Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism şi Arhitectură

Catedra: Ecotehnie, Management Ecologic şi Ingineria Apelor,

UNESCO/Cousteau

Proiect de an
la disciplina: Epurarea apelor uzate

Tema : „ Staţie de epurare a apelor uzate comunale”

A efectuat: st. gr. ESAAC-1901

Grec Alexandr

A verificat: dr. conf. univ.

Ungureanu Dumitru

Chişinău 2019
 Cuprins:

Pag.
Introducere 3
1. Date iniţiale pentru întocmirea proiectului 4
2. Calcule preliminare 5
2.1. Determinarea debitelor de calcul de apă uzată 5
2.2. Determinarea concentraţiilor de poluanţi în apele uzate 6
2.3. Calculul temperaturilor medii ale apelor uzate 8
2.4. Determinarea numărului fictiv de locuitori 8
3. Calculul gradului necesar de epurare 9
4. Alegerea metodei şi schemei tehnologice a staţiei de epurare 9
5. Descrierea fluxului tehnologic al apelor uzate 11
6. Fluxul tehnologic al nămolului 12
7. Calculul instalaţiilor de epurare mecanică a apelor uzate 12
7.1. Camera de recepţie / Disipatorul de energie 12
7.2. Calculul hidraulic al canalelor de legătură între
obiectele staţiei de epurare 14
7.3. Calculul grătarelor cu bare 14
7.4. Deznisipatoarele 18
7.4.1. Calculul deznisipatoarele tangenţiale 18
7.4.2. Calculul platformelor de nisip 21
7.5. Decantoarele primare 22
7.5.1. Calculul decantorului primar 22
7.5.1.1. Calculul limpezitoarelor cu aerare
naturală (LAN) 23
8. Calculul instalaţiilor de epurare biologică a apelor uzate 26
8.1 Calculul bazinelor de aerare cu nămol activ BANA 26
8.1.1. Dimensionarea BANA 30
8.1.2 . Calculul sistemului de aerare al BANA 31
8.2. Calculul decantoarelor secundare (DS) 32
8.2.1. Calculul decantoarelor secundare după BANA 33
8.3. Calculul biofiltrelor cu umplura din masa plastica 34
8.3.1. Calculul DS după filtre biologice 35
8.4. Calculul cantităţii de nămol secundar 36
9. Instalaţii pentru dezinfecţia apelor uzate epurate 37
9.1. Staţia clor 37
9.2. Camera de amestec 38
9.3. Bazine de contact 39
10. Tratarea nămolurilor 40
10.1. Îngroşarea nămolului activ în exces 41
10.2. Fermentarea nămolurilor 41
10.2.1. Calculul fermentatoarelor cuplate cu LAN 41
10.3. Deshidratarea nămolului fermentat 42
10.4. Calculul gospodăriei de biogaz 42
1
 10.4.1. Calculul cantităţii de biogaz degajată la fermentarea
nămolurilor 43
10.4.2. Calculul şi dimensionarea gazholderelor 43
Bibliografie 44

2
 Introducere

Apa este indispensabilă vieţii şi activităţii umane, fiind folosită în diferite

scopuri. Prin trecerea si folosirea apelor curate în cuprinsul unei aşezări omeneşti
se produc ape murdare de scurgere întrebuinţate, numite şi ape uzate.
Prin poluarea apelor se înţelege alterarea calităţilor organoleptice, chimice,
bacteriologice sau biologice ale acestora, produsă direct sau indirect de activitatăţi
umane (impact antropic). Drept urmare, apele devin improprii pentru folosirea
normală în scopuri posibile înainte de a interveni alterarea. Ele conţin poluanţi
organici, microorganisme, substanţe toxice şi din acest punct de vedere, prezintă
cauza principală de poluare a apelor de suprafaţă. Orice emisar posedă o capacitate
de autoepurare, însă această capacitate este limitată şi supraîncărcarea lui cu
impurităţi aduce la reducerea calităţii apei şi distrugerea florei şi faunei uzuale
pentru apele de suprafaţă.
Pentru a elimina efectul nociv al apelor uzate, înainte de evacuarea lor prin
sistemul de canalizare în emisar, ele trebuie epurate pînă la starea necesară,
stabilită prin calcule speciale şi analiza diverselor variante tehnico-economice.
Operaţia de epurarea a apelor uzate se efectuează în instalaţii speciale,
grupate într-o staţie de epurare.
Scopul întocmirii proiectului de an, conform datelor de temă, constă în
determinarea gradului necesar de epurare a apelor uzate, alegerea procedeelor de
epurare, elaborarea planului general al staţiei şi construirea profilurilor tehnologice
pe fluxul apei şi al nămolurilor.

3
1. Date iniţiale pentru întocmirea proiectului

Varianta

1. Numărul de locuitori: Sectorul A: 14000 locuitori,

Sectorul B: 12000 locuitori,
Sectorul D necanalizat: 4000 locuitori.

2. Debitul specific de ape uzate: sectorul A: 150 l/(om·zi),

sectorul B: 125 l/(om·zi),
sectorul C: 95 l/(om·zi),
sectorul necanalizat: 25 l/(om·zi)..

3. Coeficientul de variaţie zilnică a debitelor de apă uzată menajeră: kzi,max=1,3

kzi,min=0,75

4. Temperatura apelor uzate menajere, ºC: medie de iarnă - 22ºC,

medie de vară - 12ºC,
medie anuală - 15 ºC.

1𝑖𝑛𝑑 3
5. Debitul zilnic mediu de ape uzate industriale, m 3/d: 𝑄𝑧𝑖 𝑚𝑒𝑑 = 1300 𝑚 /𝑑.
2𝑖𝑛𝑑 3
𝑄𝑧𝑖 𝑚𝑒𝑑 = 100 𝑚 /𝑑.

6. Coeficientul de variaţie orară a debitului de ape uzate industriale:𝒌𝒊𝒏𝒅

𝒐𝒓.𝒎𝒂𝒙 -1.5
𝒌𝒊𝒏𝒅
𝒐𝒓.𝒎𝒊𝒏 -0.65

7. Conţinutul apelor uzate industriale: MS = 200 mg/l,

CBO = 500 mg/l.

8. Temperatura apelor uzate industriale, ºC: medie de iarnă I - 19ºC,

medie de vară I- 16ºC,
medie anuală I- 17ºC.
medie de iarnă II - 25ºC,
medie de vară II- 10ºC,
medie anuală II- 18ºC.

4
2. Calcule preliminare

2.1. Determinarea debitelor de calcul de apă uzată

Dimensionarea instalaţiilor din cadrul staţiei de epurare se efectuează în

funcţie de debitul orar maxim de apă uzată, iar debitele medii şi minime servesc la
dimensionarea canalelor, conductelor, jgheaburilor şi la diferite verificări.
Calculele se efectuează utilizînd relaţiile:
 qsp 
Qzi,med   Nloc , m3 d (2.1)
 1000 
Qzi,max  Qzi,med  K zi,max , m3 d (2.2)
Qzi,min  Qzi,med  K zi,min , m3 d (2.3)
Qzi,max
Qor,med  , m3 h (2.4)
24
Qor,max  Qor,med  K or,max , m3 d (2.5)
Qor,min  Qor,med  K or,min , m3 d (2.6)
unde:
Qzi,med  debitul zilnic mediu de ape uzate, m3 d ;
qsp  debitul specific de ape uzate corespunzător fiecărui cartier, l/(om·zi);
N loc  numărul de locuitori;
Qzi,max , Qzi,min  debitul zilnic maxim respectiv minim de ape uzate, m3 d ;
K zi,max , K zi,min  coeficientul de variaţie zilnică a debitului de apă uzată
menajeră, respectiv industrială; (date iniţiale)
Qor,med  debitul orar mediu de ape uzate, m3 d ;
Qor,max , Qor,min  debitul orar maxim respectiv minim de ape uzate, m3 d ;
Kor,max , Kor,min  coeficientul de variaţie orară a debitului de apă uzată
menajeră, respectiv industrială;
Pentru apele uzate menajere Kor,max şi Kor,min se adoptă conform tab.2 [1],
în funcţie de debitul mediu exprimat în l/s:

Q med , l s 5 10 20 50 100 300 500 1000

K or,max 2.5 2.1 1.9 1.7 1.6 1.55 1.5 1.47
K or,min 0.38 0.45 0.5 0.55 0.59 0.62 0.66 0.69

5
 Pentru Q med = 2100l/s, prin interpolare determinăm:
K men
or,max = 1.68,
K men
or,min = 0,60.

Tabelul nr.1. Debitele de calcul ale apelor uzate

Tipul de A.U. Sectoarele Nr. de qsp, Debitele
rezidenţiale locuitori l/(om·zi) 3
m /d m3/h l/s
1 2 3 4 5 6 7
1. Ape uzate A 14000 150 2100
menajere B 12000 125 1500
C 6000 95 570
Total: mediu 4270 231.2 64.2
maxim 5551 388.4 107.8
minim 3202.5 138.7 38.5
2. A.U. ind.I
mediu 54.1 15.02
maxim 62.2 17.2
minim 35.1 9.4
3. A.U. ind. II
mediu 4.1 1.1
maxim 4.75 1.3
minim 2.65 0.7
4. Amestecul de
A.U. mediu 5670 289.4 80.3
maxim 6951 455.3 126.3
minim 4602.5 176.4 48.9

Debitele de calcul ale staţiei de epurare:

1. Debitul zilnic maxim, Q zi,max = 6951 m3 /d;
2. Debitul orar maxim, Q or,max = 455.3 m3 /ℎ = 126.3 𝑙/𝑠.
3. Debitul orar minim, 𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑖𝑛 = 176.4 𝑚3 /ℎ = 48.9 𝑙/𝑠.

