârţagul (pop.) — Prendre la mouche
(fig., fam.).
PÂSLĂ s.f. — feutre m. ♦ PÂSLARI s.m. — charantaises//?/.
PÂRJOLI v.tr. — embraser; => rnettre â feu et â sang (fig.)/h sac (fig., pop). ♦ PÂRJOL s.n. (pop.) — calamite/, fleau
m., ra-vages m.pl.
PÂRLEAZ s.f. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A sări pârleazul (fig., pop.) — Faire le saut (fig.); jeter son bonnet par-
dessus Ies mou-lins (fig., fam.); avoir vu le loup; casser sa cruche/son sabot; laisser aller le chat au fro-mage; se
laisser trousser la jupe; sauter le pas (fig., pop.).
PÂRLI v.tr., refl. — bruler, roussir. A se pârli la soare — brunir, hâler. 0 EXPR. A se pârli (cu...) (fig.) — Faire Ies
frais de... (fig., fam.); etre dupe. ♦ PÂRLEALĂ s.f. (fig., pop.) — roussi m. 0 EXPR. A-şi scoate pârleală (fig., pop.) —
Y trouver son compte (fig., fam.); se rattraper sur.... ♦ PÂRLIT, Ă S. (fig-) — gagne-petit m. (fig.); traîne-sa-vate m.;
traîne-semelle m. (fam.). V. PRĂPĂDIT, SĂRĂNTOC.
PÂRLOAGĂ s.f. — jachere / Ogor lăsat în pârloagă — champ en jachere.
PÂRNAIE s.f. (arg.) — cachot m., prison/; => geole / (litt.); taule /, trou (pop.). V. ÎNCHISOARE, PUŞCĂRIE, TEMNIŢĂ.
PE prep. — sur, dans, par, de, â, en, pour, apres. Pe loc — sur place;/?<? bulevard— sur le boulevard; pe stradă —
dans la rue; a privi pe fereastră — regarder par la fenetre; de trei ori pe an — trois fois par an; pe ploaie — sous
(par) la pluie; pe vremea mea — de mon temps; pe jos — â pied; pe mâine — â demain; pe înserate — au cre-
puscule; pe alese — au choix; pe când? — â quand?; pe englezeşte — en anglais; pe toată viaţa — pour toute la vie;
pe zece ani — pour dix ans; pe urmă (loc. adv.) — apres; pe măsură ce (loc. conj.) — au fur et â mesure que.
PECETLUI v.tr. — sceller. ♦ PECETE s.f. — sceau [so] m., cachet m. A-şi pune pecetea — apposer son sceau.
PEDANT, Ă s. şi adj. — pedant, te. Pedant ridicol — cuistre m. (fam.). ♦ PEDANTERIE s.f. — pedanterie/
PEDEPSI v.tr. — admonester, brimer, punir, reprimer, sevir; => châtier (litt.); fustiger, pourfendre (fig., litt). A
pedepsi pe cineva cu bătaia — corriger qqn. ♦ PEDEAPSĂ s.f. — brimade/, châtiment m., peine/, punition/, sanction/,
sevicesf.pl. Crimă şi pedeapsă — crime et châtiment; pedeapsă sub formă de studiu suplimentar, dată unui elev —
pensum [pesom] m.; pedeapsă disciplinară — peine disciplinaire; pedeapsa cu moartea — peine capitale/de mort;
de pedeapsă (loc. adj.) — punitif, ive; suspendarea unei pedepse — remise/ de peine; a aplica o pedeapsă —
infiiger une punition; a risca o pedeapsă — encourir une peine;
299
etre passible d'une peine; a îngreuna/a uşura o pedeapsă — aggraver (alourdir)/alleger une peine.
PEDERAST s.m. — homosexuel m., pe-deraste m., => travelo m. (fam.); pedale/, pede m. (pop.); encule m., tante /
(vulg.); (etre) de la jaquette (flottante) (arg.).
V. HOMOSEXUAL.
PEDESTRIME s.f. (fig., fam.) — fantas-sin m. (vx.); pietaille/ (fig., fam., iron.).
PEISAJ s.n. — paysage m., site m.
PELTIC, A adj. — qui parle en zezayant. A vorbi peltic — avoir un cheveu sur la langue (fig.); zezayer, zozoter.
PENAJ s.n. — plumage m.; [pentru păsări de pradă] pennage m.
PENALIZA v.tr. — penaliser. ♦ PENALIZARE s.f. — penalisation/
PENIS s.n. — penis m., verge/.; => bitte/ (vulg.); queue/, quequette/ (pop.).
PENSIONA v.tr., refl. — prendre sa retrăite. ♦ PENSIE s.f. — retrăite/ A scoate la pensie — mettre â la retrăite. ♦
PENSIONAR, Ă S. — retrăite, ee.
PENTRU prep. — pour. Pentru oameni — pour Ies gens; pentru moment — pour l'in-stant; pentru un milion —
moyennant un mil-lion; pentru ce? — pourquoi?; pentru că — parce que; en raison de; cât pentru — quant a; pentru
puţin — pas de quoi.
PENURIE s.f. — carence/, defaut m., di-sette /, nianque m., penurie /, rarete / Penurie de specialişti — penurie de
specia-listes.
PEPENE s.m. — [galben] melon m.; [verde] pasteque/ 0 EXPR. A ţine doi pepeni într-o mână (fig., fam.) —
Nager entre deux eaux (fig., fam.). Frica păzeşte pepenii
(prov.) — La peur garde la vigne (prov.). Grasă ca un pepene (fig., fam.) — Dodue comme une caille (fig., fam.).
PERCEPE v.tr. — 1. discerner, saisir. A percepe o stare de spirit — discerner/saisir
PERFECTA
un etat d'esprit. 2. percevoir. A percepe un impozit — percevoir un impot. ♦ PERCEPTIBIL, Ă adj. — discernable,
saisissable. ♦ PERCEPTOR s.m. — percepteur m., receveur m. general des contributions.
PERDAF s.n. (fam.) — rabrouement m. 0 EXPR. A-i trage cuiva un perdaf
(fam.) — Laver la tete â qqn; passer un savon â qqn; sonner Ies cloches â qqn (fig., fam.); rabrouer qqn.
PERDEA s.f. — rideau m. A trage perdelele — tirer Ies rideaux; perdea de ploaie (fig.) — pluie drue. 0 EXPR. A
avea o perdea pe ochi (fig.) — Regarder par le petit bout de la lorgnette (fig., fam.). A se da după perdea (fig.,
fam.) — Y couper (fig., fam.). A vorbi cu perdea (fig., fam.) — Parler a mots couverts (fig.); jeter une pierre dans le
jardin de qqn (fig., fam.). A vorbi fără perdea (fig., fam.) — Dire des vertes et des pas mures/des gaudrioles (fig.,
fam.); parler sans ambages/sans detours/ tout de go (fam. )/vertement.
PERECHE s.f. — couple m., paire/ O tânără pereche — un jeune couple; o pereche de ciorapi — une paire de
chaussettes; o pereche de foarfeci — une paire de ci-seaux;. fără pereche (loc. adj.) — hors pair; sans pareil, lle. V.
DESPERECHEA, ÎMPERE-
CHEA, NEPERECHE.
PERETE s.m. — cloison/, mur m., paroi/ Dulap în perete — placard m.; lampă de perete — applique/. 0 EXPR. A
ridica patru pereţi (fig., fam.) — Edifier une maison. A spune cai verzi pe pereţi (fig., fam.) — Raconter des
balades (fig., fam.). A sta între patru pereţi (fig., fam.) — S'isoler. A vorbi (ca) la pereţi (fig., fam.) — Causer
(parler) a un mur/â un rocher/â un sourd/â un suisse; mettre qqch. dans Foreille du chat (fig., fam.). Casă în doi
pereţi (fig.) — Mariage mal-heureux; menage/union mal assorti(e). Pereţii au urechi (fig.) — Les murs ont des
oreilles (fig.).
PERFECTA v.tr. — parfaire. ♦ PERFECT, Ă adj. — parfait, te. In mod perfect —
300
PERMANENT, Ă adj. — 1. permanent, te. Reprezentant permanent la ONU — repre-sentant permanent â l'ONU. 2.
[substantivat: ondulaţie a părului] un permanent — une indefrisable (une permanente). ♦ PERMANENŢĂ s.f. — permanence /.
Permanenţa naturii — la permanence de la nature; serviciul de permanenţă — la permanence; în permanenţă (loc. adv.) — â
demeure; en permanence.
PERMITE v.tr. — admettre, autoriser, (se) permettre. A-şi permite o fantezie — s'autoriser/se passer une fantaisie; a-şi permite o
măgărie — se permettre une vacherie. j Dar ştiu că-şi permit! — Comme ils y vont tous!; a crede că totul îi este permis — j se
croire tout permis; a-i fi permis să... — etre loisible de...; a nu-şi permite ceva — s'interdire qqch. Nu-mi permit să mă gândesc la
asta —Je m'interdis d'y penser. ♦ PERMIS s.n. — autorisation/, permis m., carte / d'adherent, carte d'entree. A-şi lua permisul de
conducere — passer son permis de conduire.
PERNĂ s.f. — coussin m., oreiller m., traversin m. Faţă de pernă — taie/ d'oreil-ler. 0 EXPR. A se împăca pe pernă (fig., fam.) —
Se raccommoder sur l'oreiller (fam.). A muri fără pernă Ia cap (fig., pop.) — Mourir dans la mouise/la panade/la puree (fig., pop.).
A se sfătui cu perna (fig., fam.) — Avoir un colloque avec son traversin (fig., fam.). ♦ PERNIŢĂ s.f. — coussinet m. Perniţă de ace
— pelote/
PERNICIOS, OASĂ adj. (livr.) — deletere; nuisible; pernicieux, euse. V. NOCIV.
PERON s.n. — quai m. Peronul gării — quai de la gare; peron de plecare/de sosire — quai de depart/d'arrivee.
PERPETUA v.tr., refl. — (se) perpetuer. ♦ PEPETUARE s.f. — perpetuation / ♦ PERPETUU, UĂ adj. — perpetuei, elle; sempiter-nel,
elle.
PERSISTA v.intr. — insister, perseverer, persister. ♦ PERSISTENT, Ă adj. — constant, te; persistant, te. ♦ PERSISTENŢĂ s.f. — cons-
tance/, persistance/
-,
is
sns2d
gV
nAk
a. a P
S(
pt
(f A
;e
0
p
c.
pe P]
PERFECŢIONA
â la perfection; parfaitement (bien). Este perfect — Sans bavure (fam.)la. tous crins (fig.)fsans faille (fig.)lm poil
(fam.)/aux pommes (fig., pop.); argument perfect — argument sans bavure/sans faille.
PERFECŢIONA v.tr., refl. — (se) perfecţi onner. ♦ PERFECŢIUNE s.f. — perfection/
PERFID, A adj. — dissimule, ee; fourbe; perfide; sournois, se. ♦ PERFIDIE s.f. — dis-simulation/, fourberie/,
perfidie/, sournoi-serie / Cu perfidie (loc. adv.) — perfide-ment, sournoisement.
PERFORMANT, Ă adj. — competitif, ve; performant, te. ♦ PERFORMANŢĂ s.f. — per-formance/; => challenge
[Jalăj] m. (fig.). PERIA v.tr., refl. — (se) brosser. A-şiperia pantalonii — donner un coup de brosse â son pantalon. 0
EXPR. A peria pe cineva (fig., fam.) — Manier la brosse â reluire (fig., fam.). A peria un text (fig., fam.) —
Elaguer un texte (fig.). ♦ PERIE s.f. — brosse / Perie de dinţi/de ghete/de haine/de păr/de unghii — brosse â dents/â
chaus-sures/â habits/â cheveux/â ongles. ♦ PERIUŢĂ s.f. (fig., fam.) — flagomeur m., flat-teur m.; => fayot m., beni-
oui-oui m., leche-bottes m. (fam.); leche-cul m. (pop.); thu-riferaire m. (fig., litt.). V. LINGĂU.
PERICOL s.n. — danger m., perii m. A fi pericol — courir un danger. ♦ PERICULOS, OASĂ adj. — dangereux, euse;
peril-leux, euse.
PERIFERIE s.f. — banlieue/, p<Sripherie/ De periferie — de banlieue; locuitor, toare de la periferie —
banlieusard, de; faubou-rien, nne; zonard, de; => loubard, de (fam.).
♦ PERIFERIC, Ă adj. — peripherique. V. MAHALA.
PERIMAT, -A adj. — obsolete; perime, ee; suranne, ee; vieillot, tte. Obicei perimat — coutume obsolete. V.
DESUET.
PERIOADA s.f. — epoque /, peri ode /
♦ PERIODIC, Ă adj. — periodique. Publicaţie periodică — un periodique; presse periodique.
301
PETICI
PERSOANĂ s.f. — personne / Eu, în persoană — moi-meme. 0 EXPR. Persoană însemnată — 1. Une figure;
grand-homme m., notable m., notabilite/.", personnage m., personne de marque, sommite /, vedette / 2. Baron m.,
gros bonnet m.\ bonze m., mandarin m., manitou m., pontife m. (fam., iron.); grosse legume/; grosse huile/ (pop.,
iron.). V. MAHĂR. 0 EXPR. A fi persoană însemnată (fig.) — Avoir pignon sur rue (fig., fam.). A fi persoană sus-
pusă (fig., fam.) — Tenir le haut du pave (fig., fam.). ♦ PERSONAL s.n. şi adj. — I. [s] personnel m. Personal de
serviciu — gens de maison. II. [adj] personnel, lle. Probleme personale — des problemes per-sonnels; [adverbial]
en personne. Mă voi ocupa personal de asta — J'en ferai mon affaire (fig.). ♦ PERSONALITATE s.f. — personnalite/ A
fi o personalitate — etre une personne de tete (fig.)\ personalitate de marcă — V.I.P. (Very Important Person) (angl,
fam.).
PERSPICACE adj. — sagace. ♦ PERSPICACITATE sfi — sagacite/
PERUCA s.f. — perruque m., postiche m.\ =>moumoute/ (fam.). ♦ PERUCHIER s.m.— perruquier m.
PERVAZ s.n. — appui m.
PERVERTI v.tr., refl. — (se) corrompre, devoyer, pervertir. ♦ PERVERS, Ă adj. — pervers, se. ♦ PERVERSIUNE s.f.
— perversion/
PESCĂRUŞ s.m. — mouette/ (ornit.).
PESEMNE adv. (pop.) — â ce qu'il paraît; ace qu'il semble.
PESTE prep. — au-delâ; outre; par-dessus. Peste aşteptări — au-delâ de toute attente; peste drum — vis-â-vis;
peste gard — par-dessus la haie; peste mare/peste munţi — outre-mer/outre monts; au-delâ de la mer/des monts;
peste măsură — enorme; outre mesure; peste noapte (fig.) — â l'improviste; peste poate — impossible; peste puteri
— au dessus de (mes, tes) forces; peste puţin — sous peu; peste tot — partout; peste voia cuiva — contre la volonte
de qqn; peste o zi — dans un jour.
PESTRIŢ, Ă adj. 1. bariole, ee.
2. [fig., pop.] mechant te; perfide. 0 EXPR. A fi pestriţ la maţe (fig., pop.) — Etre mechant comme un âne
rouge/comme un dia-ble/comme la gale (fig., fam.).
PEŞIN adv. (pop., fam.) — cash, comptant. Bani peşin (adjectival) — argent cash [ka/D] (fam.); a plăti peşin —
payer cash/comptant.
PESCUI v.tr. — pecher. 0 EXPR. A pescui în ape tulburi (fig., fam.) — Pecher en eau trouble (fig., fam.). ♦ PESCAR
s.m. — pe-cheur m. ♦ PESCĂRIE s.f — poissonnerie / ♦ PEŞTE s.m. — poisson m. Os de peşte — arete/; solzi de peşte
— ecailles f.pl.; a curăţa peştele de solzi — ecailler le poisson; a prepara peştele — cuire le poisson; peşti de apă
dulce — poissons d'eau douce; peşti de mare — poissons de mer; peşte proaspăt pescuit — maree/; peşti răpitori —
poissons carnassiers; negustor, -easă de peşte — mareyeur, euse (en gros); poissonnier, iere. 0 EXPR. A fi cu borşul
pe foc şi cu peştele în iaz (fig., fam.) — Nager entre deux eaux (fig.). A se simţi ca peştele în apă (fig., fam.) —
Etre comme un poisson dans l'eau (fig., fam.). Când o prinde mâţa peşte (fig., fam.) — Aux calendes grecques; â
Pâques ou â la Trinite; â la saint Glinglin; â la semaine des quatre jeudis; quand Ies poules auront des dents (fig.,
fam.). Cât ai zice peşte (fig., fam.) — En un rien de temps; en un tournemain; en vitesse. Peştele cel mare înghite
pe cel mic (prov.) — Les gros poissons mangent les petits (prov.). ♦ PISCICULTURA s.f. — pisciculture/
PETALĂ s.f. — petale m.
PETICI v.tr. — raccommoder, rafistoler, rapiecer, ravauder. A petici o haină — rac-commoder/rapiecer/rafistoler un
vetement; a petici tălpile — rapiecer/raccommoder les semelles. V. CÂRPI, DREGE. ♦ PETIC s.n. (fam.) — petit bout
m. de chiffon. Un petic de hârtie — un petit bout de papier; pantaloni plini de petice — pantalons tout en rapiecages.
0 EXPR. A coase petic la petic (fig., fam.) — Etre grippe-sou/tres preş de ses sous (fig., pop.). A nu se mai ţine
petic
302
cer (fig., fam.) — 1. Arriver comme une bombe (fig.). 2. Tomber du ciel (fig., fam.). A-i pica ceva din cer (fig., pop.,
iron.) — Trouver qqch. dans un paquet de lessive/dans une pochette surprise (fig., pop., iron.). A pica prost (fig.,
fam.) — Arriver comme un cheveu sur la soupe (fig., fam.)lm&\ â pro-pos. Nici dacă-1 pici cu ceară (fig., fam.) —
Pour rien au monde.
PICANT, A adj. — 1. condimente, ee; releve, ee. Mâncare picantă — mets condimente/releve. 2. [fig.] grivois, oise
(fig.). Glumă picantă — gaudriole/, gauloiserie/ (fam.); propos croustillant (fig., fam.).
PICĂ sf. (pop.) — depit m., haine /, rancceur/, rancune/
PICIOR s.n. —jambe/, pied m.; => nou-gat m.\ voiture/ â talons (arg.); picior de pasăre — pilon m. bun de picior
— alerte; picior peste picior — Ies jambes croisees; a bate din picior — taper du pied; a sări într-un picior — sauter
a cloche-pied; cu piciorul — a pied; la piciorul patului — au pied du lit; în picioare — debout; a călca în picioare
— pietiner. 0 EXPR. A alerga cât îl ţin picioarele (fig., fam.) — Courir â toutes jambes; prendre ses jambes â son
cou (fig., fam.). A avea numai (atâţia) ani pe un picior (fam.) — Oublier de compter Ies mois de nourrice (fig.,
pop.); etre plus âgee qu'on n'avoue. A bate din picior (fig., fam.) — Imposer sa volonte. A-şi bate picioarele (fig.,
fam.) — Faire la coursette (arg.). A cădea din picioare (fig., fam.) — Avoir trente kilometres dans Ies jambes (fig.,
fam.); tomber de fatigue. A cădea în picioare fig-, fam.) — Re tomber sur ses pattes/sur ses pieds (fig., fam.). A
cădea la picioarele cuiva (fig.) — Tomber aux pieds de qqn (fig.). A călca pe cineva în picioare (fig., fam.) — Faire
litiere de qqn; fouler qqn aux pieds (fig., fam.). A nu se lăsa călcat în picioare (fig., fam.) — Ne pas se laisser se-
couer comme un paquet de linge sale (fig., fam.). A da din picioare (fig.) — Gigoter (fam.). A depăna din picioare
(fig., fam.) — Jouer des gambettes/des gui-
bdd
V
p
CL0
V
C
c
ci I c
(
1
C
PETIŢIONA
de petic (fig., fam.) — (Etre) en loques (fig., fam.). ♦ PETICIRE s.f. — rapiecage m., ravaudage m., reprise/
PETIŢIONA v.inir. —petitionner. ♦ PETIŢIE s.f. — demande/, petition/, requete/ ♦ PETIŢIONAR, Ă (PETENT, Ă) S. —
petition-naire; plaignant, e.
PETRECANIE s.f. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A-i face cuiva de petrecanie
(pop.) — Faire son affaire (fig.,fam.)/sa fete (fig., fam.)/\a peau â qqn (fig., pop.); regler son compte â qqn. A i se face
de petrecanie (fig., pop.) — Chercher noise.
PETRECE v.tr., intr., refl. — 1. s'amuser, se divertir. Am petrecut la nunta voastră — Je me suiş amusee a votre
mariage. 2. rac-compagner. L-am petrecut la gară — Je l'ai raccompagne â la gare. 3. arriver, avoir lieu, se passer. Aş
vrea să ştiu ce se petrece în casa asta — Je voudrais savoir ce qui se passe dans cette maison. ♦ PETRECĂREŢ, EAŢĂ
S. şi adj. — bon-vi vânt; fetard, de; noceur, euse. ♦ PETRECERE s.f. — fete/, reception/, soiree /, surprise-partie /; =>
boum m., sauterie/, surboum m., surpate/ (fam.).
PEZEVENGHI s.m. (pop.) — charlatan m., finaud, de; => mariole m. (pop.); matois, oise (litt.); roublard, de (fam.).
V. PIŞICHER, ŞIRET, ŞMECHER.
PIAŢĂ s.f. — 1. marche m. A-şi face piaţa — faire son marche. 2. place/ Piaţa Con-cordieiNictoriei — Place de la
Concorde/de la Victoire; piaţă circulară — rond-point m. (rond-point des Champs-Elysăes).
PIAZA s.f. — In expr.: Piază rea — porte-malheur m., porte-poisse.
PICA v.tr., intr. — 1. [fam.] arriver, tomber. A pica pe neaşteptate — arriver/tomber âl'improviste. 2. s'egoutter,
goutter, suinter. Apa pică de pe streaşină — L'eau s'egoutte de l'avant-toit. Ploaia pică cu stropi mari — II pleut a
grosses gouttes. 0 EXPR. Ce pică (fig., fam.) — Les-â-cotes (fig.). A pica bine (fig., fam.) — Tomber a point. A pica
din
3
PIELE
ples/des jambes; se tirer des flutes; tricoter ps pincettes (fig., pop.). A fi pe picior de ucă/de plecare (fig., fam.) —
Etre en câmp plant (fig., /am. )/sur son depart. A fi pe picioare (fig.) — Avoir bon ceil/bon pied \fig., fam.). A fi cu
picioarele pe pământ \fii-) — Avoir du plomb dans la tete \(fig.,fam.). A fi pe picior de război cu cine-Iva (fig.) —
Etre en bisbille avec qqn (fig., fam.). A ieşi cu picioarele înainte (fig., fam.) — S'en aller/s'en sortir Ies pieds devant
(fig., fam.). A i se împletici picioarele (la beţie) — Avoir Ies bottes en bascule/â rouleaux; avoir du vent dans Ies
voiles (fig., fam.). A i se încurca cineva în picioare (fig., fam.) — Avoir qqn dans Ies jambes (fig., fam.). A-l lăsa (a
nu-şi mai simţi, a nu-l mai ţine) picioarele de oboseală (fig., fam.) — Avoir Ies jambes en com-pote/comme du
coton/en pate de foie; avoir Ies jambes qui lui rentrent dans le corps; en avoir plein Ies jambes; ne plus se sentir Ies
jambes (fig., fam.). A o lua la picior (fig., fam.) — Ficher/foutre le câmp (pop.); jouer des flutes/des pattes/des
talons; tricoter des jambes (fig., pop.). A lua pe cineva peste picior (fig., fam.) — Narguer qqn (fam.); faire marcher;
faire la nique; mettre qqn en boîte; se payer la fiole/la tete de qqn; prendre qqn a la blague/a la rigolade; tourner qqn
en bourrique; traîter qqn par-dessus la jambe/a la legere (fig., fam.); la bailler belle a qqn; charrier qqn; se ficher/se
foutre de qqn; se jouer de qqn; mener qqn en băteau; mettre qqn en boîte; se payer la poire de qqn; s'en tamponner le
coquillard (fig., pop.); dauber qqn (litt.); se gausser/se goberger/se gouailler de qqn; proceder de maniere cavaliere
avec qqn; toumer qqn en derision/en ridi-cule. A pune piciorul în prag (fig., fam.) — Mettre un frein/le hola â...
(fig.). A pune piciorul undeva (fig., fam.) — Entrer de plein pied quelque part; mettre Ies pieds quelque part (fig.). A
pune ceva pe picioare (fig., fam.) — Mettre qqch. sur pied (fig., fam.). A pune ceva la picioarele cuiva (fig.,
fam.) — Mettre qqch. aux pieds de qqn (fig.). A se pune pe picioare (fig., fam.) — Se refaire une sânte; se retaper
(fam.);
se remettre d' aplomb; reprendre du poil de la bete (fig., fam.). A nu sta în picioare (a fi incredibil) (fig., fam.) —
Ne pas tenir debout (fig., fam.). A sta pe picioarele sale (fig., fam.) — Voler de ses propres ailes (fig., fam.).
Negustorie (afaceri, comerţ) pe picior (fig.) — Vente a la calebasse/a la criee /sous cape/sous la courtine/sous-
main/sous le manteau (fig., fam.). ♦ PICIOROANGE sf.pl. — echasses/.pZ.
PICTA v.tr. — peindre. A picta prost — barbouiller, peinturlurer, peinturer. ♦ PICTOR s.m. — peintre m. ♦ PICTURĂ
s.f. — peinture /. Pictură de gang — croute /. (fam.); pictură în ulei — peinture a l'huile.
PICURA v.intr. — degouliner, s'egoutter, goutter, sourdre, suinter. V. PIPETĂ. ♦ PIC s.n. (fam.) — brin m., goutte/.,
larme/, soupcon m.; tantinet m., (un) tant soit peu. V. NIŢEL, ŢÂRĂ. Un pic de vin — un doigt/une goutte de vin; un
pic de piper — un soupcon de poivre; un pic de minte — une once de bon sens; nici un pic de minte — pas une
ombre de bon sens; câte un pic (loc. adv.) — par petites quantites; nici un pic (loc. adv.) — pas le moins du monde;
pas l'ombre de; pas un seul...;/ară nici un pic de dubiu — sans l'ombre d'un doute. ♦ PICĂTURĂ s.f. — goutte/.
Pic(ătură) cu pic(ătură) (loc. adv.) — goutte(-)a(-) goutte; petit â petit; peu a peu; printre picături (loc. adv.) — entre
temps; de temps â autre; nici o picătură — pas une goutte. 0 EXPR. A stoarce pe cineva până la ultima picătură
(fig., fam.) — Presser 1'orange et jeter l'ecorce (fig., fam.).
PIEDICĂ s.f. — 1. anicroche /., cran m. d'arret; empechement m., handicap m., obs-tacle m.; => accroc m. (fig.).
Fără piedică — sans anicroche. 2. [puşcă] detente/. 0 EXPR. A pune piedică — Faire un croc-en-jambe/un croche-
pied. V. ÎMPIEDICA.
PIELE s.f. — 1. peau / Piele fină/suplă — peau; mănuşi de piele — gants de peau. 2. cuir m. Piele tăbăcită — cuir
m.; geantă de piele — sac en cuir; pielea capului — le cuir chevelu. 0 EXPR.. A-i crăpa pielea de gras (fig., fam.)
— Peter dans sa peau
304
(fig., fam.); s'epoumonner. A strânge la piept (fig.) — Serrer sur son coeur (fig.). A trage pe cineva în piept (fig.,
pop.) — Blouser qqn (fig., fam.). A ţine piept cuiva (fig., fam.) — Faire face/front/tete â qqn; tenir bon/le coup/tete
(fig., fam.). Piept la piept (fig.) — Coeur â coeur (fig.). ♦ PIEPTAR s.n. — veste m. ♦ PIEPTIŞ, Ă adj. — abrupt, te;
escarpe, ee. Urcuş pieptiş — pente abrupte/escarpee/raide.
PIEPTĂNA v.tr., refl. — (se) coiffer, (se) peigner. ♦ PIEPTĂNĂTURĂ s.f. — coif-fure/ ♦ PIEPTENE s.m. — peigne m.
PIERDE v.tr., refl. — 1. (s') egarer, (se) perdre. V. RĂTĂCI. 2. manquer. A pierde (o ocazie) ocazia — Manquer (une)
l'occa-sion; a pierde trenul — manquer son train. 3. rater. 0 EXPR. A-şi pierde busola (fig., fam.) — Perdre la
boule/la boussole/le nord (fig., fam.). A se pierde în faţa cuiva (fig-) — Perdre tous ses moyens (fig.). A pierde la cărţi
— Prendre une culotte (fig., fam.). A pierde la milimetru/la mustaţă (fig., fam.) — Rater d'un cheveu (fig., fam.). A nu
pierde pe cineva din ochi (fig., fam.) — Couver/manger qqn des yeux (fig., fam.). A-şi pierde papucii (fig., fam.) —
Courir comme un derate (fig., pop.). A-şi pierde reputaţia — Se bruler Ies ailes (fig., fam.). A-şi pierde respiraţia
(fig.) — Etre hors d'haleine (fig.). A nu pierde (a nu ceda) nimic din terenul câştigat (fig.) — Ne pas perdre un pouce
de terrain (fig.). A nu pierde chiar tot (fam.) — Sauver Ies meubles/la mise (fig., fam.). A fi pierdut totul (fig.) —
N'avoir plus que Ies yeux pour pleurer (fig.). A şti să piardă (fig.) — Etre bon perdant; faire la part du feu; se montrer
beau joueur (fig.). A nu şti să piardă (fig.)
— litre mauvais perdant (fig.). ♦ PIERDERE s.f. — degât m., perte/ Pierderi băneşti — revers de fortune. ♦ PIERDE-
VARĂ s.m. — badaud m., musard m.; => gogo m. (fam.); gobe-mouche m. (fig., fam.). V. TÂRÂIE-BRÂU. ♦ PIERZANIE
s.f. — 1. catastrophe/, desastre m. 2. decheance / V. DECĂDERE, PIEIRE. 0 EXPR. A merge Ia pierzanie (fig.)
— Courir â sa perte (fig.). ♦ PIERDUT, Ă
PIEPT
(fig., pop.). A i se face piele de găină (fig., fam.) — Avoir la chair de poule (fig., fam.). A-i face cuiva pielea tobă
(fig., fam.) — Battre comme plâtre (fig., fam.); colier du rototo â qqn; plomber qqn de coups (fig., pop.). A fi (a
intra) în pielea cuiva (fig., fam.) — Etre (entrer) dans la peau de qqn (fig., fam.). A fi numai piele şi os (fig., fam.)
— N'avoir que la peau et Ies os/que la peau sur Ies os (fig., fam.). A-i găuri cuiva pielea cu un glonte (pop.) —
Allumer qqn avec son 6,35 (arg.). A-i intra cuiva pe sub piele (fig., fam.) — Entrer dans Ies bonnes grâces de qqn;
etre dans Ies petits papiers de qqn; (fig., fam.); se faire valoir; flatter qqn bassement/avec complaisance. A lua şapte
(zece) piei de pe cineva (fig., fam.) — Ecorcher qqn; tirer deux (dix) moutures d'un sac/du raerae sac (fig., fam.);
avoir la peau de qqn; tondre la laine sur le dos â qqn (fig., pop.). A-şi pune pielea în saramură (fig., fam.) — Se
saigner aux qua-tre veines (fig., fam.). A rămâne numai cu pielea (fig., fam.) — Rester sur la paille (fig., fam.). A-şi
risca pielea (fig., fam.) — Jouer sa peau (fig., fam). A-şi salva pielea (fig., fam.) — Sauver sa peau (fig., fam.). A-şi
schimba pielea (fig., fam.) — Faire peau neuve (fig., fam.). A şti ce-i poate pielea cuiva (fig., pop.) — Savoir de
quel bois qqn se chauffe/ce que qqn a dans le ven-tre (fig., fam.). A-i tăbăci cuiva pielea (fig., pop.) — Passer qqn â
tabac (fig., fam.); tanner la basane/le casaquin/le cuir â qqn (fig., pop.). A ţine la pielea Iui (fig., fam.) — Tenir â sa
peau (fig., fam.). ♦ PIELIŢĂ s.f — peau/
PIEPT s.n. — poitrine/; => gorge/ (litt.). Piept de pasăre — blanc (de poulet etc.). 0 EXPR. A da piept cu ceva/cu
cineva (fig., fam.) — Affronter qqch./qqn corps â corps (fig.). A fi tras în piept (fig., pop.) — Avaler la dragee/le
morceau/la pilule (fig., pop.). A se lua de piept cu cineva (fig.) — En venir aux mains (fig., fam.). A lua greutăţile
în piept (fig., fam.) — Affronter/se colleter avec Ies difficultes. A-şi sparge pieptul strigând — Se casser la voix
305
PILI
adj. — egare, ee; perdu, ue. Birou de obiecte pierdute — bureau des objets trouves. 0 EXPR. A nu avea nimic de
pierdut (fig.) — N'avoir rien â perdre (fig.). Cu ochii pierduţi (fig.) — Les yeux perdus/vagues (fig.). Când crezi că
ai pierdut totul, mai ai încă ceva de pierdut (prov) — Lorsqu'on s' imagine avoir tout perdu ii y a encore a perdre
(prov.).
PIERI v.intr. — disparaître, perir. 0 EXPR. A pieri de pe lumea asta — S'en aller/s'en sortir les pieds devant (fig.,
fam.). Cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are (prov.) — Faire la manche, şa aide, mais ii n'est plus question
d'estime (prov.). ♦ PIEIRE s.f. —
1. catastrophe/, desastre m. mort/, violente.
2. decheance / V. DECĂDERE, PIERZANIE. 0 EXPR.. A merge la pieire (fig.) — Courir au desastre; mettre le feu au
poudres (fig.). ♦ PIERITOR, OARE adj. — 1. mortel, elle. V. MURITOR. 2. ephemere, perissable.
PIERSIC s.m. — pecher m. ♦ PIERSICĂ 5./ — peche / 0 EXPR. A se da după piersic
(fig., fam.) — Chercher vainement un faux-fuyant.
PIESA s.f. — piece / Piesă de schimb — piece detachee; piesă de teatru — piece de theâtre.
PIETON s.m. — pieton, nne. Trecere de pietoni (zebră) — passage cloute. ♦ PIETO-NAL, Ă adj. — pieton, nne;
pietonnier, iere. Stradă pietonală — rue pietonne.
PIETRUI v.tr. — caillouter, empierrer, paver. ♦ PIATRĂ s.f. — pierre / Piatră de construcţie — pierre de taille;
piatră cubică — pave m.; piatră filozofală (fig.) ■— pierre philosophale (fig.); piatră de încercare (fig.) — pierre de
touche (fig.); piatră kilometrică — borne /; piatră de moară — meule /.; piatră preţioasă — gemme /; pierre
precieuse; piatră unghiulară (fig.)— pierre angulaire (fig.); piatră de var — pierre â chaux; piatră de zidărie —
moellon m.; epoca de piatră — l'Âge de (la) pierre. 0 EXPR. A arunca primul piatra (fig.) — Jeter la premiere
pierre â qqn. A-şi atârna
o piatră de gât (fig., fam.) — S'attacher (se mettre) un boulet au pied/une pierre (un pave) au cou (fig., fam.). A avea
o piatră pe inimă (fig., fam.) — Avoir un poids sur le coeur (fig., fam.). A fi de piatră (fig.) — Avoir un coeur de
glace/de pierre (fig.); etre sans pitie. A fi un ger de crapă pietrele (fig., fam) — Geler â pierre-fendre (fig., fam). A
nu lăsa piatră peste piatră (fig-) — Ne pas laisser pierre sur pierre (fig.). A-i lua cuiva o piatră de pe inimă (fig.,
fam.) — Tirer â qqn une epine du pied (fig., fam.); soulager le coeur a qqn. A număra pietrele (a umbla haimana)
(fig.) — Aller en vadrouille; courir les rues. A rămâne stană de piatră (fig., fam.) — 1. Se cuirasser contre qqn
(fig.). 2. Etre change en statue de sel (fig., fam.). ♦ PIETRICICĂ s.f. — caillou m. ♦ PIETRIŞ s.n. — gravier m., gra-
villon m. ♦ PIETROS, OASĂ adj. — caillou-teux, euse; pierreux, euse; rocailleux, euse. Cireşe pietroase — bigarreaux
m.pl. ♦ PIETRUIRE — empierrement m., pavage/
PIEZIŞ adv. — de biais; par le biais;
de guingois.
PILAF s.n. — risoto m. 0 EXPR. A face pilaf pe cineva (fig., fam.) — Tabasser qqn (pop.).
PILDA s.f. (fam.) — 1. exemple m. 2. sen-tence/
PILI v.tr., refl — 1. [o piesă] limer. 2. [pop.] s'emecher, s'etourdir, se griser; => se retamer (fam.); se beurrer, picoler
(pop.); arsouiller (arg.); prendre une biture/sa cocarde/son compte/une cuite/son pompon (fig., fam.); se souler la
gueule (fig., pop.).
V. AFUMA, AMEŢI, CHERCHEL1, ÎMBĂTA.
♦ PILANGIU s.m. (pop.) — qui a une bonne descente (fig., fam.); qui a le gosier en pente/sec (arg.). ♦ PILEALĂ s.f.
(pop.) — cui te/ ♦ PILIT, Ă adj. (pop.) — emeche, ee; grise, ee. A fi pilit (pop.) — cuver/pren-dre/tenir une bonne
cuite (pop.). ♦ PILĂ s.f. — 1. lime/ Pilă de unghii — lime. 2. [fig.] piston m. (fig.). 0 EXPR. A avea pile (fig., fam.)
— Avoir des appuis/du piston (fig., fam.). A avea o pilă tare (fig., pop.) —
PILULA
m
Etre fort du soutien de qqn. A pune pile (fig., fam.) — Pistonner.
PILULA s.f. — cachet m., comprime m., dragee/, pilule/
PINGELI v.tr. — ressemeler. ♦ PINGEA s.f. — semelle/ 0 EXPR. A-şi toci pingelele (fig., fam.) — Aller â pied
comme un basque; battre l'antif; tricoter des paturons (fig- pop-)-
PINTEN s.m. — arşon m. 0 EXPR. A da pinteni (fig.) — Piquer des deux (fig., fam.).
PIPĂI v.tr., refl. — palper; tâter; => (se) peloter, tripoter (pop.). A pipăi pulsul unui bolnav — tâter le pouls d'un
malade; a pipăi (o femeie) (vulg.) — avoir la main baladeuse (fig., fam.); peloter/tripoter une femme (pop.). ♦
PIPĂIALĂ s.f. — attouche-mentm.; pelotage m. (pop.).
PIPER s.m. — poivre m. ♦ PIPERAT, Ă adj. — 1. croustillant, te (et fig.); piquant, te (et fig.); poivre, ee. 2. [fig.]
corse, ee; grivois, se. Anecdotă piperată — histoire egrillarde/gri-voise/licencieuse/salee; preţ piperat — prix d'or
(fam. J/inabordable; o notă de plată piperată (fig.) — une note salee (fig.).
PIPERNICIT, Ă adj. — chetif, ive; gringalet; rabougri, ie; ratatine, ee; => riquiqui (fam.). V. PIRPIRIU, PRICĂJIT,
SFRIJIT.
PIPETĂ s.f — compte-gouttes m. V. PICURA.
PIPIŢĂ s.f. (pop.) — nana/, pepee/, sou-ris / (pop.). 0 EXPR. A vâna o pipiţă (fig., pop., pei.) — Lever une nana
(pop.).
PIPOTĂ s.f. — gesier m. 0 EXPR. A i se umfla pipota (fig., pop.) — Se fâcher tout rouge; prendre la mouche (fig.,
fam.).
PIR s.m. — chiendent m.
PIRONI v.tr. — 1. clouer. 2. immobiliser qqn. ♦ PIRON s.n. — gros clou m. 0 EXPR. A face piroane (fig., fam.) —
Se peler le cui (arg.); claquer des dents; etre transi de froid; geler; trembler. A tăia la piroane (fig., fam.) — Aller â
Cracovie; dire (racon-ter) des bobards/des bourdes/des craques;
mentir comme un arracheur de dents/comme ■ pj un soutien-gorge (fig., fam.); „c'est bien vrai I pa ce mensonge?"
(iron.).
PI PIROSTRII s.f.pi. (pop.) — In expr.M
0 EXPR. A(-şi) pune pirostriile pe capi
(pop.) — Aller â l'autel (fig.). P]
PIRPIRIU, IE adj. (fam.) — chetif, ive; I gringalet; rabougri, ie; ratatine, ee; => I riquiqui (fam.). V.
PIPERNICIT, PRICĂJIT, I
SFRIJIT. 0
PISA (PISĂLOGI) v.tr. — 1. broyer, I
fouler, piler, mettre en poudre. 2. [fig.] I
rabâcher, tracasser; => bassiner, emmerder, I
■ f'
enquiquiner (pop.), tarauder (fig., litt.). 1
♦ PISĂLOG, OAGĂ adj. (pop.) — rabâcheur, I
euse; tracassier, ere; => raseur, euse (fam.); I
casse-pieds; chiant, te; emmerdeur, euse; I p
enquiquineur, euse (pop.). V. AGASA, PLIC- I
TISI, SÂCÂI.
PISICĂ s.f. — chat, chatte. Pisică mai- I c
daneză — chat de gouttiere; pisică ango-ra/persană/siameză — chat angora/per- I san/siamois. Pisica miaună şi
toarce — Le I I
chat miaule et ronronne; pisoi — minet, tte; I minou m.; mistigri m. (fam.); pisoiaş — I i
mimi m. (fam.); blană de pisică — four-rure /, pelage m. du chat; limbă de pisica (fursec) — langue-de-chat m. V.
MÂŢĂ, MIE-UNA. 0 EXPR. A face rachiu pisicii (fig., fam.) — Lâcher le robinet (fig., fam.): avoir la larme â
l'ceil. A fi pisicoasă (fig.) — Etre chatte (fig.). A se spăla ca pisica j (fig., fam.) — Se faire une toilette de chat I (fig.,
fam.). Când pisica nu-i acasă, şoarecii f joacă pe masă (prov.) — Le chat parti, Ies I souris dansent (prov.). Ce naşte
din pisică I şoareci mănâncă (prov.) — Ce qui nait de la I chatte attrape des souris (prov.). Pisica cu I clopoţei nu
prinde şoareci (prov.) — On ne I prend pas Ies lievres au son du tambour I (prov.). ♦ PIS interj. — în expr.: 0
EXPR. ] A nu zice nici pis (fam.) — Ne pas ouvrir la I bouche; ne piper/ne souffler mot; remiser I son fiacre (fig.,
fam.); la boucler (pop.); avoir I le bec gele; taire sa gueule/son bec I (fig., pop.). Cât ai zice pis (fig., fam.) —
En j un clin d'ceil; en un rien de temps; sur I le coup. Pis-pis! — Minet-minet!.
307
PLANIFICA
PISOAR s.n. — pissoir m., urinoir m., ves-pasienne/.; => pissotiere/ (fam.). V. URINA.
PISTĂ s.f. — 1. trace/ 2. parcours m., tra-jet m., voie/
PISTRUI s.m. — ephelides/; taches / de rousseur/de son. ♦ PISTRUIAT, Ă adj. — tavele(e) d'ephelides.
PISTOL s.n. — pistolet m., revolver m. 0 EXPR. A-i pune cuiva pistolul în piept
(fig., fam.) — Mettre â qqn le pistolet sur la gorge (fig., fam.). A scoate pistolul fără a sta mult pe gânduri — Avoir la
gâchette facile (fig., fam.). Cum e turcul şi pistolul
(prov.) — A bon chat, bon rat; tel maître, tel valet; tel pere, tel fils (prov.).
PIŞCĂ v.tr. — 1. pincer. Nu mă pişcă! — Ne me pince pas!; a pişcă coardele viorii — pincer Ies cordes du violon. 2.
piquer. Insecte care pişcă — insectes qui piquent. 3. [fam.] filouter; => chaparder, (pop.). Pişcă (ciupeşte) de ici de
colo până o să-l prindă — II chaparde/il filoute 9a et la jusqu'â ce qu'on l'attrape. ♦ PIŞCĂTURĂ s.f. — 1. pince-ment
m. 2. [fig.] ironie/; => propos mor-dants m.pl. (fig.).
PIŞICHER s.m. şi adj. (fam.) — 1. [s] char-latan m., => mariole m. (pop.). 2. [adj] nar-quois, se; roue, ee; =>
madre, ee (fig.); ma-tois, se (litt.); roublard, de (fam.). V. PEZEVENGHI, ŞIRET, ŞMECHER.
PIŞCOT s.n. — biscuit m.
PITI v.tr., refl. (fam.) — (s') abriter, (se) ca-cher, se tapir, se terrer; => passer â l'as (fig., fam.). V. ASCUNDE.
PITIC, Ă s. şi adj. — nain, naine. Albă ca zăpada şi cei şapte pitici — Blanche-Neige et Ies sept nains.
PITULA v.tr., refl. (fam.) — (se) tapir. Pe pitulate — en cachette (fig.); furtivement.
PIŢIGĂIAT, Ă adj. — In expr.: Voce piţigăiată — voix de fausset; voix haut per-chee/grele/stridente.
PIŢIGOI s.m. — mesange/
PIUI v.intr. —piailler, piauler. ♦ PIUIT s.f. — pepiement m., piaillement m., piaulement m.; => cui-cui m. (fam.). 0
EXPR. A-i lua cuiva piuitul (fig., fam.) — clore/clouer le bec (la bouche) â qqn; la lui couper; rabaisser/rabat-tre le
caquet/la crete de qqn; reduire"qqn âquia/au silence (fig., fam.). A-i pieri piuitul (fig., fam.) — Demeurer sans voix;
rester souffle, ee (fig., fam.).
PIULIŢĂ s.f. — mortier/
PIVNIŢĂ s.f. — cave/
PIX s.n. — stylo-bille m.
PIZMUI v.tr. — envier, jalouser. ♦ PIZMAŞ, Ă adj. (fam.) — envieux, euse. ♦ PIZMĂ s.f. — depit m., envie/,
rancoeur/, rancune
/ V. INVIDIA.
PLACĂ s.f. — 1. plaque / Placă de ar-dezie/de sticlă — plaque d'ardoise/de verre; placă de înmatriculare (auto) —
plaque d'immatriculation/mineralogique; placă dentară — dentier m. 2. carte/ (inform.). Placă de bază/grafică/de
sunet (inform.) — carte mere/graphique/son; placă de memorie (inform.) — extension de memoire. 3. [de patefon]
disque m.
PLAGIA v.tr. — demarquer (un auteur, une oeuvre), plagier. ♦ PLAGIAT s.n. — plagiat m. ♦ PLAGIATOR, OARE S. —
imitateur, trice; plagiaire.
PLAI s.n. — contree/
PLAJĂ s.f. — greve /., plage m. A face plajă — prendre des bains de soleil; rochie de plajă — robe bain de soleil.
PLANIFICA v.tr. —planifier. ♦ PLAN s.n. — 1. plan m. Plan orizontal — plan horizontal; prim plan — gros plan; de
prim plan — de tout premier plan; pe prim plan — en gros plan; au premier plan; pe toate planurile — a tous Ies
egards; sur tous Ies plâns; planul unei redactări — plan d'une redaction; a întocmi un plan — dresser/lever/tracer un
plan. 2. projet m. Plan de arhitectură — projet d'architecture; a face planuri de viitor — faire des projets d'avenir. 0
EXPR. A avea pla-
PLAPUMA
nuri mari — Voir grand (fig.). A fi pe primul plan (fig., fam.) — Etre â la une (des journaux) (fig., fam.). ♦
PLANIFICARE s.f. — planification / ♦ PLANNING s.m. (angl.) — planning m. Planning familial — controle des
naissances dans un foyer. ♦ PLĂNUI v.tr. — projeter, tramer; => concocter (pop.). A-şi plănui plecarea — projeter son
depart.
PLAPUMĂ s.f. — couette /. Plapumă de puf— edredon m. 0 EXPR. A se întinde cât îi e plapuma (fig., fam.) — „II
faut aller selon sa bourse"; „ii faut que la chevre broute ou elle est attachee" (fig., fam.). A se întinde mai mult decât
îi e plapuma (fig., fam.) — Avoir Ies yeux plus grands que le ventre (fig., pop.). ♦ PLĂPUMAR s.m. — confectionneur
m. d'edredons.
PLASĂ s.f. — filet m. 0 EXPR. A da plasă
(fig., fam.) — Faire faux bond (fig.); bruler la politesse; poser un lapin (fig., fam.); fausser compagnie. A lua plasă
(fig., fam.) — Attendre sous l'orme; croquer le marmot (fig., fam.); etre bonne poire; faire le pied de grue (fig., pop.).
PLASTURE s.m. — emplâtre m., spara-drap m.
PLĂCEA v.tr., intr. — agreer, aimer, plaire, prendre gout/plaisir a. A-i plăcea (a se simţi bine undeva) — s'y plaire.
îmi placi — Tu me plais. Le plăcem — Nous leur plaisons. îmi plac căţeii — J'aime Ies toutous. îi plac cărţile bune
— II aime Ies bons livres. îi place marea — II aime la mer. O să vă placă — Vous m'en direz des nouvelles; a nu-i
plăcea cineva — ne pas porter qqn dans son coeur (fig., fam.). V. DISPLĂCEA. ♦ PLAC s.n. — gre m. După bunul plac
al cuiva — au gre/au bon plaisir de qqn. 0 EXPR. A fi pe placul cuiva (fig., fam.) — Satisfaire aux gouts de qqn. A
nu fi pe placul cuiva (fig., fam.) — Ne pas etre chaud pour qqn (fig., fam.). ♦ PLĂCERE s.f. — plaisir/ Cu plăcere
— avec plaisir; de gaiete de coeur; de plăcere — par gout; par plaisir; selon son bon plaisir; fără plăcere — de
mauvais coeur; a face ceva cu plăcere — ne pas demander mieux (fig., fam.); a-i face
308
plăcere ceva — en tirer plaisir. 0 EXPR. E uşor să renunţi la plăceri când nu te mai poţi bucura de ele (prov.) —
Quand le dia-ble devient vieux, ii se fait ermite (prov.). ♦ PLĂCUT, Ă adj. — agreable; avenant, te. E plăcut afară
— ii fait doux/agreable; mutră plăcută — mine avenante.
PLĂCINTAR s.m. — pâtissier m. ♦ PLĂCINTĂ s.f. — feuillete m., galette/ ♦ PLĂCINTĂRIE s.f. — pâtisserie/
PLĂMĂDI v.tr., intr., refl. — 1. petrir, tra-vailler la pate avec le levain. 2. creer, forger. 3. [fig.] [un caracter] (se)
former. ♦ PLĂMĂDEALĂ s.f. — levain m.
PLĂMÂN s.m. — poumon m. Bolnav de plămâni — poitrinaire.
PLĂPÂND, Ă adj. — chetif, ive; mievre.
PLĂTI v.tr. — 1. (s') acquitter, appointer, payer, regler, rembourser, remunerer, retribuer; => arroser (fig., fam.); [o
consumaţie] regler une consommation/la note; [o datorie] defrayer qqn; liquider/re-gler/rembourser une dette; [o
despăgubire] indemniser; [o marfă] payer une marchan-dise; [un salariu[ appointer/retribuer un em-ploye; a-şi plăti
colaboratorii — remune-rer/retribuer ses collaborateurs; [o sumă de bani] acquitter/avancer/compter/debour-
ser/depenser/financer/liquider/prodi-guer/regler/verser une somme; a plăti în avans
— prepayer; a plăti cu bani gheaţă — payer recta (fam.) /rubis sur l'ongle (fig., /a/n.J/cash/comptant; a plăti cu
dărnicie
— prodiguer, verser. 2. expier (relig.). Iisus a plătit pentru păcatele oamenilor — Jesus (Le Christ) a expie pour Ies
hommes. 0 EXPR. A plăti pentru altcineva (fig.) — Trinquer pour qqn (fig., pop.). A plăti cu bani de biserică
(fam.) — Payer en mitraille (fam.). A plăti cu bani grei (fig., fam.) — Payer â prix d'or (fam.). A plăti cu doi bani
jumate (fig., fam.) — Y aller de sa chanson; payer en chats et en rats/en monnaie de singe/en paroles (fig., fam.). A
plăti din buzunar/din pungă (fam.) — En etre pour ses frais; payer de ses deniers/de sa poche
309
PLESNI
(fig., fam.). A-şi plăti greşelile/păcatele
(relig.) — Expier ses fautes/ses peches. A plăti greu (a fi rău platnic) — Se faire tirer l'oreille (fig., fam.). A-i
plăti cuiva cu aceeaşi monedă (fam.) — Le rendre bien â qqn; ren-dre la monnaie de sa piece (fig., fam.); payer qqn
de retour; rendre la pareille; revaloir â qqn. A plăti ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte (fig., Ut.) — Rendre le
mal pour le mal (fig., litt.). A plăti la pastele cailor (fig., fam.) — Payer tous Ies trente-six du mois/â la Saint
Glinglin/â la semaine des qua-tre jeudis (fig., fam.). A plăti ca popa (fig., fam.) — Payer sans faire un pli (fig.,
fam.). A plăti un rând (fam.) — Payer une tournee (fam.)/un coup (pop.). A i-o plăti cuiva cu vârf şi îndesat (fig.,
fam.) — Le rendre bien (â qqn) (fig., fam.). Ai să mi-o plăteşti! — Tu me le revaudras!. Am să ţi-o plătesc! — Je te
le revaudrai!. Totul se plăteşte — Tout se paye. ♦ PLATĂ s.f — cachet m., paye/, payement (paiement) m., reglement
m., retribution/., salaire m. Notă de plată — facture /.; cu plată — moyennant fmances; comptant; fără plată — a
titre gra-cieux (fig., fam.); a-şi încasa plata — toucher sa paie; plată eşalonată/în numerar/în rate — paiement
echelonne/au comptant (cash, en especes)/â temperament; a aştepta plata — attendre la facture. Plata, vă rog! (la
restaurant) — L'addition, s'il vous plaît!. 0 EXPR. A lăsa în plata Domnului (fig.) — Laisser courir (fig.). ♦
PLATNIC, A S. şi adj. — payeur, euse. Bun platnic — solvable; rău platnic — mauvais payeur. ♦ PLĂTIBIL, Ă adj. —
payable.
PLĂTICĂ s.f. — breme/
PLÂNGE v.intr., refl. — 1. chialer, pleurer. A plânge pentru nimicuri — pleurer pour un oui, pour un non. V. BOCI.
2. se lamenter, se plaindre, protester, reclamer. A nu avea de ce să se plângă — ne pas avoir lieu de se plaindre. V.
PROTESTA, VĂICĂRI. 0 EXPR. A plânge amarnic — Pleurer toutes Ies larmes de son corps (fig.). A se plânge că
mierea e prea dulce (fig.) — Se plaindre que la mariee est trop belle (fig., fam.). A plânge în hohote/cu sughiţuri
— Pleurer
comme un veau (fam.); sangloter. A plânge pe umărul cuiva (fig., fam.) — Pleurer dans le gilet de qqn (fig-, fam.).
♦ PLÂNGĂ-cios, OASĂ adj. — pleurnicheur, euse; => geignard, narde; (fam., pej.). ♦ PLÂNGERE s.f. — petition/.,
plainte/., reclamation/, requete / A depune/a face o plângere — deposer/porter plainte. ♦ PLÂNS, PLÂN-SET s.n. —
pleurs m.pl. De plâns (loc. adj.) — pitoyable.
PLEAŞCĂ s.f. (pop.) — (bonne) aubaine/; => fromage m. (fig.). 0 EXPR. Ce pleaşcă (ce chilipir)! (pop.) — La
bonne aubaine!. De pleaşcă (pop.) — Â 1'ceil. ♦ PLEŞCAR s.m. — profiteur m.; => ecornifleur m, pique-assiette m.
(fam.). V. CHILIPIR.
PLECA v.intr., refl. — 1. s'en aller, partir. Plecăm în seara asta — On part ce soir. Plecaţi de aici! — Allez-vous-
en!. 2. quitter. A pleca din oraş — quitter la viile.
3. se courber, s'incliner, se pencher. A se pleca în faţa cuiva — s'incliner devant qqn.
4. se soumettre. A se pleca în faţa adevărului — se soumettre â la verite. 0 EXPR. A pleca fără adresă (fig., fam.) —
Partir sans laisser d'adresse; tourner Ies talons (fig., fam.). A pleca cu căţel şi cu purcel (fig., fam.) — Se mettre en
route avec tout son barda/tout son fourbi (fig., fam.). A pleca imediat (deîndată, pe loc) (fig., fam.) — Y aller de ce
pas; partir sur le champ (fam.). A pleca pe şest (fam.) — Faire le mur (fig., pop); partir a la cloche de bois (fig.,
pop.j/sans tambour ni trompette (fig., fam.); se tirer en douce (fig., pop.). A pleca la vânătoare fără puşcă (fig.,
fam.) — S'embarquer sans biscuit (fig., fam.). ♦ PLECARE s.f. — depart m. A fi gata de plecare — etre sur son depart.
♦ PLECĂCIUNE s.f. — courbette/ V. TEMENEA.
PLEDA v.tr., intr. — plaider. ♦ PLEDOARIE s.f. — plaidoyer m. Avocat pledant — avocat â la cour.
PLEOAPĂ s.f. — paupiere/
PLEOSC! interj, (fam.) — floc!; plouf!
PLESNI v.tr., intr. — 1. se casser, crever, eclater. Cauciuc plesnit (pană de cauciuc,
PLEŞUV
auto) — pneu creve. 2. claquer. A plesni din bici — claquer son fouet. 3. frapper. 0 EXPR. A o plesni bine (fig.,
fam.) — Tomber juste/pile (fig., fam.). A plesni de ciudă (fam.) — Crever de depit (fig., fam.). A plesni de gras
(fam.) — Crever d'embon-point/de graisse (fam.); peter dans la grais-se/dans sa peau (fig., pop.). A plesni de
sănătate (fam.) — Deborder de sânte (fam.). Cât ai plesni din bici (fam.) — Sur le coup, PLEŞUV, Ă adj. (fam.)
— chauve; => degarni, ie; deplume, ee (fig., fam.). ♦ PLE-ŞUVIE s.f — calvitie/ V. CHEL.
PLETOS, OASĂ adj. — chevelu, ue. PLEVUŞCĂ s.f. (şi fig.) — menu fretin /
(etfig.). V. NEÎNSEMNAT.
PLIANT s.n. — depliant m.
PLIC s.n. — enveloppe/, pli m. In plic — cachete; sous pli.
PLICTISI v.tr., refl. — (s') ennuyer, impor-tuner, (se) lasser, se morfondre; => barber, raser (fam.); bassiner, (s')
emmerder, (s') enquiquiner (pop.); tarauder (fig., litt.). 0 EXPR. A plictisi pe cineva (fig.) — Casser Ies pieds; Ies
casser â qqn (fig., fam.). A se plictisi de moarte (fig., fam.) — Crever d'ennui; trouver le temps long (fig.); s'em-
beter comme une croate derriere une malle; s'embeter a cent sous de l'heure; s'ennuyer â mourir/tant qu'on
peut/comme un rat mort/comme une vieille tapisserie (fig., fam.); se faire suer (fig., pop.). ♦ PLICTISEALĂ s.f. —
ennui m., tracasseries fipi.; => cafard m. (fam.). ♦ PLICTICOS, OASĂ (PLICTISITOR, OARE) adj. — ennuyeux, euse;
fasti-dieux, euse; => rasant, te (fam.); barbant, te; chiant, te; enquiquinant, te (pop.). Detalii plicticoase — des details
fastidieux. V. AGASA, PISA, SÂCÂI.
PLIMBA v.tr., refl. — flâner, musarder, se promener, traînasser; => (se) baguenauder, se balader (fam.). ♦ PLIMBARE
s.f. — balade /, flanerie /, promenade /, tour m., vadrouille/, viree/ ♦ PLIMBĂREŢ, EAŢĂ s. şi adj. — badaud, de;
flâneur, euse; musard,
de; promeneur, euse; =i- bourlingueur, euse
(fam.). V. COLINDA, HOINĂRI.
PLIN, A s.n. şi adj. — plein, ne. A face plinul (auto) — faire le plein d'essence; din plin (loc. adv.) — en
abondance; în plin (loc. adv. şi adj.) — au beau milieu; in plin câmp — en rase campagne; în plină zi — au beau
milieu de la journee; o zi plină — unejournee bien remplie. 0 EXPR. A merge în plin (motor) — Tourner rond. A
merge în plin (afaceri) (fig.) — Avoir bonnes mains en affaires (fig.). A-i merge în plin (fig., fam.) — Etre
en haut de la roue (fig., fam.). A fi plin de bani (fig., fam.) — Avoir la bourse ronde; avoir (tout) plein d'argent (fig.,
fam.); etre plein aux as (fig., pop.). A fi plin de bani ca mâţa de ouă (fig., pop., iron.) — Etre charge d'argent j
comme un crapaud de plumes (fig., pop., iron.). I A fi plin de importanţă (fig.) — Etre gonfle I d'importance (fig.,
pop.). (A fi) plin ochi/până la refuz (fig.) — A ras bords; (etre) plein â era- I quer/comme un ceuf (fig., pop.). A fi
plin de sine (fig.) — Avoir la grosse tete; se contem-pler/se regarder le nombril; faire 1'important; se prendre au
serieux; se prendre pour le nombril du monde; „le roi n'est pas son cousin" (fig., fam.); ne pas se prendre pour une
petite merde; se regarder passer/pedaler (fig., pop.); etre imbu de soi (meme).
PLIVI v.tr. clage m.
PLOCONI v.refl. — faire des courbettes (fig. J/des ronds de jambe (fig., fam.). ♦ PLOCON s.n. — cădeau m., don ni.
PLONJA v.intr. tete (fig., fam.).
o
#
P fi
l
sarcler. ♦ PLIVIT s.n. — sar-
plonger; rr> piqUer une
PLOP s.m. — peuplier m. 0 EXPR. A fi rudă de plop (fig., fam.) — Etre cousin â la mode de Bretagne (fig., fam.).
PLOŞNIŢA s.f. — pentatome m., punaise/ PLOUA v.intr. — pleuvoir. Plouă mărunt — II pleuvasse; ii pleuvine; ii
pleuvote. 0 EXPR. A se face (a se preface) că plouă
(fig., fam.) — Faire mine de rien/la sourde
311
POD
oreille; regarder en l'air; repondre par des pirouettes (fig., fam.). A ploua ca din cofă/cu găleata (fam.) — Pleuvoir des
cordes/â flots/â seaux/â torrents/comme vache qui pisse (fig.). A ploua cu soare — „Le diable bat sa femme et mărie
sa fille" (fig.). ♦ PLOAIE s.f. — pluie/ Se anunţă ploaie — Le temps est â la pluie; ploaie măruntă — crachin m.;
ploaie repede — averse/; ploaie torenţială — pluie drue/forte. 0 EXPR. A-şi aranja ploile (fig., fam.) — Mettre de
l'huile dans Ies rouages (fig., fam.). A lăsa pe cineva în ploaie (fig., fam.) — Laisser qqn en plan (fig.). A slobozi o
ploaie de înjurături — Defiler son chapelet d'injures (fig., fam.). ♦ PLOUAT, Ă adj. — 1. mouille, ee; trempe, ee (par
la pluie). 2. [fig.] abattu, ue; decourage, ee; penaud, de. 3. [fig.] bre-douille; => ratapli-ratapla (pop.). S-a întors
plouat fiindcă n-a reuşit — II est rentre ratapli-ratapla vu son echec. ♦ PLOIOS, OASĂ adj. — pluvieux, euse. Vară
ploioasă — ete pourri (fig.).
PLUS s.n. şi adv. — plus. Un plus de consideraţie — un surcroît de consideration; [cu val. de prep.] Cinci plus trei
fac opt — Cinq plus trois font huit; în plus (loc. adj.) — en outre; de surcroît; par surcroît. In plus, este şi inteligent
— De (par) surcroît, ii est intelligent.
PLUTI v.intr. — flotter, nager, naviguer, voguer. ♦ PLUTĂ s.f. — 1. râdeau m. A face pluta — faire la planche. 2.
[material] liege in. 0 EXPR. A fi plecat cu pluta (fig., pop.) — Paumer ses boulons (fig., pop.).
PLUTON s.n. — peleton m.
POALĂ s.f. — 1. giron m. 2. pan m. La poalele muntelui — au pied de la montagne. 0 EXPR. A-şi da poalele peste
cap (fig., pop.) — Jeter son bonnet par-dessus Ies moulins (fig., fam.); renverser cui par-dessus-tete; rotir le bălai;
trousser sa jupe/son jupon (fig., pop.). A se ţine de poala mamei (fig., fam.) — Etre pendu aux jupes de sa mere (fig.,
fam.). Poale lungi şi minte scurtă (fig., fam.) — Tete de linotte (fig., fam.).
POAMĂ s.f. (fam.) — 1. fruit m. 2. gourgan-dine (vx); femme de petite vertu (fig., fam.); poule, traînee (pop.). V.
BOARFĂ, TÂRFĂ. 0 EXPR. Poamă rea (fig., pop.) — Belle de nuit (fig., fam.); garce, gourgandine (pop.); (une) Marie-
couche-toi-lâ; chaude de la pince (fig., pop.).
POANTĂ s.f. — In expr.: fin fond de l'his-toire; la fin des fins.
POARTĂ s.f. — porte-cochere / Poarta grădinii — portal m. A locui poartă-n poartă — habiter porte-â-porte. 0
EXPR. A avea porţile deschise la guvernanţi (fig., fam.) — Avoir ses entrees dans Ies allees du pouvoir (fig., fam.). A
bate la porţi deschise (fig.) — Enfoncer des portes ouvertes (fig.). A bate la toate porţile (fig., fam.) — Frapper â
toutes Ies portes (fig., fam.). A izbi în poartă ca un nebun (fig.) — Frapper comme un sourd (fig.). ♦ PORTAR,
PORTĂREASĂ s. — 1. concierge; => bignole; pipelet, tte (pop.). Cabina portarului — la loge du (de la) concierge. 2.
gar-dien, nne. Portar de noapte — gardien (veilleur) de nuit. 3. gardien (de but) m. (sport). ♦ PORTIŢĂ s.f. — petite
porte /. 0 EXPR. A nu mai avea nici o portiţă de scăpare (fig., fam.) — Etre mis au pied du mur (fig., fam.). A lăsa o
portiţă de înţelegere (fig., fam.) — Laisser la porte ouverte a des negociations (fig.). A-şi lăsa o portiţă de scăpare
(fig., fam.) — Se me-nager une issue/une planche de salut/une porte de sortie (fig., fam.).
POCĂI v.refl. — se repentir; => battre sa coulpe (fig., litt.j. ♦ POCĂINŢĂ s.f. — contri-tion/ ♦ POCĂIT, Ă s.f. — contrit,
te. V. CĂI,
REGRETA, SPĂŞI.
POCI v.tr., refl. — (se) defigurer, (s') enlaidir; => amocher (pop.). ♦ POCITANIE s.f. —■ laideron m., monstre m.
POCINOG s.m. (pop.) — balourdise /, bevue/, mesaventure/
POD s.n. — 1. combles m., grenier m. 2. pont m. Podul palmei — paume / 0 EXPR. Din pod până-n pivniţă
(fig., fam.) — De la cave au grenier
PODEA
312
(fig., fam.). A cădea din pod (fig., fam.) — Tomber des nues (fig., fam.). A călca din pod (fig., fam.) — 1. Etre plein
de soi-meme. 2. Marcher d'un pas lourd/mal assure. A se uita la cineva ca din pod (fig., fam.) — Considerer qqn du
haut de sa grandeur.
PODEA s.f — plancher m. A fi trimis la podea (box) — aller au tapis pour le compte (boxe).
PODGORIE s.f. — culture / viticole; vig-noble m. ♦ PODGOREAN, EANCĂ S. — vigne-ron, nne; viticulteur, trice. V.
VIN.
PODIDI v.tr. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A-l podidi plânsul — Fondre en larmes. A-l podidi râsul — Eclater de
rire.
PODIŞ s.n. — plăteau m.
PODOABĂ s.f. — 1. parare / 2. orne-ment m. V. ÎMPODOBI.
POFIDA s.f. (fam.) — depit m. In pofida piedicilor — en depit des obstacles.
POFTI v.tr., intr. — 1. avoir envie de; avoir la fringale. 2. inviter. ♦ POFTĂ s.f. — appe-tit m., fringale / Poftă de
mâncare — appe-tit m.; lipsă de poftă de mâncare — inappe-tence/; a avea poftă de mâncare — avoir un bon coup
de fourchette (fig., fam.). Poftă bună! — bon appetit!; cu poftă — â belles dents (fig., fam.); avec appetit; de poftă —
par envie; fără poftă — du bout des dents (fig., fam.); a deschide pofta — mettre en appetit; a face poftă — donner
envie; ouvrir 1'appetit. 0 EXPR. Fără poftă (în silă) — A contrecoeur. Pe poftă (după pofta inimii) — En veux-tu,
en voilâ (fam.); selon son bon plaisir. Pofta vine mâncând (prov.) — L'appetit vient en mangeant (prov.).
♦ POFTICIOS, OASĂ adj. — gourmand, de.
♦ POFTIRE s.f. — invitation/
POIANĂ s.f. — clairiere/
POIMÂINE adv. — apres-demain; lende-main. V. MÂINE, RĂSPOIMÂINE.
POJAR s.n. — rougeole/
POLEI s.n. — verglas/ Este polei — II y a/il fait du verglas.
POLITEŢE s.f. — bienseance/, politesse/ Politeţe faţă de femei — galanterie/; politeţe exagerată — des ronds de
jambe (fig., fam.); a nu fi politicos — etre poli comme une porte de prison/comme une queue d'ours/comme un ours
mal leche (fig., fam.); manquer d'urba-nite; a răspunde la o politeţe — rendre la politesse. ♦ POLITICOS, OASĂ
adj. — aimable; courtois, se; obligeant, te; poli, e. Fii măcar politicos! — Sois poli si tu n'es pas joii! I (fam.). V.
NEPOLITICOS.
POLITICĂ s.f. — politique/ A face o politică ipocrită — faire une politique mi-chevre, mi-chou (fig., fam.).
POLIŢIE s.f. — police/ Poliţie judiciară — police judiciaire, P.J. 0 EXPR. A bate ca la poliţie (fig., fam.) — Faire
valser qqn; foutre j du tabac a qqn; passer qqn â tabac (pop.). ♦ POLIŢIST, Ă s. şi adj. — I. [s] agent m. de police;
policier m. => flic m., keuf m. (fam.); barbouze m., poulet m. (pop.); bourre m.,i cogne m., conde (arg.). Poliţist în
civil — appariteur muscle (fam.). V. COPOI, STICLE-' TE. II. [adj] policier, iere. Film poliţist — film policier; roman
poliţist — polar m., policier m.
POLONIC s.n. — louche/
POLTRON s. şi adj. — poltron, nne; => pusillanime (litt.). ♦ POLTRONERIE s.f. — poltronnerie /; => pusillanimite
fflitt.). V. LAŞ.
POM s.m. — arbre fruitier m. 0 EXPR. A fi în pom (fig., fam.) — Etre au creux de la vague/dans de beaux draps/sur
Ies roses (fig., fam.). La pomul lăudat să nu te duci cu sacul (prov.) — II faut se mefier de ces animaux qui ont
deux trous sous la queue (prov.); „le jeu n'en vaut pas la chandelle" (fig., fam.).
POMANĂ s.f. — aumone/, charite/ A cere de pomană — faire la manche (fig., fam.); demander l'aumone; a da de
pomană — donner la piece; faire l'aumone. 0 EXPR. A-şi face griji de pomană — Se faire tout un monde (de) pour
rien (fig.). A lucra (a munci) de pomană (fig.) — Gâcher
313
PORNI
le metier (fig.); travailler sans bourse/pour la gloire/pour des haricots/pour l'honneur/â l'oeil/pour des prunes/pour le
roi de Prus-se/pour Ies beaux yeux de qqn (fig., fam.); toucher des haricots (fig., pop.); bosser pour des clopinettes
(arg.). De pomană (fig.) — Tres bon marche; pas cher; pour rien. E de pomană! — Cest donne (fig.).
POMĂDA v.tr., refl. — (se) calamistrer. ♦ POMADĂ s.f — creme /, liniment m., onguent |ogă] m., pommade / ♦
POMĂDAT, Ă adj. — calamistre, ee. Cai pomădaţi — chevaux calamistres.
POMENI v.tr. (fam.) — faire etat de; men-tionner. ♦ POMENEALĂ s.f. —In expr.: Nici pomeneală — tant s'en faut. V.
MENŢIONA.
POMINĂ s.f. — în expr.: 0 EXPR. A ajunge de pomină — Etre connu comme le loup blanc (fig., fam.).
POMPA v.tr., intr. — pomper. ♦ POMPĂ s.f. (şi fig.) — pompe/ (etfig.); fla-flam. (fam.). Cu mare pompă (fig., fam.) —
â grand tralala (fam.). ♦ POMPOS, OASĂ adj.— emphatique; presomtueux, euse; pretentieux, euse; => ampoule, ee
(fig.). Ton pompos — ton affec-te/ampoule/presomptueux.
PONEGRI v.tr. — calomnier, denigrer, medire; => vilipender (lin.). ♦ PONEGRIRE s.f. — denigrement m., medisance /
♦ PONEGRIT, Ă adj. — decrie, ee; diffame, ee.
PONOS s.n. (pop.) — diffamation/, înjure/, insulte/ 0 EXPR. A trage ponoasele (fig., fam.) — Payer Ies pots casses
(fig., fam.). A trage unii ponoasele şi alţii foloasele (fig., pop.) — Payer Ies violons (et Ies autres dansent) (fig., pop.).
♦ PONOSIT, Ă adj. — minable; piteux, euse; râpe, ee; use, ee.
PONT s.n. (fam.) — combine / (fam.); meche/, tuyau m. (fig., fam.). 0 EXPR. A-i vinde cuiva un pont (fig., fam.) —
Vendre la meche/un tuyau a qqn (fig., fam.).
PONTA v.tr., intr. —pointer. ♦ PONTAI s.n.— pointage m.
POPÂNDĂU s.m. (pop.) — hamster m. 0 EXPR. A sta popândău (fig., pop.) — Rester comme un piquet (fam.).
POPI v.tr. (pop.) — ordonner pretre. V. RĂSPOPI. ♦ POPĂ s.m. — cure m., pope m., pretre m. V. PREOT. 0 EXPR. A-şi
găsi popa (fig., pop.) — Avoir son compte; trouver son maître; trouver a qui parler; „â trompeur, trompeur et demi"
(fig., fam.). Uite popa, nu e popa (fig., pop.) — Avoir son dit et son dedit; passer du blanc au noir; „le voici, le voilâ"
(fig., fam.). Burtă de popă (fig.) — Gros mangeur.
POPICE s.f.pl. — quilles fpl. A juca popice — jouer au bowling/aux quilles. ♦ POPICĂRIE s.f. — bowling [bulin] m.
POPOSI v.intr.— faire halte; prendre le relais. ♦ POPAS s.n.— halte/, lieu-dit m.
POPRIRE s.f — mainmise/
PORC s.m. — cochon m., porc m. Porc sălbatic — sanglier m.; mezeluri de porc — charcuterie /, cochonnailles fpl.
0 EXPR. A îngraşă porcul în ajun (fig., fam.) — Donner un coup de collier (fig., fam.). A mânca urât, ca un porc
(fam.) — Manger comme un cochon (fig., fam.). A mâna porcii la jir (fig., fam.) — Ronfler. Cine se amestecă în
tărâţe îl mănâncă porcii (prov.) — Qui se fait brebis, le loup le mange; qui s'y frotte, s'y pique (prov.). Doar n-am
păzit porcii împreună — Nous n'avons pas garde Ies cochons ensemble. Porc de câine (fig., fam.) — Malfrat (fam.);
vaurien. ♦ PORCAR s.m. — porcher m. ♦ PORCĂRII fpl. — cochonneries/p/. ♦ PORCESC adj. — în expr: Noroc porcesc
— veine de cocu/de pendu (pop.). ♦ PORCOS, OASĂ adj. — ordurier, iere. ♦ PURCEL s.m. — cochon m. de lait
PORECLĂ s.f. — sobriquet m.\ surnom m. familier.
PORNI v.tr., intr., refl. — demarrer, s'e-branler, (se) mettre en marche. A porni o afacere — demarrer une affaire.
Maşina porneşte — La voiture demarre. Trenul porneşte — Le train s'ebranle/se met en marche.
314
3:
D0
P citi
ii
o
n
a face tot posibilul — tout mettre en oeuvre, I Ar putea fi posibil — £a marcherait. ♦ POSi- | MUTATE s.f. — issue/,
moyen m., possibi-lite/ A avea posibilitatea să — âtre â meme de. Ai posibilitatea să-mi împrumuţi nişte I bani? —
Tu es â meme de me preter de gent?; a nu avea posibilităţi — manquer de moyens; în măsura posibilităţilor — dans
Ifl mesure de mes (tes, ses) possibilites; nidm ^ o altă posibilitate — pas d'autre issue. I ci Acestea erau
posibilităţile mele reduse — I ^ C'etait dans mes faibles moyens. 0 EXPR. A avea posibilităţi multiple (fig.) —
Avoir plus d'une carte dans son jeu/plusieurs cordes â son arc; user des ficelles du metier (fig., fam.); ne pas etre sans
moyens.
POSOMORÎ v. refl. — se renfrogner. ♦ PO- | SOMORALĂ s.f. — renfrognement m. ♦ POSO> MORÂT, Ă adj. —
maussade; morne, morose; | renfrogne, ee. V. MOHORÂT, POSAC, URSUZ.
POSTA v. tr., refl. — (se) pointer, (se) poster. ♦ POST s.n. —poşte m. Post de poliţie — poşte de police; post însemnat
la Finanţe —■ la haute finance; a avea un post important — occuper un poşte important; post de televiziune —
chaîne/. 0 EXPR. A muri la post — Mourir â son poşte.
POSTI v.intr. — faire maigre; jeuner. ♦ POST s.n. —jetine m. Postul cel mare ■— careme m. 0 EXPR. Mare cât o zi
de post (fig., fam.) — HÎchalas; une grande perche; long comme un jour sans pain (fig., fam.). A pune pe cineva Ia
post şi rugăciuni (fam.) — Infliger a qqn un regime de pain sec (fig.).
POŞETĂ s.f. — sac m.; [de umăr] sac en bandouliere.
POŞIRCĂ s.f. — piquette/. V. VIN.
POŞTĂ s.f — poşte / A răspunde prin poştă — repondre par retour du courrier. A sosit poşta — Le courrier est
arrive\ 0 EXPR. A se vedea de la o poştă (fig.) — Se voir comme le nez au milieu de la figure (fam.). ♦ POŞTAŞ m. —
facteur m.
PORT
0 EXPR. A se porni contra cuiva (fig.) — Partir en guerre contre qqn (fig., fam.). A se porni pe... — Se mettre a... A
porni cu dreptul (fig., fam.) — Prendre un bon depart. A porni cu stângul (fig., fam.) — Partir d'un mauvais pas/du
pied gauche (fig., fam.); prendre un mauvais depart. ♦ PORNIRE s.f — demarrage m., depart m. ♦ PORNIT, Ă adj. —
1. preţ a; sur le point de. 2. acharne contre qqn.
PORT s.n. — 1. port m. Port paralel/serial (inform.) — port parallele/serie (inform.).
2. costume m. ♦ PORTUAR, Ă adj. — por-tuaire.
PORTBAGAJ s.m. — coffre m. Portbagajul maşinii — le coffre de la voiture.
PORTRET s.n. — profil m., portrait m. A face un portret — brosser un portrait.
PORŢIE s.f. — part/, platee/, portion/, ration/ O porţie de prăjitură — une part de gâteau; o porţie de paste făinoase
— une platee de pâtes. 0 EXPR. A-şi lua porţia (fig., fam.) — Recevoir son paquet (fig., fam.).
PORUMB s.m. — mai's m. Boabe de porumb — grains de mai's. ♦ PORUMBIŞTE s.f. — champ m. de mai's.
PORUMBEL s.m. — colombe/, pigeon m. 0 EXPR. A-i scăpa porumbelul (fig., fam.) — Lâcher une bourde (fig.,
fam.).
PORUNCI v.tr., intr. — 1. commander, dis-poser, ordonner. 2. gouverner. 0 EXPR. La mine acasă eu poruncesc —
Charbonnier est maître chez lui (prov.). ♦ PORUNCĂ s.f. — consigne/, ordre m. Cele zece porunci — Ies dix
commandements. ♦ PORUNCITOR, OARE adj. — autoritaire.
POSAC, Ă adj. — grincheux, euse; gro-gnon, nne; maussade; morne, morose; ren-frogne, ee; :=> bougon, nne
(fam.); bourru, ue (fig.); de mauvais poil (fig., fam.). V. MOROCĂNOS, POSOMORÂT, URSUZ.
POSIBIL, Ă adj. — concevable, envisa-geable, faisable, possible. Pe cât posibil — autant que faire se peut; tant
bien que mal;
POVESTI
POT s.n. — pot m. A câştiga potul — ramas-serle pot. 0 EXPR. A umfla potul (pop.) — Decrocher la timbale; gagner
le gros lot M.Jam.).
POTAIE s.f. (pop.) — 1. cabot m., clebs m., roquet m. 2. [fig.] miserable m.; propre ârien. V. JAVRĂ, JIGODIE.
POTÂRNICHE s.f. — perdrix /. 0 EXPR. A se împrăştia (a se răspândi, a se risipi) ca potârnichile (fig., fam.) — Se
repandre aqui mieux mieux (fig.). POTCOVI v.tr. — 1. ferrer. 2. [fig., fam.] duper, tromper. 0 EXPR. Te-oi potcovi eu
pe tine! (fig., fam.) — Je vais t' apprendre la vie! (fig.). ♦ POTCOAVĂ s.f. — fer â cheval m. 0EXPR. A-şi lepăda
potcoavele (fig., pop.) — Faire son paquet (et puis bonsoir) (fig., fam.); graisser ses bottes (fig., pop.). A sta să-i pice
potcoavele (fig., fam.) — Etre â l'article de la mort (fig., litt.); raidir/secouer le jarret (fig., pop.); chasser Ies
mouches; faire ses petits paquets (arg.). A umbla după potcoave de cai morţi (fig., fam.) — Chercher le mouton â
cinq pattes (fig., fam.).
POTECĂ s.f. — sentier m. 0 EXPR. A şti toate potecile (fig.) — 1. Connaître tous Ies dessous d'une affaire; voir le
dessous des cartes (fig.). 2. En savoir des choses (fig.). k veni pe drum, nu pe potecă (fig.) — Proceder (parler) sans
ambages/sans detours/vertement.
POTICNI v. refl. — 1. buter contre, chop-per, (se) cogner, se heurter, trebucher. 2. [în vorbire] bafouiller, balbutier. ♦
POTICNEALĂ s.f. — faux pas m.
POTIR s.n. — calice m. POTLOGAR s.m. — arnaqueur m., charla-tan m., lilou m.; => fripon, nne (vx.), fri-pouille/.
(fam.). ♦ POTLOGĂRIE s.f. (pop.) — arnaque /., escroquerie /., filouterie /., ■ fraude /., friponnerie /., malhonnetete /,
resquille /. V. ESCROCA. 0 EXPR. A fi un mare potlogar (fam.) — Etre un pître (fam.).
POTOP s.n. — debordements m.pl., de-luge m. Un potop de înjurături — un debordements d'injures. 0 EXPR. După
mine potopul! (fig.) — Apres moi le deluge! (fig.). Potop de lacrimi/de sânge (fig.) — Deluge de larmes/de sang
(fig.).
POTOLI v.tr., refl. (fam.) s'assoupir, (se) calmer, (se) tranquilliser.
— (s') apaiser, (se) rassurer,
POTRIVI v.tr, refl. — ajuster, aller de pair, (s') assortir, (se) mettre au point, regler. A potrivi culorile/toaletele —
assortir Ies couleurs/les toilettes; a se potrivi cu ceva — aller avec; a se potrivi cu cineva — aller de pair avec qqn; a
se potrivi unul cu altul — s'assortir; a nu se potrivi — jurer avec; a nu se potrivi (deloc) — n' avoir ni rime, ni rai-
son (fig.); a-şi potrivi ceasul — regler sa montre; a-şi potrivi ochelarii — ajuster ses lunettes; pe potrivă — a
l'avenant. 0 EXPR. Ce se potriveşte?! — 11 n'en est pas ques-tion! Nu se potriveşte (fig.) — Ca ne rmie a rien (fig.). A
nu se potrivi cuiva (fig.) — Ne pas se laisser faire. Nu te potrivi — Ne t'y fie pas. A se potrivi ca nuca-n perete (fig.,
fam.) — Aller comme un tablier â une vache (fig., pop.). ♦ POTRIVIRE s.f. — concordance /. Potrivire de păreri —
con-cordance d'opinions. ♦ POTRIVIT, Ă adj. — assorti, ie; idoine. O căsătorie potrivită — un mariage assorti; omul
potrivit — l'homme idoine.
POVARĂ s.f. — charge/., fardeau m. Viaţa este pentru unii o povară — La vie constitue pour certaines gens un
fardeau; animal de povară — bete de somme; povara anilor — le fardeau de l'âge. Eşti o povară pentru mine — Tu
es une charge pour moi. V. ÎMPOVĂRA.
POVĂŢUI v.tr. — conseiller. ♦ POVAŢĂ s.f. (fam.) — conseil m.
POVÂRNI v.refl. — se couler, s'escarper, s'incliner, se pencher. ♦ POVÂRNIŞ s.n. — declinite /., declivite /.,
escarpement m., pente/., versant m.
POVESTI v.tr., intr. — 1. conter, raconter. A povesti îndelung/pe îndelete — conter qqch. de fii en aiguille (fig.,
fam.). 2. bavar-der. ♦ POVESTE s.f. — conte m., histoire/.
POZA
Ca în poveşti — comme dans Ies contes de fees; ce mai veste-poveste? — quoi de neuf?; ce poveste! — quelle
histoire!; ce poveşti! — quels racontards!. 0 EXPR. A ajunge de poveste (fig., fam.) — Etre la risee du monde; servir
de faquin (fig., fam.). A se apuca de poveşti (fig.) —Parler de la pluie et du beau temps; tailler une bavette (fig.,
fam.). A înflori (a umfla) o poveste (fig., fam.) — Allonger la sauce; etendre la courroie (fig., fam., iron.). A-i merge
cuiva vestea şi povestea (pop.) — Devenir la fable du quartier; etre connu comme le loup blanc (fig., fam.). Nici
poveste! — Pas question!. Poveşti de adormit copiii (fig., fam.) — Histoires â dormir debout (fig., fam.). ♦ PO-
VESTIRE s.f. — recit m.
POZA v. intr. — faire de l'esbroufe; le faire a l'esbroufe (fam.). ♦ POZĂ s.f. — image/ Carte cu poze — livre d'images.
POZIŢIE s.f. — position. Poziţie de drepţi — garde-â-vous; a sta in poziţie de drepţi — se mettre au garde-â-vous;
a-si consolida poziţia — etayer sa position.
POZNA s.f. (fam.) — equipee/, espiegle-rie/, facetie/, farce/, frasque/, fredaine/, incartade/, niche/ ♦ POZNAŞ, Ă s. şi
adj. — I. [adj] espiegle. II. [s. şi adj.] drole; facetieux, euse. V. NĂZBÂTIE, NĂZDRĂVĂNIE,
ŞTRENGĂRIE.
PRACTICA v.tr. — exercer. A practica o profesiune — exercer une profession. ♦ PRACTICĂ s.f. — pratique/, procede
m., usage m. ♦ PRACTICIAN, Ă s. — praticien, nne.
PRAFTURĂ s.f. (pop.) — enguelade /
(pop.). V BEŞTELEALĂ, PAPARĂ, SĂPUNEALĂ.
0 EXPR. A încasa o praftură (fig., pop.) — Se faire sonner Ies cloches; en prendre pour son grade; ramasser une
engueulade (fig., pop. j/un bon savon (fig., fam.); recevoir son paquet (fig., fam.); se faire moucher (fig., pop.); se
faire appeler Arfhur (arg.). A-i trage cuiva o praftură (fig., pop.) — Laver la tete â qqn; passer un savon â qqn;
secouer Ies puces â qqn; secouer qqn comme un prunier (fig., fam.).
PRAG s.n. — seuil m., pas m. de la portei In pragul iernii — au seuil de l'hiver; a trial pragul — passer le seuil. 0
EXPR. A bâtei pragurile (fig., fam.) — Faire du porte* â porte (fig., fam.). A interzice cuiva sâ'if calce pragul (fig.,
fam.) — Defendre sil porte â qqn (fig.). A nu-i mai trece pragul! cuiva (fig., fam.) — N'y remettre jamais tal pieds
(fig., fam.).
PRAMATIE s.f. (fam.) — arsouille/, bloJ son m. noir; chenapan m., crapule/, drolem.,1 garnement m., polisson, nne;
vaurien mĂ voyou m.; => fripon, nne (vx); fripouille/,1 galopin m., gibier m. de potence; gredin, K;| homme de sac et
de corde; loubard m., mal-1 frat m., punk, punkette; triste individu ml (fam.); frappe /, gouape /, jean-foutre mM
salaud m.(pop.). V. CANALIE, DERBEDEI',!
PUŞLAMA.
PRAŞTIE s.f. — fronde / , lance-pierre/l A trage cu praştia — fronder (vx.).
PRĂBUŞI v. refl. — 1. s'eboulerl s'ecrouler, s'effondrer. V. PRĂVĂLI. Se pri-t buşesc bucăţi de zid — Des pans de
murst s'ecroulent. 2. [fig.] s'aneantir, s'ecrouleij sombrer (fig.). Guvernul s-a prăbuşit -l Le gouvernement s'est
ecroule. ♦ PRĂBIJ ŞIRE s.f. — aneantissement m., chute/, de-l bâcle /, degringolade m., eboulement mă ecroulement
m., effondrement m. Prăbuşiml unei averi — la debacle d'une fortune; prb\ buşirea unei civilizaţii — effondremem
[ d'une civilisation; prăbuşirea unui avionlrwX narhiei/unui vis — l'ecroulement d'unj avion/de la monarchie/d'un
reve; prăbuşirii financiară — faillite/, krach [kRak] m.
PRADA v.tr. — cambrioler, devaster,I devaliser, pilier, rafler, rapiner, saceager. ♦ PRADĂ s.f. — butin m., proie/,
rapine/ Pasăre de pradă — oiseau de proie; praă\ de război — butin de guerre. 0 EXPR. A fi pradă... (fig.) — Etre la
proie de.../en proiej â.... A fi o pradă bună (fig., fam.) — Etre de bonne prise (fig.). ♦ PRĂDĂTOR, OARE S. -j pillard m.,
pilleur m., predateur, trice; sac-cageur m. ♦ PRĂDAT, Ă adj. — voie, ee. A st\
317
PREA
se laisser chauffer
lăsa prădat de ceva qqch. (fig., pop.).
