LECTURA EXPLICATIVĂ ŞI LECTURA INTERPRETATIVĂ- METODE

COMPLEMENTARE ÎN CITIREA TEXTELOR LITERARE

În citirea textelor literare simpla exersare a actului cititului nu poate asigura însuşirea capacităţii
elevilor de a se orienta într-un text, dacă nu se are în vedere, în acelaşi timp, înţelegerea mesajului
unei creaţii literare, ştiinţifice sau de altă natură, înţelegere realizată pe baza analizei multiple a
textului.
Destul de frecvent, conţinutul esenţial al unui text este asimilat de elevi fie prin reproducerea
lui de către învăţător, fie prin memorarea mecanică a acestuia. În asemenea cazuri, elevii rămân
deseori doar la ,,litera” textului şi nu sunt stimulaţi să analizeze, să interpreteze, să exprime opinii,
impresii personale cu privire la mesajul lucrării citite.
Lectura explicativă, modalitate de lucru folosită în studierea literaturii mai ales la clasele
mari, a început să constituie şi pentru şcolarii mici un mijloc de a-i pune în contact direct cu cartea,
de a-i învăţa să descopere şi chiar să aprecieze valenţele multiple ale expresiei tipărite. Ea a devenit o
metodă specifică utilizată la lecţiile de citire la clasele I-IV şi prin însăşi denumirea ei, atrage atenţia
asupra faptului că reprezintă lectura însoţită de explicaţiile de rigoare, care permit dezvăluirea
mesajului transmis de text. Nu este vorba doar de simple explicaţii date de învăţător, ci de angajarea
efortului intelectual al elevilor în acest proces. Lectura explicativă nu e doar un scop în sine; ea
constituie, în primul rând o modalitate de lucru utilizată de învăţător pentru a-i ajuta pe elevi să
recepteze mesajul unui text. Din acest punct de vedere, lectura explicativă reprezintă un instrument
de lucru la îndemâna învăţătorului, folosit la lecţiile de citire. Lectura explicativă trebuie să devină
însă şi un instrument de lucru pentru elevi, un mijloc de familiarizare a acestora cu valorile
informative, formativ-educative, artistice ale unui text, precum şi instrumente ale muncii cu cartea.
Şi totuşi, în ultima perioadă lectura explicativă a devenit un mijloc ineficient în analiza
textelor literare mai ales ţinând cont de complexitatea acestora în manualele recent apărute.
De aceea, este necesar a fi utilizată şi lectura interpretativă care nu vine să îi ia locul ci doar
să o completeze, să ajute la o mai bună înţelegere a textului citit, pentru că ea poate fi definită astfel:
,, …a înţelege şi a aprecia. Ea presupune un act de gândire şi de educaţie.”
Lectura interpretativă urmăreşte în egală măsură analiza fondului unui text (idei, sentimente)
şi a formei acestuia. Aceste două laturi ale ei sunt inseparabile. Analiza formei nu poate fi un scop în
sine, ci este subordonată înţelegerii mesajului textului. Prin studierea mijloacelor de expresie, deci a
formei, se asigură o mai bună înţelegere a semnificaţiei conţinutului. La aceasta mai trebuie adăugat
faptul că interpretarea unui text mai este determinată şi de particularităţile individuale ale celui care îl
analizează, de capacitatea acestuia de a se orienta în textul citit.
 Lectura explicativă şi lectura interpretativă sunt două metode viabile, prima specifică mai
ales orelor de citire, a doua orelor de lectură, metode care pot fi utilizate separat dar şi amândouă,
completându-se reciproc.
Manualul de limba română de clasa a II-a conţine texte de o mare varietate şi cu un grad
ridicat de dificultate, învăţătorul urmând să recurgă la diferite mijloace pentru a-i ajuta pe elevi în
înţelegerea şi apoi interpretarea lecţiilor de citire.
Programa prevede pentru aceste lecţii 1-2 ore în care elevii trebuie să se familiarizeze cu
textul respectiv şi apoi, prin diferite exerciţii să pătrundă în esenţa lui. Însă, pentru textele lirice, cele
tip descriere sau naraţiuni mai lungi sunt insuficiente două ore pentru ca elevii să poată ajunge la
interpretarea corectă a mesajului artistic. Pentru aceste texte este bine să recurgem la amândouă
metodele: lectura explicativă şi cea interpretativă. Se pot folosi noţiuni de teorie literară accesibile
copiilor având în vedere că la această vârstă procesul de memorare permite înmagazinarea unui
volum imens de cunoştinţe. Elevii pot opera cu noţiuni ca ,,vers,”, ,,rimă”, ,,tablou din natură” încă
din clasele I-II.
Modalitatea în care este tratat textul literar la clasă constituie punctul de plecare în
procesul de educare a lecturii. Dacă elevii simt, înţeleg, recepţionează în mod corect textul literar, ei
se vor orienta spre o lectură de toate genurile, pe care o vor asimila corect, cu toate consecinţele ce
decurg din acestea: completarea informaţiei, perfecţionarea exprimării, dezvoltarea capacităţii
intelectuale, educarea simţului, emoţiei şi sentimentelor estetice.
Lectura explicativă şi lectura interpretativă urmăresc, în egală măsură, atât explicarea
textului cât şi analiza fondului acestuia.
,, Nu este suficient să ştii să citeşti textul ci să şi înţelegi ceea ce citeşti”- aceasta ar trebui să fie
premisa pentru care lectura explicativă şi cea interpretativă au o importanţă covârşitoare.