2.2. Determinarea concentraţiilor de poluanţi în apele uzate

Principalii parametri – indicatori ai gradului de poluare al amestecului de ape

uzate necesari pentru calculul instalaţiilor de epurare sînt:
 Materiile în suspensie (MS);
 Consumul biochimic de oxigen (CBO);
Aceşti parametri sînt diferiţi pentru apele uzate menajere şi cele industriale. Din
cauza lipsei datelor analizei fizico – chimice a apelor uzate menajere recurgem la
un calcul al acestora în baza cantităţii specifice de poluanţi ce revin unui locuitor
utilizator al sistemului de canalizare, conform tab.25 [1].
Calculul se efectuează conform relaţiilor:
1) Pentru sectoarele canalizate:
6
 a 1000
Cpol  , mg/l (2.7)
qsp

unde:
a  cantitatea specifică de poluanţi, se determină coform tab.25 [1]:
 Pentru MS − a  65 g om  zi ;
 Pentru CBO − a  75 g om zi ;
qsp  debitul specific de ape uzate corespunzător fiecărui cartier, l/(om·zi);
2) Pentru sectoarele necanalizate cantitatea specifică de poluanţi este egală
cu 33% din a:
a 1000
Cpol  0,33 , mg/l (2.8)
qsp

Concentraţiile poluanţilor în apele industriale sînt în datele iniţiale. În

amestecul de ape uzate concentraţiile poluanţilor se calculează ca medie ponderată
cu formula:

Cam 

 QCpol 
, mg/l (2.9)
pol
 Qzi,med

Tabelul nr.2. Concentraţiile de poluanţi în apele uzate

qsp, Qzi,med, MS, CBO,
Tipul de ape uzate 3 Q*MS Q*CBO
l/om zi m /d mg/l mg/l
1.A.U. menajere
Sectorul A 150 2100 433.3 909.900 500 1050000
Sectorul B 125 1500 520 780000 600 900000
Sectorul C necan. 95 570 684.2 3899940 789.4 4499580
2. A.U. industriale I 1300 200 260000 500 650000
A.U. industriale II 100 200 260000 500 50000
3. Amestecul de A.U 10733 470.1 5046649.9 669.1 7182250

Concentraţia de MS la intrarea în staţia de epurare constituie 470.1 mg/l.

Concentraţia de CBO la intrarea în staţia de epurare constituie 669.1 mg/l.

7
2.3. Calculul temperaturilor medii ale apelor uzate

Temperatura apelor uzate este un factor important care influenţează eficienţa

epurării biologice şi dizolvarea oxigenului în apă.
Stabilirea temperaturii Tmed C (medie în timp de iarnă Tmed,iarnă C , medie în
timp de vară Tmed,vară C , medie anuală Tmed,anuală C ) în volumul sumat de apă
uzată se efectuează cu relaţia:

Q T
Tmed  , C (2.10)
Q

Tabelul nr. 3. Temperaturile medii ale apelor uzate

Tipul de ape Qzi,med Tmed,vară Tmed,iarnă Tmed,anuală
Q*T Q*T Q*T
uzate m3/d ºC ºC ºC
1. Menajere 4270 22 9394 12 51240 15 64050
2.Industriale I 1300 19 24700 16 20800 17 22100
Industriale II 100 25 2500 10 1000 18 1800
3. Amestec 5670 22.18 36594 12.8 73040 15.5 87950

2.4. Calculul numărului conventional de locuitori

Numărul conventional reprezintă suma reală de locuitori din localitate şi a

numărului echivalent.
Numărul echivalent reprezintă numărul de locuitori care echivalează
cantitatea de impurităţi, evacuate în reţeaua de canalizare publică de apele uzate
industriale.
Cu ajutorul numărului conventional de locuitori vor fi determinate cantităţile
de reţineri şi nămol, cunoscând concentraţiile aferente pentru un locuitor în funcţie
de instalaţia ce urmează a fi dimensionată.
Calculele se efectuează cu următoarele relaţii ţinîndu-se cont de concentraţia
de materii în suspensie şi substanţe organice exprimate prin CBOtotal .

Nconv = Nefectiv+Neq , locuitori (2.11)

unde:
N efectiv  reprezintă suma dintre sectoarele A,B,C şi D cel necanalizat:

N eq 

 Cind
pol  Q zi
ind
 , locuitori (2.12)
a

8
 Se echivalează întreprinderea industrială cu numărul de locuitori, care ar
însemna cantitatea de poluanţi în apele uzate industriale.

𝑀𝑆 1 ∗𝑄𝑖𝑛𝑑1 +𝑀𝑆 2 ∗𝑄𝑖𝑛𝑑2

Pentru MS, Neq= , 𝑙𝑜𝑐 , unde a  65 g om zi ;
𝑎

200∗1300∗200∗100
Neq= = 4308 , 𝑙𝑜𝑐 ,
65

𝐶𝐵𝑂1 ∗𝑄𝑖𝑛𝑑1 +𝐶𝐵𝑂2 ∗𝑄𝑖𝑛𝑑2

Pentru CBO, Neq=
𝑎
, 𝑙𝑜𝑐 , unde a=75 g/(om*zi);

500∗1300∗500∗100
Neq= = 9333 , 𝑙𝑜𝑐
75

Nefectiv=∑ Nloc(A,B,C) = 36000 locuitori

Pentru MS, Nconv = 36000+4308=40308 loc. conventionali

Pentru CBO, Nconv = 36000+9333=45333 loc. conventionali

3.Calculul gradului necesar de epurare

În apele uzate deversate în emisar după epurare trebuie să conţină:

MS = 35 mg/l,
CBO = 25 mg/l.

MSinfluent −MSefluent 470.1−35

ε= ∗ 100 % = ∗ 100 % = 90 %. (3.1)
MSinfluient 470.1

CBOinfluent −CBOefluent 669.1−25

ε= ∗ 100 % = ∗ 100 % = 96%. (3.2*)
CBOinfluient 669.1

4. Alegerea metodei şi schemei tehnologice a staţiei de epurare

Metoda de epurare a apelor uzate se adoptă conform recomandărilor din tab.

2.7 [3] în funcţie de gradul necesar de epurare. Deci, metoda de epurare aleasă este
mecanică + biologică completă, este prezentată în fig.1.
Alegerea schemei tehnologice a staţiei de epurare, a setului de instalaţii, care
asigură gradul de epurare necesar şi tratarea nămolurilor, se efectuează în funcţie
de debitul şi caracteristicile fizico – chimice ale apei uzate.
Prin schema tehnologică a staţiei de epurare se urmăreşte îndeosebi,
evidenţierea proceselor tehnologice adoptate pentru epurarea apei în baza gradului
de epurare necesar, precum şi unele precizări, privind modul de tratare a
nămolurilor provenite din treapta mecanică sau biologică de epurare.
9
10
 Schema tehnologica de epurare a apelor uzate
(biofiltru cu umplutura din masa plastica)
Platforme de
uscare
a namolului

SP namol SP SP drenaj Statia clor

primar suflante

Namol fermentat

Platforme de

11
uscare a nisipului ape de drenaj
namol

NAR
Namol activ

Namol primar
aer comprimat

nisip
aer comprimat

Ape de drenaj
cladirea gratarelor
cu bare
AU biofiltru cu spre emisar
umplutura din
masa plastica
disipator de energie deznisipatoare
amestecator
tangentiale bazin de
decantoare contact
decantoare primare secundare
verticale cu miscare dupa filtre
alternativa
Fig.1
5. Descrierea fluxului tehnologic al apelor uzate

Apele uzate ale localităţilor sînt refulate prin intermediul staţiei de pompare
principale prin două conducte de presiune la staţia de epurare. Staţia de pompare
este dotată cu grătare rare pentru protecţia pompelor.
La staţia de epurare, primul element amplasat la cota cea mai înaltă este
camera de recepţie care joacă rolul şi de disipator de energie a apei refulate.
Din camera de recepţie, prin canale de legătură apa uzată se mişcă
gravitaţional parcurgând consecutiv instalaţiile de epurare.
Pentru epurarea apelor uzate de materiile în suspensie sînt prevăzute
instalaţiile treptei mecanice. Iniţial apa este trecută prin grătare dese pentru
reţinerea materiilor grosiere, apoi urmează deznisipatoarele care au menirea de a
reţine materiile în suspensie de provenienţă minerală cu prioritate a particulelor de
nisip. Materiile în suspensie de provenienţă organică sînt eliminate parţial în
decantoarele primare.
Ţinînd cont că decantoarele primare asigură numai 50 % eficienţă eliminare
MS, iar cerinţele normativelor de proiectare prescriu că în treapta biologică apele
uzate epurate mecanic nu trebuie să conţină mai mult de 150 mg/l MS.
Epurarea biologică se adoptă în instalaţii cu epurare artificială folosind
microflora crescută în condiţii speciale (cu asigurarea condiţiilor aerobe şi a
concentraţiilor mari de biomasă).
După instalaţiile de epurare bilogică propriu – zise se prevăd decantoarele
secundare (de regulă de acelaşi tip ca şi cele primare), care au menirea de a separa
microflora de apa uzată epurată. Nămolul activ separat este recirculat în biofiltru
pentru a menţine doza necesară de biomasă în instalaţie. O parte din nămolul activ
separat (nămolul activ în exces sau surplusul de biomasă) trebuie eliminat din
circuitul nămolului activ.
În treapta biologică se asigură primordial eliminarea CBO, dar şi a MS
reziduale pînă la 15÷20 mg/l.
După epurarea biologică care de fapt definitivează eliminarea celor doi
indicatori de poluare MS şi CBO se prevede dezinfecţia apelor uzate epurate
pentru prevenirea răspândirii bolilor infecţioase prin intermediul apei.
Pentru dezinfecţie se prevede o staţie clor care este menită pentru prepararea
soluţiei de clor şi dozarea clorului în apă cu asigurarea concentraţiei necesare de
clor şi condiţia de o concentraţie de clor rezidual în apă, o cameră de amestec a
soluţiei de clor cu apa tratată care de regulă mai joacă rolul de debitmetru. Pentru
aceasta se folosesc canale înguste cu salt hidraulic de tip Parshall sau Venturi care
asigură amestecul. Timpul de contact al clorului cu apa uzată de minim 30 minute
se asigură în bazinele de contact şi după aceea în emisar.