PRĂFUI v.refl. — se couvrir de poussiere. ♦ PRAF s.n. — poussiere/. A şterge praful — depoussierer; donner un
(petit) coup de chif-fon; enlever la poussiere. 0 EXPR. A se face praf (fig.) — S'effriter; (se) reduire en poussiere
(fig., fam.). A fi praf (beat criţă) (fig., fam.) — Etre comme un boudin/com-pletement rond (fig., fam.). A nu fi
inventat praful de puşcă (fig., fam.) — Ne pas avoir invente le fii â couper le beurre/l'eau chaudeAa poudre (fig.,
fam.). A lua praful de pe tobă (fig., fam.) — N'en tirer rien de rien; en tirer trois fois rien (fig., fam.). ♦ PRĂFUIT, Ă
adj. — poussiereux, euse.
PRĂJI v.tr., refl. — frire, griller, rissoler, rotir. A prăji ceapa — faire revenir l'oignon; a prăji cafea — torrefier du
cafe; a prăji pâine — faire griller du pain; a prăji cartofi — faire des frites. ♦ PRĂJEALĂ s.f. — friture/. ♦ PRĂJIT, Ă
adj. — roti, ie. 0 EXPR. A se prăji la soare (fig.) — Se rotir au soleil (fig.). Te-ai prăjit! (fig., fam.) — Tu es frit!
(fig., fam.).
PRĂJINĂ s.f. — 1. gaule /., perche / 2- [fig-] bringue /. (pop.); echalas m. (fig., fam.); escogriffe m. (fam.). V.
GĂLIGAN, LUNGAN. 0 EXPR. A nu-i ajunge nici cu prăjina la nas (fig., fam.) — Se croire issu de la cuisse de
Jupiter; se croire le premier moutardier du Pape/du Roi; „le roi n'est pas son cousin" (fig., fam.). PRĂJITURĂ s.f.
— dessert m., gâteau m., pâtisserie/.
PRĂPASTIE s.f. — abîme m., gouffre m., precipice m. 0 EXPR. A fi la marginea pră-pastiei (fig.) — Etre au bord
de l'abîme/du gouffre/du precipice/au creux de la vague; toucher le fond de l'abîme (fig.). A vorbi prăpăstii (fig.) —
1. Conter/dire/raconter des abominations. 2. Raconter des choses qui ne riment â rien. ♦ PRĂPĂSTIOS, OASĂ adj. —
abrupt, te; escarpe, ee; â pic. 0 EXPR. A fi prăpăstios (fig., fam.) — Avoir l'esprit tortueux; broyer du noir (fig.,
fam.); pousser Ies choses au noir.
PRĂPĂDI v.tr., refl. — 1. (s') aneantir, deperir, (se) detruire, (se) ruiner. 2. mourir. 0 EXPR. A se prăpădi de dorul
cuiva (fig., fam.) — S'ennuyer apres qqn; se toquer de qqn (fam.). A se prăpădi de râs (fig., fam.) — Se
pâmer de rire; rire comme un bossu (fig., fam.); rire â ventre debouton-ne; se taper le cui par terre (fig., pop.); se
fendre la pipe (arg.). A se prăpădi după ceva/după cineva (fig., fam.) — Etre feru/un mordu/un toque de qqch.
(fam.); en faire une maladie (fig., fam.); etre coiffe de qqn (fig., pop.); s'engouer/s'enticher de qqch.; en raffoler. ♦
PRĂPĂD s.n. — calamite/, ca-tastrophe /., deperdition /., desastre m., fleau m., ravage, m. 0 EXPR. Prăpădul
pământului (fig., pop.) — La fin des hari-
COtS (fig., pop.). ♦ PRĂPĂDEN1E S.f. (pop.) —
degât m., desolation/., dommage m. ♦ PRĂPĂDIT s.m. — un pauvre type; un pauvre dia-ble; un pauvre here (fam.); un
gagne-petit (fig.). ♦ PRĂPĂDITĂ s.f. — une pauvre fem-me; une pauvresse. V. PÂRLIT. PRĂSILĂ s.f. (fam.) —
reproduction/. Cal de prăsilă — etalon m.; iapă de prăsilă — jument pouliniere.
PRĂVĂLI v.tr., refl. — 1. degringoler, devaler. Torentele se prăvălesc din munţi — Les torrents devalent des
montagnes. S-a prăvălit din capul scării — II a degringole du haut de l'escalier. 2. s'ebouler, s'ecrouler, s'effronder. V.
PRĂBUŞI.
PRĂVĂLIE s.f. — boutique/., magasin m. 0 EXPR. A închide prăvălia (fig., fam.) — Fermer/plier boutique (fig.);
faire faillite.
PRÂNZI v.intr. — dejeuner. ♦ PRÂNZ s.n. — dejeuner m., repas m.
PRÂSLEA s.m. — benjamin, ine; cadet, tie. PREA adj. — trop. Nu prea — pas telle-ment; mult prea — beaucoup
trop; prea mult — outre mesure. Călătoi ia asta nu-l obosise prea mult — Ce voyage ne 1' a vait pas fatigu4 outre
mesure. Pacea n-a durat prea mult — La paix n'a guere dure. 0 EXPR. E prea-prea — C'en est trop. Nici prea-
prea, mei foarte-foarte — Moyen. Ori prea-prea, ori
PREAJMĂ
foarte-foarte — L'un ou l'autre; d'une maniere ou d'une autre. Se prea poate —
(Cest) possible.
PREAJMA s.f. (fam.) — alentours m.pl, environs m.pl. A sta în preajma cuiva (fam.) — se tenir â portee de qqn.
PREAVIZ s.n. — In expr.: A-i da cuiva preaviz — donner ses huit jours â qqn (fig., fam.).
PRECAUT, A adj. — circonspect, te; prudent, te. ♦ PRECAUŢIE s.f. —circonspection/, precaution/, prudence/
PRECIPITA v.tr., refl. — bondir, s'elancer, s'empresser, foncer sur; (se) precipiter, se ruer; => aller de l'avant (fig.).
Evenimentele se precipită — Les evenements se precipitent. ♦ PRECIPITARE s.f. — empresse-ment m., precipitation/,
ruee/ ♦ PRECIPITAT, Ă adj. — empresse, ee; precipite, ee.
V. NĂPUSTI.
PRECONCEPUT, Ă adj. — preconcu, ue. Idei preconcepute — idees toutes faites/pre-concues/reşues.
PREDA v.tr., refl. — 1. enseigner. A preda franceza — enseigner le francais; 2. deposer, livrer, remettre. A preda o
marfă — livrer une marchandise; a preda personal ceva — remettre qqch. en mains propres; a preda o sumă de
bani/un bilanţ — deposer une somnie (d'argent)Ain bilan. 3. capituler, se livrer, se rendre. A se preda inamicului —
se livrer â l'ennemi. ♦ PREDARE s.f. — 1. enseignement m. 2. [marfă] livraison/; [un obiect} remise/. 3. capitulation/,
reddi-tion/ (mii).
PREDICA v.intr. — 1. precher. A predica Evanghelia — precher l'Evangile. 2. ser-monner (et fig.). A-i ţine cuiva o
predică — sermonner. 3. proner (etftg.), recommander. A predica extremismul — proner l'extre-misme. 0 EXPR. A
predica în deşert (Ut.) — Precher dans le desert (litt.). ♦ PREDICĂ s.f. — homelie/, prone m.; [la protestanţi] preche
m.\ [la catolici şi ortodocşi] sermon m. 0 EXPR. Predică plictisitoare (fig.) — La'ius m. (fam.).
118
PREDISPUNE v.intr. — predisposer, ♦ PREDISPOZIŢIE s.f. — aptitude/, inclina-i tion/', penchant m., predisposition/
A avea predispoziţii artistice — avoir des predispo-, sitions artistiques. ♦ PREDISPUS, Ă adj. —. predispose, ee. A fi
predispus la... — etre enclin/predispose â/sujet â...; a fi predispus la boală — etre sujet â une maladie.
PREFACE v.tr., refl. — 1. refaire, trans-former, modifier. 2. faire mine de; faire sem-blant; feindre, simuler. ♦
PRFĂCERE s.f. — changement m., modification / ♦ PREFĂCĂTORIE s.f. — dissimulation/, faux-sem-j blant m.,
hypocrisie/ ♦ PREFĂCUT, Ă adj. -—1 astucieux, euse; chafouin, ine; dissimule, ee; faux, fausse; fourbe; hypocrite; de
mauvaise; foi; sournois, se. V. VICLEAN.
PREFAŢA v.tr. — avertir, prefacer. ♦ PREFAŢĂ s.f. — avertissement m., preface/
PREFECT s.n. — prefet m. ♦ PREFECTURĂ s.f. — prefecture/
PREFERA v.tr. — aimer mieux; preferer. ♦ PREFERABIL, Ă adj. — preferable. ♦ PREFERAT, Ă adj. — prefere, ee. De
preferat (loc. adv.) — â preferer. ♦ PREFERINŢĂ s.f. — |
preference/
PREGĂTI v.tr., refl. — (s') appreter (â), arranger, (se) disposer, dresser, organiser, (se) preparer; => concocter
(pop.). A pregăti un examen — bachoter (pej.)\ piocher, potasser (fam.); a-şi pregăti bagajele — appreter ses
bagages; a se pregăti pentru o vizită — s'appreter â une visite; a pregăti o întâlnire — arranger une entrevue; a pre-
găti un deviz — concocter un devis (pop.); a pregăti pe cineva să primească o veste rea — disposer/preparer qqn â
une mauvaise nouvelle; a pregăti un plan de luptă — ] dresser un plan de bataille/ses batteries (fig., fam.); a pregăti
o minciună — echa- < fauder un mensonge; a pregăti o festivitate — organiser une festivite; a pregăti un j proiect
— preparer un projet; a pregăti viito- I rul cuiva — destiner/reserver un avenir â qqn l'avenir de qqn; a pregăti
(neutru sau favorabil) (fig.) — echafauder projeter; => mâcher |
PRESIMŢI
319
(fam.); a-i pregăti cuiva munca — mâcher le travail/la besogne a qqn; a pregăti o călătorie — projeter un voyage; a
pregăti (nefavorabil) — machiner, ourdir, tramer; => cou-ver (fig.); goupiller (fam.); a pregăti o răzbunare —
couver des projets de vengeance; a pregăti un complot — machiner/our-dir/tramer un complot. A fost prost pregătit
— Ca c'est mal goupille (fam.). ♦ PREGĂTIRE s.f. — apprets m.pi, arrangement m., formation/., preparatifs m.pl,
preparation/ Cursuri de pregătire — cours de rattrapage. ♦ PREGĂTIT, Ă adj. — 1. preţ, te. 2. prepare, ee. 0 EXPR. A
fi pregătit să facă faţă — Rester l'arme au pied (fig., fam.). ♦ PREGĂTITOR, OARE adj. — preparatoire m., preli-
minaires m.pl. i PREJOS adv. — In expr.: Mai prejos decât... — inferieur â...; au (en) dessous I de.... V. PRESUS.
0 EXPR. A nu fi mai prejos decât altcineva — Ne le ceder en rien a qqn (fig.). A nu se lăsa mai prejos — Ne pas
se laisser faire.
PREJUDECATĂ s.f. — prejuge m., pre-vention /. A avea prejudecăţi — avoir un parti pris/des prejuges/des
preventions. PREJUDICIA v.tr. — porter atteinte/preju-dices; prejudicier. ♦ PREJUDICIU s.n. — pre-judice m.
PRELINGE v.refl. — suinter. PRELUA v.tr. — assumer. A prelua comanda — prendre le commandement; a prelua
răspunderea — assumer la responsabilite; a prelua o lucrare încheiată de altcineva — sous-traiter.
PRELUCRA v.tr. — 1. traiter, usiner. 2. adapter, commenter. ♦ PRELUCRARE s.f. — 1. usinage m. Prelucrare pe
loturi — traite-ment par lots. 2. adaptation /. ♦ PRELUCRAT, Ă adj. — 1. usine, ee. 2. adapte, ee; commente, ee.
PREMATUR, A adj. — premature, ee. Copil prematur — enfant premature; naştere prematură — accouchement
premature.
PREMEDITA v.tr. — premediter. ♦ PREMEDITARE s.f. — premeditation. Cu premeditare — de propos delibere.
PREOCUPA v.tr., refl. — se preoccuper, se soucier, se tracasser. ♦ PREOCUPARE s.f. — preoccupation/., souci m.,
tracasserie/. PREOT s.m. — pretre m. A hirotonisi pe cineva preot — ordonner pretre. ♦ PREOŢESC, EASCĂ adj. —
ecclesiastique; sacerdotal, le. ♦ PREOŢIE s.f. — clerge m., sacer-doce m. ♦ PREOŢIME s.f. — clerge m. V. POPI.
PREPELICAR s.m. — chien m. d'arret. PREPELIŢĂ s.f. — caille/. 0 EXPR. A căuta coada prepeliţei (fig., fam.)
— Chercher le mouton a cinq pattes (fig., fam.). PRESA v.tr. — 1. presser. 2. encourager, exhorter, pousser qqn. ♦
PRESANT, Ă adj. — pressant, te. ♦ PRESĂ s.f. — dispositif m., machine /., presse /. Presă hidraulică — presse
hydraulique.
PRESĂ s.f. — presse (ensemble des jour-naux) /. Agenţie de presă — agence de presse; libertatea presei — liberte
de la presse; presă de scandal/de inimă — presse de scandale/de cceur; a avea presă bună/proastă — avoir
bonne/mauvaise presse. PRESĂRA v.tr. — 1. parsemer. A presăra flori pe mormânt — parsemer des fleurs sur la
tombe. 2. saupoudrer. Presăraţi prăjitura cu zahăr — saupoudrez le găteau de sucre. 3. joncher. Un cer presărat cu
stele — un ciel jonche d'etoiles. PRESCURTA v.tr. — abreger. ♦ PRESCURTARE s.f. — abreviation/. PRESTA v.tr. —
fournir un service. ♦ PRESTATOR, OARE S. — prestataire. ♦ PRESTAŢIE s.f. — prestation / Prestaţie de servicii
financiare/juridice — prestation de services financiers/juridiques.
PRESIMŢI v.tr. — deviner, entrevoir, presager, pressentir, prevoir. ♦ PRESENTIMENT s.n., PRESIMŢIRE s.f. —
presage m., pressentiment m.
320
ceva cu înverşunare — reclamer (qqch.M â cor et â cris (fig., fam.). Ei pretind că tre-m buie să te prezinţi — Ils
exigent que tu te I presentes. Se pretinde amator de HteratuM ră — II se pique de litterature. ♦ PRETE11 ŢIE s.f. —
pretention/ O EXPR. A avea pre-H tenţii prea mari — Placer la barre un pe» trop haut (fig.); peter plus haut que son
cui f (fig., pop.). A mai lăsa din pretenţiiI (fam.) — En rabattre (fig., fam.). A ridicai pretenţii asupra... (fam.) —
Elever des pre-1 tentions sur...; jeter son devolu sur.... ♦ PRE'I TENŢIOS, OASĂ adj. — 1. exigeant, te; preten-1 tieux,
tieuse. A fi pretenţios — y regarder de I preş (fig., fam.); a nu fi pretenţios — avoirl la simplicite du pot de chambre
(fig., pop.fM ne pas en demander tant; a fi pretenţios a\ prietenii — avoir l'amitie difficile. 2. fat;| imbu, ue; poseur,
euse; presomptueux, euse,|
V. ÎNCREZUT.
PRETUTINDENI adv. ~ partout (ailleurs). I
PREŢUI v.tr., intr. — 1. apprecier. 2. es-l timer. 3. valoir. ♦ PREŢ s.n. — prix m. Preţ] de cost — prix de revient; preţ
de vânzare —I taux m.; reducere de preţ — discount m.,1 rabais m., reduction /, remise /; la preţuit de... — au prix
de...; la preţ ridicat — au I prix fort; a discuta preţul — debattre le prix; ] a fixa un preţ — faire un (son) prix;j a
îngheţa preţurile — bloquer Ies prix; a sel înţelege asupra preţului — convenir d'unj prix; a lăsa din preţ —
discounter; a reducel preţurile — brader/casser (fig.)/so\der Ies] prix; a ridica preţul — monter Ies encheres;
rencherir; a vinde cu preţ mare — vendre hors de prix; a vinde la preţ mic — vendre â bas/â vil prix; cu preţul vieţii
— au prix de sa vie; cu nici un preţ (loc. adv.) — â aucun prix; cu orice preţ (loc. adv.) — coute que coute; â tout
prix; de preţ (loc. adj.) — de j prix; de mare preţ (loc. adj.) — sans prix.i O EXPR. A ajunge la (mare) preţ (fig.) —\
Etre tres recherche. A avea preţ (fig.) —j Etre precieux. A pune preţ pe... —j Accorder une grande valeur â.... A
nu pune preţ pe... — Faire bon marche de... (fam.). A nu pune preţ pe aparenţe — Aimer mieux etre que paraître. A
strica prcţu-
PRESTIGIU
PRESTIGIU s.n. — prestige m. A avea (a se bucura de) prestigiu — avoir du prestige; jouir d'un grand prestige; a
nu avea prestigiu — manquer de prestige; a-şi recăpăta prestigiul — redorer son blason (fig., fam.); a-şi salva
prestigiul — sauver la face (fig., fam.); garder/sauvegarder son prestige. De prestigiu (loc. adj.) — de poids, de
prestige; avocat de prestigiu — avocat de poids; politică de prestigiu — politique de prestige. ♦ PRESTIGIOS,
OASĂ adj. — prestigieux, euse (litt.). Meserie prestigioasă — metier prestigieux.
PRESUPUNE v.tr. — presumer, supposer. Presupune că am rezolvat problema — Suppose le probleme resolu. Se
presupune că toţi trebuie să cunoască legile — On est tous censes connaître Ies lois. Presupun că este prezent — Je
suppose qu'il est present. Să presupunem că — Mettons que; pre-sumons que; supposons que.
PRESUS adv. — In expr.: Mai presus de orice bănuială — au-dessus de tout soupcon.
V. PREJOS.
PREŞ s.n. — paillasson m. V. ŞTERGE,
ŞTERGĂTOR.
PREŞEDINTE s.m. — president m. ♦ PREZIDENŢIAL, Ă adj. — presidentiel, Ue.
PRETA v.refl. — donner matiere â; (se) pre-ter. A se preta la comentarii — preter aux commentaires. 0 EXPR. A nu
se preta (la ceva) — Ne pas manger de ce pain-lâ (fig., fam.); ne pas s'y preter.
PRETEXTA v.intr. — alleguer, arguer, avancer, pretexter, simuler, supposer. ♦ PRETEXT s.n. — echappatoire/.,
excuse/, faux-fuyant m., faux-semblant m., pretexte m., subterfuge m. A găsi un pretext — se couvrir d'un pretexte;
sub pretext că... — sous pretexte de; prendre pretexte de; sub nici un pretext — en aucun cas; sous aucun pretexte.
Sub pretextul că-l ajută, a încercat să-l şantajeze — Sous couvert de l'aider, ii a essaye de le chantager.
PRETINDE v.tr. — exiger, se piquer de, pretendre, reclamer, requerir. A pretinde
321
rile (fig.)— Casser Ies prix (fig.). ♦ PREŢIOS, OASĂ adj. — precieux, euse. ♦ PREŢUIRE s.f — appreciation/.,
estimation/. V. DISPREŢUL
PREVALA v.intr. prevaloir de.
refl, _ faire etat de; (se)
PREVEDEA v.tr. — 1. envisager, prevoir.
2. mentionner; prescrire, stipuler (jur.).
3, equiper, munir. A prevedea cu... — pour-voir de...; maşină prevăzută cu aer condiţionat — voiture pourvue d'air
conditionne.
♦ PREVEDERE s.f — 1. [dispoziţie, indicaţie] disposition /., prevision /. 2. precaution /., prediction /., prudence /. ♦
PREVĂZĂTOR, OARE adj. — prevoyant, te; prudent, te.
♦ PREVIZIBIL, Ă adj. — previsible. ♦ PREVIZIUNE s.f — prevision /., prognose /.
V. NEPREVĂZUT.
PRICOPSI
yant, te. ♦ PREZICERE s.f. — prediction /., presage m., prophetie /.; => vaticination /.
(litt.). V. PREVESTI.
PREZIDA v.tr. — presider. ♦ PREŞEDINTE (PREZIDENT) s.m. — president. ♦ PREŞEDEN-ŢIE 5./. — presidence. ♦
PREZIDENŢIAL, Ă adj. — presidentiel, lle. PREZUMŢIE s.f. — presomption /. Prezumţie de nevinovăţie —
presomption d'in-nocence. ♦ PREZUMTIV, Ă adj. (jur.) — pu-tatif, ve.
s ex-ee; - exil m.
PREVENI v.tr. — 1. avertir, informer, pre-venir. A preveni pe cineva — mettre qqn en garde. 2. eviter. ♦
PREVENIRE s.f. — preven-tion/. ♦ PREVENIT, Ă adj. — averti, ie. ♦ PREVENITOR, OARE adj. — aimable; attention-
ne, ee; prevenant, te; serviable. A fi prevenitor — aller au devant des desirs de qqn. ♦ PREVENTIV, Ă adj. — preventif,
ive. Stare de arest preventiv — arrestation preventive; prison preventive; medicină preventivă — medecine
preventive.
PREVESTI v.tr. — augurer, predire, pre-sager. ♦ PREVESTIRE s.f. — prediction /., prevision /., prevoyance /. ♦
PREVESTITOR, OARE adj. — 1. annonciateur, trice. 2. premonitoire. V. PREZICE. PREZENTA v.tr., refl. — 1. (se)
presenter. A se prezenta — decliner nom, prenom, titres et qualites; donner ses coordonnees; a se prezenta a doua
oară la un examen — repasser un permis; a se prezenta la faţa locului — se rendre sur Ies lieux. 2. exposer. 3. avoir,
offrir. ♦ PREZENTABIL, Ă adj. — presentable.
♦ PREZENTARE s.f. — presentation /.
♦ PREZENŢĂ s.f. — presence/. PREZICE v.tr. — augurer, dire la bonne aventure, predire, presager. ♦ PREZICĂTOR,
OARE S. — cartomancienne /., vo-
PRIBEGI v.intr. — emigrer, s'exiler, patrier. ♦ PRIBEAG, Ă adj. — emigre, exile, ee. ♦ PRIBEGIE s.f. (fam.)
PRICĂJIT, Ă adj. (fam.) — chetif, ive; gringalet; rabougri, ie; ratatine, ee; =} riqui-qui (fam.). V. PIPERNICIT,
PIRPIRIU, SFRIJIT. PRICEPE v.tr., refl. — 1. comprendre; saisir; => piger (fam.). Ai priceput? — Tu as
compris/pige/saisi?. 2. s'entendre a; => con-naître la musique (fig., fam.). Se pricepe la matematică — 11 s'entend
aux maths (fam.). 0 EXPR. A nu pricepe bob/nici o iotă/neam (fig., pop.) — N'y piger mot; n'y voir que du feu (fig.,
fam.); ne pas y connaître un pet (arg.). ♦ PRICEPERE s.f. — savoir-faire m. ♦ PRICEPUT, Ă adj. — rompu â; => cale, ee
(fam.). V. NEPRICEPUT. 0 EXPR. A fi priceput — Etre un touche-â-tout (fig.); en connaître un bout/un coin/la
musique/une pail-le/un rayon (fig., fam.). PRICINĂ s.f. — 1. cause / Din pricină că (fam.) — a cause de; parce que.
2. dispute/. 0 EXPR. A căuta pricină (fig., pop.) — Chercher des poux dans la tete â qqn (fig., fam.)/noise; s'en
prendre a qqn. PRICOMIGDALĂ s.f. — macaron m. PRICOPSI v.tr. şi refl. (pop.) — 1. rendre qqn heureux/riche. 2.
faire la courte echelle a qqn (fig., fam.). 3. faire son beurre (fig., fam.); en faire son profit; tirer profit de qqn/de
qqch. 4. s'enrichir. ♦ PRICOPSEALĂ s.f. (pop.) — profit m. 0 EXPR. A lua pe cineva de pricopseală (fig., pop.) —
Payer qqn de promesses. Ce mai pricopseală! — La belle
PRIETEN
affaire!. Nu-i nici o pricopseală! — Cest pas
une affaire!. Nu-i nici o pricopseală de capul
Iui (fig., pop.) — Cest un bon â rien (fig., fam.).
PRIETEN, Ă s. — ami, ie. Prieten(ă), iu-bit(ă) — petit(e) arni(e). ♦ PRIETENIE s.f. — amitie/ ♦ PRIETENESC,
EASCĂ adj. — amical, le. ♦ PRIETENEŞTE adv. — amicalement. ♦ PRIETENOS, OASĂ adj. — aimable; bien-veillant, te.
PRIGONI v.tr. — opprimer, persecuter, poursuivre, tourmenter. A prigoni un popor — opprimer une nation/un
peuple. ♦ PRIGOANĂ s.f. — oppression /, persecution /', poursuite/, tourmente/
PRILEJUI v.tr. — avoir/fournir l'occasion; causer. ♦ PRILEJ s.n. — occasion f A da prilej la... — donner lieu â...; cu
prilejul — â l'occasion.
gratification /, prime /,
PRIM, Ă num. ord. — premier, iere. Dreptul primului născut — droit d'aînesse.
PRIMAR s.m. — maire m. Ajutor de primar — adjoint au maire. ♦ PRIMĂRIE s.f — Hotel de Viile m.; mairie/
PRIMĂ s.f. recompense/
PRIMEJDUI v.tr., refl. — courir le risque;
(s') exposer; mettre en danger; pericliter.
♦ PRIMEJDIE s.f. — danger m., perii m. ♦ PRIMEJDIOS, OASĂ adj. — dangereux, euse. Loc primejdios — casse-cou
m., coupe-gorge m. PRIMENI v.tr., refl. — (se) regenerer, (se) renouveler. ♦ PRIMENIRE s.f. — regene-ration/,
renouvellemnt m.
PRIMI v.tr. — 1. recevoir. A primi oaspeţi — recevoir des invites; a primi la zile fixe — tenir salon. 2. toucher. A
primi un onorariu — toucher des honoraires, 3. ac-cueillir. A primi pe cineva la aeroport — ac-cueillir qqn â
1'aeroport. 4. heberger. A primi pe cineva la el acasă — heberger qqn. 5. admettre, embaucher, inclure. A primi ob-
servaţiile cuiva — admettre Ies remarques de qqn; a-i primi pe muncitorii fără slujbă —
embaucher Ies ouvriers sans travail. O să-i primim (şi pe ei) în asociaţia noastră. On va Ies inclure (eux aussi) dans
notre association. 6. accepter, consentir (â); etre d'accord avec. A primi o invitaţie — accepter une invitation; a primi
să participe la alegeri — consentir â participer aux elections. 0 EXPR. A nu primi pe cineva la el în casă (fig.) —
Defendre sa porte â qqn (fig.). A primi cu căldură/cu răceală pe cineva — Faire bonne mine/grise mine â qqn (fig.,
fam.). A primi ceva fără a crâcni (pop.) — Accepter qqch. de bonne guerre (fig., fam.). A primi pe cineva ca pe
dracu' (fam.) — Recevoir qqn comme un chien dans un jeu de quilles (fig., fam.). A primi pe cineva pe fugă
(fig.) — Recevoir qqn entre deux portes (fig., fam.). A primi şuturi în fund (fig., pop.) — Recevoir des coups de
pied au cui (fig., pop.). A primi pe cineva de mas (reg.) — Offrir le gîte â qqn. ♦ PRIMIRE s.f. — 1. accueil m.
Primire rece — accueil frais. 2. admission/ 0 EXPR. A lua pe cineva în primire (fig., fam.) — Passer un savon
â qqn (fig., fam.). A lua în primire pe cineva abia sosit — Prendre qqn au debotte (fig., fam.).
♦ PRIMIT, Ă adj. — recu, ue. A fi primit oricând undeva — avoir ses entrees quelque part (fig.).
♦ PRIMITOR, OARE, adj. — accueillant, te.
PRIMPREJUR adv., prep. — I. [adv.] dans Ies parages. II. [prep.] autour; tout au tour. PRIN prep. — par. A
începe prin — com-mencer par; prin urmare (loc. conj.) — par consequant.
PRINDE v.tr., intr., refl. — 1. s'agripper â, attraper, capturer, (re)prendre; => alpaguer (arg.); epingler (fam.).. A
prinde autobuzul — attraper le bus; a prinde în culpă — prendre qqn en defaut; aprinde pe cineva asupra faptului —
prendre qqn sur le fait, la main dans le sac (fig., fam.); a prinde din urmă — rat-traper. 2. parier que. 0 EXPR. A se
prinde (fig.) — 1. Mordre a l'hamecon (fig., fam.). 2. Faire tilt (fig., fam.). 3. Monter a l'echelle (fig., fam.). A se
prinde că... — Chiche que (fam.); parier que.... Mă prind că veţi reuşi — Chiche que vous y arriveriez (fam.).
323
PROASPĂT
A prinde pe cineva cu arcanul (fig.) — Faire
violence â qqn. A prinde cheag (fig., fam.) — Faire son beurre/son magot/sa pelote (fig., fain.). A prinde contur
(fig.) — Prendre corps (fig.). A prinde ciocârlanul/prepeliţa/purceaua de coadă (fig., fam.) — Avoir Ies bottes
en bascule/â rouleaux; avoir son compte; avoir un coup dans l'aile; etre parti pour la gloire (fig., fam.); etre paf; tenir
une belle cuite (fig., pop.). A prinde pe cineva la cotitură (fig.) — Rattraper qqn au tour-nant (fig.). A prinde curaj
— S'enhar-dir; prendre courage. A prinde muşte (fig., fam.) — Travailler du chapeau (fig., pop.) /du bigoudi
(arg.). A prinde ocazia din zbor (fig., fam.) — Prendre la balle au bond (fig., fam.). A prinde pe cineva pe picior
greşit (fig., fam.) — Prendre qqn en defaut. A prinde puteri — Reprendre des forces. A prinde şpilul (fam.) — Se
faire la main; trouver le fin mot de qqch. (fig., fam.). Te-ai prins? (fig., fam.) — Tu y es?; tu vois le topo? (fig.,
fam.). ♦ PRINS, Ă adj. — attrape, ee. 0 EXPR. A fi prins în capcană (fig.) — Etre piege (/îg.j/fait comme un rat
(fig., fam.). A se lăsa prins (asupra faptului) (fig.) — Se faire coincer/pincer/piquer (fig., fam). A se lăsa prins în
joc (fig., fam.) — Se prendre au jeu (fig.). ♦ PRINSOARE s.f (pop.) — gageure [gajceR] /. A face prinsoare — soutenir
la gageure.
PRIPI v.tr., refl. — bruler de, se hâter, se presser. ♦ PRIPĂ s.f. (fam.) — în expr.: în pripă — â la sauvette; a la vapeur
(fam.); â la hâte; â la va-vite;/ărâ pripă — prendre tout son temps. ♦ PRIPEALĂ s.f. (fam.) — hâte/1, precipitation/
PRISOSI v.intr. — surabonder de/en; => en avoir a revendre (fig., fam.). ♦ PRISOS s.n. — abondance/, excedent m.,
surplus m. De prisos (loc. adj. şi adv.) — inutilement, superflu. A fi de prisos — etre de trop (fig.). ♦ PRISOSINŢĂ
s.f. — profusion /., surabondance / Cu prisosinţă (loc. adv.) — abondamment, en profusion. O merită cu prisosinţă
— II le merite bien/vraiment.
PRIVA v. tr., refl. — se priver de qqch.; => se denuer (litt). A se priva în folosul copiilor săi — se denuer au profit de
ses en-fants. ♦ PRIVAŢIUNE s.f. — denuement m., privation /
PRIVATĂ s.f. — lieux m. d'aisance; toi-lettes f.pl; => chiotte/, gogs m., gogues m. (pop.); petit coin m. (euphem.).
PRIVEGHEA v.tr., intr. -— veiller (un mort). ♦ PRIVEGHI s.n. — veillee/
PRIVI v.tr., refl. — 1. regarder. A privi cu atenţie — Y regarder de plus preş (fig.); a privi pe cineva cu insistenţă —
devisager qqn; a privi cu coada ochiului — lorgner. A privi (ceva) de sus (fig.) — le prendre de haut. 2. concerner,
interesser, regarder. In ceea ce priveşte — concernant...; en ce qui concerne. în ceea ce mă (te, îl) priveşte — Â mon
(ton, son) egard; quant a moi (toi, lui). Nu mă priveşte — Ca ne me regarde pas. Mă priveşte numai pe mine — Ca ne
regarde que moi. 3. considerer, envisager. A privi viitorul (fig.) — envisager l'avenir. 0 EXPR. A privi lucrurile
printr-o prismă îngustă (fig.) — Regarder par le petit bout de la lorgnette (fig., fam.). A privi cu ochi buni (fig.) —
avoir a la bonne. A privi de sus (pe cineva) (fig., fam.) — Contempler du haut des pyramides; le prendre de haut;
regar-der/toiser qqn du haut de sa grandeur (fig.). ♦ PRIVIRE s.f. — coup d'oeil m., regard m. Privire generală — gros
plan; privire rea — regard peu amene; cu privire la... — eu egard a.... ♦ PRIVINŢĂ s.f. — în expr.: într-o privinţă
(loc. adv.) — d'un (â un) certain point de vue; în privinţa (loc. prep.) — â l'e-gard de...; pour ce qui est de...; în multe
privinţe — a bien des egards; în unele privinţe — â certains egards; în ce privinţă? — â quel egard?; sous quel
rapport?; în toate privinţele — en tout egard. Este un om bine în toate privinţele — II est bien en tout egard.
PRIVILEGIA v. tr. — privilegier. ♦ PRIVILEGIU s.f. — privilege m. Privilegii politice —privileges politiques.
PROASPĂT, Ă adj. — frais, fraîche (fam.).
PROBABIL adv. — sans doute; probable-ment. ♦ PROBABILITATE s.f. — probabilite/ PROBĂ s.f. — epreuve /.,
essai m. A da o probă pentru angajare — passer une audi-tion (acteurs)/une interview.
PROBLEMĂ s.f. — probleme m. A nu crea probleme — etre de toat repos (fig.); a vorbi despre probleme
profesionale — parler bou-tique (fam.); fără probleme! — c'est du găteau! (fig., fam.); pas de problemes!; problemă
grea — casse-tete (chinois) m. (fig.). Ce problemă grea! — C'est coton! (fig., fam.). PROCEDA v.intr. — proceder.
A şti cum să procedeze — connaître la musique (fig., fam.); a nu şti cum să procedeze cu cineva — Ne pas savoir pai'
quel bout prendre qqn; ne pas savoir comment s'y prendre. 0 EXPR. A proceda fără menajamente — Ne pas y aller
avec le dos de la cuiller(e) (fig., fam.). * PROCEDEU s.n. — piocede m.
PROCENT s.n. — pourcentage m.\ taux m. d'interet. Cu procent de — â tant pour cent. PROCES s.n. — 1. proces
m. (jur.). A câştiga (a pierde) un proces — gagner (perdre) un proces; a face un proces de intenţie — faire un proces
d'intention â qqn; a intenta un proces — engager/entreprendre/intenter/ou-vrir un proces. 2. processus m. (tech.).
A studia un proces biologic — etudier un processus biologique; proces de eroziune — processus d'erosion; proces de
fabricaţie — processus de fabricaţion; proces inflaţionist — processus inflationniste. * PROCESVERBAL s.n. —
constat m., proces-verbal (P.V.) m. Proces verbal prin înţelegere -- constat a 1'amiaDle. ♦ PROCESARE s.f. (infam.) —
traitement m. Procesare la distanţă (inform.) — teletraite-ment m. (inform.); procesare de imagine/de text (inform.)
— syr.chese/, traitement d'ima-ge/de texte (inform.). ♦ PROCESOR s.n. (inform.) — processeur m. (inform.).
Procesor de text. (inform) — texteur m. (inform.). PRODUCE v.tr., refl — 1. causer, produire, provoquer. Fabrica X
produce materiale de construcţie — L'usine X produit des materi-a"cx de construction; a produce pagube cui-
324
va — provoquer des dommages â qqn; fenomen produs de electricitate — phenomene cause par l'electricite. 2.
rapporter. A produce un profit — rapporter un profit. 3. se ma-nifester, tenir un role. ♦ PRODUCŢIE s.f. — production /
♦ PRODUS s.n. — produit m. Produs intern brut (P.I.B.). — produit inte-rieur brut (P.I.B.); produsele cele mai ieftine
— Ies bas de gamme; produsele cele mai scumpe — Ies haut de gamme.
PROFAN, Ă adj. — beotien, nne (fig.). Un profan în muzică — un beotien en musique. PROFESA v.tr., intr. —
professer. A profesa o meserie — exercer/professer un metier. ♦ PROFESIONAL, Ă adj. — professionnel, elle.
Conştiinţă profesională — conscience/honnetete professionnelle; deformare profesională — avoir le physique de
l'emploi (fig.); învăţământ profesional — enseignement professionnel; secret profesional — secret professionnel.
♦ PROFESIONALISM s.n. —professionnalisme m.
♦ PROFESIONIST, Ă S. — professionnel, lle; => pro (fam.). Treabă de profesionist, nu de amator — travail de pro non
pas d'amateur.
♦ PROFESIUNE s.f. — profession/ Profesiuni liberale — professions liberales; alegerea unei profesiuni — choix d'un
etat. ♦ PROFESOR, OARĂ S. —enseignant, te; professeur (pr.). ♦ PROFESORAT s.n. —professorat m.
PROFITA v.intr. — mettre a profit, profi, saisir. A profita de situaţie — saisir la balle au bond (fig., fam.); a nu
profita — mettre le cceur en jachere (fig., fam.). ♦ PROFIT s.n. — benefice m., profit m. Sursă de profit — l'as-siette
au beurre (fig., fam.); a trage un profit — tirer parti. ♦ PROFITABIL, Ă adj. — pro-fitable. ♦ PROFITABILITATE sf —
profitabi-lite/ ♦ PROFITOR, OARE S. — profiteur, euse. PROGNOZĂ s.f. — prevision / Prognoză meteo — previsions
meteo(rologiques)//?/. PROGRAMA v.tr. — programmer. ♦ PROGRAM s.n. — 1. programme m. Program de
calculator — programme d'un calcula- I teur/d'un ordinateur; program de ceremo- j nie/de concurs/de cursuri —
programme des ceremonies (ceremonial m.)/de con-
325
cours/des cours; în program - - au pro-gramme. 2. emploi m du temps. A nu avea un program fix — ne pas avoir
d'heure (fam.). ♦ PROGRAMARE / (mediu de programare) — progiciel m. (inform.).
PROGRESA v.intr. — progresser; => con-tinuer sur sa lancee (fig., fam.). ♦ PROGRES s.n. — progres m. ♦
PROGRESIV, Ă adj. — progressif, ve. Impozit progresiv — impot progressif.
PROHOD s.n. — requiem m.
PROMITE v. tr. — promettre. ♦ PROMISIUNE s.f. — promesse/. V. FĂGĂDUI.
PROMOROACĂ s.f. — givre. V. CHICIURĂ.
PROMOŢIE s.f. — promotion /. ♦ PRO-MOŢIONAL, Ă adj. — promotionnel, lle. Tarif promoţional — tarif
promotionnel/en reclame.
PROMOVA v. tr. — promouvoir; [în funcţie] elever â une dignite; [un articol în presă] mettre un article en
promotion. ♦ PROMOVARE s.f. — promotion/.; => promo (abrev., fam.). V. ÎNAINTA.
PROMPT, Ă adj. şi adv. — primesau-tier, ere; prompt, te; rapide; spontane, ee. A se împotrivi prompt — se rebiffer
(fam.). ♦ PROMPTITUDINE s.f. — promptitude /. A reacţiona cu promptitudine — actionner d'une maniere
primesautiere.
PROPTI v.tr., refl. — (s') appuyer. A se propti de ceva — s'accoter a; s'adosser â; prendre appui sur qqch. ♦ PROPTEA
s.f. (pop.) — appui m.; => piston m. (fig.). 0 EXPR. A avea proptele (pop.) — Avoir des appuis/du piston; etre
pistonne (fig., fam.).
PROPUNE v.tr., refl. — 1. proposer. 2. recommander, suggerer. 3. offrir ses ser-vices; se proposer. 0 EXPR. Omul
propune, Dumnezeu dispune (prov.) — L'homme propose et Dieu dispose (prov.). ♦ PROPUNERE s.f. — proposition/
PROROCI v.tr. — prophetiser. ♦ PRO-ROC s.m. — prophete m. ♦ PROROCIRE s.f. — prediction /
PROSPECTA v.tr. — prospecter. ♦ PROSPECT s.n. — prospectus m. ♦ PROSPECTA-
PROST
RE s.f. — prospection /. Prospectarea pie-ţii — prospection du marche.
PROSPERA v.intr. — prosperer. ♦ PROSPER, Ă adj. — prospere; => (etre) en haut de la roue (fig., fam.). ♦
PROSPERITATE 5./ — prosperite/.
PROST, PROASTĂ s. şi adj. — I. [s. şi adj] sot, sotte; => con, conne; connard, con-nasse (pop, vulg.). O proastă —
une betasse (fam.). II. [adj.] mauvais, aise. Glumă proastă — plaisanterie de mauvais gout; impresie proastă —
mauvaise impression; marfă proastă — camelote /., pacotille /, toc m.\ neam prost — malappris; situaţie proastă —
situation difficile; soldat prost — simple soldat; vreme proastă — mauvais temps; a face totul prost — savoir faire şa
comme le reste (iron.). 0 EXPR. A face pe prostul (fam.) — Faire l'âne pour avoir du son (fig., fam.); faire 1'idiot. A
fi prost (de dă în gropi)/ca noaptea (fig., fam.) — Etre bete comme ses bottes/comme une oie/comme ses pieds/com-
me une souche; etre bouche â Temeri; etre bete â manger du foin (fig., fam.); avoir la casquette â ras des pâquerettes;
etre con comme un bălai; suer la betise (fig., pop.). A fi un prost şi jumătate — Etre sot a triple etage (fig., fam.).
Prostul e prost şi-n ziua de Paşti (fig., fam.) — Quand on est mort, c'est pour longtemps, quand on est bete c'est pour
toujours (fig., fam.). ♦ PROSTĂNAC, Ă 5. şi adj. — benet m.; idiot, ote; imbecile; niais, aise; nigaud, de; =>
beta, betasse; cor-niaud, de; niquedouille (fam.); gourde / (fig., fam.); tourte (pop.). V. GĂGĂUŢĂ,
NĂTĂRĂU, NEGHIOB, NEROD, NETOT, TONT.
♦ PROSTESC, EASCĂ adj. — beat, te. Zâmbet
prostesc — sourire beat. ♦ PROSTEŞTE adv. —
tout betement. ♦ PROSTIE s.f. — betise /.,
billevesee /., niaserie; => couillonnade /.
(fam.); connerie/ (pop.). A spune prostii —
deconner. 0 EXPR. A-l duce gândul la prostii
(fig., fam.) — Avoir l'esprit mal tourne (fig.);
ne penser qu'â şa (fam.). ♦ PROSTIME s.f.
(înv.) — gens du commun; plebe/!, racaille/1
♦ PROSTIT, Ă adj. — hebete, ee. ♦ PROSTUŢ, Ă
s. şi adj. — niais, se; nigaud, de. 0 EXPR. A
se lăsa prostit (fam.) — Se laisser avoir
PROSTITUA
(fig., fam.); couper dans Ies salades; se laisser baiser (â mort) (fig., pop.).
PROSTITUA v.refl. — se prostituer; => faire boutique de son cui (fig., pop.). ♦ PROSTITUATĂ s.f. — call-girl,
prostituee; => belle-de-nuit (fig., fam.); catin (fam., pej.); cour-tisane, creaţure, croqueuse, demi-mondaine,
enjoleuse, fille de joie/de mauvaise vie/de petite vertu, frangine, racoleuse (fam.); con-nasse, garce, gaupe,
grognasse, grue, petasse, pouffiasse, poule, putain, pute, ribaude, roulure, tapineuse, taxi, traînee (pop.);
hetaire, peripateticienne (litt.). ♦ PROSTITUŢIE s.f. — prostitution/ V. BOARFĂ, CURVĂ, TÂRFĂ.
PROTEJA v.tr. — defendre, patronner; pro-teger, sauvegarder; => pistonner (fam.). ♦ PROTECŢIE s.f. — 1.
protection/ Oficiul de protecţie a consumatorului — Defense du consommateur; protecţia muncii — protec-tion du
travail; de protecţie — protecteur. 2. sauvegarde/ Protecţia şi garantarea libertăţii şi drepturilor individului —
sauve-garde des libertes et des droits de la person-ne; sub protecţia justiţiei — sous la sauve-garde de la justice. ♦
PROTECTOR, OARE s. şi adj. — protecteur, trice.
PROTESTA v.tr., intr. — contester, pro-tester; regimber, vituperer; => moufter, râler, renâcler (fam.); rouspeter
(pop.); tiquer, trou-ver â redire (fig., fam.); se recrier (litt.). A protesta împotriva nedreptăţii — protester contre
l'injustice; a protesta în draci (fig., fam.)lcu vehemenţă — faire un foin du diable (fig., fam.); pousser de hauts
cris; sou-lever un toile. ♦ PROTEST s.n. — 1. protesta-tion/, recrimination/ 2. [în dreptul comercial] protet m. ♦
PROTESTATAR, Ă s.şi adj. — contestataire; protestataire; =5> râleur, euse (fam.). V. PLÂNGE.
PROTOCOL s.n. — ceremonial m., eti-quette/, protocole m.
PROTOTIP s.n. — prototype m.
PROŢĂPI refl. (pop.) — 1. rester raide. 2. se camper/se planter devant qqn. 3. [fig.] se donner des airs (fig., fam.). 0
EXPR. A sta
proţăpit (pop.) — Etre raide comme manche â balai/comme un piquet (fig., fa PROVENI v.intr. — provenir. ♦
PROV NIENŢĂ s.f. — origine /, provenance V. ORIGINE.
PROVOCA v.intr. — defier, inciter, preţ â, provoquer, susciter; => narguer (fam.. A provoca râsul — preter â rire. ♦
PROV CARE s.f. — challenge m., defi m., incit" tion/, provocation/ A accepta o provocat — relever un challenge/un
defi. ♦ PROVOCA TOR, OARE S. şi adj. — 1. provocateur, trie 2. retentissant, te.
PROXENET s.m. — entremetteurm., maqu reau /«., souteneurm. ♦ PROXENETISM s.m. proxenetisme.
PRUDENT, Ă adj. — avise, ee; prudent, ent
A conduce prudent — rouler avec un oeuf sou
le pied (fig., pop.); a fi prudent — reste
se tenir sur ses gardes; veiller au grai
(fig., fam.). ♦ PRUDENŢĂ s.f. — prudence
0 EXPR. Prudenţa e mama înţelepciu
(prov.) — Prudence est mere de surete (prov.,,
PRUN s.m. — prunier m. ♦ PRUNĂ s.f. 1
prune /. 0 EXPR. A avea prune-n gură
(fig., fam.) — Avaler ses mots en parlanl
(fig.).
PRUNC s.m. (pop.) — bebe m., nouirij son m.; => gosse m., loupiot in., marmotm., mioche m., mome m. et f,
mouflet, tte moutard m., poupard m., poupon m. (fam.) trousse-pet (fam., pej.); braillard m. chiard m., lardon m.,
merdeux m., mor veux m. (pop., pej.); polichinelle m. (vulg.).
V. MORMOLOC, ŢÂNC.
PRUNDIŞ s.n. — gravier m.
PUBLIC, Ă s.n. şi adj. — I. [s] public m. Publicul a aplaudat piesa — Le public a applaudi la piece; a vorbi în
public — par-ler en public; în mod public — publique-ment; a face ceva public — rendre public. II. [adj] public,
que. Treburile publice — Ies affaires publiques; opinia publică — l'opinion publique.
327
PUNE
PUBLICA v.tr. — publier. ♦ PUBLICAŢIE s.f. — parution/., publication/ ♦ PUBLICIST, Ă s. — publiciste. ♦ PUBLICISTI-
CĂ s.f. —journalisme m. ♦ PUBLICITAR, Ă adj. — publicitaire. ♦ PUBLICITATE s.f. — publicite / Mica publicitate —
Ies petites annonces.
PUCHINOS, OASĂ adj. (reg.) — mi-teux, euse.
PUF s.n. — 1. duvet m. 2. [de pudră] houppe /, houppette (â poudre) /. ♦ PUFOS, OASĂ adj. — 1. duveteux, euse. 2.
moelleux, euse; tendre. ♦ PUFOAICĂ s.f. — doudoune /. 0 EXPR. A creşte un copil în puf (fig., fam.) — Elever un
enfant dans du coton (fig., fam.).
PUFNI v.intr. — pouffer. A pufni în râs — pouffer de rire.
PUI s.m. — 1. petit m. Puiul mamei — mon petit chat/lapin/poussin. 2. poulet m. Puişor — poussin, poussinette; [de
găină] poulet m.; puică — poulette; [(boboc) de raţă] cane-ton m.\ [de gâscă] oison m.; [de curcan] din-doneau m.;
[de câine] chiot m.; [de pisică] haton; [de animal sălbatic] faon m.; [de leu] lionceau; [de urs] — ourson; [de
vulpe] — renardeau. 3. Pui de pernă — petit oreiller. 0 EXPR. A fi un pui de ger (fam.) — Faire un froid de canard;
geler â pierre-fendre (fig., fam.). Pui de cuc (fig., fam.) — Enfant de main gauche (fig., fam.); bastard m. Nici pui de
om (fig., fam.) — Pas un chat (fig., fam.).
PULPA s.f. — 1. mollet m. 2. cuisse/; [de viţel] cuisseau m.\ [de vânat] cuissot m. 3. [dentară; de fruct] pulpe/.
PUMN s.m. — poing m.\ => torgnole / (pop.). A da un pumn — balancer une torgnole (pop.); mare cât pumnul —
gros comme le poing/comme trois pommes; minuscule; un pumn de femeie — un petit bout de femme; un pumn de
om — un petit bonhomme; un pumn de (ceva) — une poignee/un quarteron de (qqch.); un pumn de prune — un
quarteron de prunes. 0 EXPR. A-şi arăta pumnii (fig., fam.) — Montrer le poing (fig., fam.). A se bate cu pumnii în
piept (fig., fam.) — Se battre Ies flancs (fig., fam.). A-i căra (a-i cărăbani) pumni cuiva (pop.) — Flanquer une
tripotee; foutre des coups de tampon â qqn (fig., pop.). A-şi căra (a-şi cărăbani) (la) pumni (unul altuia) (pop.) —
Se chiquer; se donner une gratee; se foutre des coups de tampon; jouer des poings (fig., pop.). A-şi da cu pumnii în
cap (fig., fam.) — Se mordre Ies doigts (fig., fam.). A-şi muşca pumnii (fig., fam.) — Se devorer/se manger/se
mordre Ies poings (Ies pouces) (fig., fam.). A plânge în pumni (fig., fam.) — Pleurer en cachette (fig.). A pune pe
cineva la pământ cu o lovitură de pumn — Envoyer son homme â dame (arg.). A râde în pumni (fig., fam.) —
Rire sous cape (fam.). A ţine pumnii (pentru reuşită) (fig.) — Croiser Ies doigts (fig.). ♦ PUMNAL s.n. — poignard
m.
PUNCTA v.tr. — insister sur, marquer, souligner. ♦ PUNCT s.n. — point m. Punct cardinal — point cardinal;
punct câştigat — un point d'acquis; punct slab (fig) — faille/ (fig.); punct de vedere — point de vue; la ora 5 punct
— a cinq heures pile/sonnantes/ta-pantes; la punct — â point; punere la punct — mise au point; pe punctul de a... —
sur le point de...; ...şi cu asta punct — un point, c'est tout. 0 EXPR. A căuta (a găsi) punctul slab (fig.) — Chercher
(trouver) le defaut de l'armure/de la cuirasse; savoir ou le bat le blesse (fig., fam.). A fi pe punctul de a... — Faillir +
verbe infinitif; etre en pas se de.... A pune punct (fig.) — Couper court (fig.). A pune pe cineva la punct (fig.)
— Mettre qqn au pas/â sa place/au point; en rester la avec qqn (fig., fam.); moucher qqn; remonter Ies bretelles â qqn
(fig., pop.); rem-barrer qqn. A pune lucrurile la punct (fig.)
— Mettre Ies choses au point; (re)mettre Ies pendules â l'heure (fig.). A pune un aparat la punct — Mettre au point;
regler. ♦ PUNCTUAL, Ă adj. — â l'heure; ponctuel, elle. ♦ PUNCTUALITATE s.f. — exactitude/, ponc-tualite/
PUNE v.tr., refl. — (se) mettre, (se) placer, (se) poser. A pune la loc — mettre â sa place; a pune în pământ/în sticlă
— mettre en
PUNGĂ
terre/en bouteille; a pune pe masă/pe jos — mettre sur la table/par terre; a pune sub ceva — mettre sous qqch.; a
pune ceva cum îi place — placer qqch. â son gout; apune la adăpost — mettre hors d'atteinte; a-şi pune banii la
bancă — deposer/placer son argent â la banque; a se pune bine/rău cu cineva — se mettre bien/mal avec qqn; apune
capul pe pernă — poser la tete sur l'oreiller; a pune deoparte — mettre de cote; a-şi pune iscălitura — apposer sa
signature; a pune întrebări — poser des questions; a pune în lumină — mettre en lumiere; a pune pe cineva la masă
— placer qqn â table; a pune degetul/mâna/piciorul (pe ceva) — poser le doigt/la main/le pied (sur qqch.); a pune în
mişcare — mettre en mouvement (en action, en marche, en train); a pune ordine — mettre de l'ordre; a pune în
ordine — placer en ordre; a pune perdelele — poser Ies rideaux; a se pune sub protecţia cuiva — se placer sous la
protection de qqn; a se pune la regim — se mettre au regime; a se pune în serviciul cuiva — se mettre au service de
qqn; a se pune într-o situaţie — se mettre en situ-ation de; a-şi pune speranţa în cineva — mettre de grands espoirs
en qqn; a pune tablouri pe pereţi — accrocher/pendre des tableaux aux murs. 0 EXPR. A nu avea ce pune pe el
(fig., fam.) — N'avoir rien â se mettre (fig., fam.). A pune toate forţele Ia bătaie (fig., fam.) — Mettre le paquet
(fig., fam.). A pune temelia (fig.) — Poser la premiere pierre â 1'edifice (fig.). Pune-i cruce! (fig., fam.) — „Adieu
Berthe!" (fig., pop.). ♦ PUS, Ă adj. — mis, mise. 0 EXPR. A nu avea nimic de pus în gură (fig., fam.) — Ne pas
avoir de quoi se bou-cher une dent creuse; n'avoir rien â se mettre sous la dent (fig., fam.). A fi pus pe bătaie (pop.)
— Aimer l'odeur de la poudre; ne rever que plaies et bosses (fig., fam.). PUNGA s.f — bourse/; escarcelle/ (vx.).
Pungi sub ochi — des poches sous Ies yeux. 0 EXPR. A avea punga plină (fig., fam.) — Avoir la bourse bien garnie
(fig., fam.). A face gura pungă (fig., fam.) — Faire la bouche en cui de poule (fig., pop.). A fi pen-
328
tru toate pungile (fig., fam.) — Etre â la
portee de toutes Ies bourses (fig., fam.). A-şi
întoarce punga pe dos (fig., fam.) — Ne pas
avoir un quart d'ecu (vaillant)Ain rotin; etre
â la corde; etre marquis de la bourse plate;
loger le diable dans sa bourse; rouler sur
la jante (fig., fam.); etre dans la debine/dans j
la deche (fig., pop.). Punga sau viaţa! —
La bourse ou la vie!
PUNGAŞI v.tr. — faire la tire; voler; => flouer (fam.); plumer (fig., pop.). A fi pun-găsit— etre le dindon de la farce
(fig., fam.); a se lăsa pungăşit — se faire faisander
(fig., pop.). ♦ PUNGAŞ, PUNGĂŞOAICĂ S.
(fam.) — gueux, euse; => fripon, nne (vx.); frappe/, gouape/ (pop.). Un pungaş afurisit — une sale petite frappe. ♦
PUNGĂŞIE s.f. — escroquerie/, filouterie/, fripon-nerie/, voi m. â la detourne.
PUNTE s.f. — 1. passerelle / 2. pont m.
Punte de scăpare — planche de salut; Puntea suspinelor (Veneţia) — le Pont des soupirs. 0 EXPR. A face punte
(fig.) — Faire le pont (fig.). A tăia toate punţile (fig., fam.) — Bruler/couper Ies ponts (fig., fam.).
PUPA v.tr., refl. (fam.) — (se) becoter; faire la bise (fam.). 0 EXPR. A se pupa în bot cu cineva (fig., pop.) — Ftre
ami comme cochon; etre ami et compagnon avec qqn I (fig., fam). A se pupa cu clondirul (fig., pop.) —
Boire sec; ne pas sucer des glacons (fig., pop.). A pupa în fund pe cineva (fig., vulg.) — Cirer (lecher) Ies bottes
(fam.)Ae cui (pop.) â qqn. ♦ PUPĂTURĂ s.f. — baiserm.; => beco m., bise/ (fam.). ♦ PUPĂTURI s.f.pl. (fam.) —
embrassades//?/. (fam.). ♦ PUPIC s.m. — becot m., (fam.); bisou m., mimi m. (fam., lang. enfantin).
PUPĂZĂ s.f. — huppe / 0 EXPR. Colac peste pupăză (fig., fam.) — Cest le bou-quet!; par surcroît; pour couronner
le tout; pour faire bonne mesure (fig., fam.). PURICA v.tr. — epucer. 0 EXPR. A purica pe cineva (fig., fam.) —
Chercher la petite bete (fig., fam.). A purica un text
î
tt
Jcc
c
g
s.
p
o
fi
C(
VI
tii
CC
â ra Ti Bi
PI (h
329
PUTEA
(fig., fam.) — Desosser/eplucher un texte (fig., fam.). ♦ PURICE s.m. — puce /. 0 EXPR. A nu face (mulţi) purici
undeva (fig., fam.) — 1. Le voici, le voilâ. 2. Changer son fusil d'epaule (fig., fam.). Cât puricele (fig.) — Tout petit.
Pe când se potcovea puricele (în basme) — Du temps ou la reine Berthe filait (fig., fam.).
PURIFICA v.tr., refl. — (s') assainir, epurer; (se) purifier; => se purger (fig.). A purifica aerul —purifier l'air; a
purifica apa — epurer l'eau; a purifica (curaţi) lacul — assainir le lac; a-şi purifica pasiunile (fig.) — purger ses
passions (fig.). ♦ PUR, Ă adj. — pur, e. Aer pur — air pur; apă pură — eau pure; artă pură — art pur; pur şi simplu
(loc. adv.) — tout bonnement; franchement; tout simple-ment. Venise pur şi simplu în vizită — II etait venu tout
franchement en visite. ♦ PURIFICARE s.f. — assainissement m., epuration/, purge/, purification/
PURTA v.tr., refl. — (se) comporter, (se) porter. Purtaţi-vă frumos! — Com-portez-vous bien!; Se poartă! — Cest
mode!. Ce se poartă anul acesta? — A quoi est la mode cette annee-ci?; a se purta cu autoritate — agir en maître
(fig.)', a se purta frumos cu cineva — avoir des bontes pour qqn (fig., fam.). 0 EXPR. A purta lumea pe degete (fig.,
fam.) — L'avoir â l'esbroufe (fam.); se payer la tete des gens (fig., fam.). A se purta cu mănuşi (fig.) — Prendre des
gants (fig.). A se purta ca pe moşia lui tat-său/ca un satrap (fig., fam.) — Se comporter (se conduire) comme en pays
conquis (fig.). A-i purta cuiva parastasele/po-nos/pică/sâmbetele (fig., pop.) — En avoir contre qqn; faire grief â qqn;
en savoir mau-vais gre â qqn (fig.); attendre qqn â la sor-tie/au tournant; avoir une dent/de l'humeur contre qqn;
garder un chien de sa chienne a qqn; en vouloir â qqn (fig., fam.), porter rancune a qqn; tenir rigueur â qqn. ♦ PUR-
TARE s.f. — comportement m., conduite / Bună purtare — bonnes mceurs.
PUSTIU s.n. şi adj. — I. [s] desert. în pustiu (loc. adv.) — vainement. II. [adj] desert, te.
Gânduri pustii — sombres pensees; inimă pustie — âme en peine. 0 EXPR. A fi pustiu (undeva) — Ne pas y avoir
âme qui vive; pas un chat (fig., fam.). A fluiera a pustiu (fam.) — En etre pour sa peine; perdre sa peine (fig.);
s'ennuyer comme une croute derriere une malle (fig., fam.). A urla a pustiu (fig.) — Hurler a la mort (fig.). Pustia de
gură (pop.) — Cette maudite langue (pop.). ♦ PUSTNIC s.m. — ermite m. A trăi ca un pustnic — vivre comme un
ermite/en ermite.
PUŞCĂ s.f. — fusil m., flingue m. (fam.). Foc de puşcă — coup de fusil; praf de puşcă — poudre/; a trage bine cu
puşca — avoir un bon coup de fusil. 0 EXPR. La o bătaie de puşcă (fig.) — A une portee de fusil (fig.). A pleca (a
ţâşni) ca din puşcă (fam.) — Demarrer en trombe/comme pour Ies vingt-quatre heures du Mans/en quatrieme vitesse;
filer/partir comme une fleche (fig., fam.); par-tir comme un pet sur une toile ciree (fig., pop.). A pune puşca la ochi
(fig., fam.) — Coucher son fusil en joue; epauler son fusil (fig.).
PUŞCĂRIE s.f. — cachot m., penitencier m., prison/.; => geale/ (litt.); taule/, trou m. (pop.). A trimite la puşcărie —
envoyer au trou (pop.). ♦ PUŞCĂRIAŞ, Ă S. — detenu, ue.
V. ÎNCHISOARE, PÂRNAIE, TEMNIŢĂ.
PUŞLAMA s.f. (pop.) — polisson, nne; vau-rien m., voyou m.; => fripon, nne (vx); fripouille/, galopin m., gibier m.
de potence; gredin, dine; homme de sac et de corde; loubard m., malfrat m., punk, punkette; triste individu m. (fam.);
frappe/, gouape/., jean-foutre m., salaud mfpop.). V. CANALIE,
DERBEDEU, PRAMATIE.
PUŞTI, PUŞTOAICĂ s. (fam.) — gamm m., gamine /; => mome m. et fi; mouflet, tte; moutard m. (fam.).
PUTEA v.tr. — pouvoir. Peste poate — im-possible. Se prea poate — Cest (tout â fait) possible. S-ar putea — II se
pourrait bien. „ -Vii mâine?",,- Poate..." — „- Tu viens de-main?" „- Voire...". Nu se poate! — Cest pas vrai! (fam.);
cum poate — tant que possi-
PUTERE
ble; fără doar şi poate (loc. adv.) — eertaine-ment, sans probleme. Se poate intra? — Est-ce (c'est) permis?; a nu
putea uita — ne savoir oublier; a arăta ce poate — faire ses preuves (fig.). 0 EXPR. A se putea să i se arunce orice în
spinare (fig., fam.) — Avoir bon dos (fig., fam.). A nu mai putea de bine (fam., iron.) — Se plaindre que la mariee est
trop belle (fig., fam.). A nu mai putea de bucurie — Se pâmer de joie (fig., fam.); deborder/ne plus se sentir de joie;
etre au comble de la joie; etre transporte de joie. A nu mai putea da înapoi (fam.) — Atteindre le point de non-retour
(litt.). A nu Ie mai putea duce (fig., fam.) — En avoir plein le dos (fig., fam.). A putea s-o lase baltă (fig., pop.) —
(Pouvoir bien) laisser tomber (fig.). A nu mai putea de picioare (fam.) — Ne plus pouvoir mettre un pied devant
l'autre; ne plus sentir ses jambes (fig., fam.). A nu mai putea de plictiseală — Crever d'ennui (fig.); secher sur pied;
s'embeter comme une croflte derriere une malle; s'embeter â cent sous de l'heure; s'ennuyer â mourir/tant qu'on
peut/comme un rat mort/comme une vieille tapisserie(/zg., fam.); se faire suer (fig., pop.). A nu mai putea scăpa de
(ceva) (iron.) — Avoir droit a qqch. (iron.). A nu putea sluji la doi stăpâni deodată (fig., fam.) — Ne pouvoir etre â la
fois au four et au moulin (fig., fam.). A nu putea suferi ceva — Avoir une sainte horreur de qqch. (fig.). A nu putea
suferi pe cineva — Avoir qqn en horreur; ne pouvoir sentir qqn; ne pas pouvoir voir qqn en peinture; prendre qqn en
grippe (fig., fam.); ne pas blairer qqn (pop.). Cât îţi poate calul (fig., fam.) — Tant que possible. Cât îi poate capul —
(Ce qui est) dans ses moyens. PUTERE s.f — 1. force/, pouvoir m., puis-sance/ Căile puterii — Ies allees du pouvoir
(fig.); a arunca ceva cu putere — lancer qqch. â tour de bras (fig., fam.). 2. adminis-tration/., gouvernement m. A fi
la putere — gouverner; a înfrunta puterea — fronder le gouvernement (litt); cu de la sine putere — d'autorite. 0
EXPR. A avea puteri depline — Avoir pleins droits. A avea putere asupra cuiva — Avoir barre/la haute
main/prise sur qqn (fam.). A decide cu de\ sine putere — Decider de son propre i (fam.). A fi încă în putere — Avoir
bej osii/bon pied; faire encore des etincella (fig., fam.). A sta în puterea cuiva — Ett dans ies moyens de qqn. A nu-1
ţine puteriS (fig., fam.) — Ne pas avoir l'aile assej forte/de souffle (fig., fam.). A ţine pe cinevi în puterea sa (fig.,
fam.) — Tenir qqn soia sa griffe (fig., fam.). în puterea (în virtw tea) — En vertu de. în puterea (în floarea! vârstei
(fig.) — Dans la force (la fleur) dt| l'âge (fig.). ♦ PUTERNIC, Ă adj. — fort, puissant, ante; vigoureux, euse; => balezel
(fam., pop.). ♦ PUTINŢĂ s.f. — possibilite'/i (Este) peste putinţă — (C'est) au-delâ d possible; după putinţă —
autant que faire s peut; c'est selon.
PUTINĂ s.f. — baquet m.
PUTOARE s.f. (pop.) — 1. puanteur/, re-j lent m. V. DUHNI. 2. canarii f -
i/jop.j — 1. puanteur/, re-
lent m. V. DUHNI. 2. canaille/, chenapanm,
(drole de) coco m., crapule /, coquin, ne;
fourbe m., vaurien m., voyou m.; => fri-
pon, nne (vx); fripouille/, galopiat m., game-
ment m., gredin, ine; loubard m. (fam.); goua-
pe/, ordure/, peau de vache/; pied-platm.;
rufian m., sacripant m., salaud m, salope,/,
traînee/, vieux debris m.; zonard, de (pop.),
V. CANALIE, DERBEDEU, JAVRĂ, JIGODIE, LICHEA, LEPĂDĂTURĂ, OTREAPĂ, SCÂRNĂVIE,
SECĂTURĂ. 3. faineant, te; oisif, ive; pares-seux, euse; => cossard, arde; flemmard, ardei (fam.). V. LENEŞ, PUTUROS.
PUTREZI v.intr., refl. — s'alterer; moisir, pourrir. 0 EXPR. A putrezi în închisoare! (fig.) — Moisir en prison (fig.,
fam.). A-il putrezi oasele pe undeva (fig., fam.) — Laisser ses guetres quelque part (fig., fam., I euph.). ♦ PUTRED, Ă
adj. — pourri, ie. I Putred (prea copt) — biet, tte; putred diM bogat (fig.) — cousu d'or (fig., fam). I 0 EXPR. E ceva
putred în Danemarca* (fig., fam.) — U y a anguille sous rochefl (fig., fam.). ♦ PUTREGAI s.n.; PUTREZICIU-1 NE s.f. —
pourriturre/
PUTUROS, OASĂ s. şi adj. (pop.) -desceuvre, ee; faineant, te; oisif, ive; pares-
331
seux, euse; ♦ cossard, de; flemmard, de (fam.). V. LENEŞ, PUTOARE. 0 EXPR. A fi mare puturos — Avoir Ies cotes en
long/les pieds nickeles/un poil dans la main; etre paresseux comme une couleuvre/comme un loir; faire des bulles; se
faire du lard; passer au travers; peigner la girafe; se rouler/se tourner Ies pouces; tirer sa cosse/sa flemme (fig., fam.);
avoir la rame; la couper; etre fatigue de naissance; tirer au cul/au flanc (fig., pop.).
PUŢ s.n. — puits m.
PUŢI v.intr. (pop.) — empester, puer; => schlinguer (arg.). A-i puţi picioarele (pop.) — Sentir le pied de menage/le
pied de messager (fig., pop.); degringoler de la mansarde/de l'orteil; schlinguer des arpions/de l'orteil (arg.); a-i puţi
răsuflarea (pop.) — Avoir l'haleine cruelle; tuer Ies mouches au voi (fig., pop.). V DUHNI. 0 EXPR. A-i puţi gura ca
un canal/ca o hazna (vulg.) — Avoir avale une chaise percee; avoir laisse le pot de chambre dans la commode
(vulg.). A puţi ca un hoit (fig., pop.) — Avoir man-ge ses pieds; empester la charogne; sentir l'homme; ne pas sentir
la rose (fig., pop.). A puţi de-ţi mută nasul din Ioc (pop.) — Couper la gueule; fouetter le nez (fig., pop.). A puţi de
la o poştă (pop.) — Couper la
PUZDERIE
chique a quinze pas (fig., pop.). A puţi ca un ţap (pop.) — Sentir le bouc/le gousset/le lapin (pop.).
PUŢIN, A adj. şi adv. — (un) brin; (un) peu; (un) tantinet. Puţină conversaţie — un brin de causette; puţin sos — un
tantinet de sauce; puţin vin — une goutte de vin; după puţină vreme — peu apres; puţin cunoscut — peu connu. Se
pare că avem puţin timp — II semble que nous ayons peu de temps devant nous. Stă puţin pe gânduri — II hesite un
tantinet. Puţin a lipsit să... — II s'en est fallu de peu...; cât de puţin — un tant soit peu; câtuşi de puţin — pas le
moins du monde; cel puţin — au moins; pe puţin — au bas mot; puţin câte puţin — peu â peu; mai mult sau mai
puţin — plus ou moins; peste puţin — sous peu. V. OLEACĂ.
PUZDERIE s.f. (fam.) — grande quantite/, nuee/, ribambelle/; => essaim m., tas m., volee / (fig.); tapee / (fam.);
flopee /, kyrielle/, tripotee/ (pop.). O puzderie de copii — un tas d'enfants; des ribambelles d'enfants; o puzderie de
nenorociri — un tas d'emmerdements (pop.)/d'ennuis/de mal-heurs; o puzderie de păsări — une volee d'oiseaux; o
puzderie de ţânţari — un es-saim/une nuee de moustiques. V. DROAIE,
GRĂMADĂ.
R
RABAT s.n. — bonification/, discount m., rabais m., reduction/, remise/, ristourne/ A vinde cu rabat mare — casser
Ies prix (fam.).
RABLAGI v.refl. (pop.) — 1. se delabrer, se deteriorer, etre hors d'usage. 2. devenir patraque; perdre ses forces; =s>
sucrer Ies fraises (fig., pop.). ♦ RABLAGIT, Ă adj. (pop.) — 1. abîme, ee; delabre, ee; deterio-re, ee, 2. gâteux, euse;
patraque; => gaga
(pop.). V. RAMOLIT, ZAHARISIT. ♦ RABLĂ S.f.
(fam.) — vieille voiture /; => bagnole /, bahut m., caise/ â savon, casserole/; cer-cueil m. â roulettes, chignole/, clou
m., fer-raille/, ferblantine/, guimbarde/, tacot m., teuf-teuf m., tire/, tombeau m. â roulettes (fig., fam.); rablă de pian
— chaudron m. (fig., fam.).
RAC s.m. — ecrevisse / Zodia racului — le signe du Cancer. 0 EXPR. A da înapoi ca racul (fig., fam.) — Aller
(marcher) comme une ecrevisse/â reculons (fig.); faire des progres â l'envers (fig., imn.). Roşu ca racul —
Rouge (comme une) ecrevisse (apres la cuis-son).
RACHETA s.f — fusee/ Rachetă antitanc — raquette antichar; rachetă de tenis — raquette/
RACHIU s.m. — eau de vie/ RACOLA v.tr. —racoler, recruter. ♦ RACOLAJ s.n.; RACOLARE s.f. — racolage m.;
=> retape / (pop.). A face racolaj — aller au perşii (fig., fam.).
RADE v.tr., refl. — (se) raser. 0 EXPR. A rade de pe faţa pământului (fig., pop.) — Aneantir; reduire â neant. Să-
mi razi mie mustaţa dacă nu ... (fig., fam.) — „11 y a
gros â parier que..."; „ii y a toujours vingt â parier contre...". ♦ RAS, Ă adj. şi adv. —
rase, ee. ♦ RAZANT, Ă adj. — în expr.: Zbor
razant — voi en rase-mottes.
RADIA v.tr., intr. — 1. emettre des rayons; irradier. A radia de bucurie/de fericire — avoir le cosur en fete; rayonner
de bonheur; ne plus se sentir de joie. 2. radier, rayer (sur une liste). ♦ RADIOS, OASĂ adj. — eblouis-sant, te; eclatant,
ante; epanoui, ie; res-plendissant, ante.
RADICAL s.m. — radical m. (math., chim.).
♦ RADICAL, Ă adj. — entier, ere; radical, le; resolu, ue. Partid radical — parti radical. Tratament radical —
traitement radical. RADIO s.n. — radio/ 0 EXPR. Radio şanţ (pop.) — Radio cocotier (fam.). ♦ RADIOTE-
LEGRAFIST s.m. — radio m.
RADIOGRAFIA v.tr. — radiographier.
♦ RADIOGRAFIE s.f. — radiographie /; => radio/ (fam.). A face o radiografie — passer â la radio.
RAFINA v.tr., refl. — (s') affiner, parfaire, (se) raffiner, retoucher; => fignoler (fam). ♦ RAFINAMENT s.n. —
raffinement m. ♦ RAFINARE s.f. — raffinement m. ♦ RAFINAT, Ă adj. — civilise, ee; police, ee; raffine, ee. RAFT s.n.
— etagere/, rayon m. Totalitatea rafturilor (bibliotecă, magazin) — rayon-nage m.
RAGE v.intr. — [taur] beugler; [bovine] meugler, mugir; [tigru] feuler; [leu] rugir. RAHAT s.n. — 1. loukoum m.
2. [fleacuri] riens m.pl. 0 EXPR. Rahat! (vulg.) — Crotte de bique! (vulg.); merde /, merdouille /; sucre! (euph.); des
clopinettes; des dattes!;
333
RASOL
des feves!; des nefles! (pop.). Rahat cu apă rece/cu perje/cu prune (fig., pop.) — De bas aloi; de la petite biere; de
bas etage; du papier mouille; treize â la douzaine; du toc (fig., fam.). A fi în rahat pânâ-n gât (fig.) — Etre en plein
goudron/dans la melasse/dans la panade (fig., fam.).
RAI s.n. — paradis m. A merge în rai — aller au paradis.
RAITĂ s.f. — tour m., tournee /, viree /. 0 EXPR. A da o raită (fig., fam.) — Faire un tour/une viree.
RALIU s.m. — rallye m.
RAM (inform.) — Mev (Memoire vive) (inform.).
RAMĂ s.f. — 1. cadre m. 2. [de ochelari] monture / 3. [vâslă] rame/
RAMBURSA v.tr. — defrayer, rembourser, rendre. Asigurările sociale rambursează preţul anumitor medicamente
— La securite Sociale (secu) rembourse certains medica-ments. A rambursa un avans — rembourser une avance, un
credit.
RAMIFICA v.refl. — se ramifier. ♦ RAMURĂ s.f. — branche /, ramure / Ramuri de copac — branches, ramures; o
ramură a familiei — une branche de la familie. ♦ RĂMU-RICĂ s.f. — brindille/, rameau m.
RAMOLI v.refl. — se ramollir. ♦ RAMOLIT, Ă adj. (fam.) — gâteux, euse; => ramol-lo (fam.); fagada; gaga; raplapla
(pop.). ♦ RA-MOLEALĂ s.f. (fam.) — gâtisme m. V. RABLAGIT, SENIL, ZAHARISIT.
RAMPĂ s.f. — 1. balustrade /, main courante/, rampe/ 2. avant-scene/ 3. quai de chargement m. 0 EXPR. A trece
rampa (fig.) — Faire un tabac (fig., fam.).
RANCHIUNĂ s.f. — rancoeur/ ♦ RANCHIUNOS, OASĂ adj. — rancunier, iere.
RANG s.n. — rang m. De rang mare — de haute volee. 0 EXPR. A-şi ţine rangul
(fig., fam.) — Tenir son rang (fig.); noblesse oblige.
RANGĂ s.f. — barre / de fer. Rangă de spart seifuri — pince-monseigneur/
RANIŢĂ s.f. — havresac m.; sac (de soldat) m.
RAPID, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] accele-re, ee; presse, ee; prompt, te; rapide; som-maire; superficiel, lle; vif, vive;
=> veloce (litt.). II. [adv.] aussitot, sur le champ; sur l'heure; immediatement; rapidement; vive-ment. ♦ RAPIDITATE
s.f. — celerite/, prompţi tude/, rapidite/, velocite/
RAPIŢĂ s.f. — colza m. Ulei de răpită — huile/ de colza.
RAPORTA v.tr., refl. — 1. [un venit, un profit] rapporter. 2. (s') appliquer a, cadrer avec. ♦ RAPORT s.n. — 1.
compte-rendu m., rap-port m., recit m. 2. correlation/, rapproche-ment m., relation/ 3. analogie/, correspon-dance / în
raport cu — par rapport â; sub toate raporturile — â tous Ies egards. 0 EXPR. A raporta toate mişcările cuiva —
Apprendre/rapporter Ies allees et Ies venues de qqn.
RAR, Ă adj. şi adv.— I. [adj.] 1. clairse-me, ee. Populaţie rară — population clairse-mee. 2. rare. Păr rar —
cheveux rares. 3. lent, te. Paşi rari — pas lents. 4. preci-euse. Piatră rară — pierre precieuse. II. [adv.] rarement.
Mai rar — plutot rare; => şa ne court pas Ies rues (fig., fam.). 0 EXPR. A se arăta rar (fig.) — Se faire rare (fig.). A
fi rar (a nu se găsi pe toate drumurile) (fig., fam.) — Ne pas courir (ne pas se trouver) sous Ies pas d'un cheval
(d'une mule)/sous Ies pieds/sous Ies sabots (fig., fam.). ♦ RARITATE s.f. —rarete/
RASĂ s.f. — 1. lignee/, race/ 2. froc m. Rasă de călugăr — froc de moine.
RASOL s.n. — 1. crosse/ de bceuf (anat.). 2. pot-au-feu m. 0 EXPR. A da rasol, a ra-
soli (fig., fam.) — Bâcler/bousiller un (son) travail; faire qqch. â la sauvette/â la six-qua-tre-deux/â la vapeur/â la va-
vite (fig., fam.); bidonner/torcher un (son) travail (fig., pop.). ♦ RASOLIT, Ă adj. (fam.) — bâcle, ee; bousil-le, ee;
salope, ee.
pRĂPĂI
spe, ee. O EXPR. Rănit în amorul propriu
(fig-) — Blesse/mortifie dans son amour-pro-pre (fig.). Mândrie rănită (fig.) — Fierte blessee (fig.).
RĂPĂI v.intr.
336
- craquer, crepiter. RĂPI v.tr. — 1. enlever, kidnapper; ravir (et. fig.). A răpi un copil — kidnapper/ravir un enfant.
Vulturul îşi răpeşte prada — L'aigle ravit sa proie. Moartea i-a răpit iubita — La mort a ravi sa bien-aimee. 2. [fig.]
charmer, enchanter. ♦ RĂPIRE s.f. — 1. enlevement m., rapine/, rapt m. 2. ravisse-ment m. ♦ RĂPIT, Ă adj. —
1. enleve, ee; transporte, ee. 2. [fig.] ravi, ie. Răpit de frumuseţea peisajului — ravi par la beaute du paysage. ♦
RĂPITOR, OARE adj. — 1. rapace. 2. [fig.] ravissant, te.
RĂPOSA v.intr. (Ut.) — deceder (mourir); => trepasser (litt.). ♦ RĂPOSAT, Ă S. şi adj. — defunt, te; decede, ee;
feu, ue. Răposatul rege — feu le roi; răposata mea soţie — feue ma femme. V. DECEDA, MURI.
RARI v.tr., refl. — se faire rare; (se) rarefier. A o mai rări (cu ceva) — espacer; a o mai rări cu vizitele — espacer ses
visites.
RĂRUNCHI s.m. (pop.) — rein m., rognon (destine a la cuisine) m. 0 EXPR. A avea seu la rărunchi (fig., pop.) —
Avoir du foin dans ses bottes; etre cousu d'or (fig., fam.). A ofta din adâncul rărunchilor (fig., pop.) — Pousser des
soupirs â vous fendre l'âme; tirer des soupirs de ses talons (fig., fam.).
RĂSĂDI v.tr. — repiquer, replanter, transplantez ♦ RĂSAD s.n. — plant m.
RĂSĂRI v.intr., refl. — [soare] se lever; [plante] pousser. A răsărit soarele — Le so-leil s'est leve. 0 EXPR. A-i
răsări ceva cuiva în minte (fig., fam.) — Se rappeler sou-dain. Seamănă dar nu răsare (fig., imn.) — Pas question de
ressemblance. ♦ RĂSĂRIT s.n. — Est m., lever m. Răsăritul soarelui — Le lever du soleil; ţările de la răsărit — Ies
pays de l'Est [est],
RĂSCOLI v.tr., intr. — 1. fouiller, remuer; => mettre sens dessus dessous (fam.).
2. agiter, bouleverser, troubler. 3. [fig.] rabâcher, ressasser. 0 EXPR. A răscoli amintiri/regrete (fig.) — Ressasser des
sou-venirs/des regrets (fig.).
RĂSCOPT, -OAPTĂ adj. — biet, tte; trop cuit, te. I. Pară răscoaptă — poire blette. 2. Friptură răscoaptă (uscată)
— roti trop cuit. 3. Ou răscopt — oeuf dur.
RĂSCROI v.tr. — echancrer. ♦ RĂSCROI-TURĂ s.f. — echancrure/
RĂSCRUCE s.f. — carrefour m., croisee/ de(s) chemins, croisement m.
RASCULA refl. — s'agiter, se dresser contre, s'insurger, se revolter, se soulever. ♦ RĂSCOALĂ s.f. — emeute /,
insurrection /, mutinerie/, soulevement m.
RĂSCUMPĂRA, v.tr. — racheter, ranşon-ner. ♦ RĂSCUMPĂRARE s.f. — rachat m., rancon/
RĂSFĂŢA v.tr., refl. — dorloter, gater; (se) chouchouter (fam.). A răsfăţa un copil — gater un enfant. ♦ RĂSFĂŢAT, Ă
S. şi adj. —gate, ee; =z> chouchoute, ee (fam.). A fi un (o) răsfăţat(ă) — etre douillet(te). ♦ RĂSFĂŢ s.n. — gâterie/ 0
EXPR. A duce o viaţă de răsfăţ (fam.) — Mener la vie de château (fam.).
RĂSFIRA v.tr., refl. — (se) disperser, (s') eparpiller, (s') etaler.
RĂSFOI v.tr. — feuilleter.
RĂSPĂR s.n. (fam.) — în expr.: In răspăr — â contre-poil; â rebours; â rebrousse poil. 0 EXPR. A lua pe cineva
(ceva) în răspăr (fig., fam.) — 1. Tourner en ridicule. 2. En faire voir â qqn (fig.); prendre qqn â contre-poil/â
rebrousse-poil (fig., fam.). RĂSPÂNDI v.tr., refl. — 1. colporter, dif-fuser, propager. A răspândi un zvon — colporter
un bruit. Nu mai răspândiţi asemenea idei! — Ne diffusez/ne propagez plus pa-reilles (de telles) idees! 2. (se)
disperser; s'ebruiter, (se) repandre. A răspândi cenuşa — disperser Ies cendres. Vântul răspândeşte norii — Le vent
disperse Ies nuages.
337
RĂSUFLA
Mulţimea se răspândi în stradă — La foule se dispersa dans la rue. Apa se răspândeşte peste tot — L'eau se repand
partout; a răspândi un parfum — repandre un parfum; a răspândi o veste — repandre une nouvelle; a răspândi
cuvântul Evangheliei (fig.) — repandre la bonne parole (fig.). 3. s'egailler. /(' înconjuraseră ca să nu se
răspândească în piaţă — On Ies avait entoures pour qu'ils ne s'egaillent pas sur la place. 4. (s') epandre. Răspândeau
îngrăşăminte în grădină — On epandait du fumier dans le jardin; 5. (s') eparpiller. Vântul răspândea florile
salcâmului — Le vent eparpillait Ies fleurs de l'acacia. 6. essaimer. Familia lor s-a răspândit în tot ţinutul — Leur
familie a es-saime dans toute la region. 0 EXPR. A se răspândi din gură în gură (fig.) — Se repandre de bouche
âoreille (/îg., fam.). ♦ RĂSPÂNDIRE s.f. — diffusion/, emission/, pro-pagation/, transmission/ RĂSPICAT adv. —
carrement.
RĂSPLĂTI v.tr. — recompenser; payer qqn de retour. ♦ RĂSPLATĂ s.f. — recompense / Ca răsplată pentru... — en
recompense de....
RĂSPOIMÂINE adv. — surlendemain.
V. MÂINE, POIMÂINE.
RĂSPOPI v.tr., refl. — (se) defroquer. V. POPI.
RĂSPUNDE v.tr., intr. — repliquer, repon-dre, retorquer, riposter. A răspunde la un stimul (med.) — reagir; a
răspunde afirmativ — repondre par 1' affirmative; a răspunde la apel — repondre â l'appel; a răspunde la o petiţie
— donner cours â une requete; a răspunde cuiva la salut — rendre â qqn son salut. 0 EXPR. A răspunde de cineva —
Prendre qqn en charge. A răspunde la sentimentele cuiva — Le rendre bien; payer de retour a qqn (fig.). ♦
RĂSPUNDERE s.f. — prise /. en charge; responsabilite /. Pe răspunderea cuiva — aux risques et perils de qqn (fam.);
a avea o răspundere morală — avoir charge d'âme (fig.); a-şi declina orice răspundere — degager sa responsabilite;
se laver Ies mains de qqch.; se mettre a cou-vert contre Ies reclamations (fig.); a-şi lua răspunderea — prendre qqch.
sous son bon-net (fig., fam.); se mettre qqch. sur le rable (fig., pop.); assumer; prendre d' autori te ses responsabilites
sur soi. ♦ RĂSPUNS s.n. — replique /., reponse /., riposte /. Răspuns definitiv — son dernier mot. ♦ RĂSPUNZĂTOR,
OARE adj. — responsable; en toute responsabilite. A face pe cineva răspunzător —
prendre qqn a pârtie.
RĂSTĂLMĂCI v.tr. — denaturer; fausser
le sens; interpreter mal; tourner qqch. en mal.
A răstălmăci legea — tourner la loi.
RĂSTI v.refl. — (se) rabrouer; rudoyer; => (s') engueuler (pop.). A se răsti rău la cineva — engueuler qqn comme
un pied (fig., pop.). ♦ RĂSTIT, Ă adj. şi adv. — I. [adj.] rude. II. [adv.] rudement. RĂSTIGNI v.tr. — crucifier,
ecarteler. ♦ RĂSTIGNIRE s.f. — crucifixion /. ♦ RĂSTIGNIT, Ă adj. — crucifie, ee.
RĂSTURNA v.tr., refl. — basculer, cham-barder, (se) renverser, retoumer, terrasser. A răsturna o brazdă — creuser
un sillon; a răsturna un guvern — renverser un cabinet; a se răsturna pe spate — se renverser sur le dos. ♦
RĂSTURNARE s.f. — bouleverse-ment m.; renversement m.; => chambarde-ment m. (fam.).
RĂSUCI v.tr., intr., refl. — pivoter, (se) rou-ler, (se) tordre, (se) tortiller, (se) tourner. A se răsuci în loc — pivoter sur
ses talons; faire volte-face; a răsuci o manivelă — tourner une manivelle; a răsuci o ţigară — rouler une cigarette. ♦
RĂSUCIT, Ă adj. — tordu, ue; en torsade.
RĂSUFLA v.tr., intr., refl. — 1. respirer, souffler. A răsufla adânc — respirer pro-fondement. 2. [fig.] transpirer
(fig.). Ştirea a răsuflat — La nouvelle a transpire. 3. y avoir une fuite. Conducta de gaz răsuflă — II y a une fuite a
la conduite de gaz. 5. se calmer. A răsufla uşurat— se calmer tout â coup. ♦ RĂSUFLARE s.f. —haleine/., respiration/.,
souffle m. A-şi pierde răsuflarea — perdre
RĂSUNA
haleine; cu răsuflarea tăiată — â bout de souffle; dintr-o răsuflare — tout d'une haleine; pe nerăsuflate ■— sans
reprendre haleine. 0 EXPR. A-i tăia cuiva răsuflarea (fig.) — Couper le souffle â qqn (fig.). A i se tăia răsuflarea
(fig.) — Manquer de souffle (fig.). ♦ RĂSUFLAT, Ă adj. — 1. frelate, ee. Vin răsuflat — vin frelate. 2. [fig.] fume, ee
(fig.). Glumă răsuflată — blague fumee.
RĂSUNA v. intr. — retentir, tinter. ♦ RĂSUNĂTOR, OARE adj. — fracassant, te; retentis-sant, te. ♦ RĂSUNET s.n. —
echo [eko] m., retentissement m.
RĂŞINĂ s.f. — resine / ♦ RĂŞINOS, OASĂ adj. — resineux, euse.
RĂTĂCI v.tr., intr., refl. — 1. (s') egarer; => se fourvoyer (fig., Uit.). ♦ PIERDE. 2. errer. ♦ RĂTĂCIRE s.f. —
egarement m. O clipă de rătăcire — un moment d'egarement. ♦ RĂTĂCITOR, OARE adj. — errant, te.
RĂŢOI v.refl. (pop.) — se dresser sur ses ergots; monter sur ses grands chevaux (fig., fam.), le prendre de haut
(fig.). ♦ RAŢĂ, RĂŢOI s. — cane /, canard m. Boboc de raţă — caneton m.; raţă sălbatică — canard sauvage; a se
legăna ca o raţă — se dandiner; a umbla ca o raţă — marcher comme un canard. 0 EXPR. A-i pune cuiva raţa în
braţe (fig., fam.) — Faire endosser une faute â qqn; faire porter le chapeau â qqn; jetter â qqn le chat aux jambes (fig.,
fam.).