Etapele de folosire a celor două metode în orele de citire ar putea fi următoarele:

CONŢINUTURI DE ÎNVĂŢARE

LECTURA EXPLICATIVĂ LECTURA INTERPRETATIVĂ

1. Citire lecţiei 1. Reproducerea unor date din viaţa
- citire model (în gând) unui scriitor
 - citire în lanţ
- citire selectivă
- citire pe roluri
- citire integrală
2. Identificarea cuvintelor noi
3. Explicarea cuvintelor noi
4. Integrarea cuvintelor noi în enunţuri
proprii
5. Selectarea expresiilor artistice
6. Comentarea expresiilor artistice
7. Alcătuirea de enunţuri originale cu
aceste expresii artistice
8. Delimitarea lecturii în fragmente (sau
tablouri)
9. Analizarea fragmentelor sau
comentarea tablourilor
10. Elaborarea ideilor principale
11. Alcătuirea planului de idei
12. Povestirea lecturii după
plan
13. Desprinderea mesajului lecturii
2. Enumerarea unor lecturi din tematica
operei scriitorului
3. Integrarea lecturii genului literar şi
speciei corespunzătoare
4. Deducerea structurii compoziţionale
5. Identificarea momentelor naraţiunii
şi a tablourilor descrierii
6. Caracterizarea unor personaje
7. Povestirea lecturii
8. Comentarea limbajului artistic şi a
stilului
9. Analizarea elementelor prozodice
10. Desprinderea mesajului lecturii
literare

Nu este nevoie să fie folosite toate componentele unei metode ci, mult mai eficient ar fi dacă
învăţătorul ar recurge doar la acelea care ar conduce la înţelegerea deplină a mesajului. Prin
întrepătrunderea unor componente ale lecturii explicative cu cele ale lecturii interpretative acesta va
asigura însuşirea de către elevi a valorilor multiple ale mesajului unui text, precum şi capacitatea
acestora de a se orienta cu uşurinţă în textul citit.
Numai astfel o lecţie de citire se va înscrie pe traiectoria unui învăţământ modern,
solicitând efortul intelectual al elevilor, prin căutări şi interpretări, acestea fiind unele din
,,caracteristicile modului uman de a fi”.

Lectura explicativă a textului cu conținut nonliterar (științifico – popular)

Textele nonliterare nu sunt texte cu caracter artistic, se referă la o oarecare știință, dar această știință
este redată pe înțelesul tuturor, în stil popular. Însușirea este mai grea , deoarece nu sunt imagini, nu
sunt personaje, sunt termeni științifici, politici, date concrete.
Etapele lecturii:
Conversația introductivă (7 – 12 minute), poate fi folosit un film, poze, imagini etc.;
Explicarea noțiunilor necunoscute;
Prima lectură o fac numaidecât elevii, li se acordă întrebări de genul: despre ce este textul?
Citirea în lanț, întrebări de analiză, întrebări ce se referă la conținutul textului, ca elevii să înțeleagă
evenimentele, ordinea lor, să poată formula întrebări după fiecare fragment citit;
Alcătuirea planului de idei (dacă e posibil);
Povestirea conținutului;
Înscenări în baza textului;
Conversație de generalizare (legătura cu viața).

Lectura explicativă a genului liric.

Speciile genului liric: Pastelul, colindul, cântecul de leagăn, poezia, strigăturile, poezia păstorească,
meditația ,,Legământ”.
Trăsăturile genului liric:
Operele lirice nu au personaje;
Sentimentele , ideile autorului sunt exprimate în mod direct;
Ideile, sentimentele eului liric sunt sugerate prin imagini artistice;
Operele lirice declanșează sentimente puternice.
Etapele de lucru cu textele lirice:
Conversația introductivă (peisaj, ghicitoare).
Anunțarea subiectului lecției.
Date biografice despre autor.
Explicarea cuvintelor noi.
Alcătuirea enunțurilor cu cuvintele noi.
Citirea / recitarea model a poeziei. (Ce sentimente ți – a trezit poezia?)
Citirea poeziei de către elevi (în lanț, pe strofe).
Analiza poeziei (determinarea tablourilor dacă sunt , împărțirea poeziei pe fragmente, identificarea
figurilor de stil, identificarea imaginilor vizuale, auditive).
Exerciții în baza poeziei.
Conversația de generalizare.
Memorarea poeziei.