12
6. Fluxul tehnologic al nămolului

Reţinerile de pe grătarele cu bare se acumulează în containere şi se

transportă la locurile de depozitare sau gunoişte.
Nisipul reţinut în deznisipatoare se evacuează cu ajutorul hidroelevatoarelor
pentru care se prevede alimentare cu apă industrială, se pompează la platformele de
nisip dotate cu un sistem de drenaj unde este deshidratat şi periodic curăţat şi
utilizat în diferite scopuri.
Nămolul deshidratat se utilizează prioritar în calitate de îngrăşământ organic
după o depozitare de cîteva luni pentru dehelmintizare care are loc în rezultatul
unor procese biotermice (copostare).

7. Calculul instalaţiilor de epurare mecanică a apelor uzate

Epurarea mecanică constă în reţinerea prin procedee fizice sau mecanice a

impurităţilor insolubile, care se numesc materii în suspensii (MS).
În acest scop sînt folosite următoarele stadii de epurare mecanică:
1. Degrosisarea (eliminarea materiilor grosiere);
2. Sedimentarea materiilor minerale;
3. Sedimentarea materiilor organice;

7.1. Camera de recepţie / Desnsipatorul de energie

Prima instalaţie în fluxul tehnologic al apelor este camera de recepţie

(disipatorul de energie). Acesta are menirea de a linişti fluxul de apă refulat de
staţia de pompare pentru a-l trece în curgerea liberă gravitaţională prin canale
deschise spre instalaţiile de epurare.
Conform debitului de calcul orar maxim, alegem construcţia tip a camerei de
recepţie, desnisipare a energiei din tabelul 1, pag. 6 [4], cu următorii parametri:
A = 1500 mm;
B = 1000 mm;
H = 1300 mm;
H1 = 1000 mm;
h = 400 mm;
h1 = 650 mm;
b = 500 mm;
l = 600 mm;
l1 =800 mm.
Diametrul conductei de refulare:
- printr-o conduct: 400 mm;
- prin două conducte: 250 mm.

13
 Fig. 2. Camera de recepţie / disipator de energie

a – cu aducţia apelor printr-o conductă de presiune; b – cu aducţia apelor prin 2

conducte de presiune; 1 – camera / cămin de recepţie / disipator de energie;
2 – conducte de presiune; 3 – canal de legătură cu instalaţiile de epurare ulterioară;
4 – suport (stâlpi de reazem).

14
 7.2. Calculul hidraulic al canalelor de legătură între obiectele staţiei de epurare

Din camera de recepţie, apele uzate se îndreaptă spre instalaţiile de epurare

prin canale de legătură gravitaţional.
Dimensionarea canalelor de legătură se efectuează prin calculul hidraulic
folosind tabelele Лукиных. Calculul hidraulic trebuie ţină cont următoarele
condiţii:
min l s , se aleg dimensiunile canalelor, b (lăţimea, m), h/b (gradul
Pentru Qam
de umplere) pentru o pantă oarecare – i, cu condiţia că viteza de autocurăţare
min l s , b şi i rămînînd fixe la variaţia debitelor.
v  0,7 m s la Qam
Rezultatele calculului hidraulic se înscriu în tabelul 4:

Tabelul 4. Calculul hidraulic al canalelor de legătură

Debitele l/s
Parametrii maxime minime
Qtotal Qtotal /2 Qtotal /3 Qtotal /4 Qtotal Qtotal /2 Qtotal /3 Qtotal /4
Valorile
126.3 63.15 42.1 31.5 48.9 24.4 16.3 12.2
debitelor
bc, mm 500 400 300 250 500 400 300 250
Panta, i 0.0003 0.0003 0.0006 0.0005 0.0003 0.0003 0.0006 0.0005
hc/bc 0.5 0.5 0.5 0.6 0.35 0.30 0.25 0.3
hc, mm 250 200 150 150 175 120 75 75
v, m/s 0.99 0.85 0.98 0.85 0.82 0.70 0.75 0.66

7.3. Calculul grătarelor cu bare

Calculul grătarelor cu bare se efectuează în următoarea succesiune: funcţie

de debitul de calcul a apelor uzate din tab. 2 [1], adoptăm în prealabil numărul d
grătare. Luînd în consideraţie debitul staţiei de epurare se preferă un număr minim
de grătare în funcţie.
Calculul grătarelor cu bare constă în:
- determinarea numărului de bare;
- determinarea lăţimii grătarului şi alegerea grătarului produs;
- determinarea cantităţii de reţineri pe grătar.
Determinăm aria necesară a secţiunii vii a grătarului cu relaţia:
𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑎𝑥
𝐹𝑔 = 𝐵𝑔 ∗ ℎ𝑔 = , 𝑚2 , (14)
𝑣𝑔 ∗𝑛𝑔
unde:
vg – viteza de mişcare a apelor uzate prin interspaţiile grătarului, se adoptă
0.8 – 1.2 m/s, [2], adopt vg = 1. m/s;
ng – numărul de grătare adoptate sunt 2 grătare în funcţie.

15
 0.126
𝐹𝑔 = = 0.063 𝑚2 .
1∗2

Determinăm lăţimea grătarului:

𝐵𝑔 = 𝑏𝑖𝑠 ∗ 𝑛𝑖𝑠 + 𝑆𝑏 ∗ (𝑛𝑖𝑠 − 1), 𝑚, (15)

unde:
bis – latimea interspatiilor , adoptam 16 mm.
nis – numărul interspaţiilor;
Sb – grosimea barelor, se adoptă egală cu 0.008-0.01 m, adopt Sb = 0.01 m;

Numărul interspaţiilor se determină cu relaţia:

𝐹𝑔 0.063
𝑛𝑖𝑠 = 𝑘 ∗ = 1.05 = 23 𝑏𝑢𝑐.
𝑏𝑖𝑠 ∗ℎ𝑐 0.016∗0.2
(16)

Atunci lăţimea grătarului va fi:

𝐵𝑔 = 0.016 ∗ 23 + 0.01(23 − 1) =0.58 𝑚.

Determinăm cantitatea de reţineri pe grătar:

𝑀𝑆
𝑎∗𝑁𝑓𝑖𝑐
𝑄𝑟𝑒ţ = , 𝑚3 /𝑧𝑖, (17)
365∗1000

unde:
a – cantitatea impurităţilor reţinute pe grătare din apele uzate menajere, se
adoptă a = 8l/(om/an).

8 ∗ 40308
𝑄𝑟𝑒ţ = = 0.88 𝑚3 /𝑧𝑖.
365 ∗ 1000

Masa reţinerilor depuse pe grătar este:

𝑚𝑎𝑥
𝑄𝑟𝑒ţ ∗𝛾𝑟𝑒ţ ∗𝑘𝑟𝑒ţ
𝐺𝑟𝑒ţ = , 𝑘𝑔/ℎ. (18)
24

unde:
𝑚𝑎𝑥
𝑘𝑟𝑒ţ - coeficientul de variaţie orară a reţinerilor, se adoptă egal cu 2, [2];
γreţ – densitatea medie a impurităţilor, se adoptă egală cu 750 kg/m3.

0.88 ∗ 750 ∗ 2
𝐺𝑟𝑒ţ = = 55 𝑘𝑔/ℎ.
24

16
Determinăm pierderile de sarcină în grătare:

𝑣𝑔2
∆ℎ𝑔 = 𝜁 ∗ 𝑘 ∗ , 𝑚, (19)
2𝑔

unde:
k – coeficient ce ţine cont de majorarea pierderilor de sarcină teoretice în
grătar şi este egal cu 3;
ζ – coeficientul rezistenţei locale a grătarului determinat cu formula:
4⁄
𝑆𝑏 3
𝜁 =𝛽∗( ) ∗ sin 𝜑, (20)
𝑏 𝑖𝑠

unde:
β – coeficient adoptat în funcţie de forma secţiunii transversale a barelor
grătarului, adopt formă dreptunghiulară şi β = 2.42;
φ – unghiul înclinării grătarului faţă de orizont egal cu 60⁰.
4⁄
0.01 3
𝜁 = 2.42 ∗ ( ) ∗ 𝑠𝑖𝑛60⁰ = 0.83.
0.016

12
∆ℎ𝑔 = 0.83 ∗ 3 ∗ = 0.15 𝑚.
2∗9.8

17
 Fig. 3. Schema instalaţiei grătarelor cu bare cu curăţire mecanică.

1 – conductele de presiune; 2 - camera de recepţie / disipator de energie;

3 – canal de aducţie; 4 – canal de legătură în amonte; 5 – stavile; 6 – grătare;
7 – casa grătarelor şi staţiei de pompare a hidroelevatoarelor; 8 – camera
grătarelor; 9 – canal de legătură în aval; 10 – canal de evacuare.

18
7.4. Deznisipatoarele

Pentru eliminarea particulelor solide minerale (nisip ş.a.) cu diametrul peste

0,15...0,25 mm servesc deznisipatoarele, care se amplasează în aval de grătare şi în
amonte de decantoarele primare sau staţia de pompare a apelor uzate.
Pot fi prevăzute următoarele tipuri de constucţii de deznisipatoare:
orizontale, longitudinale sau circulare; turbionare, aerate; turbionare, cu aducţie
tangenţială a apei.
Alegerea tipului de deznisipatoare se face ţinînd cont de debitul de ape
uzate, schema tehnologică de epurare a apelor uzate şi de tratare a nămolurilor,
proprietăţile materiilor solide în suspensie, soluţiile de amplasare a instalaţiilor etc.