RAU, REA s.n., adj. şi adv. — 1. mal m.; mauvais, se. Rău de mare — mal de mer; a nu avea rău de mare — avoir
le pied marin (fig., fam.). Dintre două rele trebuie să-l alegi pe cel mai mic — De deux maux ii faut choisir le
moindre; cu atât mai rău— tant pis; din rău în mai rău — de mal en pis; din ce în ce mai rău — de pire en pire; cel
mai rău e că — le pire est que...; cum e mai rău — de la pire maniere; duhul răului — l'esprit du mal; a-i face
(cuiva) un rău — faire (causer du) tort; nuire â qqn; a interpreta lucrurile în rău — avoir l'esprit mal tourne' (fig.);
prendre Ies choses en mauvaise part; vreme rea — mauvais temps; rău dispus — mal lune; de mauvais poil (fig.,
fam..);
de mauvaise humeur; rău sfătuit — mal con-seille; rău faci — tu as tort; cu părere de rău (loc. adv.) — a regret; a
face rău — nuire; a fi în imposibilitate de a face rău — etre hors d'etat de nuire; a-i părea rău — regretter; avoir des
regrets; a se simţi foarte rău — etre au plus bas/au plus mal; a-i veni/a i se face rău — defaillir; se sentir mal;
s'evanouir 2. mălin, igne; mechant, te; => rosse (fam.). Cineva rău la suflet — une personne mechante; al (a)
dracului de rău (rea) — teigneux (euse). 0 EXPR. A arăta rău (fig.) — Avoir une mine de deterre (fig., pop.); avoir
mauvaise mine. A fi rău de cineva (pop.) — En cuire â qqn (fig., fam.). A fi rău de gură (fig., fam.) — Etre fort en
gueule/mauvaise langue (fig., fam.). A-i ieşi cuiva nume rău (fig., fam.) — Avoir mauvaise reputation. A se învăţa (a
se obişnui) cu răul (fig.) — Prendre son mal en patience (fig., fam.); se faire au mal. A-i merge rău (sănătate) —
Filer du mauvais coton (fig., fam.). A-i merge rău (situaţie) — Etre en bas de la roue (fig., fam.). A-i sta rău (a
nu-i veni bine) — Ne pas seoir â qqn (ţa ne lui (va) sied pas). A sta rău cu cineva (fig., fam.) — Ne pas etre dans Ies
petits papiers de qqn (fig., fam.); ne pas etre bien vu par qqn. A ţine pe cineva de rău (fig., fam.) — En vouloir â qqn
(fig., fam.). După vreme rea vine vreme bună (fig.) — Apres la pluie, le beau temps (fig.). Mai bine cu binele decât
cu răul — Mieux vaut douceur que violence. Rău cu rău dar mai rău fără rău — Le mieux est l'ennemi du bien. Tot
răul spre bine — Â quelque chose malheur est bon. Ruşine cui se gândeşte la rău — Honni soit qui mal y pense.
Uita-te-ar relele! (fig.) — Tous mes bons voeux!
♦ RĂUFĂCĂTOR, OARE S. şi adj. — I. fsj bandit m., gangster m., hors-la-loi m., malfai-teur m., truand m. II. [adj]
malfaisant, ante;
♦ RĂUTATE s.f. —malignite/, mechancete/, mefait m. ♦ RĂUTĂCIOS, OASĂ adj. — mali-cieux, euse; mălin, igne;
mechant, te. ♦ RĂUVOITOR, OARE adj. — malveillant, te; mechant, te. ♦ REA-VOINŢĂ s.f. — mauvaise volonte/ A face
ceva cu rea-voinţă — faire qqch. de mauvaise grâce.
339
RÂDE
RĂVĂŞI v.tr. (fam.) — mettre sens dessus dessous (fam.): mettre la pagaille (fig., fam.)Az bordel (fig., pop.). ♦
RĂVĂŞIT, Ă adj. —
1. decompose, ee; defait, te; en desordre.
2. [fig.] trouble, ee.
RĂZBATE v.tr., intr. — 1. passer au travers de; percer; se frayer un chemin. Soarele răzbate printre nori — Le soleil
perce Ies nuages; a răzbate prin mulţime — passer au travers de la foule; percer la foule. 2. parvenir, reussir.
V. RĂZBI. ♦ RĂZBĂTĂTOR, OARE adj. — bat-
tant, te.
RĂZBI v.intr. — 1. atteindre â; se frayer un chemin. Am răzbit prin zăpadă — Nous nous sommes frayes un chemin
dans la neige. 2. parvenir, reussir. V. RĂZBATE. 3. vaincre; venir â bout de qqn. Ştefan cel Mare i-a răzbit pe turci —
Ştefan le Grand est venu â bout des turcs; răzbit de oboseală — fourbu de fatigue; răzbit de frig — transi de froid. 0
EXPR. A răzbi pe cineva cu bătaia (fig., fam.) — Passer qqn a tabac; rouer qqn de coups (fig., fam.); tanner la
basane/le casaquin/le cuir â qqn (fig., pop.). A răzbi în lume (fig., fam.) — Se pousser dans le monde (fig., fam.). A
răzbi prin multe (fig-) — Avoir l'âme chevillee au corps (fig., fam.).
RĂZBOI v.refl. — se battre, guerroyer, par-tir en guerre; => etre aux prises avec qqn; porter le fer; rompre le fer/Ies
lances (fig.). 0 EXPR. Cine are pământ trebuie să se războiască pentru el (fig.) — Qui terre a, guerre a (prov.). ♦
RĂZBOI s.n. — guerre/ Război de uzură — guerre d'usure. Marte, zeul războiului — Marş, dieu de la guerre; pe
picior de război — sur pied de guerre; războiul din septembrie 1939 până în mai 1940, înaintea invaziei germane —
la drole de guerre; războiul în secolul al XVIII-lea — la guerre en dentelle; a se pregăti de război — fourbir ses
armes (fig.). 0 EXPR. A-i declara cuiva război pe faţă (fig., fam.) — Entrer en guerre ouverte contre qqn (fig.,
fam.). A recurge la război (fig.) — Faire parler la poudre (fig., fam.). A trimite la război (fig.) — Envoyer au casse-
pipe/au casse-gueule
(fig., fam.). La război ca la război (fig.) — A la guerre comme â la guerre (fig.). După război mulţi viteji se-arată
(prov.) — Trouver trop de gendres quand la fille est mariee (prov.). ♦ RĂZBOINIC, Ă s.m. şi adj. — I. [s] combattant
m., guerrier m. II. [adj] agressif, ve; violent, te. Atitudine războinică — attitude agressive.
RĂZBUNĂ v.tr., intr., refl. — assouvir une vengeance; prendre sa revanche; tirer ven-geance; se venger (de). ♦
RĂZBUNARE s.f. — represailles f.pl., vengeance / ♦ RĂZBUNĂTOR, OARE adj. — vengeur, vengeresse.
RĂZGÂNDI v.refl. — changer d'avis; se dedire, dissuader, se raviser; revenir sur sa decision; => retourner sa veste
(fig.). A se tot gândi şi răzgândi (fam.) — reflechir pro-fondement.
RAZUI v.tr. — gratter, racler, râper. ♦ RĂ-ZĂTOARE s.f. — râpe/ ♦ RĂZUITOARE s.f. — grattoir m., racloir/
RĂZLEŢ, EAŢĂ adj. (fam.) — â l'ecart; ecarte, ee; isole, ee. Case răzleţe — maisons isolees; pagini răzleţe —
pages disparates; a sta răzleţ — rester â l'ecart.
RĂZMERIŢĂ s.f. (fam.) — emeute /., soulevement m.
RĂZOR s.n. — carre m., plate-bande/
RĂZVRĂTI v.refl. (fam.) — s'insurger contre; se mutiner, se soulever. ♦ RĂZVRTI-RE s.f. — emeute/, fronde/,
mutinerie/, soulevement m. ♦ RĂZVRĂTIT, Ă S. şi adj. — factieux, euse; insurge, ee.
RÂCÂI v.tr. (fam.) — 1. gratter. Găina râcâie pământul — La poule gratte la terre. 2. [fig.] ronger (fig.). 0 EXPR.
A-I râcâi la inimă (fig., pop.) — Se ronger Ies sangs (fig., pop.). ♦ RÂCĂ s.f. — hargne/
RÂDE v.intr. — rire; => rigoler (fam.); se marrer (pop.); glousser (fig., pop.). A râde în hohote — s'esclaffer; a râde
cu poftă — rire de bon coeur. V. SE HLIZI. 0 EXPR. A râde în barba/pe înfundate/pe sub mustaţă (fig., fam.) —
Rire dans sa barbe/sous
RÂNDUI v.tr., refl. — 1. arranger, disposer. 2. organiser. 3. se succeder, se suivre. ♦ RÂND s.n. — file/, rangee/ în
acelaşi rând— dans la meme file; în rând unul câte unul — en rang d'oignons (fig., fam.); en file indienne; â la
queue leu leu; la rând — dans I'ordre; pe rând — chacun son tour; tour â tour; rând pe rând — â tour de râie; cu
rândul — alternativement; de-a rândul — d'af-filee; â la suite; ani de-a rândul — un tas d'annees â la suite; ta
rândul meu (tău etc.) — â mon (â ton etc.) tour; fiecare la
wiv.y iuiir, jiecare la rândul lui — chacun son tour; de la capul rândului — â la ligne; în primul rând — en premier;
et d'un; în mai multe rânduri — â plusieurs reprises; rândul trecut — la derniere fois; un rând de case — un pate
de maisons; un rând de haine — un costard (arg.); un complet; om de rând — Monsieur Tout le monde; Monsieur
Untel (fig.); incon-nu au bataillon (fig., fam.); tout un chacun; n'importe qui; un homme ordinaire; l'homme de
la rue; un bonhomme; un pauvre homme; un quidam; un machin-chose; om în rândul lumii — un homme range. 0
EXPR. A fi în primele rânduri (fig.) — Etre aux premieres loges (fig-, fam.). ♦ RÂNDUIA-LĂ s.f — ordre m. A face
rânduială — met-tre bon ordre/en ordre.
RÂNDUNICĂ s.f. ~~ hirondelle / Rândunica, solul primăverii — 1'hirondelle, mes-sagere du printemps. Rândunica
ciripeşte — l'hirondelle chante/gazouille/trisse. RÂNJI v.intr. (pop.) — [câine, lup] montrer Ies dents; [om] ricaner;
^> rire jaune; retrousser Ies babines (fig., fam.). ♦ RÂNJET s.n. — ricanement m.
RANTAŞ s.n. — roux m.
RÂPĂ s.f. — ravin m. 0 EXPR. A da pe cineva de râpă (fig., fam.) — Couler qqn â pic; mettre qqn en pieces (fig.,
fam.). A se duce de râpă (fig., fam.) — Virer â la catastrophe (fig.); s'en aller â la derive/en eau de boudin/â vau l'eau
(fig., fam.); saborder. A duce de râpă un negoţ (fig.) — Couler un commerce (fig., fam.). ♦ RÂPOS, OASĂ adj. —
abrupte; escarpe, ee.
RÂGÂI
cape (fam.). A râde de cineva (fig., fam.) — Se payer la tete de qqn (fig., fam.). A râde cu gura până Ia urechi
(fam.) — Rire comme une baleine/de toutes ses dents; se tenir Ies cotes (fig., fam.); se dilater/s'epanouir la rate; rire â
ventre deboutonne (fig., pop.). A râde cu lacrimi (fig., fam.) — Pleurer de rire (fig.). A râde mânzeşte (fig., fam.) —
Rire du bout des dents/comme farine/comme safran (fig., fam.); rire comme un cui (pop.). Cine râde la urmă,
râde mai bine (prov.) — Rira bien qui rira le dernier (prov.). ♦ RÂS s.n. — rire m. Hohot de râs — eclat de rire; a
izbucni în râs — eclater/partir de rire. 0 EXPR. A ajunge de râsul lumii (fig., fam.) — Etre la risee de tout le
monde (fig.). A se cutremura (a muri, a se strica, a se tăvăli) de râs (fig., fam.) — Crever de rire; faire des
gorges chaudes; rire comme une ba-leine/comme un bossu/â gorge deployee; rire a se tenir Ies cotes; se
tordre de rire (fig., fam.); se desopiler/se dilater/s'epanouir la rate; se fendre la gueule/la peche/la pipe/la pomme; rire
â ventre deboutonne; se taper le cui par terre; se tordre Ies boyaux (fig., pop.). A face pe cineva de râs (de râsul
lumii) (fig., fam.) — Mettre Ies rieurs de son cote (fig.). A se face de râs (fig., fam.) — Etre la fable de son
quartier/Ia risee du monde; per-dre la face (fig., fam.). A lua pe cineva în râs (fig., fam.) — Se gausser de qqn; railler
qqn; tourner qqn en derision.
RÂGÂI v.intr. (pop.) — roter. ♦ RÂGÂI-TURĂ, RÂGÂIALĂ s.f — renvoi m., rot m. RÂIE s.f. (pop.) — gale / ♦ RÂIOS,
OASĂ adj. — galeux, euse. 0 EXPR. A face pe râio-sul (fig., pop.) — Se croire issu de la cuisse de Jupiter; etre fier
comme Artaban/comme un pou; „le roi n'est pas son cousin" (fig., fam.). RAMĂ s.f. — ver m. de terre.
RÂNCEZI v.intr., refl. — rancir. Slănina începe să râncezească — Le lard commence â rancir. ♦ RÂNCED, Ă adj. —
ranci, ie. Miroase a rânced — Cela sent le ranci.
♦ RÂNCEZEALĂ S.f. — Tănccf
341
RECREA
RÂS s.m. — lynx [links] m.
RÂŞNI v.tr. — moudre. ♦ RÂŞNIŢĂ s.f. — moulin (â cafe) m.
RÂT s.n. — [porc] groin m.\ [mistreţ] boutoir m.; museau m.
RÂU s.n. — riviere/ Albia răului — le lit de la riviere; izvorul râului — la source de la riviere; în josul râului — en
aval; în susul râului — en amont. ♦ RÂURI s.n.pl. — broderies sur Ies chemises et Ies blouses paysannes roumaines.
0 EXPR. Râuri-râuri (fig., fam.) — En grand nombre. Râuri de sânge (fig.) — Des rivieres de sang (fig.).
RÂVNI v.tr., intr. — ambitionner, aspirer â, briguer, convoiter, envier; => lorgner (fig.). ♦ RÂVNĂ s.f. — 1. ardeur/,
empressement m., zele m. 2. deşir m., envie/
REACŢIONA intr. — reagir. ♦ REACŢIE s.f. — reaction /
REAL, Ă adj. — 1. authentique; reel, reelle. 2. effectif, ive. 3. evident, te; visible.
V. IREAL, NEREALIST.
READUCE v.tr. — ramener. A readuce la viaţă — ramener a la vie.
REALIZA v.tr., refl. — (s') accomplir, con-cretiser, exaucer, mettre â execution/en ceuvre, (se) realiser. A-şi realiza
visul — accomplir/exaucer son reve; a-şi realiza o dorinţă — accomplir un voeu; a-şi realiza un ideal — realiser un
ideal; a realiza profituri ilegale — grapiller (fig., fam.); a realiza un proiect — donner suite â un projet. ♦ REALIZARE
s.f. — accomplissement m., realisa-tion / ♦ REALIZABIL, Ă adj. — executable, faisable, possible. ♦ REALIZATOR
s.m. — 1. [film] cineaste m. 2. [radio, TV] metteur m. en ondes.
REANIMA v.tr. — reanimer. ♦ REANIMARE s.f. — reanimaţi on fi
RE APARE A v.tr. — refaire surface; res(s)urgir.
REBEGIT, Ă adj. (pop.) — transi, sie de froid.
RECALCITRANT, Ă adj. — difficile; rebelle; recalcitrant, te; regimbeur, euse; retif, ive.
RECĂPĂTA v.tr. — ravoir, recouvrer, re-cuperer. A-şi recăpăta banii — recuperer son argent; a-şi recăpăta
calmul/sănătatea — recouvrer son calme/sa sânte.
RECENT, Ă adj. şi adv. — I. [adj] recent, te. II. [adv] recemment.
RECEPTA v.tr. — capter, enregistrer. ♦ RECEPTOR, OARE S. şi adj.— recepteur, trice; [telefon] ecouteur.m. ♦
RECEPŢIE s.f. — reception /
RECIDIVA v.intr. — recidiver; ne pas etre a son coup d'essai. ♦ RECIDIVĂ s.f. — recidive /. Escrocherie cu recidivă
— escro-querie avec recidive. ♦ RECIDIVIST, Ă S. — recidiviste; repris de justice; => cheval de retour (fig., fam.).
RECIPISĂ s.f. — recepisse m., recu m. Recipisă de antrepozit — certificat m. d'en-trepot; recipisă de expediere —
bulletin m. d'expedition; note/ d'envoi.
RECIPROC, Ă adj. — mutuel, lle. Casa de Ajutor Reciproc — La Mutuelle. ♦ RECIPROCITATE s.f. — reciprocite/
RECLAMA v.tr. — se plaindre, porter plain-te, reclamer. ♦ RECLAMANT, Ă s. — deman-deur, demanderesse (dr.);
plaignant, ante. ♦ RECLAMAŢIE s.f. —demande/, doleance/, petition/, plainte/, reclamation/, requete/,
revendication/ ♦ RECLAMĂ s.f. — publicite/ Reclamă intensă — boniment m.; publicite renforcee; a face reclamă —
faire l'article/le boniment (fam.). 0 EXPR. A-şi face reclamă (fig.) — Se faire mousser (fig., fam).
RECOMANDA v.tr., refl. — 1. conseiller, proposer, recommander, signaler. Medicul i-a recomandat băi de mare —
Le medecin lui a prescrit des bains de mer. 2. decliner son nom; se nommer. ♦ RECOMANDARE s.f. —
recommandation /
RECREA v.tr., refl. — 1. recreer, faire revivre. 2. se delasser, se detendre, se divertir, se recreer. ♦ RECREERE s.f. —
recreation/
342
RECURGE v.intr. — s'adresser â; en ap-
peler â; recourir â; en referer (aux autorites). ♦ RECURS s.n. — pourvoi m. Recurs respins — pourvoi rejete.
RECUZA v.tr. — recuser. A recuza autoritatea cuiva (jur.) — recuser l'autorite de qqn (jur.).
RECUZITĂ s.f. — accessoires m.pl. ♦ RE-CUZITOR, OARE S. — accessoiriste.
REDA v.tr. — 1. rendre, restituer. 2. exprimer, representer, reproduire.
REDACTA v.tr. — libeller, rediger. ♦ REDACTARE s.f. — Jibelle m., redaction/ Redactare de contract (acte oficiale)
— libelle" de contrat. ♦ REDACTOR, OARE S. — redac-teur, trice. ♦ REDACŢIE s.f. — redaction/
REDESCHIDE v.tr., refl. — reouvrir, reprendre. A redeschide o anchetă — remet-tre en question.
REDIRECTOR m. (inform.) — routeur m. (fam.). ♦ REDIRECŢIONARE, RUTARE s.f.
(fam., inform.) — routage m. (inform.).
REDOBÂNDI v.tr. — reprendre. A-şi redobândi avantajul — reprendre le dessus.
REDUCE v.tr. — contraindre, decompter, diminuer, reduire. A reduce pe cineva la strictul necesar — reduire qqn â
la portion congrue; a reduce preţurile — casser/rabais-ser Ies prix; a reduce un preţ pe motiv de prietenie — faire un
prix d'ami; a reduce veniturile prin impozite — laminer/reduire Ies revenus par Ies impots. 0 EXPR. A reduce un
duşman Ia tăcere (fig.) — Museler un ennemi (fig., fam). ♦ REDUCERE s.f. — 1. decompte m., diminution /, rabais
m., reduction/, remise m., ristourne m. Reducerea impozitelor — reduction des impâts; reducerea preţurilor — baisse
des prix; reducere de salarii — reajustement des salaires; a acorda o reducere — consentir â une remise; a-i vinde
cuiva cu reducere — faire des prix a qqn; fără reducere — plein tarif. 2. compression/ ♦ REDUS, Ă adj. — reduit, te.
A fi redus/obligat la... — en etre reduit â...; tarif redus — tarif reduit.
RECRUDESCENŢĂ
RECRUDESCENŢĂ s.f. — 1. recrudes-cence/ 2. [fig.J regain m., reprise/
RECRUTA v.tr. — enregimenter, enroler, incorporer. ♦ RECRUT s.m. — conscrit m., recrue/.; => bleu m. (fam.). ♦
RECRUTARE s.f. — appel m., conscription/, recrute-ment m.
RECTIFICA v.tr. — rectifier. ♦ RECTIFICARE s.f. — rectification/
RECTO s.n. (în opoziţie cu verso) — premiere page d'un feuillet; page de droite (d'un livre). Recto verso — recto
verso.
RECULEGE v.refl. — 1. se recueillir. 2. mediter. ♦ RECULEGERE s.f. — 1. re-cueillement m. 2. meditation/
RECUNOAŞTE v.tr., refl. — 1. reconnaître, remettre. A recunoaşte un copil — reconnaître un enfant (naturel); a se
recunoaşte dator — reconnaître une dette; a recunoaşte pe cineva după voce — reconnaître qqn â la voix. Nu vă
recunoşteam — Je ne vous remettais pas. 2. admettre, avouer, tenir pour vrai. A recunoaşte evidenţa — se rendre â
l'evidence; a se recunoaşte vinovat — s'avouer coupable; a nu-şi recunoaşte greşeala — denier sa faute. ♦
RECUNOAŞTERE s.f. — reconnaissance / A pleca în recunoaştere — partir en reconnaissance. ♦ RECUNOSCĂTOR,
OARE adj. — reconnaissant, te. A-ifi recunoscător cuiva — devoir une fiere chandelle â qqn (fig., fam.); revaloir â
qqn; savoir gre â qqn. V. NERECUNOSCĂTOR. ♦ RECUNOŞTINŢĂ s.f. — grati-tude /, reconnaissance / A avea dreptul la
recunoştinţa cuiva — avoir des titres a la grati-tude de qqn.
RECURERA v.tr., refl. — se rattraper, re-couvrer, recuperer. A-şi recupera banii — recouvrer son argent; a-şi
recupera forţele — recouvrer ses forces; a recupera sticle goale — deconsigner des bouteilles. ♦ RECUPERARE s.f. —
1. recouvrement m., re-cuperation / Recuperarea unei datorii — recouvrement d'une creance. 2. rattrapage m. Curs
de recuperare (pentru elevii rămaşi în urmă) — classes de rattrapage.
343
REÎMPROSPĂTA
REEVALUA v.tr. — reevaluer, ♦ REEVALUARE s.f — reevaluation/
REEXAMINA v.tr. — reexaminer. ♦ REEXAMINARE s.f. — reevaluation /; [examen] repechage/.
REFACE v.tr., refl. — 1. mettre en etat; refaire. 2. se mettre en etat; se refaire, se re-tablir; => se requinquer, se
retaper (fam.). V REMONTA. ♦ REFACERE s.f. — reconstruc-tion/, refection/ Refacerea unei clădiri — reconstruction
d'un immeuble; lucrări de refacere — travaux de refection. 0 EXPR. A-şi reface forţele — Recharger ses batte-ries
(fig., fam.).
REFERI v.intr. şi refl. — 1. relater. 2. se rapporter, se referer. ♦ REFERAT s.n. — compte-rendu m., expose m., rapport
m. ♦ REFERINŢĂ s.f. — reference / ♦ REFERIRE s.f. — reference / Cu referire la (loc. prep.) — faire reference â;
relativement â; au sujet de; referitor la (loc. prep.) — con-cernant; pour ce qui est de; quant â; relatif a.
REFLECTA v.tr., intr., refl. — 1. mediter, penser, reflechir. 2. (se) reflechir, (se) re-fleter. ♦ REFLECTOR s.n. —
projeteur m., sunlight [soenlajt] m.
REFREN s.n. — refrain m., rengaine/; => scie/ (fig.). Mereu acelaşi refren — toujours la meme rengaine; refrenul
zilei — la scie du jour (fig.).
REFUGIA v.refl. — se blottir, se refugier; => s'abriter (fig.). ♦ REFUGIU s.n. — havre m. de grâce/de paix; refuge m.
Refugiu acoperit pentru aşteptarea autobuzelor — abribus m.
REFUZA v.tr. — 1. [o invitaţie, o ofertă] decliner, refuser; opposer une fin de non-recevoir. Nu refuz — Ce n'est pas
de refus (fam.). 2. contester, denier, econduire qqn. ♦ REFUZ s.n. — refus m. A primi un refuz — essuyer un refus
(fig.); refuz grosolan — rebuffade/
REGĂSI v.tr., refl. — recouvrer, (se) rejoin-dre, (se) retrouver. A-şi regăsi calmul — recouvrer son calme. ♦
REGĂSIRE s.f. — [după o absenţă îndelungată] retrouvailles//?/.
REGAL, Ă adj. — royal, le. ♦ REGALITA-TE s.f. — royaute / ♦ REGAT s.n. — ro-yaume m. ♦ REGE s.m. — roi ni. ♦
REGINĂ s.f. — reine/ ♦ REGEŞTE adv. — royale-ment.
REGENERA v.tr., refl. — (se) regenerer. ♦ REGENERARE s.f. — regeneration /
REGIM s.n. — regime m. Regim politic — regime politique; a fi la regim — etre au regime. Bolnavul este la regim
— Le malade est â la diete; regim fără alcool— regime sec; regimul de funcţionare a unei maşini — le regime de
fonctionnement d'une machine.
REGIZA v.tr. — mettre en scene. ♦ REGIE s.f. — mise/ en scene. ♦ REGIZOR s.m. — metteur m. en scene.
REGLA v.tr. — regler. ♦ REGLABIL, Ă adj. — reglable. ♦ REGLARE s.f. — reglage m.
V. DEREGLA.
REGLEMENTA v.tr. — reglementer.
♦ REGLEMENTARE s.f. — reglement m.
♦ REGLEMENTAR, Ă adj. — reglementaire.
♦ REGULAMENT s.n. — disposition/, reglement m. * REGULAMENTAR, Ă adj. — reglementaire; selon le reglement. ♦
REGULĂ s.f. — consigne /, ordre m., regie / Reguli de circulaţie rutieră — code m. de la route; în regulă (loc. adv.) —
c'est au poil (fam.)heg\o (pop.); en due et bonne forme; en regie. Ceva ce nu e în regulă — quelque chose qui cloche.
REGRETA v.tr. — deplorer, regretter, se repentir. ♦ REGRET s.n. —regret m.; => recipiscence / (litt.). Cu regret — â
son corps defendant; la mort dans l'âme; â regret. ♦ REGRETABIL, Ă adj. — fâcheux, euse; regrettable. V. CĂI, POCĂI,
SPĂŞI.
REINSTALA v.tr., refl. — installer de nou-veau; reinstaller. A reinstala liniştea — ramener le calme. V. INSTALA.
REINTEGRA v.tr., refl. — (se) readapter, (se) reinserer. ♦ REINTEGRARE s.f. — readaptaţi on/, reinsertion/
REÎMPROSPĂTA v.tr., refl. — rafraîchir, raviver, (se) renouveler (et fig.). A-şi reîm-
344
decontracter ses rnuscles. ♦ RELAXARE s.f. — delassement, m., detente/, relachement m., re'laxation/; => relax m.
(fam.).
RELEVA v.tr. — constater, decouvrir, remarquer, relever, souligner. ♦ RELEVANT, Ă adj. — pertinent, te. Document
relevant (jur.) — piece justificative; a avea o experienţă relevantă în domeniu — avoir une experience prealable dans
le domaine. ♦ RELEVANŢĂ s.f. — interet m., pertinence/ N-are nici o relevanţă pentru chestiunea în cauză — Ceci n'a
aucun rapport avec la question.
RELICVĂ s.f. ~ relique/
RELIGIE s.f. — religion / ♦ RELIGIOS, OASĂ adj. — religieux, euse; muzică religioasă —musique
liturgique/sacree.
RELUA v.tr. — recommencer, rediffuser, reprendre. ♦ RELUARE s.f. — regain m., re-diffusion /, reprise / Reluarea
stagiunii teatrale — la rentree theâtrale.
REMAKE s.n. (cinema) — remake [rimele] m.; nouvelle version d'un film ancien.
REMANENT, A adj. (electr.) — remanent, e. ♦ REMANENTĂ s.f. (electr.) — re-manence/
REMANIA v.tr. — remanier. ♦ REMANIERE s.f. — remaniement m. A proceda la o remaniere guvernamentală —
proceder â un remaniement du gouvernement.
REMIZA s.f. — 1. rabais m., remise / 2. pârtie d'echecs terminee â egalite. 3. [pentru maşini, utilaje etc] remise/.
REMONTA v.tr., refl. — (se) regaillardir, (se) remonter; => se requinquer, se retaper (fam.). Privirea admiratoare a
tinerei fete l-a remontat — Le regard admiratif de la jeune fille l'a regaillardi. Pleacă la munte să se remonteze — II
va se retaper â la mon-tagne. Mâncarea bună l-a remontat — La bonne chere l'a requinque. V. REFACE.
REMUŞCARE s.f. — componction /, remord m., repentir m.; => resipiscence (litt). Remuşcarea ei era sinceră —
Son repentir
REÎNCEPE
prospăta amintirile/memoria — rafraîchir (raviver, renouveler) ses souvenirs/sa me-moire; a reîmprospăta apa din
piscină — renouveler l'eau de la piscine. ♦ REÎMPROSPĂTARE s.f. — rafraîchissement m., renou-vellement m. ♦
REÎMPROSPĂTAT, Ă adj. — rafraîchi, e; ravive, ee; renouvele, ee. V. ÎMPROSPĂTA.
REÎNCEPE v.tr. — recommencer, repren-dre. Reînceperea şcolii — la rentree.
V. ÎNCEPE.
REÎNNOI v.tr., refl. — (se) remettre â neuf; (se) renouveler, (se) repeter; => se requinquer (fam.). ♦ REÎNNOIRE s.f. —
renouveau m., renouvellement m. ♦ REÎNNOIT, Ă adj. — renouvele, ee. V. ÎNNOI, NOU.
REÎNVIA v.tr., intr. — 1. ressusciter. 2. faire renaître (fig.). ♦ REÎNVIERE s.f. — resurrection/ V. ÎNVIA.
RELANSA v.tr., intr. —relancer. ♦ RELANSARE s.f. — relance/, reprise/ V. LANSA. RELATIVIZA v.tr., refl. —
relativiser. ♦ RELATIV, Ă adj. — relatif, ve. Relativ la (loc. prep.) — â propos de; relativ la ce? — â quel propos?. ♦
RELATIVITATE s.f. — rela-tivite/
RELAŢIE s.f. — 1. accointance /, com-merce m., rapport m., relation / O simplă relaţie de lucru — une simple
relation de tra-vail; relaţie de tip cauză - efect — relation de cause â effet; relaţii întâmplătoare — relations sans
lendemain; a avea relaţii — avoir du piston (fig., fam); connaître des gens influents/haut places; a avea relaţii cu
cineva — avoir des accointances/des relations avec qqn; relaţii dubioase — des relations frelatees; relaţii
internaţionale — relations internationales; a relua relaţiile cu cineva — renouer avec qqn. în ce relaţii sunteţi? — En
quels rapports etes-vous (avec eux)? Relaţiile cu semenii mei sunt destul de tensionate — Le commerce avec
mes sem-blables est assez difficile.
RELAXA v.tr., refl. — (se) detendre, (se) re-laxer, se reposer. A-si relaxa muşchii -
345
REPERCUSIUNI
etait sincere; a avea remuşcări — etre ronge de remords (fig.); avoir une mine contrite; avoir du remord; faire mea-
culpa; se repen-tir; a nu avea remuşcări — se donner bonne conscience.
RENEGA v.tr. — abjurer, desavouer, renier, retracter. A-şi renega opiniile — renier ses opinions. ♦ RENEGARE s.f. —
abjuration/, reniement m. ♦ RENEGAT, ks. — renegat, te; traître.
RENOVA v.tr. — moderniser, renover, restaurer, transformer; => requinquer, retaper (fam.) ♦ RENOVARE s.f. — coup
m. de neuf, remise/! â neuf, renovation/; => retapage m. (fam.).
RENTA v.intr. — rapporter des benefices. Nu rentează — şa ne paie pas; ce n'est pas payant. ♦ RENTABIL, Ă adj. —
lucratif, tive; payant, te; profitable; rentable. ♦ RENTABILITATE s.f. — rentabilite / ♦ RENTĂ s.f. — rente/
RENUNŢA v.intr. — 1. abandonner, se de-mettre, en demordre, se departir, se desister. 2. baisser Ies bras; lâcher
pied/prise; renon-cer; => laisser tomber (fig.). A renunţa în favoarea cuiva — se desister en faveur de qqn. 3. se
dedire; => dire adieu a...; en faire son deuil (fig.); rendre Ies armes; tirer un trăit sw...(fig., fam.). A nu renunţa — ne
pas en demordre; ne pas passer la main; => ne pas se departir (fig.); ne pas deteller; ne pas lâcher prise (fig., fam.). ♦
RENUNŢARE s.f. — abandon m., desengagement m., desistement m., renoncement m.
REORIENTA v.tr. — reorienter. 0 EXPR. A se reorienta (fig., fam.) — Rectifier le tir (fig., fam.). ♦ REORIENTARE s.f.
—reorienta-tion/.
REPARA v.tr. — 1. colmater, remettre en etat, reparer; => retaper (fam.). A repara o casă — colmater/reparer une
maison. 2. raccommoder, rapiecer, repriser. A repara o haină — rapiecer un vetement. 3. corriger, effacer, remedier.
A repara o greşeală — effacer une faute. ♦ REPARAŢIE s.f. — repa-ration/. ♦ REPARATOR, OARE adj. — repara-
teur, trice. Somn reparator — sommeil reparateur.
REPARTIZA v.tr. — affecter, attribuer, repartir. A repartiza absolvenţii la posturi — repartir Ies postulants â leurs
postes. ♦ REPARTIŢIE s.f. — 1. affectation /, distribu-tion/, repartition/ Repartiţia impozitelor — la repartition des
impots. Acţionarii şi-au luat partea rezultată din repartiţia beneficiilor — Les actionnaires ont touche leur part dans
la repartition des benefices. 2. quote-part / ♦ REPARTZAT, Ă adj. — affecte, ee. Credite repartizate — credits affectes.
REPAUS s.n. — calme m., repos m., treve/ Pe loc repaus! — repos!
REPETA v.tr., refl. — 1. redoubler; 2. re-peter. A repeta o clasă — redoubler une classe. A repeta lecţia — repeter la
leşon.
♦ REPETIŢIE s.f. — pleonasme m., rengaine; repetition; cu repetiţie — a repetition.
REPEZI v.tr., refl. — 1. rabrouer qqn; rem-barrer qqn. 2. s'elancer, foncer d'une trăite; jaillir, se precipiter, saillir. A se
repezi orbeşte contra duşmanului — Foncer tete baissee contre l'ennemi. A se repezi în ajutorul cuiva — Voler au
secours de qqn.
♦ REPEDE adj. şi adv. — I. [adj] rapide; vif, vive. Mişcare repede ^— mouvement rapide. II. [adv] rapidement; tot;
en vitesse; vive-ment; => dare-dare (fam.); en trois coups de cuiller a pot (fig.); fissa (pop.); repede ca o furtună
(fig.) — en coup de vent (fig.); a merge repede — aller bon train; a termina repede — ne pas etre long. O să meargă
repede — Ca ne va pas traîner. Repede şi bine — en cinq sept (fig.); vite fait, bien fait.
♦ REPEZEALĂ s.f. — hâte/., precipitation/, rapidite / A mânca la repezeală — manger sur le pouce (fig., fam.); a
parca o maşină la repezeală — garer sa voi ture â la va-vi te.
♦ REPEZICIUNE s.f. — velocite. ♦ REPEZIT, Ă adj. — battant, te; fonceur, euse; impulsif, sive.
REPERCUSIUNI s.f.pl. — consequences//?/., repercussions/p/., retombees f.pl. Repercusiunile politice ale unui
scandal — les retombees politiques d'un scandale.
REPETA 346
REPETA v.tr., refl.. — rabâcher, renou-veller, (se) repeter, ressasser. A repeta o clasă (elevi) — redoubler. ♦
REPETARE s.f. — rabâchage m. ♦ REPETIŢIE s.f. — repeti-tion/, pleonasme m. Cu repetiţie — â repeti-tion. Repetiţie
obositoare — antienne [ătjen]/ E o repetiţie obositoare — Cest toujours la meme antienne/rengaine. ♦ REPETENT, Ă
s. — redoublant, te.
REPLICA v.tr. — repliquer, repondre, retorquer. ♦ REPLICĂ s.f. — 1. repartie /, replique/, riposte/ A da replica —
donner la replique. 2. clone/, copie/, double m., jumeau m„ reproduction/, sosie/ 0 EXPR. A rămâne fără replică
(fig.) — Avoir l'es-prit de l'escalier; demeurer/rester court (fig., fam.).
REPREZENTA v.tr. — 1. exprimer, figu-rer, refleter. 2. representer. ♦ REPREZENTANT, -Ă s. (agent, corespondent,
delegat, mandatar) — representant, te (agent, corre-spondant, delegue, mandataire). Reprezentant comercial —
representant de commerce; reprezentantul Sfântului Scaun — legat m., nonce m. ♦ REPREZENTANŢĂ s.f. — repre-
sentance / ♦ REPREZENTARE s.f. — repre-sentation / ♦ REPREZENTATIV, Ă adj. — representatif, tive.
REPRIMA v.tr. — contenir, reprimer. A-şi reprima sentimentele — contenir ses senti-ments. ♦ REPRESALII s.n.pl. —
represail-les f.pl.. ♦ REPRESIUNE s.f. — repression m. ♦ REPRIMARE s.f. — 1. repression m. V. REPRESIUNE. 2.
inhibition/, interdit m.
REPRIZA s.f. — manche /, reprise / Repriză de box — round m.; repriză de fotbal— mi-temps/
REPROBA v.tr. — desapprouver, reprou-ver. ♦ REPROBARE s.f. — desapprobation/, reprobation / ♦
REPROBATOR, OARE adj. — desapprobateur, trice; reprobateur, trice. Aer reprobator — air reprobateur.
REPROŞA v.intr. — recriminer, reprocher, tenir rigueur; => faire grief (fig.). A nu reproşa nimic — ne tenir
rigueur de rien. ♦ RE-
PROŞ s.n. — grief m., recrimination /, reproche m.
REPURTA v.tr. — gagner, obtenir, rem-porter.
REPUTAŢIE s.f. — notoriete/, renom m., renommee/, reputation/ Reputaţie bine stabilită — reputation bien
assise/qui n'est plus â faire; a avea reputaţie de... — etre repute pour...; passer pour...; a avea o reputaţie dubioasă —
jouir d'une reputation sul-fureuse.
RESEMNA v.refl. — se resigner, se sou-mettre, subir. ♦ RESEMNARE s.f. — resigna-tion / 0 EXPR. A suferi cu
resemnare
(fig.) — Se faire une raison (fig.); prendre son mal en patience (fig., fam.).
RESIMŢI v.tr., refl. — eprouver, ressentir. A resimţi lovitura — accuser le coup (fig.).
RESORT s.n. — 1. ressort m. A întinde un resort — tendre un ressort. Interesul este un resort puternic — L'interet
est un puissant ressort. 2. competence/, ressort m. Nu e de resortul meu — Ce n'est pas de ma competence; de
resortul unui anumit tribunal — du ressort d'un tel tribunal.
RESPECTA v.tr., refl. — (se) respecter. A respecta bunul altuia — se montrer respectueux du bien d'autrui. 0 EXPR.
A nu respecta regulile jocului (fig.) — Faire une entorse aux regles du jeu (fig.). ♦ RESPECT s.n. — deference/,
egard m., respect m. Din respect pentru... — par egard â...; respectul legilor — le respect des lois; lipsă de respect —
irrespect; manque de respect; a impune respect — en imposer; tenir en haute estime. 0 EXPR. A pune la respect
(fig.) — Mettre au pas (fig., fam.). A ţine pe cineva la respect (fig.) — Tenir qqn en respect. Respectele mele! —
Mes respects! (je vous presente mes respects); mes hommages. ♦ RESPECTABIL, Ă adj. — (quelqu'un) de bien
d'estimable. V STIMABIL. ♦ RESPECTUOS, OASĂ adj. — deferent, te; plein d'e-gards; respectueux, euse. Un copil
respectuos cu părinţii săi — un enfant respectueux envers ses parents.
RETRAGE
SPINGE v.tr. — debouter, econduire, rouer, ramballer, refuter, rejeter, rembar-, repousser. A respinge un argument —
re-er un argument; a-i respinge pe asediatori repousser Ies assiegeants; a respinge o cere — debouter une requete; a
respinge un [rtezan — econduire un amoureux. ♦ RES-NGERE s.f. — deboutement m., refus m., jet m. ♦ RESPINGĂTOR,
OARE adj. — rebu-Int, te; repoussant, te; repugnant, te.
RESPIRA v.tr. — respirer. ♦ RESPIRAŢIE s.f. — haleine / Respiraţie plăcută — fraîche haleine, respiraţie mirositoare
— haleine forte; mauvaise haleine.
RESPONSABIL, Ă adj. — responsable. A considera pe cineva responsabil — tenir qqn pour responsable; a fi
responsabil pentru cineva — etre responsable de qqn. ♦ RESPONSABILITATE s.f. — responsabilite /. Res-
ponsabilităţi familiale — charges de familie; responsabilitate morală — charge d'âme; responsabilităţi sociale —
charges, dignites, emplois, fonctions, offices. A-şi asuma responsabilitatea — (s') assumer; (se) pren-dre en charge.
RESORBI v.refl. — se resorber. ♦ RESORBŢIE s.f. — resorbtion /.
REST s.n. — reste m., restant m., vesti-ges m.pl. Restul casei nu e încă mobilat — Le reste de la maison n'est pas
encore meuble. S-a învăţat minte pentru tot restul vieţii —11 s'est fait une raison pour le restant de ses jours;
resturile glorioase ale trecutului — Ies vestiges glorieux du passe. Nu mi-a dat restul — 11 ne m'a pas rendu la
monnaie. ♦ RESTURI s.n.pl. (de mâncare) — graillon m., reliefs m.pl, rogatons m.pl.
RESTABILI v.tr., refl. — recouvrer; (se) re-tablir. A restabili adevărul — detromper; a-şi restabili sănătatea —
recouvrer sa sânte. 0 EXPR. A-şi restabili situaţia — Se remettre sur Ies rails; remonter la pente (fig., fam.). ♦
RESTABILIRE s.f. —retablisse-ment m.
RESTAURA v.tr. — restaurer. A restaura o biserică/un castel/un monument — restaurer une eglise/un château/un
monument;
a restaura o formă de guvernământ — restaurer un regime. ♦ RESTAURARE 5./ — refection /., restauration/,
retablissement m. Restaurarea catolicismului — la restauration du catholicisme; restaurarea familiei Bour-bon după
căderea primului Imperiu — le retablissement des Bourbons apres la chute du premier empire; lucrări de restaurare
— travaux de refection/de restauration.
♦ RESTAURATOR s.m. — restaurateur (d'rxu-vres d' art) m. ♦ RESTAURAŢIE s.f. — s.f. — 1. restauration /. 2. [stil de
artă franceză] Restauration/.
RESTAURANT s.n. — restaurant m. Proprietar de restaurant — tenancier/trai-teur de restaurant. Restaurant rapid
— fast-food m. (angl.).
RESTITUI v.tr. — defrayer, rembourser, rendre. A restitui forţat — rendre gorge.
♦ RESTITUIRE s.f. — defraiement m., rem-boursement m.
RESTRÂNGE v.tr., refl. — (se) limiter, (se) reduire, (se) restreindre; occuper un espace restreint. ♦ RESTRÂNGERE
s.f. — diminution /., restriction /. Restrângerea creditelor acordate unui minister — restriction des credits accordes a
un ministere.
RESTRICŢIE s.f. — restriction /. ♦ RESTRICTIV, Ă adj. — restrictif, ive.
RESURSĂ s.f. — ressource /. ♦ RESURSE s.f.pi. — 1. argent m., fortune /., res-sources f.pl., richesses f.pl. 2.
possibili-tisf.pl.
REŞEDINŢĂ s.f. — residence /. A avea reşedinţa la... — resider â....
RETEZA v.tr. — couper net; trancher. 0 EXPR. A i-o reteza cuiva (fig., fam.) — Faire baisser le diapason a qqn (fig.,
fam.).
RETRACTA v.tr. — se dedire, desavouer, retracter; ravaler ses paroles (fig., fam.). ♦ RETRACTARE s.f — annulation /.,
desa-veu m., reniement m., retractation/.
RETRAGE v.tr., refl. — 1. reprendre, reti-rer. A-şi retrage banii de la bancă— retirer son argent de la banque. 2. s'en
aller,
.548
s'eloigner, partir, se retirer. A se retrage din faţa duşmanului — battre en retrăite devant I'ennemi; se replier, se retirer; a se retrage
la ţară — aller planter ses choux (fig., fam.); a se retrage dintr-un grup — faire bande â part; jeter l'eponge (fig., fam.); fausser
com-pagnie; a se retrage la timp — tirer son epin-gle du jeu (fig., fam.); a-şi retrage candidatura (pol.) — se desister. 3. reculer.
A se retrage câţiva paşi — reculer de quelques pas; Apele se retrag — Les eaux baissent. ♦ RETRAGERE s.f. — 1. retrăit m.,
retrăite/ Retragerea permisului de conducere — retrăit du permis de conduire; militar în retragere — militaire retrăite; retragere
cu torţe — retrăite aux flambeaux; retragerea unei sume de bani — retrăit d'une somme. 2. recession/, reculade /, repli m., replie-
ment m.. Retragere strategică — position de repli.
RETRIBUI v.tr. — remunerer. ♦ RETRIBUŢIE s.f. — paye/, remuneration/, retribu-tion/, salaire m.
REŢEA s.f. — reseau m. Reţea de drumuri — reseau routier; reţea de hoteluri — chaîne d'hotels; reţea de intrigi — tissu d'in-
trigues; reţea de sârmă ghimpată — reseau de barbeles; reţea digitală (inform.) — reseau numerique (inform.); reţea locală
(inform.) — reseau local, LAN (inform.).
REŢETĂ s.f. — [medicamente] ordon-nance /, prescription /; reţetă de bucătărie — recette/ de cuisine; reţeta succesului —
recette de succes.
REŢINE v.tr., refl. — 1. (se) garder, reser-ver, (se) retenir. A reţine datele unei probleme — retenir les donnees d'un probleme; a
reţine un loc la Operă — reserver/retenir une place a 1' Opera. Reţine-mi un loc lângă tine — Garde-moi une place preş de toi. 2.
prelever. A reţine un avans — prelever un acompte. ♦ REŢINERE s.f. — discretion /, moderation /, retenue /, reservation /, sagesse /
Reţinere de mărfuri (vamă) — retenue de marchandise â la douane; reţinere de urină — retention d'urine; reţinere (rezervare) de
locuri — reservation de places; fără nici o reţinere — â tout-va.
REUNI v.tr. şi refl. — (s') assembler, (se) grouper, (se) rassembler, (se) reunir. ♦ REUNIUNE s.f. — assemblee /, debat m., seance/
de travail/, table ronde/
REUŞI v.tr., intr. — aboutir, parvenir â, reussir. A reuşi pe căi ascunse — y arriver par des voies detournees; a reuşi la examen —
reussir (â) un examen; etre recu (â un examen). Negocierile au reuşit — Les negotiations ont abouti; a nu reuşi — ne pas aboutir;
echouer, foirer; => en etre pour ses frais (fig., fam.). ♦ REUŞIT, Ă adj. — briliant, te; reussi, ie. ♦ REUŞITĂ s.f. — aboutis-sement
m., reussite/, succes m.
REVANŞA v.refl. —se revancher; => renvoyer l'ascenseur (fig., fam.). ♦ REVANŞĂ s.f. — revanche /. A-şi lua revanşa — prendre
sa revanche; se rattraper.
REVĂRSA v.refl. — deborder; => (se) de-verser (fig.). Apele fluviului s-au revărsat — Les eaux du fleuve ont deborde. Din
fiecare tren se revarsă valuri de călători — Chaque train deverse des flots de voyageurs. ♦ REVĂRSARE s.f — debordement m.,
torrent m.
REVEDEA v.tr., refl. — (se) revoir. A revedea o lucrare — revoir un travail. ♦ LA REVEDERE s.f. — au revoir m. A-şi lua la
revedere — prendre conge (de qqn).
REVENI v.intr., refl. — 1. revenir, repren-dre. Doctorul a promis că va reveni mâine — Le medecin a promis de revenir demain.
Am revenit asupra deciziei luate iniţial — Je suiş revenue sur ma decision. Nouă ne revine această onoare — Cest â nous que
revient (qu'incombe) cet honneur. A revenit la vechea lui activitate — II a repris son ancienne activite. A-şi reveni — Reprendre
ses esprits, V. VENI. 2. relever, se remettre, se reprendre, se ressaisir. A-şi reveni (după o boală) — reprendre du poil de la bete
(fig., fam.); se relever/se remettre d'une maladie, se requinquer. 3. echoir. A-i reveni prin succesiune — echoir par succes-sion. ♦
REVENIRE s.f. — 1. retour m. 2. re-gain m. (fig.). Revenirea sănătăţii/a tinereţii — regain de la sante/de la jeunesse.
349
REZULTA
REVER s.n. — revers in. Haină cu revere de mătase — habit â revers de soie; lovitură de rever (tenis) — coup de
revers.
REVERS s.n. — revers m. Reversul medaliei — le revers de la medaille. ♦ REVERSIBIL, Ă adj. — reversible. Pensie
reversibilă (de urmaş) — retrăite de reversion.
REVIGORA v.tr., refl. — ragaillardir, (se) ravigoter, (se) remonter, revigorer. V. ÎNVIORA. ♦ REVIGORATOR, OARE s.f.
— remontant, te; revigorant, te.
REVISTA s.f. — magazine m.\ periodi-que m.\ revue / Revistă literară/ştiinţifică/financiară — revue litteraire/scien-
tifique/financiere; revistă pentru femei — revue feminine; revistă săptămânală — heb-domadaire; revistă lunară —
mensuelle; spectacol de revistă — spectacle de varie-tes/de music-hall; vedetă feminină de revistă — meneuse de
revue.
REVIZUI v.tr. — reparer, revoir. ♦ REVIZIE s.f. — amelioration/, revision/, verifi-cation/ ♦ REVIZOR s.m. — censeur
m., cor-recteur in., reviseur m. ♦ REVIZIONIST, Ă S. şi adj. — deviationniste, reformiste, revision-niste; => reviso
(fam.).
REVOCA v.tr. — 1. abroger, annuler, revo-quer. A revoca un contract — revoquer un contrat; a revoca un magistrat
— revoquer un magistrat. 2. casser, destituer. ♦ REVOCARE s.f. — revocation/ Revocarea miniştrilor anchetaţi pentru
fapte incompatibile cu demnitatea funcţiei — la demission des ministres mis en examen pour des faits juges incom-
patibles avec la dignite de leur fonction.
REVOLTA v.refl. — s'insurger, se dres ser contre, se mutiner, se rebeller, se regimber, se revolter; => se rebiffer
(fam.). A se revolta împotriva autorităţilor — s'insurger/se rebeller/se revolter contre Ies autorites; a se revolta
contra destinului — se revolter contre le destin. ♦ REVOLTĂ s.f. — emeute/, insurrection /., revolte /, soulevement m.
Revolta unei armate — la revolte d'une armee; a înăbuşi o revoltă — ecraser/re-primer une revolte. ♦ REVOLTAT, Ă
adj. —
en colere. Ţărani revoltaţi — paysans en colere. ♦ REVOLTĂTOR, OARE adj. — revoltam, te. Nedreptate revoltătoare
— injus-tice revoltante.
REZEMA v.tr., refl. — s'accoter â; s'addo-ser â; s'appuyer (sur qqch., sur qqn). A se rezema de perete — s'appuyer
contre le mur.
♦ REAZEM s.n. — 1. appui m., soutien m., support m.fetfig.). 2. [fig.] aide/, protec-tion / (fig.). 3. [fig.] fondement
m. (fig.).
♦ REZEMĂTOARE s.f. — appui m., dossier m.
REZERVA v.tr., refl. — (se) reserver.
♦ REZERVARE s.f. —reservation/ ♦ REZERVAT, Ă adj. — 1. reserve, ee. 2. discret, te. A fi rezervat — se tenir sur son
quant-â-soi/sur ses reserves (fig.). ♦ REZERVAŢIE s.f. (ceea ce este păstrat şi protejat) — Parc m. clos; reserve/ ♦
REZERVĂ s.f. — reserve/. De rezervă — de reserve; mină de rezervă — recharge /; roată de rezervă (auto) — roue de
secours. ♦ REZERVOR s.n. — reservoir m. Rezervor de W.C. — chasse/ d'eau.
REZIDA v.intr. — resider. ♦ REZIDENT, Ă s. — ressortissant, te. ♦ REZIDENŢĂ s.f. — residence/
REZISTA v.intr. — 1. se defendre, regimber, resister; => tenir bon/le coup (fig., fam.). 2. s'opposer, repousser. A
rezista avansurilor cuiva — s'opposer â qqn. 3. supporter. A rezista la frig — supporter le froid. ♦ REZISTENT, Ă adj.
— durable; endurant, te; fort, te; resistant, te. ♦ REZISTENŢĂ s.f. — resistance/
REZOLUŢIE, s.f. — arrete m., resolution/
Rezoluţie joasă — basse resolution. Rezoluţia se exprimă în pixeli — La resolution est exprimee en pixels.
REZOLVA v.tr. — resoudre, trancher de qqch. ♦ REZOLVARE s.f. — resolution/, so-lution/
REZULTA v.intr. — etre issu, provenir, resulter, sourdre. ♦ REZULTAT s.n. —conclu-sion/, consequence/, cffet m.,
resultat m. Fără rezultat — en pure psrte; rezultatul votului — l'issue du scrutin;, rezultatul
RIDA
înmulţirii a două numere (produs) — pro-duit m.; rezultatul împărţirii a două numere (cât) — quotient m.
RIDA v.refl. — se rider. ♦ RID s.n. — ride/ Riduri la ochi — pattes-d'oie/ V. CREŢ.
RIDICA v.tr., refl. — 1. (se) hausser; (se) hisser. A ridica glasul/tonul/vocea — hausser le ton; a ridica din
umeri — hausser les epaules. 2. (se) soulever. A ridica o greutate — soulever un poids; a-şi ridica pălăria (salutând)
— enlever/soulever son chapeau; a ridica praful — soulever la poussiere; a ridica o problemă — soulever un pro-
bleme. 3. ramasser. A ridica ceva de pe jos — ramasser qqch. 4. (se) dresser, echa-fauder, eriger, lever, relever. A
ridica o clădire — echafauder un bâtiment; a ridica geamul la maşină — relever la vitre; a-şi ridica fusta/mânecile
— relever (retrousser) sa jupe/ses manches; a ridica nivelul de trai — relever le niveau de vie; a ridica receptorul
— decrocher le combine; a ridica o statuie — dresser/eriger une statue; a se ridica într-un cot — se dresser sur le
coude. 0 EXPR. A se ridica din propria-i cenuşă (fig.fit.) — Renaître de ses cendres (fig., litt.). A se ridica prin
propriile-i forţe (fig.) — Se hisser â la force du poignet (fig.). A se ridica împotriva cuiva (fig., fam.) — Se dresser/se
soulever/se tourner contre qqn. A se ridica în ochii cuiva (fig.) — Se hausser dans l'estime de qqn (fig.). A se ridica (a
parveni) prin tertipuri (fig.) — Se hisser â force de magouilles (fig., fam.). A nu ridica niciodată tonul (fig.) — Jamais
un mot plus haut qu'un autre. A-i ridica cuiva zilele (fig., fam.) — Envoyer qqn dans l'autre monde; envoyer â
Mortaigne; envoyer dormir; envoyer qqn au royaume des taupes/au paradis; faire per-dre â qqn le gout du pain (fig.,
fam.). ♦ RIDICARE s.f — levee/ Ridicarea corpului — la levee du corps; ridicarea cortinei — lever du rideau;
ridicarea unei pedepse — la levee d'une punition; cu ridicata — en grande quantite; en gros.
RIDICULIZA v.tr. — bafouer, caricaturer, chansonner, moquer, railler, ridiculiser,
350
tourner qqn en ridicule. ♦ RIDICOL, Ă adj. şi adv.— I. [adj] burlesque; derisoire; gro-tesque; minable; ridicule;
ringard, de; tarte; [substantivat] frica de ridicol — la peur du ridicule. II. [adv] grotesquement, ridicule-ment. 0
EXPR. A (se) acoperi [pe cineva] de ridicol (fig.) — (Se) couvrir [qqn] de ridicule (fig.). Ridicolul ne omoară — Le
ridicule tue.
RIGID, Ă adj. — raide, rigide. ♦ RIGIDITATE s.f. — raideur/, rigidite/, rigueur/
RIGOARE s.f. — rigueur /. Rigoarea legilor — la rigueur des lois; de rigoare — de rigueur; la rigoare (loc. adv.) —
a la rigueur; au pis-aller [pizale]. ♦ RIGUROS, OASĂ adj. şi adv. — I. [adj] rigou-reux, euse. II. [adv] rigoureusement.
♦ RIGUROZITATE s.f. — rigueur/
RINDEA s.f. — rabot m. A da la rindea — raboter.
RINICHI s.m. — [organ] rein m.\ ro-gnon m. Mâncare de rinichi — plat de ro-gnons.
RISCA v.tr., intr. — courir un risque, se hasarder, (se) risquer; => encourir (litt.). ♦ RISC s.n. — aleas m., risque
m. Riscurile întâmplării — les aleas de la fortune; fără risc — de tout repos; cu orice risc — coute que coute; quitte
â; cu riscuri — en catastro-phe; a merge la risc — risquer le tout pour le tout; a-şi asuma riscul — prendre les
risques; cu riscul de a... — au risque de...; pe propriul său risc — a ses risques et perils; a-şi risca viaţa — risquer sa
peau (fig., fam.). 0 EXPR. A risca totul (fig.) — Jouer son va-tout (fig.); y aller de son beurre (fig., fam.). ♦ RISCANT,
Ă adj. — hasardeux, euse; risque, ee.
RISIPI v.tr. şi refl. — 1. (se) disperser. A risipi duşmanii — disperser l'ennemi. 2. (se) dissiper. Norii s-au risipit —
Les nuages se sont dissipes. 3. gaspiller, prodiguer. A-şi risipi banii — gaspiller son argent. ♦ RISIPĂ s.f. —
dissipation/, gabegie fgab3i]/, gaspillage m. ♦ RISIPITOR, OARE adj. — prodigue. Fiul risipitor — l'enfant
întors roata (fig., fam.) — La chance a tourne (fig., fam.). A merge ca pe roate (fig., fam.) — Aller comme sur des
roulettes (fig., fam.). ♦ ROTAR s.m. — charron m. ROTUNJI v.tr., refl. — (s*) arrondir. 0 EXPR. A-şi rotunji
averea/bucata de pământ (fig., fam.) — Arrondir sa fortune/son champ (fig., fam.). A-şi rotunji venitul lunar (fig.,
fam.) — Arrondir ses fins de mois. ♦ ROTOFEI, EJE adj. (fam.) — boulot, tte; dodu, ue; girond, de; grassouillet, tte;
potele, ee; replet, ete; rondouillard, de. ♦ ROTUND, Ă adj. — rond, de. A merge rotund (motor) — tourner rond. ♦
ROTUNJIME s.f. — rotondite / ♦ ROTUNJIMI s.fipl. — rondemsf.pl.
ROUĂ s.f. — rosee/
RUBRICA s.f. — rubrique/ Rubrica „faptul divers" (ziar) — „Ies chiens ecrases" (fig., fam.).
RUCSAC s.n. — havresac m.\ sac m. â dos. RUDA s.f. — parent, parente. Rudă de aproape — proche parent; rudă
de departe — parent eloigne; rudele soţului, soţiei — beaux-parents; totalitatea rudelor de sânge — parentele/ V.
ÎNRUDI. 0 EXPR. A fi rudă cu toată lumea — Etre cousin(s) a la mode de Bretagne (fig., fam.). A avea rude Ia Ie-
rusalim (fig., fam.) — Avoir des appuis/du piston (fig., fam.). ♦ RUDENIE s.f.—parente/ RUFA s.f. — linge m.,
lingerie/ Rufărie de pat— literie/ V. LENJERIE. 0EXPR. Rufele murdare se spală în familie (prov.) — Laver son linge
sale en familie (prov.). RUG s.n. — bucher m.
RUGA v.tr., refl — implorer, prier, suppli-er. A se ruga cu voce tare/încet — prier â haute voix/â voix basse. Vă rog!
— Je vous (en) prie! 0 EXPR. A se lăsa rugat (fig.) — Faire sa coquette (fig., fam.); se faire prier. ♦ RUGĂ(CIUNE)
s.f. — priere/ Rugăciune de mulţumire — action de grâce(s); adâncit în rugăciune — abîme dans sa priere; scăunel
de rugăciune — prie-Dieu m.
ROSTI
A şti ceva pe de rost (fig.) — Savoir qqch. par cceur. A nu şti de rostul cuiva —
N'avoir aucune idee de qqn.
ROSTI v.tr. — articuler, dire, prononcer. ROSTOGOLI v.tr., refl. — 1. culbuter, de-bouler, degringoler, devaler.
Maşina s-a rostogolit— La voiture a culbute. S-a rostogolit pe scări — II a degringole Ies marches. 2. rouler. A se
rostogoli în iarbă — se rouler dans l'herbe; a rostogoli un butoi — rouler un ton-neau. ♦ ROSTOGOLIRE s.f. —
culbute/, degringolade/, roulement m.
ROŞCOVĂ s.f. — caroube/ ROŞI v.tr., intr., refl. — rougir. V. ÎNROŞI. 0 EXPR. A roşi de ruşine — Rougir de honte. ♦
ROŞCOVAN, Ă s. şi adj. — roux, rousse; => rouquin, ine (fam.). ♦ ROŞIE s.f. — tomate / Suc de roşii — jus de
tomates. ♦ ROŞU s.n. — rouge m. Roşu aprins — garance, ponceau; roşu închis — grenat; lie de vin; roşu (ca
pătlăgica) — tomate; a trece
pe roşu (auto) — briîler Ie feu (rouge) (auto). ♦ ROŞU, ROŞIE adj. — rouge. Ouă roşii —
ceufs rouges. 0 EXPR. A vedea roşu
(fig., fam.) — Voir rouge.
ROTI v.tr, refl. — tourner en rond; tour-noyer. A roti ochii — tourner/rouler Ies yeux (de tous cotes). ♦ ROATĂ s.f. —
roue/ Roata norocului — la roue de la fortune; a coborî o pantă pe roată liberă (auto) — descendre une pente en
roue li bre. Păunul face coada roată — Le paon fait la roue. 0 EXPR. A da roată (fig., fam.) — (En) faire le tour;
tourner autour. A-şi face ochii roată (fig., fam.) — Avoir Ies châsses qui font roue libre (fig., fam.); faire un
tour d'horizon. A fi cu trei roate la car (fig., fam.) — Avoir une araignee au (dans Ie) plafond/un (petit) grain/une
hirondelle dans le soliveau; avoir Ie cerveau (la tete) derange(ee)/fele(ee) (fig., fam.); etre marteau (fam.)/(un peu)
zinzin (pop.); avoir un petit velo dans la tete (fig., pop.); travailler du chapeau (fig., pop.)/du bigoudi (arg.); A fi a
cincea roată de la căruţă (fig., fam.) — Etre la cin-quieme roue d'un carrosse (fig., fam.). S-a
-
353
RUTA
RUGINI v.intr, refl. — (se) rouiller. Unelte care ruginesc — outils qui rouillent; memorie ruginită (fig., fam.) —
memoire rouillee.
♦ RUGINĂ s.f — rouille / Rugina atacă fierul — La rouille attaque le fer; a curăţa de rugină — derouiller. ♦
RUGINIU, IE adj. — rouille.
RUINA v.tr., refl. — (se) ruiner; tomber en ruine; => s'esquinter (fam.); battre en breche (fig., fam.). Războiul l-a
ruinat — La guerre l'a ruine. S-a ruinat la cărţi — II s'est ruine au jeu. ♦ RUINĂ s.f. — 1. banqueroute/, fail-lite/,
ruine/. Ruină totală — deconfiture/ (fig.); a cădea în ruină — etre dans la decon-fiture. 2. [dărâmături] decombres
m.pl.
♦ RUINĂTOR, OARE adj. — 1. ruineux, euse. 2. destructeur, trice.
RUMEGA v.tr., intr. — 1. ruminer. 2. [fig.] remâcher, ressasser (fig.). 0 EXPR. A-şi rumega cuvintele (fig., pop.) —
Ressasser ses
mots (fig.). ♦ RUMEGĂTOR, OARE adj. —
ruminant, te.
RUMENI v.tr., refl — (se) dorer, rissoler.
♦ RUMEN, Ă adj. — vermeil, lle. Obraji rumeni — joues vermeilles; rumen la faţă — haut en couleurs; pâine
rumenă — pain dore.
♦ RUMENEALĂ s.f. — dorure / ♦ RUMENIT, Ă adj. — ambre, ee; cuit, te; dore, ee; roti, ie.
RUMOARE s.f. — brouhaha m., rumeur/
RUNDĂ s.f. — manche/ A câştiga o rundă — gagner une manche.
RUPE v.tr., refl. — 1. (se) briser, (se) casser. A-şi rupe gâtul — se casser le cou; a-şi rupe o mână — se casser un
bras. 2. (se) dechi-queter, (se) dechirer. A rupe în bucăţi — dechiqueter; a-şi rupe ciorapii — dechirer ses bas. 3.
cueillir. A rupe flori — cueillir des fleurs. 4. arracher. A rupe florile (cu rădăcină) — arracher Ies fleurs (avec la
racine).
5. lâcher. S-a rupt cablul — Le câble a lâche.
6. rompre. A rupe logodna — rompre Ies fiancailles; a rupe pâinea — rompre le pain; a rupe relaţiile diplomatice
— rompre Ies relations diplomaţiques; a o rupe cu tradiţia — rompre avec la tradition. 0 EXPR. A-şi rupe dinţii în
ceva (fig., fam.) —
Se casser Ies dents sur qqch. (fig., fam.). A-şi rupe ceva ca din suflet (fig., fam.) — Les envoyer avec un lance-
pierre (fig., fam.); les lâcher (pop.). A-i rupe cuiva urechile (fig., fam.) — Chauffer/frotter les oreilles â qqn (fig-,
fam.). A rupe vraja (fig.) — Rompre le charme (fig.). A o rupe cu cineva (fig.) — Rompre avec qqn (fig.). A o rupe
la fugă (fam.) — Prendre ses jambes â son cou (fig., fam.); debouler (pop.). A o rupe cu lumea (fig.) — Divorcer
d'avec le monde (fig.). ♦ RUPT, Ă adj. — brise, ee; dechire, ee; rompu, ue. ♦ RUPTURĂ s.f. — accroc rn., cas-sure/.,
dechirure/, rupture/ 0 EXPR. Nici în ruptul capului (fig., fam.) — Pour rien au monde. Rupt de lume (fig.) —
Coupe du monde (fig.). Rupt de oboseală (fig.) — Rompu de fatigue (fig.).
RUSALII s.f.pi. — Pentecote/
RUŞINA v.refl. — avoir honte. ♦ RUŞINE s.f. — honte/; => oprobre m. (litt.). A-i fi ruşine — avoir honte; => ne pas
savoir ou se mettre (fig.); a nu-ifi ruşine — etre sans ver-gogne; fără ruşine — ehonte, ee; effronte, ee; impudent, te;
spre ruşinea cuiva — a la honte de qqn; ce ruşine! — c'est une honte!; quelle honte!. Să-ţi fie ruşine! — Honte â toi!
0 EXPR. A nu mai avea nici o ruşine (fig-) — Avoir toute honte bue; faire ban-queroute â l'honneur (fig., fam.). E
mai mare ruşinea! — Quelle honte!. A face de ruşine pe cineva (fig., fam.) — Faire honte â qqn. A se face de
ruşine (fig., fam.) — Perdre la face (fig., fam.). A păţi o ruşine (fig., fam.) — S'en retrouver avec sa courte honte
(fig., fam.). A rămîne de ruşine (fig., fam.) — Rester avec sa courte honte (fig., fam.). A spăla o ruşine (fig., fam.)
— Laver un affront/une injure (fig., fam.). ♦ RUŞINAT, Ă adj. — confus, se; hont-eux, euse; penaud, de. ♦ RUŞINOS,
OASĂ adj. — honteux, euse; timide. V. NERUŞINARE.
RUTĂ s.f. — chemin ;«., route/ Rută principală — grande route; a schimba ruta — changer de route. ♦ RUTIER, Ă
adj. — routi-er, ere. Transport rutier — transport routier; eveniment rutier — accident m. V. DRUM.
s
SABIE s.f. — epee /, sabre m. O EXPR. A pune mâna pe sabie (fig., fam.) — De-gainer/mettre sabre au clair (fig.).
A trece (o ţară) prin foc şi sabie (fig., fam.) — Mettre (un pays) â feu et â sang; passer au fii de l'epee (fig.). Sabia
lui Damocles (fig., Ut.) — L'epee de Damocles (fig., lin.). Sabie cu două tăişuri (fig.) — Sabre â dou-ble tranchant
(fig.).
SAC s.m. — sac m. Sac de dormit — sac de couchage. 0 EXPR. Sac fără fund (fig., fam.) — (Quelque chose d')
inepui-sable. A-şi deşerta (a-şi) goli sacul (fig., fam.) — Vider son sac (fig., fam.). Nu e sac să nu-şi găsească
petic (prov.) — II n'y a pas de grenouille qui ne trouve son crapaud (prov.). N-au intrat zilele în sac (fig., fam.) —
Ce n'est pas demain la veille; ii y a encore â boire et â manger; voir venir (fig., fam.). Şi-a găsit sacul petecul
(fig., fam.) — A chacun sa chacune; trouver chaussure â son pied (fig., fam.); â bon chat, bon rat (prov.). ♦ SACOŞĂ
s.f. — fourre-tout m., sacoche/ ♦ SĂCULEŢ s.m. — sachet m. Săculeţ cu levănţică — sachet de lavande.
SACRIFICA v.tr., refl. — (se) sacrifier. A-şi sacrifica timpul liber pentru casă — sacrifier ses loisirs â l'entretien de
sa maison; a se sacrifica pentru o cauză nobilă — se sacrifier â une noble cause; a se sacrifica pentru patrie — faire
le sacrifice de sa vie â la patrie. ♦ SACRIFICIU s.n. — 1. offrande/ â une divinite; sacrifice m. 2. abnegation /,
desinteressement m., renoncement m. A avea spirit de sacrificiu — avoir l'esprit de sacrifice; a face mari sacrificii —
faire de grands sacrifices. ♦ SACRU, Ă adj. — sacre, ee. Vas sacru — vase sacre; Cărţile Sacre (sfinte) — Ies Livres
Sacres; un drept sacru — un droit sacre; focul sacru — le feu sacre.
SADEA adj. (fam.) — veritable. Boier sadea (autentic) — grand seigneur.
SAFTEA s.f. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A face safteaua — Premiere vente de la journee (pour Ies commercants)
qui devrait etre suivie par beaucoup d'autres.
SALAHOR s.m. — homme m. de peine; journalier m.
SALAM s.n. — salami m.
SALARIAT, As. — employe, ee; sala-rie, ee. ♦ SALARIU s.n. — cachef m., ap-pointements m.pi, remuneration /,
retribu-tion/, salaire m.\ [pentru muncitori] paie/; [pentru servitori]— gages m.pl.; [pentru militari (soldaţi, grade
inferioare)]— solde/; [pentru funcţionari superiori] — emolu-ments m.pl, traitement m.; [pentru liber-profesionişti]
— honoraires m.pl.; [plata cu ora, salariu pentru suplinitori] vacations f.pl; salariu minimal (Franţa) — S.M.I.C.
(salaire minimum interprofessionnel de croissance); S.M.I.G. (salaire minimum servant de base aux autres
salaires); grilă de salarizare — eventail/fourchette des salaires; a-şi încasa salariul — toucher son salaire; salariu
foarte mic/de mizerie — cachet de misere ; salaire de famine; salarii mari — hauts salaires; „Salariulgroazei" —
„Le salaire de la peur" (roman de Georges Arnaud). Orice muncă cu salariul cuvenit — Toute peine merite salaire
(prov.).
SALATA s.f. — 1. salade / Salată de fructe — macedoine; salade de fruits. 2. laitue/ (bot.). ♦ SALATIERĂ s.f. —
sala-dier m.
SALĂ s.f — salle / Sală de aşteptare (la doctor) — salon m. d'attente.
355
SAT
SALBĂ s.f. — collier (â un ou deux rangs de pieces d'or, medailles, perles ou pierres precieuses) m. 0 EXPR.
Salba dracului
(fig., fam.) — Mauvaise graine (fig., fam.).
SALCÂM s.m. — acacia m.
SALCIE s.f. — saule m. Salcie plângătoare — saule pleureur. ♦ SĂLCIU, IE adj. — fade; saumâtre. Apă sălcie — eau
saumâtre; gust sălciu — gout saumâtre.
SALIVA v.tr. — saliver. ♦ SALIVĂ s.f. — salive / Glande salivare — glandes sali-vaires.
SALON s.n. — salon m. Salon de coafură — salon de coiffure; salon literar — salon lit-teraire; salon de pictură —
salon des artistes.
SALOPETĂ s.f. — bleu m. de travail; salopette/
SALTEA s.f. — matelas m.
SALUTA v.tr., refl. — honorer, proclamer, (se) saluer. A saluta adânc (până la pământ) — saluer bien bas/chapeau
bas; a saluta cu mâna — saluer de la main. ♦ SALUT s.n.; SALUTARE s.f. — salut m. Salut militar — salut militaire;
a răspunde la salutul cuiva — repondre au salut de qqn; salut, băieţi! — salut, Ies gars!; salutări din... — bons bai-
sers de...; mes amities de... (a); un bon sou-venir de...; salutări respectuoase — mes hommages â; (recevez) mes
salutations dis-finguees; a transmite salutări din partea... — donner le bonjour de la part de....
SALVA v.tr., refl. — 1. sauvegarder, sauver. A fi. salvat in extremis — etre sauve par le gond (fig., fam.). 2. guerir. A
salva un bolnav — guerir un malade. 0 EXPR. A salva aparenţele (fig.) — Faire bon visage;
garder/menager/sauvegarder/sauver la face (Ies apparences) (fig., fam.). A salva pe cineva din mizerie (fig.) —
Arracher qqn â la misere (fig.). A salva ce se mai poate (fig., fam.) — Sauver Ies meubles/la mise (fig., fam.). ♦
SALVARE s.f. — 1. issue /, sauvetage m. Barcă de salvare — canot m. de sauvetage; colac de salvare — bouee / (de
sauvetage). 2. salut m. 3. ambulance / 4. police secours/ 5. sauvegarde/ (inform.).
SALVĂ s.f. — salve /. O salvă de douăzeci de lovituri de tun — une salve de vingt coups de canon.
SAMSAR s.m. — courtier m.
SANCHI adv. (fam.) — c'est pour dire.
SANCTIFICA v.tr. — beatifier, sanctifier.
♦ SANCTIFICARE s.f. — sanctification /
♦ SANCTUAR s.f. — sanctuaire m.
SANCŢIONA v.tr. — 1. enteriner, ratifier, sanctionner. Tribunalul sancţionează rapoartele experţilor — Le tribunal
enterine Ies rapports des experts. 2. punir; => châtier (litt.). A sancţiona un vinovat — châtier un coupable. ♦
SANCŢIUNE s.f. — 1. confir-mation/, ratificaţion /, sanction/ 2. châti-ment m., punition / Sancţiuni vamale — droits
punitifs de douane.
SANIE s.f. — luge/, traîneau m.
SARAMURĂ s.f. — saumure /. A pune în saramură — mariner dans la saumure.
SARCINĂ s.f. — 1. charge/, responsabili-te /, tâche / Sarcini familiale — charges familiales. / s-a încredinţat
sarcina de a organiza publicitatea — On lui a confie la charge/la responsabilite/la tâche d'organiser la publicite. 2.
grossesse/ sarcină extraute-rină — grossesse extra-uterine; întrerupere de sarcină — interruption de grossesse. 3.
obligation/ V. ÎNSĂRCINA.
SARDEA, SARDINĂ 5./ — sardine / Sardele proaspete — sardines fraîches; sardele în ulei — sardines a F huile. 0
EXPR. A fi înghesuiţi ca sardelele (fig., fam.) — Etre presses comme des sardines en boîte (fig-, fam.).
SARICĂ s.f. (pop.) — houppelande /. de berger.
SARMA s.f. — boulette/ aux choux.
SAŞIU, IE adj. — bigle; => bigleux, euse
(pop.). A privi (a se uita) saşiu — bigler, loucher, zieuter (pop.). V. CRUCIŞ.
SAT s.n. — village m. Sat uitat de Dumnezeu (văgăună) — bled m. (pej.), patelin m.,
356
sălbatice — animaux sauvages; cireş sălbatic — cerisier sauvage; coastă sălbatică — câte sauvage; obiceiuri
sălbatice — des moeurs de sauvage; populaţie sălbatică — une peuplade sauvage. 2. solitaire. 3. barbare; cruel, lle.
4. desert, te; inhabite, ee. ♦ SĂLBĂTICIE s.f. — barbarie/, cruaute/, ferocite/, sauvagerie/
SĂNĂTATE s.f. — sânte / A închina în sănătatea cuiva — boire â Ia sânte de qqn; în sănătatea dumitale! — â votre
sânte!; a avea o sănătate şubredă — avoir une petite sânte; a-şi îngriji sănătatea — se refaire une sânte (fam.);
menager sa sânte; a întreba pe cineva ele sănătate (fam.) — demander/prendre des nouvelles de qqn; a sta prost cu
sănătatea — filer un mauvais coton <fig.,fam.)\ Ministerul Sănătăţii — Ministere de Ia Sânte publique et de la
Population. ♦ SĂNĂTOS, OASĂ adj. — en bonne sânte; bien portant, te. A fi sănătos — se porter bien; pe deplin
sănătos — sain et sauf. V. ÎNSĂNĂTOŞI, NESĂNĂTOS. 0 EXPR. A fi sănătos tun (fig., fam.) — Se porter comme un
charme/comme Ie Pont-Neuf (fig., fam.). A nu fi sănătos Ia cap (fig., fam.) — Avoir la tete mal faite/l'esprit en
echarpe/une chambre â louer/un grain (une case) vide; etre toque (fig., fam.). Să fii sănătos! — 1. Cest votre affaire.
2. Portez-vous bien! ♦ SANITAR, Ă adj. — sanitaire. Echipament sanitar — equipement sanitaire,
SĂNĂTOASA s.f. — în expr.: 0 EXPR. A o lua la sănătoasa (fig., fam.) — Decamper, se defiler, deguerpir, detaler,
s'eclipser, filer, mir, se sauver (fam.); aller voir ailleurs; bruler la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les
voiles; plier bagages/sa che-mise/son paquet; prendre ses cliques et ses cîaques/ses jambes â son cou/le large/la
barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher
une (la) casserole/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la cerise/Ia malle/la valise; jouer la fille de l'air/des flutes;
se tirer (en douce) (fig., pop.); fausser compagnie.
SATISFACE
trou m. (perdu). ♦ SĂTEAN, EANCĂ S. -™-iageois, se. ♦ SĂTESC, EASCĂ adj. — rus-tique; du village.
SATISFACE v.tr. — assouvir, combier, sa-tisfaire. A satisface o cerere — combler une demarche; a-şi satisface
pasiunile — assou-vir ses ardeurs. ♦ SATISFACŢIE s.f. — satis-faction/ ♦ SATISFĂCUT, Ă adj. — satisfait, te. A fi
satisfăcut — en avoir son compte; ne pas demander mieux; se frotter Ies mains (fii-, fam.).
SATURA v.tr. — saturer. ♦ SATURAT, Ă adj. — sature, ee (chim., phys.). Atmosfera este saturată de apă —
L'atmosphere est sa-turee d'eau. V. SUPRASATURAT. ♦ SATURAŢIE s.f. — saturation/; ^> satiete (fig.).
SAU conj. — ou; ou bien; ou mente; ou pJutot; ou pour mieux dire.
SAVARINA s.f — baba m., savarin m. SAVURA v.tr. — tiegiKtei, se delecter, savourer; => se gargariser (fig.). A
savura o cafea — savourer une tasse de cafe; a savura complimentele cuiva (fig.) — savourer Ies compliment? de
cian (fig.). ♦ SAVOARE s.f. — bouquet m., «aveur/, suceu-lence / Ironie plină de savoare (fig.) — une ironie pleine de
saveur (fig.). ♦ SAVUROS, OASĂ adj. — delicieux, euse; savou-reux, euse; succulent, te. Prăjitură savuroasă — un
gâteau savoureux.
SĂDI v.tr. — planter. A sădi flori — planter des fleurs.
SĂGETA v.tr., intr. — \. darder; percer. 2. decocher un ecup r!c feerie. ♦ SĂGEATĂ s.f. — dard m., fierbe/; => trăit m.
(fig.) Ca săgeata — en fleche. 0 EXPR. A porni săgeată (fig.) — Paru'r ccmme une fleche (fig., fam.). ♦
SĂGET4TOR s.m. (zodie) — Sagittaire m.
SĂLBĂTICI v.tr. —devenir sauvage. ♦ SĂLBATIC, Ă s. şi adj — T, [s] primitif, ive; sauvage. Nu vede pe nimeni,
este un adevărat sălbatic — Ii ne frequente personne, c"est un ,'eriiable sauvage. II. [adj] 1. farouche, j'ridorrij'iabie,
primitif, ive; sauvage. Animale
357
SĂRACI
SĂPA v.tr. — becher, creuser, fouiller, piocher. A săpa grădina — becher le jardin; a săpa în lemn — graver sur
bois. Cârtiţa sapă galerii — La taupe creuse des galeries. Arheologii sapă pământul — Les archeo-logues font des
fouilles. 0 EXPR. A săpa pe cineva (fig., fam.) — Faire un travail de ther-mite (fig.); tirer dans les jambes â qqn
(fig., fam.). A-i săpa cuiva groapa (fig., fam.) — Couper la chique â qqn; couper l'herbe sous les pieds de qqn
(fig., fam.). A-şi săpa singur groapa (fig., fam.) — Creuser sa fosse/sa tombe (fig., fam.). Cine sapă groapa altuia
cade singur în ea (prov.) — Tel est pris qui croyait prendre (prov.). ♦ SAPĂ s.f. — beche/, binette/, houlette /., pioche/.
0 EXPR. A aduce pe cineva la sapă de lemn (fig., fam.) — Mettre qqn en chemise/sur la paille (fig., fam.). A ajunge la
sapă de lemn (fig., fam.) — Etre sur la paille (fig., fam.); tomber dans la debine/dans la deche (fig., pop.). ♦ SĂPĂTURI
sf.pl. — fouilles//?/.
SĂPTĂMÂNĂ s.f. — semaine/. Săptămâna Mare (a Patimilor) — la Semaine Sainte; la două săptămâni —
bihebdomadaire; sfârşit de săptămână — week-end m. (angl.). ♦ SĂPTĂMÂNAL, Ă s.n. şi adj. — hebdo-madaire.
SĂPUNI v.tr. — savonner. ♦ SĂPUN s.n. — savon m. Săpun de rufe — savon de Mar-seille; săpun de ras — savon a
barbe; săpun de toaletă — savonnette /.; balon de săpun — bulle de savon; fulgi de săpun — savon en paillettes. 0
EXPR. A rade pe cineva fără săpun (fig., fam.) — Avoir la main lourde; faire la leşon a qqn; faire marcher qqn au
pas; mener qqn rudement; serrer la vis [vis] (fig., fam.); tenir qqn de court (fig.). ♦ SĂPUNEALĂ s.f. — 1. savonnage
m. 2. [fig.] reprimande/.; => savon m. (fig., fam.); engue-lade /. (pop.). V. BEŞTELEALĂ, PAPARĂ, PRAFTURĂ. 0 EXPR.
Â încasa (a primi) o săpuneală (fig., fam.) — Se faire sonner les cloches; en prendre pour son grade; ramasser une
engueulade (fig., pop.J/un bon savon (fig., fam.); recevoir son paquet (fig., fam.); se faire moucher (fig., pop.);
se faire appeler Arthur (arg.). A-i trage cuiva o săpuneală (fig., fam.) — Laver la tete â qqn; passer un savon a qqn;
secouer les puces â qqn; secouer qqn comme un prunier (fig., fam.). ♦ SĂPUNIERĂ s.f. — savonniere/ ♦ SĂPUNIT, Ă
adj. — savonne, ee. 0 EXPR. A fi săpunit cum scrie la carte (fig., fam.) — En prendre pour son grade (fig., fam.).
SĂRA v.tr. — saler. ♦ SARE s.f. — sel m. Sare de bucătărie — gros sel; sare de lămâie — acide citrique; sare de
măcriş — sel d'o-seille; negustor de sare — saunier m. 0 EXPR. A nu avea sare de mămăligă (fig., fam.) — N'avoir
ni feu, ni lieu; etre fauche (fig., fam.); etre dans la debine (fig., pop.); etre pauvre comme Job (litt.). A-i fi drag ca
sarea-n ochi (fig., fam.) — Ne pas pouvoir blairer qqn; ne pas pouvoir voir qqn en peinture (fig., fam.). A primi pe
cineva cu pâine şi sare (fig.) — Accueillir qqn les bras ouverts/de bon cceur (fig., fam.). ♦ SĂRAT, Ă adj. — sale, ee. ♦
SĂRĂŢEA/ — amuse-gueule m. ♦ SOLNIŢĂ s.f. — saliere/
SĂRĂCI v.tr., intr. — (s') appauvrir. ♦ SĂRAC, Ă adj. — besogneux, euse; demuni, ie; indigent, te; necessiteux, euse;
pauvre; sterile; => impecunieux, euse (litt.); mal-heureux, euse (fig.). 0 EXPR. Sărac cu duhul (fig.) — Bas de
plafond (fig.); pau-vre/simple d'esprit. Sărac lipit pământului (fig., fam.) — Sans le sou (fam.); n'avoir ni sou ni
maille; sans feu ni lieu; marquis de la bourse plate; reduit â la portion congrue; etre sur la paille (fig., fam.), charge
d'argent comme un crapaud de plumes, dans la debine; dans la deche; gueux comme un rat d'eglise (fig., pop.);
pauvre comme Job (litt). E sărac lipit pământului (fig., fam.) — II est dans la panade; il tire le diable par la queue
(fig., fam.); il n'a que le cui; il chie de petites crottes (fig., pop.); il porte tout sur lui de peur du feu (iron.). ♦ SĂRĂCIE
5./ — indigence/, pauvrete/, misere/; oisivete/ => impecuniosite / (litt.); mouise /. (pop.). Sărăcie lucie (fam.) —
denuement m. 0 EXPR. A-şi vedea de sărăcie (fig., fam.) — Boire dans son verre (fig., fam.). ♦ SĂRĂ-CIME s.f. —
canaille/., gueux m., misereux m.,
SĂRBĂTORI
populace/ ♦ SĂRĂCIT, Ă adj. — demuni, ie; minable; miteux, euse; oisif, vive. ♦ SĂRĂNTOC, OACĂ s. — pauvre;
minable; miteux,
euse; => traîne-savate m.; traîne-semelle m.
(fam.). V. NENOROCIT, PĂRUT, PRĂPĂDIT.
SĂRBĂTORI v.tr. — anniverser, celebrer, festoyer, feter. ♦ SĂRBĂTOARE s.f. — anni-versaire m., fete /
Sărbătoarea tuturor sfinţilor (1 noiembrie) — la Toussaint; zi de sărbătoare —jour ferie; a participa la o săr-
bătoare, a fi invitat undeva — etre de la fete (fig.). 0 EXPR. A-şi face o sărbătoare din... (fig-) — Se faire une fete
de...(fig.). A-şi închipui că în fiecare zi e sărbătoare (fig., iron.) — Croire que c'est dimanche (pour dix ans) (fig.,
iron.). ♦ SERBARE s.f. — festivite /, fete /, rejouissance / Serbare câmpenească — fete foraine.
SĂRI v.tr., intr. — 1. caracoler, sauter. Calul sărea tot timpul (în dreapta şi în stânga) — Le cheval caracolait
continuellement; a sări în aer/într-un picior/în sus de bucurie (de furie)/până în tavan — sauter en l'air/â cloche-
pied/de joie (de colere)/aux nues (au plafond); a sări coarda — sauter â la corde; a sări cu paraşuta — sauter en
parachute; a sări în şa — sauter en selle; a face să sară o siguranţă — faire sauter un plomb. Un pod a sărit în aer
— Un pont a saute (a explose); a sări peste un gard/un şanţ/un zid — sauter une haie/un fosse/un mur; a sări în sus
— bondir. 2. omettre. A sări un cuvânt/o frază — omettre un mot/une phrase. 3. courir. A sări înaintea
cuiva — courir au-devant de qqn. 4. [fig.] assaillir, attaquer. A sări la cineva (fig.) — assaillir/attaquer qqn; se
precipiter sur qqn. 0 EXPR. A sări ca ars (fig., fam.) — Bondir, sursauter, tressauter. A sări la bătaie (fam.) — Se ruer
sur qqn (fig.). A-i sări cuiva în cap (fig., fam.) — Engueuler qqn (pop.). A sări gardul (fig., fam.) — 1.
Courir le guilledou (fig., pop.); faire des fredaines. 2. Faire le mur (fig., fam.). A sări de gâtul cuiva (fig., fam.) —
Se pendre au cou de qqn (fig.). A sări în ochi (fig., fam.) — Crever Ies yeux; sauter aux yeux; tomber sous le
sens
(fig., fam.). A sări de la una la alta
(fig., fam.) — Faire (passer) du coq-â-1'âne/du B carre en B mol; sauter de branche en branche; parler â bâtons
rompus (fig., fam.). Săriţi, hoţii! — Au secours!; â moi!; Au voleur! ♦ SALT s.n. — bond m., saut m. Triplu salt —
triple saut; dintr-un salt — d'un bond; în salturi — par bonds, par â-coups. ♦ SĂRIT, Ă adj. (fig.) — barjo; braque;
dingo; dingue; (etre) marteau; sonne, ee; timbre, ee (fam.); cingle, ee; louf, loufoque; maboul, le; toque, ee; zinzin
(pop.); fou â triple etage; qui bat la campagne; qui paume ses boulons; qui travaille du chapeau (fig., pop.). V. CĂPI-
AT, NEBUN, SMINTIT, ŢICNIT, ZURLIU. ♦ SĂRITOR, OARE adj. — primesautier, tiere. ♦ SĂRITURĂ s.f. — saut
m. [în lungime] en longueur; [în înălţime] en hauteur; [cu prăjina] â la perche.
SĂRUTA v.tr., refl. — donner un baiser, (s') embrasser. ♦ SĂRUT s.n. — baiser m. Sărutatul mâinii — le baise-main
m.
SĂTURA v.tr., refl. — 1. se gorger, (se) ras-sasier. A nu se sătura — rester sur sa faim (fig.); pe săturate (loc. adv.)