Lirica peisagistică. Pastelul. Lectura explicativă la predarea pastelului.

Pastelul – este o specie a genului liric în care se zugrăvește un colțișor al naturii. Noțiunea de pastel
se predă în clasa a III –a.
Lectura explicativă la predarea pastelului:
Conversația introductivă.
Date biografice despre autor.
Explicarea cuvintelor noi.
Alcătuirea enunțurilor cu cuvintele noi.
Citirea / recitarea de către învățător.
Citirea poeziei de către elevi.
Analiza poeziei (întrebări în baza ei, lucrul cu figurile de stil).
Exerciții creative.
Generalizarea.
Memorarea.
Metodica predării noțiunii de vers, strofă, rimă, pauză.
În clasele primare elevii fac cunoștință cu noțiunile: strofă, vers, rimă, pauză. Toate acestea se învață
pe cale practică fără a le da o definiție. Cel mai mult ei studiază noțiune de rimă, aplicînd această
noțiune în diverse exerciții, ce contribuie la dezvoltarea creativității. Elevii singuri încearcă să
definească noțiunea de rimă, în urma exersărilor de a depista cuvinte – rimă în diferite poezii.
Potrivirea sunetelor de la sfârșitul cuvintelor se numeșterimă. Se învață că un rînd dintr–o poezie se
numește vers. Definesc noțiunea de strofă, deoarece știu că majoritatea poeziilor sunt alcătuite din
strofe – catrene. Pauza n-o definesc, ci pur și simplu li se explică că este o oprire la virgulă, punct,
virgulă și punct.
Procedee de dezvoltare a creativității elevilor
Identificarea cuvintelor – rimă;
Completarea versurilor cu cuvinte rimă;
Compunerea poeziilor.
Un rol important la studierea textelor lirice îl are dezvoltarea creativității. Elementele de versificație:
vers, rimă, strofă, pauză contribuie la formarea calităților citirii se efectuează diverse exerciții:
Găsiți cuvintele rimă;
Schimbați cuvintele rimă;
Alcătuiți cuvinte rimă;
completați sfârșitul versurilor cu cuvinte rimă.
E important să-i deprindem pe elevi a alcătui poezii din 1 – 2 strofe, dar nu toți elevii percep noțiunea
de strofă de aceea le vine greu să alcătuiască poezii. E necesar să le explicăm noțiunile de strofă,
vers, rimă și apoi să alcătuiască poezii.
O metodă de care elevii se folosesc mai des pentru a scrie poezii este cinguen sau cincinel, deoarece
elevii au un algoritm după care se conduc și le este cu mult mai ușor să scrie o poezie.
Predarea unor elemente de teorie literară în clasele primare: comparația, epitetul și personificarea.
În clasele primare elevii studiază figurile de stil, le spunem că acestea sint ni te expresii ș frumoase,
limbaj plastic.
Comparația se studiază incepînd cu clasa I, este cea mai ușoară figură de stil. Elevii cu ușurință o
înțeleg și alcătuiesc comparații.
Personificarea se studiază mai ușor atunci cînd se studiază fabula, deoarece se aduce la cunoștință și
noțiunea de fabulă în care sunt luate personaje din lumea animală și anume discuția lor reprezintă
personificarea.
Epitetul se studiază în clasele a III – a și a IV – a spunîndu – le elevilor că este o îmbinare de
substantiv și adjectiv cu sens figurat.
Sarcinile și importanța lecturii particulare în clasele primare.
În clasele primare se organizează activități extracurriculare care au ca generic formarea cititorului,
dintre acestea enumerăm: atelierul de lectură, discuțiile literare, reviste orale, concursuri, victorine,
lecții de recomandare a cărții. Învățătorul le recomandă elevilor să citească anumite cărți și ei trebuie
să le înregistreze în caiete de lectură. Lectura particulară poate fi organizată și la sfîrșitul fiecărui
capitol fiind rezervată o oră. De asemenea, elevii au o carte de lecturi, care vine ca o completare a
manualului. Învățătorul le recomandă elevilor să citească suplimentar din cartea de lecturi, fiind
structurată și ea pe module.
Structura metodică a lecțiilor de lectură particulară.
Tema lecției se anunță cu cîteva zile înainte.
Aceste lecții sunt predate de o etapă pregătitoare, în care se încadrează de multe ori bibliotecarul,
elevii, părinții.
Orele de lectură particulară, oferă posibilități largi de folosire a altor genuri de artă: muzică, pictură.
În cadrul lecției este creată o atmosferă deosebită, de sărbătoare.
Elevii au posibilități mai mari de a se manifesta, de a-și exprima liber gîndurile, fără frică de
insuccese, deoarece evaluarea va urmări scopul să încurajeze și să stimuleze activitatea copiilor.
La pregătirea orelor de lectură particulară, învățătorul va împrumuta mai des forme, metode și
procedee de la activitățile extracurs.