7.4.1. Calculul deznisipatoarelor tangentiale

Calculul deznisipatorului tangenţial se efectuează reieşind din condiţia

asigurării încărcării hidraulice Î h , la un debit maxim de ape uzate, egală cu 110
m3/(m2·oră) [1].
Adîncimea hidraulică de calcul se adoptă egală cu jumătate din diametrul
unui compartiment al deznisipatorului Ddn .
Aria unui compartiment al deznisipatorului A dn ,m2, se determină din
formula:
𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑎𝑥 455.3
𝐴𝑑𝑛 = = = 2.06 𝑚2 . (21)
𝑞𝑑𝑛 ∗𝑛𝑑𝑛 110∗2

unde:
A dn - aria unui compartiment al deznisipatorului, m 2 ;
3
q tot
w,max - debitul maxim de ape uzate, se adoptă din tab.1, m /h ;

q dn - debitul maxim de ape uzate, egală cu 110 m3 /(m2 ora) [2];

n dn - numărul deznisipatoarelor, unităţi;

Diametrul fiecărui compartiment Ddn , m, trebuie să fie :

4∗𝐴𝑑𝑛 4∗2.06
𝐷𝑑𝑛 = √ =√ = 1.61 𝑚. (22)
𝜋 3.14

Pentru acumularea sedimentului serveşte baza conică a deznisipatorului.

Înălţimea ei h dn
bas , m, se determină cu expresia:

𝐷⁄
𝑑𝑛 2
ℎ𝑏𝑎ş = = 0.46 𝑚. (23)
1.73

19
 dn
Volumul părţii conice Vbas ,m 3 , se determină cu formula:
2 𝑑𝑛
𝑑𝑛 𝜋∗𝐷𝑑𝑛 ∗ℎ𝑏𝑎ş 3.14∗1.62 ∗0.46
𝑉𝑏𝑎ş = = = 0.308𝑚3 . (24)
3∗4 3∗4

Umplerea părţii conice a deznisipatorului se va efectua timp de (zile):

𝑑𝑛
𝑉𝑏𝑎ş 0.308
𝑡𝑟 = = = 0.38, 𝑎𝑑𝑜𝑝𝑡 𝑔𝑜𝑙𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑜 𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑙𝑎 8 ℎ.
𝑄𝑛 0.80
(25)
unde:
Q n - volumul nisipului reţinut, m 3 /zi, se determină din formula:

𝑠𝑝𝑒𝑐 𝑀𝑆
𝑎𝑛 ∗𝑁𝑐𝑜𝑛 0.02∗40308
𝑄𝑛 = = = 0.80 𝑚3 /𝑑. (26)
1000 1000

unde:
n - cantitatea specifică de nisip, l/(om  zi), se adoptă conform indicaţiilor
a spec
din tabelul 9, egală cu 0,02 l/(om  zi);
MS
Nfic - numărul conventional de locuitori considerat după concentraţia de
materii în suspensie [1].

20
 Fig. 4. Deznisipator tangenţial cu pîlnie de apă turbionară

1 – başă de nămol; 2 – deversor lateral mobil; 3 – tub telescopic;

4 – zona activă / utilă; 5 – dop / capac; 6 – şnec / melc transportor;
7 – gaură de evacuare a particulelor organice spălate; 8 – motor reductor;
9 – jgheab / canal de evacuare; 10 – canal de alimentare.

21
7.4.2. Calculul platformelor de nisip

Deshidratarea nisipului, evacuat din deznisipatoare, se face pe platformele

de nisip, amplasate în vecinătatea deznisipatoarelor, care reprezintă sectoare de
pămînt îngrădite cu diguri şi dotate cu sistem de drenaj, pentru evacuarea apei
separate.

Fig. 5. Platformă de nisip

22
 Dimensionarea platformelor de nisip se efectuează în baza încărcării
h 3 m
hidraulice Îp.n. 3

m2 an cu relaţia: 
𝑄𝑛 ∗365 0.80∗365
𝐴𝑝.𝑛. = = = 97.3 𝑚2 . (27)
3 3

În scopul asigurării umplerii paturilor cu pulpa de nisip şi evacuării nisipului

deshidratat, numărul de paturi trebuie să fie nu mai mic de două. Paturile se
recomandă de adoptat pătrate în plan cu îngrădire din ramblee de pămînt, de
înălţimea 1 2 m .
Determinăm lăţimea unei platforme de nisip:

𝐴𝑝.𝑛. 97.3
𝐵𝑝.𝑛. = √ =√ = 6.97 𝑚, 𝑎𝑑𝑜𝑝𝑡 9 𝑚. (28)
2 2

Am adoptat doua platforme de nisip cu laturile 12x12 m.

7.5. Decantoarele primare

Decantoarele primare încheie fluxul tehnologic al treptei mecanice (al

epurării primare) şi au rolul de a reţine din apele uzate materiile în suspensie
separabile gravitaţional, care nu au fost reţinute în desnisipator. Efluentul
decantoarelor primare, în cazul unei epurări biologice ulterioare, nu trebuie să
conţină materii în suspensie ce depăşesc concentraţia de 150 mg/l.
Pentru efectuarea calculelor trebuie să determinăm eficienţa necesară de
limpezire de care va depinde timpul de sedimentare în decantoarele primare.

7.5.1. Calculul decantorului primar

Se recomada sa se faca conform recomandarilor 2.8 pag 28

1.Calculăm eficienţa necesară de limpezire a apelor uzate în treapta mecanică:

𝑖𝑛𝑓 𝑒𝑓𝑙
𝑑𝑒𝑐 𝐶𝑚𝑒𝑑 −𝐶𝑚𝑒𝑑 470−150
𝐸𝑛𝑒𝑐 = 𝑖𝑛𝑓 ∗ 100 % = ∗ 100 % = 68%. (29)
𝐶𝑚𝑒𝑑 470

unde:

Cinf mg , în amestecul
med - este concentraţia medie a materiilor în suspensie , l
apelor uzate menajere şi industriale, influente în staţie de epurare.

Cefl
lim - concentraţia normată a materiilor în suspensie în apa uzată
limpezită, mg l .

23
2.Calculăm viteza de sedimentare a particulelor de MS în decantorul primar
vertical cu mişcare alternativă:

1000∗𝐻𝑢𝑡𝑖𝑙 ∗𝐾𝑑𝑒𝑐 1000∗4.5∗0.35

𝑈𝑠 = 𝐾 ∗𝐻 𝑛 = 0.35∗4.5 0.25
= 1.22 𝑚𝑚/𝑠, (30)
𝑡𝑑𝑒𝑐 ∗( 𝑑𝑒𝑐 𝑢𝑡𝑖𝑙 ) 920∗( )
ℎ 0.5

unde:
H util  adâncimea utilă a compartimentului de decantare, adoptăm 4.5 m;
K dec  coeficientul de folosire utilă (randamentul hidraulic) al spaţiului de
decantare, se adoptă 0.35;
t dec  durata de decantare corespunzătoare eficienţei necesare de eliminare
a materiilor în suspensie, obţinută experimental în cilindri de laborator cu înălţimea
de hlab=500mm, conform tab.13 [4] adoptăm 920 s;
h  înălţimea standard a cilindrilor de laborator utilizaţi pentru
determinarea curbelor de sedimentare, egală cu 0,5 m;
n – exponentul puterii, care este în funcţie de proprietăţile particulelor de
materii în suspensie de a se aglomera pe parcursul sedimentării, se determină
experimental în cilindri de laborator de diferite înălţimi conform unei metodologii
speciale. Valoarea exponentului n se adoptă în funcţie de concentraţia iniţială de
materii în suspensie şi eficienţa decantării, conform tab.14 [4], n=0,25.

7.5.1.1. Calculul limpezitoarelor cu aerare naturală (LAN)

Limpezitoarele cu aerare naturală reprezintă decantoare verticale dotate cu

cameră interioară de floculare, în care se asigură o aerare naturală datorită
diferenţei de cote a nivelului apei, în canalul de aducţie şi în decantor, aceasta fiind
nu mai mică de 0,6 m.
Deteminăm volumul camerei de floculare care joacă rolul de preaerator.
Durata de retenţie a apei uzate în camera de floculare se adoptă aceeaşi cu durata
din preaeratoare, Tfloculare  0,33 h .
Volumul camerei de floculare se determină cu relaţia:

𝑉𝑐.𝑓. = 𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑎𝑥 ∗ 𝑇𝑓𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒 = 455.3 ∗ 0.33 = 150.2 𝑚3 . (31)

Pentru dimensionarea LAN folosind parametrii construcţiilor tip existente

din tabelul 24 [4], adoptăm valoarea maximă a camerei de floculare tip egală cu
23,7 m3 şi determinăm numărul necesar de camere de floculare (LAN):
𝑉𝑐.𝑓. 150.2
𝑁𝐿𝐴𝑁 = = = 6 𝑏𝑢𝑐. (32)
23.7 23.7

Conform construcţiei tip camera de floculare se cuplează cu limpezitorul cu

diametrul 6 m.
24
 Diametrul tubului central al LAN se determina cu formula:
4𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑎𝑥 4∗455.3
dt.c.= √ =√ = 0.031 m. (33)
3600∗ᴨ∗𝑛𝐿𝐴𝑁 ∗𝑣𝑡.𝑐. 3600∗3.14∗6∗20
Determinăm viteza ascendentă reală a fluxului de apă uzată în zona de
sedimentare (mm/s), apoi se compară cu valoarea vitezei de sedimentare (mărimea
hidraulică) Vsed, mm/s a materiilor în suspensie care trebuie eliminate din LAN.
Aceasta din urmă nu trebuie să fie depăşită de viteza ascendentă reală Vasc  Vsed .