— en veux-tu, en voilă (fam.); â gogo (pop.); â satiete; a mânca pe săturate — manger â sa faim. 2- [fig-] s'abreuver
(de theories); en avoir assez. 3. [fig.] se repaître (fig., litt.). ♦ SAŢIETATE s.f. — satiete / ♦ SĂTUL, Ă adj. — 1. gorge,
ee; rassasie, ee; repu, ue. 2. [fig] de guerre lasse (fig.). 0 EXPR. A fi sătul de ceva (fig.) — En avoir son content
(fig.); en avoir soupe; sortir d'en prendre (fig., fam.). A fi sătul până peste cap/până-n gât de ceva (de cineva) (fig.,
fam.) — Avoir assez vu qqn; avoir un haut-le-coeur/la nausee; en avoir sa claque/jusque-lâ/marre/ras le
bol/plein Ies bottes/plein le dos/jusque par-dessus la tete (fig., fam.); en avoir plein le cui (fig., pop.); en avoir son
blot (iron.). Sătulul nu crede flămândul (prov.) — Ca leur fait une belle jambe aux nantis; peu leur chaut aux nantis,
ils s'en soucient comme du grand Turc (fig., fam.); Ies nantis n'en ont rien â cirer (vulg.). ♦ SĂŢIOS, OASĂ adj. —
bour-ratif, ve; => etoufe-chretien (fig., fam.).
359
SCADENT
SĂVÂRŞI v.tr. — accomplir, commettre. A săvârşi o faptă bună — accomplir une bonne action; a săvârşi o crimă
— commet-tre/consommer/perperer un crime.
SAC AI v.tr. (fam.) — agacer, tarabuster, tra-casser; => asticoter, turlupiner (fam.); emmer-der, enquiquiner (pop.). ♦
SÂCÂIT, Ă adj. — emmerde, ee; harcele, ee; tracasse, ee; turlupine, ee. ♦ SÂCÂITOR, OARE adj. — agasant, te;
emmerdant, te. V. AGASA, PISA,
PLICTISI.
SÂMBĂTA s.f. — samedi m. Sâmbăta Morţilor — la Toussaint. 0 EXPR. A se fi născut într-o sâmbătă (a fi un
leneş fără pereche) (fig., fam.) — Etre ne un samedi (fig., fam.). Ţi-e mai lungă sâmbăta decât duminica (fig.,
fam.) — Ton jupon depasse (fig., fam.).
SÂMBURE s.m. — grain m., noyau m., pepin m.; [de pepene, de strugure] pepin m. A scoate sâmburii —
denoyauter, epepiner.
SÂN s.n. — sein m.; ♦ giron m. (fig., litt.); nichons m.pl. (pop.). Sânul bisericii (fig.) — le giron de l'eglise (fig.);
sânul familiei — le giron familial (fig., fam.); a avea sâni căzuţi — avoir Ies seins en oreilles de coc-ker/en gant de
toilette (fig., pop.); a avea sânii mici — ne pas y avoir grand monde au balcon (fig., fam.). 0 EXPR. A încălzi şarpele
la sân (fig., fam.) — Rechauffer un serpent dans (sur) son sein (fig.). A-şi scuipa în sân (fig., fam.) — Conjurer le
mauvais sort; croiser Ies doigts (fig.). A trăi ca în sânul lui Avraam (fig.) — Vivre comme un coq en pate (fig.,
fam.).
SÂNGERA v.tr., intr. — saigner. A-i sângera nasul — saigner du nez. ♦ SÂNGE s.n. — sang m. Legături de sânge
— liens du sang; prinţ de sânge — prince du sang; pur sânge — pur sang; vocea sângelui — la voix du sang; a-i lua
sânge cuiva — saigner qqn; faire une prise de sang/une saignee; sânge rece (fig.) —sang-froid m.; => flegme m.
(fig.); cu sânge rece — de sang-froid; în sânge —1. saignant, te. Biftec în sânge — bifteck saignant. 2. inne (fig.). A
avea simţul afacerilor în sânge — avoir le sens inne
des affaires. 0 EXPR. A avea mâinile mânjite de sânge (fig., fam.) — Avoir Ies mains tachees de sang (fig.). A avea
sânge, nu apă, în vine (fig.) — Avoir du sang dans Ies veines (fig.). A avea sânge iute (fig., fam.) — Avoir le sang
chaud (fig.). A-şi face sânge rău (fig., fam.) — Se faire de la bile (fig., fam.J/du mauvais sang (fig., fam.)/un sang
d'encre (fig., fam.)/du mouron (pop.). A face vărsare de sânge (fig., fam.) — Verser le sang (fig.). A fi de acelaşi
sânge (fig., fam.) — Etre du meme sang (fig.). A fierbe sângele în el (fig., fam.) — Bouillir de colere (fig.). A-şi
mânji mâinile cu sânge (fig., fam.) — Avoir du sang sur Ies mains (fig.). A-şi păstra sângele rece (fig.) — Garder
son sang-froid/sa tete froide (fig.). A-şi recăpăta sângele rece (fig-) — Se ressaisir. A se scălda în sânge (fig., fam.)
— Baigner dans le sang (fig.). A i se urca sângele la cap (fig.) — Sentir le sang lui monter â la tete (fig.); se payer
un coup de sang (fig., pop., iron.); „mon sang n'a fait qu'un tour". A-şi vărsa sângele pe câmpul de luptă (fig.) —
Arroser la terre de son sang (fig.). A zăcea într-o baltă de sânge (fig.) — Nager dans le sang (fig.). Sângele apă nu
se face (prov.) — On ne change pas le sang en eau (prov). ♦ SÂNGEROS, OASĂ adj. — sanguinaire. V. ÎNSÂN-
GERAT.
SÂRG s.n. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. Cu sârg — a la hâte; au plus vite; rapidement.
SÂRMĂ s.f. — fii m. de fer. Sârmă ghimpată — barbeles m.; sârmă de parchet — paille/ de fer. 0 EXPR. A dansa
pe sârmă (fig., fam.) — Marcher sur des charbons ardents/sur la corde raide (fig., fam.).
SÂSÂI v.intr. — 1. siffler. Şerpii sâsăie — Les serpents sifflent. 2. zezayer, zozoter. Copiii sâsâie — Les enfants
zozotent.
SCADENT, Ă adj. — echeant, te; qui arrive â echeance. ♦ SCADENŢĂ s.f. — delai m., echeance / Scadenţa chiriei —
echeance du loyer; scadenţă pe termen lung/scurt — echeance â long/â court terme.
SCAI
SCAI, SCAIETE s.tn. — chardon m. 0 EXPR. A se ţine scai de cineva (ca scaiul de oaie) (fig., pop.) —
Aboyer/courir/hurler apres les chausses de qqn; etre apres qqn; colier aux talons de qqn; filer le train â qqn; ne pas
lâcher les baskets â qqn; ne pas quit-ter qqn d'une semelle; suivre qqn comme le lundi le dimanche (fig., fam.).
SCAMATOR s.m. — illusionniste m., pres-tidigitateur m. ♦ SCAMATORIE s.f. — pres-tidigitation /; => tour de
passe-passe m. (fam.).
SCANA v.tr. (inform.) — scanner. ♦ SCA-NER s.n. (inform.) — scanner m., scanneur m.
SCANDA v.tr. — scander. ♦ SCANDARE s.f. — scansion/
SCANDALIZA v.tr., refl. — (se) scandali-ser; => crier au scandale (fig., fam.). * SCANDAL s.n. — 1. sale affaire/. 2.
brouhaha m., bruit m., chahut m., charivari m., eclat m., esclandre m., hourvari m., scandale m., tapage m.,
tintamarre m., tohu-bohu m., vacarme m.; => barouf m., boucan m., cirque m., clabauderie /, raffut m., tintouin m.
(fam.); ramdam m. (fig., fam.). V. GĂLĂGIE, HĂRMĂLAIE, LARMĂ, TAPAJ, TĂRĂBOI, ZARVĂ. A face scandal —
entraîner un scandale; faire du barouf (fam.)fde I'esclandre/du foin (pop.)/da raffut (fam. J/du tapage; a face scandal
la o oră de curs — chahuter; a genera un scandal — causer un scandale; cu scandal — en fanfare; avec perte et
fracas (fig., fam..); a fi dat afară cu scandal— etre mis â la porte avec perte et fracas (fig., fam.).
♦ SCANDALAGIU, OAICĂ S. — bagarreur m., baroudeur m.; tapageur, euse; => casseur m. d'assiettes; mauvais
coucheur/w. (fig., fam.).
♦ SCANDALOS, OASĂ adj. — choquant, te; deplorable; honteux, euse; scandaleux, euse. SCARĂ s.f. — 1. echelle/
mobile. Scară socială (fig.) — echelle sociale; 2. esca-lier m. Scară în spirală — escalier en coli-macon. Maşina a
tras la scară — La voiture est avancee devant le perron. 3. [la tren] marche-pied m. Treapta scării — 1. măreţie/ 2.
[fig.] degre m. (fig.).
360
SCATOALCA s.f. (pop.) — beigne/, vo-lee/; => gnon m. (pop.). 0 EXPR. A-i trage cuiva nişte scatoalce (pop.) —
Donner â qqn une bonne volee (fig., fam.).
SCAUN s.n. — chaise/', siege m. Sfântul Scaun — le Saint Siege; scaun de deputat — siege de depute; scaun
electric — chaise electrique; scaun de vânătoare — chaise d'affut; scaun W.C. — lunette/ Aşează-tepe scaun —
Assieds-toi sur la chaise. Cetate de scaun — capitale /; V. ÎNSCĂUNARE. 0 EXPR. A coborî din scaun (fig.) — Abdi-
quer. A se urca în scaun (fig.) — Acceder au trone.
SCĂDEA v.tr., intr. — 1. baisser, chuter, decroître, diminuer. Lumina/temperatura scade — La lumiere/la
temperature baisse. Preţurile scad — Les prix chutent. Cota lui de popularitate a scăzut — Son taux de po-pularite a
chute. Numărul alegătorilor a scăzut — Le nombre des electeurs a diminue. Ziua scade — Le jour diminue/decroît.
2. abreger, ecourter, reduire, retrancher. A scurta o expunere — abreger/ecourter un expose. 3. soustraire. A scădea
douăzeci din optzeci — soustraire vingt de quatre-vingts. ♦ SCĂDERE s.f — 1. baisse/, chute/, dimi-nution /, rabais m.,
reduction / Scăderea temperaturii — baisse de la temperature; preţ în scădere — prix ~e;ombe. 2. [operaţie
matematică] soustraction/
SCĂFÂRLIE s.f. (pop.) — băile/, bille/, binette /., bobeche /., bobine /., bouille /, boule/., boussole/, caberlot m.,
caboche/, cafetiere/, caillou m., cassis m., cerveau m., ciboulot m., cigare m., citrouille/, crane m., fiole /, gueule /.,
mufle m., museau m., nenette/, pătate/, pipe/, poire/, pomme/., sorbonne /., terrine /., trogne /, tronche / (pop.). V CAP.
SCĂLDA v.tr., refl. (fam.) — (se) baigner. Mama scaldă copilul — La mere baigne l'enfant. 0 EXPR. A o scălda
(fig., fam.) — Noyer le poisson (fig., fam.). In ce ape se scaldă? (fig., fam.) — De quelle humeur est-il? A şti în ce
ape se scaldă cineva (fig., fam.) — Savoir de quel bois qqn
SCÂRBI
SCĂRMĂNA v.tr. (fam.) — 1. carder. A scărmăna lână — carder la laine. 2. [fig] battre, frapper. O EXPR. A
scărmăna pe cineva (fig., fam.) — Remuer/secouer Ies puces â qqn (fig., fam.). ♦ SCĂRMĂNEA-LĂ s.n. — degelee/;
volee/ de coups.
SCĂRPINA v.tr., refl. — (se) gratter. ♦ SCĂRPINAT s.n. — grattement m.
SCALCIA v.tr., refl. — 1. eculer. A-şi scalda pantofii — eculer ses chaussures. 2. [fig.] A face legături greşite între
cuvinte (în franceză) — faire des pataques. ♦ SCÂLCIAT, Ă adj. — ecule, ee. Toc scâlciat — talon ecule.
SC ANO v.intr. — couiner, geindre, piailler, pleurnicher; => chialer (pop.). ♦ SCÂNCET s.n. — couinement m.,
gemissement, m., ieremiade/, plainte/., vagissement m.
SCÂNDURĂ s.f ~ planche / 0 EXPR. Slab ca o scândură (fig., fam.) — Maigre comme une planche (fig., fam.). A
lăsa pe cineva scândură (fig., pop.) — Laisser qqn en chemise (fig., fam); mettre qqn â sec; reduire qqn â la besace;
saigner qqn a blanc (fig., pop.). A-i suna cuiva scândura (fig., fam.) — Etre â l'article de la mort (fig., litt.). A sta între
patru scânduri (fig., fam.) — Etre cloue entre quatre planches; s'habiller de sapin (fig., fam.).
SCÂNTEIA v.intr. — briller, etinceler, petiller. ♦ SCÂNTEIE s.f. — etincelle /, lu-eur m. A arunca scântei — jeter des
etin-celles; a scoate scântei (fig.) — faire des etincelles (fig., fam.). ♦ SCÂNTEIETOR, OARE, adj. — briliant, te;
petillant, te; scin-tillant, te; vif, vive.
SCĂRBI v.tr., refl. — degouter, ecoeurer. A fi scârbit(ă) — 1. avoir le cceur dans la gorge (fig.). 2. en avoir marre;
etre ecoeure(ee)/sur Ies dents (fig., fam.). ♦ SCÂRBĂ s.f. — degout m., ecceurement m., nausee/ A-i fi scârbă — etre
ecoeure. ♦ SCÂRBOS, OASĂ adj. — degoutant, te; deguelasse, ecoeurant, te; fetide, repugnant, te.
V. DEZGUST, GREAŢĂ. ♦ SCÂRNĂVIE S.f. — Ca-
naille/, chenapan m., (drole de) coco m., cra-pule/, coquin, ne; fourbe m., ■=> fripon, nne
361
se chauffe (fig., fam.). A se scălda în bani (fig., fam.) — Rouler sur l'or (fig.); remuer l'argent/Tor â la pelle (fig.,
fam.). A-şi scălda ochii în lacrimi (fig.) — Pleurer des larmes ameres.
SCĂMOŞA v.tr., refl. — (s') effilocher. ♦ SCAMĂ s.f. — effilochure/.
SCĂPA v.tr., intr., refl. — 1. (s') echapper, s'enfuir, se liberer, se sauver. A scăpa din închisoare — se faire la belle
(arg.); s'echap-per; s'evader; a scăpa de urmăritori — echapper â ses poursuivants. Nimic nu-i scapă — Rien ne
lui echappe. 2. s'en tirer; => en rechapper (fig.). Nu ştiu dacă pot scăpa de treaba asta — Je ne sais pas si je peux en
rechapper (fig.); a scăpa cu bine— s'en tirer (bien). 3. se debarrasser, lâcher, echapper â. A scăpa de cineva — se
debar-rasser/se defaire de qqn; s'en defaire; a scăpa de o corvoadă — couper â une corvee; a scăpa de o
responsabilitate — se barrer, se defiler (fig., fam.). Bine c-am scăpat de el! — bon debarras! 0 EXPR.. A scăpa ieftin
(fig., fam.) — L'echapper belle; s'en tirer â bon compte (fig., fam., iron.); en etre quitte. A scăpa ocazia — La
manquer belle (fig., fam.). A nu scăpa aşa uşor (fig.) — Ne pas l'emporter au paradis (fig., fam.). A scăpa din
vedere — Omettre; perdre de vue. A scăpa o vorbă — Lâcher un mot. A scăpa cu zile (fig., fam.) — Avoir la vie
sauve; en rechapper (fig.); l'echapper belle (fig., fam., iron.). ♦ SCĂPARE s.f. — affran-chissement m., delivrance/,
liberation m., salut m.
SCĂPARĂ v.intr. — 1. battre le briquet. 2. etinceler, Iuire. A scapără un chibrit — frotter une allumette. 0 EXPR. A-
i scapără mintea (fig., fam.) — Etre eveille comme une portee de souris (fig., fam.). îi scapără ochii de mânie (fig.,
fam.) — Ses yeux lan-cent des eclairs (fig.). A-i scapără picioarele (fig., pop.) — Se sauver â toutes jambes (fig.,
fam.); courir comme un derate (fig., pop.). A scapără din picioare (fig., fam.) — Piaffer d'impatience.
SCÂRŢÂI
(vx); fripouille/, galopiat m., garnement m., gredin, ne; loubard m. (fam.); gouape/, or-dure/, peau de vache/; pied-plat
m.; ru-fian m., sacripant m., salaud in, salope, /, traînee/, vieux debris m.; zonard, de (pop.); vaurien m., voyou m. V.
CANALIE, DERBEDEU,
JAVRĂ, JIGODIE, LEPĂDĂTURĂ, LICHEA, PUTOARE, OTREAPĂ, SECĂTURĂ.
SCÂRŢÂI v.intr. — craquer, crisser, grin-cer. Nisipul scărţîie — Le sabie crisse. Parchetul scârţâie — Le parquet
craque. Uşa scârţâie — La porte grince. A scârţâi la vioară — gratter/racler du violon (fig.). 0 EXPR. A unge osia
ca să nu scârţâie carul (fig., pop.) — Arroser qqn; donner la piece â qqn; graisser la main/la patte â qqn; parler
francais â qqn (fig., fam.); allonger de l'argent â qqn (fig., pop.). ♦ SCÂRŢÂIT s.n. — grincement m. ♦ SCÂRŢA-
SCÂRŢA — în expr.: 0 EXPR. Un scârţa-scârţa pe hârtie (fig., fam.) — Un gratte-papier (fig., fam.). SCENĂ sf. —
scene / Actorul apare pe scenă — L'acteur paraît en scene. Scena se petrece la Roma — La scene se passe â Rome.
Actele unei piese de teatru se împart în scene — Les actes d'une piece de theâtre se divisent en scenes. A fost
martorul unei scene tulburătoare — II a ete temoin d'une scene bouleversante; capodoperele scenei franceze — les
chefs-d'oeuvre de la scene franşaise; o vedetă a scenei şi a ecranului — une star de la scene et de l'ecran. 0 EXPR. A-
i face cuiva o scenă (fig.) — Faire une scene â qqn (fig.). A pune în scenă — Met-tre en scene. ♦ SCENIC, Ă adj. —
scenique. Un efect scenic — un effet scenique.
SCEPTIC, Ă s. şi adj. — incredule, scep-tique. ♦ SCEPTICISM s.n. — scepticisme m. A primit ştirile cu scepticism —
II a accueilli les nouvelles avec scepticisme.
SCHECI s.n. — saynete/, sketch [sketj] m. SCHELĂ s.f. — 1. charpente /., echafaudage m. 2. [de foraj petrolier]
der-rick m.
SCHELET s.n. — carcasse/, squelette m
362
SCHEMĂ s.f. — schema in. ♦ SCHEMATIC, Ă adj. — schematique. O expunere schematică — un expose
schematique.
SCHIJĂ s.f. — eclat m. d'obus.
SCHILODI v.tr., refl. — (s') estropier. ♦ SCHILOD, OADĂ adj. — estropie, ee; infirme; mutile, ee. ♦ SCHILODIRE s.f.
— muti-lation/
SCHIMBA v.tr., refl. — alterer, changer, echanger, modifier, remanier, transformer, troquer; a schimba bani — faire
la monnaie; a-şi schimba declaraţia — revenir sur une deposition; a-şi schimba dispoziţia — changer d'humeur;
a schimba direcţia — deriver; a schimba garda - relever la garde; a-şi schimba meseria — changer de cas-quette
(fig., fam.); a-şi schimba părerea — se raviser; a-şi schimba părerea despre cineva — Revenir sur le compte de qqn
(fig.); a schimba un sens — alterer un sens; a-şi schimba vocea - contrefaire sa voix; adolescent care-şi schimbă
vocea — adolescent qui mue; se schimbă timpul — le temps tourne/vire â (au); a simţi că se schimbă situaţia
— sentir le vent (fig., fam.). 0 EXPR. A se schimba în bine (fig.) — Changer de poil (fig., pop.). A se schimba la
faţă (fig.) — Changer de couleur/de visage (fig.). A schimba foaia (fig., fam.) — Renverser la vapeur (fig., fam.). A
schimba macazul (fig.Jam.) — Donner un coup de barre; retourner sa veste; tourner bride/casaque; virer de bord
(fig., fam.). A-şi schimba orientarea (fig.) — Changer de cap (fig., fam.). A schimba placa (fig., fam.) — Changer
de disque/de musique; varier la sauce (fig., fam.). A se schimba văzând cu ochii (fig., fam.) — Changer â vue d'oeil
(fig., fam.). A se schimba după cum bate vântul (fig., fam.) — Retourner sa veste; tourner au moindre vent;
virer a tout vent (fig., fam.). A schimba vorba (fig.) — Detourner la con-versation. Se schimbă vorba! — Cest une
autre paire de manches! (fig.). A se schimba de la o zi la alta/peste noapte (fig., fam.) — Changer du jour au
lendemain (fig., fam.). ♦ SCHIMB s.n. — 1. change m. Agent de schimb — agent de change; cambiste m.; casă
363
SCOATE
de schimb — maison de change; curs de schimb — cours du change; piesă de schimb — piece de rechange; a face
un schimb avantajos — gagner au change. 2. echange m. Liber schimb — libre-echange; schimb de păreri —
echange de points de vue; schimb de scrisori — echange de lettres; schimb de noapte — equipe de nuit; a intra în
schimb — prendre la releve; (a lucra) în schimburi — (travailler) par roulement; în schimb (loc. adv.) — en echange;
en retour, en revanche; în schimbul (loc. prep.) — en echange de; moyennant; cu schimbul (loc. adj. şi adv.) — atour
de role; a face cu schimbul — se relayer. ♦ SCHIMBARE s.f. — changement m. Schimbare de dispoziţie — saute
d'humeur/. (fig.)\ schimbare bruscă (de atitudine, de opinie) — embardee /., pirouette /., revire-ment m., volte-face /.
(fig.). ♦ SCHIMBAT, Ă adj. — change, ee; modifie, ee. Bani schimbaţi — (menue) monnaie. ♦ SCHIMBĂTOR DE VITEZĂ
— levier m. de vitesse. ♦ SCHIMBĂTOR, OARE adj. — changeant, te; inconstant, te; mobile; variable; versatile. 0
EXPR. A fi schimbător ca vremea (fam.) — Tour-ner/virer au moindre vent (fig.); ne pas etre au beau fixe (fig.,
fam.).
SCHIMNIC s.m. — ascete m., ermite m.
♦ SCHIT s.n. — ermitage m., prieure m.
V. SIHASTRU.
SCHIMONOSI v.tr., refl. — grimacer.
♦ SCHIMONOSEALĂ s.f. — grimace/.
SCHIŢA v.tr. — ebaucher, esquisser.
♦ SCHIŢĂ s.f. — croquis m., ebauche /., esquisse/.
SCLAV s.m. — esclave m. A fi sclavul cuiva — etre 1'esclave de qqn; 0 EXPR. A11 sclavul banului/al datoriei/al
modei
(fig-) — Etre esclave de l'argent/du de-voir/de la mode (fig.). ♦ SCLAVIE s.f. — con-trainte/., dependance/., esclavage
m., suje-tion m.
SCLIFOSI v.refl. (pop.) — minauder; ■=> faire des chichis/des fla-fla/des manieres/des minau-deries/le mariole/des
simagrees/le zouave (fig., fam.). ♦ SCLIFOSEALĂ s.f. — affeterie/.,
minauderie/. ♦ SCLIFOSIT, Ă adj. — affecte,ee; minaudier, iere; => gnangnan [rjârjâ] (fam.).
V. IZMENI.
SCLIPI v.intr. — briller, chatoyer, etinceler, reluire, resplendir, scintiller. ♦ SCLIPIRE s.f. — etincelle /. ♦ SCLIPITOR,
OARE adj. — briliant, te; etincelant, te; reluisant, te; resplendis-sant, te rutilant, te.
SCOARŢĂ s.f. — 1. ecorce /. Scoarţa copacului — Fecorce de l'arbre. 2. tapis m. paysan (roumain). 0 EXPR. A citi
o carte din scoarţă în scoarţă (fig., pop.) — Lire un livre d'un bout a l'autre. Obraz de scoarţă (fig.) — Peau tannee
(fig.); effronte, ee; sans vergogne. ♦ SCORŢOS, OASĂ adj. — 1. cal-leux, euse; rugueux, euse. 2. [fig.] raide, rigide; =>
collet-monte; guinde, ee (fig.).
SCOATE v.tr. — 1. enlever, oter, retirer, tirer. l-au scos amigdalele — On lui a enleve Ies amygdales; a-şi scoate
batista din buzunar — tirer son mouchoir de sa poche; a-şi scoate cizmele — retirer ses bottes; a scoate gunoiul —
descendre la poubelle; a-şi scoate haina (pt. bărbaţi) — retirer/tomber sa veste; a scoate o pată — enlever une tache.
2. etaler, exposer. A-şi scoate marfa — etaler/exposer sa marchandise; a scoate în evidenţă — faire voir; mettre en
evidence.
3. arracher, extraire. A-şi scoate un dinte — arracher/se faire extraire une dent; 4. chasser, eliminer, rayer; a scoate
din cursă — chass-er/eliminer. 5. gagner, obtenir, (se) procurer. A scoate bani (din ceva) — gagner/obtenir/se
procurer de V argent. 6. faire paraître, publi-er, sortir. A scoate o carte — (faire) publier un livre. Editura a scos un
roman — La maison d'edition a fait paraître un roman. 7. degager, emaner, exhaler. A scoate aburi —
degager/emaner une buee; a scoate un suspin — exhaler un soupir. 8. prononcer. A nu scoate nici un cuvânt — ne
prononcer/ne piper mot. 9. degainer. A scoate din bârlog — debusquer; a scoate pistolul — degainer; => defourailler
(fam.). 0 EXPR. A scoate pe cineva din minţi/din pepeni/din răbdări/din sărite/din ţâţâni (fig., fam.) — Courir/taper
sur le systeme a qqn; echauffer
SCOBI
364
Ia bile/Ies oreilles â qqn; faire monter qqn â l'arbre; faire deborder/mousser qqn; jeter qqn hors de ses gonds; mettre
qqn hors de soi/en rogne; monter une scie â qqn; pousser qqn â bout (fig.,, fam.); bisquer qqn (pop.); faire tourner
qqn en bourrique; rendre cingle (fig., pop.); casser Ies couilles â qqn; faire chier (fig., vulg.).
SCOBI v. tr., intr., refl. — (se) curer. A se scobi în dinţi/în nas/în urechi — se curer Ies dents/le nez/les oreilles. ♦
SCOBITOARE s.f — cure-dent m.
SCOFALA s.f. (fam., iron.) — în expr.: 0 EXPR. Mare scofală! — La belle affaire!. Nu-i mare scofală (despre
cineva) — II ne casse rien (fig.). A nu fi (o) mare scofală
(fam.) — Accoucher d'une souris (fig., fam., iron.); ii n'y a pas de quoi fouetter un chat; „ce n'est pas le diable"; „ce
n'est pas sorcier (mălin)!" (fig., fam.).
SCOICA s.f. — coquillage m., coquille/
SCONT s.n. — escompte [eskot] m.
SCOP s.n. — but m., dessein m., fin/ Cu ce scop? — A quelle fin?; cu scopul de a...— afin de...; a-şi atinge scopul
— arriver/par-venir â ses fins; a nu-şi atinge scopul — faire long feu (fig., fam.); mettre â cote de la plaque (fig.,
pop.); ne pas arriver â ses fins; scopurile ascunse ale cuiva — Ies desseins secrets de qqn. Scopul (nu) scuză mijloa-
cele — La fin (ne) justifie (pas) Ies moyens.
SCOR s.n. — score n.
SCORBURA s.f. — creux m. d'un arbre.
SCORMONI v.tr., intr., refl. — (se) fouil-ler; fourrager; => farfouiller (fam.). A se scormoni în buzunare — se
fouiller Ies po-ches; a scormoni focul — attiser le feu. 0 EXPR. A scormoni în gunoi/în noroi (fig., fam.) — Remuer
la boue/1'ordure/la vase (fig., fam.). A scormoni pe cineva cu privirea (fig.) — Percer/scruter qqn du regard (fig.). A
scormoni în viaţa cuiva (fig., fam.) — Fouiller la vie de qqn (fig.).
SCORNI v.tr. (pop.) — faire du baratin; forger, inventer. 0 EXPR. A scorni câte în
lună şi în soare (fig., fam.) — Picher la colle; ii y a de la menthe dans son jardin; inventer un băteau; raconter des
craques; vouloir faire accroire que vessies sont lanternes (fig., fam.); c'est bien vrai ce men-songe?; demain on rase
gratis (fig., fam., iron.). ♦ SCORNIT, Ă adj. — forge (ee) de toutes pieces (fig.). ♦ SCORNITURĂ s.f. — craque f,
invention /, mensonge m.; => bobard m. (fam.).
SCOROJI v.refl. — s'ecailler, s'ecorcer, se gondoler, se lezarder. Zugrăveala s-a scorojit — La peinture s'est ecaillee;
pereţi scorojiţi — murs Iezardes; tapet scorojit — papier peint gondole.
SCORPIE s.f. — chipie/, harpie/, megere/ V. COTOROANŢĂ, ZGRIPŢUROAICĂ.
SCORŢIŞOARĂ s.f. — cannelle/
SCOTOCI v.tr., intr., refl. — (se) fouiller, fouiner, fureter; => farfouiller (fam.). A scotoci buzunarele cuiva —
fouiller Ies poches (â) de qqn; a scotoci peste tot — remuer ciel et terre (fig., fam.); fureter dans tous Ies coins. ♦
SCOTOCITOR, OARE adj. — foui-neur, euse; fureteur, euse. V. COTROBĂI.
SCRÂNCIOB s.n. — balancoire/, escarpo-lette/
SCRÂNTI v.tr., refl. — 1. (se) luxer, se fou-ler. Şi-a scrântit un picior — II s'est foule la jambe; a-şi scrânti un braţ
— se demettre Ie bras; a-şi scrânti rotula — se luxer la rotule. 2. [fig-] battre Ia campagne; paumer la Sorbonne;
perdre la boule/la boussole/le nord/la raison/la tramontane (fig., fam.). 0 EXPR. A o scrânti (fig., fam.) — Y avoir des
rates; faire un coup foireux/un pas de clerc (fig., fam.). ♦ SCRÂNTIT, Ă adj. — 1. foule, ee; luxe, ee. 2. [fig.] barjo;
braque; dingo; dingue; (etre) marteau; sonne, ee; timbre, ee (fam.); cingle, ee; louf, Ioufoque; ma-boul, Ie; toque, ee;
zinzin (pop.); fou â triple etage; qui bat la campagne; qui paume ses boulons; qui travaille du chapeau (fig., pop.). V.
CĂPIAT, NEBUN, SĂRIT, SMINTIT, ŢICNIT, ZURUU.
365
SCRÂŞNI v.tr., intr. (fam.) — grincer. A scrâşni din dinţi — grincer des dents. ♦ SCRÂŞNET s.n. — grincement m.
SCRIE v.tr., intr. — ecrire, rediger. A scrie un articol la ziar — rediger/faire un papier; a scrie maculatură — pisser
de la copie (pop.); a scrie o petiţie — rediger une re-quete; a scrie un roman — ecrire un roman; a scrie versuri —
faire des vers. Scrie pe zid că e interzis afişajul — Cest marque sur le mur qu'il est interdit de colier des affiches. 0
EXPR. A scrie negru pe alb (flg.) — Mettre noir sur blanc (fig.). îi este scris pe faţă (fig.) — Cest marque sur sa
figure. Cum i-o fi scris — A la grâce de Dieu.
♦ SCRIERE s.f. — ecriture /. Scriere neciteaţă — gribouillage m., griffonnage /.
♦ SCRIITOR, OARE .v. — ecrivain; => plumi-tif m. (fam., iron.). ♦ SCRIPTE s.f.pl. — ecri-tures/.pl. ♦ SCRIS s.f. —
ecrit m. Maşină de scris— machine â ecrire; în scris (loc. adj. şi adv.) — par ecrit. ♦ SCRISOARE s.f. — lettre/; =>
babillarde /., bafouille /. (pop.); poulet (fig., fam.). Scrisoare de acreditare — lettre de creance; scrisoare de credit —
lettre de credit; scrisoare deschisă (la ziar) — lettre ouverte; scrisoare de reclamaţie — lettre de reclamation;
scrisori neexpediate — lettres en souffrance (fig.); scrisoare scurtă — bif-feton m.; a franca o scrisoare —
affranchir une lettre.
SCRIJELI v.tr. — ecorcher, egratigner, erafler, strier.
SCRIN s.n. — commode/ SCRIPCAR s.m. (fam.) — violonneux m. SCRIPTURA s.f. — Les Ecritures f.pl.
SCROAFĂ s.f. — truie/. 0 EXPR. S-a urcat
scroafa în copac (fig., pop.) — Se croire
sorti de la cuisse de Jupiter (fig., fam.).
SCROBI v.tr. — amidonner, appreter,
empeser. ♦ SCROBEALĂ s.f. — amidon m.
SCRUM s.n. — cendre / 0 EXPR. A se
alege scrumul (din ceva) (fig.) — S'en aller
en eau de boudin/en fumee (fig., fam.).
♦ SCRUMIERĂ s.f. — cendrier m.
SCULA
SCRUMBIE s.f. — hareng m., maquereau m. Scrumbie afumată — hareng saur (fume); scrumbie de mare —
maquereau commun; scrumbie de Dunăre — hareng du Danube. SCRUPUL s.n. — doute in., scrupule m. 0 EXPR. A
fi lipsit de scrupule (fig.) — Ne pas etre etouffe par les scrupules (fig., iron). ♦ SCRUPULOS, OASĂ adj. —
meticuleux, euse; pointilleux, euse; vetil-leux, euse. ♦ SCRUPULOZITATE s.f. — scru-pulosite /. A traduce cu
scrupulozitate — traduire scrupuleusement. SCRUTA v.tr. — examiner, scruter, sonder. ♦ SCRUTARE s.f. — scrutation
/. ♦ SCRUTĂTOR, OARE adj. — inquisiteur, trice; scruta-teur, trice. Privire scrutătoare — regard in-
quisiteur/scrutateur.
SCUFIE s.f. — bonnet m., coiffe/. ♦ SCUFIŢĂ s.f. — beguin m., bonnet m., chape-ron m. Scufiţa Roşie — Le petit
Chaperon Rouge.
SCUFUNDA v.tr., refl. — 1. (s') abîmer, couler, (s') enfoncer, (s') engloutir, (se) plon-ger. 2. [fig.] se confondre,
sombrer. 0 EXPR. A se scufunda în amintiri (fig.) — Se con-fondre/sombrer dans ses pensees. A se scufunda în somn
(fig.) — Sombrer dans le sommeil. N-are să se scufunde pământul! (fig., fam.) — Ce n'est pas la fin des hari-cots/du
monde! (fig., fam.). ♦ SCUFUNDARE s.f. — 1. naufrage m. 2. submersion / 3. [şi fig.] affaissement m. ♦ SCUFUNDĂTOR
s.m. — plongeur m., scaphandrier m. SCUIPA v.tr., intr. — cracher, expectorer, glavioter. 0 EXPR. A-şi scuipa
bojocii (fig., pop.) — En baver (pop.). A-şi scuipa plămânii (fig., fam.) — Cracher ses pou-mons (fig., fam.). ♦
SCUIPAT s.n. — cra-chat m., glaviot m. ♦ SCUIPĂTOARE s.f. — crachoir m.
SCUL s.n. — echeveau m. SCULA v.tr., refl. — 1. (se) lever. A se scula de la masă — se lever de table; a se scula în
picioare — se mettre debout. 2. (se) re-veiller. A scula pe cineva — reveiller qqn;
366
SCURMA v.tr. — fouiller, gratter la terre. Porcul scurmă cu râtul — Le cochon fouille la terre de son groin.
SCURTA v.tr., intr., refl. — 1. abreger. A scurta o dare de seamă — abreger un compte-rendu; a-şi scurta studiile —
abreger ses etudes. 2. ecourter, raccourcir. A scurta o fustă — raccourcir une jupe; a-şi scurta vacanţa — ecourter ses
vacances. Iarna ziua se scurtează — L'hiver, le jour raccourcit, 0 EXPR. A-şi scurta aşteptarea — Tromper son
attente (fig.). ♦ SCURT, Ă adj. — bref [bRefJ, breve; court, te. Scurt şi îndesat — trapu; în scurtă vreme — bientot; pe
scurt (loc. adv.) — en bref; brievement; au demeurant. 0 EXPR. A avea mâna scurta (fig., fam.) — Etre preş de ses
sous (fig., fam.). A face pe cineva mai scurt cu o palmă (fig., înv.) — Couper la tâte a qqn; decapiter qqn. A fi scurt
la vorbă (fig., fam.) — Etre bref. A fi scurt la vedere (fig., fam.) — Avoir la vue basse. A lua din scurt pe cineva
(fig., fam.) — Prendre qqn de court (fig.). A se opri scurt (fig., fam.) — S'arreter pile (fam.). A ţine pe cineva din
scurt (fig., fam.) — Avoir qqn bien en main; avoir qqn â l'ceil; faire le gendarme; tenir la bride haute â qqn (fig.,
fam.). ♦ SCURTĂTURA s.f — chemin m. de traverse; raccourci m. A o lua pe scurtătură — couper â travers; emprunter
un raccourci; prendre par la bande.
SCUT s.n. — 1. bouclier m., pavois m. 2. [fig.] egide/, tutelle/ (fig.). 0 EXPR. Sub scutul legii (fig.) — Sous la
tutelle de la loi (fig.).
SCUTEC s.n. — langes fpl, layette / V. ÎNFĂŞA.
SCUTI v.tr. (fam.) — affranchir, dispenser, epargner, exernpter [egzăte], exonerer. 0 EXPR. A scuti pe cineva de
necazuri (fig.) — Epargner Ies soucis â qqn. Mai scuteşte-mă! (pop.) — De l'air!; place nette! (pop.). ♦ SCUTIRE s.f.
— dispense/, exemp-tion [âgzăpsjo] / Scutire de taxe vamale — exoneration/ des droits de douane; franchise/
douaniere. ♦ SCUTIT, Ă adj. — exempt, te. Scutit, ă de taxe — exempt, te de taxes; hors taxes.
SCULĂ
a se scula târziu — faire la grasse matinee. O EXPR. A se scula cu faţa la cearceaf (fig., fam.) — Etre mal lune/mal
en train; se lever du pied gauche (fig., fam.). A se scula din morţi (fig., fam.) — 1. En rechapper (fig.). 2.
Ressusciter. Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge (prov.) — Paris appartient â ceux qui se levent tot (prov.).
Scoală-te tu să mă aşed eu (fig.) — Ote-toi de la que je m'y mette (fig.).
SCULĂ s.f. — outil m.
SCULPTA v.tr. — modeler, sculpter [skylte]. ♦ SCULPTOR s.m. — sculpteur [skyltoeR] m. ♦ SCULPTURĂ — sculpture
[skyltyR] /. Sculptură în relief — ronde-bosse/
SCUMPI v.tr., refl. — hausser Ies prix; ren-cherir; vendre plus cher. ♦ SCUMP, Ă adj. — cher, chere; couteux, euse;
dispendieux, euse; â haut tarif; hors de prix. Prea scump — â prix d'or (fam.); inabordable; au prix fort. 0 EXPR. (A
fi) scump la râs (fig., fam.) — Pince-sans-rire; rire du bout des dents (fig., fam.). (A fi) ■ scump la vedere (fig.,
fam.) — Se faire rare (fig.). (A fi) scump Ia vorbă (fig., fam.) — Avoir perdu sa langue; ne pas desserrer Ies dents;
ecraser; la fermer; ii a perdu la parole; tenir sa langue (fig., fam.); la boucler (pop.); avoir la gueule morte; fermer son
clapet (fig., pop.); (etre) taciturne. A costa scump (fig.) — Coflter la peau des fesses (fig., pop.). ♦ SCUMPETE s.f. —
cherte /, rencherisse-ment m. A se plânge de scumpetea vieţii — se plaindre de la cherte de la vie. ♦ SCUMPIRE s.f. —
augmentation//hausse/ des prix.
SCUND, Ă adj. — petit(e) de taille; de petite taille; => comme trois pommes (fig., fam.).
SCURGE v.tr., refl. — 1. (s') ecouler. Timpul se scurge repede — Le temps s'e-coule vite. 2. (s') egoutter. A scurge
brânza — egoutter le fromage; a scurge un lichid— egoutter un liquide. 3. filtrer. Apa se scurge prin nisip — L'eau
filtre â travers le sabie. ♦ SCURGERE s.f. — ecoulement m.
367
SECĂTURĂ
SCUTURA v.tr., intr., refl. — 1. agiter A scutura un medicament lichid — agiter une potion. 2. epousseter. A scutura
praful — epousseter; a scutura în casă — faire le menage; a scutura covoarele — bat-tre Ies tapis. 3. secouer. A
scutura un copac — secouer un arbre. 4. s'effeuiller. Trandafirul s-a scuturat — La rose s'est ef-feuillee. 5. s'ebrouer.
A se scutura de apă — s'ebrouer. 0 EXPR. A-şi scutura buzunarele (fig., fam.) — Retourner ses poches (fig., fam.). A
scutura jugul (fig.) — Secouer le joug (fig.). A-şi scutura sandalele (fig., Ut.) — Secouer la poussiere de ses pieds/de
ses sandales (fig., litt.). A scutura zdravăn pe cineva (fig., fam.) — Secouer qqn comme un prunier (fig., fam.). ♦
SCUTURAT, Ă adj. — 1. agite, ee; secoue, ee. 2. epoussete, ee. 3. effeuille, ee. 4. [fig.] lessive, ee (fig., pop.). Scuturat
de bani (fig.) — (etre) â sec (fam.). ♦ SCUTURĂTURĂ s.f — secousse/
SCUZA v.tr., refl. — (s') excuser. A nu mai şti cum să se scuze — se confondre en excuses (fig., iron.). ♦ SCUZĂ s.f.
— excuse /, faux-fuyant m, V. SUBTERFUGIU. A cere scuze — demander pardon; s'excuser; faire des excuses.
SEAMĂ s.f. — în expr.: De-o seamă (cu cineva) — 1. du mSme âge. 2. du meme acabit (pej.); de la meme trempe
(pop.); de bună seamă — assurement; din nebăgare de seamă — faute d'attention; sans intention; mai cu seamă —
(tout) specialement; surtout; om de seamă — gros bonnet m. (fam., iron.); grosse huile m. (pop., iron.); personnage
(important); a lua în seamă — prendre en compte; a lua în seamă pe cineva — accorder de l'attention a qqn; a nu lua
în seamă pe cineva — ignorer qqn; pe seama sa — â son compte; a-şi da seama — faire etat de; se rendre compte;
a-i face cuiva seama (fig., fam.) — faire son affaire â qqn (fig., fam.); a lăsa în seama cuiva (fig., fam.) — se baser
sur qqn; a lua seama — avoir l'ceil (â tout); etre a l'affut; monter la garde; ouvrir l'ceil (fig.); veiller au grain (fig.,
fam.); faire gaffe (fig., pop.); a lua seama la cineva (fig., fam.) — faire attention â qqn; a-şi lua seama — se ravi-
ser; a lua ceva pe seama lui — prendre qqch. sous son bonnet (fig., fam., iron); a şti seama la ceva — en connaître
Ies ficelles (fig., fam.); a ţine seama de — compter avec; eu egard a; faire entrer qqch. en ligne de compte; prendre
en compte; tenir compte de; tout bien considere.
SEARĂ s.f. — 1. soir m. La căderea serii — entre chien et loup (fig.); â la tombee du soir; spre seară — vers le soir;
o dată cu seara — le soir venu; a da bună seara — dire bonsoir. 2. soiree/ Cum îţi petreci seara? — Com-ment
passes-tu ta soiree?; spectacol de seară — representation en soiree. V. SERATĂ.
SEARBĂD, Ă adj. (fam.) — fade; mievre.
SECA v.tr., intr. — secher, tarir. ♦ SEC, SEACĂ adj. — 1. sec, seche. Răspuns sec — reponse seche; tuse seacă — toux
seche.
2. creux, creuse. Nucă seacă — noix creuse.
3. tari, ie. Puţ sec — puits tari. In sec (loc. adv.) — sans effet; sans resultat. 0 EXPR. A călca în piatră seacă (fig.,
fam.) — Manquer de bol (fig., fam.); avoir la poisse; etre en deveine; la puree! (fig., pop.); etre dans le malheur;
jouer de malheur. A înghiţi în sec (fig., fam.) — Ravaler son depit/sa salive (fig., fam.); manger son pain â la fumee
du rât (fig., litt.). A scoate ceva din piatră seacă (fig., fam.) —Faire de pierre, pain (fig.). Sec de noroc (fig., fam.) —
(Avoir) la cerise (fig., fam.)f\& poisse (fig., pop.). ♦ SECĂTUI v.tr., intr. — appauvrir, epuiser, tarir. A secătui un
pământ — rendre une terre sterile; o ţară secătuită (fig.) — un pays appauvri (fig.).
SECARĂ s.f. — seigle m. Pâine de secară — pain de seigle,
SECĂTURA s.f. — canaille/, chenapan m., (drole de) coco m., crapule /, coquin, ine; fourbe m., vaurien m., voyou
m.; => fripon, nne (vx); fripouille/, galopiat m., garnement m., gredin, ine; loubard m. (fam.); gouape /, ordure/, peau
de vache/; pied-plat m.; rufi-an m., sacripant m., salaud m, salope,/, traî-nee /, vieux debris m.; zonard, de (pop.). V.
CANALIE, DERBEDEU, JAVRĂ, JIGODIE, LEPĂDĂTURĂ, LICHEA, PUTOARE, OTREAPĂ, SCÂRNĂVIE.
SECERA
368
SECERA v.tr. — faucher, moissonner. ♦ SECERĂ s.f. — 1. faucille/ 2. moisson/, moissonnage m. S-au dus la seceră
— Ils sont alles faire la moisson. ♦ SECERĂ-TOR, OARE S. — 1. [maşină] moissonneuse/ 2. [persoană] faucheur, euse;
moisson-neur, euse. ♦ SECERIŞ s.n. — moisson/.'
SECETĂ s.f. — secheresse /" ♦ SECETOS, OASĂ adj. — sec, seche.
SECHESTRA v.tr. —mettre sous sequestre; sequestrer. A sechestra ostateci — sequestrer des otages. ♦
SECHESTRARE s.f. — enleve-ment m., kidnapping in., mise/ en (sous) sequestre, sequestration/ ♦ SECHESTRU s.n. —
mainmise/, sequestre m.
SECOL s.n. — siecle m. Secolul lui Peri-cle — le siecle de Pericles; din secolele cele mai îndepărtate — depuis Ies
siecles Ies plus recules; datează de secole — (cela) date depuis des siecles. ♦ SECULAR, Ă adj. — cente-naire,
seculaire. Un obicei secular — une coutume seculaire; un pom secular — un arbre seculaire.
SECOND HAND s.n. — boutique/ de fri-pier; => decrochez-moi şa m. (fam.).
SECRET s.n. — secret m. A păstra un secret — avoir la bouche close/cousue (fig.,fam.)\ la fermer (pop.); garder un
secret.
♦ SECRETOS, OASĂ adj. (fam.) — cachot-tier, iere; chafouin, ine; dissimule, ee; hyp-ocrite; renferme, ee. In secret
—en cachette; en catimini; â la derobee; furtivement; en ta-pinois; => en sous-main; sous le manteau; in-petto; sans
tambour ni trompette/'g.,/««.).
SECTOR s.n. — 1. secteur m. Sector de cerc — secteur de cercle (circulaire); sectorul particular/public — le
secteur prive/pu-blic; sector poştal — secteur postai. 2. ar-rondissement m. Primăria sectorului doi — la mâine du
deuxieme arrondissement. 3. do-maine m. Sector de activitate — domaine d'activite. 4. endroit/w. (fam.).
SECŢIONA v.tr. — fractionner, sectionner.
♦ SECŢIE s.f. — section / Secţie de vot —~ section de vote.
SECUNDA v.tr. — 1. assister, collaborer, seconder. 2. accompagner (mus.). ♦ SECUND (ofiţer) s.m. — auxiliaire m.,
collabora-teur m., second m.
SECUNDAR s.n. — trotteuse / ♦ SECUNDAR, Ă adj. — secondaire. ♦ SECUNDĂ s.f — seconde/
SECURE s.f — cognee/, hache/
SECURITATE s.f. — securite/ Securitate socială (asigurări sociale) — securite sociale; la Secu (fam.); securitate
rutieră — securite routiere; dispozitiv/sistem de securitate — dispositif/systeme de securite. V. INSECURITATE,
SIGURANŢĂ.
SECVENŢĂ s.f. — sequence/
SEDENTAR, Ă adj. — casanier, sedentaire; => pantouflard (fam.). Nu faceţi destulă mişcare, sunteţi prea sedentar
— Vous ne prenez pas assez d'exercice, vous etes trop sedentaire. La bătrâneţe devii sedentar — En vieillissant, on
devient sedentaire; o profesie/o slujbă/o viaţă sedentară — une pro-fession/un emploi/une vie sedentaire.
SEDIU s.n. — 1. residence /, siege m. Sediul unui tribunal — le siege d'un tribunal; sediu social — siege social. 2.
[fig.J centre m., foyer m. Creierul este sediul (centrul) reflexelor — Le cerveau est Ie foyer (le centre) des reflexes.
Domiciliu forţat — Residence forcee; Domiciliul unui magistrat — Residence d'un magistrat.
SEDUCE v.tr. — acheter, appater, charmer, corrompre, deshonorer, enjoler, seduire, su-borner. ♦ SEDUCĂTOR, OARE
S. şi adj. — I. [s] tombeur m. II. [adj] seduisant, te. III. [s. şi adj.] charmeur, euse; enjoleur, euse; glamoureux, euse.
♦ SEDUCŢIE s.f. — char-me m., glamourwt (angl), seduction/
SEGMENTA v.tr. — couper, diviser, seg-menter. ♦ SEGMENT s.n. — segment m. Segment de dreaptă — segment de
droite; segment de frână — segment de frein. ♦ SEGMENTARE s.f. — fractionnement m., segmentation/.'
SEGREGAŢIE s.f. — discrimination / raciale; segregation/
SEMNA
SEIF s.n. — coffre-fort m. A cunoaşte închizătoarea secretă (cifrul) a unui seif — connaître le secret (le chiffre) d'un
coffre-fort.
SEISM s.n. — seisme m., tremblement m. de terre. ♦ SEISMIC, Ă adj. — sismique. Mişcări seismice — mouvements
sismiques. ♦ SEISMOGRAF s.n. — sismographe m.
SELECŢIONA v.tr. — choisir, selection-ner. ♦ SELECTIV, A adj. — selectif, ive. ♦ SELECTIVITATE s.f. — selectivite/
♦ SELECŢIE s.f. — choix m., selection/ ♦ SELECŢIONER s.m. — selectionneur m.
SELF-SERVICE (autoservire) s.n. — libre service m. Un magazin cu autoservire (self-service) — un self-service.
SEMAFOR s.n. — [pt. vapoare şi trenuri] semaphore m.; [pt. circulaţia rutieră] feu m. V. STOP.
SEMANTICĂ s.f. — semantique (etude du sens)/. ♦ SEMANTIC, Ă adj. — semique. Aspect semantic— aspect
semique.
SEMĂNA v.tr. — planter, semer. 0 EXPR. A recolta ce-a semănat (fig.) — Recolter ce qu'on a seme (fig.). A
semăna cuvântul cel bun (fig., Ut.) — Semer le bon grain (fig., litt.). Cine seamănă vânt, culege furtună
(prov.) — Qui seme le vent, recolte la tempete (prov.). Seamănă la tinereţe ca să ai la bătrâneţe (prov.) — Prends
Ies devants; mets tous Ies atouts dans ton jeu (fig.). ♦ SĂMÂNŢĂ s.f. — semence /. De sămânţă (loc. adv.) —
une toute petite quantite; nici de sămânţă — absolument rien. 0 EXPR. A avea sămânţă de vorbă (fig., fam.) —
Avoir envie de bavarder. ♦ SĂMÂNŢOS OASĂ adj. — pro-lifique. ♦ SEMĂNĂTOR, OARE S. — semeur, se-meuse. ♦
SEMĂNĂTURI s.f.pl. — semail-les f.pl.
SEMĂNA v.intr. — ressembler â qqn; tenir de qqn. Are cui să-i semene — II a de qui tenir. Seamănă cu tatăl său —
II tient de son pere; fraţi care nu seamănă — des freres qui ne se ressemblent pas. 0 EXPR. A semăna cu cineva
bucăţică ruptă/ca două picături
de apă (fam.) — Ressembler â qqn/tenir de qqn comme deux gouttes d'eau (fam.). A semăna leit cu cineva — Se
ressembler â s'y meprendre. ♦ SEAMĂN adv. — pareil. Fără (de) seamăn (loc. adj. şi adv.) — sans egal; sans pareil;
hors de pair; a nu avea seamăn — ne pas avoir son (sa) pareil(lle).
V. ASEMĂNARE.
SEMEN s.m. — semblable m. Semenii noştri — nos semblables. Un om poate să nu fie egal cu un alt om, dar
rămâne totdeauna semenul lui — Un homme peut ne pas etre l'egal d'un autre homme, mais ii reste tou-jours son
semblable.
SEMEŢ, EAŢĂ adj. (fam.) — altier, altiere; arrogant, ante; audacieux, euse; hardi, ie. Familie semeaţă — familie
altiere; frunte semeaţă — front audacieux; tânăr semeţ — jeune homme arrogant. ♦ SEMEŢIE s.f. — audace /!,
hardiesse/, temeri te/.
SEMINAR s.f. — 1. seminaire m. Seminar teologic — seminaire. 2. atelier m., travaux m.pl. pratiques.
SEMIINTERN, Ă s. — demi-pensionnaire.
SEMIÎNTUNERIC s.n. — clair-obscur m., penombre/
SEMILUNĂ s.f. — croissant m.; demi-lune/ (fortif, arch.). Informă de semilună (scrin, masă) — en demi-lune
(commode, table).
V. LUNĂ.
SEMITON s.n. — demi-ton m. V. TON.
SEMNA v.tr., intr., refl. — apposer sa signa-ture, signer. A semna de primire — accuser reception. ♦ SEMN s.n. — 1.
indice m., mar-que m., signe m., trace/ Semn buni rău — bon/mauvais signe; semn de carte — sig-net m.\ semnul
crucii — le signe de la croix; semne particulare — signes particuliers; semne prevestitoare — signes avant-
coureurs; semnele citării — guillemets m.pl.; semnele zodiacului — Ies signes du zodiaque; a avea semne că... —
avoir des indices que...; a face semn — faire un appel/un signe; în semn de — en signe de; studiul semnelor,
semiotica — la semiotique, etude des
SEMNALA
signes. Râsul nu e totdeauna semn de veselie — Le rire n'est pas toujours un indice/un signe de gaiete (d'allegresse).
2. geste m., mouvement m. 3. but m., cible/ Sub semnul schimbării — sous la cible du changement. 4. egide/,
embleme m. Sub semnul... — sous 1'egide/Ies auspices de.... 0 EXPR. A da un semn de viaţă (fig.,fam.) — Donner
signe de vie (fig.). A nu da nici un semn de viaţă (fig., fam.) — Ne donner aucun signe de vie (fig.). ♦ SEMNĂTURĂ
s.f. — signature /
♦ SEMNIFICA v.tr., intr. — signifier. ♦ SEMNIFICAŢIE s.f. — signification [sirjifikasjo]/ SEMNALA v.tr. — signaler,
signifier.
♦ SEMNAL s.n. — signal m. A trimite un semnal (carte proaspăt apărută care nu se găseşte încă în librării) —
envoyer un specimen [spesimf.n]. 0 EXPR. A trage semnalul de alarmă (fig.) — Attacher le grelot (fig., pop).
SEMNALIZA v.tr. — clignoter (auto).
♦ SEMNALIZARE s.f. — signalisation / Semnalizare rutieră — code m. de la route.
♦ SEMNALIZATOR s.n. — clignotant m. (auto). SENIL, Ă adj. — gâteux, euse; senile; => ramollo (fam.); fagada;
gaga; raplapla (pop.).
♦ SENILITATE s.f. — senilite/ V. RAMOLIT, ZAHARISIT.
SENIN, A adj. — serein, ne. Cer senin — ciel clair/serein; frunte senină — front serein; din senin (loc. adv.) — sans
raison; sou-dain; soudainement. ♦ SENINĂTATE s.f. — serenite/
SENS s.n. — sens m., signification/ Sens propriu şi sens figurat — sens propre et sens fîgure;/arâ sens —■ sans rime
ni raison (fig.); depourvu de sens; cuvânt cu dublu sens/cu două sensuri — mot â double sens; drum cu sens unic —
voie â sens unique; sens interzis (auto) — sens interdit; sens giratoriu — rond-point; sens giratoire. Fiecare direcţie
are două sensuri opuse — Toute direction a deux sens opposăs. V. NONSENS s.n. — absurdit6/
SENSIBILIZA v.tr., refl. — (se) sensibiliser. ♦ SENSIBIL, Ă adj. — 1. impressionnable, sen-
370
sible. Un om sensibil la nenorocirile altuia — un homme sensible aux malheurs d'autrui; a fi sensibil la linguşire —
se montrer sensible â la flatterie. 2. compatissant, te; humain, ine. 3. delicat, te; fragile. 4. fin, ne. 5. notable. 6.
appreciable. ♦ SENSIBILITATE s.f. — sen-sibilite f A fi lipsit de sensibilitate — etre denue/depourvu de
sensibilite/insensible.
SENTIMENT s.n. — 1. sentiment m. Cu cele mai bune sentimente — (recevez) mes meilleurs sentiments. 2.
sensibilite /, ten-dresse / 0 EXPR. A-i răspunde cuiva cu aceleaşi sentimente (fig.) — Le rendre bien a qqn (fig.,
fam.). ♦ SENTIMENTAL, Ă adj. — amoureux, euse; galant, ante; sentimental, le. SENZAŢIE s.f. — sensation/ A face
senzaţie — faire sensation; mettre en emoi; o ştire de senzaţie — une nouvelle â sensation. ♦ SENZAŢIONAL, Ă adj. —
extraordinaire; fra-cassant, te; retentissant, te; sensationnel, lle. Senzaţional! — formidable; terrible, super, d'enfer!
(fam.)
SENZUAL, A adj. — lascif, ive; sensuel, lle; voluptueux, euse. ♦ SENZUALITATE s.f. — sen-sualite/
SEPARA v.tr., refl. — (se) diviser, (s') iso-ler, (se) separer, trier. ♦ SEPARARE, SEPARAŢIE s.f. — 1. ecartement m.,
separation/ Separaţie de bunuri — separation de biens; separaţie de domiciliu — separation de corps; separarea
puterilor în Stat — divi-sion/separation des pouvoirs. 2. rupture/ SEPIE s.f. — seiche/
SER s.n. — serum [serom] m. Ser antiteta-nic — serum antitetanique; ser fiziologic — serum physiologique.
SERATA s.f. — soiree / O serată dansantă — une soiree dansante; a da o serată — donner une soiree chez soi. V.
SEARĂ.
SERIAL s.n. — feuilleton m.
SERIE s.f. — chapelet m., serie/, suite/ O serie de înjurături — un chapelet d'in-jures; a fabrica în serie — produire
en serie; masă în prima serie (restaurant) — premier
371
SEX
service; de serie (loc. adj.) — de serie; în serie (loc. adv.) — en serie; producţie în serie — production en serie.
SERINGA s.f. — seringue / Seringă de unică folosinţă — seringue jetable.
SERIOS, OASA adj. — serieux, euse. Lucrurile serioase le discutăm mâine — Â demain Ies affaires serieuses; un
elev bun şi serios — un eleve serieux et applique;/oarte serios — serieux comme un pape (fam.); în mod serios —
sans dec (fam.); sans decon-ner; serieusement. 0 EXPR. A lua pe cineva în serios — Prendre qqn au mot (fig.); ne pas
traiter a la legere. A nu lua ceva în serios — Prendre qqch. â la legere. Este serios! — Ce n'est pas du bidon ! (fam.).
Serios? — Ah bon! ♦ SERIOZITATE s.f. — serieux m. Seriozitatea unui proiect — le serieux d'un projet.
SERPENTINĂ s.f. — 1. lacet m., virage m. Serpentină strânsă — virage en epingle â cheveux (fig., fam.)/k la corde;
un drum în serpentină — un chemin en lacets. 2. serpentin (de papier en couleurs) m.
SERTAR sn. — tiroirm.
SERVER s.m. (inform.) — serveur m. (inform.).
SERVI v.tr., intr., refl. — (se) servir; servir â (de); user de. A servi pe cineva — servir qqn; a-şi servi clienţii— servir
ses clients; a se servi de ocazie — se saisir de l'occasion. Cu ce te pot servi? — A quoi puis-je vous etre bon/utile ?
Mă servesc singur — Je me sers seul. 0 EXPR. A servi o lecţie bună cuiva (fig., fam.) — Faire Ies pieds â qqn (fig.,
fam.). ♦ SERVIABIL, Ă adj. — serviable. ♦ SERVICIU s.n. — emploi m., job m., poşte m., service m.; => boulot m.
(fam.); turbin m. (pop.). Serviciul de siguranţă a statului — D.S.T. (direction surveillance ter-ritoire); serviciu de
masă/de ceai — service de table/â the; serviciu religios — messe/, service divin; a aduce servicii — rendre (des)
service(s); serviciu contra serviciu — â charge de revanche; donnant-donnant; a avea un serviciu — avoir un emploi;
femeie de serviciu— femme de charge.
V. DESERVI, SLUJI. ♦ SERVITOR, OARE S. —
bonne/, bonniche/, domestique m., valet m. Servitori, servitorime — gens (employes) de maison m.pl; =s> valetaille
(pej.). V. SLUGĂ.
SESIZA v.tr., refl. — 1. comprendre, dis-cerner. 2. saisir, signaler. A sesiza justiţia — saisir la justice; a sesiza
Parlamentul — saisir la Chambre; a sesiza persoanele în drept — avertir qui de droit. 3. prendre con-naissance d'un
fait; en tenir compte. ♦ SESIZARE s.f. — reclamation/
SET s.n. — 1. set (sport) m. 2. twin-set [twinset] m. Set de masă — set de table; set (jacheta şi puloverul asortat) —
twin-set (cardigan et puii assortis).
SETE s.f. — soif/ A-ifi sete — avoir soif; a-şi potoli setea — boire jusqu'â plus soif (fam.); se desalterer; etancher sa
soif; a face sete — donner soif. V. ÎNSETAT. 0 EXPR. A da cu sete (fig., fam.) — Cogner dur. A lovi cu sete (fig., fam.)
— Ne pas y aller de main morte; taper â tour de bras/â bras raccourcis (fig., fam.). A muri de sete (fam.) — Avoir le
bec sale/la pepie; tirer la langue (fig., fam.). A-şi potoli setea de răzbunare (fig., fam.) — Assouvir sa vengeance. La
sete bei şi din ulcica soacrei (prov.) — On ne saurait faire boire un âne s'il n'a pas soif (prov.).
SEU s.n. — suif m. 0 EXPR. A prinde seu
(fig., pop.) — Se faire du lard (fig., fam.).
SEVER, A adj. — dur, re; exigent, te; ri-goureux, euse; strict, te; => vache (fam.). A fi sever — avoir la dent dure;
etre sur Ies dents (fig., fam.). ♦ SEVERITATE s.f. — rigourosi-te/, rigueur/, severite/ Cu severitate — durement,
rigoureusement.
SEX s.n.— sexe m.; => abricot m., bite/, bijoux m.pl. de familie, boutique/, chatte/, zizi m. (fam.); couilles fpl,
parties fpl. (pop., vulg.). Sex-simbol — sexe-symbole; sex masculin — penis m., phallus m., testicule m.; sex feminin
— clitoris m., vagin m., vulve / V. TESTICOL. 0 EXPR. Partidă de sex — Pârtie de jambes en l'air (fig., fam.). ♦ SEXI
adj. — sexy. ♦ SEXiSM s.n. — ma-chisme m., misogynie /, phallocratie /,
SEZON
sexisme m. ♦ SEXIST s.m. — phalocrate m.\ => macho m. (fam.). ♦ SEXUALITATE s.f. — sexualite/
SEZON s.n.— saison/ Sezon de băi/de cură — prendre Ies eaux; de sezon (loc. adj.) — de saison. ♦ SEZONIER, Ă
adj. — saison-nier, iere. 0 EXPR. Sezon mort — La morte saison.
SFANŢ s.m. — liard m., rotin m., sou m. V. LĂSCAIE. 0 EXPR. A nu avea nici un sfanţ (fig., fam.) — Pas un liard; pas
un sou vaillant (fam.); etre fauche/dans la pu-ree/raide comme un passe-lacet (fig., fam.); loger le diable dans sa
bourse (fig., pop.). SFĂDI v.refl. (pop.) — se chamailler, se dis-puter, se quereller, se prendre de querelle. ♦ SFADĂ
s.f. (pop.) — dispute/, querelle/
SFĂRÂMA v.tr., refl. — 1. briser, broyer, casser, concasser, ecraser. A sfărâma în bucăţele — hacher menu comme
chair â pate; tailler en pieces. 2. detruire.
SFĂTUI v.tr., refl. — (se) conseiller. A sfătui pe cineva de bine — etre de bon conseil (fig.); a sfătui să nu... —
deconseiller.
♦ SFAT s.n. — avis m., conseil m. După sfatul cuiva — sur le conseil de qqn. 0 EXPR. A sta la sfat (fig., fam.) —
Faire la causette (fig.); tailler une bavette; tenir ses assises (fig., fam.). ♦ SFĂTOS, OASĂ adj. — disert, te.
♦ SFĂTUITOR, OARE s. — conseiller, ere. SFÂRÂI v.intr. — gresiller. ♦ SFÂRÂIALĂ s.f, SFÂRÂIT s.n. — crepitement
m., gresille-ment m.; => friture/ (fam.). 0 EXPR. A nu fi nici o sfârâială (fig., fam.) — ţa ne donne rien.
372
mettre point â; a sfârşi cu cineva — en finir avec qqn; rompre Ies relations avec qqn; a se sfârşi cu... — aboutir â...;
a sfârşi prin... (a convinge) — terminer par... (convaincre); a sfârşi cu bine — mener â bien. 0 EXPR. A se sfârşi de
dragoste (fig.) — Mourir d'ai-mer/d'amour. A sfârşi prost (fig.) — Sentir le roussi (fig., fam.). ♦ SFÂRŞIT s.n. — de-
nouement m., fin/ Fără sfârşit (loc. adj.) — sans fin; â n'en plus finir; în sfârşit (loc. adv.) — enfin; somnie toute;
tout compte fait; la sfârşit (loc. adv.) — â la fin; a duce la bun sfârşit — mener â bien, â bonne fin; a lua sfârşit —
prendre fin. 0 EXPR. A anunţa sfârşitul/moartea cuiva — Sonner le glas/1'hallali (fig.). A-şi da sfârşitul (fig.) —
Y passer. A fi pe sfârşite (fig.) — Etre sur sa fin. Dimineaţa e pe sfârşite — La matinee est deja avancee. Aici
mi-e sfârşitul! (fig., fam.) — S'en est fini de moi! (pop.). ♦ SFÂRŞEALĂ s.f. — defaillance /, epuise-ment m.
SFÂRTECA v.tr. — dechiqueter, ecarteler, lacerer. ♦ SFÂRTECARE s.f. — ecartelle-ment m. V. SFÂŞIA.
SFÂRC s.n. — 1. mamelon m. Sfârcul urechii — le lobe de l'oreille. 2. bout m., pointe/ Sfârcul biciului — la meche
du fouet.
SFÂRLEAZĂ s.f. — girouette/, toton m., toupie/ Ca o sfârlează (fig.) — tres vite.
SFÂRŞI v.tr., intr., refl. — achever, finir, prendre fin, terminer. A-şi sfârşi studiile — achever ses etudes; a sfârşi de
vorbit — terminer de parler; a sfârşi cu ceva — briser la;
SFÂŞIA v.tr. — dechirer; demanteler, ecarteler, lacerer, taillarder, tailler. Lupul şi-a sfâşiat prada — Le loup a
lacere sa proie. V. SFÂRTECA. 2. [fig.] critiquer severement; dechirer; mettre en pieces. 0 EXPR. A se sfâşia
reciproc (fig.) — Se dechirer â belles dents/de plus belle (fig.); s'entre-dechirer. ♦ SFÂŞIERE s.f. — dechi-rure /,
dechirement m. ♦ SFÂŞIETOR, OARE adj. —bouleversant, ante; dechirant, ante; na-vrant, ante; pathetique; poignant,
ante.
SFECLI v.tr. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A o sfecli (pop.) — Etre dans de beaux draps; rester le bec dans l'eau; ne
plus savoir â quel saint se vouer (fig., fam.); l'avoir dans le dos; etre flambe/foutu (fig., pop.); l'avoir dans le baba
(arg.). ♦ SFECLĂ s.f. — betterave/
SFERT s.n. — 1. quart m. Am primit un sfert din succesiune — On a reşu un quart de la succession; un sfert de ceas
— un quart d'heure. 2. quarteron m., quartierm. Un sfert de portocală — un quartier d'orange.
373
SIFON
SFEŞNIC s.n. — bougeoir m., chandelier m.
SFIDA v.tr. — affronter, braver, crâner, defier, faire le (la) faraud(e)/le (la) hau-tain(e); => narguer (fam.). ♦ SFIDARE
s.f. — bravade /'., defi m., nargue/, provocation/ ♦ SFIDĂTOR, OARE adj. — narquois, oise; provocant, ante. 0 EXPR.
A sfida moartea/norocul (fig.) — Narguer la mort/la chance (fam.). A sfida timpul (fig.) — Defier le temps.
SFINŢI v.tr. — benir, sanctifier, sacrer.
A sfinţi o biserică — benir/sacrer une eglise.
0 EXPR. Omul sfinţeşte locul (prov.) —
Faire de pierres, pain (fig.); tant vaut
l'homme (le Seigneur), tant vaut la terre
(fig.). ♦ SFÂNT, Ă s. şi adj. — I. [s. şi adj.]
saint. Sfinţii apostoli — Ies saints apotres;
Sfânta Familie — la Sainte Familie; Sfânta
Măria — la Sainte Vierge; Sfânta Sfintelor
— la Sainte des Saints; (sărbătoarea)
Sfântului Ion — la (fete de) Saint Jean; viaţa
sfinţilor — hagiographie/ II. [adj] sacre, ee.
0 EXPR.. A-i fura sfinţii (fig., fam.) — Y
rester (fig., fam.). A-i ieşi un sfânt din gură
(fig., fam.) — Parler d'or (fig.). A se ruga la
toţi sfinţii (fig.) — Se recommander â tous
Ies saints et saintes du paradis (fig.). A sta ca
sfinţii (fig., fam.) — Etre sage comme une
image (fig., fam.); se tenir coi(te). A nu mai
şti la ce sfânt să se închine (fig.) — Ne pas
savoir â quel saint se vouer (fig., fam.).
Ferit-a sfântul! (fig., fam.) — Que Dieu
m'en garde/m'en preserve! (Nous preserve!)
La sfântu-aşteaptă (fig., fam.) — Aux ca-
lendes grecques; â Pâques ou â la Trinite; â la
saint Glinglin; â la semaine des quatre jeudis;
quand Ies poules auront des dents (fig., fam.).
La sfântul fără minuni nu se închină
nimeni (prov) — Le saint qui ne guerit de
rien n'a pas de pelerin (prov). Nu e sfânt
să nu vrea să-şi aibă şi el lumânarea lui
(fig., fam.) — Chaque saint veut son offrande
(fig.Jam.). ♦ SFINŢENIE s.f. — saintete/ Cu
sfinţenie (fig.) — rigoureusement, scrupu-
leusement. ♦ SFINŢIRE s.f. — sanctification/
SFIALA s.f. — apprehension/, crainte/, timidite/. ♦ SFIOS, OASĂ adj. — craintif, ive; mefiant, te; reserve, ee; timide.
SFOARĂ s.f. — ficelle / A lega un pachet cu sfoară — ficeler. 0 EXPR. A da sfoară în ţară (fig., fam.) —
Convoquer le ban et l'arriere-ban (fig.). A fi tras pe sfoară (fig., fam.) — Etre dupe/marron/refait/roule (fig.); aller
chercher de la laine et revenir tondu (fig., fam.). A trage pe sfoară pe cineva (fig., fam.) — Donner le change â qqn
(fig.); avoir qqn jusqu'â l'os; mettre qqn dedans (fig., fam.); jouer un pied de cochon â qqn; mettre qqn dans la blouse
(blouser qqn) (fig., fam.). A trage sforile (fig., fam.) — Mener la danse; tirer Ies cordes/les ficelles (fig., fam.). O
sfoară de moşie (fig., fam.) — Un lopin de terre. ♦ SFORAR s.m. — 1. cordier m. 2. [fig.] roue, ee; => roublard, arde
(fam.); fine mouche/ (fig., fam.); (etre) un peu ficelle (fig., pop.). ♦ SFORĂRIE s.f. (fam.) — manigances fpl,
roublardise / 0 EXPR. A cunoaşte toate sforăriile (unei afaceri) (fig., fam.) — En connaître Ies enjeux, Ies tenants
et Ies aboutissants (fig.Jam.).
SFORĂI v.intr. — ronfler; [animale] rena-cler.
SFORŢA v.refl. — s'efforcer. ♦ SFORŢARE s.f. — effort m. 0 EXPR. A face sforţări
(mari) (fig., fam.) — Se donner bien du mal (fig., fam.)/de la peine; faire des efforts; ne pas menager ses efforts.
SFREDELI v.tr. — forer (avec la vriile), percer, perforer, tarauder, vriller. ♦ SFRE-DEL s.n. — taraud m., vriile/
SFRIJI v.refl. (fam.) — se rabougrir; se ra-tatiner. ♦ SFRIJIT, Ă adj. — chetif, ive; grin-galet; rabougri, ie; ratatine,
ee; => riquiqui
(fam.). V. PIPERNICIT, PIRPIRIU, PRICĂJIT.
SFRUNTARE s.f. — effronterie/, imperti-nence/, provocation/ ♦ SFRUNTAT, Ă adj. — effronte, ee; sans vergogne.
SIDEF s.n. — nacre/ ♦ SIDEFAT, Ă; SIDEFIU, IE adj. — nacre, ee.
SIFON s.n. — 1. eau / de Seltz. 2. [recipient] siphon m.
SIGILA
374
SIGILA v.tr. — apposer Ies scelles, ca-cheter, sceller. ♦ SIGILIU s.n. — cachet m., sceau m.
SIGUR, A adj. şi adv.— I. [adj] assure, 6e; certain, ne; â coup sur evident, te; garanţi, ie; indeniable, indeniablement
(adv.); manifeste; sur, re. La loc sigur — en lieu sur; medicament sigur — medicament efficace. Plecarea lui e
sigură — Son d^part est certain. Eposibil dar nu e sigur — C'est possi-ble mais ce n'est pas certain. Eşti sigur de
ceea ce spui? — Tu es sur de ce que tu avances?; a fi. sigur de ajutorul cuiva — etre fort du soutien de qqn; a fi
sigur de ceva — c'est dans la poche (fig., fam.); etre fort de qqch.; tenir une chose pour certaine; a fi sigur de rezultat
— etre sur du resultat; a fi sigur de sine — etre maître de soi/plein de soi-meme; a fi sigur de succes — etre fort de
son succes; a fi foarte sigur (fig.) — croire dur comme fer (fig.). II. [adv] certainement. Mai mult ca sigur — sur et
certain; imman-quablement. 0 EXPR. A lua pe cineva la sigur (fig., fam.) — Serrer qqn de preş (fig.). A merge la
sigur (fig., fam.) — Etre sur de son coup/de son fait; jouer gagnant/â coup sur (fig., fam.). ♦ SIGURANŢĂ s.f — certi-
tude/ Siguranţă de sine — assurance/, se-curite/, surete/; centură de siguranţă — ceinture de securite; a-şi lua o
marjă de siguranţă— prendre ses distances (fig.); a-şi pierde siguranţa — se sentir desarconne; a-şi recăpăta
siguranţa — retrouver son assurance; a se simţi în siguranţă — se sentir rassure (ee); cu siguranţă — â coup sur.
V. NESIGUR, SECURITATE.
SIHASTRU s.m. — ascete m., ermite m. ♦ SIHĂSTRIE s.f. — ascetisme/ V. SCHIMNIC.
SILABISI v.tr. — epeler. A-şi silabisi numele — epeler son nom; a silabisi cu greu — ânonner.
SILI v.tr., intr., refl. — contraindre, obliger, s'efforcer. A sili pe cineva să acţioneze împotriva voinţei sale —
contraindre qqn â agir contre son gre; a sili pe cineva să plătească despăgubiri — obliger qqn a payer des
dommages-interets. Se sileşte să înţeleagă — U s'efforce de comprendre.
♦ SILĂ s.f. — 1. degoflt m., ecoeurement m., haut-le-cceur m. A-ifi silă — avoir un haut-le-cceur/la nausee; en avoir
sa claque/jusque-lâ/marre/ras le bol/plein Ies bottes/plein le dos/jusque par-dessus la tete (fig., fam.); en avoir plein le
cui (fig., pop.); en avoir son blot (iron.); etre ecceure; a-i face silă cuiva — inspirer du degout â qqn; rebuter; a
inspira silă— avoir Ies mains pleines de doigts (fig., fam.); a lucra în silă— travailler â contrecoeur; a mânca în silă
— manger du bout des dents (fig., fam.); a râde în silă — rire jaune/comme farine (fig., fam.). 2. con-trainte/ Cu (de-
a) sila (loc. adv.) — par con-trainte; de vive force; a face ceva cu de-a sila — se faire violence (fig.); a lua pe cineva
cu sila — contraindre qqn. 0 EXPR. De silă, de milă (fig., fam.) — Bon gre, mal gre,
♦ SILIT, Ă adj. — contraint, te; force, ee; oblige, ee. ♦ SILINŢĂ s.f. — application/, effort m. A-şi da silinţa —
s'appliquer; a-şi da toată silinţa — faire de son mieux. ♦ SILITOR, OARE adj. — applique, ee; assidu, ue.
SILOZ s.n. — silo m.
SILUETA s.f. — ligne/ A-şi păstra silueta — garder la ligne (fig.).
SIMANDICOS, OASĂ adj. (fam.) — huppe, ee. Persoane simandicoase — le gra-tin (fam.); le dessus du panier
(fig., fam.).
SIMBRIE s.f. (fam.) — gages m.pl. V. SALARIU.
SIMPATIZA v.tr., intr., refl. recipr. — sympathiser. ♦ SIMPATIE s.f. — sympathie/ A nutri o simpatie reciprocă — avoir
des atomes crochus (fig., fam.). ♦ SIMPATIC, Ă adj. — sympathique; => sympa (fam.). Cerneală simpatică — encre
sympathique.
♦ SIMPATIZANT, Ă S. — adepte; sympa-thisant, te.
SIMPLU, SIMPLĂ adj., adv. — I. [adj] simple. O simplă formalitate — une simple formalite; simplu muritor —
homme quel-conque. II. [adv] simplement. Pur şi simplu — tout simplement. 0 EXPR. Este simplu ca bună ziua
(fig.) — C'est bete comme chou; ce n'est pas sorcier (fig., fam.).
375
SITE
SIMPOZION s.n. — colloque m., semi-naire m., symposium m.\ => forum m.
(fig-, Un.).
SIMŢI v.tr., refl. — 1. accuser, sentir. A simţi lovitura — accuser/sentir le coup. 2. flairer. A simţi un miros — flairer
une odeur. 3. sentir qqn. A-l simţi pe Dumnezeu — sentir Dieu. 4. eprouver, ressentir. A simţi o spaimă mare —
eprouver/ressentir de l'effroi; a simţi lipsa cuiva — ressentir l'absence de qqn; a simţi nevoia să... — ressentir le
besoin de.... 5. se sentir. A se simţi inutil — se sentir inutile; a se simţi bine/în largul său — etre â l'aise/â son aise
(fig.); a nu se simţi bine/în largul său — etre mal ă l'aise (fig.); etre dans ses petits souliers; ne pas etre dans son
assiette; ne pas en mener large (fig., fam.); a se simţi bine undeva — s'y plaire; a face pe cineva să se simtă prost —
mettre qqn mal â l'aise (fig.). 0 EXPR. A nu-şi mai simţi picioarele de oboseală (fig., fam.) —Avoir Ies jambes
comme du coton; en avoir plein Ies jambes; ne plus sentir ses jambes/ses pieds (fig., fam.). A simţi (ceva) pe propria
sa piele (fig., fam.) — Etre paye pour le savoir (fig.). ♦ SIMŢĂMÂNT s.n. — sentiment m.
♦ SIMŢIRE s.f. — în expr.: A-şi veni în simţiri — revenir â soi. ♦ SIMŢIT, Ă adj. — de bon sens. Om simţit — personne
de bon sens.
♦ SIMŢITOR, OARE adj. — sensible. Progrese simţitoare — des progres sensibles.
SIMULA v.tr. — feindre, simuler; => bidon-ner (fam.). ♦ SIMULARE s.f. — 1. dissimula-tion/, feinte/, tromperie/ 2.
comedie/; => frime / (fam.). ♦ SIMULACRU s.n. — faux-semblant m.
SINCER, A adj. — franc, franche; loyal, le; sincere. în mod sincer — (tout) franchement; sincerement; a (nu) fi
sincer— (ne pas) jouer franc-jeu (fig.). ♦ SINCERITATE s.f. — fran-chise/, loyaute/, sinceri te/ V. NESINCER.
SINCHISI v.refl. — se soucier. A nu se sinchisi — narguer (fam.); s'en soucier comme de l'an quarante/comme de sa
premiere
chemise (fig., fam.).
SINDROFIE s.f. (fam.) — fete/ de familie.
SINE s.f. — în expr.: In sinea mea (ta, sa etc.) — dans mon (ton, son, etc.) for inte-rieur; (a fi) plin de sine — (etre)
imbu de soi-meme.
SINGUR, A adj. — seul, le. A rămâne singur — rester (tout) seul; singur la părinţi — enfant uniqu.e; singur,
singurel (fam.) — seulet, tte. ♦ SINGURATIC, Ă adj. — esseu-le, ee; isole, ee; solitaire. ♦ SINGURĂTATE s.f. —
esseulement m., isolement m., soli-tude/ V. ÎNSINGURARE.
SINTAGMĂ s.f. — syntagme m.
SIROP s.n. — sirop m. Sirop de migdale — orgeat m. ♦ SIROPOS, OASĂ adj. — â l'eau de rose(s) (fig., fam.); roman
siropos — roman a l'eau de rose(s) (fig., fam.).
SISTA v.tr. — cesser, interrompre, sup-primer, suspendre. A sista plăţile — arreter Ies frais.
SISTEM s.n. — systeme m. Sistem de gestiune de baze de date (inform.) — SGBD (inform.); sistem expert
(inform.) — systeme expert (inform.); sistem informatic/integrat (inform.) — systeme informatique/integre
(inform.); sistem de operare (inform.) — systeme d'exploitation (inform.).
SITAR s.m. — becasse/
SITA s.f. — 1. tamis m. 2. [la geam] treil-lis m. metallique. 0 EXPR. A bate în sită şi în covată (fig., fam.) — Faire
grand bruit. A trece pe cineva/ceva, prin sită (fig., fam.) — Passer qqn au crible/au peigne fin; regarder (qqn/qqch.)
de pres/sur toutes Ies coutures (fig., fam.). A zări ca prin sită (fig., fam.) — Voir a travers un brouillard (fig.). Din
coadă de câine nu se face sită de mătase (prov.) — L'aigle n'engendre point la colombe; ii n'est vilain qui ne fasse
vilenie (vilenie); de mauvais corbeau, mauvais osuf (prov.); chasser de race (fig.). Plouă ca prin sită (fig.) — II
bruine.
SITE s.n. (inform.) — serveur m. de don-nees; site m. (inform.). Adresa unui site — l'adresse d'une site.
SITUA
SITUA v.tr., refl. — (se) situer. ♦ SITUAT, Ă adj. — situe, ee; sis, se. Domeniu situat la nord — domaine sis au
nord; oraş situat la munte — viile sise â la montagne. ♦ SITUAŢIE s.f. — situation / Situaţie stabilă — situation
assise; o situaţie frumoasă — une belle situation. 0 EXPR. A-i face cuiva o situaţie (fig.) — Faire la courte echelle â
qqn (fig., fam.). A fi în aceeaşi situaţie cu cineva (fig-) — Etre loge â la meme enseigne (fig.). A fi la înălţimea
situaţiei (fig.) — Se defendre bien en affaires; etre â la hauteur (fig.). A se pune în situaţia cuiva (fig.) — Se
mettre dans la peau de qqn (fig., fam.).
376
SLALOM s.n. — slalom. A face slalom — faire du slalom; slalom politic (fig., fam.) — pirouette /./retournement
m./revire-rnent m./volte-face m. politique (fig.). SLĂBI v.intr., tr. — 1. maigrir; perdre du poids. 2. (s') affaiblir, (s')
amortir, (s') at-tenuer. /;' slăbeşte vederea — Sa vue baisse/s'affaiblit. 3. desserrer, relâcher. A slăbi un nod —
desserrer un noeud; a slăbi o frânghie — relâcher une corde. 4. [fig.] (s') emousser; s'endormir (fig.). 1-a săbit
atenţia — Son attention s'est emoussee; a-i slăbi vigilenţa — s'endormir sur ses arcons. 0 EXPR.. A nu slăbi pe
cineva (fig., fam.) — Ne pas lâcher qqn d'une semelle; ne pas lâcher Ies baskets â qqn (fig., fam.). A nu slăbi din
ochi pe cineva (fig., fam.) — Garder qqn â vue (fam.). A slăbi şurubul (fig., fam.) — Desserrer l'etau (fig., fam.).
Mai slăbeşte-mă! (fig., fam.) — Cherche-moi ailleurs!; fiche-moi la paix!; va voir si j'y suiş! ♦ SLAB, Ă adj. — 1.
decharne, nee, maigre. 2. [fig.] debile; faible. Voce slabă — voix faible/grele. Aici e partea lui slabă — Cest la que
le bât le blesse (fig., fam.). 3. emousse, ee; leger, ere. Acid slab — acide emousse; ceai slab — the leger. 4. [fig.]
mauvais, mediocre (fig.). Slab la... — mau-vais en...; elev slab — cancre m. 0 EXPR. A fi slab (fig.), a nu avea
autoritate — Manquer de poigne (fig., fam.). Slab de minte (fig.) — Bete comme ses pieds/com-me une paire de
bottes (fig., fam.); demeure, ee. A fi slab ca o scândură/ca o scoabă/ca
un ţâr/de-i poţi număra coastele
(fig., fam.) — Etre maigre comme une planche (â pain)/comme un clou; etre sec comme un hareng; etre un vrai
manche â bălai (fig., fam.). ♦ SLĂBĂNOG, OAGĂ adj. (fam., pei.) — malingre; veule; => riquiqui (fam.). ♦ SLĂBICIUNE
s.f. — defaillance/; faiblesse/; peche mignon m. (fig.). 0 EXPR. A avea o slăbiciune pentru cineva/ceva (fig., fam.)
— Avoir un faible pour qqn/qqch. (fig., fam.). ♦ SLĂBIRE s.f. — amaigrisse-ment m. ♦ SLĂBIT, Ă adj. — affaibli, ie.
SLĂNINA s.f. — lard m. A împăna cu slănină — larder. V. OSÂNZĂ. 0 EXPR. Nu se poate şi cu slănina în pod şi cu
sufletul în rai (prov.) — On ne peut â la fois courir et sonner du cor; on ne peut faire d'une fille deux gendres; la plus
belle fille du monde ne donne que ce qu'elle a (prov.).
SLĂVI v.tr. — proner. ♦ SLAVĂ s.f. — eclat m., gloire /, renommee / 0 EXPR. Slavă Domnului! — Grâce â Dieu!. A
ridica pe cineva în slăvi (fig., fam.) — Chanter Ies louanges de qqn; hisser qqn sur le pavois; porter qqn aux nues/au
pinacle; tresser des couronnes â qqn (fig.).
SLEI v.tr, refl. — 1. s'effriter. 2. [fig.] (s') epuiser, tarir, vider. ♦ SLEIT, Ă adj. (fam.) — 1. effrite, ee. Mâncare sleită
— un plat effrite. 2. [fig.] epuise, ee; => Iessive, ee (fig., pop.). A fi sleit de puteri — etre epuise/Iessive.
SLINOS, OASĂ adj. — crasseux, euse. SLOBOZI v.tr. (pop.) — liberer. ♦ SLOBOD, Ă adj. (pop.) — libre. 0 EXPR.
A avea mână slobodă (fig., fam.) — Avoir l'argent facile(/;g.J/le gousset perce (fig., pop.). A fi slobod la gură (fig.,
pop.) — Avoir son franc-parler. Cu inima slobodă (fig., pop.) — La conscience en paix; libre d'esprit. Foaie verde
lobodă, gura lumii slobodă (fig., fam.) — Bien faire et laisser dire.
SLOI s.n. — glace /, glacon m. 0 EXPR. A fi sloi (fig., fam.) — Etre completement gele. A-i trece cuiva un sloi prin
inimă
(fig., fam.) — Etre glace de peur (fig.).
377
SOARE
SLUGĂ s.f. (pei.) — bonne /, domes-tique m., larbin m., servante /, valet m..
♦ SLUGARNIC, Ă adj. — servile. ♦ SLUGĂRNICIE s.f. — servilite/ V. SERVITOR.
SLUJI v.tr., intr., refl. — (se) servir. Nu se poate sluji de mâna dreaptă — II ne peut pas employer/se servir de sa
main droite. Preotul slujeşte în biserică — Le pretre dit la messe.
♦ SLUJBĂ s.f. — 1. emploi in., job m., poşte m., service m; => boulot m. (fam); turbin m. (pop.). A fi în slujba cuiva
— etre au service de qqn; a-şi vedea de slujbă — etre a son affaire; faire son boulot (fig., fam.) 2. [relig] messe /
(relig.). ♦ SLUJBAŞ s.m. — commis m., em-ploye m. V. SERVI.
SLUŢI v.tr., refl. — (se) defigurer, (se) deparer, (s') estropier, (se) mutiler.
♦ SLUT, Ă adj. — affreux, euse; deguelasse; hideux, euse; horrible; laideron m., vi-lain, ne; => moche; ringard, de
(fam.). ♦ SLU-ŢEME s.f. — laideur/
SMARALD s.n. — emeraude/ De culoarea smaraldului — vert emeraude.
SMĂLŢUI v.tr. — emailler. ♦ SMALŢ s.n. — email m.
SMÂNTÂNI v.tr. — ecremer. ♦ SMÂNTÂNĂ s.f. — creme/, fraîche.
SMÂRC s.n. — bourbier m., marecage m.
SMERI v.refl. — faire ses devotions; prier.
♦ SMERENIE s.f. — devotion /, pieţe /.
♦ SMERIT, Ă adj. — 1. humble, modeste. 2. devot, te.
