Metamorfoze

(Ovidiu)

Ovidiu este sursa celor mai multe legende greco-romane cu

privire la transformări. Poemul său enciclopedic, Metamorfozele, urmează un fir
narativ de la crearea Pământului la transformarea lui Cezar în zeu.

Amploarea poveştilor lui Ovidiu le-a asigurat popularitatea chiar şi atunci când
autorităţile creştine s-au încruntat văzând conţinutul păgân. Cea mai elocventă este
povestea lui Arachne, o tânără foarte mândră de abilitatea ei de a toarce, lăudându-
se cu faptul că materialele sale sunt chiar mai bine decât ale Athenaei.

Athena organizează un concurs între ele, pentru a decide cine este mai bună. Atunci
când Arachne produce o tapiserie magnifică, dar cu imagini ale păcatelor sexuale
ale zeilor, Athena este atât de exasperată că o loveşte pe Arachne. Ea este salvată
de la moarte, însă degetele ei subţiri şi iscusite sunt preschimbate în picioare şi
astfel Arachne devine un păianjen ce trebuie să înveţe să ţeasă ceva mai adecvat.

Cu cincisprezece cărţi cuprinzând doar astfel de poveşti (Zeus l-a transformat pe

Lycaon într-un lup ca pedeapsă pentru uciderea copiilor săi, Artemis l-a transformat
pe Actaeon într-un cerb pentru că a spionat-o în timp ce se scălda, Io a fost
transformată de Zeus într-o junincă pentru a nu fi descoperită de Hera; Circe a
transformat toţi intruşii de pe insula ei în animale sălbatice), Ovidiu este cu siguranţă
regele metamorfozelor.

Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 legende (un

om sau o zeitate se transformă într-un animal, într-o plantă sau o constelație, în
urma unor întâmplări deosebite), desfășurate cronologic, de la formarea universului
până la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelație.

În Metamorfozele lui Ovidiu, Pygmalion este un sculptor din Cipru care, evită
compania femeilor, pe care le consideră niște ființe pline de defecte. În
schimb, el se îndrăgostește de una din sculpturile sale, o frumoasă femeie din
marmură, care atinge perfecțiunea. Pygmalion aduce ofrande pe altarul
Afroditei pentru a găsi o soție care să fie întruchiparea acestei statui; însă,
după ce o sărută, însăși sculptura prinde viață, devenind o femeie în carne și
oase, pe nume Galateea. Așadar, este vorba despre mitul creatorul care
insuflă viață creației sale – cu un pic de ajutor din partea zeilor, desigur.

https://hyperliteratura.ro/metamorfoze-in-literatura-populara-si-culta/