Q/𝑛𝐿𝐴𝑁
vasc = , mm/s, (34)
𝐴𝑓.𝑎𝑠𝑐.

unde:
π∗(D2LAN −d2c.f. ) 3.14∗(62 −2.72 )
Af.asc. = = = 22.53 m2 . (35)
4 4

75.8
𝑣𝑎𝑠𝑐 = = 3.36 𝑚/ℎ = 0.93 𝑚𝑚/𝑠.
22.53

Observăm că 𝑣𝑎𝑠𝑐 = 0.93 𝑚𝑚/𝑠˂𝑣𝑠𝑒𝑑 = 1.21 𝑚𝑚/𝑠

Pentru intensificarea decantării primare, în cazul de faţă, aerarea naturală nu

este suficientă, deci trebuie de recurs la un adaos de nămol activ în exces, care ar
asigura a intensificare de 10-20 %. În acest caz viteza de sedimentare se calculează
pentru timpul de decantare t lab
dec redus care constituie 970 secunde:

1000 ∗ 2.7 ∗ 0.65

vsed = = 1.37 mm/s.
0.65 ∗ 2.7 0.22
970 ∗ ( )
0.5

Calculăm cantităţile de nămol reţinute în decantoarele primare:

𝑄𝑧𝑖,𝑚𝑎𝑥 ∗(𝑀𝑆𝑖𝑛𝑓 −𝑀𝑆𝑒𝑓𝑙 ) 6951∗(470−150)

𝑄𝑛ă𝑚 = (100−𝑊𝑛ă𝑚 )∗𝛾∗104
= (100−95)∗1∗104
= 44.48 𝑚3 /𝑑. (36)

unde:
Wn  umeditatea nămolului, 95 %;
 n  densitatea nămolului, 1 t/ m3 .

25
 Fig. 6. Construcţia limpezitoarelor cu aerare naturală cuplate
cu fermentatoare de nămol tip deschis

1 – jgheab de alimentare; 2 – jgheab de evacuare a crustei; 3 – jgheab de colectare

a apei limpezite; 4 – conductă de aducţie a nămolului; 5 – conductă de evacuare a
crustei; 6 – tub central; 7 – zona de limpezire; 8 – deflector; 9 – cameră de
floculare; 10 – conductă de nămol; 11 – fermentator de nămol; 12 – conductă de
evacuare a nămolului fermentat; 13 – jgheab de evacuare a apei limpezite;

26
8. Calculul instalaţiilor de epurare biologică a apelor uzate

Epurarea biologică constituie cea de-a doua treaptă de epurare şi are

menirea de a elimina substanţele poluante organice biodegradabile exprimate prin
CBO concomitent cu eliminarea MS remanente în apa uzată după treapta mecanică
care constituie 150 mg/l. Pentru epurarea biologică a apelor uzate există două tipuri
de instalaţii:
 cu microflora fixată;
 cu microflora suspendată.

Determinăm valoarea CBO la intrarea în treapta biologică. Ea rezultă din:

a) CBO amestec din localitate constituie:

𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 = 669.1 𝑚𝑔/𝑙.

b) reducerea parţială a CBO în treapta mecanică cu 25 %.

𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 = 669.1 ∗ 0.75 = 502 𝑚𝑔/𝑙. (37)

8.1. Calculul bazinelor de aerare cu nămol activ (BANA)

În conformitate cu gradul de epurare necesar, gradul de poluare a apelor

uzate şi capacitatea staţiei de epurare, adoptăm tipul BANA.
Calculul se efectuează în următoarea ordine:
1. În prealabil adoptăm indicele nămolului In 100 cm3 g , iar în baza acestui
indice şi dozei de nămol activ ce trebuie menţinut în BANA, pe care o adoptăm
a  3 g l , calculăm gradul de recirculare:

a 3
R = 1000 = 1000 = 0.43. (38)
−a −3
In 100
;
2. Calculăm valoarea CBO în amestec la intrarea în BANA a fluxului de apă
uzată şi nămolul activ recirculat:
CBOinf +CBOefl ∗R
CBOmixt = , mg/l. (39)
1+R

502 + 15 ∗ 0.43
𝐶𝐵𝑂𝑚𝑖𝑥𝑡 = = 355.5 𝑚𝑔/𝑙.
1 + 0.43

27
 CBO
curba de oxidare CBO

curba de eliminare CBO

timp de contact timp de oxidare

t
timp de regenerare

Fig.7 Graficul fuctionarii BANA

3. Deoarece pentru epurarea biologică a AU orăşeneşti cu un CBOinf>150 mg/l
am adoptat bazine de aerare cu regenerarea nămolului activ, la dimensionarea
BANA vom determina doi timpi:
 timpul de contact sau aerare în BANA propriu-zis;
 timpul de regenerare a NAR, care se va calcula ştiind timpul de
oxidare:

t reg = t oxid − t aer , h. (40)

Durata aerării în BANA a amestecului de ape uzate şi NA, care trebuie să fie
mai mare sau egală cu 2 ore, se determină cu relaţia:

2.5 CBOmixt TAU

t aer = ∗ lg ( )∗ , h, (41)
√a CBOefl Tiarnă
med
unde TAU 15C ;

2.5 355.5 15
t aer = ∗ lg ( ) ∗ 12.8 = 2.3 h, adoptam 3 h
√3 15

Durata oxidării CBO eliminat de către NA se determină cu formula:

CBOinf −CBOefl
t oxid = , h, (42)
R∗aDS ∗(1−m)∗ρ
unde:
a D.S.  concentraţia de NA în fluxul recirculat al NAR ce se detrmină cu
relaţia:

1 1
aDS = a ∗ ( + 1) = 3 ∗ ( + 1) = 6.49 g/l. (43)
2R 2∗0.43

28
m – partea minerală a NA (conţinutul de substanţă minerală în NA), se
adoptă m  0,3 ;

 viteza specifică de eliminare a CBO de către NA, şi se determină cu

formula:
CBOefl ∗CO2 1 mg CBO
ρ = ρmax ∗ ∗ , , (44)
CBOefl ∗CO2 +kCBO ∗CO2 +kO2 ∗CBOefl 1+φ∗aDS gNA∗h

unde:
max  viteza specifică maximă pe care o are nămolul activ în condiţiile
optime de mediu, pentru apele uzate orăşeneşti max  85 mg g  h ;
CO2  concentraţia de oxigen în amestecul de apă uzată cu NA în BANA,
se adoptă CO2  2 mg/l ;
K CBO  constanta care caracterizează proprietăţile poluanţilor organici,
pentru AU orăşeneşti K CBO  33 mg CBO /l ;
K O 2  constanta care caracterizează influenţa concentraţiei de oxigen
dizolvat, pentru AU orăşeneşti K O2  0,625 mg O2 /l ;
 coeficientul care ia în considerare acţiunea inhibantă a produselor de
metabolism, pentru AU orăşeneşti  0,07 l/g ;

15 ∗ 2 1 mg CBO
ρ = 85 ∗ ∗ = 24.89 .
15 ∗ 2 + 33 ∗ 2 + 0.625 ∗ 15 1 + 0.07 ∗ 6.49 gNA ∗ h

502 − 15
t oxid = = 10.01 h.
0.43 ∗ 6.49 ∗ (1 − 0.3) ∗ 24.89

t reg = 10.01 − 2.3 = 7.71 h.

4. Deoarece calculul preliminar a fost efectuat în baza valorii indicelui de

nămol I n , luat prin aproximaţie egal cu 100 cm3 g , din cauza lipsei valorii
încărcării organice, efectuăm corectarea calculului în următoarea succesiune:
a) Determinăm parametrii medii de funcţionare a BANA:
 Durata medie de retenţie în sistemul BANA + regenerator:

t med = (1 + R) ∗ t aer + R ∗ t reg = (1 + 0.43) ∗ 2.3 + 0.43 ∗ 7.71 =6.59 (45)

 Doza medie de NA în sistemul BANA + regenerator:

(1+R)∗taer ∗a+R∗treg ∗aDS

amed = , g/l. (46)
tmed

29
 (1 + 0.43) ∗ 2.3 ∗ 3 + 0.43 ∗ 7.71 ∗ 6.49
amed = = 4.76 g/l.
6.59

b) Calculăm încărcarea organică a NA:

24∗(CBOinf −CBOefl ) mg CBO

Iorg = , . (47)
amed ∗(1−m)∗tmed gNA∗d

24 ∗ (502 − 15) mg CBO

Iorg = = 533 .
4.76 ∗ (1 − 0.3) ∗ 6.59 gNA ∗ d

Conform tabelului 6, încărcării organice calculate, îi corespunde indicele de

nămol respectiv:
Tabelul 5
Iorg 100 200 300 400 500 600
3
In, cm /g 130 100 70 80 95 130
3
Deci, I n corectat relativ la Iorg , este 98 cm /g. Devierea de la I n adoptat
iniţial constituie:

In −Icor
n 100−98
Dev = ∗ 100 % = ∗ 100 % = 5 %. (48)
In 100

5. Deoarece diferenţa între valoarea I n adoptat iniţial şi cel corectat constituie

5 %, pentru siguranta calculul BANA se efectuează din nou, bazîndu-ne pe
indicele de nămol corectat.
Determinăm din nou gradul de recirculare:
a
R, = = 0.41.
1000
−3
98

, 502 + 15 ∗ 0.41
𝐶𝐵𝑂𝑚𝑖𝑥𝑡 = = 133 𝑚𝑔/𝑙.
1 + 0.41

2.5 360.3 15
t ,aer = ∗ lg ( )∗ = 2.32 h, adopt 3h.
√3 15 12.8

1
a,DS = 3 ∗ ( + 1) = 4.23 g/l.
2 ∗ 0.41

15 ∗ 2 1 mg CBO
ρ, = 85 ∗ ∗ = 24.89 .
15 ∗ 2 + 33 ∗ 2 + 0.625 ∗ 15 1 + 0.07 ∗ 6.49 gNA ∗ h

502 − 15
t ,oxid = = 16.12 h.
0.41 ∗ 4.23 ∗ (1 − 0.3) ∗ 24.89
30
t ,reg = 16.12 − 2.32 = 13.8 h.

t ,med = (1 + 0.41) ∗ 2.32 + 0.41 ∗ 13.8 = 8.92 h.

(1 + 0.41) ∗ 2.32 ∗ 3 + 0.41 ∗ 13.8 ∗ 4.23

a,med = = 3.78 g/l.
8.92

, 24 ∗ (502 − 15) mg CBO

Iorg = = 495 .
3.78 ∗ (1 − 0.3) ∗ 8.92 gNA ∗ d

Incor = 98 cm3 /g.