SMINTI v.tr., refl. — perdre la raison (fig.); avoir un grain (fig., fam.). 0 EXPR. A sminti pe cineva în bătăi (fig.,
pop.) — Battre qqn â plate(s)-couture(s); rouer qqn de coups (fig., fam.); colier du rototo â qqn; plomber qqn de
coups (fig., pop.). ♦ SMINTEALĂ s.f. (fam.) — folie/ ♦ SMINTIT, Ă adj. (fam.) — barjo; braque; dingo; dingue; (etre)
marteau; sonne, ee; timbre, ee (fam.); cingle, ee; louf, loufoque; maboul, le; toque, ee; zinzin (pop.); fou â triple
etage; qui bat la cam-pagne; qui paume ses boulons; qui travaille du chapeau (fig., pop.). V. CĂPIAT, NEBUN,
SĂRIT, SCRÂNTIT, ŢICNIT, ZURLIU.
SMIORCĂI v.intr., refl. (pop.) — geindre, larmoyer, pleurnicher, renifler; => chialer (pop.) ♦ SMIORCĂIALĂ s.f. —
pleurnicherie/
♦ SMIORCĂIT, Ă adj. — larmoyant, ante; pleurnicheur, euse.
SMIRNĂ .s.f. — 1. myrrhe [miR]/ 2. [fig.] coi, te. 0 EXPR. A sta smirnă (fig., fam.) — Ne pas ciller; etre sage
comme une image (fig., fam.); se tenir coi(te).
SMOC s.n. — 1. [păr] houppe m., touffe/ 2. poignee / Un smoc de iarbă — une poignee d'herbe.
SMOCHIN s.m. — figuier m. ♦ SMOCHINĂ s.f. — figue /
SMOLI v.tr. — goudronner. ♦ SMOALĂ s.f. — bitume m., goudron m., poix/
SMUCI v.tr., refl. — arracher, se tortiller.
♦ SMUCIT, Ă adj. (fam.) — tete-brulee / (fig., fam.). ♦ SMUCiTURĂ s.f. — balance-ment m.; => brimbalement m.
(fam.).
SMULGE v.tr., refl. — 1. [şi fig.] (s') arracher. A smulge bălăriile — arracher Ies mauvaises herbes; a smulge ceva
(cu sila) (fig.) — obtenir qqch. a l'arrache (fig.); a-şi smulge părul (fig.) — s'arracher Ies cheveux (fig.). 2. [fig.] (se)
detacher, (se) de-tourner, (se) soustraire, soutirer, (se) tirer. l-am smuls nişte bani — Je lui ai soutire un peu d'argent ♦
SMULGERE s.f. — arrache-ment m.
SNOB m. — snob m. Foarte snob — snobis-simo. ♦ SNOBISM s.n. — snobisme m.
SNOP s.m. — gerbe/
SOARE s.m. — soleil m. Soarele străluceşte pentru toţi — Le soleil luit pour tout le monde. Soarele răsare — Le
soleil se leve; răsăritul soarelui — l'aube/; lever m. du soleil. Soarele apune — Le soleil se couche; apusul soarelui
— coucher m. du soleil; zeii soarelui — Ies dieux du soleil; ţesătură care iese la soare — tissu qui passe au soleil;
Ludovic al XlV-lea, regele Soare — Le Roi Soleil; floarea soarelui — tournesol m. V. ÎNSORIT. 0 EXPR. Dă-te din
soare că-mi
SOBĂ
faci umbră! (fig.) — Ote-toi de mon soleil! Nimic nou sub soare (fig.) — Rien de nou-veau sous le soleil (fig.). A i
se pune cuiva soarele drept în piept (fig., fam.) — Avoir la fringale (fig., fam.). A se topi ca zăpada la soare (fig.)
— Fondre comme neige au soleil (fig.).
378
SOBĂ s.f — poele [pwal] m.
SOBRIETATE s.f. — 1. austerite /, so-briete/ 2. mesure/, moderation/, reserve/ ♦ SOBRU, Ă adj. — 1. austere;
sobre. 2. mesure, ee; modere, ee; reserve, ee. SOC s.m. — sureau m.
SOCIETATE s.f. — societe/. Societate de asigurare — compagnie d'assurance; societate pe acţiuni (S.A.) — societe
par actions; societate în comandită — societe en corn-mandite; societate comercială — societe de personnes;
societate în nume colectiv — societe en nom collectif (S.N.C); societate cu răspundere limitată (SRL) — societe â
res-ponsabilite limitee (S.A.R.L).
SOCOTI v.tr., refl. — 1. calculer, compter.
2. se prendre pour; reflechir. După ce se socotiră bine, se hotărâră să renunţe — Apres mure reflexion ils deciderent
d'y renoncer.
3. s'imaginer, penser, (se) tenir pour. Socoteşti că ai dreptate? — Tu penses avoir raison?. Se socoteşte specialist —
II se tient pour connaisseur; a se socoti important — ne pas se moucher du coude/du pied (fig., fam.); a se socoti
victimă — s'estimer victime; a fi socotit vinovat — etre tenu pour responsable. ♦ SOCOTEALĂ s.f — calcul m.,
compte m. După toate socotelile — tout compte fait; după socoteala mea — selon moi; om cu socoteală — personne
avisee/rangee; ţinând socoteală de — en raison de. 0 EXPR. Pe socoteala cuiva — Aux ddpens de qqn. A cere
socoteală — Demander raison. A da socoteală — Rendre (des) compte(s). A-şi greşi socotelile (fig., fam.) — Taper
â cote (fig., fam.). A lucra fără socoteală (fig.) — Agir â la legere. A râde pe socoteala cuiva (fig.) — Rire aux
depens de qqn (fig.). A vorbi pe socoteala cuiva (fig.) — Casser
du sucre sur le dos de qqn (fig., fam.). A trăi pe socoteala cuiva (fig.) — Vivre aux cro-chets de qqn (fig.).
SOCRI v.tr. (fam.) — Tenir la jambe â qqn (fig., fam.); enquiquiner qqn (pop.); Ies casser; casser Ies pieds â qqn;
casser (rompre) le bonnet/la tete â qqn; enfoncer le clou; mon-ter une scie â qqn; rebattre Ies oreilles â qqn; scier le
dos â qqn (fig., pop.); peler Ies ba-loches/les bonbons/le jonc â qqn (arg.); ras-ser qqn. ♦ SOACRĂ, SOCRU .?. —
belle-mere; beau-pere. Socri — beaux-parents.
SODĂ s.f. — soude / Sodă caustică — soude caustique.
SOFTWARE [softwaR; softweR] s.n. (inform.) — logiciel m. (inform.).
SOI s.n. — espece/, genre m., sorte/, variate/; => acabit m., race/ (fig.). 0 EXPR. A fi de soi bun (fig., fam.) —
Chasser de race (fig.); etre de bon aloi/de bon poil/de bonne trempe (fig., fam.); etre de bonne fac-ture. A fi de
acelaşi soi (fig., pei.) — Etre du meme acabit (pef). De tot soiul — De tout poil (fig., fam.).
SOL s.m. — messager m. Sol de pace — messager de paix.
SOL s.n. — sol (terre) m. Sol argilos — sol argileux.
SOLDA v.tr., refl. — brader, (se) solder. A solda un cont — balancer/solder un compte; a solda o datorie — solder
une dette; a solda o marfă (cu preţ scăzut) — solder une marchandise. Adunarea s-a soldat cu o nereuşită — La
reunion s'est soldee par un echea ♦ SOLD s.n. — solde m. Rămâne un sold de plată — II reste un solde â payer;
marfă vândută la solduri — marchandise bradee/vendue en solde.
SOLDAT s.m. — combattant m., soldat m.; => pioupiou m. (fam.); bidasse m., griveton m., troufion m. (pop.);
gugusse (arg. mii). V. LEAT, OSTAŞ. ♦ SOLDĂ s.f. — solde/ (paye des officiers). A fi în solda cuiva — etre â la solde
de qqn. V. SALARIU. ♦ SOLDĂŢESC, EASCĂ adj. — de soldat. ♦ SOLDĂ-
379
SORBI
ŢESTE adv. — â la maniere des soldats; mili-tairement. ♦ SOLDĂŢIME s.f. (pei.) — sol-datesque/ (pej.).
SOLEMN, Ă adj. — solennel, lle. [solanel]. Jurământ solemn — serment solennel; sărbătoare solemnă — fete
solennelle; în mod solemn — solennellement. ♦ SOLEMNITATE s.f. — solennite/
SOLFEGIA v.intr. (muz.) — solfier (mus.). ♦ SOL s.m. (muz.) — sol. Cheia sol — la clef de sol. ♦ SOLFEGIU s.n.
(muz.) — solfege m.
SOLICITA v.tr. — demander, exiger, recla-mer, revendiquer, solliciter; => queter, reque-rir (litt.). A solicita
aplicarea legii — requerir l'application de la loi; a solicita un post — briguer un poşte. ♦ SOLICITANT, Ă 5. şi adj. —
I. [s. şi adj.] requerant, te. II. [adj] exi-geant, te. Activitate solicitantă — activite exigeante. ♦ SOLICITARE s.f. —
demarche/, placet m., pourvoi m., requette/, sollicita-tion/, supplique/ V CERE.
SOLID, A adj. — 1. durable, increvable, inusable, solide. 2. rable, ee; robuste; => costaud (pop.) A fi solid — Avoir
du coffre; etre bien baraque (fig., pop.). V VÂNJOS, ZDRAVĂN. ♦ SOLIDITATE s.f. — solidite/.
SOLIDARIZA v.refl. — (se) solidariser, s'unir. ♦ SOLIDAR, Ă adj. — solidaire. Solidar cu — solidaire de. ♦
SOLIDARITATE s.f. — solidarite / Din solidaritate — par solidarite.
V. DESOLIDARIZA.
SOLITAR, A s. şi adj. — reclus, se; soli-taire. A duce o viaţă solitară — vivre comme un reclus.
SOLIST s. — soliste. Violonist solist — violoniste soliste; qui joue en solo. ♦ SOLO s.n. — solo m. Solo de pian —
solo de piano; solo de vioară — violon solo.
SOLUBIL, A adj. — soluble. Zahărul e solubil în apă — Le sucre est soluble dans l'eau. ♦ SOLUŢIE s.f. (chim.) —
solution /
♦ SOLVENT s.m. — dissolvant m., solvant m.
SOLUŢIONA v.tr. — resoudre, solutionner.
♦ SOLUŢIE s.f. — issue/, solution/ ♦ SOLUŢIONARE s.f. — resolution/
SOLVABIL, Ă adj. — solvable. Debitor solvabil — debiteur solvable. a fi solvabil — avoir du repondant (fig., fam.).
♦ SOLVABILITATE s.f. — solvabilite/
SOLZ s.m. — ecaille/
SOMA v.tr. — enjoindre; mettre en de-meure; ordonner, sommer. ♦ SOMAŢIE s.f. — injonction /.; mise/ en
demeure; ordre m., sommation /.
SOMN s.m. — [peşte] silure/
SOMN s.n. — sommeil m.; => dodo m., roupillon m. (fam.). Somnul de veci (fig.) — le sommeil de la mort (fig.);
somn fără vise — sommeil de plomb; a căsca de somn — bâiller de sommeil; a-ifi somn — avoir sommeil; somn
uşor! — dors bien! V. DORMI. 0 EXPR. A cădea din picioare de somn (fig., fam.) — Succomber au sommeil; tomber
de fatigue/de sommeil (fig.). A-l doborî somnul (fig., fam.) — Etre terrasse par le sommeil. A pica de somn (fam.) —
Tomber de sommeil (fig.); piquer du nez (fig., fam.). A trage un pui de somn (fig., fam.) — Faire dodo (fam.); piquer
un roupillon/un petit somme (fig., fam.). Somnul ţine de foame (prov.) — Qui dort dîne (prov.). ♦ SOMNOROS, OASĂ
adj. — en-dormi, ie; ensommeille, ee. Somnorosule! — paresseux!
SOPRANĂ s.f. — soprano/
SORA s.f. — soeur/ Soră de lapte — soeur de lait; soră vitregă — demi-soeur; soră mai mare — aînee; grande
soeur; soră mai mică — cadette, puinee, petite soeur; soră (relig.) — bonne sceur; (ma) soeur. ♦ SURIOARĂ s.f. —
sosurette/
SORBI v.tr. — lamper (pop.). A sorbi supa — lamper sa soupe; a sorbi aerul proaspăt (fig.) — humer l'air frais. 0
EXPR. A sorbi cuvintele cuiva (fig., fam.) — Boire Ies paroles de qqn; etre pendu aux levres de qqn (fig., fam.). ♦
SORBITURĂ s.f. — gor-gee /; => lampee / (pop.). Dintr-o sorbitură — d'une seule gorgee/lampee (pop.).
380
fleur (fig., fam.). A sosi cu sufletul la gură
(fig., fam.) — Arriver â bout de souffle (fig.)fk franc-etrier (fig., vx.). A sosi a şaptea zi după Scripturi (fig., fam.)
— Arriver comme Ies carabiniers/avec Ies pompiers de Nanterre (fig., /am.J/au Magnificat (fig., litt.); voler au
secours de la victoire (fig., fam., iron.). ♦ SOSIRE s.f — arrivee / Sosirea mărfurilor — arrivage m.
SOŢ s.m. — conjoint m., epoux m.; :=> mari m. (fam.). Soţul meu — mon epoux; mon mari; tinerii soţi — Ies
conjoints; Ies jeunes epoux; le jeune couple; număr cu soţ — nombre pair; număr fără soţ — nom-bre impair. ♦
SOŢIE / — conjointe /, epouse/; => femme/ (fam.). Soţia mea — ma conjointe; ma femme.
SPAIMA s.f. — angoisse/, effroi m., epou-vante /; => trouille/ (pop.). Cu spaima în suflet — la mort dans Târne
(fig.). V. ÎNSPĂIMÂNTA. 0 EXPR. O spaimă de moarte (fig., fam.) — Une peur bleue (fig., fam.). A trage o spaimă
(fig., fam.) — „II a vu sa mariee" (fig., fam.); perdre Ies pedales (fig., pop.). A-i trage cuiva o spaimă (fig.) —
Foutre Ies jetons/la trouille â qqn (fig., pop.).
SPALIER s.n. — 1. espalier m. 2. echelle/ frxee au mur (gym.).
SPANAC s.n. — epinard m. 0 EXPR. Spanac! (fig., fam.) — bernique!; du beurre!; des clopes!; des clopinettes!; des
clous!; des dat-tes!; des feves!; du flan!; flute!; des nefles!; la peau! (pop.). V. VAX, ZEXE.
SPARANGHEL s.m. — asperge/
SPARGE v.tr., refl. — (se) briser, cambrio-ler, (se) casser, (s') enfoncer, (se) fendre, rompre. A sparge bucăţi (sticlă,
porţelan) — briser; a sparge o casă — cambrioler une maison; a sparge o grevă — briser/faire echouer une greve; a
sparge lemne — fendre du bois; a sparge nuci — casser des noix; a sparge o uşă — enfoncer une porte; a se sparge
(valuri) — deferler. 0 EXPR. A i se sparge ceva în cap (fig., fam.) — Payer Ies pots casses (fig., fam.). A sparge
urechile
SORCOVĂ
SORCOVĂ s.f. — în expr.: 0 EXPR. A fi îmbrăcat ca o sorcovă (fig., fam.) — Etre habille en vrai careme (fig.); etre
trousse comme un pet (fig., pop.)/comme un cueilleur de pommes/comme un epouvantail. A-i pleca mintea cu
sorcova (fig., fam.) — Avoir une araignee au (dans le) plafond/un (petit) grain/une hirondelle dans le soliveau; avoir
le cerveau (la tete) derange(ee)/fele(ee) (fig., fam.); etre marteau (fam.)I(vm peu) zinzin (pop.); avoir un petit velo
dans la tete (fig., pop.); travailler du chapeau (fig., pop.)/du bigoudi (arg.).
SOROCI v.tr. — fixer un delai/un terme. ♦ SOROC s.n. (pop.) — delai m., echeance/, terme m. V. TERMEN.
SORTA v.tr. — arranger, trier. ♦ SORTARE s.f. — choix m., tri m.
SORTI v.tr. — destiner, vouer. ♦ SOARTĂ s.f. — destin m., destinee/, fatalite/, fortune/, sort m. Soartă grea —
mauvais sort; ironia soartei — l'ironie du sort. Soarta a decis — Le sort en est jete. E soarta mea în joc — II y va de
ma vie. De soartă nu scapi — On n'echappe pas â son destin; a fi răspunzător de soarta cuiva — tenir entre ses
mains la destinee de qqn; soarta războiului — le denouement de la guerre. 0 EXPR. A-şi uni soarta cu cineva (fig.)
— Unir sa destinee â qqn. ♦ SORTIT, Ă adj. — predestina, ee; voue, ee. Sortit sclaviei — voue â l'esclavage. ♦ SORŢI
s.m.pl. — hasard m., sort m. Sorţi de izbândă — chance(s) de succes. 0 EXPR. A trage la sorţi (fig.) — Tirer â la
courte paille (fam. )/au sort.
SOS s.n. — sauce/ Sos alb cu ciuperci şi pateuri— vol-au-vent m. A muia pâinea în sos — saucer. ♦ SOSIERĂ s.f. —
sauciere/'
SOSI v.intr. — arriver, atteindre, se pointer. 0 EXPR. A-i sosi cuiva ceasul (fig., fam.) — Etre a l'article de la mort
(fig., litt.). A sosi negreşit (fig., fam.) — Arriver comme maree/comme marş en careme (fig.). A sosi în pluton
compact (fig., fam.) — Arriver dans un mouchoir (fig., sport). A sosi primul fără probleme (fig.) — Arriver comme
une
381
SPECIMEN
(fig., fam.) — Casser Ies oreilles (fig., fam.); assourdir. ♦ SPARGERE s.f. — cambrio-lage m., casse /; => fric-frac m.
(pop.). ♦ SPART, Ă adj. — casse, ee. ♦ SPĂRGĂTOR, OARE s. — 1. briseur m., casseur m.. Spărgător de gheaţă —
brise-glace m.; spărgător de grevă — briseur de greve m.; spărgător de nuci — casse-noix m. 2. voleur m.
SPATE s.n. — dos m. Cu spatele la uşă — le dos tourne a la porte; cu spatele la zid — dos au mur; în spatele casei
— derriere la maison; din spate — par derriere; de dos; de flanc; â revers; a ataca inamicul din spate — prendre
l'ennemi par derriere; buzunar din spate — poche de derriere; roţile din spate — roues arriere (auto); în spate — der-
riere; a dos. Inamicul e în spate — L'ennemi est â dos; cu rucsacul în spate — sac au dos; spate în spate — dos a dos
[dozado]; pe spate — a dos; dans le dos; sur le dos; a da capul pe spate — renverser la tete en arriere; cu părul pe
spate — Ies cheveux dans le dos; prin spate — (par) derriere. 0 EXPR. A ataca pe cineva pe la spate (fig.) —
Prendre qqn en traître (fig.). A-i întoarce cuiva spatele (fig., fam.) — Tourner le dos/Ies talons a qqn (fig., fam.). ♦
SPĂTAR s.n., SPETEAZĂ s.f. — dossier m. ♦ SPĂTOS, OASĂ adj. — de bel-le/de forte/carrure; => costaud (pop.).
SPAŢIU s.n. — espace. Spaţiu de odihnă — aire de repos.
SPĂLA v.tr., refl. — (se) laver. A spăla cu apă multă — laver â grande eau; a spăla un copil pe faţă — debarbouiller
un gosse; a se spăla pe dinţi— se brosser Ies dents; a spăla cratiţe — recurer Ies casseroles; a spăla rufe — blanchir
le linge; faire la lessive (vx.); a spăla vase — faire la plonge/la vaisselle; cel care spală vasele într-un restaurant —
plongeur m. 0 EXPR. A spăla banii (fig., fam.) — Blanchir de l'argent (fig., fam.). A-şi spăla rufele murdare în
familie (fig., fam.) — Laver son linge sale en familie (fig.,fam.). ♦ SPĂLARE^./ —blanchissage m., lavage m.
Spălarea banilor (fig.) — blanchiment de l'argent (fig.). ♦ SPĂLAT, Ă adj. — blanchi, ie; lave, ee. Maşină de
spălat — lessiveuse /; machine / â laver.
♦ SPĂLĂTOREASĂ s.f. — blanchisseuse/ (vx.).
♦ SPĂLĂTORIE s.f. — blanchisserie /, buan-derie /, laverie (automatique) /, lavoir m.
♦ SPĂLĂTURĂ s.f. — lavement m. (med.).
♦ SPĂLĂCIT, Ă adj. — decolora, ee; delave, ee; pale; passe, ee.
SPĂŞI v.refl. (fam.) — se repentir. ♦ SPĂŞIT, Ă adj. — penaud, de; repenti, ie. A pleca spăşit — s'en aller l'oreille
basse (fig., fam.).
V. CĂI, POCĂI, REGRETA.
SPÂN adj. — glabre. 0 EXPR. Când o face spânul barbă (fig., fam.) — Quand Ies poules auront des dents; â la
semaine des quatre jeudis (fig., fam.).
SPÂNZURA v.tr., refl. — (se) pendre. A spânzura pe cineva — pendre qqn haut et court (fig.). 0 EXPR. A-i
spânzura cuiva lingurile de brâu (fig., pop.) — Attendre qqn comme Ies moines l'abbe (fig.). ♦ SPÂN-ZURARE s.f.
— pendaison / ♦ SPÂNZURĂTOARE s.f. — gibet m., potence/
SPECIALIZA v.refl. — passer maître en; se specialiser (en, dans). SPECIAL, Ă adj. şi adv. — I. [adj] 1. special,
le; particu-lier, iere; extraordinaire. 2. bizarre; singu-lier, iere. II. [adv] â dessein; expressement. Am venit special să
vă văd — Cest a dessein que je suiş venu vous voir. ♦ SPECIALIST, Ă s. — specialiste. A fi specialist — etre du
metier. ♦ SPECIALITATE s.f. — pârtie /, specialite/ Nu e specialitatea mea — Ce n'est pas mon rayon (fig., fam.);
specialitatea casei (restaurant) — le plat du chef. E specialitatea mea! — Cest mon fort! ♦ SPECIALIZARE s.f. —
maîtrise /. 0 EXPR. A fi tare în specialitatea sa (fig ) — Etre fort dans sa pârtie (fig.).
SPECIE s.f. — espece/
SPECIFICA v.tr. — specifier. ♦ SPECIFIC, Ă adj. — specifique. ♦ SPECIFICAŢIE s.f. — specification/
SPECIMEN s.n. — echanîiilon m., exem-plaire m., specimen m. Specimen de semnătură — emargement m., endos
m., giiffe/, paraphe/, seing m.
SPECTACOL
SPECTACOL s.n. — spectacie m. Spectacol în direct — spectacie en direct; spectacol redifuzat — spectacie en
differe. 0 EXPR. A se da în spectacol (fig., fam.) — Se donner en spectacie; faire son numero (fig., fam.).
♦ SPECTACULOS, OASĂ adj. — spectaculaire.
♦ SPECTATOR, OARE s. — spectateur, trice.
SPECTRAL, Ă adj. — spectral, le. ♦ SPECTRU s.n. — spectre m.
SPECULA v.tr. — agioter, boursicoter. speculer sur; tirer profit. ♦ SPECULĂ s.f. — agiotage m., profit m. illicite.
A face speculă — ferrer la muie; se livrer â l'agiotage (fig., fam.). ♦ SPECULANT, Ă S. —agioteurwt; boursicoteur m.;
fricoteur, euse; profiteur, euse; trafiquant, ante. ♦ SPECULAŢIE s.f. — speculation/ ♦ SPECULATIV, Ă adj. — specu-
latif, ve. Spirit speculativ — esprit speculatif. SPERA v.tr., intr. — esperer. A spera în zile mai bune — croire aux
lendemains qui chantent (fig.). ♦ SPERANŢĂ s.f. — espoir m. Cu speranţa — dans I'espoir de; fără speranţă — „la
mort du petit cheval" (fig., litt.f, lipsit de orice speranţă — contre tout espoir; slabe speranţe— pas d'espoir; peu
d'espoir; a avea speranţe — avoir bon espoir; a-şi pune mari speranţe în cineva — mettre de grands espoirs en qqn.
V. NESPERAT. 0 EXPR. A trage speranţă (fig., fam.) — Caresser un espoir (fig.). A trage speranţe de moştenire
— Avoir des esperances (fig., fam.). SPERIA v.tr. intr., refl. — 1. (s') effrayer; faire peur. A fi speriat — etre
effarouche/ef-fraye. 2. [fig.] eblouir, etonner (fig.). Puterea lui de muncă mă sperie — Sa force de travail m'eblouit.
0 EXPR. A se speria degeaba (fig., fam.) — Avoir plus de peur que de mal (fig.). ♦ SPERIETOARE s.f. — epouvantail
m. ♦ SPERIETURĂ s.f. — frayeur/ ♦ SPE-RIOS, OASĂ adj. — craintif, ive; hagard, de; ombrageux, euse. '
SPERJUR s.m. — parjure m. SPETI refl. — s'echiner, peiner, travailler dur, trimer; => bucher (fam.); bosser
(pop.); s'abru-tir/se crever/se tuer au travail (fig., fam.). A se speti muncind— mourir â la peine; s'abrutir/se
SPEZE sf.pl. — depenses f.pl, frais m.p Pe spezele mele (tale etc.) — â mes (tes, etc frais, â mes (tes, etc.) risques et
perils. SPIC s.n. — epi m.
SPICHER, IŢA s. — annonceur, euse; presentateur, trice (â la television); speaker [spikceR], speakerine [spiJcRinJ.
SPILCUI v.refl. (fam.) — se parer, se pom-ponner; => se bichonner (pop.). ♦ SPILCUIT, Ă adj. (fam.) — pimpant, te;
tire â quatre epingles. V. DICHISI, FERCHEZUI, GĂTI. SPIN s.m. — epine/, piquant m. 0 EXPR. Să nu ne plângem că
trandafirul are spini, să fim fericiţi că spinii au trandafiri (Joubert) — Au lieu de me plaindre de ce que la rose a
des epines, je me felicite de ce que 1'epine soit surmontee de roses (Joubert). Toţi trandafirii au spini (prov.)
— U n'y a pas de roses sans epines (prov.). ♦ SPINOS Ă adj. — [fig.] delicat, ate; epi-neux, euse. Subiect spinos —
sujet epineux. SPINARE s.f. — 1. colonne/ (vertebrale); echine /, epine / dorsale. 2. dos m.; [de iepure] rable m. 0
EXPR. A arunca răspunderea în spinarea cuiva (fig., fam.) — Rejeter une responsabili te sur qqn. A arunca o
vină în spinarea cuiva (fig., fam.) — Faire endosser une faute â qqn; faire porter le cha-peau â qqn; jetter â qqn le
chat aux jambes (fig., fam.). A cădea în spinarea cuiva (fig., fam.) — Incomber â/retomber sur qqn (fig.). A face
ceva pe spinarea cuiva (fig, fam.) — Faire qqch. aux depens de qqn (fig., fam.). A-şi lua picioarele la spinare
(fig., fam.) — Prendre ses jambes â son cou; deteler â toutes jambes (fig., fam.); jouer des gambettes/des
guibolles/des jambes (fig., pop.). A o lua pe spinare (fig., pop.) — Recevoir une pâtee/une trempe/une volee (fig.,
pop.). A măsura pe cineva pe spinare (fig., fam.) — Frotter le dos/Ies reins â qqn; rompre Ies cotes â qqn (fig.,
pop.). A-şi pleca
383
SPOROVĂI
spinarea (fig., fam.) — Plier l'echine (fig., fam.). A-şi pune spinarea Ia bătaie
(fig., fam.) — Mettre le paquet (fig., fam.). A trăi pe spinarea cuiva (fig., fam.) — Vivre â la charge/aux crochets/aux
depens de qqn; manger au râtelier de qqn (fig., fam.); gruger qqn (pop.); ecumer la marmite (vx.).
SPINTECA v.tr. — eventrer, fendre, pour-fendre.
SPIONA v.tr., intr., refl. recipr. — 1. epier, guetter qqn. 2. (s') espionner. ♦ SPION OA-NĂ s. — espion, nne. ♦
SPIONAJ s.n. — espi-onnage / ♦ SPIONITĂ s.f. (fam.) — espion-nite/
SPIRALĂ s.f. — spirale/
SPIRIDUŞ s.m. — elfe m., esprit m. fami-lier, farfadet m., lutin m.; => diablotin m. (fig.).
SPIRIT s.n. — esprit m. Dumnezeu e spirit — Dieu est un pur esprit; spiritul binelui/răului — l'esprit du bien/du
mal; spirite ale imaginaţiei (zânele, sirenele) — esprits de l'imagination (Ies fees, Ies sirenes); spiritul celui decedat
— l'esprit du mort; evocarea spiritelor — evocation des esprits; spirit şi materie — esprit et matiere; l'esprit et la
chair; om de spirit — homme d'esprit; prezenţă de spirit — presence d'es-prit; stare de spirit — etat d'esprit; spirit de
gaşcă (pop.) — esprit de clocher (fig., fam.); spirit lucid/subtil/logic — esprit lucide/sub-tile/logique; spirit mărginit
— esprit borne; spirit practic — esprit pratique; spirit filozofic — esprit philosophique; spirit de analiză/de sinteză
— esprit d'analyse/de syn-these; spirit de observaţie — esprit d'obser-vation; spirit de revoltă/de dreptate/de sacri-
ficiu — esprit de revolte/de justice/de sacrifice; a avea spirit belicos/de aventurier — avoir l'esprit
belliqueux/aventurier; a calma spiritele — calmer Ies esprits; a-şi păstra spiritul liber — conserver son esprit libre. ♦
SPIRITUAL, Ă adj. — spirituel, lle. A fi spiritual — avoir l'esprit bien tourne (fig.); avoir de l'esprit. ♦ SPIRITISM s.n.
— spiritisme m. Masă de spiritism — table tournante.
SPLINĂ s.f. — rate/
SPITALIZA v.tr., refl — (s') hospitaliser. ♦ SPITAL s.n. — hopital m., Hotel Dieu m.
SPIŢĂ s.f. — 1. rayon m. Spiţă de roată — rayon de roue. 2. echelon m., filiation /, lignee / Rudă de spiţa a doua —
parent de deuxieme lignee.
SPLAI s.n. — quai m. Splaiul Dâmbovi-ţei — le quai de la Dâmboviţa.
SPOI v.tr. — badigeonner, blanchir â la chaux; chauler. ♦ SPOIALĂ s.f. — 1. chau-lage/ 2. [fig.] apparence/
trompeuse; simulacre m., faux-semblant m.
SPOLIA v.tr. — demunir, spolier, voler; => gruger (lin.). ♦ SPOLIERE s.f. — spoliaţion/, voi m.
SPONCI s.m.pl. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. Pe sponci — A la portion congrue. A mânca pe sponci (pop.) — Casser
la croute; grig-noter; manger sur le pouce (fig., fam.).
SPONSORIZA v.tr. — commanditer, par-rainer, patronner, sponsoriser. ♦ SPONSOR s.m. — commanditaire m., parrain
m., sponsor m. ♦ SPONSORIZARE s.f. — par-
rainage m.
SPONTAN, Ă adj. — primesautier, iere; spontane, ee. In mod spontan — spontane-ment. ♦ SPONTANEITATE s.f. —
sponta-neite/.
SPORI v.tr., intr., refl. — augmenter,(s') ac-croître, redoubler. ♦ SPOR s.n. — 1. progres m., rendement m. A avea spor
— avoir un bon rendement; spor la lucru! — tra-vaillez bien! (bon travail!; bon courage!). 2. abondance / ♦
SPORNIC, Ă adj. — pro-ductif, ive.
SPOROVĂI v.intr. (fam., pop.) — babiller, bavarder, cancanner, jacasser, jaser, papoter, radoter; => caqueter (fig.);
ragoter (fam.); parler de la pluie et du beau temps; tailler une (des) bavette(s) (fig., fam.). ♦ SPOROVĂIALĂ s.f. —
babillage m., bavardage m., caquetage m., forfanterie /, jacasserie /, papotage m.; ==> babil m. (vx., litt.); bla-bla-bla
m., commerage m., prechi-precha m.,
384
SPULBERA v.tr., refl. — ($') aneantir, (se) disseminer, (se) dissiper. A spulbera iluziile cuiva — aneantir Ies illusions
(â) de qqn.
SPUMEGA v.intr. — ecumer, A spumega de furie (fig.) — ecumer de colere/de rage.
♦ SPUMĂ s.f. — 1. ecume/ Pipă din spumă de mare — pipe en ecume de mer; valuri tivite de spumă — vagues
bordees d'ecume; a lua spuma {la supă) — ecumer (la soupe). 2. mousse/ Spumă de ras — mousse â raser. A face
spumă — mousser. 0 EXPR. A face spume Ia gură de invidie (fig., fam.) — Baver d'envie (fig., fam.). ♦ SPUMIERĂ
s.f. — ecu-moire / ♦ SPUMOS, OASĂ adj. — leger, ere; mousseux, euse; vaporeux, euse. Şampanie spumoasă —
(champagne) mousseux.
SPUNE v.tr. — appeler, dire. Ce spun ziarele? — Qu'est-ce qu'il y a dans Ia presse?. Ce spui? — Cest pas possible!.
Ce-ţi spuneam eu! — J'avais bien raison!. Nu mai spune! — Ah, bon!; et puis quoi encore?. Lucrul acesta nu-ţi
spune nimic? — ţa ne te dit rien?. Mie îmi spui?! — A qui Ie dites-vous?!; tu parles!; mai mult decât se poate spune
— au-delâ de toute expression; fără a spune nimic — sans mot dire; după câte spune — â ce qu'il dit; spunând asta
— ce disant; altfel spus — comme qui dirait (fam.); autrement dit; a-si spune numele, profesia — decliner ses nom et
qualite(s); a spune drept — dire la verite; a avea un cuvânt de spus — avoir son mot â dire; acestea fiind spuse —
cela dit; periculos de spus — ne pas etre bon a dire. 0 EXPR. A spune doar aşa (fig., fam.) — Dire qqch. histoire de
parler. A-i spune cuiva inima (fig., fam.) — Voir venir (fig., fam.). Mi-a spus o păsărică (fig., fam.) — Mon petit doigt
me l'a dit (fig., fam.). A-şi spune păsul (fig., fam.) — S'epancher/ouvrir son coeur (fig., fam.).
♦ SPUSELE s.f.pl. — Ies dires m.pl. După spusele — aux dires.
SPURCA v.tr., refl. (pop.) — 1. (se) souiller. 2. [fig.] profaner. A spurca o biserică — pro-faner une eglise. ♦
SPURCĂCIUNE s.f. — immondice/, souillure/ ♦ SPURCAT, Ă adj. —
SPOT
radotage m., ragot m. (fam.); caquet m. (fig.).
V. FLECARI, PĂLĂVRĂGI, TRĂNCĂNI.
SPOT s.n. — spot m. Spot publicitar — message/spot publicitaire.
SPOVEDI v.tr., refl. — aller â confesse; (se) confesser. ♦ SPOVEDANIE s.f. — confesse/ (relig.); confession/
SPRÂNCEANĂ s.f. — sourcil m. 0 EXPR. A alege pe sprânceană (fig., fam.) — Trier sur le volet (fig.). A fi cu
ochi şi cu sprâncene (fig., fam.) — Crever Ies yeux (fig., fam.); (c'est) evident; şa ne fait pas de doute/pas un pli. A
încreţi din sprâncene (fig., fam.) — Froncer Ie sourcil (fig., fam.). A ridica din sprâncene (fig., fam.) — Hausser
Ies sourcils (fig., fam.). A se uita pe sub sprâncene (fig., fam.) — Couler un regard (fig., fam.). ♦ SPRĂNCENAT, Ă
adj. (pei.) — în expr.: OEXPR. Călătorie sprâncenată (fam., iron.) — Je vous souhaite beaucoup (bien) de plaisir
dans votre voyage (iron.).
SPRE prep. — pour, vers. Este spre binele vostru — C'est pour votre bien. Mă întorc spre tine — Je me tourne vers
toi. Ne vedem spre seară — On se voit vers le soir.
SPRIJINI v.tr., refl. — 1. s'accouder, s'a-dosser, (s') appuyer. A se sprijini în coate — s'accouder; a se sprijini cu
spatele de un zid — s'adosser; a sprijini o cerere — appuyer une demande. 2. donner son aval â; etayer, fonder. A
sprijini o politică — donner son aval â une politique; a sprijini un zid — etayer un mur; a sprijini o afirmaţie pe... —
fonder une affirmation sur... 3. epauler, se-conder. A sprijini pe cineva (fig.) — epau-ler/seconder qqn. ♦ SPRIJIN s.n.
— appui m., soutien m.; => viatique m. (fig., litt.). Punct de sprijin — point d'appui; în sprijinul (loc. prep.) — â
l'appui de. 0 EXPR. A cere sprijin cuiva (fig.) — Demander l'appui de qqn. A fi sprijinul cuiva (fig.) — Etre l'appui
de qqn. ♦ SPRIJINITOR, OARE s.m. — 1. appui m., protecteur m., soutien m. 2. [pt. plante] tuteur m.
SPRINTEN, Ă adj. — agile, alerte, allegre. ♦ SPRINTENEALĂ s.f. — agilite/, vivacite/
385
souille, ee. 0 EXPR. Spurcat la gură
(fig., pop.) — Qui a la langue grasse; qui dit de gros mots; qui parle gras; qui ne fait pas dans la dentelle (fig., fam.);
abject, ignoble, impur, infame, salaud.
SPUZĂ s.f. (fam.) — cendre / chaude. Spuză de copii (fig.) — ribambelle/ d'en-fants. 0 EXPR. A trage spuza pe turta
sa
(fig., pop.) — Amener/tirer la couverture â soi; mettre toutes Ies chances de son cote (fig., fam.).
STA v.intr. — 1. s'arreter. Nu-i mai sta gura — II n'arrete pas de parler. A stat ceasul — La montre s'est arretee.
Ploaia a stat — La pluie a cesse. Stai pe loc! — Arrete-toi!. Stai să vezi — Attend voir. 2. rester, (se) tenir. A nu
putea sta locului — avoir la bougeotte (fig., fam.); ne pas pouvoir rester en place. Stăm la locul nostru — Nous
restons â notre place. Stai jos! — Parque-toi! (arg. scol.); reste assis!. Stai liniştit! — Tiens-toi tranquille!. a sta în
aşteptare — rester en attente/sur la touche; a sta în expectativă — rester/se tenir sur ses gardes (fig., fam.); a sta pe
loc — ne pas avancer d'un pouce (fig., fam.); a sta la masă — rester â table; a sta la soare — prendre le soleil; a sta
pe vine — s'accroupir; a sta deoparte — se tenir â l'ecart; a sta împotrivă — tenir tete; a sta de vorbă — rester â
bavarder. 3. demeurer, habiter, resider, sejourner. Unde stai în Bucureşti? — Ou demeures-tu â Bucarest?. Staţi de
mult împreună? — Vous habitez depuis longtemps ensemble?. Staţi mult în străinătate? — Vour residez
longtemps a l'etran-ger?. O să stăm un timp la Sinaia — Nous sejournerons pour un temps â Sinaia. 4. ne pas quitter.
Staţi cu noi! — Ne nous quittez pas!. 5. etre preţ â. A sta gata de plecare — etre preţ a partir. Focul sta să se stingă
— Le feu se mourait. 6. A-i sta bine — seoir [swaR]. li stă bine — ţa lui sied/va (bien). Cum stai cu dragostea? —
Ca va l'amour pour toi?. Cum staţi cu franceza? — Ca va votre francais?. V. ŞEDEA. 0 EXPR. A sta ca pe ace/ca pe
ghimpi/ca pe jăratec (fig., fam.) —Etre sur des charbons ar-
STABILI
dents/sur le gril; se tenir â quatre (fig., fam.). A sta în banca Iui (fig., fam.) — Tenir son quant-â-soi (fig.). A sta cu
braţele încrucişate/cu mâinile în sân (fig., fam.) — Avoir Ies pieds nickeles/un poil dans la main; n'avoir jamais rien
fait de ses dix doigts; ne rien se casser; enfiler des perles; peigner la girafe; rester Ies bras croises (fig., fam.); ne pas
ficher, ne pas en foutre une secousse/une rame/une datte, se Ies rouler (fig., pop.). A nu sta cu braţele încrucişate/cu
mâinile în sân (fig., fam.) — Ne pas rester l'arme au pied (fig., fam.). A sta de capul cuiva (fig., fam.) — Etre dans
Ies jambes de qqn (fig., fam.). A sta Ia căldurică (fig., fam.) — Mener une vie douillette (fig., fam.). A-i sta cuiva ca
dracu' (fig., fam.) — Aller comme un tablier/comme un faux-col â une va-che/comme des guetres â un lapin (fig.,
pop.). A sta ţeapăn (fig., fam.) — Garder la pose (fig.). Stai aşa! — Minute papillon! (fig., fam.). A şti cum stă
(fig.) — Faire le point (fig.). ♦ STARE s.f. — 1. disposition/, etat m., humeur / Stare solidă/lichidă/gazoasă —
etat solide/liquide/gazeux; stare civilă — etat civil; stare bună/proastă — bonne/mauvaise humeur; stare de spirit —
etat d'esprit; humeur. V. DISPOZIŢIE. 2. fortune/, richesse/ Cu stare (loc. adj.) — cossu.e; riche. 0 EXPR. A nu avea
stare (fig., fam.) — Avoir la bougeotte; etre sur Ies dents (fig., fam.). A fi în toate stările (fig., fam.) — Se mettre dans
tout ses etats (fig., fam.). A fi într-o stare proastă — Etre mal en point; etre en piteux etat (fam.). A fi în stare să... —
Etre capable de...; etre â meme de...; etre de taille â.... A fi în stare să încalece pe cineva (fig., fam.) — Etre de taille a
faire filer qqn tout doux (fig., fam.). A fi în stare de orice (fig., fam.) — Avoir assassin6 mere et pere (fig.). A nu fi în
stare (să...) — ne pas faire le poids (fig., fam.); ne pas etre de taille a.... A fi într-o stare de plâns (fig.) — Etre a
ramasser â la petite cui fiere (fig., fam.).
STABILI v.tr., refl. — (s') etablir, statuer sur. A stabili o întâlnire — arreter un rendez-vous. ♦ STABIL, Ă adj. —
stable. ♦ STABI-
STAFF
LITATE s.f — stabilite fi A nu avea stabilitate — branler dans le manche (fig., fam.). ♦ STABILIMENT s.m. —
etablissement m.
STAFF s.n. (angl.) — cadres m.pl. de direc-tion; commandement m. Stafful partidului — Ies cadres du parti.
STAFIDI v.refl. — se dessecher, se ratati-ner. ♦ STAFIDĂ s.f. — raisin m. sec de Co-rinthe/de Malaga/de Smyrne.
STAFIE s.f. — fantome m., revenant m. STAGIAR, A s. şi adj. — stagiaire. Un tânăr stagiar — un jeune stagiaire.
♦ STAGIU s.n. — stage m. Stagiu militar — service militaire; a face un stagiu — faire un stage. STAGIUNE s.f. —
saison/ theâtrale. STAGNA v.intr. — croupir, stagner; => pietiner (fig.). ♦ STAGNANT, Ă adj. — stagnant, te. ♦
STAGNARE s.f. — arret m., stagna-tion/
STAL s.n. — parterre m. (theâtre).
STAMBA s.f. — cotonnade/ Stambă (americă) — calicot m. 0 EXPR. A se da în stambă (fig., fam.) — Enlever son
masque (fig.).; perdre la face (fig., fam.).
STAND-ALONE (inform.) — autonome, off-line (inform.).
STAN-PĂŢITUL s.m. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A fi Stan-Păţitul (fig., fam.) — En avoir soupe; etre paye pour le
savoir; porter le chapeau (fig., fam.). Mai multe ştie Stan-Păţitul decât toţi cărturarii (pop.) — Chat echaude
craint l'eau froide (prov.); „ii sait trop de choses qui a ete veneur" (fig., fam.).
STAREŢ, Ă s. — prieur, re; superieur, re d'un couvent (pere prieur, mere prieure).
STAT s.n. — etat m. Stat major — etat majeur; de stat (loc. adj.) — d'etat; şef de stat — chef d'etat; lovitură de stat
— coup d'etat; raţiune de stat — raison d'etat; stat în stat — etat dans l'etat; bunuri de stat— biens de l'etat; Statele
Unite — Ies Etats-Unis. 0 EXPR. A călători pe spezele statului (fig., fam.) — Voyager aux frais de la Prin-
cesse (fam.)/de l'Etat. ♦ STATAL, Ă adj. — etatique.
STAT s.n. —etats/n., liste/ Stat de plată — feuille de paie; state de serviciu — etats de service; stat personal — etat
de situation.
STAT s.n., STATURĂ s.f. — taille / De statură înaltă — de grande taille; de statură mijlocie — de taille moyenne;
mic de stat — petit de taille.
STATORNICI v.tr., refl. — (s') etablir, (se) fixer. Oamenii statorniciţi în regiunea de şes — Ies gens etablis dans la
region des plaines; a se statornici într-o regiune — se fixer dans une region; a nu se statornici nicăieri — ne (pas)
faire de vieux os (nulle part) (fig., fam.). ♦ STATORNIC, Ă adj. — constant, ante; fidele; stable. Pace statornică — paix
constante; statornic în dragoste — fidele en amour; populaţie statornică — population stable.
STATUIE s.f. — statue / Sculptor de statui — statuaire m.; ♦ STATUETĂ s.f. — statuette/ 0 EXPR. A-i ridica o
statuie cuiva (fig.) — Statufier qqn (fam.).
STATU-QUO s.n. — stătu quo m. A menţine statu-quo — maintenir le stătu quo.
STATUT s.n. — statut m. Statutul funcţionarilor — statut des fonctionnaires. ♦ STATUTAR, Ă adj. — statutaire.
STAŢIONA v.intr. — stationner. A staţiona pe banda a doua (auto) — stationner en dou-ble file (auto). ♦ STAŢIE s.f.
— arret m. Trenul intră în staţie — Le train entre en gare; staţie de autobuze — arret de bus; staţie de autobuz
acoperită — abribus m.; staţie de taxiuri — station de taxis.
STAŢIUNE s.f. — station/, viile/ Staţiune balneară — station balneaire; staţiune cu ape termale — viile d'eaux.
STAUL s.n. — etable/
STĂPÂNI v.tr., refl. — 1. posseder. 2. (se) maîtriser, refrener. A-şi stăpâni pofta — Refrener son desir/son envie. 0
EXPR. A stăpâni averi (fig., fam.) — Posseder des biens.
387
STÂRNI
A-şi stăpâni meseria/profesia (fig., fam.) — Avoir de l'acquis; etre fort dans sa pârtie (fig.)', connaître toutes Ies
ficelles du metier; savoir une chose sur le bout du doigt (fig., fam.); en connaître un sacre rayon (fig., pop.); etre un
as/un orfevre en la matiere. ♦ STĂPÂN, ÂÎ. — maître m., maî-tresse/".; patron m., patronne/ 0 EXPR. A fi fără stăpân
(fig.) — Ne dependre de per-sonne. A fi stăpân în casa lui (fig.) — Etre seul maître â bord (fig.). A fi stăpân pe sine
(fig-) — Etre maître de soi. A fi stăpân pe situaţie (fig.) — Avoir tous Ies atouts en main; mener le jeu/la danse (fig.);
etre bien en selle (fig., fam.). A intra la stăpân (fig., fam.) — Ne plus disposer de soi. Fiecare e stăpân în casa lui
(prov.) — Charbonnier est maître chez soi (prov.). ♦ STĂPÂNIRE s.f — 1. possession/ A pune stăpânire pe... —
s'emparer de.... 2. autori-te/ Sus, la stăpînire— en haut lieu. 3. [fig.] maîtrise/ Stăpânire de sine (fig.) — maîtrise de
soi.
STĂRUI v.intr. —insister, persister. ♦ STĂRUINŢĂ 5./ — insistance/., perseverance/, persistance / ♦ STĂRUITOR, OARE
adj. — insistant, te; pressant, te.
STĂVILI v.tr. —brider, endiguer. ♦ STAVILĂ s.f. — barrage in., obstacle m. A pune stavilă — faire barrage â; mettre
le hola; fără stavilă — librement; sans treve. 0 EXPR. A-şi pune stavilă gurii (fig., fam.) — Avaler sa langue; avoir
un boeuf sur la langue; ne pas dire un traître mot; etre muet comme une carpe/comme un poisson/comme la tombe;
garder bouche close; rester bouche cousue; taire/tenir sa langue (fig., fam.); la boucler; fer-mer/taire sa gueule; y
mettre un cadenas (pop.); fermer sa boîte (â camembert); y mettre un bouchon (fig., pop.). ♦ STĂVILAR s.m. — mole
m. ♦ STĂVILIRE 5./ — endiguement m.
STÂLCI v.tr. — 1. meurtrir. 2. [fig.] bafouiller, begayer, zezayer; => baragouiner (fam.); ecorcher (fig.). A stâlci un
cuvânt/o limbă (fig.) — ecorcher (estropier) un mot/une langue (fig.). 0 EXPR. A-i stâlci cuiva mutra (fig., fam.) —
Abîmer le por-
trait â qqn; casser la figure/la gueule â qqn; defoncer la frimousse/le portrait â qqn (fig., fam.); mettre la gueule en
pantoufles â qqn (fig., pop.).
STÂLP s.m. — pilier m., poteau m. Stâlp de telegraf — poteau telegraphique. 0 EXPR. Stâlpul casei (fig.) — Le chef
de la familie. Un stâlp de cafenea (fig., fam.) — Un pilier de cabaret (fig., fam.). Un stâlp al familiei (fig., fam.) —
Un pilier de la familie (fig., fam.).
STÂNĂ s.f. — bergerie/
STÂNCĂ s.f. — recif m., roc m., roche/, rocher m. ♦ STÂNCOS, OASĂ adj. — ro-cheux, euse.
STÂNG, Ă adj. — gauche. Mâna stângă — la main gauche. [substantivat]: stânga (pe scenă, teatru) — cote cour; a
fi (a face politică) de stânga — etre â (de) gauche; a ţine stânga (auto) — serrer sur sa gauche (en Angleterre); a
face la stânga — tourner â gauche. 0 EXPR. A face stânga-mprejur (fig., fam.) — Tourner Ies talons (fig., fam.). ♦
STÂNGACI CE adj. — 1. gaucher, ere. 2. [fig.] engonce, ee; maladroit, te; => gauche; manchot, tte (fig.); empote, ee;
godiche; godi-chon, nne (fam.). ♦ STÂNGĂCIE s.f. — gaucherie/, maladresse/ ♦ STÂNGISM s.n. — gauchisme m.
STÂNJENEL s.m. — iris m.
STÂNJENI v.tr., refl. recipr. — (se) deran-ger, (s') embarrasser, (se) gener, (s') impor-tuner, (s') incommoder. ♦
STÂNJENEALĂ s.f. — ennui m., gene/ ♦ STÂNJENITOR, OARE adj. — embarrassant, ante; genant, ante. V. STINGHERI.
STÂRC s.m. — heron m.
STÂRNI v.tr., refl. (fam.) — allumer, ameuter, (se) dechaîner, (se) declencher, effaroucher, inciter, lever, pousser,
provo-quer; => narguer (fam.). A stârni bănuiala cuiva — donner l'eveil; etre trop poli pour etre honnete (fig.);
mettre â qqn la puce â l'oreille (fig., fam.); a stârni câinii — ameuter Ies chiens; a stârni pe cineva să pro-
STÂRPI
testeze — pousser qqn â protester; a stârni curiozitatea — piquer la curiosite; a stârni dorinţa cuiva — allumer le
deşir de qqn; a stârni mulţimea — narguer la foule (fam.); a stârni păsările — effaroucher Ies oiseaux; a stârni
vâlvă — faire sensation; a stârni vânatul — lever le gibier. Purtarea sa a stârnit riposte unanime — Son
comportement a declenche des ripostes unanimes. Răspunsul ei mi-a stârnit mânia — Sa reponse a incite ma colere.
Nu-l stârni! — Ne le pro-voque pas!. Pasiunile s-au stârnit imediat — Les passions se sont dechaînees sur le coup.
S-a stârnit repede ura între ei ■— La haine s'est vite declenchee parmi eux. S-a stârnit vântul — Le vent s'est Icve.
388
-chenem. ♦ STEJĂRIŞ5.«. —
STEJAR s.m.
chenaie/
STEMA s.f. — armes fpl., armoiries fpl, blason m., embleme m., insigne m.
STERP, STEARPĂ adj. — 1. aride, inculte. Pământ sterp — terre aride; sol sterp — sol inculte. 2. brehaigne, sterile.
Iapă stearpă — jument brehaine; vacă stearpă — vache sterile. 3. [fig.] improductif, ive; infructu-eux, euse. Epocă
stearpă — epoque impro-ductive.
STÂRPI v.tr. — aneantir, detruire, exter-miner, extirper, supprimer. A stârpi abuzurile — extirper les abus; a stârpi
bacşişul — supprimer le pourboire; a stârpi buruienile -— extirper les mauvaises herbes; a stârpi muştele ■ —
supprimer les mouches; a stârpi şoarecii — derariser. * STÂRPI-RE s.f. — aneantissemeur ;u., destruction/ STÂRV
s.n. — charogne/ V. CADAVRU. STEA sf. — etoile/ Stea căzătoare — etoile fiiante; stea de cinema — etoile de
cinema: star; vedette; cer cu stele — ciel etoile. 0 EXPR. Ii apune steaua (fig.) — Son etoile bianchit/pâlit (fig.). A
crede în steaua sa (fig-) — Avoir foi, etre conilant en son etoile (fig.). A fi cu stea în frunte (fig., fam.) — Etre ne
coiffe (fig., fam.)- A se naşte sub o stea norocoasă (fig., fam.) — Naître sous une heureuse constellation/sous une
bonne etoile (fig., fam.). A face pe cineva să vadă stele verzi (fig., fam.) — En faire voir â qqn les etoiles du
jouv/treute-six chandelles (fig., fam., iron.). A vedea stele verzi (fig., fam.) — En voir trente-six chandelles (fig-,
fam.).
STEAG s.n. — drapeau m., etendard m. A coborî steagul — baisser pavilion; a ridica steagul — hisêr le drapeau; a
lupta sub steagul unui conducător/al unei ţări — com-battre sous les drapeaux d'un chef/d''un pays. * S^GAS s.m. —
enseigne m., porte-dra-peai; r.i * STEGULEŢ s.n. — fanion m.
STICLĂ s.f. — verre m. Fabrică de sticlă — verrerie/; podoabe din sticlă — ver-roterie/; o sticlă — une bouteille;
sticlă de bere — cannette/
STICLETE s.m. — 1. chardonneret m. 2. [arg] agent m. de police; => flic m., keuf m. (fam.); barbouze m., poulet
m. (pop.); bourre m., cogne m., conde (arg.). V. COPOI, POLIŢIST. 0 EXPR. A avea sticleţi (fig., fam.) — Avoir une
araignee au (dans Ie) plafond/un (petit) grain/une hirondelle dans le soliveau; avoir Ie cerveau (la tete)
derange(ee)/fele(ee) (fig., fam.); etre marteau (fam.)l(xm peu) zinzin (pop.); avoir un petit velo dans la tete (fig.,
pop.); travailler du chapeau (fig., pop.)/du bigoudi (arg.).
STIL s.n. — style m. Stil de viaţă — style de vie; registru de stil — registre de st> mobilă stil — meubles de style; în
stil mare (loc. adj. şi adv.) — sur une large echelle. 0 EXPR. A avea stil (fig.) — Avoir de la classe (fig.).
STIMA v.tr., refl. recipr. — (s') estimer, ho-norer, respecter. ♦ STIMABIL, Ă adj. — esti-mable. V. RESPECTABIL. ♦
STIMĂ s.f. — estime/ A avea multă stimă pentru cineva — Tenir qqn en haute estime.
STIMULA v.tr. — activer, animer, eperonner, exiter, remonter, stimuler. ♦ STIMUL s.f. (fiziol.) — stimulus m.
(physiol.) ♦ STIMULANT, Ă adj. — fortifiant, te; remontam, te; stimulant, te. ♦ STIMULARE s.f. — stimulation / ♦
STIMULATOR, OARE adj. — stimulateur, trice. ♦ STIMULENT s.n. — 1. exi-
389
STRAŞNIC
tant m., fortifiant m., remontant m., stimulant m.. 2. dynamisant m., encourageant m., motivant m.
STINGE v.tr., refl. — (s') eteindre. A stinge focul/incendiul/lampa/lumina — eteindre le feu/1'incendie/la lampe/la
lumiere; a se stinge (eufem.) — expirer, mourir. Amintirea lui nu se va stinge (fig.) — Son souvenir ne s'eteindra pas.
0 EXPR. A bea de stinge (fig., fam.) — Boire comme un trou (fig., fam.); ne pas sucer de la glace/des glacons (fig.,
fam., iron.). A mânca de stinge (fig., fam.) — Manger comme un ogre/tout ce qui lui tombe sous la dent (fig., fam.).
♦ STINGERE s.f — extinction / (du feu).
♦ STINS, Ă adj. — eteint, te.
STINGHERI v.tr., refl. — (se) deranger, (s') embarrasser, (se) gener, (s') importuner, (s') incommoder. ♦ STINGHER, Ă
adj. — depareille, ee; isole, ee; seul, le. ♦ STINGHEREALĂ s.f. — ennui m., gene/ V. STÂNJENI.
STIVUI v.tr. — empiler; => mettre en vrac (fig.). ♦ STIVĂ s.f.— amas m., pile/, tas m.
STOARCE v.tr. — essorer, presser, pressu-rer, tordre, vider. A stoarce o lămâie — presser un citron; a stoarce rufele
— essorer le linge; a stoarce un abces — vider un abces. 0 EXPR. A stoarce pe cineva de ultimul ban (fam.) —
Saigner qqn â blanc (fig.). A stoarce bani de la cineva (fam.) — Tirer une carotte/une plume de Faile â qqn (fig.,
pop.). A stoarce contribuabilul (fig.) — Pressurer le contribuable. A stoarce mărturisiri (fig.) — Arracher des aveux
(fig.). ♦ STORS, STOARSĂ adj. — 1. ecrase, ee; es-sore, ee. 2. [fig.] epuise, ee; tordu, ue; vide, ee.
STOCA v.tr. — stocker. ♦ STOC s.n. — stock m. Stoc (rezervă) de ţigări — stock de cigarettes. ♦ STOCAJ s.n. —
stockage m.
STOFA s.f. — etoffe/; tissu m. en laine.
STOL s.n. — nuee /!, volee / Stol de lăcuste — nuee de sauterelles; stol de păsări — volee d'oiseaux.
STOMAC s.m. — estomac m. 0 EXPR. A nu avea pe cineva la stomac (fig., pop.) —
Avoir qqn a la caille/â la crotte/dans le nez/dans le pif (fig., pop.); ne pas pouvoir blairer qqn; ne pas porter qqn dans
son coeur; ne pas pouvoir voir qqn en peinture; prendre qqn en grippe (fig., fam.).
STOPA v.tr., intr. — 1. arreter. 2. stopper. A stopa o ţesătură — stopper un tissu. ♦ STOPARE s.f. — stoppage m. ♦
STOP s.n. — feu m. Stop pe roşu/pe verde (fam.) — le feu est au rouge/au vert; a trece pe stop — griller le feu (fig.,
fam.). Stop! — Arrete! V. SEMAFOR. ♦ STOPURI s.n.pl. (auto) — feux arriere. V. MAŞINĂ.
STOR s.n. — store m.
STRACHINĂ s.f. — ecuelle/, gamelle / 0 EXPR. A călca în străchini (fig., fam.) — Faire des bourdes; faire un coup
foireux; mettre Ies pieds dans Ies plats; pisser contre le vent; ne pas en rater une (fig., fam.).
STRADA s.f. — rue/ A merge pe stradă — aller dans la rue; omul de pe stradă — 1. le premier venu. 2. le citoyen
moyen; l'homme de la rue, tout un chacun; copil al străzii — enfant du pave/de la rue; gamin m. des rues; gavroche
m., poulbot m., ti ti m.; stradă frecventată — rue passante; stradă pieto-nală — rue pietonniere; încrucişare de străzi
— carrefour m.; croisement m. de rues. 0 EXPR. A arunca pe cineva în stradă (fig., fam.) — Jeter qqn sur le pave/â la
rue (fig., fam.). A fi în stradă (fig., fam.) — Etre sur le pave (fig., fam.). ♦ STRĂDUŢĂ s.f. — ruelle/, venelle/
STRAIE s.n. (pop.) — vetements m.pl. Straie de sărbătoare — vetements du dimanche.
STRANĂ s.f. — stalle/ d'eglise.
STRANIU, IE adj. — bizarre, etrange, insolite.
STRAŞNIC, Ă adj. — admirable, extraordi-naire, formidable, terrible, du tonnerre. O chestie straşnică — un truc du
tonnerre de Dieu; o gripă straşnică — une grippe carabinee. ♦ STRĂŞNICIE s.f. — durete/, severi te / Cu străşnicie
(loc. adv.) — dure-
390
cirea unei pietre preţioase — l'eau d'une pierre precieuse. 2. faste/, gloire/, mag-nificence/, splendeur/ ♦ STRĂLUCIT,
Ă adj. — briliant, te; eblouissant, te; scintillant, te; splendide. ♦ STRĂLUCITOR, OARE adj. — etincelant, ante;
fastueux, euse.
STRĂMUTA v.tr., refl. — changer de; (se) deplacer; renvoyer â; (se) transferer.
♦ STRĂMUTARE s.f. — renvoi m., transfert m.
STRĂNEPOT, OATĂ s. — arriere-petit-fils, arriere-petite-fille; arriere-petit-neveu, arriere-petite-niece.
STRĂNUTA v.intr. — eternuer. ♦ STRĂNUT s.n. — eternuement m. {Urări de strănut): Noroc!; Sănătate! — Dieu
vous be-nisse!; â vos souhaits!.
STRĂPUNGE v.tr. — crever, forer, percer, transpercer. A străpunge un cauciuc — percer un pneu; a străpunge
urechile (pentru cercei) — transpercer Ies lobes des oreilles (pour mettre des boucles d'oreille).
STRĂVECHI, CHE adj. — ancien, nne. Vremuri străvechi — temps anciens/recules.
V. VECHI.
STRĂVEDEA v.tr., refl. — entrevoir, percevoir. A străvedea realitatea — entrevoir/percevoir la realite. / se
străvedea silueta în întuneric — On entrevoyait sa sil-houette dans le noir. V. VEDEA. ♦ STRĂVEZIU, IE adj. —
diaphane; perceptible; transparent, te. Piele străvezie — peau diaphane; un adevăr străveziu (fig.) — une verite trans-
parente (fig.).
STRÂMBA v.tr., refl. — faire des gri-maces/la moue; grimacer, se tordre. A se strâmba de râs — se tordre de
rire.
♦ STRÂMB, Ă adj. — de guingois; tordu, ue; de travers; de traviole. Picioare strâmbe — jambes tordues; om strâmb
(aschimodie, pocitanie) — un tordu (fam.); scândură aşezată strâmb — planche de guingois; şapcă pusă strâmb —
casquette posee de travers, de traviole. 0 EXPR. A baga o strâmbă (fig., pop.) — Faire des entour-loupettes; jouer de
mauvais tours (fig., fam.).
STRAT
ment, severement; a crede cu străşnicie — croire dur comme fer (fig.); a interzice cu străşnicie — interdire
severement.
STRAT s.n. — 1. couche/ Strat de zăpadă — couche de neige. 2. parterre m.; Strat de flori — parterre de fleurs;
plate-bande/.
STRĂBATE v.tr. — parcourir, percer, pe-netrer, traverser. A străbate lumea — courir le monde; a străbate prin
mulţime — fendre la foule (fig.); se frayer un chemin â travers la foule; a străbate un oraş — traverser une viile.
Lumina străbate prin fereastră — La clart6 perce par la fenetre. Vapoarele străbat mările — Les navires sillonnent
Ies mers. Zgomotul străbate până la noi — Le bruit parvient jusqu'â nous.
STRĂBUN, As. — arriere-grand-pere, ar-riere-grand-mere; ai'eul, le; ancetre. ♦ STRĂMOŞ s.m. — ai'eul m. ♦
STRĂMOŞESC, EASCĂ
adj. — ancestral, le.
STRĂDUI v.refl. — se donner du mal (fig., famf/de la peine; s'efforcer, s'em-ployer, s'escrimer, s'evertuer. A se
strădui din răsputeri — ne pas menager ses efforts (fig.). ♦ STRĂDANIE s.f. — effort m., labeur m., peine/
STRĂFUND s.n. — bas-fond m.; => repli m. (fig.); trefonds m. (litt.). Străfundurile sufletului (fig.) — les replis du
coeur (fig.).
STRĂIN, -A s. — etranger, ere. Persoană străină într-o ţară — [din ţările sărace] immigrant, te; [din ţările
bogate] resident, te. V. ÎNSTRĂINA.
STRAJUI v.tr., intr. (înv.) — 1. garder. A străjui cetatea — garder la cite. 2. sur-veiller, veiller. A face de strajă —
faire le guet, monter la garde. ♦ STRAJĂ s.f. — 1. garde /, surveillance / 2. guet m., pa-trouille/, ronde/, surveillant m.
STRĂLUCI v.intr. — briller, miroiter, scin-tiller. Stelele, luna, soarele strălucesc — Les etoiles, la lune, le soleil
brillent. 0 EXPR. A străluci în societate (fig.) — Faire flores (fig., litt.). ♦ STRĂLUCIRE s.f. — 1. eclat m.,
resplendissementm., scintillement m. Strălu-
391
STRICA
A călca strâmb (fig.) — Faire un faux pas (fig.). A râde strâmb (fig.) — Rire jaune (fig.); rire comme un peigne
(fig., fam.). ♦ STRÂMBĂTURĂ s.f. — grimace/
STRÂMTA v.tr., refl. — (se) defiler, etriquer; (se) resserrer, (se) retrecir. A strâmta o fustă — etriquer une jupe. ♦
STRÂMT, Ă adj. — col-lant, ante; etrique, ee; etroit, te; exigu, ue. Locuinţă strâmtă — logement exigu; pantaloni
strâmţi — pantalons etroits; rochie strâmtă — robe collante/pres du corps. 0 EXPR. A fi strâmt la minte (fig., fam.)
— Avoir l'esprit borne (fig., fam.). ♦ STRÂMTOARE s.f. — 1. defile m., detroit m. 2. exi-gui'te / 0 EXPR. A fi la
strâmtoare (fig., fam.) — Etre dans ses petits souliers; ne pas en mener large (fig., fam.). ♦ STRÂM-TORAT, Ă adj.
— gene, ee; dans le besoin; â court d'argent (fig.).
STRÂNGE v.tr., refl. — 1. serrer. A strânge mâna (laba) (pop.) cuiva — serrer la main (la cuillere, pop.) a. qqn; a
strânge din nou legăturile — resserrer Ies liens; a-l strânge hainele — etre serre aux entournures.
2. amasser, amoceler. A strânge avere/bani — amasser une fortune/de l'argent.
3. ramasser. A strânge ceva de pe jos — ramasser qqch.; a strânge resturile — ramasser Ies restes. 4. ranger. A
strânge prin casă — ranger; mettre de l'ordre. 5. desservir, debarrasser. A strânge masa — debarrasser la table;
enlever le couvert; a strânge patul — faire le lit. 0 EXPR. A strânge bani albi pentru zile negre (prov.) — Garder
une poire pour la soif (prov.). A strânge pe cineva în chingi (fig., fam.) — Mettre qqn sur la sellette (fig.). A-l
strânge pe cineva opinca/pantofii (fig., fam.) — Etre dans ses petits souliers; ne pas en mener large (fig., fam.). A
strânge rândurile (fig.) — Se serrer Ies coudes (fig.); serrer Ies rangs. A-l strânge (pe cineva) în spate (de frig, de
frică) (fig., fam.) — Serrer Ies fesses (fig., pop.). A strânge cu uşa pe cineva (fig., fam.) — Cuisiner qqn; forcer la
main â qqn; forcer qqn dans ses derniers retranchements; mettre qqn au pied du mur (fig., fam.). ♦ STRÂNGERE s.f. —
1. serrement m. Strângere de
inimă (fig.) — serrement de coeur (fig.); strângere de mână — poignee de main. 2. ra-massage m. Strângerea
recoltei — la mois-son. 3. rangement m. ♦ STRÂNS, Ă adj. — 1. serre, ee. In rânduri strânse — en rangs serres. 2.
replie, ee. Hârtie strânsă — papier replie. 0 EXPR. A fi strâns la mână/la pungă (fig., fam.) — Etre dur â la detente;
etre regardant; regarder â la depense (fam.); etre preş de ses sous (fig., fam.). A fi strâns cu uşa (fig., fam.) — Etre
aux abois/piege comme un rat; etre au pied du mur (fig., fam.). ♦ STRÂNSOARE s.f. — l.etreinte/, pression/ A slăbi
strânsoarea — lâcher prise; relacher l'etreinte. 2. [fig.] contrainte /, surveillance / stricte. ♦ STRÂNSURĂ s.f. (pei.) —
amas m., multitude /, fatras m., ramassis m., rassemblement m. Strânsură de hoţi — ramassis des pillards. V.
ADUNĂTURĂ.
STREAŞINĂ s.f. — auvent m., avant-toit m. 0 EXPR. A pune mâna streaşină (fig.) — Mettre la main en visiere
(fig.).
STRECURA v.tr., refl. — 1. filtrer, passer au tamis; tamiser. A strecura supa — passer la soupe au tamis. 2. (s')
egoutter. A strecura brânza — egoutter le fromage. 3. se couler, se faufiler, (se) glisser. A se strecura prin mulţime —
se faufiler/se frayer un passage dans la foule; a strecura o vorbă cuiva — glisser/toucher un mot a qqn. ♦ STRECURĂ-
TOARE s.f. — passoire/, tamis m.
STRICA v.tr., refl. — 1. (s') abîmer, (se) casser, (se) deglinguer, (se) deteriorer, (se) detraquer, (se) detruire, (s')
endom-mager, (se) gâcher, (se) rompre; => bousiller (fig., fam.); cochonner (fam.); saloper (pop.). A strica o jucărie
— abîmer un jouet; a strica un obiect — bousiller/casser/cochon-ner/saloper un objet; a strica nişte relaţii —
deteriorer des relations; a strica acoperişul — endommager la toiture; a strica prietenia — rompre l'amitie; a strica
o învoială — rompre un accord. V. PARADI. 2. (se) corrompre, (se) depraver, (se) perver-tir. A strica tineretul —
corrompre/de-praver/pervertir la jeunesse. 0 EXPR. A-şi strica gura degeaba (fig., fam.) — Parler â
STRICT
un mur/â un rocher/â un sourd (fig., fam.). A strica piaţa (fig., fam.) — Gâcher le me-tier (fig.). ♦ STRICAT, Ă adj. —
1. evente, ee; pourri, ie; ranci, ie. Lapte stricat — lait tourne. 2. abîme, ee; endommage, ee; gâche, ee; hors du
coup/d'usage. Aparat stricat — machine hors du coup. 3. [fig.] corrompu, ue; deprave, ee; devergonde, ee; devoye,
ee; perverti, ie. ♦ STRICĂCIUNE s.f. — avarie/, degât m., degradation /, deterioration / ♦ STRicĂclos, OASĂ adj. —
nuisible.
STRICT, A adj. şi adv. — I. [adj.] ri-goureux, euse; strict, te. II. [adv.] — rigou-reusement, strictement. ♦
STRICTEŢE s.f. — fermete/, rectitude/, rigueur/.
STRIDIE s.f. — huître / Negustor de stridii — ecailleur m.
STRIGA v.tr., intr. — appeler, clamer, crier, s'ecrier, s'egosiller, s'exclamer, heler, hurler, tempeter, tonitruer,
vociferer; => brailler; gueuler (pop.). L-a strigat să-i dea bună ziua — II l'a appele pour lui dire bon-jour.
Garderobiera striga: „Lăsaţi-vă hainele la garderobă!" — La dame du vesti -aire clamair: „Deposez vos
vetements au ves-tiaire!". „Ce bine-mi pare că te văd"- strigă ea — „Comme je suiş contente de te rencon-trer",
s'ecria-t-elle. El strigă surprins: „Mai eşti încă în ţară?" — II s'exclama tout sur-pris: „Tu es encore au pays?".
Strigă (cheamă) un taxi! — Hele un taxi!. Ion striga ca un nebun — Jean hurlait comme un fou. E prost dispus şi
strigă la toată lumea — II est de mauvaise humeur et tem-pete contre tous. Mulţimea începu să strige — La
foule se mit â vociferer. Strigau din toate puterile — Ils s'egosillaient. Strigau cât puteau de tare, deranjând pe
toată lumea — Ils gueulaient incommodant tout le monde; a striga „ajutor!" — crier au secours; a striga catalogul
— faire l'appel; a striga „foc!" — crier au feu; a-şi striga marfa — crier sa marchandise; a-i striga cuiva „păzea!"
(fam.) — crier „gare"/„cas-se-cou" â qqn (fig., fam.); a striga „săriţi, hoţii!" — crier „au voleur". 0 EXPR. A striga
să-i spargă urechile (fam.) — Pousser un
392
coup de gueule (pop.). ♦ STRIGARE s.f. — ban m. A face strigările (pt. căsătorie) — publier Ies bans. ♦ STRIGĂT s.n.
— cri m. Strigăte caracteristice speciilor de animale — des cris d'animaux: behăi — beler; boncălui (cerb) —
bramer; ciripi — gazouil-ler; cloncăni (curcă) — glouglouter; cot-codăci — caqueter, creteler, glousser; croncăni —
crailler, croasser, grailler; face cucurigu — pousser des cocoricos; găgâi — cacarder; grohăi (porc) — grogner;
grohăi (porc mistreţ) — grommeler; lătra — aboyer, japper; măcăi — cancaner; mieuna — miau-ler; mormăi —
grogner; mugi — beugler, meugler, mugir; necheza — hennir; oră-căi — coasser; rage (leu) — rugir; rage (măgar)
— brailler; rage (tigru) — feuler; striga (elefant, rinocer) — barrir; târâi (greiere) — gresiller; ţipa (bufniţă) — crier
(la chouette), ululer; ugui (porumbel) — roucouler; striga (vulpe) — glapir.
STRIGOI s.m. — revenant m., zombie m. STRIVI v.tr.. — 1. broyer, ecraser, meurtrir; => ecrabouiller (fam.). A
strivi sâmburi — broyer des noyaux; a strivi o insectă — ecraser un insecte; a-i strivi cuiva încheietura mâinii —
meurtrir le poignet â qqn. 2. [fig.] accabler (fig.). ♦ STRIVIRE s.f. — meurtrissure/ ♦ STRIVIT, Ă adj. — 1. meur-tri, ie.
Deget strivit — doi^t meurtri. 2. [fig.] accable, ee (fig.). Suflet strivit — âme acca-blee.
STROPI v.tr., intr., refl. — (s') arroser, (s') asperger, ^clabousser. A stropi florile — arroser Ies fleurs; a stropi rufele
— asperger le linge. Maşina ne-a stropit cu noroi — La voiture nous a eclabousses. ♦ STROP s.m. — goutte/ Un strop
de — une goutte de; strop cu strop — goutte a goutte; până la ultimul strop — jusqu'â la derniere goutte; nici un
strop — pas une goutte. V. PICĂTURĂ. ♦ STROPITOARE s.f. — arrosoir m.
STRUGURE s.m. — raisin m. Culesul strugurilor — vendanges f.pl. 0 EXPR. A găsi strugurii prea acri (fig., fam.)
— Trouver que Ies raisins sont trop verts (fig., fam.).
393
SUBJUGA
STRUNG s.n. —tour/n. ♦ STRUNGAR s.m. — tourneur m.
STRUNGĂREAŢĂ s.f (fam.) — dsntsf.pl. du bonheur.
STRUNI v.tr. (pop.) — serrer la bride (fig., fam.). ♦ STRUNĂ s.f. — corde (d'instru-ment de musique) /. 0 EXPR. A-i
cânta cuiva în strună (fig., fam.) — Abonder dans le sens de qqn (fig.); naviguer dans Ies eaux de qqn (fig., fam.). A
întoarce struna după vânt (fig.) — Changer son fusil d'epaule; retourner sa veste (fig., fam.).
STRUŢ s.m. — autruche/ 0 EXPR. A avea stomac de struţ (fig.) — Avoir un estomac d'autruche (fig.). A duce
politica struţului
(fig., fam.) — Pratiquer la politique de l'autruche (fig., fam.).
STUDIA v.tr., refl. — (s') etudier, (s') ob-server, se pencher sur. A studia la rece (fig.) — examiner â tete reposee. ♦
STUDIU s.n. — etude m. ♦ STUDENT, Ă S. — etudiant, te. ♦ STUDENŢESC, EASCĂ adj. — estudiantin, ne.
STUF s.n. — roşeau m. ♦ STUFĂRIŞ s.n. — roseaux m.pl.
STUP s.m. — ruche/.
STUPEFIA v.tr. — confondre, consterner, stupefier. Poveştile lui m-au stupefiat — Ses racontars m'ont laisse(e)
coi(te). Vestea asta m-a stupefiat — Cette nouvelle m'a sidere(ee). ♦ STUPEFACŢIE s.f. — ahurisse-ment m.,
consternaţion fi, ebahissement m., etonnement m., stupeur/, surprise/. ♦ STUPEFIANT, Ă adj. — stupefiant, te. ♦
STUPEFIAT, Ă adj. — abasourdi, ie; ahuri, ie; coi, te; confondu, ue; consterne, ee. ebahi, ie; frap-pe(e) de stupeur;
interdit, te; meduse, ee; pantois, se; petrifie, ee; => ebaubi, ie; eber-lue, ee; interloque, ee; sidere, ee (fam.).
V. CONSTERNA.
STURZ s.m. — etoumeau m., grive/
SUB prep. — 1. sous, dessous, au-dessous. Sub cheie — sous ele; sub domnia lui... — sous le regne de...; sub
escortă — sous escorte; sub jurământ — sous serment;
sub ordinele — sous Ies ordres; sub acest raport — sous ce rapport; sub zero — au-dessous de zero; sub nici un
cuvânt — â aucun prix; sub un nume fals — sous un faux nom; la 100 m sub pământ — a 100 m sous terre; pe sub
mână — en sous-main; a trece pe sub fereastra cuiva — passer sous Ies fenetres de qqn; a trece sub tăcere — passer
sous silence; a se pune sub protecţia cuiva — se mettre sous la protec-tion de qqn. 2. moins de. Copiii sub zece ani
— Ies moins de dix ans.
SUBALIMENTAT, Ă adj. — sous-alimen-te, ee.
SUBCUTANAT, Ă adj. — sous-cutane, ee.
SUBDEZVOLTAT, Ă adj. — sous-de-veloppe, ee.
SUBDIVIZIUNE s.f. — subdivision/
SUBESTIMA v.tr. — sous-estimer. ♦ SUBESTIMARE s.f. — sous-estimation/
SUBEVALUA v.tr. — sous-evaluer. ♦ SUBEVALUARE s.f. — sous-evaluation/
SUBEXPUNE v.tr. — sous-exposer. ♦ SUB-EXPUNERE s.f. — sous-exposition/
SUBIECT s.m. — sujet m. A intra în subiect — entrer dans le vif du sujet. 0 EXPR. A se învârti în jurul
subiectului
(fig., fam.) — Tourner autour du pot
(fig., fam.).
SUBINGINER s.m. — sous-ingenieur m.
SUBÎNCHIRIA v.tr. — sous-louer. ♦ SUB-CHIRIAŞ s.m. — sous-locataire m. ♦ SUB-ÎNCHIRIERE s.f. — sous-location/
SUBÎNŢELEGE v.tr. — sous-entendre. ♦ SUBÎNŢELES s.n. — sous-entendu m. Vorbe cu subînţeles — propos
sous-entendus.
SUBJUGA v.tr. — 1. asservir, conquerir; [şi fig.] dominer; subjuguer. Un popor subjugat are mult de suferit— Un
peuple conquis est soumis â la souffrance. Să subjugi inteligenţa nu e uşor — Dominer l'intelligence ce n'est pas
facile. 2. [fig.] charmer, dompter, enchanter, envouter, fasciner, ravir, seduire.
SUBLINIA
Vocea ei mă subjuga — Sa voix me char-mait/m'envoutait. Zâmbetul ei m-a subjugat — Son sourire m'a conquis.
SUBLINIA v.tr. — 1. marquer, relever, souligner. A sublinia un text — souligner un texte. 2. [fig.] accuser (fig.). A
sublinia un comportament — accuser un comportament. A sublinia un caz — relever un cas. ♦ SUBLINIERE s.f. —
mise/ en relief; soulignage m. SUBMARIN s.n. — sous-marin m.
SUBMINA v.tr. — desintegrer, detruire, miner. ♦ SUBMINARE.?./ —desintegration/ SUBOFIŢER s.m. — sous-
officier m.
SUBORDONA v.tr. — subordonner. ♦ SUBORDONARE s.f. — subordination/ ♦ SUBORDONAT, Ă s. şi adj. —
subordonne, ee.
SUBPREFECT s.m. — sous-prefet m. SUBSCRIE v.tr., intr. — souscrire. A subscrie la — souscrire a. ♦
SUBSCRIPŢIE s.f. — souscription/
SUBSEMNAT, Ă s. — soussigne\ ee. Subsemnatul... declar că... —Je, soussigne..., declare que....
SUBSOL s.n. — sous-sol m.
SUBSTITUI v.tr. — substituer. ♦ SUBSTITUIRE s.f. — substitution/
SUBSUOARĂ s.f. — aisselle/ SUBTERAN, A, s. şi adj. — souterrain, ne. SUBTERFUGIU s.n. — echappatoire /,
faux-fuyant m., subterfuge m. V. SCUZĂ.
SUBTIL, Ă adj. — subtile. ♦ SUBTILITATE s.f. — argutie/, subtilite/
SUBTILIZA v.tr. (fam.) — marauder, sub-tiliser, voler; => faire main basse sur (fig., fam.); barboter, chaparder,
chiper, derober, faucher, piquer, rafler (pop.).
V. CIORDI, FURA, MANGLI, OPERA, ŞPARLI, ŞTERPELI.
SUBTITRA v.tr. — sous-titrer. ♦ SUBTITLU s.n. — sous-titre m. ♦ SUBTITRARE s.f. —
sous-titrage m.
394
SUBŢIA v.tr., refl. — 1. (s') amincir. Un model de rochie care subţiază — un modele de robe qui amincit. 2. [fig.]
(s') affiner, faşonner, (se) raffiner (fig.). Cultura subţiază (fig.) — La culture affine (fig.). ♦ SUBŢIRE adj. — 1. delicat,
te; fin, ne; mince. O femeie/un bărbat subţire — une femme, un homme mince; felii subţiri — tranches minces;
intestinul subţire — l'intestin grele. 2. [fig-] raffine, ee. 0 EXPR. A simţi unde-i aţa mai subţire (fig., fam.) —
Savoir ou le bât le blesse (fig.). Cu un plan subţire (fig.) — D'une maniere detournee. ♦ SUB-ŢIRIME s.f. — 1.
minceur/ 2. [fig.] raffine-ment m.
SUBURBAN, Ă adj. — suburbain, ne.
SUBVENŢIONA v.tr. — subventionner. ♦ SUBVENŢIE s.f. — subvention/
SUBVERSIV, Ă adj. — subversif, ive.
SUBZISTA v.intr. — subsister. ♦ SUBZISTENŢĂ s.f. — subsistance/
SUC s.n. —jus byj m. Suc de fructe —jus de fruits.
SUCCES s.n. — exploit m., performance/, reussite/, succes m. A asigura succesul unei afaceri —
assurer/obtenir/remporter le succes d'une entreprise; mener â bien; a avea succes — faire un tabac/un ticket/un tube
(fig., fam.); avoirdu succes; faire fureur; succes de librărie — best-seller m.; un succes de librairie; succes la femei
— bonnes fortunes/; succes în modă — vogue /; lista succeselor cuiva (la femei) — tableau de chasse (fig., fam.).
Trabucurile şi pipele au un succes monstru (fig., fam.) — Cigares et pipes font un tabac (fig., fam.); de succes — â
succes; scriitor de succes — ecrivain â succes; rol de succes — role â (de) succes. V. INSUCCES. 0 EXPR. A avea un
succes monstru (fig., fam.) — Avoir un succes boeuf/un succes fou/faire un tabac (fig., fam.). A merge din succes în
succes — Avoir le vent en poupe (fig., fam.). A obţine un adevărat succes — Se tailler un franc succes (fig.).
395
SUFLA
SUCI v.tr., refl. — (se) tordre, (se) tourner. A suci un buton — tourner un bouton; a suci cheia — tourner la ele; a
suci gâtul unui pui — tordre le cou a un poulet; a-şi suci braţul — se tordre le bras. 0 EXPR. A suci şi a învârti pe
cineva (fig., fam.) — Faire tourner qqn en bourrique (fig., pop.). A suci vorba (a o suci) (fig., fam.) — Dire blanc et
puis noir (fig.). ♦ SUCIT, Ă adj. — [şi fig.] tordu, ue. 0 EXPR. A fi sucit (fam.) — Avoir la cervelle/la tete â l'envers;
etre retors (fig.); avoir l'esprit tordu (fam.). A fi Cănuţă om sucit (Ut.) — Etre completement tordu (fam.).
SUD s.n. — sud m., midi m.
SUDOARE s.f — sueur / V. ASUDA. 0 EXPR. A fi lac de sudoare (fig., fam.) — Etre en nage (fig., fam.). A-l trece
sudorile
(fig., fam.) — Suer sang et eau (fig., fam.). Sudorile morţii (fig.) — Les sueurs de l'agonie (fig.). Cu sudoarea
frunţii
(fig., fam.) — A la sueur de son front (fig., fam.).
SUDUI v.tr., intr. (pop.) — proferer des injures; => debiter son chapelet (fig., fam.); parler gras (vx.). V. ÎNJURA. 0
EXPR. A su-dui ca un birjar (fig., pop.) — Agonir qqn d'injures (fam.); jurer comme un charretier; tirer une
bordee/un chapelet d'injures; traiter qqn de noms d'oiseau(x)/de tous les noms (fig., fam.); s'engueler comme du
poisson pourri (fig., pop.); se repandre en impreca-tions (litt.).
SUFERI v.tr., intr. — 1. pâtir, souffrir. A suferi din dragoste — souffrir d'amour. V. ÎNDURA, PĂTIMI. 2. subir. A
suferi o operaţie — subir une operation; a suferi pierderi — subir des pertes; a suferi un eşec — essuyer un revers
(fig.); a suferi o înfrângere zdrobitoare — capituler/se ren-dre avec armes et bagages (fig., fam.). V. SUPORTA. 3.
admettre, tolerer. A nu putea suferi prezenţa cuiva — Ne pas tolerer la presence de qqn. 0 EXPR. A suferi ca un câine
(fig., fam.) — Souffrir comme un damne" (fig.). ♦ SUFERIND, Ă s. şi adj. —
patient, te; souffrant, te. ♦ SUFERINŢĂ s.f. — detresse /, malaise /, souffrance /., => patraque (fam.). Democraţia e în
suferinţă pe ici pe colo — La democraţie est un peu patraque en certains lieux; în suferinţe groaznice —>- â petit feu
(fig., fam.).
SUFICIENT, Ă s., adj. şi adv. — I. [s. şi adj.] suffisant, te. în cantitate suficientă — en quantite suffisante; a avea
suficientă îndrăzneală — avoir assez de cran (fam.). N-are spaţiu suficient — II manque d'es-pace. Este mai mult
decât suficient — Cest plus que suffisant, amplement suffisant. II. [adv] suffisamment. ♦ SUFICIENŢĂ s.f. — fatuite/.,
morgue/., orgueil m., suffisance/., vanite /. 0 EXPR. A se comporta cu suficienţă — Le prendre de haut (fig.); les
begues sont ceux qui ont le plus de bec; croire que c'est arrive; monter sur ses ergots; le roi n'est pas son cousin (fig.,
fam.); la ramener; ramener sa fraise (fig., pop.); ne douter de rien.
SUFLA v.tr., intr. — 1. respirer. 2. souffler. A-şi sufla nasul — se moucher. 0 EXPR. A nu sufla (fig., fam.) — Ne pas
broncher (fig., fam.); se tenir coi(te). A sufla în fundul oalei (fig., fam.) — Aimer la bouteille; etre porte sur la
bouteille (fig., fam.). A-i sufla cuiva locul întâi (fam.) — Souffler la vedette â qqn (fam.). A-i sufla ceva cuiva de sub
nas (fig., fam.) — Souffler qqch. â qqn (fig., fam.). A nu sufla o vorbă (fig., fam.) — Ne pas dire un traître mot; ne
souffler mot (fig., fam.). ♦ SUFLARE s.f. — souffle m. 0 EXPR. A-şi da ultima suflare (fig.) — Rendre l'âme (fig.). ♦
SUFLET s.n. — âme / A face ceva fără a pune suflet — le cceur n'y est pas (fig.); a se ruga pentru sufletul cuiva —
prier pour l'âme de qqn; suflet blestemat— âme damnee [dane]; suflet necăjit — âme en peine; copil de suflet —
enfant adoptif; negru la suflet (fig.) — âme noire (fig.); pacea sufletului — la paix de l'âme; din tot sufletul — de
toute (mon, ton, son) âme. „A iubi înseamnă să te dăruieşti trup şi suflet"(Musset) — „Aimer c'est se donner corps et
âme" (Musset). V. INIMĂ,
SUFLECA
396
ÎNSUFLEŢI. O EXPR. A alerga (a veni) într-un suflet (fig., fam.) — Accourir dare-dare (fam.); courir â toute vitesse
(fig., fam.). A-şi da sufletul (fig.) — Rendre l'âme (fig.). A fi cu sufletul împăcat (fig.) — Avoir bonne conscience;
en avoir le cosur net (fig.). A-şi încredinţa sufletul Domnului (fig.) — Recommander son âme â Dieu (fig.). A
scoate pe cineva de la suflet (fig., fam.) — Rayer qqn de son catalogue/de sa memoire/de ses papiers/de ses tablettes
(fig., fam.). A-şi trage sufletul (fig., fam.) — Reprendre haleine/souffle (fig.). A-şi vinde sufletul (fig-) — Vendre
son âme (fig.). A-şi vinde sufletul diavolului (fig.) — Vendre son âme au diable (fig.). Cu moartea-n suflet (fig.) —
La mort dans l'âme (fig.). Vai ce suflet mare! (fig., iron.) — Cest une bonne âme! (fig., iron.).
SUFLECA v.tr., refl. — retrousser. A-şi sufleca fustele — remonter ses jupes. 0 EXPR A-şi sufleca mânecile (fig.,
fam.) — Retrousser ses manches (fig., fam.).
SUGE v.tr. — 1. teter. A suge la sânul mamei — teter sa mere; copil care-şi suge degetul — enfant qui tete son
pouce. 2. sucer. A suge bomboane — sucer des bon-bons. 0 EXPR. A suge ca un burete/ca o sugativă (fig., fam.) —
Boire comme une eponge/comme un trou (fig., fam.). A-şi suge burta (fig.) — Rentrer le ventre (fig.). A suge pe
cineva până la măduva oaselor (fig., fam.) — Sucer qqn jusqu'â la moelle [mwal]/jusqu'au dernier sou (fig., fam.).
A suge la două oi (fig., fam.) — Faire d'une fille deux gendres; manger â deux/â plusieurs/â tous Ies râteliers (fig.,
fam.). ♦ SUGAR s. — nourrisson m. ♦ SUPT s.n. — succion/, tetee/
SUGHIŢA v.intr. — avoir le hoquet; hoqueter ['okte]. ♦ SUGHIŢ s.n. — hoquet m.
SUGRUMA v.tr. — egorger.
SUI v.tr., intr., refl. (fam.) — gravir (avec effort), monter. A sui până în vârful dealului — gravir jusqu'au sommet de
la colline;
a se sui în maşină — monter en voiture; a se sui în pod — monter au grenier. 0 EXPR. A i se sui sângele la cap
(fig.) — Se payer un coup de sang (fig., fam., iron.). A i se sui sângele în obraz (fig.) — Piquer un fard (fig., fam.). ♦
SUIŞ s.n. — hausse/, montee/
SULA s.f. — alene/, poincon m.
SUMĂ s.f. — montant m., somme / Sume mici — petits montants; suma totală a cheltuielilor — le montant des frais.
0 EXPR. A-şi face suma (fig., fam.) — Avoir son content (fig.).
SUMEDENIE s.f. — tas (de) m.
SUMMIT [samit] s.n. — sommet m. (fig.).
SUNA v.tr., intr. — carrioler, resonner, retentir, sonner. Clopotele sunau vesel în oraş — Le cloches
carriolaient/retentissaient gaiement en viile. Ameninţarea lui îmi sună continuu în cap — Ses menaces resonnent
continuellement dans ma tete. A sunat de 12
— Midi a sonne. Te-a sunat cineva? — On ne t'a pas sonne?; a suna alarma — sonner 1'alarme; a suna la uşă —
presser la son-nette; sonner â la porte; a pune ceasul deşteptător să sune la... — regler la sonnerie du reveil sur....;
mărturisire care sună fals
— aveu qui sonne faux. 0 EXPR. A suna deşteptarea (fig.) — Sonner Ia diane (fig.).
♦ SONERIE s.f. — sonnerie /, sonnette /
♦ SONATĂ s.m. — sonate / Sonată pentru vioară şi pian — sonate pour violon et piano.
♦ SONATINĂ s.m. — sonatine/ ♦ SUNET s.n. — son m., tintement m. Sunet armonios/discordant — son
harmonieux/discordant; sunet ascuţit — son haut perche.
SUPA s.f. — potage m., soupe / Supă de zarzavat — potage aux legumes; supă de carne — bouillon m.; supă
concentrată de carne (fără adaos) — consomme m.
SUPĂRA v.tr., refl. — 1. (s') affliger, (s') attrister, (se) chagriner, (se) contrarier, (se) peiner. A supăra pe cineva —
Causer du chagrin/de la peine â qqn; en cuire. 2. (s') agacer, (s') exasperer, (s') indisposer,
397
(s') irriter, (se) mecontenter. Dacă nu te superi — S'il te plaît; si şa ne t'ennuie pas. 3. se brouiller, se courroucer,
s'emporter, se fâcher, fulminer, rompre. A se supăra cu cineva — se brouiller avec qqn; a se supăra rău de tot — se
fâcher tout rouge/â mort; se mettre en boule (fig., fam.); a fi supărat — etre fâche. 0 EXPR. A se supăra (fig.) — Ne
pas apprecier (fig.). A se supăra ca văcarul pe sat (fig., fam.) — Bouder â tort contre tous. A se supăra din nimic (fig.,
fam.) — Avoir la tete preş du bonnet; prendre la mouche pour un oui, pour un non (fig., fam.). ♦ SUPĂRARE s.f. —
chagrin m., courroux m., desagrement m., peine/ O supărare mare — un gros chagrin. Prevăd că veţi avea
supărări — Je prevois des desagrements pour vous; a consola un prieten la supărare — consoler un ami dans la
peine; a nu-i fi (cuiva) cu supărare — n'en deplaise â qqn. Nu-ţi (vă) fie cu supărare — Ne t'en (vous en) deplaise.
♦ SUPĂRĂCIOS, OASĂ adj. — irascible. ♦ SUPĂRĂTOR OARE adj. — ennuyeux, euse; fâcheux, euse.
SUPERIOR, OARĂ adj. — superieur, re. Animal superior — animal superieur; învăţământ superior —
enseignement superieur; registru superior (muz.) — registre superieur; de calitate superioară — de qua-lite. ♦
SUPERIORITATE s.f. — superiorite/.
SUPLINI v.tr. —suppleer, remplacer. ♦ SUPLINIRE s.f. — remplacement m. ♦ SUPLINITOR, OARE s.n. — suppleant, te.
SUPORTA v.tr. — subir, supporter. A suporta o operaţie — subir une operation; a suporta prezenţa cuiva —
subir/supporter la presence de qqn. ♦ SUPORT s.n. — sup-port m. ♦ SUPORTABIL, Ă adj. — suppor-table. V. ÎNDURA,
SUFERI.
SUPRAFAŢA s.f. — surface / La suprafaţa... — â fleur de... (fig.); la suprafaţa apei — â fleur d'eau (fig.). 0 EXPR.
A se menţine la suprafaţă (fig.) — Etre/rester en fonction; faire le guet; se maintenir a flot (fig., fam.).
SUPRAÎNCARCĂ v.tr. — surcharger. ♦ SUPRAÎNCĂRCARE s.f. — surcharge/
SUPUNE
SUPRALICITA v.tr. — surencherir. ♦ SUPRALICITARE s.f. — surenchere /., suren-cherissement m.
SUPRANATURAL, Ă adj. — surnaturel, lle. SUPRASATURAT, A adj. — sursature, ee. Suntem suprasaturaţi de
povestirile cu crime — Nous sommes sursatures des recits de crimes.
SUPRAVEGHEA v.tr. — surveiller; tenir â l'oeil; veiller. A supraveghea cu străşnicie — surveiller comme du lait sur
le feu (fig., fam.). ♦ SUPRAVEGHERE s.f.—surveil-lance/ A fi sub supravegherea cuiva — etre sous la houlette de qqn
(fig.). ♦ SUPRAVEGHETOR, OARE — surveillant, te.
SUPRAVIEŢUI v.intr. — survivre (a). ♦ SUPRAVIEŢUIRE s.f. — survie / ♦ SUPRAVIEŢUITOR, OARE s.f. — rescape, ee;
sur-vivant, te.
SUPUNE v.tr., refl. — 1. (s') asservir, (s') assujettir, (s') astreindre, conquerir. A supune o ţară — asservir un
pays. 2. [animale] apprivoiser, dompter, maîtriser. 3. contraindre, dominer, opprimer, pacifier, reduire. A supune
pe cineva unor încercări grele — contraindre qqn â de rudes e-preuves. 4. s'accommoder, s'adapter, capi-tuler,
ceder, obeir, obtemperer, se resigner, (se) soumettre; => (se) plier (fig.). A se supune unei decizii — se soumettre â
une deci-sion;. a se supune dorinţelor cuiva — s'accommoder aux desirs de qqn; a se supune legilor — se soumettre
aux lois; a se supune unui ordin — obtemperer â une injonction. A-i supune pe rebeli — soumettre Ies re-belles. 0
EXPR. A supune pe cale paşnică (fig.) — Conquerir sans coup ferir (fig., vx.). A se supune fără a crâcni (fig., fam.) —
Filer doux (comme un toutou); obeir au doigt et â l'oeil (fig., fam.). A supune prin foc şi sabie (fig., fam.) —
Conquerir par le feu et par le fer (fig.). A supune pe cineva la grea încercare (fig.) — Mettre qqn a rude epreuve
(fig.). A se supune pe loc (fig.) — Obeir sur l'heure (fig.). ♦ SUPUNERE s.f. — allegence/, docilite/, obeissance/,
soumis-
SURÂDE
sion/, sujetion/ Jurământ de supunere — serment m. d'allegence. ♦ SUPUS, Ă s. şi adj. — I. [s] [al unei ţări] sujet,
tte. II. [adj] 2. as-servi, ie; soumis, se. 3. humble, servile. SURÂDE v.intr. — sourire. 0 EXPR.. îi surâde norocul
(fig., fam.) — La fortune lui sourit (fig., fam.). Dacă îţi surâde (fig., fam.) — Si cela vous en dit (fam.). ♦ SURÂS
s.n. — sourire m. Surâs plăcut — sourire avenant.
SURGHIUNI v.tr. — bannir, exiler, expul-ser, proscrire. ♦ SURGHIUN s.n. (fam.) — bannissement m., exil m. V.
EXILA.
SURMENA v.tr., refl. — (s') ereinter, (se) surmener; => etre sur Ies dents (fig., fam.). ♦ SURMENAJ s.n. —
surmenagem. SURPA v. refl. — s'ebouler, s'ecrouler, s'effondrer. Pământul s-a surpat — La terre s'est eboulee. S-a
surpat un zid — un mur s'est ecroule. Turnul s-a surpat — La tour s'est effondree. ♦ SURPARE s.f. — eboule-ment m.,
ecroulement m., renversement m. ♦ SURPĂTURĂ s.f — eboulement m. SURPLUS s.n. — surcroît m.
SURPRINDE v.tr. — ebahir, etonner, sur-prendre; => couper le souffle; decoiffer (fig.); epater (fam.). A surprinde pe
cineva asupra faptului — prendre qqn sur le fait. ♦ SURPRINDERE s.f. — etonnement m., surprise/ 0 EXPR. A lua
pe cineva prin surprindere (fig., fam.) — Prendre qqn au depourvu; prendre qqn sans vert (fig.). ♦ SURPRINZĂTOR,
OARE s.f. — epatant, ante; faramineux, euse; surprenant, ante; => decoiffant, ante (fig.); ebouriffant, ante;
epoustouflant, ante (fam.). ♦ SURPRIZĂ s.f. — surprise / Surpriză neplăcută — sale coup pour la fanfare (fig.,
fam.). V. MIRA, UIMI, ULUI.
SURSA s.f. — source/ Informaţii direct de la sursă — informations de premiere main (fig.); întoarcerea la sursă —
ressource-ment m., retour m. aux sources.
SURVENI v.intr. — apparaître, se mani-fester, survenir, venir â l'improviste. Inpro-
398
gramul nostru a survenit o schimbare de ultimă oră — Dans notre programme vient d'avoir lieu un changement de
derniere heure.
SURZI v.intr. — assourdir; devenir sourd. ♦ SURD, Ă adj. — sourd, de. V. ASURZI. 0 EXPR. A asurzi pe cineva —
Assourdir qqn. A face pe surdul (fig., fam.) — Faire la sourde oreille (fig., fam.). A fi surd ca pământul (fig., fam.) —
Etre sourd comme un pot (fig., fam.). A rămâne surd la... (fig., fam.) — Etre sourd â (qqch.) (fig.). A vorbi de-a surda
(fig., pop.) — Depen-ser/perdre sa salive (fig., fam.). De-a surda (loc. adv.) — En vain. ♦ SURDINĂ s.f. — sourdine/ ♦
SURZENIE s.f. — surdite/. SUS adv. — en haut. Cel de sus — le Tres-Haut; acolo sus (la conducere) — en haut lieu;
acolo sus (în cer) — lâ-haut; mai în sus de... — plus au nord de...; de sus şi până jos — de pied en cap (fig., fam.);
de fond en comble; în sus şi-n jos — I. de haut en bas (fig.). A se plimba în sus şi-n jos — aller de haut en bas. 2. par-
ci, par-lâ. Magda-n sus şi Magda-n jos — Magda par-ci, Magda par-lâ. 0 EXPR. A cădea de sus (fig.) — Tomber de
(tout) son haut (fig.). A fi sus-pus (fig., fam.) — Etre un gros bonnet (fam.)/une grosse legume (pop.); etre haut-
place. A fi când sus, când jos (fig., fam.) — Avoir des hauts et des bas (fig., fam.). A lua pe cineva de sus (fig., fam.)
— Le prendre de haut; traiter qqn de haut en bas (fig.). A lua pe cineva pe sus (fig., fam.) — Emmener qqn de force.
A răsturna ceva cu susul în jos (fig., fam.) — Mettre qqch. sens dessus dessous (fam.). A sări în sus de bucurie (fig.,
fam.) — Etre fou de joie (fig., fam.). Cu coada pe sus (fig., fam.) — La queue en panache (fig., fam.). De sus (a fi din
lumea bună) (fig.) — Etre de la haute (pop.).
SUSCEPTIBIL, Ă adj. — susceptible. A fi susceptibil de...— etre expose/sujet â.... ♦ SUSCEPTIBILITATE s.f. —
susceptibilite/. SUSPANS s.n. — suspens [syspâns] m.
399
SUSŢINE
SUSPECTA v.tr. — soupconner, suspecter. ♦ SUSPECT, Ă s. şi adj. — suspect, te. A fi suspect — etre sujet â
caution. ♦ SUSPICIUNE s.f — soupcon m., suspicion/ ♦ SUSPICIOS, OASĂ adj. — soupconneux, euse; sus-picieux,
euse. Privire suspicioasă — regard suspicieux.
SUSPENDA v.tr. — bloquer, differer, frap-per d'interdiction, reculer, remettre, surseoir [syRswaR], suspendre; =>
geler. A suspenda fondurile — geler Ies fonds (fig.). ♦ SUSPENDARE s.n. — sursis m. Doi ani de închisoare cu
suspendare — Deux ans de prison avec sursis; suspendarea ostilităţilor — treve/
SUSPINA v.intr. —soupirer. ♦ SUSPIN s.n. — soupir m.
SUSTRAGE v.tr., refl. — (se) derober, s'esquiver; (se) soustraire. => se defiler
(fig., fam.). A sustrage o sumă de bani — Derober une somme d'argent. A se sustrage de la această activitate —s'en
derober (de cette activite). ♦ SUSTRAGERE s.f. — dero-badef, detournement m. Sustragere de fonduri —
detournement de fonds.
SUSŢINE v.tr. şi refl. — avancer, etayer, (se) soutenir. A susţine o acuzaţie — etayer une acusation; a susţine o idee
— avancer une idee. 0 EXPR. A susţine sus şi tare (fig., fam.) — affirmer bien haut/mordicus; dire qqch. plutot deux
fois qu'une (fam.). ♦ SUSŢINERE s.f. — 1. appui m., etayage m., soutien m.\ => viatique m. (fig., litt.). V. SPRIJIN. 2.
soutenance m. Susţinerea unei teze — soutenance d'une these. ♦ SUSŢINĂTOR, OARE s. — fan m., supporter
[sypoRteR] m.
s
1
ŞA s.f. — selle / Şa de motocicletă (pt. pasager) — tansad m.; a pune şaua pe cal — seller le cheval; a sări în şa —
sauter en selle. O EXPR. A pune şaua pe cineva (fig.,fam.) — 1. Faire travailler qqn. 2. Domp-ter, dresser, mater
qqn. ♦ ŞELAR s.m. — sel-lier m.
ŞABLON s.n. — 1. moule m. 2. pochoir m. 3. [fig.J poncif m. (fig.). Expresii şablon — cliches m.pl, lieux
communs; un şablonard — un encroute (fig.).
ŞAGĂ s.f. (pop.) — blague/ => plaisante-rie /. (fam.). Fără şagă — blague dans le coin (pop.); blague a part; sans
blague!. V. GLUMĂ. 0 EXPR A o lua în şagă (pop.) — Prendre (tout) â la blague. Nu-i vreme de şagă (pop.) — Ce
temps n'est pas â la blague. ♦ ŞĂGALNIC, Ă adj. — badin, ne; facetieux, euse; farceur, euse. V. GLUMEŢ,
MUCALIT.
ŞAH s.n. — 1. echecs m.pl. Şah-mat — echec et mat; şah la rege — echec au roi. 0 EXPR. A ţine pe cineva
în şah
(fig., fam.) — Tenir la dragee haute a qqn; tenir qqn en echec (fig., fam.). ♦ ŞAHIST s.m. — joueur m. d'echecs.
ŞAHĂR-MAHĂR s.m. (arg.) — în expr.: Un şahăr-mahăr (pop.) — avant-coureur du Pont Neuf; coupeur de
bourses; rat d'hotel; voleur au bonjour (fam.). 0 EXPR. A face şahăr-mahăr (arg.) — escroquer, filouter qqn; =>
blouser qqn (fig., fam.).
ŞALANGER s.m. — challenger [tJalend3ceR] m.
ŞALĂU s.m. — sandre/
ŞALE sf.pl. — lombes m.pl. Adus din şale — voute; a avea dureri de şale — avoir des douleurs lombaires.
ŞAMPANIE s.f. — champagne m. A bea şampanie — sabler le champagne.
ŞAN s.n. — embauchoir m.
ŞANDRAMA s.f. (pop.) — baraque /, masure/
ŞANSĂ s.f. — atout m., chance/, veine/ Şanse egale — egalite de chances. Ce şansă are! — Quelle veine de cocu/de
pendu! (pop.). Nici o şansă să scape — Pas de rai-son qu'il(s) s'echappe(nt).
ŞANTAJA v.tr. — faire chanter; faire du chantage. ♦ ŞANTAJ s.n. — chantage m.
♦ ŞANTAJIST, Ăi. — maître chanteur.
ŞANŢ s.n. — 1. fosse m. Maşina a căzut în şanţ — La voiture a verse dans le fosse. 2. tranchee/
ŞAPCĂ s.f. — casquette/
ŞARPE s.m. — serpent m. ♦ ŞERPUIT, Ă adj. — sinueux, euse; tortueux, euse. ♦ ŞERPUITOR, OARE adj. — qui
serpente.
ŞASE num. cârd. — six. Locuieşte la etajul şase — II habite au sixieme; în şase ale lunii — le six du mois. 0 EXPR.
Şase! (fig., fam.) — Vingt-deux! (fig., fam.).
ŞCHIOPĂTA v.tr. — boiter, claudiquer. A şchiopăta rău — battre de l'aile (fig., fam.); traîner la patte (fig., pop.);
boiter bas.
♦ ŞCHIOP, OAPĂ adj. — bancal, le; boiteux, euse; eclope, ee; [substantivat] pied-bot m.
♦ ŞCHIOAPĂ s.f. (unitate de măsură) (pop.) — în expr.: 0 EXPR. De o şchioapă (fig., fam.) — Comme trois
pommes (fig., fam.).
ŞCOALĂ s.f. — ecole / Oră la şcoală — classe /; a face ore (la şcoală) — faire la classe; şcoli superioare —
grandes ecoles;
401
ŞIRET
şcoala flamandă/veneţiană (în pictură) — ecole flamande/venitienne (peinture); şcoală în aer liber — classes vertes.
0 EXPR. A avea şcoala vieţii (fig., fam.) — Etre un vieux de la vieille (fig., fam.). A face şcoală (a forma discipoli)
(fig.) — Faire ecole (fig.). ♦ ŞCOUT, Ă adj. — avoir des lettres.
ŞEDEA v.intr. (fam.) — 1. s'asseoir. Şezi! — Assieds-toi!. Când am venit, ei şedeau la masă — Quand on est arrive,
ils etaient a table. 2. s'arreter. Şezi un pic! — Arrete-toi un moment!. 3. demeurer, habiter. Noi şedem în Bucureşti —
Nous demeu-rons/habitons (a) Bucarest. 4. sejourner. Unde şedeţi de obicei în vacanţă? — Ou sejournez-vous
normalement en vacances? 5. (s') installer. Şedeţi la noi! — Installez-vous chez nous!. 6. îi sade bine/de minune —
Ca lui va bien/â ravir. 0 EXPR. Şezi locului! (fig., fam.) — Tiens-toi tranquille! ♦ ŞEZUT s.n. — derriere m.
ŞEDINŢA s.f. — conference/, reunion/, seance / A fi în (a avea) şedinţă — etre en conference/en reunion/en seance;
a ţine şedinţă — tenir ses assises (fig., fam.).
ŞEF, A s.f. — commandant m.\ conduc -teur m., directeur, trice; dirigeant, te; leader m.; maître m. Şef de orchestră
(dirijor) — chef d'orchestre; şef de promoţie — cacique m.\ bucătar şef — chef cuisinier; maître-coq; maître-queux.
♦ ŞEFIE.?./ —autorite/.
ŞERVET s.n. — serviette/ ♦ ŞERVEŢEL DE
HÂRTIE s.n. — kleenex [klinex] m., mou-choir m. (jetable).
ŞES s.n. — plaine/
ŞEST interj. — In loc adv.: Pe şest — en catimini; a la derobee; en tapinois; => en douce; â la sauvette (fig., fam.).
ŞI adv. şi conj. — I. [adv.] deja, en effet, encore, justement. A şi plecat — II est deja parti. Asta-i şi mai şi — Cest
encore plus fort. Asta şi căuta — Cest justement ce qu'il cherchait. O prostie şi mai mare — Une betise encore plus
grande. Cred şi eu! — Je le crois bien!. Aşa au şi făcut — Cest ce
qu'ils ont fait; şi mai şi — de plus belle. Începe să plouă şi mai şi — La pluie recom-mence de plus belle. 2. [conj.]
ainsi, aussi, et, mais. Merg şi eu — J'y vais aussi. Sunt şi fete şi băieţi — II y a des filles et aussi des garcons. Striga
şi nu-l auzea nimeni — II cri-ait mais personne ne l'entendait. Se duce şi vine — II va et ii vient. Ei şi? — La belle
affaire!; et puis?; un concert pentru pian şi orchestră — un concerto pour piano et orchestre.
ŞIC s.n. şi adj. — I. [s] aisance/, chic m., elegance/ II. [adj] elegant, te; smart (angl). A fi şic — avoir du chien (fig.,
fam. J/du chic.
V. ELEGANT.
ŞICANA v.tr. — chicaner, con tester, dispu-ter, ergoter, tracasser. ♦ ŞICANĂ s.f. — chicane /., chicanerie /., ergotage
m., tra-casserie/.
ŞINĂ s.f. — rail m.
ŞIR s.n. — 1. chaîne/, file/, rangee/, suite/ Şir de caractere (inform.) — chaîne de ca-racteres (inform.). Un şir de
oameni aşteaptă la pâine — Une file de gens attend â la boulangerie; Un şir de case — Une enfilade de maisons; în
şir (loc. adj. şi adv.) — sans desemparer (fig.); en file indienne; a se aşeza în şir (la coadă) — prendre la file; a
merge în şir — se suivre â la file; un şir de case — une rangee de maisons; şirul de fotolii de orchestră — la rangee
des fauteuils d'orchestre [oRkestR]; un şir lung de descendenţi — une lignee de descendants; cuvinte fără şir — mots
sans suite. 2. [fig.] chapelet m. (fig.). Un şir de înjurături — un chapelet d'injures. 0 EXPR. A avea şir (continuitate)
în idei (fig.) — Avoir Fesprit de suite. A sosi în şir indian (fig.) — Arriver en file indienne/â la queue leu leu. ♦
ŞIRAG s.n. — collier m. Un şirag de mărgele — un collier de perles.
ŞIRET s.m. — ganse/, lacet m. Şiretul se cumpără la mercerie — On achete le lacet â la mercerie. 0 EXPR. A se
trage de şireturi cu cineva (fig., fam.) — Etre avec qqn de pair â compagnon (fig.); etre â tu et â toi avec qqn (fam.).
ŞIRET 402
ŞIRET, EATĂ adj. — astucieux, euse; chafouin, ine; finaud, de; malicieux, euse; mălin, maligne; narquois, se; roue,
ee; ruse, ee; => rnadre, ee; retors, se (fig.); matois, se (litt.); roublard, de (fam.). V. PEZEVENGHI, PIŞICHER,
ŞMECHER. 0 EXPR. Şiret ca vulpea (fig.) — Ruse comme un (vieux) renard (fig.). ♦ ŞIRETENIE sf. — astuce/,
roublardise/, ruse/ Este plin de şiretenie — II est astucieux/retors; a se lua la întrecere în şiretenie — jouer au plus
mălin (fig., fam.).
ŞIROI v.intr. — couler/ruisseler â flots. ♦ ŞIROI s.n. — flot m., torrent m. A curge şiroaie — couler â flots; şiroaie de
lacrimi — un torrent de larmes.
ŞLAGĂR s.n. — rengaine/; ==> scie/ (fig.); tube m. (arg.).
ŞLEAHTA s.f. — bande/, clique/
ŞLEAMPĂT, Ă adj. — debraille, ee; ne-glige, ee.
ŞLEAU s.n. — chemin m. vicinal qui n'a pas ete amenage. 0 EXPR. A spune (a vorbi) pe şleau (fig., fam.) — Appeler
un chat un chat/les choses par leur nom (fig., fam.); avoir son franc-parler; declarer tout de go; parler sans
ambages/sans detours/vertement.
ŞLEFUI v.tr., refl. — (se) polir, (se) raffiner (etfig.). A şlefui o statuie — polir une statue; a şlefui un text (fig.) —
elaguer un expose/un texte; a se şlefui (fig.) — se degrossir, se polir, se raffiner. ♦ ŞLEFUIT, Ă adj. — cisele, ee;
police, ee; retouche, ee.
ŞLIŢ s.n. — braguette/
ŞMECHERI v.tr., refl. — duper, rouler qqn; => flouer qqn (fam.); se degourdir (fig., fam.). ♦ ŞMECHER, Ă S. şi adj. —
chafouin, ine; finaud, de; narquois, oise; roue, ee; => matois, oise (litt.); roublard, arde (fam.). Un normand şmecher
— un normand finaud; o mică şmecheră — une petite rouee; ce aer de şmecher! — quel air matois!; ce şmecheră! —
quelle rouee!. ♦ ŞMECHERIE s.f. — astuce/, rouerie/, supercherie/ V. PEZEVENGHI, PIŞICHER, ŞIRET.
ŞMIRGHEL s.n. — papier-emeri m.
ŞNIŢEL s.n. — escalope panee/
ŞNUR s.n. — cordon m., cordonnet m., ganse/ 0 EXPR. A merge şnur (fig., fam.) — Etre regie comme du papier a
musique (fig., fam.).
ŞO! interj. — In expr.: Şo pe el! — haro sur
(lui) qqn!
ŞOARECE s.m. — souris/ Şoarece de pă-• dure — mulot m. 0 EXPR. A se avea ca şoarecele cu pisica (fig., fam.) —
Etre comme chien et chat (fig., fam.). Parcă i-au mas şoarecii în pântece (fig., pop.) — Avoir l'estomac dans Ies talons
(fig., fam.). Şoarece de bibliotecă (fig.) — Rat de biblio-theque (fig.). ♦ ŞORICAR (rasă de câini) s.m. — ratier m.
ŞOBOLAN s.m. — rat m.
ŞOCA v.tr. — choquer, heurter, offenser, rebuter, scandaliser, vexer. A şoca pe cineva — ecorcher Ies oreilles â qqn
(fig., fam.).
♦ ŞOC s.n. — 1. choc m., collision /., coup m., heurt m. 2. emotion / brutale.
♦ ŞOCANT, Ă adj. — choquant, te.
ŞOFA v.intr. — conduire. ♦ ŞOFER s.m. — chauffeur m. Şofer de camion — routier m.; şofer de duminică (fam.) —
chauffard m.; chauffeur du dimanche (fam.).
ŞOIM s.m. — faucon m. şoim negru — buse/; pui de şoim — fauconneau m.
ŞOLD s.n. — hanche/ A-şi legăna şoldurile — rouler/tortiller des hanches; a pune mâinile în şold — mettre Ies
poings sur Ies hanches.
ŞONTÂC-ŞONTÂC interj, (pop.) — In expr.: A merge şontâc-şontâc — aller cahin-caha/clopin-clopant (fam.).
ŞOPÂRLĂ s.f. — lezard m. 0 EXPR. A înghiţi o şopârlă (fig., fam.) — Avaler une couleuvre (fig., fam.).
ŞOPRON s.n. — remise/
403
ŞTERGE
ŞOPTI v.tr., intr. — chuchoter, murmurer, susurrer. ♦ ŞOAPTĂ s.f. — chuchotement m., murmure m., susurrement m.
A vorbi în şoaptă — parler bas/â voix basse. V. ŞUŞOTI.
ŞORICI s.n. — couenne [kwan]/
ŞORŢ s.n. — sarrau m., tablier m.
ŞOSEA s.f. — grande route (grand-route) / şosea judeţeană — route departementale; şosea naţională — route
naţionale.
ŞOSETA s.f. — socquette/
ŞOTIE s.f. — facetie/, farce/, plaisante-rie/, tour m.
ŞOTRON s.n. — marelle/ A juca şotron — jouer â la marelle.
ŞOVĂI v.intr. — balancer, hesiter, tergiver-ser, transiger. ♦ ŞOVĂIALĂ s.f. — doute /, hesitation /, incertitude / ♦
ŞOVĂITOR, OARE adj. — hesitant, te; irresolu, ue.
ŞPAGĂ s.f (pop.) — dessous-de-table m., pot-de-vin m.; => arrosage (fig.). V. MITĂ,
ŞPERŢ.
ŞPALT s.n. (tipogr.) — placard m. (imprim.).
ŞPARLI v.tr. (arg.) — barboter, chaparder, chauffer, chiper, delester, piquer, rafler (pop.); acheter a la foire
d'empoigne (arg.). ♦ ŞPARLEALĂ s.f. (arg.) — chapardage /
(fam.). V. CIORDI, FURA, MANGLI, OPERA, SUBTILIZA, ŞTERPELI.
ŞPERACLU s.n. — passe-partout m., ros-signol m.
ŞPERŢ s.n. (pop.) — dessous de table; pot-de-vin m.; => arrosage (fig.). V. MITĂ,
ŞPAGĂ.
ŞPIŢ s.n. (arg.) — în expr.: 0 EXPR. A se pune la şpiţ (arg) — Se mettre sur son trente et un (fig., fam.).
ŞTAB s.m. (fam.) — cacique m., notable m.; => gros bonnet m., caid m., manitou m., ponte m. (fam., iron.); grosse
huile/; grosse
legume /; grosse pointure / (pop., iron.).
V. MAHĂR.
ŞTACHETĂ s.f. — barre/ 0 EXPR. A ridica prea sus ştacheta (fig.) — Placer la barre (un peu) trop haut (fig.).
ŞTAFETĂ s.f. — course / de relais; estafette/ (sport). A prelua ştafeta — pren-dre la releve.
ŞTAIF s.n. — carcan m. 0 EXPR. A avea ştaif (fig., fam.) — Avoir du cran (fam.).
ŞTAMPILA v.tr. — cacheter; estampiller, tamponner. ♦ ŞTAMPILĂ s.f — cachet m., estampille/, tampon m.
STANŢA v.tr. — matricer. ♦ STANŢA -RE s.f. — matricage m. ♦ STANŢĂ s.f. — matrice/, moule m.
ŞTERGE v.tr., refl. — 1. biffer, effacer, enlever, gommer, raturer, rayer. A şterge pe cineva de pe listă —
biffer/raturer/rayer qqn sur la liste; a şterge o pată — enlever une tache; a şterge praful — donner un petit
, coup de chiffon (fig., fam.); a şterge tabla — effacer le tableau. 2. s'eponger, (s') essuyer, se moucher, torcher. A
şterge un copil (la dos) — torcher un enfant; a-şi şterge fruntea — s'eponger le front; a-şi şterge nasul — se
moucher; a se şterge cu prosopul — s'essuyer.
r 0 EXPR. A o şterge (fig., fam.) — De-camper, se defiler, deguerpir, detaler, s'e-clipser, filer, fuir, se sauver (fam.);
aller voir ailleurs; brtiler la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les voiles; plier bagages/sa chemise/son
paquet; prendre ses cliques et ses claques/ses jambes â son cou/le large/la poudre d'escampette; se tailler en vitesse;
tirer ses chausses/ses gregues (fig., fam.); tirer sa reverence (fig., iron.); se
' barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le plan-cher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.);
e „adieu Berthe!"; attacher une (la) casse-role/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la cerise/la malle/la valise; jouer
la fille de l'air/des flutes; se tirer (en douce) (fig., pop.);
; fausser compagnie; prendre le large (fig.,
, fam.). Şterge-o! (fam.) — Allez ouste!;
e degage!; deguerpis!; va-t'en!; zou! (fam.); du
ŞTERPELI
404
bălai! (fig., fam.). A şters-o (fam.) —11 a file (fam.); ii s'est debine (pop.). A o şterge fără a mai aştepta ceva (fam.)
— S'eclipser sans demander son reste (fam.). A o şterge cu banii (fig., fam.) — Faire un trou â la lune; manger la
grenouille (fig., fam.); lever le pied (fig., pop.). A şterge cu buretele (fig., fam.) — Passer l'eponge (fig., fam.). A-şi
şterge ceva din minte (fig.) — Tirer le rideau sur qqch. (fig.). A o şterge repede (fig.) — Se deguiser en courant d'air;
s'en-fuir un pied chausse et l'autre nu (fig., fam.). A o şterge cât ai zice peşte (pop.) — Se casser (fig., pop.). A şterge
urmele (fig.) — Brouiller Ies traces (fig.). A şterge zidurile (fig.) — Raser Ies murs (fig.). ♦ ŞTERGĂ-TOR s.n. — [de
parbriz] essuie-glace m.; gigleur m.; [de picioare] essuie-pied m.; tapis-brosse m.; => paillasson m. (fam.). ♦ ŞTERS,
ŞTEARSĂ adj. — 1. nettoye, ee. 2. decolore, ee; deteint, te. 3. [fig.] insignifiant, te. ♦ ŞTERSĂTURĂ s.f — rature/
ŞTERPELI v.tr. (pop.) — filouter, marau-der, voler; => faire main basse sur (fig., fam.); barboter, chiper, derober,
faucher, piquer, rafler (pop.). V. CIORDI, FURA, MANGLI,
OPERA, SUBTILIZA, ŞPARLI.
ŞTI v.tr., intr., refl. — savoir. A şti ce vrea — avoir de la suite dans Ies idees; a şti bine că... — ne pas etre sans savoir
que...; unnu ştiu ce (fig.) — un je ne sais quoi (fig.); a face cum ştie — faire comme ii l'entend. Nu ştiu cum să fac —
Je ne sais pas comment m'y prendre. Se ştie că... — Toujours est-il que.... Ştim bine că... — On sait bien que.... Nu
mai ştie ce spune — II ne sait plus ce qu'il dit. Ştie o grămadă de lucruri — II en sait des choses/pas mal de choses.
Să ştii tot şi să nu înţelegi nimic! — Tout savoir et ne rien comprendre (n'y comprendre goutte). Singurul lucru pe
care-l ştiu este că nu ştiu nimic (Socrate) — La seule chose que je sache c'est que je ne sais rien. Ce ştiu eu? (deviza
lui Montaigne) — Que sais-je?. După câte ştiu — â ma connaissance; que je sache. După câte ştiu se întoarce mâine
— II rentre demain â ce que je sache. Aşa să ştii! — C'est comme şa. Mai ştii? — C'est possible.
Nu ştiu, n-am văzut —je n'en sais rien, j'ai rien vu (fam.). Ştii ce?/ştii ceva? — Tu sais quoi?/tu sais quelque chose?.
Ştiu eu ce ştiu — J'en sais quelque chose. Ştiu eu? — Est-ce que je sais?. Dracu ştie! — Va (allez) savoir!. Ştii că-mi
placi?! (fam.) — C'est un peu fort de cafe! (fig., fam.). 0 EXPR. A nu şti niciodată de unde sare iepurele (fig., fam.)
— Etre sur le qui-vive; y regarder a deux fois (fig.); se tenir sur ses gardes (fig., fam.); „la defiance est mere de
surete" (prov.). A nu şti ce să facă (fig.) — Etre le bec dans l'eau; ne savoir â quel saint se vouer (fig., fam.). A nu şti
încotro s-o apuce/cum să o scoată la capăt/pe unde să scoată cămaşa (fig., fam.) — Etre mis au pied du mur; ne plus
savoir sur quel pied danser/â quel saint se vouer/comment s'en sortir (fig., fam.). A (nu) şti cum stă (fig., fam.) — (Ne
pas) savoir ou l'on en est (fig.). Mai ştie şi băiatul ceva (pop.) — Connaître bien quelques ficelles soi-aussi (fam.). Cu
cât ştii mai puţin, cu atât mai bine — Moins on sait, mieux on se porte.
♦ ŞTIINŢĂ s.f. — 1. connaissances fpl., savoir m.. Ştiinţa de a trăi — le savoir-vivre. 2. science / Ştiinţele naturii —
Ies sciences naturelles; om de ştiinţă — scientifique m. Cu bună ştiinţă — â bon escient; de propos delibere;
sciemment. ♦ ŞTIRE s.f. — nouvel-le / Ştiri (TV) — journal televise; ştirile zilei — Ies nouvelles du jour; ştire senza-
ţională — scoop [skup] m.; ştiri false (în presă) — bruits m.pi, => bobards (fam.); canards m.pl. (fig., fam.); canulars
m.pl. (arg.); cu ştirea cuiva (loc. adv.) — au su de qqn;/<3râ ştirea cuiva (loc. adv.) — â l'insu de qqn. ♦ ŞTIUT, Ă
adj. — connu, ue.
ŞTIRBI v.tr., intr., refl. — 1. edenter, rompre la dent. 2. (s') ebrecher. A ştirbi o farfurie — ebrecher une assiette. 3.
[fig.] 6-corner, entamer, tronquer (fig.). A-şi ştirbi credibilitatea — entamer son credit; a-şi ştirbi popularitatea —
ecorner sa popularite; a ştirbi reputaţia cuiva — porter atteinte â la reputation de qqn. ♦ ŞTIRB Ă adj. — eden-te, ee.
Babă ştirbă — vieille edentee; pieptene ştirb — peigne aux dents cassees.
♦ ŞTIRBIT Ă adj. — 1. ebreche, ee. Ceaşcă
405
ŞVAIŢER
ştirbită — tasse ebrechee. 2. [fig.] tronque, ee (fig.). Prestigiu ştirbit — prestige tronque. ♦ ŞTIRBITURĂ s.f. —
ebrechure/., ecornure/
ŞTIUCĂ s.f. — brochet m.
ŞTIULETE s.m. — epi m. de mai's.
ŞTREANG s.n. — corde / Bun de ştreang (fig., fam.) — gibier m. de potence (fam.). 0 EXPR. A-şi pune singur
ştreangul
de gât (fig.) — Se mettre la corde au cou (fig., fam.).
ŞTRENGAR, ŞTRENGĂRITĂ s. — ga
min, ne; polisson, nne; => galapiat m., galo-pin m. (fam.). ♦ ŞTRENGARIE s.f. — equi-pee /., espieglerie /, faceţi e /.,
farce /., frasque/, fredaine /., incartade/, niche/., plaisanterie /. V. NĂZBÂTIE, NĂZDRĂVĂNIE,
POZNĂ.
ŞUBREZI v. refl. — se delabrer. ♦ ŞUBRED Ă adj. — 1. delabre, ee. Casă şubredă — mai-son delabree. 2. debile,
frele, malingre; => valetudinaire (litt.). Sănătate şubredă — petite sânte. 3. [fig.] precaire. Argumente şubrede —
arguments sans poids; situaţie şubredă — situation precaire.
ŞUBĂ s.f. — pelisse/
ŞUETĂ s.f. (fam.) — causette/
ŞUNCĂ s.f. — jambon m.
ŞURĂ s.f. — 1. hangar m., remise/. 2. meu-le/ de paille.
ŞURUBĂRI v. intr. (fam.) —bricoler. ♦ ŞURUB s.n. — vis [vis] / 0 EXPR. A strânge şurubul (fig., fam.) — Resserrer
Ies boulons; serrer la vis (fig., fam.). ♦ ŞURUBAR s.m. — bricoleur, euse. ♦ ŞURUBELNIŢĂ s.f. — tournevis [tuRnvis]
m.
ŞUŞOTI v.intr. — chuchoter, murmurer. ♦ ŞUŞOTEALĂ s.f. — chuchotement m., murmure m. V. ŞOPTI.
ŞUTA v.tr. — shooter. ♦ ŞUT s.n. (sport.) — shoot [Jut] m. (sport).
ŞUVIŢĂ s.f. — bande/., filet m., meche/, touffe/ Şuviţă de apă — filet d'eau; şuviţă de păr — meche (de cheveux).
ŞUVOI s.n. — courant m., flot m., ravine/., torrent m.
ŞVAIŢER s.n. — gruyere m.
s
T
TABACHERĂ s.f. — tabatiere/
TABĂRĂ s.f. — bivouac [bivwak] m., câmp m., campement m. Tabără de elevi — câmp de vacances. 0 EXPR.. A fi
din altă tabără (fig., fam.) — Ne pas etre de la pa-roisse (fig., fam.).
TABIET s.n. — habitude/, routine/ (Om) cu tabieturi — (personne) routiniere/qui a de petites manies; a-şiface
tabietul— avoir ses petites habitudes.
TABLĂ s.f. — 1. fer-blanc m., tale/ 2. tableau m. noir. A fi scos la tablă (scol.) — plancher (arg. scol). 3. jacquet m.,
trictrac m. Te fac o tablă? (fam.) — Voulez-vous jouer une pârtie de trictrac? 4. Tabla înmulţirii/lui Pitagora — table
de multiplication/de Py-thagore; tablele legii (tablele lui Moise) — Ies Tables de la Loi (le Decalogue).
TABLETĂ s.f. — 1. tablette/ O tabletă de ciocolată — une plaquette/une tablette de chocolat. 2. [medicament]
cachet m., comprime m., gelure/, pilule/
TABLOU s.m. — tableau m., toile/ Tablou în ulei — huile/; tablou de gang (pictură fără valoare) — croflte/ (fam.);
tablou valoros — toile de maître. 0 EXPR. A sta tablou (fig., fam.) — Etre sage comme une image; garder la pause
(fig., fam.).
TABULA RASA (fig., Ut.) — în expr.: 0 EXPR. A face tabula rasa (Ut.) — Faire table rase (fig., litt.).
TABURET s.n. — pouf m., tabouret in.
TAC s.n. — queue/
TACÂM s.n. — couvert m. 0 EXPR. Şi tot
TACHINA v.tr. — taquiner; => turlupi-ner (fam.).
TACLALE s.f.pi. (fam.) — In expr.: 0 EXPR. A sta la taclale (fig., fam.) — Causer/parler de la pluie et du beau
temps; tailler une bavette (fig., fam.).
TACT s.n. — delicatesse/, discernement m., tact m. A aborda o problemă cu tact — abor-der un probleme avec tact;
a fi lipsit de tact — manquer de tact.
TACTICOS, OASĂ adj. şi adv. (fam.) — calme; sans hâte. A fi tacticos (fam.) — pren-dre tout son temps.
TAGMĂ s.f. — bord m. (fig.). A fi din aceeaşi tagmă politică — etre du meme bord politique (fig.).
TAICĂ s.m. (pop.) — pere m.\ => pepe m., pepere m. (pop.). Taica (părintele) — mon pere.
TAIFAS s.n. (fam.) — causette/ 0 EXPR. A sta la taifas (fam.) — Faire un brin de causette; tailler une bavette (fig.,
fam.).
TAIN s.n. (pop.) — portion/ congrue.
TAINĂ s.f. — mystere m., secret m. în taină — en cachette; en catimini. ♦ TAINIC, Ă adj. — interieur, re; intime; se-
cret, ete.
TAL AŞ s.n.
bois.
copeaux m.pl, sciure/ de
tacâmul (fig., fam.) (arg.).
Et tout le toutim
TALAZ s.n. — flot m., lame/, vague/
TALCIOC s.n. (fam.) — marche m. aux puces; Ies Puces (fam.).
TALENT s.n. — bosse/, talent m. A avea talent (pentru ceva) — avoir la bosse (de
407
TARLA
qqch.). 0 EXPR. (A fi un) talent în faşă
(fig., fam.) — (Etre un) genie en herbe (fig., fam.). ♦ TALENTAT, Ă adj. — doue, ee. Copil talentat — enfant doue;
foarte talentat — bourre/pourri de talent (fam.).
TALMEŞ-BALMEŞ s.n. (pop.) — fa-tras m.; => capharnatim m., meli-melo m., pele-mele m. (fam.). V
DEZORDINE,
HARABABURĂ, NEORÂNDUIALĂ.
TALER s.m. — monnaie / en argent. 0 EXPR. A fi taler cu două feţe (fig., fam.) — Etre faux comme un jeton; jouer
double jeu (fig-)-
TALER s.n. — 1. assiette /, plăteau m. 2. cymbale/ (mus.).
TALUZ s.n. — talus m.
TAMAN adv. (pop.) — juste, justement. Taman la timp — juste â temps. ♦ TAM-NISAM adv. (pop.) — au debotte; â
l'impro-viste; inopinement; sans crier gare. 0 EXPR. A vorbi tam-nisam (pop.) — Manquer/per-dre une belle
occasion de se taire (iron.).
TAMPONA v.tr., refl. — 1. eponger, etancher. 2. emboutir; entrer en collision; heurter; tamponner. ♦ TAMPON s.n.
— tampon m.
TANC s.n. — char m.
TANDREŢE s.f. — affection /, attache-ment m., tendresse / Cu tandreţe — ten-drement. ♦ TANDRU, Ă adj. —
affectueux, euse; tendre.
TANGENT, Ă s. şi adj. — tangent, te. In (prin) tangentă (loc. adv.) — par le biais. 0 EXPR. A scăpa prin tangentă
(fig.) — Prendre la tangente (fig.); l'echapper belle (fig., fam., iron.).
TAPAJ s.n. — brouhaha m., bruit m., cha-hut m., charivari m., eclat m., esclandre m., hourvari m., scandale m.,
tapage m., tinta-marre m., tohu-bohu m., vacarme m.; => barouf m., boucan m., cirque m., clabaude-rie/., raffut m.,
tintouin m. (fam.); ram-dam m. (fig., fam.). V. GĂLĂGIE, HĂRMĂLAIE, LARMĂ, SCANDAL, TĂRĂBOI,
ZARVĂ.
TAPISA v.tr. — tapisser. ♦ TAPIŢER s.m. — tapissier m. ♦ TAPIŢERIE s.f. — tapisserie/.
TARABA s.f. — echoppe/, etal m., eta-lage m., eventaire m., treteau m.
TARA s.f. — 1. contrepoids m. 2. defaut m., tare /, vice m.
TARE adj. şi adv. — I. [adj] 1. fort, forte. Băutură tare — boisson forte; cafea tare — cafe fort; miros tare — odeur
forte; a nu fi tare (la ceva) — ne pas etre son fort. 2. dur, dure. Ouă tari — ceufs durs. II. [adv] 1. tres. Tare bun —
tres bon. 2. haut, te. A vorbi tare — parler haut; muzică tare — musique poussee a fond. 0 EXPR. A da tare (fig.) —
Ne pas y aller de main morte (fig., fam.). A fi tare (fig., fam.) — Avoir le coeur bien trem-pe (fig., fam.). A fi tare de
cap (fig., fam.) — Etre dur de la tete (fig., fam.). A fi tare pe poziţie (fig.) — 1. Etre bien en selle (fig., fam.). 2. Avoir
Ies reins solides (fig., fam.). A fi tare într-o problemă (fig., fam.) — Etre cale/ferre dans un probleme (fam.). A fi un
tip tare (fig., fam.) — Etre (un) dur â cuire (fig., fam.). A fi tare de-o ureche (fig., pop.) — Etre dur de l'oreille
(fig.,fam.)/de la feuille (arg.). A trage tare (fig., fam.) — Boulonner dur (fig., pop.). ♦ TĂRIE s.f —
1. assurance /, force /, vigourosite /., vi-gueur / In tăria nopţii — au plus fort de la nuit; cu tărie — energiquement,
fermement.
2. [fig.] alcool m., gnole /, quetche m., schnaps m.; eau/ de vie de brou; eau de vie de fruit: [calvados m., cidre m.,
framboise/., kirch m., mirabelle/, poire/]; eau de vie de grains: [vodka/, whisky/]; tărie proastă — casse-pattes m.;
tord-boyaux m. (fam.).
TARGA s.f. — brancard m., ci viere / 0 EXPR. A trage targa pe uscat (fig., fam.) — Ne pas avoir un quart d'ecu
(vaillant)/un rotin; etre a la corde; etre marquis de la bourse plate; loger le diable dans sa bourse; rouler sur la jante
(fig., fam.)
TARHON s.m. — estragon m.
TARLA s.f. — parcelle/, plate-bande/
408
TĂBĂCI v.tr. — tanner. ♦ TĂBĂCIRE s.f — tannerie/
TĂBĂRÎ v. intr. — fondre sur.
TĂCEA v.intr. — se taire. Ia taci! — pas possible!. Taci tu să vorbesc eu! — Tais-toi, c'est moi qui parle; c'est a moi
de parler! Tacă-ţi fleanca! (pop.) — Ta bouche, bebe!; ta gueule!; la ferme!; ferme ton clapet! (pop.). Taci mă
cheamă (fam.) —je tiens ma lan-gue (fig., fam.). 0 EXPR. A tăcea chitic (fig., fam.) — Ne pas dire un traître mot
(fig., fam.). A nu-i mai tăcea gura (fig., fam.) — Allonger la sauce; mettre de la sauce; raconter sa vie; vouloir fatre
un proces-verbal (fig., fam., iron.); avoir bon bec; avoir une fiere tapette; avoir la langue bien affilee/bien
longue/bien pendue; ne pas avoir le bec gele; ne pas avoir le filet; devider son peloton; etre vaccine avec une aiguille
de phono; faire sa tata; jaser comme une pie borgne (fig., pop.). A tăcea ca pământul/ca peştele (fig., fam.) — Avoir
bouche close; ne pas avoir de langue; ne pas desserrer Ies dents; etre muet comme une carpe/comme la tombe; garder
qqch. sous son bonnet; ne piper mot (fig., fam.). Dacă tăceai, filozof rămâneai (prov.) — Louper une bohne occa-
sion de se taire (iron.). ♦ TACITURN, Ă adj. — taciturne; taiseux, euse. ♦ TĂCERE s.f. — si-lence m. Moment de tăcere
— un ange passe (fig.); în tăcere — silencieusement. 0 EXPR. A se izola în tăcere (fig.) — Se murer dans son
silence (fig.). A cumpăra (a plăti) tăcerea cuiva (fig.) — Acheter le silence de qqn (fig.). A păstra tăcerea (fig.) —
Garder le silence (fig.). A răbda (a suferi) în tăcere (fig-) — Prendre son mal en patience (fig., fam.). A reduce pe
cineva la tăcere (fig.) — Reduire qqn au silence (fig.). A rupe tăcerea (fig.) — Rompre le silence (fig.). A trece
ceva sub tăcere (fig.) — Passer qqch. sous silence (fig.). ♦ TĂCUT, Ă adj. — silen-cieux, euse; taiseux, euse.
TĂCIUNE s.m. — tison m.
TĂGĂDUI v.tr. — nier, renier. ♦ TĂGĂDU-IALĂ s.f. — contestation /, denegation /, desaveu m,, negation/
TASA
TASA v.refl. — s'affaisser, se tasser.
♦ TASARE s.f. — tassement m.
TASTATURA s.f. — clavier m.
TAŞCĂ s.f. — gibeciere/, sacoche/, servi-ette/
TATĂ s.m. — pere m. Tată vitreg/socru — beau-pere; tata-mare — grand-pere; => pepe; pepere (lang. enfantin); leit
tat-său — son pere tout crache; Tatăl Nostru — Notre Pere. 0 EXPR. A şti ceva ca pe Tatăl Nostru (fig.,fam.) —
Connaître qqch. sur le bout des doigts/des ongles (fig., fam.)/pa.r coeur.
♦ TATAIE s.m. (pop.) — pepe m., pepere m. (pop.). ♦ TĂTIC s.m. (fam.) — papa m.
TATONA v.tr. — sonder, tâtonner. ♦ TATONARE s.f. — tâtonnement m.
TAUR s.m. — taureau m. 0 EXPR. A lua taurul de coarne (fig., fam.) — Prendre le taureau par Ies cornes (fig.,
fam.). ♦ TAU-ROMAHIE s.f. — tauromachie (course de tau-reaux)/.
TAVAN s.n. — plafond m. 0 EXPR. A sta cu ochii în tavan (fig., fam.) — Se toumer Ies pouces (fig., fam.).
TAVĂ s.f. — plăteau m. A servi (ceva) pe tavă — servir/offrir sur un plăteau.
TAXA v.tr. — 1. imposer; soumettre â une taxe; taxer. A taxa pe cineva de ceva (fig.) — taxer qqn de qqch. (fig.). 2.
poinconner.
♦ TAXARE s.f. — taxation /. Taxare abuzivă — concussion/. ♦ TAXATOR, OARE S. — poinconneur m.\ receveur, euse;
aparat de taxat — poinşonneuse / ♦ TAXĂ s.f. — redevance /, taux m., taxe /. Taxă de autostradă — peage m.\ taxă
de pornire (taxi) — prise en charge (fig., fam.); taxe poştale — droits de timbres; taxă pe valoare adăugată (TVA) —
taxe sur la valeur ajoutee (TVA); taxe vamale — franchise douaniere; toate taxele incluse — toutes taxes compri-ses
(TTC).
TAXI s.n. — taxi m. A opri un taxi — heler un taxi.
409
TĂIA v.tr., refl. — (se) couper, tailler, trancher. A tăia bucăţele — morceler; a tăia felii subţiri — emincer; a
tăia capul — decapiter, guillotiner; a tăia un copac — abattre un arbre; a tăia crengile unui copac —
ebrancher, elaguer; emonder; a tăia lemne — fendre du bois; a tăia creditul — couper le credit; a tăia curentul
electric — couper le courant; a tăia ceva cu cuţitul — couper qqch. au (avec un) couteau; a se tăia la deget — se
couper le doigt; a tăia drumul cuiva (fig.) — couper le chemin a qqn (fig.); a tăia o minge (tenis) (fig.) — couper une
balle de tennis (fig.); a-şi tăia părul (la coafor) — se faire couper Ies cheveux; a tăia o mână/un picior — amputer,
mutiler; a tăia pofta de mâncare — couper Fappetit; a tăia o parte dintr-un text — retrancher. 0 EXPR. A o tăia
peste câmp (fig., fam.) — Couper â travers champs (fig., fam.). A tăia pe cineva (fig., fam.) — Avoir le dessus (fig.).
A i-o tăia cuiva (fig., fam.) — La couper a qqn (fam.). A-i tăia cuiva craca de sub picioare (fig., fam.) — Couper la
chique â qqn; couper (faucher) l'herbe sous Ies pieds de qqn (fig., fam.). A-şi tăia singur craca de sub picioare
— Brfiler ses vaisseaux; couper 1'arbre pour avoir le fruit; scier la branche sur laquelle on est assis; tuer la poule aux
ceufs d'or (fig., fam.). A tăia frunze la câini (fig., fam.) — Aimer besogne faite; avoir Ies bras pendants/retournes/â
la ristourne; avoir Ies cotes en long; avoir toujours Ies mains dans ses poches; avoir un poil dans la main; avoir des
poils au bout des doigts; battre sa flemme; coincer la bulle; s'endormir sur le manche; enfiler des perles; etre un bon â
rien; etre ne un samedi/un dimanche; ne pas en fiche un clou; ne rien fiche de la journee; gober des mouches; mener
Ies poules pisser; peigner la girafe; regarder Ies mouches voler; tirer sa cosse/sa flemme; se rouler/se tourner Ies
pouces (fig., fam.); ferrer Ies oies/les cigales (fig., vx.); ne pas se fouler la rate; ne pas foutre une secousse (fig.,
pop.); chier sur la besogne (vulg.). A tăia răul de la rădăcină (fig., fam.) — Couper le mal a la racine (fig., fam.). A
tăia şi a spânzura (fig., fam.) — Faire la pluie et le beau temps (fig., fam.); etre
TĂMĂDUI
aux le viers de commande. A-i tăia vorba
cuiva (fig.) — Couper la parole â qqn; trancher court (fig.); rompre Ies chiens (fig., fam.).
♦ TĂIAT, Ă adj. — coupe, ee. 0 EXPR. A nu accepta ceva nici tăiat în bucăţele (fig., fam.) — Se faire plutot hacher
(fig., fam.).
♦ TĂIETOR s.m. — billot m. Tăietor de lemne — bflcheron m. ♦ TĂIETURĂ s.f. — 1. entail-\tf 2. coupure/ ♦ TĂIOS,
OASĂ adj. şi adv. — I. [adj] affute, ee; tranchant, te. II. [adv] [fig.] sechementf/îg.j. ♦ TĂişs.n.—tranchant m. Cu
dublu tăiş — â double tranchant.
TĂIEŢEI s.m.pl. — nouilles/p/.
TĂINUI v.tr. — cacher, receler, taire, tenir secret. ♦ TĂINUIRE s.f. — recel m. ♦ TĂINU-ITOR s.m. — receleur m.
TĂLMĂCI v.tr. — mettre en langue.
♦ TĂLMĂCIRE s.m. — mise en langue.
♦ TĂLMĂCITOR, OARE s.m. — traducteur m.
TĂLPUI v.tr. — ressemeler. ♦ TALPĂ s.f. — plante /. du pied. Talpă (la pantofi) — semelle/; talpa iadului (pop.) —
chipie/, harpie /, megere /.; talpa ţării (pop.) — paysannerie / 0 EXPR. A avea mâncărime la tălpi (fig., pop.) —
Avoir la bougeotte/des ceufs de fourmi sous Ies pieds (fig., fam.).
♦ TĂLPĂŞIŢĂ s.f. (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A-şi lua tălpăşiţa (fig., fam.) — Decamper, se defiler, deguerpir,
detaler, s'eclipser, filer, fuir, se sauver (fam.); aller voir ailleurs; bruler la politesse; se donner de Fair; mettre Ies
bouts/les voiles; plier bagages/sa chemise/son paquet; prendre ses cliques et ses claques/ses jambes â son cou/le
large/la poudre d'escampette; se tailler en vitesse; tirer ses chausses/ses gregues (fig., fam.); tirer sa reverence (fig.,
iron.); se barrer; debarrasser/vider Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!";
attacher une (la) casserole/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la ce-rise/la malle/la valise; jouer la fille de l'air/des
flutes; se tirer (en douce) (fig., pop.); fausser compagnie.
TĂMĂDUI v.tr., refl. (pop.) — 1. guerir. 2. se retablir. ♦ TĂMĂDUIRE s.f. — gueri-
TĂMÂIA
410
son/,retablissement m. ♦ TĂMĂDUITOR, OARE adj. (pop.) — guerisseur, euse.
TĂMÂIA v.tr. — encenser. ♦ TĂMÂIE s.f — encens [ăsâ] m. ♦ TĂMÂIOS, OASĂ adj. — muscat. Struguri tămâioşi —
raisin muscat; vin tămâios — vin muscat.
TĂRĂBOI s.n. (pop.) — brouhaha m., bruit m., chahut m., charivari m., eclat m., esclandre m., hourvari m., scandale
m., ta-page m., tintamarre m., tohu-bohu m., va-carme m.; barouf m., boucan m., cirque m., clabauderie/, raffut m.,
tintouin m. (fam.); ramdam m. (fig., fam.). A face tărăboi (pop.) — faire du barouf (fam.)/\m boucan de tous Ies
diables (fig., fam.J/du petard (pop.); danser la sarabande (fig., pop.); aller aux cris
(arg.). V. GĂLĂGIE, HĂRMĂLAIE, LARMĂ, SCANDAL, TAPAJ, ZARVĂ.
TĂRĂGĂNA v.tr., refl. (fam.) — 1. diffe-rer, lanterner, traîner. 2. durer, se prolonger. ♦ TĂRĂGĂNAT, Ă adj. —
differe, ee; lanterne, ee; traîne, ee. A vorbi tărăgănat — parler en traînant Ies mots.
TĂRÂM s.n. — contree/, pays m., regi-onf, territoire m.
TĂRÂŢĂ s.f. — son m. 0 EXPR. Scump la tărâţe şi ieftin la făină (fig., fam.) — Cest la maison de Dieu ou on ne boit
ni ne mange; faire de cent sous quatre francs et de quatre francs rien; large de bouche et etroit de cein-ture (fig.);
ventre de son et robe de velours (fig., fam.).
TĂRBACĂ s.f. — în expr.: 0 EXPR. A da (a lua) în tărbacă (fig., pop.) — 1. Battre comme plâtre/â plate couture;
donner du galon; faire valser qqn (fig., pop.). 2. Traîner qqn dans la boue (fig., fam.). 3. Se payer la tete de qqn (fig.,
fam.).
TĂRTĂCUŢĂ s.f. (arg.) — balle/., bille/., binette /., bobeche /., bobine /., bouille /., boule/., boussole/., caberlot m.,
caboche/, cafetiere/., caillou m., cassis m., cerveau m., ciboulot m., cigare m., citrouille/., crane m., fiole /., gueule /.,
mufle m., museau m., n6nette/, pătate/., pipe/., poire/., pomme/,
sorbonne /., terrine /., trogne /, tronche / (pop.). Un glonte în tărtăcuţă — une balle dans le cigare (fig., pop.). V. CAP,
SCĂFÂRLIE.
TĂUN s.m. — taon [tă] m.
TĂVĂLI v. tr., refl. — 1. traîner. V. TÂRÎ. 2. se rouler, se vautrer. 0 EXPR. A se tăvăli în noroi (fig., fam.) — Se
vautrer dans la boue (fig., fam.). ♦ TĂVĂLEALĂ s.f. (fam.) — raclee /, rossee / Haină de tăvăleală — vetements de
travail. 0 EXPR. A o duce (a ţine) la tăvăleală (fig., fam.) — Avoir Ies epaules assez larges; etre dur a cuire/â la
peine/â la tâche (fig., fam).
TÂLC s.n. (pop.) — sagesse/, sens m., sig-nification/
TÂLHĂRI v.intr. —voler. V. FURA, JEFUI.
♦ TÂLHAR s.m. — bandit m., brigand m., detrousseur m., pillard m., voleur m. V. BANDIT, LOTRU. ♦ TÂLHĂRIE s.f. —
brigan-dage m., voi (â main armee) m.
TÂMPENIE s.f. (pop.) — abrutissement m., ânerie/, betise/, cretinerie/, idiotie/, niai-serie/, sottise/; => connerie/
(pop., vulg.).
♦ TÂMPIT, Ă s.şi adj. — I. [s.] dadais m.; => poire/ (fig.); cruche/, tartignole/ (fam.); becasse/, bourrique/, buse/,
couillon m., nouille/, pătate/, vieille noix/, une vraie buche / (fig., fam.); andouille / (pop.); cloche / (fig., pop);
con(n)asse / (vulg., pej.); zozo m. (arg.); un jocrisse (litt.). II. [adj.] bete; stupide. III. [s. şi adj.] abru-ti, ie; arriere,
ee; balourd, de; benet m.; idiot, te; imbecile; niais, se ; nigaud, de; => betas-se; corniaud, de; niquedouille (fam.);
gour-de / (fig., fam.); con, nne; connard, de (pop., vulg.). V. CRETIN, IDIOT, IMBECIL. 0 EXPR. A fi tâmpit cu T mare
(fam.) — Etre bas de plafond/con comme un bălai (fig., pop.); deconner.
TÂMPLAR s.m. — menuisier m. Tâmplar de mobilă — ebeniste m. ♦ TÂMPLĂRIE s.f. — menuiserie/
TÂNĂR, Ă s şi adj. — jeune. Tânăr în meserie — inexperimentă, 6e; naîf, ive;
411
TEAFĂR
recent, te; tinerii de astăzi — Ies jeunes d'au-jourd'hui; un club de tineri — un club de jeunes; un câine tânăr — un
jeune chien; un stejar tânăr — un jeune chene; a muri tânăr — ne pas faire de vieux os (fig.). 0 EXPR. Dacă tânărul
ar şti, dacă bătrânul ar putea (prov.) — Si jeunesse savait, si vi-eillesse pouvait (prov.). ♦ TINEREL, ICA s. şi adj. —
jeunet, tte (fam.). ♦ TINEREŞTE adv. — jeune. A se îmbrăca tinereşte — s'habiller jeune. ♦ TINERET s.n. —jeunesse/
Tineretul are dreptul la experienţă — II faut que jeunesse se passe. ♦ TINEREŢE s.f. —jeunesse / A trecut tinereţea! —
Adieu fillettes, bonjour lunettes (fig., fam.). „Ale tinereţii valuri" — des frasques de jeunesse. V. ÎNTINERI.
TÂNJI v.intr. — 1. briguer, convoiter, lan-guir. A tânji după un post — briguer un poşte. 2. [despre plante] se fletrir.
♦ TÂN-JALĂ s.f. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A se lăsa pe tânjală (pop.) — Y aller mollo/mou (pop.).
TÂNDĂLI v.intr. — lanterner, musarder, traînasser, traîner; => baguenauder, lambiner (fam.). V. MOCĂI.
TÂNGUI v.refl. — geindre, se lamenter. ♦ TÂNGUIALĂ s.f. — lamentation/, plainte/
TÂRCOALE s.n. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A da târcoale (pop.) — Tourner autour du pot (fig., fam.); roder.
TÂRFA s.f. (pop.) — prostituee; call-girl; => belle de nuit (fig., fam.); catin (fam., pej.); conasse, garce, gaupe,
grognasse, grue, pouf-fiasse, poule, putain, pute, ribaude, roulure, tapineuse, traînee (pop.); chaude de la pince; qui a
la cuisse gaie/hospitaliere/legere; une Marie-couche-toi-lâ; portee sur la question (fig., pop.); hetaire (litt.). V.
BOARFĂ, CURVĂ, PROSTITUATĂ.
TÂRGUI v.tr., refl. — 1. acheter; aller aux commissions/aux courses; faire des achats/ses courses/des (ses) emplettes.
2. marchander, negocier, traiter. ♦ TÂRG s.n. — 1. bourg m. 2. foire. Târg de carte —foire/salon du livre. 0 EXPR. A
afla târgul şi ţara (fig., fam.) — Au vu et au su de toute la terre; tout le monde
en est abreuve (fig., fam.). A face târgul (fig., fam.) — Conclure le marche; tomber d'accord. A întoarce (a rupe)
târgul (fig., fam.) — Rompre le marche (fig., fam.). A sosi la spartul târgului (fig., fam.) — Arriver comme Ies
carabiniers/avec Ies pom-piers de Nanterre (fig., fam.)/m Magnificat (fig., litt.); voler au secours de la victoire (fig.,
fam., iron.).
TÂRÎ v.tr., refl — 1. entraîner, (se) traîner. A-şi târî picioarele — traîner ses pieds; a târî pe cineva undeva — traîner
qqn quelque part. 2. ramper. ♦ TÂRÂIE-BRÂU s.m. (fam.) — badaud m., musard m., vaurien; => gogo m. (fam.); gobe-
mouche m. (fig., fam.). V. PIERDE-VARĂ. ♦ TÂRÂŞ adv. — en rampant, en (se) traînant. ♦ TÂRÂŞ-GRÂPIŞ adv. — cahin-
caha; clopin-clopant (fam.); (rester) â la traîne (fig., fam.). ♦ TÂRÂTOR, OARE adj. — rampant, te. Animal târâtor —
animal m. rampant; reptile m.; tulpină târâtoare — tige rampante.
TÂRNĂCOP s.n. — pioche/
TÂRTIŢĂ s.f. — croupion m., sot-1'y-laise
[solilss] m.
TÂRZIU adj. şi adv. — I. [adj] tardif, ive. Regrete târzii — regrets tardifs; oră târzie — heure avancee. II. [adv]
Cam târziu — un peu tard; într-un târziu — (beaucoup) plus tard; mai târziu — apres coup; plus tard. Revin-o mai
târziu — Reviens plus tard. A venit mai târziu — II est venu apres coup; mai devreme sau mai târziu — plus ou
moins tard; sur le tard; prea târziu — apres coup; trop tard; „ce n'est pas trop tot!". V. ÎNTÂRZIA. 0 EXPR. Mai bine
mai târziu decât niciodată (prov.) — Mieux vaut tard quejamais (prov.).
TEACĂ s.f. — 1. [arme] etui m., four-
reau m., gaine/. 2. [legume] cosse/, gous-se/. Moş Teacă — Vieille baderne (pop.).
TEAFĂR, Ă adj. (fam.) — en bonne sânte; indemne. Teafăr şi nevătămat — sain et sauf. V. NEATINS. 0 EXPR. A
scăpa teafăr
(fam.) — En rechapper (fig.); retomber sur ses pattes; se tirer d'affaire/d'un mauvais pas (fig., fam.); s'en sortir
indemne.
412
bile/portable; telefon deranjat — telephone en derangement; abonat la telefoane — abon-ne aux telephones; carte de
telefon — annu-aire m., bottin m.\ carte de telefon în cabinele publice — telecarte/.;/«ă de telefon —jeton m.\ a da
un telefon — passer un coup de fii (fam.); a închide telefonul — raccrocher; a ridica receptorul (telefonului) —
decrocher. Rămâneţi la telefon (aşteptaţi!)! — Ne coupez pas!. ♦ TELEFONIC, Ă adj. — tele-phonique. Interior
telefonic — poşte m.; cartelă telefonică — carte telephonique; carte France-Telecom/Romtelecom; robot telefonic —
repondeur m.
TELEINFORMATICĂ sf. (inform.) — teleinformatique /
TELELEU s.m. — clochard m., => clodo m (fam.). 0 EXPR. A umbla teleleu (Tănase)
(pop.) — Battre Ies buissons/le pave/le pays; traîner Ies rues (fig., fam.).
TELEPPATIE s.f. — telepathie/
TELESCHI s.n. — remonte-pente, m.;
♦ remonte-fesses m. (fam.).
TELETEXT s.n. — teletexte (videographie diffusee) m.
TELEVIZIUNE s.f. — television /; => tele/; le petit ecran (fam.). Canal de televiziune — chaîne m.
TEMĂ s.f. — 1. theme m. Teme lirice — themes lyriques. 2. devoir m. Temă la franceză — devoir de francais.
TEME v.refl. — apprehender, avoir peur, craindre, redouter. A se teme de viitor — apprehender l'avenir; a se teme
de mai rău — redouter le pire; de temut — redoutable. Nu pare un om de temut —II n'a pas Fair redoutable. 0 EXPR.
A nu se teme de nimeni şi de nimic (fig., fam.) — Ne con-naître/ne craindre ni Dieu, ni diable (fig.).
♦ TEAMĂ s.f. — apprehension/, crainte/, peur/
TEMEI s.n. — base/, fondement m. A avea temei să creadă — Etre fonde â croire; a pune temei pe ceva/pe cineva
— se baser
TEANC
TEANC s.n. — liasse/, pile/, tas m. A face teanc — empiler; dosare făcute teanc — dossiers empiles; un teanc de
cărţi — une pile/un tas de livres; teancuri de hârtii — des liasses de papier; în teanc — en vrac.
TEAPĂ s.f (pop., pei.) — trempe / De teapa lui — de sa trempe; de aceeaşi teapă — du meme acabit (pej.); de la
meme farine (fig., litt.).
TEATRU s.n. — theâtre m. Teatru de operaţii (milit.) — theâtre d'operations; actor (actriţă) de teatru — comedien,
nne; actor (actriţă) de teatru fără talent — the-âtreux, euse (fam., pej.). 0 EXPR. A juca teatru (fig.) — Jouer la
comedie (fig.); mon-ter sur Ies planches (fig., fam.). ♦ TEATRAL, Ă adj. — theâtral, le.
TEHNOLOGIE s.f. — technologie /. Tehnologie avansată — high-tech ['ajtek] (angl); technologie de pointe.
TEI s.m. — tilleul m. Ceai de tei — infu-sion/tisane de tilleul. 0 EXPR. A găsi tei de curmei (fig., fam.) — Trouver
des pretextes futiles pour se justifier. A lega două în tei (fig., fam.) — Mettre du beurre dans ses epinards (fig., fam.).
A nu putea lega două în tei (fig., fam.) — Ne pas joindre Ies deux bouts (fig., fam.). A nu şti să lege nici două în tei
(fig., fam.) — Etre bete â manger du foin (fig., fam.).
TEJGHEA s.f. — comptoir m.; [de cafenea] zinc m.; [de măcelar] etal m.; [de tâmplar] etabli m.
TELAL s.m. — [de haine vechi] fripier m.; [de mobilă] brocanteur m.
TELECOMANDĂ s.f. — telecommande/.
TELEFONA v.intr. — telephoner; => se bigophoner (fam.). ♦ TELEFON s.n. ■— telephone m. Telefon roşu —
telephone rouge (pour Ies chefs d'Etat); telefon verde — numero/telephone vert (appels gratu-its); telefon cu taxă
inversă — telephone en F.C.V. (paiement contre verification); telefon public — publiphone m., taxiphone m.; telefon
mobil — telephone GSM/mo-
413
TERMINA
sur qqch./sur qqn, lipsit de temei — sans fondement; zvonuri lipsite de temei — rumeurs denuees de fondement(s). ♦
TEMEINIC, Ă adj. — durable, solide. Cunoştinţe temeinice — connaissances solides. ♦ TEMELIE s.f. — fondements
m.pl. Temelia unui imperiu — Ies fondements d'un empire.
TEMENEA s.f. — courbette/, salamalecs m.pl. A face temenele în faţa cuiva — faire des courbettes/des salamalecs â
(devant) qqn (fig.). V. PLECĂCIUNE.
TEMNICER s.m. — geolier m. ♦ TEMNIŢĂ s.f. (fam.) — cachot in., prison /; => geale m. (litt); taule/, trou m. (pop.).
V. ÎNCHISOARE, ÎNTEMNIŢA, PÂRNAIE, PUŞCĂRIE.
TEMPERATURĂ s.f. — 1. temperature / Temperatură în creştere/în scădere — temperature en hausse/en baisse. 2.
fievre / A avea temperatură — avoir de la fievre; temperatură mare — fievre carabinee/de cheval (fig., fam.). V.
FEBRĂ.
TEN s.n. — teint m. Fond de ten — fond de teint; un ten palid/bronzat/deschis/închis — teint pâle/hâle/clair/mat.
TENACE adj. — coriace, tenace. ♦ TENACITATE s.f. — tenacite/.
TENCUI v.tr. — enduire de crepi; ravaler. ♦ TENCUIALĂ s.f. — crepi m.
TENDINŢĂ s.f. - - propension /., ten-
dence/ Tendinţă spre critică — propension â la critique.
TENSIUNE s.f. — tension /. Hiperten-siv(ă) — hyper-tendu(e); hipotensiv(ă) — hypo-tendu(e). 0 EXPR. A ţine pe
cineva sub tensiune (fig., fam.) — Tenir qqn en haleine (fig., fam.).
TENTA v.tr. — tenter. A fi tentat să creadă — etre porte â croire. ♦ TENTANT, Ă adj. — tentant, te. Propunere
tentantă — proposi-tion tentante. ♦ TENTATIVĂ s.f. — tentative/. ♦ TENTAŢIE s.f. — tentation/.
TEORETIZA v.tr. — mettre en theorie; theoriser. ♦ TEORIE s.f. — theorie/. ♦ TEORETIC, Ă adj. — theorique. ♦
TEORETI-
CIAN, Ă s. — theoricien, nne. ♦ TEORETIZARE s.f. — theorisation/
TERASAMENT s.n. — remblai m.. terras-sement m.
TERCHEA-BERCHEA s.m. (fam.) — fre-luquet m.\ bon/propre â rien; vaurien m.
TERCI s.n. — bouillie/ 0 EXPR. A face pe cineva terci (fig., fam.) — Reduire qqn en bouillie (fig., fam.).
TEREN s.n. — terrain m. Maşină de teren — tout terrain m.\ pe teren — sur le terrain; a câştiga/pierde teren —
gagner/perdre du terrain.
TERFELI v.tr. — 1. salir, souiller. V. MURDĂRI, ÎNGĂLA. 2. [fig.] insulter, offenser, ou-trager. ♦ TERFELIRE s.f. — 1.
souillure / 2. insulte/, offense/, outrage m.
TERGIVERSA v.tr. — atermoyer, differer, remettre, tergiverser (d'un jour â l'autre). ♦ TERGIVERSARE s.f. — faux-
fuyants m.pl., tergiversation /
TERMEN s.n. — 1. delai m., echeance/ în termen de... — dans le delai de...; termenul de plată al unei poliţe —
l'echeance d'une trăite. 2. terme/ Puteţi să explicaţi acest termen? — Pouvez-vous definir ce terme?; termen
intermediar— moyen terme; în alţi termeni — en d'autre termes; a fi în termeni buni (cu) — etre en bons termes
(avec); la termen — â terme; a plăti chiria la termen — payer a terme echu; a duce la bun sfârşit o afacere la
termenul stabilit — mener une affaire a terme; pe termen lung/scurt — â long/court terme; a face proiecte pe termen
lung — faire des projets a long terme. V. SOROC.
TERMINA v.tr., refl. — (s') achever, finir, mener â (bon) terme; en rester la; se soldei par; terminer. A se termina cu o
nenorocire — tourner au desastre. Termină! — Arrete!. Termină cu maimuţăreala! — Arrete ton cirque! 0 EXPR. A
termina cu cineva (fig., fam.) — Rompre avcc qqn (fig.). A termina pe cineva (fig., fam.) — Achever qqri (fig., fam.).
A fi terminat (fig., fam.) -- Ftr-~
TERMINAL
â plat (fig., fam.); etre dans Ies chausset-tes/dans la deveine/Iessive/pompe â zero/ra-plapla/tout raplati/au ras des
moquettes/au ras des pâquerettes (fig., pop.). A părea terminat (fig., fam.) — Avoir l'air â plat (fig., fam.). A se termina
brusc — Tourner court (fig.). A se termina prost — Tourner mal (fig.). A fi pe terminate (fig.) — Toucher â sa fin
(fig.).
TERMINAL s.n. — terminal m.
TERMOFICARE s.f — chauffage m. viile. TERTIP s.n. (pop.) — ruse/, subterfuge m. 0 EXPR. A umbla cu tertipuri
(fig., fam.) — User de subterfuges.
TERŢ, Ă adj. — tiers, tierce. ♦ TERŢĂ s.f. (muz..) — tierce (mus.). ♦ TERŢET s.n. (muz.) — tercet m., trio m. (mus.).
TESCUI v.tr. — presser Ies fruits. ♦ TEASC s.n. —pressoirm. ♦ TESCUIRE .?./ — pressage m.
TESTA v.tr. — tester. ♦ TEST s.n. — test m. A da un test — subir un test.
TESTAMENT s.n. — testament m.\ testament olograf — testament olographe. Vechiul Testament — l'Ancien
Testament Noul Testament — le Nouveau Testament a-şi face testamentul— faire son testament => prendre ses
dispositions (euph.); ♦ TESTAMENTAR, Ă adj. — testamentaire.
TESTICOL s.n. — testicule m.\ => couil-lcsf.pl.; partiesf.pl. (pop., vulg.). V. SEX.
TEU s.n. — te m. Teu de desenator — te de dessinateur.
414
pon, nne (vx); fripouille/, galopiat /«., gar-nement m., gibier m. de potence; gredin, ine; loubard m. (fam.); gouape/,
ordure/, peau de vache /.'; pied-plat m.\ rufian m., sacri-pant m., salaud m, salope,/, traînee/, vieux debris m.\ zonard,
arde (pop.). A fi un ticălos de cea mai joasă speţă — etre une ordure de la plus belle eau (fig., imn.). II. [adj] abject,
te; indigne; infame; miserable; scelerat, te.
V. CANALIE, NEMERNIC, NETREBNIC. ♦ TICĂLOŞIE s.f. — 1. abjection /, ignominie /, infamie/, turpitude/,
vilenie/ V. INFAMIE, NELEGIUIRE. 2. sacrilege m.
TICHIE s.f. (fam.) — bonnet m. 0 EXPR. A se naşte cu tichie pe cap (fig., fam.) — Etre ne coiffe (fig., fam.).
TICLUI v.tr. (fam.) — forger; mettre en train. A ticlui un scenariu — forger un sce-nario.
TEXT s.n. — texte m. 0 EXPR. A diseca un text (fig., fam.) — Desosser un texte (fig., fam.). ♦ TEXTIER s.m. — 1.
parolier m. 2. [operă] librettiste m. ♦ TEXTUAL, Ă adj. — textuel, lle.
TEXTURĂ s.f. — 1. texture / 2. agence-ment m., disposition/
TICĂLOS, OASĂ s. şi adj. — I. [s] ca-naille/; chenapan m., (drole de) coco m., crapule/, coquin, ne; fourbe m., =>
fri-
TICSI v.tr. (fam.) — bonder, bourrer. ♦ TICSIT, Ă adj. — bonde, ee; bourre, ee; entas-se, ee. Un autobuz ticsit — un
bus bonde. TIFLĂ s.f. (pop.) — nique/; => pied de nez (fig., fam.). 0 EXPR. A da cu tifla (fig., pop.) — Faire la
nique (fig. j/un pied de nez (fig., fam.).
TIFON s.n. — gaze (hydrophile)/
TIGAIE s.f. — casserole/, poele [pwalj/ â frire; poelon m.
TIGHELI v.tr. — coudre au point de piqure.
♦ TIGHEL s.n. — piqure m., point m. arriere.
♦ TIGHELIRE s.f. — couture â point arriere. TIHNĂ s.f. (Ut.) — calme m., quietude/,
repos m. In tihnă — â loisir; fără tihnă — sans treve; a nu avea tihnă până ce... — n'avoir ni treve ni repos jusqu'â ce
que.... ♦ TIHNIT, Ă adj. — calme, paisible, tran-quille.
TIMBRA v.tr. — affranchir, timbrer (une lettre). ♦ TIMBRU s.n. — timbre m. Timbru fiscal — timbre de quittance
(timbre-quit-tance); timbrul unui instrument/al unei voci — timbre d'un instrument de mu-
415
TIP
sique/d'une voix; voce fără timbru — voix blanche; timbru plăcut — voix bien timbree; timbru copilăros/voalat, al
vocii — timbre enfantin/voile, d'une voix.
TIMID, A s. şi adj. — timide. îndrăgostit timid — amoureux transi. ♦ TIMIDITATE s.f. — timidite/.
TIMORAT, Ă adj. — craintif, ive; indecis, se; timide; => pusillanime (litt.).
TIMP s.m. — temps m. Timp de acces (inform.) — temps d'acces (inform.); timp real (inform.) — temps reel
(inform.); măsură de doi timpi (muz.) — mesure â deux temps (mus.); motor în patru timpi — moteur â quatre
temps; timp frumos — beau temps; timp urât — mauvais temps; timpurile de demult — le bon vieux temps; timpuri
trecute — temps evanouis (litt.); timpul probabil — prevision/ du temps; prognose/. => la Meteo (fam.); timpul
probabil pe glob — le tour mondial de la meteo; cât timp... — tant que...; cea mai mare parte a timpului — le plus
clair de son temps; cu timpul — au fii des ans; â la longue; petit a petit; de la un timp — depuis quelque temps;
depuis un cer-tain temps; din toate timpurile — depuis tou-jours; după un timp — au bout d'un certain temps; în
acelaşi timp — en meme temps; în acest timp — cependant; sur ces entrefaites; în timp ce — cependant, pendant,
tandis que; în timpul (după-amiezii) — au courant de (l'apres midi); în timpul vieţii — de son vivant; între timp —
entre temps; dans l'in-tervalle; la timp — a temps; pe timpul examenelor — â l'epoque des examens; pe timpuri —
autrefois, jadis, naguere; peste câtva timp — d'ici quelque temps; tot timpul — a tout bout de champ (fig.); sans
cesse; tout le temps; a avea timp liber — avoir le loisir (de); a găsi că timpul trece greu — trouver le temps long
(fig.); a-şi pierde timpul (cu) — glander, glandouiller (pop.); foutre son temps (fig., pop.); perdre son temps (â);
a nu-şi pierde timpul cu... — ne pas mettre son temps â...; a -i trebui timp să... — mettre du temps a...; a nu-i trebui
mult timp să... —
ne pas etre long â.... Asta cere timp — Cela exige du temps. Era şi timpul! — II etait grand temps!. E timpul să... —
11 est temps de.... Toate la timpul lor — Chaque chose â son temps. 0 EXPR. A nu-i lăsa cuiva timp nici să răsufle
(fig., fam.) — Ne pas laisser â qqn le temps de se retourner (fig., fam.). A-şi lua timp de gândire (fig.) — Reserver
sa reponse (fig.). A-şi umple timpul liber (fig.) — Meubler ses loisirs (fig.). în doi timpi şi trei mişcări (fig., fam.)
— En trois coups de cuiller â pot (fig.); en un tourne-main; vite-fait. ♦ TEMPORAR, Ă adj. — tem-poraire. ♦
TIMPURIU, IE adj. — precoce. Fructe/legume timpurii — fruits/legumes precoces; primeurs m.pl. V. TRUFANDA.
Toamnă timpurie — automne precoce.
TIMPAN s.n. — 1. tympan m. 2. timbale/ (mus.).
TINDE v.intr. — aboutir a; aspirer â; tendre vers. A tinde (prea) sus — viser (trop) haut (fig.). ♦ TENDINŢĂ s.f. —
tendance/.
TINGIRE s.f. — bassine/., casserole/
TINICHEA s.f. — fer-blanc m., tale / 0 EXPR. A ajunge la tinichea (fig., fam.) — Etre paf (fig., pop.). A-i atârna
(a-i lega) cuiva tinicheaua de coadă (fig., fam.) — Accrocher/attacher une casserole â qqn; habiller de taffetas a
quarante sous; tailler un costard â qqn; traîner qqn dans la merde (fig., pop.). A lăsa pe cineva tinichea (fig., fam.) —
Mettre qqn en chemise/sur la paille (fig., fam.). ♦ TINICHIGERIE s.f. — ferblanterie / ♦ TINICHIGIU s.m. — cou-vreur
m., ferblantier m.
TIP s.n. — type m. Tip de caracter (tipo-gr.) — fonte/, police/. (imprim.).
TIP s.m. (fam.) — bonhomme m, indivi-du m., particulier m., quidam m.; type m.; => bougre m., drole m., lascar m.
(fam.); cave m., gars m., gus m., mec m., zigoto m., zouave m.(pop.); coco m., croquant m., jules m., zebre m., zig
m., zigue m. (arg.). V. INDIVID, OM. ♦ ŢIPĂ s.f. (fam.) — femme/.; => greluche/ (fam., pej.); nana/!, poule/,
TIPĂRI
pute/ (pop.). Ţipă bine — femme jusqu'aux bouts des ongles; femme faite au moule/au
tOUr. V. DAMĂ, FEMEIE.
TIPĂRI v.tr. — imprimer. ♦ TIPAK s.n. — 1. imprimerie/, presse./ (A fi) sub tipar — (etre) sous presse; bun de tipar
— bon â tirer; greşeli de tipar — coquilles //?/., fautesf.pl. d'impression. 2. [croitorie] patron m. ♦ TIPOGRAFIE s.f. —
imprimerie/
TIPICAR, Ă adj. (fam.) tatillon, nne.
routinier, ere;
TIPTIL adv. — en catimini; furtivement; => â pas de loup (fig.).
TITRA v.tr. — titrer. ♦ TITLU s.n. — titre m. Titlu de glorie — titre de gloire; titlu de nobleţe — titre de noblesse titlu
de proprietate — titre de propriete; titlu de valoare — titre de valeur; titlu universitar — titre universitaire; titlu
câştigat (campion) — titre obtenu (champion); a deţine/obţine un titlu — detenir/obtenir un titre. ♦ TITRAT, Ă S. şi
adj. —diplome, ee. ♦ TITULAR, k S. — ti-tulaire (d'un poşte, d'un role); en titre.
TIVI v.tr. — border, ourler. ♦ TIV s.n. — ourlet m.
TOACĂ s.f — în expr.: 0 EXPR. A face urechea toacă (fig., pop.) — Faire la sourde oreille (fig., fam.). A şti şi toaca
din cer (fig., pop.) — En savoir long (fig.). Surd toacă (pop.) — Sourd comme un pot (fig., fam.). Ucigă-1 toaca
(pop.) — Le dia-ble, le mălin, le maudit, Satan.
TOAMNĂ s.f. — arriere-saison/, automne [oton] m. Toamna, zilele scad — L'automne Ies jours declinent. 0 EXPR.
Toamna se numără bobocii (prov.) — Cest l'automne qui porte Ies fruits (prov.). ♦ TOMNATIC, Ă adj. — automnal, le.
Femeie tomnatică — femme mure; flăcău tomnatic — celibataire endurci; vieux garcon.
TOANĂ s.f. (fam.) — caprice m.; coup m. de tete; engouement m., foueade/, incartade/, lubie/, marotte/, passade/; =>
quinte/ (vx); tocade/ (fam.). Cu toane — caprici-eux, euse; gate, ee; quinteux, euse; a fi în
416
toane bune/proaste (fam.) — etre bien/mal lune (fig., fam.); etre de bonne/de mauvaise humeur (lune).
TOARCE v. tr., intr. — 1. filer. 2. [despre pisică] ronronner.
TOARTĂ s.f. — anse /.' Toarta coşului — Fanse du panier. 0 EXPR. Prieteni la toartă
(fig., fam.) — Amis comme cochon(s) (fig., fam.); etre comme cui et chemise (fig., pop.). A fi la toartă cu cineva
(fam.) — Etre au mieux avec qqn; etre â tu et â toi avec qqn (fam.).
TOBĂ s.f. — 1. tambour m. Toba mare — grosse caisse/ 2. Tobă de eşapament — pot m. d'echappement (auto). 3.
Tobă (mezel) — fromage m. de tete. 0 EXPR. A bate toba (fig., fam.) — Battre la grosse caise/le tambour; crier sur
tous Ies toits (fig., fam.). A bate toba la urechea surdului (fig., fam.) — On ne repete pas deux fois la messe pour Ies
sourds (fig., fam.). A fi tobă de carte (fig., fam.) — Etre bourre de Science (fam.); etre un crack (fam.)hm puits de
science (fig., litt.); en savoir des choses.
TOC s.n. — talon. Toc cui — talon aiguille; pantofi cu tocuri înalte/joase — des souliers â hauts talons/â talons plats.
TOCA v.tr. — hacher. A toca mărunt — hacher menu-menu; maşină de tocat carne — hache-viande/; hachoir in.
electrique. 0 EXPR. A toca banii (fig., fam.) — Croquer l'argent (fig., fam.); paumer le fric (fig., pop.). A toca pe
cineva la cap (fam.) — Rebattre Ies oreilles â qqn; rompre la tete â qqn (fig., pop.). A toca pe cineva cu lucruri
plicticoase (fam.) — Peler le nez a qqn (fig., pop.). ♦ TOCĂTURĂ s.f. — hachis, m., viande / hachee. ♦ TOCĂTOR s.n.
—hachoir m. A toca verdeţurile pe tocător — hacher Ies fines herbes sur le hachoir.
TOCANĂ s.f. — fricassee/, ragout m.; => rata / (pop.). Tocană de miel/de viţel — blanquette/
TOCI v.tr., refl. — 1. (s') eculer, (s') elimer, (s') emousser, epointer, (s') user. A-şi toci
417
TOPI
hainele — elimer/user ses vetements; a-şi toci pingelele — user ses semelles; a se toci până la urzeală — s'user
jusqu'â la corde; a toci vârful creionului — epointer un cray-on; tăiş tocit — tranchant emousse; tocuri tocite —
talons ecules. 2. [fig.] bucher, potasser (fam.). 0 EXPR. A toci cartea (fig., fam.) — Bucher/potasser ses bouquins
(fam.). A-şi toci gura în zadar (fig., fam.) — Parler en pure perte; perdre sa salive (fig., fam.). ♦ TOCILAR, Ă s. —1.
emouleur m., remouleur m. 2. [fig.] bucheur, euse (fam); fort en theme (fig.).