100 − 98
D,ev = ∗ 100 % = 2 % < 5 %.
100

8.1.1. Dimensionarea BANA

1. Calculăm volumul bazinelor:

a) BANA propriu-zis:

VBANA = Q or,max ∗ (1 + R, ) ∗ t ,aer , m3 . (49)

VBANA = 493.39 ∗ (1 + 0.45) ∗ 2 = 1430.83 m3 .

b) Regeneratorul:

Vreg = Q or,max ∗ R, ∗ t ,reg , m3 . (50)

Vreg = 493.39 ∗ 0.45 ∗ 6.22 = 1380.99 m3 .

2. Calculăm procentul de regenerare:

Vreg
Pr.reg. = ∗ 100 %. (51)
VBANA +Vreg

1380.99
Pr.reg. = ∗ 100 % = 49 %.
1430.83 + 1380.99

3. Determinăm volumul total al sistemului BANA + regenerator cu recirculare:

tot
VBANA = VBANA + Vreg = 1430.83 + 1380.99 = 2811.81 m3 . (52)

31
 Adoptăm BANA cu două culoare, conform procentului de regenerare şi
efectuăm dimensionarea bazinelor.
Numărul minim de bazine este 2, volumul unui bazin fiind de 2830.12 m 3.
Conform proiectului tip, adoptăm:
 lăţimea BANA: 9 m (1 culuar 4.5m);
 înălţimea BANA: 4.4 m;
 lungimea BANA: 18 m.

8.1.2. Calculul sistemului de aerare al BANA

Pentru asigurarea condiţiilor aerobe ale epurării biologice şi a gradului de

turbulenţă necesar pentru menţinerea NA în stare suspendată, BANA se dotează cu
un sistem de aerare.
Pentru condiţiile Republicii Moldova, adoptăm aerarea pneumatică cu bule
fine. Pentru sistemul de aerare pneumatic calculăm debitul de aer în baza debitului
specific de aer introdus în BANA cu relaţia:

q0 ∗(CBOinf −CBOefl )
qaer = , m3 /m3 , (53)
K1 ∗K2 ∗K3 ∗KT ∗(Ca −C0 )

unde:
q o  consumul specific de oxigen care este funcţie de gradul de epurare
necesar. Pentru epurarea biologică completă q o 1,1 mg/mg .
K1  coeficient care se adoptă în funcţie de tipul aeratoarelor şi raportul
dintre aria zonei de aerare şi aria oglinzii de apă în BANA:

faerator
, (tab. 43 [1]),
fBANA

fBANA = B ∗ L = 9 ∗ 2.7 = 243m2 ;

faerator = 27 ∗ 0.3 = 8.1 m2 .

faerator 8.1
= = 0.03, deci K1 = 1.34 m3 /m3 h.
fBANA 243

K 2  coeficient ce se adoptă în funcţie de adîncimea amplasării aeratoarelor

care este aproximativ egală cu adîncimea bazinelor. Pentru adîncimea bazinului
aer
ha = 4.4 m, din tab.44 [1] se adoptă K 2 = 2.52, iar Imin = 3.5 m3 /m3 h;
K 3  coeficient ce se adoptă funcţie de calitatea apelor uzate. Pentru AU
orăşeneşti se recomandă K 3  0,85 ;
K T  coeficient ce ţine cont de temperatura AU. Se adoptă pentru timpul de
vară, deoarece solubilitatea O2 la temperaturi înalte este mai joasă.

32
 vară
K T = 1 + 0.02 ∗ (Tmed − 20) = 1 + 0.02(22.18 − 20) = 1.04. (54)

C a  solubilitatea O2 în condiţiile de introducere sub presiune a aerului la

coloana de apă egală cu adîncimea aeratorului:

ha 4.4
Ca = CT ∗ (1 + ) = 8.67 ∗ (1 + 20.6) = 10.52 mg/l. (55)
20.6

unde:
CT  concentraţia de oxigen la temperatura medie de vară în apa curată. Se
adoptă din tabelele solubilităţii oxigenului, funcţie de temperatură CT = 8.67;
20,6 – coeficient de transformare a mm col Hg în m col H2O;
C o  concentraţia minimă de oxigen dizolvat în lichidul bazinului de aerare
care trebuie menţinută în amestecul de AU cu NA în BANA, pentru asigurarea
proceselor normale de epurare, Co  2 mg/l ;

1.1 ∗ (502 − 15)

qaer = = 19.6m3 /m3 .
1.34 ∗ 2.7 ∗ 0.85 ∗ 1.04 ∗ (10.52 − 2)

Acest debit de aer asigură oxigenul necesar, dar pentru a asigura gradul de
turbulenţă necesar pentru menţinerea în stare suspendată a NA, se verifică
intensitatea aerării cu formula:

calc qaer ∗ha 19.6∗4.4

Iaer = , = = 9.6 m3 aer/m2 h. (56)
tmed 8.92

unde: t med  timpul mediu de retenţie a apei uzate şi nămolului în sistemul BANA,
decantor secundar;
Icalc aer calc aer
aer trebuie să îndeplinească condiţia: Imin < Iaer < Imax ; 3.5 < 9.6 < 10;
Intensitatea de aerare calculata in baza debitului specific de aer se incadreaza intre
valorile recomandate de normative si astfel se asigura si a doua functie de aerare,
amestecul de NA cu AU.

Qsufl , corectat
aer = Q or,max ∗ (1 + R ) ∗ q aer , m3 /h. (57)

Qsufl 3
aer = 455.3 ∗ (1 + 0.41) ∗ 19.6 = 12582.6 m /h.

8.2. Calculul decantoarelor secundare (DS)

Decantoarele secundare sînt menite pentru reţinerea peliculei biologice

desprinse şi transportate de apa uzată epurată. Funcţia lor este similară cu a
decantoarelor primare, nămolul secundar putînd fi acumulat în intervalele de
evacuare egale cu 8-48 ore.

33
8.2.1. Calculul decantoarelor secundare după BANA

Decantoarele secundare după BANA au menirea de a separa nămolul activ

de AU epurată asigurînd o concentraţie minimă de MS în efluent (MS efl≈CBOefl)
şi o îngroşare maximă a nămolului activ sedimentat concentraţia căruia este egală
cu a decantorului secundar. De această valoare depinde gradul de recirculare a
NAR care este necesar pentru a menţine în BANA doza prescrisă de nămol activ.

1. Decantoarele secundare se calculează în baza încărcării hidraulice

superficiale conform relaţiei:

DS 4.5∗kdec ∗H0.8
Ihidr = util
0.05−0.01∗alimp , m3 /m2 h, (58)
(0.1∗I,n ∗a,DS )

unde:
alimp = 35 mg/l;
In  indicele de nămol după ultima aproximare, 101.5 %;
Hutil = 4 m;

DS 4.5 ∗ 0.35 ∗ 40.8

Ihidr = 0.05−0.01∗15
= 1.44 m3 /m2 h.
(0.1 ∗ 102.35 ∗ 3)

2. Determinăm aria DS:

Qor,max ∗(1+R. ) 455.3∗(1+0.41)

Atot
DS = = = 135.95 m2 . (59)
IDS
hidr 1.44

unde:
R, – gradul de recirculare;

3. Numărul minim de DS este 3. Determinăm suprafaţa unui DS:

Atot 135.95
A1DS = DS
= = 16.99 m2 . (60)
nDS 8

4. Diametrul decantoarelor secundare va fi:

4∗A1DS 4∗16.99
dDS = √ =√ = 4.6 m, adopt dDS = 5 m. (61)
π 3.14

5. Volumul real al decantoarelor secundare este:

1 π∗d2 3.14∗52
WDS = ∗ Hutil = ∗ 4 = 78.5m3 . (62)
4 4

34
8.3. Calculul biofiltrelor cu umplutură din masă plastică

Conform NCM, CBO limita la intrare in FB cu mase plastice este 250mg/l,

deci va fi adoptata schema tehnologica intro singura treapta cu recircularea AU in
scopul reducerii CBO de la 502 pina la 250.

Calculăm eficienţa necesară:

𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 −𝐶𝐵𝑂𝑒𝑓𝑙 250−25
1) 𝜀𝑒𝑓 = ∗ 100 % = ∗ 100 % = 90 %. (63)
𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 250

iarnă
2) Folosind tab. 39 [1], în funcţie de Tmed şi eficienţă, adoptăm încărcarea
hidraulică şi înălţimea stratului de umplutură:

Ib.f. = 10m3 /m3 ∗ zi, Hb.f. = 4 m, Bn = 3 m.

3) Calculăm coeficientul de recalculare pentru filtrele cu umplutură din masă

plastică: CBOinf nu depăşeşte 250 mg/l:
𝐶𝐵𝑂𝑎𝑚 −𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 502−250
𝑘𝑟 = = = 1.12. (64)
𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 −25 250−25

4) Determinăm volumul biofiltrelor:

𝑡𝑜𝑡 𝑄𝑧𝑖,𝑚𝑎𝑥 ∗(1+𝑘𝑟 ) 6951∗(1+1.12)

𝑉𝑏.𝑓. = = = 1473.6 𝑚3 . (65)
𝐼𝑏.𝑓. 10

5) Suprafaţa totală a biofiltrelor se determină cu relaţia:

𝑡𝑜𝑡
𝑉𝑏.𝑓. 1473.6
𝐴𝑡𝑜𝑡
𝑏.𝑓. = = = 368.4 𝑚2 . (66)
𝐻𝑏.𝑓. 4

368.4
𝐴𝑏.𝑓. = = 1.92 ≈ 2 𝑢𝑛𝑖𝑡ăţ𝑖. (67)
191.25

𝐴𝑡𝑜𝑡 2
𝑏.𝑓. = 2 ∗ 191.25 = 382.5 𝑚 .

6) Adoptăm 2 biofiltre cu umplutură din masă plastică cu diametrul de 15 m.

35
 Fig.8. Schema tehnologică de epurare biologică în filtrele biologice
convenţionale (cu microflora fixată)

8.3.1. Calculul DS după filtre biologice

1. Calculul decantoarelor secundare se efectuează în baza încărcării hidraulice

ce se determină cu relaţia:
𝐷𝑆
𝐼ℎ𝑖𝑑𝑟 = 3.6 ∗ 𝑘𝑑𝑒𝑐 ∗ 𝑣𝑑𝑒𝑐 = 3.6 ∗ 0.35 ∗ 1.4 = 1.76 𝑚3 /𝑚2 ∗ ℎ (68)

unde:
K dec  coeficientul de folosire utilă, funcţie de tipul decantorului;
Vdec  viteza de sedimentare a peliculei biologice, Vdec 1,4 mm/s ;
2. Calculăm aria DS:

𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑎𝑥 ∗(1+𝑘𝑟 ) 455.3∗(1+1.12)

𝐴𝑡𝑜𝑡
𝐷𝑆 = 𝐷𝑆 = = 548.42 𝑚2 . (69)
𝐼ℎ𝑖𝑑𝑟 1.76

unde:
kr - coeficient de recirculare de la filtre biologice,1.12.

36
3. Numărul minim de decantoare secundare este egal cu 3, adopt 8.
Determinăm aria unui decantor secundar cu relaţia:

𝐴𝑡𝑜𝑡 548.42
𝐴1𝑡𝑜𝑡 = 𝐷𝑆
= = 68.55 𝑚2 . (70)
𝑛𝐷𝑆 8

Se adopta 6 decantoare de tip vertical cu diametrul de d=9 m.

8.4. Calculul cantităţii de nămol secundar

a) după filtre biologice:

𝐶𝐵𝑂 ∗100
28∗𝑁𝑐𝑜𝑛𝑣
𝐹.𝐵.
𝑄𝑛.𝑠. = 𝐹.𝐵. )∗𝛾∗106 , 𝑚3 /𝑑, (71)
(100−𝑊𝑛.𝑠.

unde:
28 g/ omd  norma specifică de formare a biomasei (pelicula biologică);
F.B.
Wn.s.  umeditatea nămolului secundar, Wn.s.
F.B.
 96% ;
 greutatea specifică a nămolului, 1 t/m3 ;

𝐹.𝐵.
28 ∗ 45333
𝑄𝑛.𝑠. = = 31.73 𝑚3 /𝑑.
(100 − 96) ∗ 1 ∗ 104

b) după BANA:
Calculăm debitul de NAE în baza producţiei de biomasă, care se determină cu
relaţia:

𝑃𝑏/𝑚 = 0.3 ∗ 𝐶𝐵𝑂𝑖𝑛𝑓 + 0.8 ∗ 𝑀𝑆, 𝑚𝑔/𝑙. (72)

𝑃𝑏/𝑚 = 0.3 ∗ 360.3 + 0.8 ∗ 150 = 228.09 𝑚𝑔/𝑙.

c) Debitul de NAE se calculează cu formula:

𝑃𝑏/𝑚 ∗𝑄𝑧𝑖,𝑚𝑎𝑥 ∗100
𝑄𝑁𝐴𝐸 = (100−𝑊 6
, 𝑚3 /𝑑, (73)
𝑁𝐴𝐸 )∗𝛾∗10

unde: WNAE  umeditatea nămolului activ în exces:

,
𝑎𝐷𝑆 4.23
𝑊𝑁𝐴𝐸 = 100 − = 100 − = 99.58 %. (74)
10 10
 greutatea specifică a nămolului, 1 t/m3 ;

228.09 ∗ 6951
𝑄𝑁𝐴𝐸 = = 377.48 𝑚3 /𝑑.
(100 − 99.58) ∗ 1 ∗ 104
37
9. Instalaţii pentru dezinfecţia apelor uzate epurate

Dezinfecţia AU epurate se efectuează cu scopul de a nimici microbii

patogeni şi a elimina riscul de contaminare a apei emisarilor la deversarea în ei a
apelor uzate epurate. Instalaţiile de dezinfecţie conţin următoarele elemente:
 Staţia clor, unde se pregăteşte soluţia de clor şi se efectuează dozarea ei;
 Camera de amestec, unde se asigură amestecul soluţiei de clor cu AU;
 Bazinele de contact, care asigură un timp de retenţie a amestecului de apă
uzată cu clorul, de cel puţin 30 min.

9.1. Staţia clor

Dezinfecţia apelor uzate se prevede prin clorinare cu clor gazos. Sursa de

clor – butelii cu clor lichefiat. Consumul de clor se calculează reieşind din doza de
clor de 3 g Cl/m3AU. Staţia clor se dimensionează ţinînd cont de posibilitatea
majorării capacităţii sale în cazul funcţionării insuficiente a SE de 1,5 ori.
Capacitatea staţiei clor se determină cu relaţia:
𝑄𝑜𝑟.𝑚𝑎𝑥 ∗𝑑𝐶𝑙 455.3∗3
𝑄𝑠𝑡.𝑐𝑙𝑜𝑟 = ∗ 1.5 = ∗ 1.5 = 2.04 𝑘𝑔/ℎ. (75)
1000 1000

unde:
1,5 – majorarea staţiei clor în caz de accidente;
Staţii clor tip: de 2,0; 5,0; 10,0 kg/h.
Adopt staţia clor tip cu capacitatea de 5 kg/h.
Staţia clor se dotează cu două instalaţii de preparare şi dozare a clorului (una
în funcţie şi una de rezervă) conform schemei tehnologice.
Se prevede apă tehnică pentru pregătirea soluţiei. Izolat de staţia clor printr-
un perete portant, se prevede depozitul de clor pentru o rezervă de 1-2 luni.
Adoptăm pentru evaporarea gazului de clor butelii de 50 l (118 kg clor lichid)
cu suprafaţa exterioară S = 1 m2 şi cantitatea specifică de gaz evaporat

clor  0,7 kg/ m  h .
qevap 2

Numărul de butelii necesare pentru obţinerea a 2.22 kg/h clor se calculează
cu formula:
𝑄 2.04
𝑛𝑏𝑢𝑡 = 𝑠𝑡.𝑐𝑙𝑜𝑟 = = 2.91, 𝑎𝑑𝑜𝑝𝑡 3 𝑏𝑢𝑡𝑒𝑙𝑖𝑖. (76)
0.7 0.7
Rezerva de 30 zile pentru care este prevăzut depozitul de clor va fi destinată
depozitării la numărul de butelii în depozit.

𝑑𝑒𝑝 𝑄𝑠𝑡.𝑐𝑙𝑜𝑟 ∗24∗30 2.04∗24∗30

𝑛𝑏𝑢𝑡 = = = 29.37, 𝑎𝑑𝑜𝑝𝑡 30 𝑏𝑢𝑡𝑒𝑙𝑖𝑖. (77)
50 50

38
 Fig.9. Instalaţia de clorare cu butelii

1 – cîntar; 2 – butelii; 3 – butelie intermediară; 4 – clorator; 5 – ejector.

9.2. Camera de amestec

În calitate de cameră de amestec adoptăm canale înguste de tip Venturi care

vor asigura amestecul soluţiei de clor cu AU datorită saltului hidraulic care are loc
în aceste canale. Concomitent aceste canale servesc drept debitmetre. Dimensiunile
lor se adoptă conform îndrumarului de proiectare, funcţie de capacitatea staţiei de
epurare:
B 900 ; i1  0,0015 ;
E  3000 ; H 1200 ;
L  7800 ; K  2000 ;
b  596 ; i 2  0,003 ;
F  2800 ;

39
 Fig.10. Canal Venturi

1 – canal de aducţie; 2 – instalarea manometrului în dulap (varianta I);

3 – canal de evacuare; 4 – secţiunea de control a canalului; 5 – instalarea
manometrului în cămin (varianta II).
9.3. Bazine de contact

În conformitate cu prevederile normelor trebuie prevăzută o durată de

contact de 30 minute a AU cu clorul, de unde rezultă volumul bazinelor de contact:

𝑉𝐵.𝐶. = 0.5 ∗ 𝑄𝑜𝑟,𝑚𝑎𝑥 = 0.5 ∗ 455.3 = 227.65 𝑚3 . (78)

Numărul bazinelor de contact trebuie să fie mai mare sau egal cu 2.

Am adoptat 4 bazine de contact, şi aflăm volumul fiecărui bazin cu relaţia:

1 𝑉𝐵.𝐶. 227.65
𝑉𝐵.𝐶. = = = 56.91 𝑚3 . (79)
𝑛𝐵.𝐶. 4
Am adoptat H util =3 m.
Aria unui singur bazin de contact se determină cu relaţia:

40
 1
𝑉𝐵.𝐶. 56.91
𝐴1𝐵.𝐶. = = = 18.97 𝑚2 . (80)
𝐻𝑢𝑡𝑖𝑙 3

Determinăm diametrul bazinului de contact:

4∗𝐴1𝐵.𝐶. 4∗18.97
𝑑𝐵.𝐶. = √ =√ = 4.9 𝑚, adopt 5 m. (81)
𝜋 3.14

Suprafaţa reală a bazinului de contact este:

2
3.14∗𝑑𝐵.𝐶. 3.14∗52
𝐴1𝑟𝑒𝑎𝑙ă = = = 19.62 𝑚2 . (82)
4 4

Pentru o eventuală supraclorare a apei, bazinele de contact se prevăd cu un

sistem de barbotare cu aer comprimat pentru degazare, cu o intensitate de 0,5 m3
aer/m2 oglindă apă·h.
Cantitatea de aer comprimat se determină cu relaţia:
𝑎𝑒𝑟
𝑄𝐵.𝐶. = 𝐴1𝐵.𝐶. ∗ 𝐼𝑎𝑒𝑟 ∗ 𝑛𝐵.𝐶. = 18.97 ∗ 0.5 ∗ 4 = 37.94 𝑚3 /𝑧𝑖. (83)

În bazinele de contact se formează nămol în cantitate de 0,5 l/m3 AU.