TOCMAI adv. — exactement; justement; tout â fait; tout juste. Tocmai a sosit — 11 vient justement. Este tocmai ce
am vrut — Cest tout â fait ce que j'avais voulu.
TOCMI v.tr., refl. — 1. embaucher, s'en-gager. A tocmi pe cineva (pop.) — embaucher qqn; a se tocmi la cineva
(pop.) — s'en-gager. 2. [la piaţă] marchander. A plăti fără a se tocmi — payer sans marchander. ♦ TOCMEALĂ s.f —
marchandage m. Tocmeală electorală (fig., pei.) — marchandage electoral.
TOI s.n. (fam.) — In expr.: In toiul iernii — au coeur de l'hiver; en plein hiver; în toiul trebii — en plein travail.
Petrecerea e în toi — La fete bat son plein.
TOLĂNI v.refl. (pop.) — se vautrer. Tolănit pe canapea, motanul torcea — Vautre sur le canape, le matou
ronronnait.
TOLERA v.tr. — tolerer. ♦ TOLERANT, Ă adj. — tolerant, te; => bon prince (fig.). ♦ TOLERANŢĂ s.f. — tolerance/;
=> debon-naire (litt.). Toleranţa exprimă respectul pentru ceilalţi — La tolerance c'est le respect pour Ies autres.
TON s.m. (peşte) — thon m.
TON s.n. — ton m. A coborî tonul — baisser le ton; a ridica tonul — hausser le ton. 0 EXPR. A da tonul (fig., fam.)
— Donner le /a/le ton (fig.). A schimba tonul (fig.) — Rabattre le caquet a qqn (fig., fam.); changer de ton. Tonul
face muzica (fig.) — C'est
le ton qui fait la musique (fig.). ♦ TONALITATE s.f. — tonalite/ V. SEMITON.
TONIFICA v.tr. — fortifier, stimuler, toni-fier. ♦ TONIC, Ă S. şi adj. — fortifiant, te; reconfortant, te; tonique. A lua
un tonic — prendre un cordial/un tonique.
TONT, TOANTĂ s. şi adj. (fam.) — I. [s] blanc-bec m.; => poire fi (fig.); cruche/, go-beur m., gogo m., pecore /,
peronnelle / (fam.); becasse /., buse /, cornichon m., couillon m., gourde/, pigeon m. (fig., fam.); andouille /. (pop.) ;
Jocrisse m. (litt.). II. [adj.] niais, se; ■=> empote, ee; godiche. (fam.). III. [s. şi adj.] balourd, de; benet m.; idiot, te;
sot, sotte; => beta, tasse; jobard, de; nigaud, de; niquedouille (fam.). V. GĂGĂ-
UŢĂ, NĂTĂRĂU, NEGHIOB, NEROD, NETOT, PROSTĂNAC.
TOP s.n. (clasament) — top m. A fi în top — etre a la pointe. ♦ TOP-MODEL s.n. — man-nequin m.
TOPAZ s.n. — topaze/
TOPI v.tr., refl. — (se) dissoudre, fondre. A topi gheaţa — faire fondre la glace; a lăsa să se topească zahărul în
ceaşcă — laisser fondre le sucre dans la tasse; bomboană care se topeşte în gură — bonbon qui fond dans la bouche.
Inima de mamă se topeşte în faţa copilului — Le coeur des meres fond devant leurs enfants. Soarele a topit zăpada
— Le soleil a fondu la neige. 0 EXPR. A se topi (fig., pop.) — Decamper, se defiler, deguer-pir, detaler, s'eclipser,
filer, fuir, se sauver (fam.); aller voir ailleurs; bruler la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les voiles; plier
bagages/sa chemise/son paquet; prendre ses cliques et ses claques/ses jambes â son cou/le large/la poudre
d'escampette; se tailler en vitesse; tirer ses chausses/ses gregues (fig., fam.); tirer sa reverence (fig., iron.); se barrer;
debarrasser/vider Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher une (la)
casserole/un bidon; faire le mur; se faire la belle/la cerise/la malle/la valise; jouer la fille de l'air/des flutes; se tirer
(en douce)
TOPOR
(fig., pop.); fausser compagnie. A se topi de-a-n picioarelea (fig., fam.) — Secher sur pied (fig., fam.). A se topi
văzând cu ochii (fig., fam.) — Fondre â vue cl'oeil (fig., fam.)l& vue de pif (fig., pop.). ♦ TOPIRE s.f. — fonte/ ♦
TOPiTORi-.m.—fondeurm. ♦ TOPITORIE s.f. — fonderie/
TOPOR s.n. — hache/ 0 EXPR. Din topor (fig., fam.) — 1. [caracter] Malappris, ise; rustre. 2. [aspect fizic] taille en
coups de hache/de serpe (fig.).
TOPTAN s.n. (pop.) — In expr.: Cu toptanul (loc. adj. şi adv.) — en veux-tu, en voilâ (fam.); â la louche (fig., fam.).
V. GHIOTURA, NEMILUITA. 0 EXPR. A avea (ceva) cu toptanul (fig., pop.) — En avoir en veux-tu, en voilâ (fam.).
TORENT s.n. — 1. torrent m. 2. [fig.] de-bordement m. (fig.). Un torent de lacrimi — un debordement de larmes.
TORT s.n. — gâteau m. d'anniversaire. Tort de ciocolată — gâteau au chocolat.
TORTURA v.tr. — torturer, tourmenter; => tarauder (fig., litt.). ♦ TORTURĂ s.f. — tor-ture /, tourment m. ♦
TORŢIONAR, Ă S. şi adj. — tortionnaire.
TOT, TOATĂ adj. — tout, toute. Tot timpul — tout le temps; toată ziua — toute la (sainte) journee; toată lumea —
tout le monde; tot aşa — (ii en va) de meme; ca tot omul — comme tout un chacun; asta-i tot! — c'est tout; 9a ne
va pas plus loin; un point c'est tout; cu totul — du tout au tout; cu totul şi cu totul — tout entier; en tout et pour tout;
şi toate celelalte — et tout le trem-blement; a avea de toate — ne manquer de rien. După toate, a mai avut şi un
accident — Et en prime (iron.) ii a subi aussi un accident. Cât de tânăr arată, cu tot părul alb! — II a l'air tellement
jeune en depit de ses cheveux blancs. Să tot aibă treizeci de ani — II pourrait bien avoir dans Ies trente ans. Să tot fie
un kilometru până-n sat — Vous en avez pour un kilometre jusqu'au vil-lage. Tot aia e! — C'est blanc bonnet et bon-
net blanc (fig., fam.); c'est de meme/du pareil.
418
TOTALIZA v.tr. —totaliser. ♦ TOTAL s.n. — montant m., total m. Totalul cheltuielilor — le montant des frais; în
total — au total. ♦ TOTAL, Ă adj. — entier, entiere. ♦ TOTALITAR, Ă adj. — totalitaire. ♦ TOTALITATE s.f — totalite/
TOTDEAUNA adv. — â jamais; toujours. De totdeauna — depuis la nuit des temps (fig.); pentru totdeauna — a la
vie et ă la mort (fig.); â (tout) jamais. S-a sfârşit pentru totdeauna — C'est fini â tout jamais.
TOTUNA adv. — egalement; tout un. Mi-e totuna — C'est kif-kif bourricot (fam.); c'est bien egal.
TOTUŞI adv. — toutefois; quand meme; tout de meme; neanmoins; pour autant; pour-tant; a tout prendre. Dacă
totuşi — quand bien meme. Şi totuşi, nu asta îţi reproşez — Je ne t'en veux pas pour autant.
TOVARĂŞ, As. — 1. compagnon m., compagne/ Tovarăşă de viaţă — compagne (de vie); conjointe; ==> raa
bourgeoise, ma femme, ma legitime; ma moitie (fam.). Tovarăşa mea de viaţă nu este acasă — Ma compagne est
sortie. Tovarăşa mea de viaţă (nevasta mea) este la bucătărie — Ma bourgeoise est â la cuisine. E tovarăşa ta de
viaţă? — C'est ta legitime? (fam.). Eu şi tovarăşa mea de viaţă (jumătatea mea) ne potrivim perfect — Moi et ma
moitie on se mărie bien. Fratele meu e tovarăşul meu de joc — Mon frere est mon compagnon de jeux; tovarăşii de
viaţă (soţii) — Ies con-joints. 2. camarade m., copain m., copine/; => pote m. (fam.). Suntem tovarăşi buni — On est
bons camarades. 3. associe, ee. Suntem tovarăşi în afacerea asta — On est associes dans cette affaire. ♦ TOVĂRĂŞIE
s.f. — camaraderie /, compagnie f A fi într-o tovărăşie plăcută — etre en bonne compagnie; a ţine tovărăşie cuiva —
tenir compagnie â qqn. Tovărăşia noastră nu este perfectă — Notre camaraderie cloche.
TRABUC s.n.
- cigare m.
TRADIŢIE s.f. — 1. tradition /. Tradiţia orală/populară — tradition orale/populaire.
pTRANSPORTA
2. coutume/, habitude/ Tradiţiile unei ţări — Ies coutumes d'un pays.
TRADUCE v.tr. — traduire. * TRADUCĂTOR, OARE s. — traducteur, trice. ♦ TRADUCERE s.f. — traduction /.
Traducere prin echivalare de sens — mise/ en langue; exerciţiu de traducere: din limba maternă într-o limba străină
— theme m.; din limba străină în limba maternă — version /. ♦ TRADUCTIBIL, Ă adj. — traduisible.
TRAFICA v.intr. — trafiquer; [droguri] dealer [dile] (fam.). A trafica la negru — trafiquer au marche noir. ♦ TRAFIC
s.n. — trafic m. Trafic redus din cauza unei greve — trafic ralenti en raison d'une greve; trafic de influenţă — trafic
d'influence; trafic de carne vie— trăite / des blanches. ♦ TRAFICANT, Ă s. — trafiquant, te. Traficant de droguri —
dealeur [dilceR] m.
TRAGE v.tr., intr., refl. — 1. tirer sur/â. A trage pledul/un sertar/uşa/apa la W.C — tirer la couverture/un tiroir/la
porte/la chasse; a trage zăvorul — pousser le verrou; a trage în ceva/în cineva (ţintă) — tirer sur qqch. (une
cible)/sur qqn; a trage (în cineva) de la foarte mică distanţă — tirer (sur qqn) â bout portant; a trage cu arcul/cu
puşca — tirer â 1'arc/au fusil. 2. endosser, enfiler. A-şi trage pe mâneci o haină — endosser un manteau; a-şi trage
ciorapii/fusta/mănuşile — enfiler des collants (des chaussettes)/une jupe/des gants. 3. descendre â/chez. A trage la
un hotel/la nişte prieteni — descendre â l'ho-tel/chez des amis. 4. etre issu de. A se trage dintr-o familie bună — etre
issu de familie noble. 0 EXPR. A avea multe de tras (fig., fam.) — Ne pas etre au bout de ses peines (fig.). A trage la
aghioase (fam.) — Ronfler comme une pedale d'orgue/comme un orgue/comme un tuyau (fam.). A trage la fit (fam.)
— Faire l'ecole buissonniere; se-cher un cours (fig., fam.); tirer au cul/au flanc (fig., pop.). A trage să moară (fam.)
— Arriver au terme de son existence; etre â Far-ticle de la mort (fig., litt.); s'en aller; lâcher la rampe; sentir le
sapin; tirer â sa fin (fig., fam.); se tenir â quarante sous avec son
croque-mort (fig., pop.). A-i trage cuiva preşul de sub picioare (fig., fam.) — Couper la chique â qqn; couper
(faucher) l'herbe sous Ies pieds de qqn (fig., fam.). A trage la răspundere pe cineva — Inquieter qqn. A trage de timp
(fig.) — Tirer qqch. en longueur (fig.). A se vedea cât de colo de unde se trage (fig.) — 1. Etre bien de chez soi/de
son pays/de son village. 2. Chasser de race (fig.). ♦ TRAGERE s.f. —
1. tirage m. Tragere la sorţi — tirage au sort.
2. [la ţintă] tir m.
TRAHEE 5./ — trachee [tRaJe] / ♦ TRA-HEITĂ s.f. — tracheite [tRakeit] /
TRAINIC, Ă adj. — durable; resistant, te. ♦ TRĂINICIE s.f. — durabilite/.
TRAISTĂ s.f. — besace /, fourre-tout m., musette /. 0 EXPR. A-i bate vântul în traistă (fig., fam.) — Loger le diable
dans sa bourse (fig., fam.). A fi cu traista-n băţ (fig., pop.) — N'avoir ni feu, ni lieu; etre fauche (fig., fam.); etre dans
la debine (fig., pop.); etre pauvre comme Job (litt.). A prinde pe cineva cu raţa-n traistă (fig., pop.) — Prendre qqn la
main dans le sac (fig., fam.). TRAMBULINĂ s.f. — tremplin m.
TRANDAFIR s.m. — rose/. în Franţa se oferă doisprezece trandafiri — On offre en France une douzaine de roses;
boboc de trandafir — bouton de rose. Trandafirii au spini — Les roses ont des epines.
TRANSFORMA v.tr., refl. — changer, muer en, (se) renouveler, (se) transformer.
♦ TRANSFORMARE s.f. — changement m., mue/, renouvellement m., transformation/
TRANSPIRA v.tr. — suer, transpirer.
♦ TRANSPIRAŢIE s.f. — sueur/., transpiration/. V. NĂDUŞI.
TRANSPORTA v.tr. — transporter; [cu căruţa] charrier. ♦ TRANSPORT s.n. — transport m. ♦ TRANSPORTATOR,
TOARE S. —
transporteur, euse.
420
(fig-) — Se laisser vivre; vivre tant bien que mal. A trăi din te-miri-ce (fig., fam.) — Connaître la coupure (pop.). A
trăi într-o mizerie neagră (fig., fam.) — Etre dans la deche noire (fig., pop.). A trăi pe picior mare (fig., fam.) —
Mener grand bruit/grand tapage/grand train; vivre sur (un) grand pied (fig., fam.); vivre en grand seigneur. A trăi ca
pisica şi câinele (fig., fam.) — Vivre comme chien et chat (fig., fam.). A trăi ca doi porumbei (fig., fam.) —
S'entendre comme des tourtereaux (fig.). A-şi fi trăit traiul şi a-şi fi mâncat mălaiul (fig., fam.) — Avoir fait son
temps (fig.); remercier son boulanger (fig., pop.).
♦ TRAI s.n. (fam.) — existence/, vie/ Mod de trai — maniere de vivre. 0 EXPR. A se pune pe trai (pop.) — Se la
couler belle/douce (fig., fain.). A nu avea trai bun cu cineva (fig., fam.) — S'entendre comme chien et chat (fig.,
fam.); faire mauvais menage avec qqn.
TRĂNCĂNI v.tr., intr. (fam.) — babiller, bavarder, cancaner, jacasser, jaser, papoter, radoter; => caqueter (fig.);
ragoter (fam.); parler de la pluie et du beau temps; tailler une (des) bavette(s) (fig., fam.). A trăncăni continuu —
tenir le crachoir (fig., fam.).
V. FLECARI, PĂLĂVRĂGI, SPOROVĂI. 0 EXPR.
A trăncăni pe scama cuiva (fig., fam.) — Arranger qqn de la belle maniere (fig.); cas-ser du sucre sur le dos de qqn;
deblate contre qqn; dechirer qqn â belles dents; de-frayer la chronique; dire pis que pendre de qqn; faire des potins
sur qqn; manger qqn tout cru; mettre qqn en capilotade; passer qqn â Petamine; tailler un costume â qqn; traîner qqn
dans la boue; „voilâ un beau cha-peau que vous lui mettez sur la tete!" (fig., fam.); tailler un costard a qqn (arg.).
♦ TRĂNCĂNEALĂ s.f. — babillage m., bavar-dage m., caquetage m., forfanterie/, jacas-serie/, papotage m.; ^> babil
m. (vx., litt.); caquetm. (/îg.);bla-bla-blam.,comrneragew., prechi-precha m., radotage m., ragot m. (fam.).
TRĂSCĂU s.n. (pop.) — tord-boyaux m. (fam.). 0 EXPR. A fi cu trăscăul în nas
(fig., pop.) — Avoir un verre dans le nez (fig., pop.).
TRANZACŢIONA
TRANZACŢIONA v.tr. — transiger.
♦ TRANZACŢIE s.f. — transaction/. Tranzacţie în numerar — operation au comptant/
TRAP interj., s.n. — trot in.
TRASA v.tr. — tracer. A trasa un plan — tracer un plan. ♦ TRĂSĂTURĂ s.f. — trăit m. Trăsătură de caracter —
trăit de caractere; trăsături delicate/fine/regulate — traits deli-cats/fins/reguliers; a reproduce trăsătură cu trăsătură
— reproduire exactement/trait pour trăit.
TRASEU s.n. — chemin m., circuit m., course/, itineraire m., parcours m., trajet m. Traseu greu — parcours difficile;
traseu de luptă plin de obstacole — parcours du com-battant seme d'obstacles; accident pe traseu — accident de
parcours.
TRATA v.tr., refl. — negocier, (se) traiter. A trata pe cineva prieteneşte — Traiter qqn en ami; a irata u.i bohwv — -
ttaiter un malade. «• TRATAMENTs.m —traitemenim.
♦ TRATAŢIE s.f. — în expi: • Aface o trataţie (a face cinste) — offrir a boire et â man-ger/une tournee. * TKATVI'IV'E
s.f.pl. — negociaţions f.pl., pourparîers f.pl.; => tracta-tionsf.pl. (pej.).
TRĂDA v.tr., refl. — (se) tiahir. ♦ TRĂDARE s.f. — trahison/.' înaltă trădare — haute trahison; a trăda un secret —
vendre la meche (fig., fam.). ♦ TRĂDĂTOR, OARE S. — traître, esse. A fi trădător — agir en traître.
V. EXTRĂDA.
TRĂI v.intr. — durer, subsister, vivre. Vom trăi şi vom vedea — Qni vivra, verra; a trăi ani de foamete — connaîtrs
des anntcs de vache enragee (fig., fam )/de famine; a trăi periculos — vivre dangeureusement. V. VIAŢĂ. 0 EXPR. A
trăi de azi pe mâine/de pe o zi pe alta (fig., fam.) — Ne pas joindre Ies deux bouts; vivre au jour le jour (fig., fam.). A
trăi ca un bim-paşa (fig.) — Faire le pacha (fam); mener une vie de nacha/îa vie â graiiden guides (fig., fam.). 4 trai
CJ: cineva/m concubinaj — Etre/se mcitre en rn^nage avec qqn (fam.); vivre a la celle ir.ig.). A trăi cum dă
Dumnezeu
421
TRECE
TRĂSNI v. intr. impers. — foudroyer.
♦ TRĂSNET s.n. — foudre/ 0 EXPR. Trăsnet! (fam.) — Du tonnerre!. O fată trăsnet
(fam.) — Une fille du tonnerre (de Dieu).
TRÂMBIŢA v.tr. (fam.) — claironner.
♦ TRÂMBIŢAŞ s.m. — clairon m. TRÂMBIŢĂ s.f — trompette/
TRÂNDĂVI v.intr. (pop.) — faineanter, paresser; => flemmarder (fam.); glander, glandouiller (pop.); avoir
Ies cotes en long/les pieds nickeles/un poil dans la main; etre paresseux comme une couleuvre/comme un loir;
faire des bulles; se faire du lard; passer au travers; peigner la girafe; se rouler/se tourner Ies pouces; tirer sa
cosse/sa flemme (fig.,fam.); avoir la rame; la couper; etre fatigue de naissance; tirer au cul/au flanc (fig., pop.). ♦
TRÂNDAV, Ă adj. — desoeu-vre, ee; faineant, te; oisif, ive; paresseux, euse; => cossard, de; flemmard, de (fam.). ♦
TRÂNDĂVIE s.f. — faineantise /, oisivete/, paresse/; => cosse/, flemme/, molesse/ (fam.). ♦ TRÂNTOR s.m. —[mas-
culul albinei] faux bourdon m. V. LENEVI.
TRÂNTI v.tr., refl. (fam.) — terrasser; => claquer, flanquer, recaler (fam.); blackbouler (fig., pop.). A trânti pe cineva
la pământ — terrasser qqn; a-i trânti cuiva telefonul în nas — raccrocher au nez; a trânti uşa — claquer la porte. 0
EXPR. A-şi trânti o masă pe cinste (fam.) — Se farcir un bon repas (fig-, fam.).
TREBUI v.intr. — devoir; etre cense â/de; falloir. Trebuie să plece — II doit partir. Trebuie să luăm o hotărâre — II
faut pren-dre une decision. Aşa-ţi trebuie! — Cest bien fait!; aşa cum trebuie — comme ii se doit; a considera că
trebuie să spună — se devoir de dire; a nu-i trebui ceva — n'avoir que faire de qqch. ♦ TREABĂ s.f. — affaire/,
travail, m.; => boulot m. (fam.); turbin m. (pop.). Ce treabă am? — Qu'est-ce que cela peut bien faire?!. E o treabă
bună — Cest un bon travail. Nu e treaba ta! — Ce n'est pas tes oignons! (fig., fam.); bună treabă! — c'est du beau!;
spor la treabă! — bonne con-tinuation!; treaba mea! — c'est mon affaire;
cela me regarde; treabă necurată — combine/ (louche) (fam.); om de treabă — un bonhomme; un bon sujet; un
(bien) brave homme; un homme comme ii faut; a nu fi om de treabă — etre un mauvais sujet; a avea treabă (multă)
— avoir (fort) â faire. E treabă multă — II y a a faire; a da peste o treabă dubioasă — debusquer un lievre
(fig., fam.); a descurca repede o treabă — mener une affaire rondement; a face treabă pentru altcineva — servir
de negre (fig., fam.). 0 EXPR. A avea treabă (fig.) — Avoir du pain sur la planche (fig., fam.); etre occupe/pris. A
avea treabă cu cineva (fig., fam.) — Avoir affaire â qqn. A se băga într-o treabă urâtă (fig.) — Se mettre dans une
sale affaire (fig.). A fi (cineva) de treabă (fam.) — Etre comme ii faut. A nu fi o treabă de colea (fam.) — Ne pas etre
de la petite biere (fig., fam.). A se pune pe treabă (fig., fam.) — Secouer ses puces (fig., fam.). Se vede treaba că... —
II paraît que.... Se strică treaba (fig., fam.) — Le torchon brule (fig., pop). ♦ TREBUINCIOS, OASĂ adj. — necessaire,
utile. ♦ TREBURI s.f.pl. — tâ-ches fpl. Treburi gospodăreşti — tâches men agere s.
TREAPTĂ s.f. — 1. [de scară] marche / Scară cu trepte înalte — escalier â hautes marches; a coborî treptele —
descendre l'escalier/les marches. 2. [socială] degre m., echelon m., grade m. (fig.). Treapta cea mai înaltă a ierarhiei
sociale — Le plus haut degre de la hierarchie sociale. 0 EXPR. A mai urca o treaptă (fig.) — Gravir un nouveau
echelon (fig.). ♦ TREPTAT adv. — par degres; par etapes; graduellement; au fur et a mesure (que); par paliers; petit â
petit; peu â peu;. A înainta treptat — avancer par degres/petit a petit; a progresa treptat — evoluer (progresser)
graduellement/par paliers/petit a petit.
TRECE v.tr., intr. — 1. passer, traverser. A trece pe scara de serviciu — passer par la petite porte (/îg.)/par l'escalier
de service; a trece pe roşu (circulaţie) — griller le feu; a trece de pe un post TV pe altul — zapper; a-i trece cuiva
prin gând/prin minte — pas-
TREI
422
ser par l'esprit/par la tete â qqn; a trece în zbor — passer comme un eclair. Am trecut şi eu prin asta — Je suiş passe
moi aussi par la. Să trecem peste asta — Passons!. Să trecem la treabă — Passons au travail. Pe zi ce trece — avec
le temps; a-lface să-i treacă pofta de...(fam.) — faire passer a qqn le gout de...(fam.). 2. inscrire. A trece o clauză
într-un contract — inscrire une clause au contrat. 3. s'en al Ier, prendre fin. O să treacă şi asta
— ţa prendra fin. 4. [şi fig.] franchir, sur-monter, transgresser. A trece pragul casei — franchir le seuil; a trece munţii
— surmonter Ies montagnes; a trece peste dificultăţile inerente oricărui început — surmonter Ies difficultes
normales pour tout debut; a trece peste (ceva) — enjamber. 5. [fig] s'ecouler. Timpul trece repede — Le temps
s'ecoule rapidement. 6. [fig.] se faner, vieillir. 0 EXPR. A trece drept cineva — Passer pour qqn. A trece peste ceva
(fig.) — Passer outre. A trece peste cineva (fig.) — Ne pas tenir compte de qqn. A trece în revistă (fig.)
— Passer en revue (fig.). A trece sub tăcere (fig., fam.) — Passer sous silence (fig.). A trece de Ia una la alta
(fig.) — Passer du coq â l'âne (fig., fam.). A trece cu vederea (fig., fam.) — Fermer Ies yeux sur qqch. (fig., fam.);
omettre; ne pas accorder d'attention; ne pas prendre en consideration. Treacă de la mine! — Je te l'accorde!. ♦
TREACĂ-MEARGĂ — passe encore. ♦ TRECĂTOR, OARE s. şi adj.— I. [s] passant, te. II. [adj] ephemere; passager, ere;
perissable; => fugace (litt.). Ceva trecător — un deje-uner de soleil (fig.); dragoste trecătoare — passade/ ♦
TRECERE s.f. — issue/, pas-sage m. Trecere liberă — feu vert; trecerea oprită — passage interdit (feu rouge); per-
soană cu trecere — personne influente/; => gros-bonnet m. (fam., iron.); (grosse) huile/ (pop, iron.); în trecere — de
passage; en passant; a fi doar în trecere — ne faire que passer; a forţa trecerea — forcer l'issue/le passage. ♦ TRECUT
s.n. — passe m. în trecut — autrefois; jadis; naguere. ♦ TRECUT, Ă adj. — 1. passe, ee. Săptămâna trecută — ii y a
une semaine; la semaine passee; epocă trecută — temps revolu; trecut de patruzeci de ani — la
quarantaine depassee/entamee. 2. biet, blette; fane, ee. Pere trecute — poires blettes.
TREI num. cârd. — trois. A(l) treia (treilea) — tiers, tierce; [adjectival] lumea a treia— le tiers-monde.
TREN s.n. — train m.; [local] tortillard (fam.); [accelerat] rapide; [personal] train omnibus; [rapid] — express;
[ultrarapid] â grande vitesse (T.G.V.); [de lux] corail [co(nfort) rai!]; a pierde trenul — manquer son train; tren de
aterizare — train d'atter-rissage.
TRENING s.n. — survetement m.
TREPĂDUŞ s.m. — grouillot m., homme m. de peine.
TRESARI v.intr. — sursauter, tressauter.
♦ TRESĂRIRE s.f. — haut-le-corps m., sur-saut m.
TRESTIE s.f. —jonc m., roşeau m. Trestie de zahăr — canne a sucre; a se mlădia ca o trestie — etre souple comme
un roşeau. „ Omul e o trestie gânditoare " — ,,L'homme est un roşeau pensant" (Pascal).
TREZI v.tr., refl. — 1. (s') eveiller. A trezi o pasiune — eveiller une passion. 2. (se) reveiller. A se trezi brusc — se
reveiller en sursaut; a se trezi târziu — etre un traînasse-tard. 3. [despre băuturi] s'even-ter. 4. piquer (fig.). A-i trezi
curiozitatea — piquer qqn au vif (fig.). 0 EXPR. A trezi bănuieli (fig., fam.) — Mettre la puce a l'o-reille â qqn (fig.,
fam.). A se trezi bogat (fig., fam.) — Se retrouver â la tete d'une for-tune/d'un heritage (fig.). A se trezi cu faţa la
cearceaf/cu fundul în sus/cu nasul în pernă (fig.) — Etre d'une humeur mas-sacrante/de mauvais poil (fig., fam.);
se lever le cui le premier/du pied gauche; voir son cui en se levant (fig., pop.). A se trezi vorbind (fig., fam.) —
Ramener sa fraise (fig., pop.).
♦ TREAZ, Ă adj. — eveile, ee. Â rămâne (a sta) treaz — rester en eveil. ♦ TREZIRE s.f. — reveil m. ♦ TREZIT, Ă adj.
— even-te, ee. Şampanie trezită — champagne evente.
423
TRUDI
TRIA v.tr. — fairc un tri; selectionner, trier. ♦ TRIERE s.f. — tri m., triage m.
TRIFOI s.m. — trefle m.
TRIMITE v.tr. — deleguer, envoyer, expe-dier, faire livrer. A trimite la podea (box) — envoyer au tapis (boxe). 0
EXPR. A trimite pe cineva la dracu-n praznic/unde a înţărcat dracu' copiii/unde a dus mutu' iapa (fig., pop.)
— Envoyer qqn au diable vauvert (fig., fam.). A trimite pe cineva să mai înveţe (fig., fam.) — Renvoyer qqn â
l'ecole (fig., fam.). A trimite pe cineva la plimbare (fig., fam.) — Aller voir ailleurs; envoyer promener/sur Ies
roses/dans Ies pois de sen-teur/valdinguer (fig., fam.); envoyer bou-ler/au bain/â dache/aux pelottes (fig., pop.). A
trimite pe cineva să plimbe ursul (fig., fam.) — Envoyer qqn faire pisser Me-dor; envoyer qqn dinguer/paître (fig.,
pop.).
♦ TRIMITERE S.f. — «IVoi m.
TRIST, Ă adj. — triste. 0 EXPR. A fi trist ca un pui de cuc (fig., fam.) — Etre triste comme un bonnet de nuit (fig.,
fam.). ♦ TRISTEŢE s.f. — tristesse/ V. ÎNTRISTA.
TRIŞA v. intr. — tricher. A trişa la cărţi/la zaruri — piper Ies cartes/les d6s (fig.). ♦ TRIŞOR s.m. — tricheur m.
TRIUMFA v.intr. — triompher. ♦ TRIUMF s.n. — triomphe m. Arcul de triumf — l'Arc de triomphe; în triumf— en
triomphe. 0 EXPR. A face să triumfe adevărul/dreptatea (Ut.) — Rendre gloire â la justice/â la verite (litt.). ♦
TRIUMFAL, Ă adj. — triom-phal. le. ♦ TRIUMFĂTOR OARE adj. — triom-phant, te; triomphateur, trice.
TROFEU s.n. — 1. proie / de guerre; trophee in. Trofeul atestă o victorie — Le trophee atteste une victoire. 2.
palme (la palme d'or)/.
TROIŢĂ s.f. — calvaire m., croix/ votive.
TROMBONI v.tr. (fam.) — duper => piper (fig.); blouser; s'enferrer jusqu'â la garde; mettre/rouler qqn dedans;
raconter des craques (fig., fam.); embobiner, (fam.); bais-er, cravater, enfoirer (pop.). V. PĂCĂLI.
♦ TROMBON s.n. — 1. [instrument muzical] trombone m. 2. [fam., pei.[ gueule (pop.). V. GURĂ. ♦ TROMBOANE
s.n.pl. (fam.) — bo-bards m.pl. (fam.); canards m.pl. (fig., fam.).
TRONC interj, (fam.) — în expr.: 0 EXPR. A-i cădea cuiva cu tronc (fig., fam.) — Faire une touche; perdre Ies
pedales; en pin-cer pour qqn (fig., pop.).
TROPĂI v.intr. —pietiner, trepigner. A tropăi de frig — battre la semelle (fig., fam.).
♦ TROPĂIT s.n. — pietinement m., trepigne-ment m.
TROSNI v.intr. — craquer, crepiter. în pădure, lemnele uscate trosnesc sub paşii noştri — Le bois mort craque sous
nos pieds dans la foret. Focul trosneşte în cămin — Le feu crepite dans la cheminee; a-şi trosni degetele — faire
craquer ses jointures.
♦ TROSNITURĂ s.f. — crepitement m. 0 EXPR. A căsca de-i trosnesc fălcile (fig., fam.) — Bâiller a s'en
decrocher la mâchoire (fig., fam.). A mânca de-i trosnesc fălcile (fig., pop.) — Avoir la dent/un bon coup de
fourchette (fig., fam.).
TROTUAR s.n. — trottoir m. 0 EXPR. A face trotuarul (fig., fam.) — Aller aux asperges/au tapin; faire
l'asphalte/le tapin/le trottoir/le truc (fig., pop.).
TRUCA v.tr. — simuler, truquer; => bidon-ner, bidouiller (fam.). ♦ TRUC s.n. — truc m.
♦ TRUCAJ s.n.. — trucage ni.; => bidonnage m. (fam.). ♦ TRUCAT, Ă adj. — bidonne, ee; bidouille, ee (fam.). Alegeri
trucate — elec-tions bidon; reportaj trucat — reportage bidouille.
TRUDI v.intr., refl. (fam.) — s'echiner, peiner, travailler dur, trimer; => bucher (fam.); bosser (pop.); se tuer au
travail (fig., fam.). Trudea de dimineaţă până seara — II peinait du matin (jusqu')au soir. Când ai trudit o viaţă
întreagă ţi se pare ciudat să te opreşti — Quand on a trime toute une vie ţa fait curieux d'arreter. V. MUNCI, SPETI. 0
EXPR. A trudi ca un hamal/ca un ocnaş (fig., fam.) — Se crever/suer/se tuer â la peine; travailler comme un forţat
(fig., fam.);
TRUFANDA
424
trimer dur. A trudi de-i sar capacele/de-i
iese sufletul (fig., fam.) — Mettre une se-cousse (fam.); en baver, bosser (pop.); tur-binfir (arg.). ♦ TRUDĂ s.f. —
labeur m., peine/; => boulot m. (fam.); turbin m. (pop.).
TRUFANDA s.f. — primeur/
TRUFAŞ, A adj. — arrogant, te; suffisant, te.
♦ TRUFIE s.f. — arrogance /.', superbe /
V. MORGĂ.
TRUISM s.n. — banalite /, evidence f., lapalissade/, tautologie/, truisme m.; velită/ d'evidence.
TRUNCHIA v.tr. — amputer, mutiler, tron-conner, tronquer. A trunchia un citat (fig.) — tronquer une citation. ♦
TRUNCHI s.n. —
1. fut m., tronc m. Trunchi cerebral — tronc cerebral; trunchi de piramidă — tronc de pyramide; trunchi retezat —
troncature /
2. tige / Trunchi de coloană dorică — tige de colonne dorique. ♦ TRUNCHIERE s.f. — tronson m.
TRUP s.n. — corps humain. 0 EXPR. A se dedica trup şi suflet cuiva/unei opere
(fig.) — Etre tout acquis â qqn (fig., litt); se donner corps et âme â qqn/â une oeuvre (fig.). A fi trup şi suflet cu
cineva (fig., fam.) — Erre dans la chemise de qqn (fig., fam.).
♦ TRUPEŞ, Ă adj. (pop.) — bien en chair; cor-pulent, te; solide; => costaud (pop.).
TUB s.n. — tube m., tuyau m.
TUCI s.n. — 1. fonte/ 2. chaudron m., marmite/ ♦ TUCIURIU, IE adj. — moricaud, de; noiraud, de.
TUFIŞ s.n. — bosquet m., buisson m.
TULBURA v.tr., refl. — bouleverser, brouil-ler, laisser pantois(e); perturber, (se) troubler; => chavirer (fig.).
Evenimentul acela i-a tulburat viaţa — Cet evenement-lâ a boulever-se/chavire sa vie. A tulbura conştiinţa cuiva —
troubler la conscience de qqn; a tulbura ordinea publică — brouiller l'ordre public. ♦ TULBURARE s.f. — angoisse/,
de-sarroi m., trouble m. ♦ TULBURAT, Ă adj. — eperdu, ue; trouble, ee. ♦ TULBURĂTOR, OARE
adj. — angoissant, te; bouleversant, te; inquietant, te; troublant, te. Dragoste tulburătoare — amour troublant;
sentimente tulburătoare — sentiments angoissants/boule-versants. ♦ TULBURE adj. — boueux, euse; bourbeux, euse;
louche; nebuleux, euse; trouble; vague. Apă tulbure — eau boueuse; cer tulbure — ciel nebuleux; privire tulbure —
regard trouble; situaţie tulbure — situation louche/vague.
TULI v.tr. (pop.) — în expr.: 0 EXPR. A o tuli (pop.) — Decamper, se defiler, deguer-pir, detaler, s'eclipser, filer, fuir,
se sauver (fam.); aller voir ailleurs; boiler la politesse; se donner de l'air; mettre Ies bouts/les voiles; plier bagages/sa
chemise/son paquet; pren-dre ses cliques et ses claques/ses jambes â son cou/le large/la poudre d'escampette; se
tailler en vitesse; tirer ses chausses/ses gregues (fig., fam.); tirer sa reverence (fig., iron.); se barrer; debarrasser/vider
Ies lieux (le plancher); se debiner; ficher/foutre le câmp (pop.); „adieu Berthe!"; attacher une (la) casserole/un bidon;
faire le mur; se faire la belle/la cerise/la malle/Ia valise; jouer la fille de l'air/des flutes; se tirer (en douce) (fig.,
pop.); fausser compagnie. Tule-o, neică! (pop.) — Fous le câmp! (pop.).
TULPINĂ s.f. — tige/
TUN s.n. — canon m. 0 EXPR. A dormi tun
(fig., fam.) — Dormir â poings fermes/com-me un sabot (fig., fam.). ♦ TUNAR s.m. — cannonier m.
TUNA v. intr. impers. — tonner. ♦ TUNET s.n. — tonnerre m. Tunete — des coups de tonnerre. 0 EXPR. A tuna şi a
fulgera (împotriva cuiva) (fig., fam.) — jeter feu et flamme (fig., fam.); gueuler (pop.); fulminer, pester, tempeter.
TUNDE v.tr., refl. — couper Ies cheveux; tondre. A se tunde — se faire couper Ies cheveux; a tunde iarba — tondre
le gazon; a tunde oile — tondre Ies brebis. 0 EXPR. Tunde-o! (arg.) — Prends le large! (fig., fam.); fous le câmp!
(pop.); sauve-toi!. ♦ TONSURĂ s.f. — tonsure/. ♦ TUNSOA-
425
TUTUN
RE s.f. — coupe/i (de cheveux); [pentru oi] tonte /. Tumoare şi spălat pentru câini — toilettage m.
TUPEU s.n. — culot m„ outrecuidance / A avea tupeu — etre culotte (fig.)\ avoir du culot; a avea tupeul să... —
avoir le front de.... Ai un tupeu nemaipomenit! — Tu as un sacre culot!.
TUPILA v.refl. (pop.) — se faufiler, se glis-ser, se tapir.
TURA-VURA interj, (pop.) — et patati et pătata.
TURBA v.tr. —enrager, rager. ♦ TURBARE s.f. — rage/ ♦ TURBAT, Ă adj. — achar-ne, ee; enrage, ee; furieux, euse. 0
EXPR. (A fi) turbat de supărare (fig.) — (Etre) dans une rage blanche (fig.).
TURISM s.n. — tourisme m. Agenţie de turism — agence/office du tourisme; turism cu bicicleta — cyclo-tourisme,
♦ TURIST, ks. — touriste.
TURMA s.f. -- troupeau m. Spirit de turmă — esprit moutonnier; turmă (mulţimea credincioşilor) (bis.) —
ouailles/.pZ.
tour /. Turn de fildeş — tour
TURN s.n. d'i voire.
TURNA v.tr. — 1. couler, fondre, mouler, verser. 2. [fig., fam.] denoncer, rapporter; => cafarder, cafter, moucharder
(fam.). V. DENUNŢA, PÂRÎ. 0 EXPR. A turna gaz peste foc (fig., fam.) — Jeter/mettre de l'huile sur le feu; mettre le
feu aux poudres (fig., fam.). A turna cu găleata (fig., fam.) — Pleuvoir â cordes/â seaux (fig.). (A-i veni) ca turnat
(fig.) — (Aller) comme un gant (fig.). ♦ TURNĂTOR, OARE s. — 1. fondeur m., mouleur in. 2. [fig., fam.] delateur,
trice; mouchard, de; => donneur, euse; (sale) caf-teur m., casserole m. (pop.); indic (arg.).
TURTI v.tr., refl. — 1. (s') aplatir, (s) ecra-ser => ecrabouiller (fam.). 2. [fig., fam.] (se) decourager, perdre le
courage/ses forces.
3- [fig-, fani.] arsouiller (arg.); se beurrer (pop.). V. ÎMBĂTA. ♦ TURTĂ s.f. — galette/ Turtă dulce — pain m. d'epice.
0 EXPR. A face pe cineva turtă (fig., pop.) — Battre comme plâtre (fig., fam.); colier du rototo â qqn; plomber qqn
de coups (fig., pop.). A fi turtă (fig., pop.) — En avoir un coup dans Ies carreaux/dans la jupette/dans la mu-
sette/dans le nez; etre beurre comme un petit-beurre/comme un petit Lu, etre noir/plein
comme un coing (une cantine, une va-
che)/rond (fig., fam.). Rudă pe turtă crudă
(fig., pop.) — Cousin â la mode de Bretagne
(fig., fam.). ♦ TURTIT, Ă adj. — 1. aplati, ie;
camus, se; ecrase, ee. Nas turtit — nez epate.
2- Ifig-, fam.] blase, ee; decourage, ee;
fatigue, ee; => â plat (fig., fam.). 3. [fig., fam.]
ivre,
TURUI v.intr. (pop.) — în expr.: 0 EXPR.
A-i turui cuiva gura (pop.) — Bavarder comme un moulin/comnle une pie (borgne); tenir le crachoir (fig., fam.).
TUŞ s.n. — encre/i de Chine.
TUŞI v.intr. — tousser. ♦ TUSE s.f. — toux /. Tuse convulsivă — coqueluche /; a avea un acces de tuse — avoir
une quinte de toux. 0 EXPR. A fi ca tuşea şi junghiul (fig., fam.) — Etre comme cui et chemise (fig., pop.); aller de
pair. TUTELA v.tr. — accorder protection; exercer une tutelle. ♦ TUTELĂ s.f. — tutelle/ ♦ TUTELAR, Ă adj. —
tutelaire. Gestiune tutelară — gestion tutelaire. ♦ TUTORE s.m. — 1. tuteur m. ♦ TUTORIAL s.n. (program)
(inform.) — didacticiel m. (inform.).
TUTUI v.tr., refl. — tutoyer; => etre â tu et â toi avec qqn (fam.); a nu se tutui — vou-voyer qqn. ♦ TUTUIALA s.f. —
tutoyement m.
TUTUN s.n. — tabac m. ♦ TUTUNGERIE s.f. -— bureau m. de tabac. ♦ TUTUNGIU, TUTUN-GIOAICĂ 5. — buraliste;
prepose(e) du bureau de tabac.
T
ŢANC s.n. (pop.) — în expr.: O EXPR. La tanc — A pic; â point; â propos. A pica la tanc —Arriver sur le clou
(arg.); tomber â pic/â point/â propos.
ŢANDĂRA s.f. — brisure /, echarde /, 6clat m. 0 EXPR. A face ţăndări (fig., fam.) — Mettre en pieces (fig., fam.).
A se face ţăndări (fig.) — Voler en eclats (fig.). A-i sări ţandăra (fig., pop.) — L'avoir sec; devenir chevre; grimper
au cocotier; se rnettre en boule; piquer son boeuf/sa crise; prendre la mouche; la trouver mauvaise (fig., fam.); peter
Ies plombs (fig., pop.).
ŢANŢOŞ, A adj. (pop.) — fier, fiere. A umbla ţanţoş — parader; se pavaner; se rengorger; => avoir du panache;
porter beau (fig., fam.).
ŢAP s. — 1. bouc m. V. CAPRĂ. 2. [de bere] bock m. 0 EXPR. A sta ca un ţap logodit
(fig., pop.) — Se tenir raide comme un piquet (fig., fam.). Ţap ispăşitor (fig., fam.) — Bouc emissaire (fig., fam.). A
fi ţapul ispăşitor (fig., fam.) — Porter le chapeau (fig., fam.).
ŢARĂ s.f. — pays m. La ţară — a la cam-pagne; de la ţară — de la campagne. 0 EXPR. A ajunge de poveste în
ţară (fig., fam.) — Etre connu comme le loup blanc (fig., fam.). A fi de la ţară (pei.) — Etre un cui terreux (fig.,
pop., pej.). A se pune rău cu ţara (fig., fam.) — Entrer en con-flit avec qqn. A pune ţara la cale (fig., fam.) —
Tailler une bavette (fig., fam.). La colţ de ţară şi la mijloc de masă (fig., fam.) — Bien â l'abri. Ţara lui Papură
Vodă (fig., fam.) — La cour du roi Petaud (fig., litt.). Ţara lui Soare Răsare — Le Levant. ♦ ŢĂRAN, ŢĂRANCĂ s. —
campagnard, de;
paysan, nne; villageois, geoise; => bou-seux, euse (pop., pej); manant (pef). ♦ ŢĂRĂNESC, EASCĂ adf — rustique. ♦
ŢĂRĂNOI s.m. (pei.) — cul-terreux m., pedzouille; peque-naud, de (pop., pej.); ploue m., pignouf (pop.).
ŢAŢA s.f. (pop.) — 1. mere /., commere / 2. tantine m., tante/ V. LELE. 3. dame/ de la halle; harangere/, maritorne/,
megere/, poissarde/, rombiere/ (pej.).
ŢĂRÂNĂ s.f. (pop.) — poussiere/ 0 EXPR. A se alege praful şi ţărâna de ceva/de cineva (fig., pop.) — Etre reduit
â neant. Fie-i ţărâna uşoară! — (Que) Dieu ait son âme!.
ŢĂRM s.n. — 1. littoral m., rivef, rivage, m. 2. [fig.] contree/
ŢĂRUŞ s.m. — pieu m., piquet m.
ŢÂFNĂ s.f. (pop.) — arrogance/.', hargne/.' 0 EXPR. A fi cu ţâfna în nas (fig., pop.) — Prendre la mouche (potir un
oui, pour un non) (fig., fam.). I-a sărit ţâfna (pop.) — La moutarde lui est montee au nez (fig., fam.). ♦ ŢÂFNOS,
OASĂ adj. — arrogant, te; harg-neux, euse.
ŢÂNC s.m. (fam.) — gosse m., loupiot m., marmot m., mioche m., mome m. etf; mou-flet, tte, moutard m., poupard
m., poupon m. (fam.); trousse-pet (fam., pej.); braillard m., chiard m., lardon m., merdeux in., mor-veux m. (pop.,
pej.); polichinelle m. (vulg.).
V. MORMOLOC, PRUNC.
ŢÂNGĂU s.m. (fam.) — bejaune (fig.); blanc-bec m. (fam.). V. MUCOS.
ŢÂNŢAR s.m. — moustique m. 0 EXPR. A face din ţânţar armăsar (fig., fam.) — En faire toute une affaire/une
galere/toute une histoire/un sac; faire d'une mouche un
427
ŢINE
elephant; s'en faire une montagne (fig.); charrier dans Ies begonias (fig., pop.).
ŢARA s.f. (pop.) — In expr.: O ţâră — un brin de; un doigt de; une goutte de; une larme de; un nuage de; un peu de;
un soupcon de; un tantinet de. V. NIŢEL, PIC.
TÂRÂI v.tr., intr. — 1. degouliner, degout-ter, suinter. Ploaia târâie — II bruine. 2. tin-ter. Soneria târâie — La
sonnette ţinte. Cu târâita (loc. adv.)(fam.) — au compte-gouttes (fig., fam.).
ŢÂŞNI v.intr. — 1. bondir, debouler. Am văzut iepurele ţâşnind — J'ai vu le lievre bondir/debouler. 2. gicler, jaillir,
sourdre. Apa ţâşneşte din izvor — L'eau jaillit de la source. Apa ţâşneşte din pământ — L'eau sourd de la terre. /;'
ţâşnea sângele din rană — Son sang giclait de la plaie. ♦ ŢÂŞNIRE s.f. — giclement m., jaillissement m.
ŢÂŢA s.f. (pop.) — mamelle f, sein m., teton m. Copil de ţâţă — nourrisson m.; a da ţâţă — allaiter; donner le sein.
ŢÂŢÂI v.intr. (pop.) — trembler. 0 EXPR. A-i ţâţâi fundul (fig., pop.) — Avoir Ies fes-ses/les joyeuses/les miches
qui font bravo; Ies avoir en pince coupante; serrer Ies fes-ses/les miches; trembler dans sa culotte (fig., pop.).
ŢEAPĂ s.f. — 1. pal m. 2. aiguillon m., echarde/.', epine/, piquant m. Ţepii ariciului — Les piquants du herisson.
ŢEAPĂN, Ă adj. — gourd, de; guinde, ee; raide; rigide. Picior ţeapăn — jambe raide. V. ÎNŢEPENI. 0 EXPR. A fi
ţeapăn ca un mort (fig., fam.) — Avoir avale sa gaffe/son parapluie (fig., fam.).
ŢEL s.n. — but m., dessein m., viseesf.pl. ŢELINĂ s.f. — celeri m.
ŢESĂLA v.tr. — etriller. ♦ ŢESALĂ s.f. —
etrille/
ŢESE v.tr. — tisser. 0 EXPR. A ţese intrigi (fig., fam.) — Tisser des intrigues (fig., fam.). ♦ ŢESĂTOR s.m. —
tisserand m. ♦ ŢESĂTO-
RIE s.f. — tissage m. . ♦ ŢESĂTURĂ s.f. — tissu m. Ţesături de bumbac — cotonnades/; ţesături de lână — lainages
m.
ŢICNI v.refl. — avoir un (petit) grain (fig., fam.j/un petit velo dans sa tete (fig., pop.); etre (un peu) zinzin (pop.);
tra-vailler du chapeau (fig., pop.J/du bigoudi (arg.). ♦ ŢICNEALĂ s.f. — dada m., toquade/ ♦ ŢICNIT, Ă adj. —
barjo; braque; dingo; dingue; (etre) marteau; sonne, ee; timbre, ee (fam.); cingle, ee; louf, loufoque; maboul, le;
toque, ee; zinzin (pop.); fou a triple etage; qui bat la campagne; qui paume ses boulons; qui travaille du chapeau
(fig., pop.). V, CĂPIAT,
NEBUN, SĂRIT, SCRÂNTIT, SMINTIT, ZURLIU.
ŢIGAN, ŢIGANCĂ s. — bohemien, nne; gitan, ne; romanichel, lle. 0 EXPR. A arunca moartea-n ţigani (fig.,
fam.) — Se ren-voyer la balle (fig., fam.). A fi învăţat ca ţiganul cu ciocanul/cu scânteia (fig., fam.) — Les enfants
du forgeron n'ont pas peur des (ne craignent pas les) etincelles (prov.).
ŢIGARĂ s.f. — cigarette / A pufăi din ţigară — crapoter (fig., fam.). V. CHIŞTOC.
ŢIGLĂ s.f. — tuile/
ŢINE v.tr., intr., refl. — 1. detenir, main-tenir, posseder, retenir, soutenir, tenir. Jupanul corb ţinea o bucată de
brânză în cioc — Maître corbeau tenait en son bec un fromage. L-au ţinut până a doua zi — On l'a retenu jusqu'au
lendemain. Abia se ţine pe picioare — II tient â peine debout. // ţine un junghi — II a un point de cote; a-şi ţine
pălăria în mână — tenir son chapeau â la main; a ţine pe cineva în serviciu — avoir qqn â son service; a ţine pe
dreapta — ser-rer/tenir/sa droite; a ţine pe genunchi — tenir sur ses genoux; a ţine un loc — tenir une place; a-şi
ţine o promisiune — tenir une promesse; a ţine la respect — tenir en respect; a ţine contabilitatea unei firme — tenir
la comptabilite/les livres d'une firme; a ţine un curs — donner /faire un cours; a ţine un toast — porter un toast; ţine!
— tiens!. 2. entretenir, faire vivre, pourvoir aux besoins, soigner, soutenir. // ţin copiii -
ŢINTI
428
Ce sont Ies enfants qui l'entretiennent.
3. conserver, garder, observer, respecter, tenir en bon etat. A ţine un secret/o supărare — Garder un secret/une
rancune.
4. durer, s'etendre, se maintenir, se pro-longer. Nenorocirile se ţin lanţ — Les mal-heurs s'enchaînent. 5. poursuivre,
suivre (de preş). A se ţine de cineva — poursuivre qqn.
6. aimer, etre attache, desirer une chose. A ţine la familia sa — Etre attache â sa familie.
7. relever de. A ţine de logică — Relever d'une logique. 0 EXPR. A nu ţine (fig., fam.) — Ne pas tenir debout (fig.,
fam.). Nu ţine! (pop.) — Faut pas me le faire!; ca ne marche pas!. A ţine afişul (fig.) — Tenir l'affiche (fig.). A ţine
la băutură (fig., fam.)
— Porter bien son vin (fig., fam.). A se ţine bine (fig., fam.) — Garder bon oeil/bon pied; porter beau (fig., fam.). A
ţine casa (cheltuielile casei) (fig.) — Faire bouillir la marmite (fig., fam.). A ţine casă cu cineva (fig.) — Se mettre
en menage avec qqn. A ţine casă deschisă (fig.) — Tenir table ouverte (fig.). A ţine casă mare (fig.) — Mener grand
train (fig., fam.). A ţine pe cineva pe mâncare şi pe băutură/pe casă şi masă (fig., fam.) — Offrir le rnanger et le
boire/le gîte et le cou-vert (fig., fam.). A ţine la cineva — En tenir pour une personne. A se ţine ciucure de cineva
(fig., pop.) — Ne pas lâcher les bas-kets/la grappe/la gourmette/les pompes a qqn (fig., pop.). A ţine cratiţa de
coadă (fig., fam.) — Etre tres pot-au-feu (fig., fam.). A se ţine deoparte (fig., fam.) — Se tenir â l'ecart. A ţine pe
cineva la distanţă (fig.) — Garder ses distances (fig.). A o ţine într-o distracţie/petrecere/sărbătoare (fig., fam.)
— Faire la fete/la java (fig., fam.). A ţine la drum lung (fig., fam.) — Avoir des jarrets d'acier (fig., fam.). A ţine
frânele (fig., fam.) — Mener la barque; tenir les comman-des (fig., fam.). A ţine frânele unei afaceri (fig., fam.) —
Tenir les renes d'une affaire (fig.)/\a queue de la poele (fig., fam.). A ţine frânele ţării (fig., fam.) — Diriger les af-
faires publiques de l'Etat; gouverner le pays. A ţine în loc pe cineva (fig., fam.) — Mettre â qqn des bâtons dans les
roues (fig., fam.). A ţine ceva cu amândouă mâinile (fig.) —
Tenir qqch. â pleines mains (fig.). A ţine morţiş la convenienţe (fig., fam.) — Etre tres a cheval sur les convenances
(fig., fam.). A ţine morţiş să... (fig., fam.) — Avoir â cceur de... A ţine pe cineva de un nasture (fig., fam.) — Tenir
la jambe â qqn (fig., fam.); attraper qqn par les basques/par la peau du cui/par le fond de Ia culotte (fig., pop.). A ţine
pasul cu vremea (fig., fam.) — Etre dans le mouvement de son temps. A ţine la preţ (fig., fam.) — Ne pas rabattre
le prix. A se ţine de prostii (fam.) — Faire des siennes. A ţine un rămăşag — Relever/tenir un pari. A ţine din
scurt pe cineva (fig., fam.) — Mener qqn rude-ment; serrer qqn de preş (fig.). A ţine sfat (fig., fam.) — Tenir ses
assises (fig., fam.)/con-seil. A se ţine tare (fig.) — Se tenir â quatre (fig., fam.). A ţine la tăvăleală (fig., fam.) —
Avoir bon dos (fig., fam.); ne pas etre en sucre (fig., pop.). A se ţine pe urmele cuiva (fig., fam.) — Trotter sur les
talons de qqn (fig., fam.). A tine la vin (fig.) — Tenir le vin (fig.).
ŢINTI v.tr., intr. — braquer, cibler, epauler (le fusil), viser. 0 EXPR. A ţinti prea sus (fig.) — Viser trop haut (fig.);
peter plus haut que son cui (fig., pop.). ♦ ŢINTĂ s.f (fam.) — 1. but m. Ţinta călătoriei — le but du vo-yage. 2. cible/
A trage la ţintă — tirer â la cible. 3. petit clou m. Bocanci cu ţinte — brodequins cloutes. 0 EXPR. A merge drept la
ţintă (fig., fam.) — Aller droit au but/droit au fait; y aller carrement; ne pas y aller par quatre chemins (fig., fam.).
ŢINTUI v.tr. — clouer, river. 0 EXPR. A ţintui pe cineva la stâlpul infamiei
(fig.) — Clouer qqn au pilori (fig.).
ŢINUT s.n. — contree/, pays m., region/', territoire m. Ţinut bogat — contree riche; obiceiurile ţinutului — les
moeurs du pays; ţinuturile din nord — les regions du nord.
ŢINUTA s.f. — tenue/ De înaltă ţinută — de haut voi (fig.); ţinută de seară — tenue de soiree (robe habillee; robe
du soir); habit (frac, smoking); a avea ţinută — avoir de la tenue; a nu avea ţinută — manquer de tenue;
429
ŢUŢ
o ţinută neglijentă — tenue debraillee; ţinută de oraş — tenue de viile; ţinută sport — tenue de sport; ţinută sumară
— petite tenue.
V. COSTUM.
ŢIPA v.intr. — crier, glapir; => gueuler (pop.). ♦ ŢIPĂT s.m. — cri m. ♦ ŢIPĂTOR, OARE adj. — criard, de; tapageur,
euse; tape-â-l'oeil. Culoare ţipătoare — couleur criarde.
ŢIŢEI s.n. — petrole m.
ŢIUI v.intr. — tinter. 0 EXPR. îmi ţiuie urechile — Les oreilles me tintent.
ŢOALE s.f.pl. (pop.) — fringues f.pi, hardes f.pi, nippes (fam.). V. BULENDRE, HANŢE, ÎNŢOLI. 0 EXPR. A se pune
la ţol festiv (pop.) — S'endimancher.
ŢOAPĂ s.f. (pop.) — balourd m., goujat m., malotru, ue; rustre m. => butor m., ostrogoth, the (fig.); gougnafier m.,
rasta m., rustaud, de (fam.); beauf m., bouseux, euse; mufle m.; peigne-cul m., ploue m. (pop.). V. BĂDĂRAN,
MÂRLAN, MITOCAN, NECIOPLIT.
ŢOCĂI v.refl. (pop.) — se sucer la poire (fig- vulg.).
ŢOPĂI v.intr. — caracoler, danser, sauter, sautiller.
ŢUGUIA v.tr. (fam.) — pincer (fam.). 0 EXPR. A-şi ţuguia buzele (fig., fam.) — Pincer les levres (fig., fam.).
ŢUICĂ s.f. — eau/ de vie de prunes. Ţuică tare — eau de vie raide (fam.).
ŢURLOAIE s.n. pi. (pop.) — guibolles/p/. (pop.).
ŢUŢ s.n. (reg.) şi adv. (pop.) — verrue / V. PAF. 0 EXPR. A lăsa ţuţ pe cineva (pop.) — En mettre plein la vue â
qqn (fig., fam.); en boucher un coin â qqn; couper le sifflet â qqn; faire un effet bceuf (fig., pop.). Te lasă ţuţ
(pop.) — Ca decoiffe!. A rămâne ţuţ (pop.) — Rester bouche bee/ebaubi(e)/ebahi(e)/sec (fig., fam.); en rester
comme deux ronds de flan (fig., pop.).
nant, te; etrange, ere; faramineux, euse; formidable; inconcevable; incroyable; inoui, ie; renversant, ante; saisissant,
ante; sur-prenant, ante. V. MIRA, SURPRINDE, ULUI.
UITA v.tr., intr. — 1. oublier. A uita esenţialul — oublier l'essentiel; a uita greu — ne pas etre preş a oublier; de
neuitat — inou-bliable. ♦ UITARE s.f. — oubli m. A da uitării — passer l'eponge; ranger aux oubliettes; tomber dans
la dessuetude/dans Ies oubliettes (fig., fam.); vouer â l'oubli (litt.). ♦ UITUC, Ă adj. — etourdi, ie; oublieux, euse; qui a
la memoire courte. A fi uituc — avoir des trous de memoire.
UITA v.refl. — 1. regarder. A se uita în ochii cuiva — Regarder qqn dans le blanc des yeux (fig., fam.). 2. considerer.
A se uita unul la altul — se considerer reciproquement; a nu se uita la cineva — ne pas accorder d'attention â qqn. V.
PRIVI. 0 EXPR. A se uita la cineva ca la un cireş copt (fam.) — Manger qqn des yeux (fig., fam.). A se uita în gura
cuiva (fig.) — Etre pendu aux levres de qqn (fig., fam.). A nu se uita decât în gura cuiva (fig., fam.) — Ne jurer que
par qqn (fig., fam.). A nu se uita Ia gura cuiva (fig., fam.) — N'en faire qu'â sa tete (fig., fam.). A se uita de sus la
cineva (fig.) — Considerer qqn de haut (en bas)/du haut de sa grandeur (fig.). A se uita urât la cineva (fam.) —
Faire grise mine (fig., fam)l\es gros yeux a qqn (fig., pop.). Ia te uită! — Regarde-moi şa!; tiens, tiens! ♦
UITĂTURĂ s.f. — coup m. d'oeil.
ULCER s.n. — ulcere m. ♦ ULCERAŢIE s.f. — chancre m.
ULEI s.n. — huile/ Ulei de floarea soarelui — huile de tournesol; ulei de măsline — huile d'olives; pictură în ulei
— peinture
UCENIC, As. — apprenti, ie. Ucenică la croitorie — arpete/, cousette/, midinette/, petite-main/ Ucenicul vrăjitor —
L'apprenti sorcier. ♦ UCENICIE s.f. — apprentissage m.
UCIDE v.tr. — assassiner, tuer; rî> zigouil-ler (fam.). A ucide cu pietre — lapider; ucigă-l crucea/toaca (pop.) — le
demon; le mălin. ♦ UCIDERE s.f. — assassinat m., meurtre m. ♦ UCIGAŞ S. — assassin m., meur-trier m., tueur m.
Ucigaş fără milă — tueur endurci; ucigaş plătit — tueur â gages. ♦ UCIGĂTOR, OARE adj. — assassin, ne; cri-minel,
lle; meurtrier, iere. V. OMORÎ.
UDA v.tr., refl. — 1. (s') arroser. A uda grădina — arroser le jardin; a uda un prânz (fig.) — arroser un repas (fig.). 2.
(se) mouil-ler, (se) tremper. Copilul s-a udat — L'en-fant s'est mouille. * UDĂTURĂ s.f. (fig., pop.) — 1. boisson/ 2.
humidite/
UGER s.n. — pis m.
UGUI v.intr. — roucouler. ♦ UGUIT s.n. — roucoulement m.
UIMI v.tr. — abasourdir, ebahir, etonner, interloquer, meduser, stupefier, surprendre; => ebaubir, eberluer,
epoustoufler (fam.). Vestea asta m-a uimit — Cette nouvelle m'a abasourdi/ebahi/stupefie. Ne-a uimit cu teoriile sale
— II nous a eberlues/avec ses the-ories. Sunt foarte uimit de pretenţiile ei — Je suiş epoustoufle de ses exigences.
Uimiţi de atâta cruzime, au încercat să protesteze — Meduses par une pareille cruaute, ils ont essaye de protester.
Mai puteam fi uimiţi de prostia lor? — Leur sottise pouvait encore nous surprendre? ♦ UIMIRE s.f. — ebahisse-ment
m., etonnement m., surprise / ♦ UIMITOR, OARE adj. — bouleversant, te; ef-farant, te; epatant, te; epoustouflant, te;
eton-
431
â l'huile. A schimba uleiul auto — vidan-ger l'huile. ♦ ULEIOS, OASĂ adj. — huil-eux, euse.
ULIŢA s.f. (fam.) — ruelle/, venelle/
ULIU s.m. — epervier m.
ULM s.m. — orme m.
ULTIM, A num. ord. — le (la) dernier (iere). A sosi ultimul — arriver (bon) dernier; ultima carte — le dernier livre;
ultim născut — benjamin; cadet; le dernier ne; ultima oră (rubrică ziar) — Ies dernieres nouvelles. ♦ ULTIMATUM
s.n. — mise / en demeure; sommation/.; ultimatum [yltimatom] m.
ULTRAJ s.n. — affront m., injure/, ou-trage m. ♦ ULTRAGIAT, Ă adj. — outra-ge, ee.
ULUCĂ s.f. — cloture/. (en planches); haie/.
ULUI v.tr. (fam.) — abasourdir, ebahir, eblouir, epater, interdire, interloquer, laisser pantois, meduser, siderer,
stupefier; => couper la chique â qqn (fig., fam.); ebaubir, eberluer, epoustoufler (fam.); estomaquer (pop.). ♦ ULUIT,
Ă adj. — abasourdi, ie; ebahi, ie; interdit, te; meduse, ee; pantois, se; sidere, ee; stupefie, ee; => ebaubi, ie; eber-lue,
ee; epoustoufle, ee (fam.); estomaque, ee (pop.). A fi uluit — etre etonne, (ee) comme une poule qui a trouve un
couteau; en etre bleu, ue; en rester baba/bleu, ue/bouche bee/court/souffle, 6;/sur le flanc (fig., fam.); en baver des
ronds de chapeau; en rester comme deux ronds de flan/de frite; tomber sur le cui (fig., pop); tomber de haut/des nues.
♦ ULUITOR, OARE adj. — ahurissant, te; etourdissant, te; faramineux, euse; renver-sant, te; => a tout casser;
epoustouflant, te (fam.). V. GROZAV, MIRA, SURPRINDE, UIMI.
UMĂR s.m. — epaule/ Umerii obrajilor — Ies meplats m.; Ies pommettes / A purta poşeta pe umăr — porter son
sac en ban-douliere. 0 EXPR. A da din umeri (fig.) — Hausser Ies epaules. A pune umărul (fig-) — Donner un coup
d'epaule; mettre la main â la pate; pousser â la roue (fig., fam.); aider a la tâche. ♦ UMERAŞ s.n. — cintre m.
UMILI
UMBLA v.intr. — marcher. A umbla călare — aller â cheval; a umbla pe jos — aller/marcher a pied; a umbla cu
maşina — rouler; a umbla fără rost pe străzi — traîner dans la rue. Umblă sănătos! — Bon voyage!. 0 EXPR. A
umbla cu cioara vopsită (fig-, fam.) — La bailler belle (bonne) (fig., fam.). A umbla după cai verzi pe pereţi (fig.,
fam.) — Chercher le mouton a cinq pattes (fig., fam.). ♦ UMBLĂREŢ, EAŢĂ adj. — badaud, de; flâneur, euse; musard,
de; => bour-lingueur (fam.). ♦ UMBLET s.n. — allure /, degaine/, demarche/
UMBRĂ s.f. — ombre. La umbră — â 1'ombre. ♦ UMBRIT, Ă adj. — ombrage, ee.
♦ UMBRAR (de viţă) s.n. — charmille/., ton-nelle/, treille/
UMBRELĂ s.f. — [de ploaie] parapluie m.; [de soare] ombrelle /; [umbrelă mare de soare] parasol m.
UMEZI v.tr., refl. — bassiner, (s') humecter.
♦ UMED, Ă adj. — humide; moite; mouil-le, ee; suintant, ante. Cârpă umedă — tor-chon mouille; mână umedă —
main moite; ochi umezi — yeux humides; pereţi umezi — murs suintants; timp umed — temps humide.
♦ UMEZEALĂ s.f. — humidite/
UMFLA v.tr., refl. — 1. (se) gonfler. A umfla preţul — gonfler le prix; ochi umflaţi de plâns — yeux gonfles de
larmes. 2. enfler. O rană care se umflă — Une plaie qui enfle. 0 EXPR. A umfla pe cineva (fig., pop.) — S'emparer
de qqn; empoigner qqn (fig.); mettre la main au collet â qqn (fig., pop.).
UMILI v.tr., refl. — (s') avilir, (s') humilier, mortifier, se rabaisser; => s'aplatir comme une crepe/comme une
punaise (fig., fam.).
♦ UMIL, Ă adj. — humble. ♦ UMILIT, Ă adj. — avili, ie; humilie, ee. ♦ UMILITOR, OARE adj. — avilissant, te;
degradant, te; humiliant, te.
♦ UMILIRE s.f. — [înjosire, jignire] avilisse-ment m., humiliation/, mortification/; => opprobre (litt.). ♦ UMILINŢĂ
s.f.—[smerenie] humilite/ V. ÎNJOSI, JIGNI.
432
ios, OASĂ adj. — ondoyant, te; ondu-leux, euse.
UNELTI v.tr. — comploter, conspirer, our-dir, manigancer, tramer; => fricoter (fig.)\ faire sa petite cuisine sur petit
feu (fig., fam.); gamberger(arg.). ♦ URZI. ♦ UNEALTĂ.?./ — instrument m., outil m., ustensile m. ♦UNELTIRE s.f. —
complot m., conspiration /', machination/; r^> magouille/, micmac m. (fam.).
UNEORI adv. — parfois, quelquefois, de temps en temps.
UNGE v.tr., refl. — 1. beurrer, (s') enduire, huiler. A se unge cu cremă — s'enduire de creme; a unge o formă cu unt
— beur-rer/huiler un moule; a-şi unge pâinea cu unt — beurrer sa tartine. 2. oindre (relig.). A sfinţi prin ungere cu
untdelemn — oindre (consacrer par une huile sainte); a unge Domn — sacrer (un) roi. 0 EXPR. A unge pe cineva
într-o funcţie înaltă (fam.) — Introniser qqn quelque part. A unge pe cineva (a-1 mitui) (pop.) —Allonger de
l'argent â qqn (fig., pop.), arroser qqn; graisser la patte â qqn (fig., fam.). ♦ UNGERE s.f. — 1. graissage m. Ungerea
unui mecanism — graissage. 2. onction / (relig.). Ungere cu untdelemn sfinţit (împărtăşanie înainte de moarte) —
l'extreme onction f, ♦ UNS, Ă adj. — 1. enduit(e) de; graisse, ee. 1. oint, te (relig.). 0 EXPR. A fi uns cu toate alifiile
(fig., fam.) — Avoir plus d'un tour dans son sac; etre â la coule; etfe un fin matois/une fine mouche/un vieux de la
vieille; ne pas etre ne de la derniere pluie (fig., fam.). A merge totul uns (fig., fam.) — Ne pas y avoir de derapages;
„ca baigne dans l'huile" (fig., fam.). ♦ UNSOARE s.f. — on-guent [ogă] m. ♦ UNSUROS, OASĂ adj. — graisseux, euse;
gras, sse; huileux, euse.
UNGHIE s.f. — ongle m. Trusă de unghii — onglier m.; a-şi roade unghiile — ronger ses ongles. 0 EXPR. A-şi
mânca (a-şi roade) de sub unghie (fig., fam.) — Faire des economies de bouts de chandelle; grat-ter/rogner sur la
depense; pleurer le pain qu'on mange; tondre sur un ceuf/sur Ies oeufs (fig., fam.).
UMPLE
UMPLE v.tr., refl. - - 1. (se) remplir. A umple o sticlă — remplir une bouteille. 2. farcir, fourrer, truffer. 2. A umple o
pasăre/roşii/vinete — farcir une volaille/des tomates/des aubergines; a umple o încăpere de microfoane — truffer
une piece de mieros. 3. combler (et. fig.). ♦ UMPLUT, Ă — rempli, ie; fourre, ee; bomboane umplute — bonbons
fourres. 0 EXPR. A umple pe cineva de bucurie (fig.) — Combler qqn de joie (fig.). A umple pe cineva de cadouri
(fig., fam.) — Combler qqn de cadeaux (fig.). A umple ochi (fig., fam.) — Remplir a ras-bord. A se umple de parale
(pop.) — Se faire des couilles en or (fig., pop.). ♦ UMPLUTURĂ s.f — 1. [culinar] farce/ 2. bouche-trou m. 3.
[construcţii] şi] fig.] remplis-sage m. E multă umplutură în cartea asta — Le livre est bien farcic de choses inutiles.
UN, UNA num. cârd. — un, une. Unul şi altul — le tiers et le quart; de la unul la altul — a la ronde; una după alta
— coup sur coup. Veştile rele vin una după alta — Les mauvaises nouvelles paraissent coup sur coup; unul după
altul (în şir indian) a la queue leu leu, coup sur coup; nici unul, nici altul — ni l'un, ni l'autre. ♦ UNII (pron. nehot.)
— d'aucuns.
UNANIMITATE s.f. — unanimite / In unanimitate — a l'unanimite; => en bloc; comme un seul homme (fig., fam.).
UNCHI s.m. — oncle m.\ => tonton m. (fam.).
UNDE? adv. şi conj. — ou?; de quel cote?.
UNDEVA adv. — quelque part.
UNDIŢA s.f. — ligne / A pescui cu undiţa — pecher â la ligne.
UNDUI v.intr. — ondoyer. ♦ UNDĂ s.f. — 1. onde / Lungime de undă — longueur d'onde. 2. flot m. 0 EXPR. A da
undă verde (cuiva) (fig., fam.) — Donner le feu vert (fig., fam.); aceorder a qqn son assenti-ment/la liberte d'agir. A
fi pe aceeaşi lungime de undă (fig., fam.) — Etre sur la meme longueur d'onde (fig., fam.). ♦ UNDU-
433
URCA
UNI v.tr., refl. —joindre, (s') unir; => se ser-rer Ies coudes (fig., fam.). A se uni — se met-tre â plusieurs; a se uni în
faţa lui Dumnezeu — s'unir devant Dieu; a ne uni eforturile — joindre nos efforts. 0 EXPR. A-şi uni destinele (fig.,
Ut.) — Unir sa destinee â... (litt.). A se uni împotriva cuiva — Faire bloc/front contre qqn (fig.). ♦ UNIRE, UNIU-
NE s.f. — union / Unirea face puterea — L'union fait la force; unirea a două societăţi — la jonction de deux
societes. ♦ UNIT, Ă adj. — reuni, e. A fi uniţi — etre solidaires; => faire bloc (fig.). ♦ UNIFICA v.tr. — unifier. ♦
UNIFICARE s.f. — uni-fication / ♦ UNIFICATOR, OARE S. şi adj. — unificateur, trice.
UNIC, A adj. — unique. O operă unică — une oeuvre unique.
UNICELULAR, Ă adj. — unicellulaire. Bacterii unicelulare — bacteries unicellu-laires.
UNIDIRECŢIONAL, Ă adj. — unidirec-tionnel, lle. Antenă unidirecţională — antenne unidirectionnelle.
UNIFORM, Ă adj. — uniforme. Mişcare uniformă — mouvement uniforme.
UNIFORMĂ s.f. — uniforme m. A pune uniforma — endosser l'uniforme.
UNITAR, A adj. — unitaire. Preţ unitar — prix unitaire. ♦ UNITATE s.f. — unite / Unitate centrală (inform.) — unite
centrale (inform.).
UNIVERS s.n. — univers m. ♦ UNIVERSAL, Ă adj. — universel, lle. Sufragiu universal — suffrage universel.
UNT s.n. — beurre m. Biscuiţi cu unt — pe-tits-beurre; pâine cu unt — tartine/; tranche de pain beurree; a unge cu
unt — beurrer, tartiner. 0 EXPR. A-i ieşi untul (fig., fam.) — En baver (pop.). A scoate untul din cineva (fig., pop.)
— Faire baver qqn; faire le coup du presse-citron; faire suer qqn; faire suer le bournous; mettre qqn sur le flanc;
saigner qqn â blanc (fig., fam.). Ca untul (fig., fam.) — Aisement, facilement.
URA v.tr. — adresser/presenter ses (des) voeux; souhaiter. ♦ URARE s.f — souhait m., voeu m. A face urări de ziua
cuiva — presen-ter ses vceux; souhaiter la fete â qqn. Urări: La mulţi ani! — [aniversare, onomastică]: bon
anniversaire!; [de Crăciun, An Nou]: joyeux Noel!; bonnes fetes!; bonne annee!; [de Paşti]: bonnes Pâques!.
URAGAN s.n. — bourrasque/, ouragan m., tornade/
URÂŢI v.tr., refl. — (s') enlaidir. « URÂ-Cios, OASĂ adj. — desagreable; maussade; morose; vilain, aine; =>
bourru, ue (fig.).
♦ URÂT, Ă s. şi adj. — 1. laid, de; =^> cloche, cruche, dinde, moche, tarte (fam.). E urât! (comportament) — Ca fait
moche/tarte!; groaznic de urât — laid comme un pou/comme un singe/comme Ies sept peches capitaux (fam.); laid â
faire fuir/â faire peur. 2. ennui [anqi] m., spleen [splin] m. De urâtul (cuiva) — par ennui. 0 EXPR. A-i fi urât (fig.)
— Avoir le cafard (fam.). A-i ţine cuiva de urât (fig., fam.) — Tenir compag-nie â qqn. A se uita urât la cineva
(fig., fam.) — Regarder qqn de travers (fig.). A se uita urât unul la altul (fig., fam.) — Se regarder en chiens de
fa'ience (fig., fam.).
♦ URÂŢENIE s.f. — laideron m.; laideur/
URCA v.tr., intr., refl. — 1. escalader, gra-vir, grimper, (se) hisser, monter. A urca pe munte — gravir; a urca scările
(în fugă) — monter l'escalier (quatre a quatre); a urca cu liftul — monter en ascenseur. 2. augmenter. Preţurile urcă
— Les prix augmen-tent/grimpent. 0 EXPR. A se urca la cap (despre vin) (fig., fam.) — Porter â la tete (fig.); taper
sur la cocarde (fig., pop.). A i se urca la cap (fig.) — Le prendre de haut (fig.); croire que c'est arrive; se croire issu
de la cuisse de Jupiter (fig., fam.); peter plus haut que son cui; ne pas se prendre pour une merde (fig., pop.). A urca
în grad (fig.) — Prendre du galon (fig.); etre promu; monter en grade. A urca cu o treaptă (fig.) — Avancer d'un
cran (fig.). ♦ URCARE, s.f. — hausse/, montee/ Urcarea scării — mon-tee de l'escalier; urcarea cotei de schimb
434
URGENTA v.tr. — urger (fam.). ♦ URGENT, Ă adj. — urgent, te. A se îngriji de ceea ce este mai urgent — aller au
plus presse. ♦ URGENŢĂ s.f. — urgence / De urgenţă — sur le champ; sans delai; d'urgence; serviciul de urgenţă al
unui spital — service des urgences d'un hopital; stare de urgenţă — etat d'urgence.
URGISI v.tr. — execrer, honnir, opprimer, persecuter. ♦ URGIE s.f. (pop.) — calamite/, fleau 7M. Urgia furtunii — la
violence de la tempete. ♦ URGISIT, Ă adj. — accable, ee; opprime, ee.
URIAŞ, A s. şi adj. — geant, ante.
URINA v.intr. — uriner; r=> faire pipi; pisser (fam.); [pentru câini] lever la patte. ♦ URINĂ s.f. — pisse/, urine/ V.
PISOAR.
URÎ v.tr., refl. — detester; execrer; (se) hair; => abhorrer, abominer (litt.). A i se urî — avoir un haut-le-cceur/la
nausee; en avoir sa claque/jusque-lă/marre/ras le bol/plein Ies bottes/plein le dos/jusque par-dessus la tete (fig.,
fam.); en avoir plein le cui (fig., pop.); en avoir son blot (iron.); a urî despotismul — abhorrer le despotisme; a urî
războiul — abominer la guerre; a iubi sau a urî — aimer ou hair. ♦ URĂ s.f. — haine /.' Ura e răzbunarea prostului
— La haine c'est la colere des faibles.
URLA v.intr. — crier, hurler; => gueuler (pop.); [lup] huer. ♦ EXPR. A-i urla cuiva câinii în casă (fig., fam.) — Etre
pauvre comme Job (fig., litt.). A urla Ia lună
(fig., fam.) — Aboyer â la lune (fig., fam.).
URMA v.tr., intr. — 1. accompagner. Urmează-mă! — Accompagne-moi!. 2. con-tinuer. îşi urmează studiile — II
continue ses etudes. Evenimentele îşi urmează cursul — La vie continue son train-train familier. 3. etudier. Ea
urmează literele — EUe etudie â la Faculte des Lettres. 4. poursuivre, suiv-re. A urma pe cineva — emboîter le pas â
qqn (fig.); suivre qqn; a urma întocmai — suivre a la lettre; a-şi urma lectura — poursuivre sa lecture; va urma — â
suivre; care urmează — qui fait suite. ♦ URMARE s.f. —
URECHE
a dolarului — la hausse du dollar. ♦ URCĂTOR, OARE adj. — grimpant, ante. ♦ URCUŞ s.n. — montee/.', pente/
Urcuş greu — pente raide.
URECHE s.f. — oreille /; => portu-gaises/p/. (arg.). Ţi-au ţiuit urechile — Les oreilles ont dîi te tinter; urechea
acului — chas [Ja] m. 0 EXPR. A-i ajunge (a-i trece pe) la ureche (fig., fam.) — Avoir vent de qqch. (fig., fam.). A
asculta numai cu o ureche (fig., fam.) — Preter â qqn une oreille distraite (fig., fam.). A(-şi) deschide urechile
(fig., fam.) — Etre tout oreilles (fig., fam.). A fi într-o ureche (fig., fam.) — Avoir un grain (fig., fam.); etre barjo
(fam. )/dingue (fam. j/toc-toc (/â/nj/marteau (fam. )/mabou\ (pop. )/schnock (pop.J/zinzin (pop.). A fi fudul de o
ureche (fig., fam.) — Avoir les portugaises ensablees; etre dur de la feuille/de Yorei\\e(arg.). A fi urechea satului
(fig., fam.) — Faire des potins (fig., fam.); etre au courant de tout. A-i intra pe o ureche şi a-i ieşi pe alta (fig., fam.)
— Ecouter d'une oreille distraite; n'ecouter que d'une oreille; mettre dans l'oreille du chat (fig., fam.). A-i îinpuia
cuiva urechile (fig., pop.) — Rebattre les oreilles a qqn (fig., pop.). A i se lungi urechile de foame (fam.) — Mourir
de faim (fam.); avoir l'estomac creux/dans les talons; danser devant le buffet; manger avec les chevaux de bois;
manger de la vache enragee (fig., fam.); avoir les crocs/la dent; la sauter (pop.); n'avoir rien dans le buffet/dans le
corps/dans le fusil; se brosser le ventre; claquer du bec; crever de faim; manger â la table qui recule (fig., pop.). A-
(şi) pleca urechea Ia ceva (fig., fam.) — (Se) laisser conter; (se) laisser dire; preter l'oreille (fig., fam.). A roşi până
în vârful urechilor (fam.) — Piquer un fard; rougir jusqu'aux oreilles (fig., fam). A trage cu urechea (fig., fam.) —
Preter/tendre l'oreille (fig., fam.). A-i trece ceva pe la ureche (fig., fam.) — Avoir vent de qqch. (fig., fam). Până
peste urechi (fig., fam.) — Jusque par-dessus la tete (fig.). ♦ URECHEAT s.m. [porecla măgarului şi a iepurelui] —
oreillard m.
435
USCA
suite/. Vreau să văd urmarea serialului — Je veux voir la suite du feuilleton; urmările unei boli — Ies suites d'une
maladie; a avea urmări grave — avoir des suites fâcheuses; a (nu) avea urmări — (ne pas) tirer a con-sequence; ca
urinare a... — suite â...; prin urmare — par la suite; fără urmări — impunement; sans lendemain(s); întâlniri fără
urmări — rencontres sans lemdemains.
♦ URMAŞ, ĂÎ, — descendant, te; lignee/; rejeton m.\ successeur m. Urmaşii au luat cunoştinţă de testament — Les
descendants ont pris connaissance du testament. Casa rămâne urmaşilor — La maison revient aux successeurs.
Urmaşii familiei trăiesc în provincie — Les rejetons vivent en province.
♦ URMĂTOR, OARE s. şi adj. — (le, la) sui-vant, te. Să intre următorul! — au suivant!; meciul următor — le match
suivant.
URMĂRI v.tr. — filer, pourchasser, pour-suivre, suivre, talonner, traquer. A urmări cu privirea pe cineva — suivre
qqn des yeux; a urmări aceleaşi scopuri — poursuivre les memes buts; a urmări pe cineva — filer le train a qqn
(fig., fam.); a urmări un vrăjmaş — traquer un ennemi; a fi urmărit de cineva — avoir qqn sur ses talons/â ses
trousses (fig., fam.). 0 EXPR. A urmări pe cineva până-n pânzele albe (fig., fam.) — Poursuivre qqn dans ses
derniers retranche-ments (fig.). A urmări pe cineva ca o umbră/pas cu pas (fig.) — Emboîter le pas â qqn (fig.); ne
pas lâcher/ne pas quitter qqn d'une semelle; ne pas lâcher les baskets â qqn; prendre qqn en chasse (fig., fam.). ♦
URMĂ s.f — piste/, sillage m., trace/ Urme neşterse — marques indelebiles; a fi pe urmele cuiva — etre aux trousses
de qqn (fig., fam.); a merge pe urmele cuiva — marcher dans le sillage de qqn; suivre qqn â la trace; a pierde urma
cuiva — perdre la trace de qqn. Ursul a lăsat urme în zăpadă — L'ours a laisse des traces dans la neige; nici urmă
de... — pas la moindre trace de...; din urmă (loc. adj.) — derriere; dernier, ere; â la fin; vers la fin. Ceasul rămâne
în urmă — La montre est en retard; la urma urmei (loc. adv.) — au fond; â tout prendre;
tout compte fait; somme toute; => au bout du compte (fig.); au demeurant (litt.). 0 EXPR. A ajunge pe cineva din
urmă (fig.) — Rattraper/rejoindre qqn (fig.). A da de urma cuiva (fig.) — Pister qqn (fig.). A dispărea fără urmă —
S'envoler sans esprit de retour (fig.). A merge pe urmele cuiva (fig.) — Tenir de qqn (fig.). A rămâne în urmă (fig.) —
Etre depasse(e)/â la traîne. A trăi de pe urma cuiva (fig.) — Vivre aux crochets de qqn (fig.). ♦ URMĂRIRE s.f. —
poursuite/
URNI v.tr., refl. — (s') ebranler; (se) mettre en branle.
URS, URSOAICĂ s. — ours [uRs], ourse. Urs de pluş — ours en peluche; => nounours (fam.). 0 EXPR. A fi ca un
urs (fig.) — Etre un ours mal leche (fig., fam.). A plimba ursul (fig., fam.) — Faire pisser Medor (fig., pop.). A trage
nădejde ca ursul de coadă (fig., fam.) — Se faire illusion. De când se băteau urşii în coadă (fig., fam.) — Du temps
ou la reine Berthe filait (fig., fam.).
URSITĂ s.f. (pop.) — destin m., sort m.
URSUZ, Ă adj. — I. [s] pisse-froid ni, rabat-joie (fam.). II. [adj] maussade; morne, morose; renfrogne, ee; =>
bourru, ue (fig.). III. [s. şi adj.] grincheux, euse; grognon, nne; => bougon, nne (fam.).V. MOROCĂNOS,
POSAC, POSOMORÂT.
URZI v.tr., intr. — 1. ourdir. 2. [fig.] machiner, manigancer, tramer. V. UNELTI. ♦ URZEALĂ s.f. — 1. ourdissage m. 2.
[fig.] machination/, manigance/, trame/.
URZICA v.tr., refl. — (se) piquer. ♦ URZICĂ s.f. — ortie / ♦ URZICĂTURĂ s.f. — piqure/ d'ortie; urtication/
USCA v.tr., refl. — (se) defraîchir; (se) dessecher, secher. A usca plante medicinale — dessecher des plantes
medicinales; a usca rufele — faire secher le linge. 0 EXPR. A se usca pe picioare (fig., fam.) — Secher sur pied (fig.,
fam.). ♦ USCAT, Ă adj. — sec, seche. Lemne uscate — du bois sec; pâine uscată — du pain rassis/sec; frunze uscate
— des feuilles mortes. ♦ USCĂCIUNE s.f. —
USTURA
436
secheresse / ♦ USCĂTURĂ s.f. (fig.) — bois m. mort.
USTURA v.tr. — cuire. ♦ USTURIME s.f. — cuisson /, piqure / ♦ USTURĂTOR, OARE
adj. — âpre; cinglant, te; => cuisant, te (fig.).
USTUROI s.m. — aii [aj] m. Căpătând de usturoi — tete/ d'ail [tâtdaj]; căţel de usturoi — gousse/ d'ail. 0 EXPR.
Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase
(fig., fam.) — Ni vu, ni connu (fig.). ♦ USTU-ROIAT, Ă adj. — aille, ee; assaisonne d'ail.
UŞA s.f. — porte/! Uşa din faţă — la grande porte; uşa din dos/din spate — la petite porte; uşă pe palier — porte
paliere; uşă de evacuare — porte de secours; uşă de maşină — portiere/; cu uşile închise (fig.) — â huis clos (fig.). A
bate din uşă în uşă (agent comercial) — faire du porte â porte; a suna la uşă — sonner a la porte. 0 EXPR. A asculta
pe la uşi (fig., fam.) — Ecouter aux portes (fam.). A avea uşă deschisă undeva (fig.) — Avoir ses entrees
quelque part (fig.). A îmbrăca pe cineva cu uşa (fig., fam.) — Donner du balai/sa canne/ses huit jours/son
paquet/le sac â qqn; envoyer qqn a la ba-lanşoire; envoyer qqn planter des choux; mettre qqn â pied/â la porte; regler
le compte â qqn (fig., fam.). A scăpa pe uşa din dos (fig., fam.) — Sortir par la petite porte (fig., fam.). A trage uşa
după el (fig., fam.) — Mettre la ele sous la porte (fig., fam.). ♦ UŞIER s.m. — appariteur m., huissier m.
UŞCHI v.refl. (arg.) — (se) carapater (arg.); prendre la poudre d'escampette (fig., pop.). ♦ UŞCHEALĂ s.f. (arg.) —
carapate f (arg.).
UŞURA v.tr., refl. — 1. alleger, faciliter. 2. (se) soulager. ♦ UŞOR, OARĂ adj. şi adv. — I. [adj] 1. aise, ee; facile.
Moravuri uşoare — moeurs faciles; treabă uşoară—
travail aise/facile. E uşor — Cest facile; :=> c'est du beurre/du gâteau/du nougat (fig., fam.). Nu e uşor — Ce
n'est pas une mince affaire/de la tarte; ii faut le faire (fig., fam.); a reuşi foarte uşor— l'emporter haut la main
(fig., fam.). 2. leger, ere. O ploaie uşoară — une pluie legere.II. [adv] 1. doucement. 2. facilement, legerement.
0 EXPR. A lua lucrurile uşor (fig., fam.) — Prendre Ies choses ă la legere (fig., fam.). A lua viaţa uşor (fig., fam.)
— Prendre la vie comme elle vient (fig.). A scăpa uşor — S'en tirer â bon compte (fig., fam., iron.).
♦ UŞURARE s.f. — allegement m., soulage-ment m. ♦ UŞURINŢĂ s.f. — aisance/, faci-lite /.' Cu uşurinţă (loc. adv.) —
d'emblee.
♦ UŞURATIC, Ă adj. — faraud, de; volage.
♦ UŞUREL adv — doucement.
UTILIZA v.tr. — utiliser. ♦ UTIL, Ă adj. — utile. ♦ UTILITATE s.f. — utilite / ♦ UTILIZABIL, Ă adj. — disponible,
utilisable.
♦ UTILIZATOR s.m. — usager m.
UZA v.tr., intr., refl. — 1. (s') abîmer, elimer, râper, (s') user. A-şi uza hainele — abîmer ses vetements; a-şi uza
relaţiile — abîmer/elimer ses relations. 2. user, utiliser. A uza de un drept — user d'un droit. ♦ UZ s.n. — usage m.
De uz extern — â usage externe. ♦ UZAT, Ă adj. — râpe, ee; usage, ee; use, ee. Haine uzate — vetements
defraîchis/usages/uses; foarte uzat — use jusqu'â la corde. ♦ UZUAL, Ă adj. — usuel, lle. ♦ UZURĂ s.f. — usure/
Război de uzură — guerre d'usure.
UZINĂ s.f. — usine, / Uzină livrată la cheie — usine cles en main.
UZURPA v.tr. — s'arroger, s'attribuer, s'emparer, usurper. ♦ UZURPARE s.f. — usurpation/. ♦ UZURPATOR, OARE S.
— usu-pateur, trice.
V
VA v.intr., defectiv — în expr.: O EXPR. Mai va până atunci (fam.) — Ce n'est pas demain la veille (fig., fam.); ce
n'est pas pour demain; ii s'en faut de beaucoup.
VACANT, A adj. — vacant, te. Post vacant — poşte vacant. ♦ VACANŢĂ s.f. — vacance / Vacanţa unui post —
vacance d'un poşte.
VACANŢĂ s.f. — vaamcesf.pl.
VACARM s.n. — brouhaha m., bruit m., chahnt m., charivari m., eclat m., esclan-dre m., hourvari m., scandale m.,
tapage m., tintamarre m., tohu-bohu m., vacarme m.; => barouf m., boucan m., cirque m., clabauderie /, raffut /«.,
tintouin m. (fam.); ramdam m. (fig., fam.). V. HĂRMĂLAIE.
VACA s.f. — vache / Vacă de lapte — vache laitiere; carne de vacă — viande de bceuf; văcuţă — genisse/ ♦ VĂCAR
s.m. — bouvier m., vacher m.
VACS s.n. — cirage m. ♦ VACS! interj, (pop., fig.) — bernique!; du beurre!; des clopinettes!; du flan!; des nefles!; la
peau! (pop.). ♦ VĂCSUITOR s.m. —cireurm.
VAD s.n. — gue m. (litt.). Prăvălie cu vad (comerţ) — boutique bien achalandee.
VAFĂ, VAFELĂ s.f. — gaufre /, gaufrette/
VAG, A adj. — confus, se; flou, oue; imprecis, se; indefini, ie, indetermine, ee; va-gue. Promisiuni vagi — de
vagues promes-ses; un sentiment vag — un sentiment confus; a da răspunsuri vagi — donner des reponses
imprecises.
VAGABONDA v.intr. — errer, roder, va-gabonder; => bourlinguer (/ig., fam.). ♦ VA-
GABOND, OANDĂ s. — clochard, de; ciochie/; rodeur, euse; => clodo m (fam.).
VAI interj. — ah!; ah mais!; helas!; las!; que!; oh la la!. Vai, l-a părăsit! — Elle l'a abandonne, helas!. Vai, cum mă
doare! — Oh que j'ai mal!. Vai, cât te iubesc! — Ah, que je t'aime!. Vai, cât îl iubesc! — combi-en (que) je Faime!.
Vai, ce surpriză! — Oh lâ la quelle surprise!. Vai de mine, nu se poate! — Ah, mais c'est impossible!. Vai, de-ar veni
imediat! — Ah, s'il venait sur le coup!.
VAL s.n. — flot m., lame /, vague / Valurile mării — Ies vagues de la mer; val de oameni (fig.) — foule; cu primul
val (fig.) — a la premiere vague (fig.); cu ultimul val (fig.) — â la derniere vague (fig.). 0 EXPR. A face valuri (fig.,
fam.) — Faire des vagues; provoquer des remous (fig., fam.).
VALABIL, A adj. — 1. acceptable; avan-tageux, euse; convenable; regulier; valable. 2. legal. ♦ VALABILITATE s.f. —
validite/
VALE s.f. — vallee/ Valea plângerii — la vallee des larmes. 0 EXPR. A-şi lua valea
(fig., fam.) — Lever l'ancre; mettre Ies bouts/les voiles; prendre le large/la poudre d'escampette (fig., fam.); foutre le
câmp; vider Ies lieux (pop.). Valea! (pop.) — Du bălai!; ouste!.
VALIDA v.tr. — valider (jur.). ♦ VALIDARE s.f. — validation/ ♦ VALIDITATE s.f. —
validite/
VALIZĂ s.f. — valise./: 0 EXPR. A-şi face valiza (fig., fam.) — Faire son balluchon (fig., fam.).
VALMA s.f. (pop.) — cohue /, ruee / De-a valma (loc. adj. şi adv.) - - sens
VALORA
438
dessus dessous (fam.); en vrac. 0 EXPR. A da valma (pop.) — Se ruer au portillon (fig., fam.); se bousculer, foncer,
se preci-piter.
VALORA v.intr. — valoir. 0 EXPR. A nu valora doi bani/nimic (fig., fam.) — Compter pour du beurre; ne pas valoir
la corde pour le pendre (fig., fam.); ne pas valoir un clou /un pet d'un lapin/pipet-te/tripette (fig., pop.). ♦ VALOARE
s.f. — merite m., valeur/ Lucrare de valoare — oeuvre qui fait autorite; valoarea sumei — le montant; a pune în
valoare — faire valoir; fără valoare — â la flan; â la gomme; a la mie de pain; â la noix (pop.); ringard, de. ♦
VALOROS, OASĂ adj. — de prix; de valeur.
VALORIFICA v.tr. — encherir; mettre en valeur; valoriser.
VALUTA s.f. — devise /.' Cerere şi ofertă de valută — demande et offre de devises.
♦ VALUTAR, Ă adj. — monetaire.
VAL VÂRTEJ adv. — dare-dare (fam.); en cinq sec; a fond de train; a toute biture/ â toute pompe/ a toute vitesse
(fig., fam.); fissa (pop.).
VAMPĂ s.f. — femme/ fatale; vamp/
VARĂ s.f. — ete m. La mijlocul verii — â la mi-ete; vară caldă/frumoasă — ete in-dien; vară ploioasă — ete
pourri; vară târzie — Fete de la Saint-Martin. ♦ VĂRA-TEC, Ă adj. — estival, le.
VARIA v.tr., intr. — changer, varier.
♦ VARIAT, Ă adj. — divers, se; varie, ee.
♦ VARIAŢIE s.f. — variation / ♦ VARIETATE s.f. — changement m., diversite /, variete/ Teatru de varietăţi — varietes.
VARZĂ s.f. — chou m. Varză acră — choucroute /; cârnaţi pe varză — chou-croute garnie.
VAS s.n. — 1. recipient m., vaisselle /, vase m. Vas pentru o singură floare — soliflore m. V. VAZĂ. 2. navire m.,
vaisseau m. 3. vaisseau (de sang) m. 4. cuvette / des W.C.
VATRĂ s.f. — âtre m., cheminee /., foyer m. 0 EXPR. A lăsa un ostaş la vatră
(fam.) — Renvoyer un soldat â ses foyers.
VAZĂ s.f. — 1. vase m. O vază de flori — un vase de fleurs. V. VAS. 2. considera-tion/, estime/.', prestige m. 0
EXPR. A se bucura de mare vază (fig.) — Avoir du prestige. A fi om cu vază (fig.) — Avoir pignon sur rue (fig.,
fam.); etre un gros bon-net/huppe (fam., iron.); etre une grosse hu-ile/une grosse legume (pop., iron.); etre une
notabilite/une personnalite/quel qu'un/une sommite/une vedette.
VĂDI v.tr. — deceler, indiquer, montrer, reveler, temoigner de.
VĂDUVI v.tr. (fig.) — frustrer. A văduvi pe cineva de ceva (fig., fam.) — depos-seder, depouiller, frustrer, priver qqn
de ses moyens; spolier. ♦ VĂDUV, Ă S. şi adj. — veuf, veuve. ♦ VĂDUVIE s.f. — veuvage m.
VĂICĂRI, VAIT A v.refl. (pop.) — gein-dre, gemir, se lamenter. ♦ VĂICĂREALĂ s.f. (pop.) — geignement m.,
jeremiade /, lamentation/, plainte/ V. PLÂNGE.
VĂL s.n. — voile m. 0 EXPR. A ridica vălul (fig.) — Lever le voile/un coin du voile (fig.).
VĂMUI v.tr. — dedouaner. ♦ VAMAL, Ă adj. — douanier, ere; declaraţie vamală — declaration en douane; scutire
de taxe vamale — franchise douaniere. ♦ VAMĂ s.f. — douane/ A plăti vamă — payer la douane; a scoate o marfă
din vamă — dedouaner une marchandise; a trece prin vamă — passer a la douane. ♦ VAMEŞ s.m. — douanier m. ♦
VĂMUIRE s.f. — dedouane-ment m.
VĂPAIE s.f. — chaleur /, feu m., flam-
me/;=> ardeur/ (fig.).
VĂR, VARĂ s. — cousin, cousine. 0 EXPR. A fi văr cu toată lumea
(fig., fam.) — Etre cousin(s) â la mode de Bretagne (fig., fam.).
439
VĂRSA v.tr., refl. — 1. renverser, repan-dre, verser. A vărsa lacrimi — pleurer; repandre/verser des larmes; a vărsa
un pahar de vin — renverser un verre de vin. 2. se jeter. Dunărea se varsă în mare — Le Danube se jette dans la mer.
3. vomir; => degueler (pop.). A-i veni să verse — avoir envie de degueuler (pop.)/de vomir. 0 EXPR A-şi vărsa
focul/năduful (fig., pop.) — Decharger sa rate (fig., pop.). A vărsa sânge (fig., fam.) — Faire couler le sang (fig.,
fam.); tuer. A-şi vărsa sângele pentru ţară (fig.) — Verser son sang pour la patrie (fig.). ♦ VĂRSARE s.f. — paie-
ment in., versement m. ♦ VĂRSĂTOR s.m. — Verseau m. Constelaţia Vărsătorului — constellation zodiacale du
Verseau.
VĂRSAT s.n. — petite verole/; variole/; => syphilis (pop.) m. Vărsat de vânt — varicelle/
VĂRUI v. intr. — crepir, chauler, passer â la chaux. ♦ VAR S. — chaux/
VĂTĂMA v.tr., refl. (pop.) — (s') abîmer, (se) blesser, (s') endommager, (se) nuire.
♦ VĂTĂMARE s.f. — blessure/, degât /«., dommage m., tort m.\ => prejudice m. (fig.).
♦ VĂTĂMĂTOR, OARE adj. — deletere, nefaste, nuisible. Acţiune vătămătoare — action deletere/nefaste/nuisible.
VĂTRAI s.n. (fam.) — tisonnier m.
VĂTUI v.tr. — ouatiner. ♦ VATĂ s.f. — 1. coton m. hydrophile; ouate [wat]/ Vată chirurgicală/hidrofilă/termogenă
— coton (ouate) chirurgical/hydrophile/thermogene; vată de sticlă — ouate de verre; vată de zahăr — barbe m. a
papa. ♦ VĂTUIT, Ă adj. — ouate, ee.
VĂZDUH s.n. — airs m.pl., atmosphere/, ciel m., nuesf.pl.
VÂJĂI v. tr. — vrombir. ♦ VÂJÂIALĂ s.f; VÂJÂIT s.n. — vrombissement m. 0 EXPR. A merge în vâjâială (fam.) —
Aller en vadrouille (fam.).
VÂLTOARE s.f. — tourbillon m., tu-multe m.
VÂNTURA
VÂLVĂ s.f. — în expr.: 0 EXPR. A face vâlvă (fig., fam.) — Faire des vagues (fig.); faire un eclat/du grabuge.
VÂLVOI adj. — ebouriffe, ee; Ies cheveux en desordre.
VÂNA v.tr. — chasser. 0 EXPR A vâna un bărbat (fig., fam.) — Faire la chasse au mari (fam.). A vâna pe cineva
(fig-, fam., pei.) — Donner la chasse â qqn (fig., pej.). A vâna un portofoliu (de ministru) (fig., fam.) — Viser un
maroquin (fig., fam.). A vâna un post (fig., fam.) — Briguer un poşte (fig., fam.). ♦ VÂNAT s.n.—gibier/w. Ţinut bogat
în vânat — pays giboyeux. ♦ VÂNĂTOARE s.f. — chasse / A porni la vânătoare — se mettre en chasse; geantă de
vânătoare — carnier m., gibeciere m., sac m. de peche; musette / ♦ VÂNĂTOR s.m. —chasseurm. Vânător fără permis
— braconnier m.; vânător de zestre — chas-seur de dot. ♦ VÂNĂTORESC, EASCĂ adj. — de chasse.
VÂNĂ s.f. — 1. veine/ 2. source/ O vână de apă — une source souterraine; nappe phreatique; a sta pe vine —
s'accroupir; (rester) accroupi; s'asseoir sur ses talons; cu pantalonii pe vine — Ies pantalons en tire-bouchon
(tirebouchonnes). 0 EXPR. A fi numai vână (fig., fam.) — Etre fort corarae un bceuf (fig., fam.). A fi tare de vână
(fig., fam.) — Etre fort.
VÂNĂ TAIE s.f. — bleu m., ecchymose [ekimoz]/, meurtrissure/ 0 EXPR. A umple de vânătăi pe cineva (fig., fam.)
— Faire des bleus â qqn (fig., fam.). ♦ VÂNĂT, Ă s.f. — 1. bleme, livide. Buze vinete — levres blemes; [de frig] bleu,
ue de froid; [de mânie] rouge de colere. 2. violace, ee. V. ÎNVINEŢI. ♦ VÂNĂTĂ s.f. — aubergine/
VÂNJOS, OASĂ adj. — rable, ee; robuste, solide; => bien baraque, ee; costaud (pop.). Un vlăjgan solid— un
gaillard cos-taud/bien baraque/râble/robuste. ♦ SOLID, VOINIC, ZDRAVĂN.
VÂNTURA v.tr. — 1. agiter. 2. [fig.] bourlinguer (fig., fam.). V CUTREIERA,
VANZOLI
440
HOINĂRI. 0 EXPR.. Vântură-lumc s.m. —
bourlingueur m. (fig., fam.). ♦ VÂNT s.n. — vent m. A-şi face vânt — s'eventer. Bate vântul — II vente; ii fait du vent;
le vent se leve. Ce vânt te aduce? — Quel bon vent vous amene?; vorbe-n vânt — paroles en l'air. 0 EXPR. A arunca
banii în vânt (fig., fam.) — Faire valser l'argent (fig., fam.). A-i bate vântul în buzunare/în traistă (fig., pop.) —
Retourner ses poches (fig., fam.). A se da după cum bate vântul (fig., fam.) — Etre du bois dont on fait Ies flutes
(fig., fam.). A-şi face vânt (fig., fam.) — Prendre son elan. A merge ca vântul (fig.) — Ne pas toucher terre (fig.). A
vedea dincotro bate vântul (fig., fam.) — Prendre le vent; voir de quel cote souffle le vent/de quel cote son pain est
beurre (fig., fam.). A vorbi în vânt (fig., fam.) — Parler des mots en l'air (fig.)ldi un mur (fig., fam.). Fluieră-vânt
(fig., pop.) — Flemmard m.
VÂNZOLI v. tr., refl. — (s') agiter, se demener. ♦ VÂNZOLEALĂ s.f. — branle-bas m., grouillement m., remous m.,
remue-menage m., tohu-bohu m., tumulte m., va-et-vient m. V. FOI, FORFOTI.
VÂRCOLAC s.m. — loup-garou m.
VÂRF s.n. — cimef, pointe/, sommet m. Vârf de ac/de creion — pointe d'aiguille [egqij]/de crayon; vârf de acoperiş
— sommet de toit; vârf de copac — cime (d'un arbre); vârf de deal — sommet de colline; eminence /; vârful nasului
— le bout du nez; vârful pantofilor — la pointe des chaussures; a merge în vârful picioarelor — aller sur la pointe
des pieds; a urca până în vârful turnului Eiffel — monter au sommet de la tour Eiffel; cu vârf — en pointe; (ore, zile,
luni) de vârf— (heures, jours, mois) de pointe; moment de vârf — l'heure du coup de feu (fig.); viteză de vârf (auto)
— vitesse de pointe; întâlnire la vârf (fig-) — rencontre au sommet (fig.); din vârful buzelor (fig.) — du bout des
levres; în vârful picioarelor — sur la pointe des pieds. 0 EXPR. A fi în vârful piramidei
(fig.) — Etre au pinacle (fig.). A fi în vârf (în top) (fig.) — Etre a la pointe (fig.). A-i sta ceva pe vârful limbii (fig.,
fam.) — Avoir qqch. sur le bout de la langue (fig.). A nu vedea mai departe de vârful nasului (fig., fam.) —
Regarder par le petit bout de la lorgnette; ne pas voir plus loin que Ie bout de son nez (fig., fam.).
VÂRI v.tr., refl. (pop.) — s'empetrer, (s') enfoncer, (se) fourrer. A vârî pe cineva la închisoare — fourrer qqn en
prison; a vârî hainele într-o valiză — fourrer Ies vetements dans une valise; a-şi vârî degetul în nas — fourrer ses
doigts dans le nez; a-şi vârî mâinile în buzunar — fourrer ses mains dans ses poches; a se vârî într-o afacere proastă
— s'empetrer/se fourrer dans une mauvaise affaire; a se vârî în datorii — s'enfoncer dans des dettes. V. BĂGA. 0
EXPR. A vârî pe cineva în boală (fig., pop.) — Donner Ies trois sueurs â qqn; faire tourner Ies sangs â qqn; flan-
quer la frousse â qqn; ficher Ies jetons a qqn (fig., pop.). A-i băga ceva cuiva în cap (fig., fam.) — Enfoncer le clou;
fourrer qqch. dans le crâne/la tete â qqn (fig., fam.). A-şi băga ceva în cap (fig., fam.) — Se fourrer qqch. dans le
crâne/dans la tete; se mettre martel en tete; se monter le bon-net/le bourrichon/le coup/la tete (fig., fam.). A-i băga
ceva cuiva pe gât (fig., fam.) — Forcer la main a qqn (fig.). A se băga până-n gât în ceva (fig., fam.) — S'empetrer
dans qqchffig., pej.). A se vârî (pe) sub pielea cuiva (fig., fam.) — S'insinuer dans la confiance/dans Ies bonnes
grâces de qqn (fig., fam.).
VÂRSTĂ s.f. — âge m. Vârsta înţelepciunii — l'âge de raison; vârstă matusalemică/respectabilă/venerabilă — âge
cano-nique; vârsta critică (menopauză) — l'âge critique; vârsta periculoasă — le demon du midi; vârsta a treia —
le troisieme âge; avantajul vârstei — benefice de l'âge; limită de vârstă — limite d'âge; de vârstă fragedă — en bas
âge; fără vârstă — qui n'a pas d'âge; în floarea vârstei — â (dans) la fleur de l'âge; între două vârste — entre
441
VEDEA
deux âges; a avea vârsta de... — etre en âge de...; a fi în vârstă — etre d'un certain âge; etre sur le retour (d'âge). 0
EXPR. A nu-şi arăta vârsta — Ne pas faire/porter son âge. A înainta în vârstă (fig.) — Avancer en âge (litt.). A înainta
în vârstă (a căpăta experienţă) (fig.) — Prendre de la bouteille (fig.)lde l'âge. A-şi trăda vârsta (fig.) — Accuser son
âge (fig.). ♦ VÂRSTNIC, Ă adj. — sur le retour.
VÂRTEJ s.n. — tornade/., tourbillon m., tourmente / Vârtej de ape — tourbillon(s) d'eaux/de vagues; vârtej de nisip
— tourbillon de sabie; vârtej de plăceri (fig.) — tourbillon de plaisirs (fig.)', vârtej de zăpadă— tourmente de neige.
VÂRTOS, OASĂ adj. (pop.) — ferme, raide, robuste, solide. Vin vârtos (pop.) — vin fort; mai vârtos — plus ferme;
cu atât mai vârtos — d'autant plus ferme; â plus forte raison. 0 EXPR. Vârtos la cap (pop.) — „Quand ii a qqch. â la
tete, ii ne l'a pas au cui" (fig., pop.).
VÂSC s.n. — gui [gi] m.
VÂSCOS, OASĂ adj. — gluant, ante; vis-queux, euse.
VÂSLI v.intr. — canoter, ramer. ♦ VÂSLĂ s.f. — aviron m.; rame/
VEAC s.n. — siecle m. De veacuri — depuis toujours; în veac de veac (în constr. negative) — jamais; au grand
jamais; a-şi face (duce, trece, petrece) veacul — mener sa vie (d'une certaine facon); un veac de om — tres
longtemps; toute une vie.
VECERNIE s.f. — wtpresf.pl.
VECHI, VECHE adj. —- ancien, nne; antique; vieux/vieil, vieille. Vechea Grecie — l'ancienne Grece; un cântec
vechi de leagăn — une berceuse ancienne; hotel vechi — vieil [vjej] hotel; locuinţă veche — vieille demeure;
maşină veche — vieux tacot; după moda veche — a 1'antique; obiceiuri vechi — coutumes anciennes; operă de artă
veche — oeuvre d'art antique; a-i plăcea lucrurile vechi (de artă) — airner
l'ancien. ♦ VECHIME s.f. — anciennete /
♦ VECHITURĂ s.f. — bric-â-brac m.; vieil-lerie /; [pt. haineJ hardes fpl., nippes fpl. (fam.). Negustor de vechituri —
brocan-teur m.; piaţă de vechituri (talcioc) — marche aux puces; => Ies puces (fam.); vechitură fără valoare —
antiquaille /
V. STRĂVECHI.
VECIE s.f. — eternite / Pe vecie — pour l'eternite.
VECIN, Ă s. şi adj. — voisin, sine. Vecin de etaj — voisin de palier; din vecini — du voisinage; prin vecini — dans
le voisinage.
♦ VECINĂTATE s.f. — voisinage m. V. ÎNVECINA.
VEDEA v.tr, intr., refl. — voir. A vedea numai cu un ochi (a fi chior) — etre bigleux (pop.)lboxgne; ne voir que d'un
ceil. Să ne vedem sănătoşi! — bon retour!; cum te văd şi cum mă vezi — absolument!; d'une maniere categorique;
hai să vedem! — voyons voir! (fam.); o să vedem! — on verra bien!; se vede că... — ii paraît que...; văzând cu ochii
— â vue d'oeil; vezi bine! — dame!; vezi Doamne — soi-disant; a fi văzut altele şi mai şi — en avoir vu d'autres; de
văzut — a voir; rămâne de văzut — voire!. 0 EXPR. A-şi vedea de ale Iui/de treabă (fig., fam.) — Balayer de vânt sa
porte; poursuivre son petit bonhomme de chemin; s'occuper de ses oignons (fig., fam.); cultiver son jardin (litt.);
aller/vaquer a ses affaires. Vezi-ţi de ale tale!/dc treabă! (fam.) — Occupe-toi de tes oignons (fig.,fam.)/de tes fesses!
(pop.). A-şi vedea de treburile casei — Vaquer â son menage. A vedea care pe care (fig., fam.) — Jouer au plus fin
(fig.). A vedea în mare (a avea proiecte mari) — Voir grand (fig.). Cât vezi cu ochii (fig., fam.) — A perte de vue (fig.). ♦
VĂZ s.n. — vue/ în văzul lumii — au vu et au su de tout le monde. ♦ VĂZUT, Ă adj. — vu, vue. Pe văzute — â vue. 0
EXPR. A fi bine văzut de cineva — Etre dans Ies petits papiers de qqn (fig., fam.). (A fi) bine/prost văzut — (Etre)
bien/mal en cour (fig., fam.). ♦ VEDE-
442
(fig.,fam.). A-şi vărsa veninul (fig., fam.) — Repandre son venin contre qqn (fig., fam.).
♦ VENINOS, OASĂ adj. — 1. venimeux, euse. Viperă veninoasă — vipere venimeuse. 2. [fig.] haineux, euse (fig.).
VENIT s.n. — gain m., produit in., profit m., rapport m., revenii m. A avea venituri mari — avoir de gros revenus.
VERDE adj. — vert, te. A bate în verde — tirer sur le vert; verde fistic — pistache; verde gălbui — reseda; verde de
jad — jade; verde măsliniu — olive; verde pal — celadon; verde peruzea — turquoise; verde smarald — emeraude;
verzui — verdâtre; albastru verzui — bleu vert; fasole verde — haricots verts; grâu verde (necopt) — ble vert;
legume verzi (proaspete) — legumes verts; struguri verzi (necopţi) — raisins verts; (stop) pe verde — feu vert;
bătrân verde (fig., fam.) — vieillard vert (fig., fam.). 0 EXPR. A fi (a se ţine) încă verde (fig., fam.) — Avoir „n" ans
et toutes ses dents (fam.); avoir bon oeil/bon pied; etre encore sur ses quilles (fig., fam.). A fi verde de frică (fam.) —
Etre vert de peur (fam.). A se odihni la iarbă verde (Ia ţară) — Se mettre au vert (fig.). A spune verde în faţă (fig.,
fam.) — Dire son fait/ses qua-tre verites; dire des vertes et des pas mureş; ne pas mâcher ses mots (fig., fam.). Sunt
prea verzi strugurii (fig.) — Les raisins sont trop verts (fig.). ♦ VERDEAŢA s.f — 1. vegetaţion fi 2. fines herbcsf.pl.
VERDICT s.n. — verdict m. A da un verdict — rendre un verdict.
VERIFICA v.tr. — controler, ve>ifier; => eplucher (fig., fam.). A verifica cheltuielile — eplucher les comptes. V.
CONTROLA.
♦ VERIFICARE s.f. — verification /. Verificarea actelor/registrelor — verification des documents/des livres de
comptes.
♦ VERIFICABIL, Ă adj. — verifiable. ♦ VERIFICATOR, OARE s. — verifieur, euse; verificateur, trice; => verif (abriv.
fam.).
VERIGHETĂ s.f. — alliance/
VEGHEA
NIE s.f. (pop.) — apparition/, fantome m., revenant m., vision/ ♦ VEDERE s.f. — vue/ Ochelari de vedere —
lunettes//?/; punct de vedere — point de vue; tulburări ale vederii — troubles de la vue; a avea în vedere — avoir en
vue; considerer; având în vedere — eu egard â; a cunoaşte din vedere — connaître de vue; a pierde din vedere —
perdre de vue; la prima vedere — â premiere vue; la bună vedere — au plaisir! (de se revoir); în vederea — en vue
de. V. OCHI. 0 EXPR. A-i trece cuiva ceva cu vederea (fam.) — Passer qqch. â qqn (fig.).
VEGHEA v.tr., intr. — veiller. A veghea un bolnav/un mort — veiller un malade/un mort. ♦ VEGHEA/ —veille/,
veillee/ Om de veghe — vigile/.; în stare de veghe — en veilleuse (fig.).
VELEITAR, Ă adj. — velleitaire. ♦ VELEITATE s.f. — velleite/
VENA s.f. — veine/ A-şi deschide venele — s'ouvrir Ies poignets (fig.).
VENETIC, ÂÎ. — meteque m. Venetic nenorocit! (pei.) — sale meteque! (pej.).
VENI v.intr. — venir. A veni în ajutorul cuiva — venir â l'aide/au secours de qqn; a veni cu cineva — accompagner
qqn; a veni din partea cuiva — se reclamer de qqn; a veni la putere — acceder au pouvoir. Aşa vine vorba —
Comme qui dirait (pop.). Vorba vine! — 1. Absolument pas. 2. Cest pour dire. Ce-ţi veni? — Quelle mouche t'a
pique? (fam.); qu'est-ce qui te prend?. 0 EXPR. A avea pe vino-ncoace (fig., fam.) — Avoir du chien (fig.,
fam.). A-i veni cuiva apa Ia moară (fig., fam.) — Amener de l'eau a son moulin (fig., fam.). A nu-i veni să creadă
(fig.) — Ne pas croire ses oreilles (fig., fam); ne pas en revenir (iron.). A veni pe lume (fig.) — Venir au monde
(fig.). ♦ VENIRE s.f. — arrivee/ V. REVENI.
VENIN s.n. — venin [vane] m. 0 EXPR. A-i face cuiva venin (fig., fam.) — Faire manger â qqn des poires
d'angoisse
443
VIERMUI
VERITABIL, Ă adj. — veritable. E veritabil — Ce n'est pas du chique/du toc (fam.).
VERTICAL, A adj. şi adv. — I. [adj] vertical, le. Poziţie verticală — position verticale; sindicate verticale (pe baza
ierarhiei) — syndicats verticaux. II. [adv] — verticalement.
VERSANT s.m. — versant m. Versant de munte însorit — adret m.
VERSIUNE s.f. --1. traduction/, version/ Versiunile Bibliei — Ies versions de la Bible; versiune originală — version
originale. 2. variante/ 3. interpretation/ Aceasta este versiunea martorului — Cest l'in-terpretation/la version du
temoin.
VESELI v.refl. (pop.) — s'amuser, se di-vertir, se rejouir. ♦ VESEL, Ă adj. — allegre; enjoue, ee; gai, gaie; joyeux,
euse. Copil vesel — enfant gai; gaillard, de; glasuri vesele — des voix gaies. ♦ VESELIE s.f. — allegresse /, bonne
humeur /, enjoue-ment m., entrain m., gaiete/, joie bwa]/, jubilation/, liesse/, rejouissance/ Veselia ar trebui să
caracterizeze tinereţea — La gaiete devrait etre l'apanage de la jeunesse; veselie excesivă — joie delirante/exube-
rante; cu veselie — allegrement.
VESTĂ s.f. — gilet m.
VESTI v.tr. (fam.) — annoncer. ♦ VESTE s.f. — nouvelle / O veste bună — une bonne nouvelle; Bunavestire —
L'Annon-ciation (25 marş). 0 EXPR. A da de veste — Avertir; faire savoir; prevenir. A prinde de veste (fig., fam.) —
Avoir vent de qqch. (fig., fam.). ♦ VESTIT, Ă adj — celebre; re-nomme, ee. ♦ VESTITOR, OARE adj. — an-nonciateur,
trice.
VEŞMÂNT s.n. — 1. vetements, m.pl. 2. vetements sacerdotaux (relig.).
VEŞNIC, Ă adj. — eternei, ăternelle. Regrete veşnice — regrets eternels; somnul cel veşnic (poetic) — le sommeil
eternei; un veşnic nemulţumit — un eternei mecon-tent", veşnicele lui reclamaţii — ses recrim-
inations sempiternelles. Cel Veşnic — l'Eternel. ♦ VEŞNICIE s.f. — eternite / A dura o veşnicie — perdurer (litt.). A
durat o veşnicie! — Cela a dure (toute) une eternite!. Suntem oare pregătiţi pentru veşnicie? — Sommes-nous
prepares a l'e-ternite?; de-o veşnicie — de toute eternite.
VEŞTEJI v.tr., refl. — deperir, s'etioler,
se faner, (se) fletrir; => s'effriter (fig.). Soarele a veştejit trandafirii — Le soleil a fletri Ies roses. Trandafirii s-au
veştejit — Les roses se sont fanees. Tinereţea care se veştejeşte (fig.) — La jeunesse qui s'effrite.
♦ VESTEJIRE s.f. — deperissement m., eti-olement m. ♦ VEŞTEJIT, Ă adj. — fane, ee; fletri, ie. V. OFILI, PĂLI.
VEVERIŢĂ s.f. — ecureuil [ekyRcej] m. Şugubăţ şi zglobiu ca o veveriţă — espiegle et agile comme un ecureuil.
VIBRA v.intr. — 1. resonner, vibrer. 2. [fig.] palpiter.
VICLEAN, Ă adj. (fam.) — astucieux, euse; chafouin, ine; fourbe; ruse, ee; sournois, oise; => fallacieux, euse;
matois, oise (litt).
♦ VICLENIE s.f. — astuce /, faux-sem-blant m., fourberie /, perfidie /, ruse /
V. PREFĂCUT.
VICTIMĂ s.f. — souffre-douleur m., victime/
VICTORIE s.f. — triomphe m., victoire/
♦ VICTORIOS, OASĂ adj. — triomphant, te; victorieux, euse.
VIDEO s.n. şi adj. — video/ La video — en video. Casetă video s.f. — videocassette/
♦ VIDEOCASETOFON s.n. — lecteur de cas-settes m. ♦ VIDEODISC s.m. — video-disque m. ♦ VIDEOGRAFIE s.f.
(inform.) — videographie/ (inform.). ♦ VIDEOTECĂ s.f. — videotheque/
VIDRĂ s.f. — loutre/
VIERMUI v.intr. — grouiller. ♦ VIERMĂ-NOS, OASĂ adj. — vermoulu, lue. ♦ VIERME s.m. — ver m. Un biet vierme
— un ver
de terre. O EXPR. A avea viermi
VIESPAR
444
(fig., pop.) — Avoir la bougeotte; avoir du vif argent dans Ies veines; n'avoir ni paix, ni treve; etre remuant; ne pas
tenir en place (fig., fam.). A-I mânca viermii (fig., pop.) — Etre mort et enterre (fig.).
VIESPAR s.n. — guepier m. 0 EXPR. A nimeri într-un viespar (fig.) — Donner
dans un guepier (fig., fam.). A scăpa dintr-un viespar (fig., fam.) — Se sortir d'un guepier (fig., fam.). ♦ VIESPE s.f.
— fre-lon m., guepe/
VIEŢUI v.intr. — vivre. V. SUPRAVIEŢUI, TRĂI. ♦ VIAŢĂ s.f. — vie/ Viaţa de zi cu zi — le train-train quotidien; viaţă
de burlac — vie de garson; băiat de viaţă — joyeux drille; în timpul vieţii cuiva — du vivant de qqn; a duce o viaţă
deşănţată — rnener joyeuse vie (fig. J/une vie de baton de chaise (fig., fam.); a lăsa în viaţă (pe cineva) — laisser la
vie sauve (â qqn); banii sau viaţa! — la bourse ou la vie!. O viaţă are omul! — On ne meurt qu'une fois!. 0 EXPR. A
avea nouă vieţi (fig., fam.) — Avoir la vie chevillee au corps (fig., fam.). A accepta viaţa aşa cum este — Prendre
la vie comme elle vient (fig.). A căpăta experienţă de viaţă — Apprendre la vie (fig.). A da un semn de viaţă —
Donner signe de vie. A se descurca bine în viaţă (fig., fam.) — Bien conduire sa barque (fig., fam.). A o duce bine
în viaţă (fig.) — Avoir la vie belle; se la couler douce; faire grande chere et bon feu; mener une vie de pacha (fig.,
fam.). A-i face cuiva viaţa amară (fig.) — Faire la vie â qqn (fig.); rendre la vie dure â qqn. A fi plin de viaţă (fig.,
fam.) — Deborder de vie (fam.); peter le feu/les flammes (fig., pop.). A-i fi viaţa în joc — Y aller de sa vie (fig.). A-
şi irosi (a-şi risipi) viaţa (fig., fam.) — Brfller la chandelle par Ies deux bouts (fig., fam.). A lua viaţa cuiva (fig.) —
Arracher la vie a qqn (fig.). A-şi lua viaţa (fig.) — Se faire sauter la caisse/le caisson/la cervelle (fig., pop.); mettre
fin a ses jours. A-şi lua viaţa în propriile mâini (fig.) — Assumer sa vie. A-şi pierde viaţa (fig.) — Perdre sa vie
(fig.). A plăti cu viaţa (fig.) — Y lais-
ser sa peau (fig., pop.). A-şi pune viaţa la bătaie (fig., fam.) — Tirer sa derniere carte (fig., fam.). A-şi pune viaţa în
pericol — Jouer sa vie. A-şi rata viaţa (fig.) — Manquer sa vie (fig.). A-i reda cuiva gustul de viaţă — Rappeler
qqn â la vie. A-şi reface viaţa (a se recăsători) — Refaire sa vie. A reveni la viaţă — Revenir â soi/â la vie. A se
săvârşi (a se stinge, a se trece) din viaţă (fig.) — Aller de vie â trepas; moucher sa chandelle (fig., fam.); finir sa
vie; sortir de la vie (lin.). A scăpa cu viaţă (fam.) — Revenir de loin (fig.); avoir la vie sauve. A scormoni în viaţa
cuiva (fig., fam.) — Fouiller la vie (â) de qqn (fig., fam.). A-şi trăi viaţa (fig.) — Vivre sa vie (fig.). A vedea viaţa în
roz (fig.) — Voir la vie en rose (fig.). Pe viaţă şi pe moarte (fig-) — A Ia vie et â la mort (fig.). A se certa pe viaţă
şi pe moarte — Se fâcher â mort (fig.). A lupta pe viaţă şi pe moarte (fig.) — Combattre â Ia vie et â la mort
(/zg.j/combat-tre sans merci. ♦ VIETATE s.f. — etre m.
♦ VIU, VIE adj. — vif, vive. Culori vii — couleurs vives; prin viu grai — par voie orale; de viu (loc. adj. şi adv.) —
de son vivant.
♦ VIVACE adj. — vivace.
VIEZURE s.m. — blaireau m.
VIFOR s.n. — orage m., tempete /
♦ VIFORNIŢĂ s.f. (pop.) — tempete de neige.
♦ VIFOROS, OASĂ adj. — orageux, euse. V. VUELIE.
VIGOARE s.f. — vigueur / în plină vigoare — dans la force de l'âge. ♦ VIGUROS, OASĂ adj. — vigoureux, euse.
VIITOR s.n. — 1. futur m. Viitor simplu/anterior/apropiat (gram.) — futur simple/anterieur/proche. 2. avenir m. Cu
viitor politic — promis a un avenir politique; de viitor (loc. adj.) — d'avenir; fără viitor (loc. adj.) — sans
Iendemain; pe viitor (loc. adv.) — a l'avenir. ♦ VIITOR, OARE adj. — prochain, prochaine. ♦ VIITORIME s.f. —
posterite/
VIJELIE s.f. — ouragan m., tempete /; [de zăpadă] bourrasque /. V. VIFOR.
445
VIOARA
♦ VIJELIOS, OASĂ adj. (şi fig) — empor-te, ee; fougueux, euse; impetueux, euse; tempetueux, euse. 0 EXPR. A
intra ca o vijelie (fig., fam.) — Entrer comme une tor-nade/en trombe (fig., fam.).
VILEAG s.n. — în expr.: 0 EXPR. A da ceva în vileag — Ebruiter (mettre) qqch. au jour/en plein jour/â nu (fig.);
divulguer; devoiler.
VILEGIATURĂ s.f. — villegiature /
♦ VILEGIATURIST, Ă s.m. — estivant, te; vacancier, iere.
VIN s.n. — vin m.; => pinard (fam.). Vin de masă — vin de table; vin mediocru — vi-nasse/ (fam.); vin spumos —
blanquette/; vin mousseux; vin vechi — grand cru; un butoi de vin — un tonneau de vin; degustător de vin —
oenologue m.; regim fără vin
— regime sec; răsuflare mirosind a vin — haleine avinee. V. PODGORIE. 0 EXPR. A boteza vinul (fig., fam.) —
Couper le vin. ♦ VINIFICARE s.f. — vinification/
VINĂ s.f. (fam.) — faute/ Din vina cuiva
— par la faute de qqn; a fi de vină — com-mettre/faire une faute; etre fautif, ive; A fi singur de vină — ne s'en
prendre qu'â soi (meme). Vina mărturisită e pe jumătate iertată — Faute avouee est â moitie pardon-nee. Nu e vina
nimănui — Cest la faute a Voltaire (iron.). Cine e de vină? — A qui la faute? (fam.). 0 EXPR. A da vina pe cineva
— Faire porter le chapeau â qqn (fig., fam.); prendre qqn â pârtie; s'en prendre â qqn. A lua toată vina asupra sa —
Mettre tous Ies torts de son cote (fig., fam.); prendre sur soi. A-şi recunoaşte vina — Battre sa coulpe (fig., litt.);
reconnaître sa faute. ♦ VINOVAT, Ă adj. — coupable; fautif, ive. A fi vinovat — avoir mange le lard (fig., fam.). ♦
VINOVĂŢIE s.f. —culpabili-te/ V. ACUZA, ÎNVINUI.
VINDE v.tr., refl. — 1. (se) vendre => bazarder (fam.). A vinde ieftin — vendre bon marche/â vil prix; a vinde pe
bani gheaţă (fig., fam.) — vendre au comptant; a vinde pe credit — vendre â credit; a vinde
strigându-şi marfa pe stradă — vendre a la criee; a vinde în rate — vendre â temperament. 2. [fig.] trahir. 0 EXPR.
A vinde apă la sacagiu/castraveţi la grădinar (fig., fam.) — Vendre des coquilles â ceux qui viennent de
Saint-Michel (fig.). A vinde pe cineva (fig.) — Donner/doubler qqn (fig.). A vinde (o locuinţă) la cheie (fig.)
— Vendre cles en main (fig.). A vinde ceva pe nimic (fig.) — Vendre qqch. pour une bouchee de pain (fig., fam.). A
vinde peştele din baltă/pielea ursului din pădure (fig., fam.) — Manger son ble en herbe; vendre la peau de
l'ours (fig., fam.). A-şi vinde scump pielea (fig., fam.) — Vendre cherement sa peau/sa vie (fig.). A vinde un pont
(fig., fam.) — Vendre la meche (fig., fam.). A-l vinde şi pe tată-său (fig., pop.) — Vendre ses pere et mere (fig.,
fam.). ♦ VÂNZARE s.f. — vente / De vânzare (loc. adj.) — a vendre; vânzare la preţ redus şi în cantităţi mari —
vente â l'abattage; vânzare la licitaţie — vente aux encheres; vânzare în scop de binefacere — vente de charite;
vânzare în pierdere — dumping [doempirj] m.; vente a perte; vânzare în rate — vente â temperament.
♦ VÂNZĂTOR, OARE 5. — commis m.; mar-chand, de; vendeur, euse. 0 EXPR. Vânzător de piei de cloşcă (fig.,
pop.) — Mar-chand â la flan (fig., pop.); camelot m.
♦ VÂNDUT, Ă adj. — 1. vendu, ue. 2. [fig.] venal, le.
VINDECA v.tr., refl. — (se) guerir; rebou-ter; recouvrer la sânte; se remettre (d'une maladie); se retablir; =>
reprendre du poil de la bete (fig., fam.). ♦ VINDECABIL, Ă adj. — guerissable. ♦ VINDECARE s.f. — guerison/,
retablissement m. ♦ VINDECAT, Ă adj. — gueri, rie; retabli, lie. ♦ VINDECĂTOR, OARE s. — guerisseur, euse;
rebouteux, euse. V. ÎNSĂNĂTOŞI, LECUI.
VINERI s.f. — vendredi. Vinerea mare — le Vendredi Saint.
VIOARĂ s.f. — violon m. Vioară proastă — sabot m. (fig.); a cânta la vioară — jouer du violon. ♦ VIOLONIST Ă S.
— violoniste. Violonist mediocru — violoneux m.
VIOI
446
VIOI, VIOAIE adj. - - alerte; allegre, ardent, te; delure, ee; Ieste; primesauti-er, ere; vif, vive. Bătrân vioi — vieillard
encore Ieste. ♦ VIOICIUNE s.f.—allegrite/,
vivacite/
VIOLA v.tr. — abuser, enfreindre, profa-ner, transgresser, violer. A viola un domiciliu — violer un domicile; a viola
o femeie — abuser d'une femme/forcer une femme; a viola legile — enfreindre/transgresser Ies lois; a viola un
mormânt — profaner une sepulture. ♦ VIOL s.n. — viol/. ♦ VIOLATOR s.m. — violeur m. ♦ VIOLENT, Ă adj. — brutal,
le; carabine, ee; colereux, euse; grossier, ere; irascible; vif, vive; violent, te; virulant, te. Ceartă violentă — querelle
violente; gripă violentă — grippe carabinee. ♦ VIOLENŢĂ s.f. — brutalite/; sevices rn.pl.; vehemence /; vivacite /
Acces de violenţă — acces de brutalite; violenţa pasiunii — la vivacite de la passion; violenţe sexuale — sevices
sexuels; a lovi cu violenţă — frapper â tour de bras (fig., fam.).
VIOLET, Ă s. şi adj. — violet, ette; => zin-zolin (litt.).
VIRA v.tr, intr. — virer. ♦ VIRAJ s.n. — tournant m., virage m. Viraj în ac de păr — tournant en epingle â cheveux;
viraj pe două roţi — virage sur le chapeau de roues (fig.). ♦ VIRAMENT S. n. —virementm.
VIRAN adj. — In expr.: Teren viran — termin m. vague.
VIRIL, A adj. — virile. A fi viril — Avoir du temperament; etre un chaud lapin (fig., fam.). ♦ VIRILITATE s.f. — virili
te/.
VIRTUTE s.f. — vertu / în virtutea (loc prep.) — en vertu de.
VIROZĂ s.f. — maladie / virale. ♦ VIRUS s.m. — virus m.
VISA v.tr., intr. — 1. rever de qqn (de qqch.). 2. mediter sur qqch., rever â qqch.; songer a (qqch., qqn). 0 EXPR. A
visa cu ochii deschişi (fig.) — Bayer aux corneilles (fig., fam.). ♦ VIS s.n. — reve m. Vis urât —
cauchemar [kofmaR] m.; vise plăcute! — faites de beaux reves!; de vis (loc. adj.) — de reve; în vis — en reve. 0
EXPR. A dispărea ca un vis (fig.) — S'evanouir comme un reve (fig.). ♦ VISARE s.f. — reverie / ♦ VISĂTOR, OARE s. şi
adj. — re-veur, euse; songe-creux m.
VISCOL s.n. — tourmente/, tempete/ de neige.
VIŞIN s.m. — griottier m. ♦ VIŞINĂ s.m. — griotte/
VITAL, Ă — vital, le. ♦ VITALITATE s.f. — vitalite/
VITĂ s.f. — bete / de somnie. 0 EXPR. Vită încălţată (pei.) — Peau de vache (pop.); espece d'abruti; grosse brute. ♦
VITE m.pl. — betail m.sg. ♦ VIŢEL s.m. — veau m. ♦ VIŢICĂ s.f. — genisse/ 0 EXPR. A rămâne (a privi, a se uita) ca
viţelul la poarta nouă (fig., fam.) — Etre comme une poule qui a trouve un couteau/qui a couve un canard/qui a
couve des oeufs de cane; regarder qqn comme une vache regarde passer un train (fig., fam.).
VITEAZ, Ă s.m. şi adj. — I. fs. şi adj.] brave. Soldat viteaz — un brave. II. [adj.] vaillant, ante. 0 EXPR. După
război mulţi viteji se arată (prov.) — Venir au secours de la victoire (fig., imn.). ♦ VITEJIE s.f. — courage m.,
prouesse/ O EXPR. Vitejia nu ţine de foame (prov.) — Ce n'est pas le courage qui remplit Ies assiettes (prov.).
VITEZĂ s.f. — rapidite, /, vitesse / în viteză — â vive allure; a băga în viteză (auto) — passer Ies vitesses (auto); a
urca în viteză — monter en trombe.
VIŢĂ (de vie) s.f. — (feuilles de) vigne / De viţă nobilă — de lignee noble; de bonne souche.
VIZAVI adv. — vis-â-vis. Stă vizavi de mine — II habite vis-â-vis de moi.
VIZITA v.tr. — 1. rendre visite, visiter. 2. controler, examiner, inspecter. ♦ VIZITATOR, OARE S. — visiteur, euse.
447
VIZIONA v.tr. — regarder, visionner. ♦ VIZIONAR, Ă s. — visionnaire. ♦ VIZIUNE s.f. — vision /
VIZUINA s.f. — repaire (de voleurs) m., taniere/, terrier m.
VLĂGUI v.tr., refl. — (s') affaiblir, (s') ereinter, (s') epuiser. ♦ VLAGĂ s.f. — energie/, force/, vigueur/ Fără vlagă —
veule; un spirit fără vlagă — un esprit veule. ♦ VLĂGUIT, Ă adj. — affaibli, ie; epuise, ee; ereinte, ee; veule.
VLĂJGAN, CĂ s. (fam.) — gaillard, arde.
VOCALĂ s.f. — voyelle/
VOCAŢIE s.f. — inclination/, vocation/
VOCE s.f. — voix /. Voce puternică — voix tonitruante; cu voce veselă — d'une voix gaie; vocea conştiinţei — la
voix de la conscience; a avea voce — avoir de la voix; cu voce foarte tare — â tue-tete; a vorbi cu voce înceată/tare
— parler â mi-voix (bas)/â haute voix; a-şi drege vocea — tousser pour eclaircir sa voix; a ridica vocea — hausser la
voix; a i se schimba vocea (adolescenţi) — muer.
VOI v.tr. — vouloir. V. VREA. 0 EXPR. A voi să facă din rahat, bici (vulg.) — A laver la tete d'un negre on perd sa
lessive (arg.). ♦ VOIE s.f. — gre m., permission /, volonte / De voie, de nevoie — bon gre, mal gre; de gre ou de force;
volens, nolens; fără voie — contre son gre; sans le vouloir; în voie, în toată voia (loc. adv.) — en toute liberte; voi şi
nevoi — du bon et du mau-vais; a da voie — autoriser; permettre; => donner le feu vert (fig., fam.); a face voia
cuiva — accomplir la volonte de qqn; a fi la voia cuiva — dependre de qqn; la voia ta
— â ta guise. 0 EXPR. A-i intra cuiva în voie (fig.) — Faire Ies trente-six (Ies quatre) volontes de qqn (fig., fam.). A
se lăsa în voia sorţii (fig.) — S'en remettre a sa bonne etoile (fig.). A trăi la voia întâmplării — Se laisser vivre. Cum
ţi-e voia!
— Â ton gre; libre â toi!. După voia Domnului — Â la grâce de Dieu. „Facă-se
VORBI
voia ta!" — „Que ta volonte soit faite!".
♦ VOINŢĂ s.f. — volonte / Din propria-i voinţă — de son plein gre; contra voinţei sale — â contre-cceur; â son corps
defen-dant; de mauvais gre; bunăvoinţă/rea voinţă — bonne/mauvaise grâce. ♦ VOLUNTAR s.m. — volontaire m. A se
înscrie voluntar — se porter volontaire.
VOINIC, Ă adj. — rable, ee; robuste; solide; => bien baraque, ee; costaud (pop.).
♦ VÂNJOS.
VOIOS, OASĂ adj. — allegre; dispos, se; enjoue, ee. ♦ VOIOŞIE s.f. — bonne hu-meur/, enjouement m., entrain m.
VOLAN s.n. — volant m. Pasionat al volanului — un mordu du volant (fam.).
VOLUM s.n. — volume m. ♦ VOLUMINOS, OASĂ adj. — volumineux, euse.
VOMA v.tr. — rendre (son dejeuner), vomir; => aller au renard; degobiller, degueler (fam.); gerber (pop.). ♦ VOMĂ
s.f. — vomi m., vomissement m., vomissure / ♦ VOMITIV, Ă adj. — emetique.
VOPSI v.tr. — fipoliner, teindre. Atenţie, proaspăt vopsit! — attention â la peinture!; peinture fraîche! ♦ VOPSEA
s.f. — tein-ture/ ♦ VOPSITOR s. m. —teinturierm.
VORBI v.tr., intr. — gloser, parler, radq-ter. A vorbi mulţimii — haranguer; a vorbi singur — monologuer, soliloquer;
a vorbi mai tare — hausser la voix; a vorbi mai încet — baisser la voix; a vorbi despre modă — parler chiffons
(fam.); a vorbi despre probleme profesionale — parler boutique (fam.); a vorbi prost latineşte — parler un latin de
cuisine (fig., litt.); a vorbi singur — penser tout haut; a vorbi cu subînţelesuri — parler â demi-mots. V. FLECARI,
SPOROVĂI, TRĂNCĂNI. 0 EXPR.. A Se vorbi (fig., fam.) — Se donner le mot (fig., fam.). A vorbi ca să se afle în
treabă/ca să n-adoarmă (fig., fam.) — Depenser/perdre sa salive; dire histoire de parler; parler pour ne rien dire (fig.,
fam.). A vorbi aiu-rea/aiurea-n tramvai/în dodii/în doi peri
448
lottes (fam.); debats oiseux (lin.); vorbe deocheate — propos polissons; vorbe goale — fariboles f.pl. (fam.); paroles
creuses; propos creux; vorbe înşelătoare — baratin m.; vorbe porcoase — propos salaces; vorbe în vânt — propos en
l'air; des „on dit" [dezodi]; des „oui-dire"; a-i face cuiva vorbă cu cineva (a codoşi) — tenir la chandelle â qqn (fig.,
fam.); a fi în vorbă cu cineva (pt. încheierea unei afaceri) — mener des negociations/des pour-parlers avec qqn; a fi
vorba de... — s'a-gir/etre question de...; avoir trăit â...; porter sur...; a fi fără îndoială vorba despre... — s'agir bel et
bien de...; a nu fi vorba — etre hors de question. Nu despre asta-i vorba! — La question n'est pas la!; a intra în
vorbă cu cineva — aborder qqn; engager/entamer une conversation; a intra în vorbă cu o fată — faire du gringue/du
plat (fig., fam.); a lăsa vorbă — faire dire; a şti despre ce este vorba — voir de quoi ii retourr.e; a veni vorba — etre
question. 0 EXPR. A deschide vorba — Aborder un sujet. A fi vorbe-n vânt (fig.) — „Cest du vent" (fig.). A nu ieşi
din vorba cuiva fig-) — F'ler doux (comme un toutou); obeir au doigt et â l'ceil â qqn (fig., fam.). A-i întoarce cuiva
vorba (fig., fam.) — Renvoyer la băile â qqn (fig., fam.). A înţepa pe cineva cu vorba (fig., fam.) — Donner un
coup de bec; etre une lang'.» d'aspic; etre mordant; mordre qqn a belles dents (fig., fam.). A-i lua cuiva vorba din
gură (fig.) — Mettre son grain de sel; rompte Ies chiens (fig., fam.). A-şi lua vorba înapoi (fig.) —
D6gager/reprendre sa parole; faire machine/marche ardere (fig.). A pune o vorbă bună (fam.) — Glisser un mot â
Poreille de qqn (fig., fam.). A nu scoate o vorbă — Ne pas desserrer Ies dents (fig., fam). A-i spune cuiva două
vorbe (fig., fam.) — Dire/toucher un (petit) mot a qqn (fig., fam.). A şti bine despre ce e vorba (fig.) — Connaître la
chanson/la musique (fig., fam.). A nu şti despre ce este vorba (fig.) — Se demander si c'est du lard ou du cochon
(fig., pop.). A ţine pe cineva de vorbă — Tenir le crachoir
VORBI
(fig., pop.) — Discuter sur le sexe des anges; faire une conversation â bâtons rom-pus; parler comme un aveugle des
couleurs; parler a tort et â travers (fig., fam.); etre incongru/hors de propos; raconter n'im-porte quoi. A vorbi în
barbă (fig.) — Parler dans sa barbe (fig.). A vorbi pe bază de fapte — Etre sur de son fait (fig.). A vorbi de bine pe
cineva — Dire du bien/grand bien de (sur) qqn; faire l'eloge de qqn. A vorbi pe Ia colţuri (fig., fam.) — Faire des
messes basses (fig., fam.). A vorbi ca jumătate de gură (fig.) — Parler sans conviction. A vorbi omeneşte (fig.,
fam.) — Parler une langue de chretien (fig., fam.). A vorbi în pustiu (fig.) — Parler dans le desert (fig.). A vorbi de
rău pe cineva (fig., fam.) — Casser du sucre sur le dos de qqn; deterrer Ies morts; dire pis que pendre de qqn;
emporter la piece; met-tre qqn en capilotade/cn pieces; passer qqn par l'6tamine; p.ler du pcivre; tenir
longtemps qqn si>r !e tayir-; iâîner qqn dans la boue (fig., fam.); se jeter <:ur la friperie de qqn; tailler un costard ă
qqn; travailler le cadavre de qqn (fig., pop.). A vorbi soacrei să priceapă nora (fig., pop.) — Parler a la cantonade
(fig., Uit.). A vorbi cu sufletul la gură (fig.) — Parler a bout de soufrle (fig.). A vorbi de sus (fig.) — Agir en
maître; avo ir le verbe haut; le prendre de haut (fig.); monter sur ses grands chevaux; parler haut et clair (fig., fam.);
ramener sa fraise (fig., pop.); pontifier. A-i vorbi cuiva în trecere — Parler a qqn entre deux portes (fig.). Mai
vorbeşti?! — l'u parles, Charles! (fam.). ♦ VORBĂ s.f. ■ — mot m. Altă vorbă! — Cest une autre psire de
manches! (fig., fam.). Aşa umblă vo>ba (fam.) — Je me suiş laisse dire. Auzi vorbă! (fam.) — Ca alors!. Ce mai
vorbă?! — Cela va sans dire!. Fie vorba-ntre noi — Entre nous soit dit. Mai e vorbă? — Comment donc!. Nici
vorbă! — Absolutnent pas; pas question!; din vorbă în vorba --■ de fii en aiguille (fig., fam.); în doud vorbe — dans
un mot; două vorbe: şi-un cuvânt — en bref; fără rf.uitu vorbă -- en deux (trois) coups de citil'.er a pot; vorbe de
clacă (pop.) — par-
449
(fig., fam.). A-i umbla vorba prin gură
(fig., fam.) — Avoir un mot sur le bout de la langue (fig.). A veni la vorba cuiva (fig., fam.) — Donner raison a qqn.
Numai vorba de el! — Fort en gueule! (fig., pop.). Vorba dulce mult aduce (prov.) — On ne prend pas Ies mouches
avec du vinaigre (prov.). Vorbă multă, sărăcia omului (prov.) — Les grands diseurs ne sont pas Ies grands faiseurs
(prov.). Vorbe de clacă! — Des paroles en l'air! Vorbă curată! — Parler carrement! Vorbă să fie! — Pas
question! Vorba-i vorbă! — Je n'ai qu'une parole! ♦ VORBĂRIE s.f. — bagou m., babillage m., bavardage m.,
caquetage m., forfanterie /., jacasserie /., papotage m.\ => babil m. (vx., lin.); bla-bla-bla m., commerage m., parlotes/,
prechi-precha m., radotage m., ragot m., verbia-ge m. (fam.); caquet m. (fig.); jaspin (arg.). ♦ VORBĂREŢ, EÂŢĂ adj.
— bavard, de; loquace. ♦ VORBIRE s.f. — langage m. Parte de vorbire (gram.) — pârtie de dis-cours (gram.). *
VORBITOR s.m. şi s.n. — 1. interlocuteur m. 2. parloir m. VOTA v.Jr., intr. — voter. A vota un candidat — donner sa
voix a un candidat. ♦ VOT s.n. — suffrage m., voix/, vote m. A câştiga voturi — gagner des voix; a nu întruni
majoritatea voturilor— ne pas reu-nir la majorite des voix; ales cu majoritate de voturi — elu â la majorite.
VRABIE s.f. — moineau m.\ => piaf m. (pop.). 0 EXPR. A avea minte de vrabie (fig., fam.) — Avoir une tete de
linot-te/d'oiseau (fig., fam.). A da vrabia din mână pe cioara de pe gard (fig., fam.) — Lâcher la proie pour l'ombre
(fig.). Să nu dai vrabia din mână pe cioara de pe gard (fig., fam.) — 11 ne faut pas troquer son cheval borgne contre
un cheval aveugle; un tiens vaut mieux que deux tu l'auras; ii vaut mieux tenir que courir (prov.). VRACI s.m. (pop.)
— rebouteux, euse. VRAF s.n. — amas m., liasse/, mon-ceau m., pile/, tas m.
VREME
VRAIŞTE s.f. — debandade /; [adjectival şi adverbial] en desordre; => ouvert â tous les vents (fig.); sens dessus
dessous (fam.).
VRĂJI v.tr., intr. — 1. ensorceler, envou-ter, jeter un sort. 2. Ifig.] charmer, seduire.
♦ VRAJĂ s.f. — 1. envoutement m., sor-tilege m. 2. [fig.] charme m. ♦ VRĂJEA-LĂ s.f. (arg.) — conter fleurette (fig.,
fam.).
♦ VRĂJITOR, OARE s. — sorcier, sorciere. ♦ VRĂJITORIE s.f. — magie/, sorcellerie/ VRAJBA s.f. — discorde /.,
dispute /, inimitie/, querelle/, zizanie/ V. ÎNVRĂJBI. 0 EXPR. A semăna (a vârî) vrajbă
(fig., pop.) — Brouiller les cartes (fig., fam.);
semer la zizanie (fig.). ,.
VRĂJMAŞ, Ă adj. (fam.) — ennemi, ie.
♦ VRĂJMĂŞIE s.f — haine /, hostilite /
V. DUŞMĂNI.
VREA v.tr. — vouloir. A face ce vrea — libre de faire comme ii l'entend; fără să vrea — malgre soi; vrei nu vrei —
bon gre, mal gre; volens, nolens. Cum vreţi — A votre guise. V. voi. VREASC s.n. — brindille/, bois mort m.
VREDNIC, Ă adj. — 1. actif, ive; applique, ee; diligent, te. Cercetător vrednic — chercheur infatigable; elev
vrednic — eleve applique/meritoire; femeie vrednică — femme active/energique; muncitor vrednic — ouvrier
laborieux/zele. 2. capable, digne, meritoire. 2. Ministru vrednic — ministre capable/efficace. Vrednic(ă) de — 1.
capable de. 2. digne de. ♦ VREDNICIE s.f. — application/, capacite/, concentration/, efficacite/ VREME s.f. — temps
m. Vreme imposibilă — temps de cochon (fig., fam); în negura vremii — ii y a bien longtemps; înainte de vreme
(loc. adj. şi adv.) — avânt (l'âge); o vreme — pendant un temps; la vreme — â temps; la o vreme — a un certam
temps; până la o vreme — jusqu'â un certam temps; de o vreme încoace — de-puis un (certain) temps; din vreme în
vreme — de temps a autre; de vreme ce
450
quelque chose â gagner?. Erau vreo sută de oameni acolo — U y avait environ/quelques cent personnes.
VUI v.intr. — bourdonner, resonner, reten-tir, tinter. //' vuieşte capul — Sa tâte bour-donne. Sala vuieşte de aplauze
— La salle retentit d'applaudissements. Vuieşte valea — La vallee resonne. ♦ VUIET s.n. — retentissement m. Vuietul
tunetului — le retentissement du tonnerre.
VULCAN s.m. — volcan m. ♦ VULCANO-LOGIE s.f. — vulcanologie / ♦ EXPR. A sta pe un vulcan (fig.) — Danser
sur un volcan (fig.).
VULCANIZA v.tr. — vulcaniser. ♦ VULCANIZARE s.f. — vulcanisation/.
VULGARIZA v.tr. — propager, vulgari -ser. ♦ VULG s.n. — le commun; Ies gens du commun; => populace/ (pej.). ♦
VULGAR, Ă adj. — vulgaire. ♦ VULGARITATE s.f. — bassesse/, trivialite/, vulgari-te/ ♦ VULGATA s.f. (relig.) —
Vulgate/ (version latine de la Bible, version Vulgate) (relig.).
VULNERABIL, Ă adj. — vulnerable. Punct vulnerabil — point vulnerable. ♦ VULNERABILITATE s.f. —
vulnerablilite/.'.
VULPE s.f. — renard m. Pui de vulpe — renardeau m. 0 EXPR. A fi vulpe bătrână
(fig., fam.) — Etre un fin matois/une fine mouche/un vieux de la vieille; ne pas etre tombe" de la derniere pluie (fig.,
fam.).
VULTUR s.m. — aigle m., vautour m. Ochi de vultur (fig.) — yeux de lynx (fig.).
VREODATĂ
(loc. conj.) — parce que; tant que tu y es; vu que. învaţă franceza de vreme ce te-ai apucat — Apprends ton francais
tant que tu y es; în vreme ce (loc. conj.) — cependant; cu vremea (loc. adv.) — avec le temps; în vremea mea — de
mon temps; la vremea asta — de nos jours; toată vremea — tou-jours; tout le temps; vremuri străvechi— au fond
des âges; din vremuri — (d)'il y a longtemps; au bon vieux temps; pe vremuri (loc. adv.) —jadis, naguere. 0 EXPR.
(A fi) de pe vremea lui Pazvante Chioru'/lui tata Noe (fig., fam.) — (Etre) d'avânt le deluge; (etre) du
temps ou la Reine Berthe filait (fig., fam.). A nu-I mai încăpea vremea (fig., fam.) — Etre en faute de temps. A fi
bătrân ca vremea (fig., fam.) — Etre comme Ies rues (fig., fam.). A-i fi trecut vremea (fig.) — Avoir fait son temps
(fig.). A-i trece vremea de măritat (fig.) — Coiffer Sainte Catherine; monter en graine (fig., fam.). A pierde
vremea cu vorbe goale (fig., fam.) — Se perdre en pa-labres inutiles. Acum mi-i vremea (fam.) — Cest le moment
de faire mon profit; profi-tons, c'est le moment!. ♦ VREMELNIC, Ă adj. — ephemere; passager, ere; provisoire;
temporaire; => un dejeuner de soleil (fig.).
VREODATĂ adv. — 1. a l'avenir; une fois; un jour; â un moment donne. 2. autre-fois; antan; jamais; parfois;
quelquefois. Ai încercat vreodată să ceri milă? — As-tu jamais implore la pitie?
VREUN, VREO adj. nehot. — quelque, quelconque. Ai vreun prieten? — As-tu quelque ami?. Ai vreun interes? —
As-tu
w
WALKMAN s.n. — baladeur m., walkman [wokman] m.
WATT s.m. — watt [wat] m.
W.C. s.m. — cabinets/lieux m. d'aisance; sanisette/.; tinette/., toilettes f.pl., ve-ces m.pl, water-closet(s) m., waters
m.pl.; => le petit coin (euphem.); chiottes f.pl., gogues, guenots m.pl. (pop.).
WEEK-END s.n. — week-end [wikend] m., fin m. de semaine.
WESTERN s.n. — western [weste'Rn] m.
WHISKY s.n. — bourbon m., scotch [skotj] m., whisky [wiski] m.
WINDSURF s.n. — planche / â voile; windsurf [windscerf] m.
X
- xenophile [g3enofil] m. adj. — xenophobe
XENOFIL, Ă adj
XENOFOB, Ă
[gzenofob] m.
XERES s.n. — xeres [gzeREs] m., vin blanc de Jerez (province de Cadix). Xeres sec — sherry
XEROXA v.tr. — photocopier, polycopier. ♦ XEROX s.n. — 1. photocopieur m., photo-copieuse/ (l'appareil). 2.
photocopie/ (Ia reproduction).
XILOFON s.n. (muz.) — xylophone in. [gzibfon] (mus.).
Y
YANKEU s.m. — yankee [jăki] m. YARD s.m. — yard [jaRd] m.
riferaire m. (fig., litt.). ♦ LINGĂU, LINGUŞITOR.
YO
YOGA s.f. — yoga [J39al m- ♦ YESMAN s.m. — flagorneur m., flat- GH1N ^ m _ yogi ţjogil m. teur m.; => fayot m.,
beni-oui-oui m., leche-bottes m. (fam.); leche-cul m. (pop.); thu-
z
ZACUSCA s.f. — yakouski m.
ZAHARISI refl. — 1. confire. 2. [fig.] sucrer Ies fraises (fig., pop.). ♦ ZAHARISIT, Ă adj. —
1. confit, te. Fructe zaharisite — fruits confits.
2. [fig., fam.] gâteux, euse; => ramollo (fam.); fagada; gaga; raplapla (pop.). V. RABLAGIT, RAMOLIT, SENIL. 0
EXPR. A fi zaharisit (fig., fam.) — Sucrer Ies fraises (fig., pop.). ♦ ZAHARICALE s.f.pi. (fam.) — chatteries fpl.,
friandises//?/., sucieriesf.pl. ♦ ZAHĂR s.n. — sucre m. Zahăr cubic/pudră/rafinat/tos — sucre en morceaux/en
poudre/raffine/semoule; zahăr pudră foarte fin — sucre glace; zahăr de lapte — lactose in.; zahăr de malţ — mal-
tose m.; zahăr de struguri — glucose m.; de zahăr (fig., fam.) — adorable, gentil, servi -able, sympa; => un amour
de (fig.). ♦ ZĂHĂREL s.n. — în expr.: 0 EXPR. A duce pe cineva cu zăhărelul (fig., fam.) — Dorer la pilule; tenir la
dragee băute â qqn (fig., fam.).
ZAR s.n. — de m. Zaruri măsluite — des pipes..
ZARE s.f. — horizon m.
ZARVA s.f. (fam.) — brouhaha m., bruit m., chahut m., charivari m., eclat nu, esclan-dre m., hourvari m., scandale
m., tapage m., tintamarre m., tohu-bohu m., vacarme m.; => barouf m., boucan m., cirque m., clabaude-rie/, raffut m.,
tintouin m. (fam.); ramdam m. (fig., fam.). V. GĂLĂGIE, HĂRMĂLAIE, LARMĂ, SCANDAL, TAPAJ, TĂRĂBOI.
ZARZAVAGIU, OAICĂ s. — maraî-cher, ere. ♦ ZARZAVAT s.n. — legume m.
ZĂBOVI v.intr. — s'attarder; prendre tout son temps; traîner.
ZĂBRELI v.tr. —grillager, ♦ ZĂBREA s.f. — barreau m., grille/ ♦ ZĂBRELIT, Ă adj. — grillage, 6e.
ZĂCEA v.intr. — etre grabataire; gesir; garder le lit. A zăcea în mizerie — croupir dans la misere, Aici zace...
(inscripţie pe cruce) — Ci-git.... ♦ ZĂCĂMÂNT s.n. — gisement m.
ZĂDĂRNICI, v.tr. — aneantir, dejouer.
♦ ZADAR s.n. — în expr.: 0 EXPR. în zadar — Pour des prunes (fig., fam.); en vain. A vorbi în zadar — Avoir
beau parler.
♦ ZADARNIC, Ă adj. — inutile; vain, ne; => oiseux, euse (litt.). Discuţii zadarnice — propos inutiles; muncă
zadarnică — peine perdue. ♦ ZĂDĂRNICIE s.f. — inutilite /
V. INUTIL.
ZĂLOG s.n. (pop.) — gage m. A da/a pune zălog — donner/mettre en gage.
ZĂNATIC, Ă s. şi adj. (pop.) — I. [s] hurlu-berlu (fam.). II. [s. şi adj.] ahuri, ie; ecervele, ee; etourdi, ie; toque,
ee. V. ZĂPĂCIT,
ZEVZEC.
ZAŢ s.n. — marc m.
ZĂBĂUC, Ă s. şi adj. (pop.) — I. [s] hurlu-berlu (fam.). II. [s. şi adj.] ahuri, ie; etourdi, ie; farfelu, ue. III. [adj]
loufoque (pop.). V. AIURIT, CĂSCAT, ZĂNATIC, ZĂPĂCIT.
ZĂNGĂNI v.intr. (fam.) — cliqueter, tinter. ZĂPADĂ s.f. — neige/ Bulgăre de zăpadă — boule-de-neige/; furtună
de zăpadă — bourrasque/; tourmente/ de neige; om de zăpadă — bonhomme de neige. V. ÎNZĂPE-ZIRE, NEA.
ZĂPĂCI v.tr, refl. (fam.) — desorienter qqn; (s') intimider; retourner; => chambouler, tournebouler (fam.); faire
perdre la tete a qqn; perdre pied/ses moyens (fig., fam.). ♦ ZĂPĂCIT, Ă s.şi adj. (fam.) — I. [s] etourneau;
455
ZDROBI
=> hurluberlu; tete brulee/â l'envers/de linotte (fam.). II. [s. şi adj.] ahuri, ie; distrait, te; ecervele, ee; etourdi, ie;
evapore, ee; in-terdit, te. III. [adj] brouillon, nne; pan-tois, se. ♦ ZĂPĂCEALĂ sf. — confusion /., desarroi m., desordre
m.; => pagaille/. (fam.).
V. AIURIT, CĂSCAT, ZĂBĂUC, ZĂNATIC.
ZĂPLAZ s.n. — palissade/
ZĂVORI v.tr. —boucler, verrouiller. ♦ ZĂVOR s.n. — targette/, verrou m.
ZÂMBI v.intr. — sourire. ♦ ZÂMBET s.n. — sourire m. Zâmbet dulce — sourire tout miel (fig., fam.). ♦ ZÂMBITOR,
OARE adj. —souri-ant, te; sourire aux levres.
ZÂNĂ s.fi— fee/
ZBATE v.refl. — se debattre. ♦ EXPR. A se zbate fără ieşire (fig.) — Pedaler dans la choucroute/dans la
semoule/dans le yaourt (fig., pop.).
ZBÂRLI v.refl. — 1. se herisser. 2. [fig.] renâcler (fam.); se fâcher tout rouge; prendre la mouche (fig., fam.). 0
EXPR. Se zbârleşte vremea (fig., fam.) — Le temps se gate.
♦ ZBÂRLIT, Ă adj. — ebouriffe, ee; hirsute; => Ies cheveux en bataille (fig., fam.).
ZBENGUI v.refl. (pop.) — s'ebattre, folâtrer.
♦ ZBENGUIALĂ s.f. — folâtrerie/
ZBIERA v.intr.fpop.)— brailler, s'egosiller. Măgarul zbiară — L'âne brait. 0 EXPR. A zbiera ca un surd (fam.) —
Crier comme un sourd (fam.). A zbiera cât îl ţin puterile (fam.) — Crier â tue-tete (fig., fam.).
ZBIR s.n. — sbire m.
ZBUCIUMA v.refl. — se demener, se tour-menter. ♦ ZBUCIUM s.m. — tourment m.
♦ ZBUCIUMAT, Ă adj. — tourmente, ee.
ZBURA v.tr. (fig.), intr. — s'envoler; prendre son voi. A zbura deasupra... — survoler. 0 EXPR. A zbura pe cineva
din serviciu (fig., pop.) — Faire sauter qqn; mettre qqn â pied (fig., fam.). A-i zbura cuiva capul (fig., fam.) — faire la
peau/la tomate a qqn; Faire sauter le caisson â qqn; laver la tete a
qqn avec du plomb (fig., pop.). A zbura ca vântul (fig., fam.) — Aller (courir) â bride abattue/â toute bride (fig.,
fam.). Nu tot ce zboară se mănâncă (prov.) — Tout ce qui briile n'est pas d'or (prov.). ♦ ZBOR s.n. — voi m. 0 EXPR.
A-şi lua zborul (fig.) — Prendre son envol/sa volee (fig.); couper le cordon (fig., fam.). A prinde din zbor (fig.) —
Saisir au voi (fig.).
ZBURDA v.intr. — caracoler. ♦ ZBURDALNIC, Ă adj. — espiegle. ♦ ZBURDĂLNICIE s.f. — espieglerie/ V. ZGLOBIU.
ZDRAVĂN, Ă adj şi adv. (pop.) — I. [adj] rable, ee; robuste, solide; => bien baraque, ee; costaud (pop.). Un flăcău
zdravăn — un gars costaud/solide. V. SOLID, VÂNJOS. II. [adv] A mânca zdravăn — avoir un bon coup de fourchette;
avoir la dent; s'en mettre jusqu'aux yeux (fig., fam.); a bea zdravăn — boire sec (fig., pop.). 0 EXPR. A fi încă
zdravăn (fig., fam.) — Avoir bon oeil/bon pied (fig., fam.). A nu fi zdravăn la cap (fam.) — Avoir une araignee au
(dans le) pla-fond/un (petit) grain/une hirondelle dans le soliveau; avoir le cerveau (la tete) deran-ge(ee)/fele(ee)
(fig., fam.); etre marteau (fig., /am. )/(un peu) zinzin (pop.); avoir un petit velo dans la tete (fig., pop.); travailler du
chapeau (fig., pop.J/du bigoudi (arg.).
ZDRENŢUI v.refl. — se dechirer. ♦ ZDREANŢĂ s.f. — defroques f.pl., frin-gues f.pl, frusques f.pl., haillons m.pi,
hardes//?/., loques/p/., nippes/.p/., oripeaux m.pl. (fam.). V. BOARFĂ, BULENDRE, HANŢE, ŢOALE. Cerşetor în zdrenţe
— mendiant en loques; zdrenţe bătătoare la ochi — oripeaux voyants. ♦ ZDRENŢĂROS, OASĂ adj. — deguenille, ee;
loqueteux, euse. ♦ ZDRENŢUIT, Ă adj. — dechire, ee; depenaille, ee.
ZDROBI v.tr., refl. — briser, broyer, con-casser, ecraser; => ecrabouiller (fam.). Zdrobit de o avalanşă — ecrase par
une avalanche. Şi-a zdrobit un deget în uşă — II s'est broye un doigt dans l'angrenage de la porte. 0 EXPR. A zdrobi
lanţurile (fig.) — Briser Ies fers (fig.). Ne-a zdrobit cu luxul său (fig., fam.) — II nous a ecrases par son
ZDRUNCINA
456
luxe. ♦ ZDROBIT, Ă adj. — 1. aneanti, ie; brise, ee; ecrase, ee. 2. [fig.] epuise, ee; extenue, ee; fourbu, ue. ♦
ZDROBITOR, OARE adj. — ecrasant, te. Majoritate zdrobitoare — majorite ecrasante.
ZDRUNCINA v.tr. — cahoter, ebranler, faire vaciller. ♦ ZDRUNCINĂTURĂ s.f. — cahotement m., secousse m.
ZEAMĂ s.f. —jus m., sauce/ Zeamă (suc) de fructe —jus de fruits; zeamă (sos) de friptură — jus de roti. ♦ ZEMOS,
OASĂ adj. — juteux, euse. Piersică zemoasă — peche juteuse.
ZEFLEMISI v.tr. — se gausser, se gouail-ler, se moquer, railler, tourner en derision/en ridicule; => narguer (fam.). ♦
ZEFLEMEA s.f. (fam.) — derision/, gouaille/, gouaillerie/, persiflage m., raillerie/ 0 EXPR. A lua (pe cineva) în
zeflemea (fam.) — Narguer qqn (fam.); faire marcher; faire la nique; mettre qqn en boîte; se payer la fiole/la tete de
qqn; prendre qqn a la blague/â la rigolade; tourner qqn en bourrique; traîter qqn par-dessus la jambe/â la legere (fig.,
fam.); la bailler belle â qqn; charrier qqn; se ficher/se foutre de qqn; se jouer de qqn; mener qqn en băteau; mettre
qqn en boîte; se payer la poire de qqn; (s') en tamponner le coquillard (fig., pop.); dauber qqn (litt.); se gausser/se
goberger/se gouailler de qqn; proceder de maniere cavaliere avec qqn; tourner qqn en derision/en ridicule.
♦ ZEFLEMITOR, OARE adj. — goguenard, de; gouailleur, euse; narquois, se; railleur, euse; taquin, quine.
ZEL s.n. — zele m.; => fayotage m. (fam.).
♦ ZELOS, OASĂ adj. — zele, ee; => fayot (fam.).
ZER s.n. — babeurre/, petit-lait m.
ZERO s.n. — 1. zero. 2. [fig.] nul, nullite; => couille (arg. scol). 0 EXPR. A o lua de la zero (fig.) — Repartir â zero
(fig., fam.).
ZESTRE s.f. (fam.) — dot/ Zestre consistentă — dot confortable. V. ÎNZESTRA. 0 EXPR. A fi un vânător de
zestre
(fig., fam.) — Etre un coureur de dot
(fig., fam.). A se însura cu zestrea
(fig., fam., iron.) — Epouser une grosse dot (fig., fam., iron.).
ZEU, ZEIŢA s. — dieu, deesse.
ZEVZEC, EACĂ s. şi adj. (fam.) — I. [s] pătate /; zozo m. (arg.). II. [s. şi adj.] ahuri, ie; balourd, de; nigaud, de;
=> beta, tasse, niquedouille (fam.); con, nne; connard, de (pop., vulg.); cucul (la Praline) (vulg.); fada; miro (arg.). V.
NĂTĂRĂU, ZĂNATIC.
ZEXE! interj, (arg.) — bernique!; du beur-re!; des clopes!; des clopinettes!; des clous!; des dattes!; des feves!; du
flan!; flute!; des nefles!; la peau! (pop.). V. SPANAC, VAX.
ZGARDĂ s.f. — collier m.
ZGÂIv.m, refl. (pop.) — ecarquiller Ies yeux; faire Ies gros yeux,
ZGÂNDĂRI v.tr. (pop.) — attiser, raviver. A zgândări focul — attiser le feu; a zgândări o rană — irriter une plaie. 0
EXPR. A nu zgândări o rană veche (fig., fam.) — Ne pas reveiller le chat qui dort (fig., fam.).
ZGÂRCI v.refl. — lesiner, megoter. A nu se zgârci — ne pas lesiner/ne pas megoter. 0 EXPR. A se zgârci la tărâţe
(fig., fam.) — Faire des economies de bouts de chandelle (fig., fam.). ♦ ZGÂRCENIE s.f. — avarice/, parcimonie/ ♦
ZGÂRCIT, Ă S. şi adj. — I. [s] jean-foutre m. (pop, vx.). II. [adj] parci-monieux, euse. III. [s. şi adj.] avare; => ladre
(litt.). A fi zgârcit — etre grippe-sou/pisse-vinaigre/radin, radine/rat/(tres) preş de ses sous (fig., pop.).
ZGÂRIA v.tr., refl. — (s') ecorcher, (s') e-gratigner, erafler, griffer. A-l zgâria în gât — avoir un chat dans la gorge
(fig., fam.). 0 EXPR. A zgâria hârtia (fig., fam.) — Gribouiller (fam.). ♦ ZGÂRIETURĂ s.f. — egratignure/, eraflure/
ZGLOBIU, IE adj. (fam.) — espiegle; mutin, ne. V. ZBURDALNIC.
ZGOMOT s.n. — bruit m., tapage m. ♦ ZGOMOTOS, OASĂ adj. — bruyant, te; tapageux, euse.
457
ZGRIBULI v.refl. (pop.) — s'emmitoufler, frissonner, grelotter. ♦ ZGRIBULIT, Ă adj. — emmitoufle, ee; frileux, euse.
ZGRIPŢUROAICĂ 5./ (pop.) — chipie/, harpie/, megere/, sorciere/
ZGUDUI v.tr., refl. (şifig.) — (s') ebranler, secouer (etfig.). ♦ ZGUDUITURĂ s.f.—ebran-lement m., secousse / ♦
ZGUDUIT, Ă adj. — ebranle, ee (etfig.).
ZGURĂ s.f. — scorie/
ZI s.f. —jour ;«., journee/ Zi lucrătoare — jour ouvrable; zi plină — journee bien rem-plie; zi de salariu — la
sainte touche (fig., pop.); zi de sărbătoare —jour ferie; zi şi noapte — nuit et jour; într-o zi — un jour; într-o bună
zi— un beau jour; un jour ou l'autre; în plină zi — au grand jour; de la o zi la alta — d'un jour â l'autre; du jour au
lendemain; zi cu z.i — au jour le jour; din zi în zi — de plus en plus; pe zi ce trece — avec le temps; a treia zi după
Scripturi (fig.) — quand les poules auront des dents (fig., fam.); ziua de apoi — le jour du jugement dernier; ziua
morţilor — la Toussaint; ziua de naştere — l'anniversaire; ziua numelui — la fete; în ziua de azi — de nos jours;
toată ziua — toute la sainte journee (fam.); toată ziua bună ziua — tous les jours que Dieu fait; de cu ziuă — â
l'aube; des potron-minet; de zile mari — les jours marques d'une pierre blanche (fig., fam.); într-una din zile — un de
ces quatre matins; zile cu ghinion— „ii y a des jours comme 9a"; în zilele noastre — par les temps qui courent;
limpede ca lumina zilei — clair comme le jour; a da bună ziua — dire bonjour; a-şi lua ziua bună — prendre conge
(de qqn); a lucra cu ziua — faire des menages; travailler â la journee; a se lumina de ziuă — faire jour. 0 EXPR. A fi
la zi (fig., fam.) — Etre a la page (fig., fam.). A (tot) lăsa de pe o zi pe alta — Lanterner; remettre au lendemain. A
lăsa pe cineva cu zile (fig., fam.) — Accorder la vie a qqn; faire grâce de la vie a qqn. A-şi lua zilele (fig., fam.) — Se
faire sauter la cervelle/le plafond (fig., fam.). A-şi scurta
ZMEU
zilele (fig., fam.) — Creuser sa fosse/sa tombe (fig., fam.). A-şi sfârşi zilele (fig., fam.) — Achever ses jours (fig.,
fam.). A nu şti ce aduce ziua de mâine (fam.) — Ne pas savoir de quoi demain est fait (fam.). Fiecare zi cu
problemele ei (prov.) — A chaque jour suffit sa peine (prov.). Zilele trec dar nu se aseamănă (prov.) — Les jours se
suivent et ne se ressemblent pas (prov.). ♦ ZILNIC, Ă adj. —journalier, ere; quotidien, nne. ♦ ZILI-ER s.m. —journalier
m. ♦ ZIULICĂ s.f. — In expr.: 0 EXPR. Cât e ziulica de mare (fam.) — Toute la sainte journee (fam.); a longueur de
journee.
ZIAR s.n. —journal m.; => canard; feuille de chou (fig., fam., pej.). ♦ ZIARIST, Ă S. —jour-naliste.
ZICE v.tr. (pop.) — dire. (Că) bine zici! — bonne idee. Cum bine zici — Je ne le vous fais pas dire. Să zicem că... —
Mettons que...; acestea fiind zise... — ceci dit...; va să zică — donc; zis şi făcut — sitot dit, sitot fait; uşor de zis —
facile â dire. S-a zis cu el — „Son compte est bon" (fig., fam.); „s'en est fait de lui". ♦ ZICALĂ s.f. — dicton m.
ZIDI v.tr. — 1. batir, construire, elever, murer. 2. creer, fonder. ♦ ZID s.n. — mur m., muraille/, rempart m. ♦ ZIDAR
m. — mason m. ♦ ZIDĂRIE s.f. — maconnerie/
ZIGZAG s.n. — lacet m. Drum în zigzag — route en lacets.
ZIMBRU s.m. — bison m.
ZIMŢUI v.tr. — creneler. ♦ ZIMŢ s.m. — crenelage m.; dents (d'une scie) m.pl. încălţăminte cu talpă zimţată —
chaussures a semelle crantee.
ZMÂNGĂLI v.tr., intr. — barbouiller; => gribouiller (fam.). ♦ ZMÂNGĂLEALĂ s.f. — barbouillage/, gribouillage/,
gribouillis m.
V. MĂZGĂLI.
ZMEU s.n., s.m. — 1. cerf-volant m. (les cerfs-volants). A ridica un zmeu spre cer — lancer un cerf-volant dans le
ciel. 2. croque-mitaine m. (les croque-mitaines); Pere-Fouet-tard m. Zmeul este învins de Făt-Frumos —
458
ZUMZĂI v.intr. — bourdonner. ♦ ZUMZET s.n. — bourdonnement (des abeilles) m., bruissement (de la foret) m.,
vrombissement (d'un avion) m.
ZURBAGIU, IE s. şi adj. (pop.) — tapa-geur, euse; => braillard, de; faraud, de; gueu-lard, de (fam.).
ZURLIU, IE s. şi adj. (fam.) — barjo; braque; dingo; dingue; (âtre) marteau; sonne, ee; timbre, ee (fam.); cingle, ee;
louf, loufoque; maboul, le; toque, 6e; zinzin (pop.); fou a triple etage; qui bat la campagne; qui paume ses boulons;
qui travaille du chapeau (fig., pop.). V. CĂPIAT, NEBUN, SĂRIT, SCRÂN-TIT, SMINTIT, ŢICNIT.
ZVASTICA s.f — croix/ gammee.
ZVÂCNI v.intr. — 1. palpiter. 2. bondir; s'elancer brusquement.
ZVÂNTA v.tr., refl. — 1. faire secher; secher. 2. [fig.] detruire, epuiser, exterminer, tarir.
ZVÂRCOLI v.refl. — se tortiller. A se zvârcoli ca un vierme — se tortiller comme un ver. ♦ ZVÂRCOLIRE s.f. —
tortillement m.
ZVÂRLI v.tr., refl. (pop.) — 1. ecarter, jeter, lancer. A zvârli cu pietre —jeter des pierres. 2. se debarrasser. A zvârli
lucrurile vechi — se debarrasser des vieilleries. 3. s'elancer, se jeter sur, se ruer.
ZVONI v.refl. — se rtipandre. S-a zvonit o ştire falsă — On a repandu des canards (fig., fam.)/une fausse nouvelle.
Se zvoneşte că... —Le bruit court que.... ♦ ZVON s.n. — bruits m.pl., rumeur/ A prinde un zvon — avoir vent de
qqch. (fig., fam.); zvonuri — des bruits qui courent; des „on dit"; des „ou'i-dire". Zvonuri, nimic altceva! — Les
rumeurs vont bon train; rien que des rumeurs!.
ZMEURĂ
Le croque-mitaine est vaincu par le Prince Charmant.
ZMEURĂ s.f. — framboise/
ZOBI v.tr., refl. (fam.) — briser, ecraser, mettre en capilotade. ♦ ZOB s.n. — capi-lotade m. A se face zob — (etre) en
capilotade.
ZODIAC s.n. — zodiaque m. ♦ ZODIE s.f. — signe m. du zodiaque. Semnele zodiacului: Berbec — Belier; Taur —
Taureau; Gemeni — Gemeaux; Rac — Cancer; Leu — Lion; Fecioară — Vierge; Balanţă — Ba-lance; Scorpion —
Scorpion; Săgetător — Sagittaire; Capricorn — Capricorne; Vărsător — Verseau; Peşti — Poissons. ZONĂ s.f. —
zone/
ZORI v.tr., refl. — 1. pousser qqn. 2. (se) depecher, (se) hâter, (se) presser. ♦ ZOR s.n.— hâte/, urgence/ 0
EXPR. A-i da zor (fig., fam.) —Aller dare-dare (fam.); aller plus vite que la musique; bruler Ies etapes; donner
pleins gaz; mettre Ies bouchees doubles; mettre toute la gomme (fig., fam.); faire vinaigre; se magner le train
(fig., pop.). Dă-i zor! — „Et que 9a saute!". A lua pe cineva Ia zor (fig., fam.) — Reprendre qqn vertement (fig.,
fam.).
ZORI s.m.pl. — aube/ In zori de zi — aux aurores; au petit matin; din zori şi până-n seară — toute la sainte journee
(fam.); du matin au soir; a se trezi în zori— se lever avec l'aube/au petit jour.
ZORZOANE s.f.pi. — colifichets m.pl, fan-freluches//?/.
ZUGRĂVI v.tr. — peindre. ♦ ZUGRAV s.m. — peintre m. en bâtiment. ♦ ZUGRĂVEALĂ s.f. — peinture/
ZULUF s.m. — boucle/ de cheveux.
■

Aristita Negreanu - Dictionar Modern Roman-Francez

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aristita Negreanu - Dictionar Modern Roman-Francez

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

• ■•

S-ar putea să vă placă și