Determinăm debitul de nămol cu relaţia:

𝑛ă𝑚𝑜𝑙 0.5∗𝑄𝑧𝑖,𝑚𝑎𝑥 0.5∗6951

𝑄𝐵.𝐶. = = = 3.47 𝑚3 /𝑧𝑖. (84)
1000 1000

B.C.
Umeditatea nămolului format în bazinele de contact este: Wnămol  98% .

10. Tratarea nămolurilor

Nămolurile sînt materii în suspensie sau materii insolubile reţinute sub

formă de sedimente.
Sarcina principală de tratare a nămolului constă în:
 eliminarea apei de din nămol, care are drept scop principal, reducerea
considerabilă a volumului de nămol, care urmează să fie tratat;
 stabilizarea substanţelor organice conţinute în nămol;
 dezinfecţia sau sterilizarea nămolurilor.
Deci, nămolurile provenite în urma epurării apelor uzate trebuie supuse unei
tratări suplimentare:
1) îngroşării NAE;
2) fermentării anaerobe;
3) deshidratării.

41
10.1. Îngroşarea nămolului activ în exces

Nămolul activ în exces, conform schemei tehnologice adoptate este introdus

în LAN pentru intensificarea decantării primare. Aici el este reţinut şi îngroşat
gravitaţional împreună cu nămolul primar, pînă la umeditatea de 98%.
Debitul nămolului îngroşat se determină cu relaţia:
𝑖𝑛𝑖ţ.
𝑁𝐴𝐸 𝑖𝑛𝑖ţ. 100−𝑊𝑁𝐴𝐸 100−99.58
𝑄î𝑛𝑔𝑟. = 𝑄𝑁𝐴𝐸 ∗ î𝑛𝑔𝑟. = 377.48 ∗ = 79.27 𝑚3 /𝑧𝑖. (85)
100−𝑊𝑁𝐴𝐸 100−98

Debitul aparent de nămol se determină cu relaţia:

𝑁𝐴𝐸 𝑖𝑛𝑖ţ. î𝑛𝑔𝑟.

𝑄𝑎𝑝𝑎𝑟. = 𝑄𝑁𝐴𝐸 − 𝑄𝑁𝐴𝐸 = 377.48 − 79.27 = 298.21 𝑚3 /𝑧𝑖. (86)

10.2. Fermentarea nămolurilor

Deoarece nămolurile provenite în urma epurării mecanice şi biologice a AU

conţin 70-73% substanţă organică putrescibilă, înainte de tratarea ulterioară a lor,
acestea trebuie să fie supuse fermentării anaerobe în instalaţii speciale cu scopul de
a stabiliza substanţele organice pentru a proveni emisiilor de gaze şi mirosuri urîte.
Pentru fermentarea anaerobă a nămolurilor organice se prevede utilizarea
fermentatoarelor ermetic închise pentru captarea şi utilizarea ulterioară a
biogazului format în rezultatul fermentării anaerobe. În calitate de fermentatoare
pot servi bazine speciale separate care poartă denumirea de metantancuri sau
cuplate cu limpezitoarele cu aerare naturală (LAN).

10.2.1. Calculul fermentatoarelor cuplate cu LAN

Amestecul de nămoluri se fermentează în fermentatoare cuplate cu LAN, în

condiţii termice naturale (criofile).
Volumul fermentatoarelor se calculează cu doza zilnică exprimată în %,
funcţie de temperatura medie de iarnă, ţinînd cont de umeditate.

Tmed,iarnă 8,5 10 12
Doza zilnică, % 1,02 1,28 1,7

iarnă
Conform tabelului, pentru Tmed = 12.8 ℃, D = 1.7 %.

𝑡𝑜𝑡 100 5 100 5

𝑉𝑓𝑒𝑟𝑚. = ∑ 𝑄𝑛ă𝑚 ∗ ∗ 100−𝑊 = 123.75 ∗ ∗ 100−98 = 4499.55 𝑚3 .
𝐷 𝑚𝑒𝑑 1.7
(87)

42
 Volumul fermentatorului tip cu diametrul de 15 m circumscris LAN cu
diametrul de 6 m este de 1059 m3.
Numărul de fermentatoare necesare se determină cu relaţia:
𝑡𝑜𝑡
𝑊𝑓𝑒𝑟𝑚 4499.55
𝑁𝑓𝑒𝑟𝑚 = = = 4.24, adopt 4 fermentatoare. (88)
𝑊𝑡𝑖𝑝 1060

10.3. Deshidratarea nămolului fermentat

În scopul deshidratării nămolului fermentat, adoptăm procedeul natural – pe

platforme de nămol. Reieşind din condiţiile locale de amplasare a staţiei de epurare
se proiectează platforme cu fundaţie artificială din asfalt – beton, dotate cu sistem
de drenaj pentru evacuarea apei de nămol. Platformele de nămol se divizează în
paturi separate prin diguri de pămînt consolidate cu un strat de asfalto – beton,
înălţimea lui fiind de 1 m, iar panta 1:1. Dimensiunile paturilor se stabilesc
reieşind din următoarele:
 lăţime (funcţie de mecanismele de curăţare a nămolului deshidratat);
 lungime (funcţie de relieful teritoriului).
La un relief plat, lungimea practic nu este limitată, dar se adoptă nu mai mare
de 100 – 200 m, iar la un relief accidentat cu pante importante, este funcţie de
pantă, şi se alege astfel ca volumul de lucrări de pămînt să fie minim.
Aria totală necesară pentru deshidratarea nămolului se calculează reieşind
din încărcarea hidraulică egală cu 2 m3/m2an:

∑ 𝑄𝑛ă𝑚 ∗365 123.75∗365

𝐴𝑡𝑜𝑡
𝑝𝑙𝑎𝑡.𝑛ă𝑚. = = = 22584.37𝑚2 . (89)
𝐼ℎ𝑖𝑑𝑟 2

Aria unei platforme cu dimensiunile de 20 x 50 m este de 1000 m2.

Numărul de platforme se calculează cu formula:

𝐴𝑡𝑜𝑡
𝑝𝑙𝑎𝑡.𝑛ă𝑚. 22584
𝑁𝑝𝑙𝑎𝑡.𝑛ă𝑚. = = = 22.58, adopt 23 platforme. (90)
𝐴𝑡𝑖𝑝 3000

10.4. Calculul gospodăriei de biogaz

Calculul gospodăriei de biogaz constă în:

1. Calculul cantităţii de biogaz degajată la fermentarea nămolurilor;
2. Dimensionarea gazholderelor;

43
10.4.1. Calculul cantităţii de biogaz degajată la fermentarea nămolurilor

În procesul de fermentare anaerobă se elimină un amestec de gaze care se

numeşte biogaz, cu conţinutul de CH4=65…70%; CO2=34...29%; H2, H2S,
N2≈1%.
Producţia de biogaz se calculează considerînd că dintr-un gram de substanţă
uscată organică degradată se obţine un gram de biogaz.
Determinăm gradul de degradare a nămolului pentru cele 2 tipuri de nămol:
primar şi secundar, cu relaţia:

degradată 0,53 G s.org.  0,44 G s.org.

n.p. NAE
R lim.  (91)
n.p.
G s.org.  G s.org
NAE

𝑑𝑒𝑔𝑟𝑎𝑑𝑎𝑡𝑎 0.53∗1.55+0.44∗1.15
𝑅𝑙𝑖𝑚 = = 48%.
1.55+1.15

Pentru nămolul primar constituie 53 %;

Pentru nămolul secundar constituie: 44%.

degradare
G s.org  G s.org
n.p.
 G s.org
NAE
; (92)

𝑛.𝑝
𝐺𝑠.𝑜𝑟𝑔 = 0.7 ∗ 2.22 = 1.55 𝑡/𝑧𝑖

𝐺𝑠𝑁𝐴𝐸
𝑜𝑟𝑔 = 0.73 ∗ 1.58 = 1.15𝑡/𝑧

𝑑𝑒𝑔𝑟𝑎𝑑𝑎𝑡𝑎 𝑛.𝑝
𝐺𝑔𝑎𝑧 = 𝑅𝑙𝑖𝑚 ∗ (𝐺𝑠.𝑜𝑟𝑔 + 𝐺𝑠𝑁𝐴𝐸
𝑜𝑟𝑔 ), 𝑡/𝑧𝑖. (93)

𝐺𝑏𝑖𝑜𝑔𝑎𝑧 = 0.48(1.55 + 1.15) = 1.29 𝑡/𝑧𝑖

𝑄𝑏𝑖𝑜𝑔𝑎𝑧 = 𝐺𝑏𝑖𝑜𝑔𝑎𝑧 ∗ 1000 = 1290, 𝑚3 /𝑧𝑖. (94)

10.4.2. Calculul şi dimensionarea gazholderelor

Pentru depozitarea şi compensarea debitelor de biogaz degajat se prevăd

gazholderele care se calculează pentru înmagazinarea biogazului timp de 6-8 ore.
𝑄𝑏𝑖𝑜𝑔𝑎𝑧
𝑉𝑔 = ∗ 6 … 8 , 𝑚³ (95)
24

1290
𝑉𝑔 = ∗ 8 = 430 𝑚³.
24
Adopt gazometru cu volumul tip de 600 m3, avînd diametrul de 11.5m si inaltimea
de 14m.
44
 Bibliografie

1. СНиП 2.04.03-85. Канализация. Наружные сети и сооружения.

2. Яковлев С. В. и др. Канализация. М. Стройздат, 1975.
3. Proiectarea staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, Îndrumar metodic la
efectuarea proiectului de an Partea I – Chişinău, UTM, 2006.
4. Proiectarea staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, Îndrumar metodic la
efectuarea proiectului de an Partea II – Chişinău, UTM, 2006.

45