MODELAREA RĂSPUNSULUI TRANZITORIU A SISTEMULUI CATETER – SENZOR DE

MĂSURĂ A PRESIUNII

În situaţiile clinice, erorile în măsurătorile presiunii dinamice pot avea consecinţe serioase. De exemplu,
un sistem subamortizat poate conduce la supraestimarea gradienţilor de presiune de-a lungul valvelor
(limitate) ale inimii.
În continuare se analizează un sistem electric analog cu parametrii distribuiţi, separat pentru un cateter şi
un senzor. Un senzor - cateter umplut cu lichid este un sistem hidraulic care poate fi reprezentat fie prin
modele cu parametrii distribuiţi, fie prin modele cu parametrii concentraţi (un singur grad de libertate),
care sunt mai simple.
O reprezentare a unui astfel de model cateter - senzor este prezentată în Fig. 1.

Fig. 1. a) Model fizic al sistemului cateter – senzor; b) Circuit electric analog corespunzător acestui
sistem.

Principiul funcţionării unui astfel de dispozitiv constă în creşterea presiunii la intrarea cateterului, care
produce o circulaţie a lichidului spre dreapta, prin cateter, spre senzor, această mişcare producând o
deformare a diafragmei, sesizată de un sistem electromecanic.
Elementul central al unui asemenea sistem este traductorul de presiune care transformă variaţiile de
presiune în semnale electrice.
Transmiterea unui impuls de presiune printr-un asemenea sistem poate fi aproximată printr-o ecuaţie
diferenţială de ordinul al doilea.
Răspunsul dinamic este caracterizat prin frecvenţa de rezonanţă şi factorul de amortizare .
Comportarea dinamică este exprimată cel mai bine prin caracteristicile de frecvenţă.
Analiza răspunsului în amplitudine arată un răspuns uşor amortizat (pentru  = 0,1), respectiv fără
oscilaţii (pentru  = 1) (în acest punct se apreciază răspunsul ca fiind amortizat critic).
Dacă  > 1, răspunsul este descrescător, exponenţial, neoscilant.
Amortizarea optimă este caracterizată de constanţa răspunsului în amplitudine pentru un domeniu larg al
frecvenţelor.
Pentru  < 1, semnalul de ieşire prezintă un suprareglaj.
Frecvenţa naturală neamortizată (frecvenţa de rezonanţă) şi factorul de amortizare  pot fi exprimate în
funcţie de proprietăţile fluidului şi ale sistemului de măsură.
Pentru o forţă Fi exercitată de coloana de fluid la intrare în sistemul de măsură, se manifestă două forţe de
natură rezistivă, una de natură vâscoasă şi una datorită rezistenţei diafragmei, astfel încât relaţia de
echilibru a forţelor se poate scrie:
 Fi = m  a + B  v + k  x (1)

în care ma este componenta utilă, B este coeficientul de frecări vâscoase, v – viteza de deplasare a
fluidului de masă m, k este constanta de elasticitate a diafragmei, iar x este deplasarea diafragmei pe
direcţia axială (orizontală).
Considerând aria A a secţiunii cateterului constantă, înlocuind în relaţia (1) Fi = pi  A , m =   A  l ,

a = dv / dt , x = v  dt , apoi înlocuind v = Q / A , în care Q este debitul volumic, ţinând cont şi de relaţia
Q = dV / dt , după transformări succesive, ecuaţia (1) devine:
d 2V dV
pi = M  + R + E V (2)
2 dt
dt
în care: M =   l / A este inertanţa sistemului de măsură a presiunii, R = B / A 2 este rezistenţa sistemului
de măsură a presiunii, iar E = 1 / C = k / A 2 elastanţa sistemului de măsură a presiunii.
Considerând sângele fluid newtonian având o curgere laminară, se poate exprima coeficientul de frecări
vâscoase în funcţie de vâscozitatea sanguină , astfel: B = 8  l   .
Un cateter cu lichid prezintă proprietăţi inerţiale, fricţionale şi elastice, reprezentate prin inertanţă,
rezistenţă şi respectiv complianţă. Similar, senzorul are aceleaşi proprietăţi, pentru diafragmă
considerându-se separat complianţa Cd. În Fig. 1.b s-a reprezentat circuitul electric analog al sistemului de
măsură a presiunii.
Circuitul din Fig. 1.b poate fi simplificat după cum urmează (Fig. 2).

Fig. 2. Circuit analog simplificat.

Complianţa diafragmei senzorului, Cd, este mult mai mare decât cea a cateterului sau cavităţii senzorului,
cu condiţia ca soluţia salină să fie fără bule de aer, iar materialul cateterului să fie relativ neelastic.
Rezistenţa şi inertanţa lichidului în senzor pot fi neglijate, comparativ cu valorile lichidului în cateter.
Relaţiile de definiţie ale rezistenţei la curgere şi ale inertanţei arată că se pot neglija componentele
rezistivă şi inerţială ale senzorului în raport cu cele ale cateterului (lungimea cateterului este mai mare iar
diametrul mai mic decât ale senzorului). Din circuitul din Fig. 2, considerând corespondenţele: pi  u i ,
p d  u e şi ţinând cont de relaţia: Q = C d  dp d / dt , se poate scrie relaţia:
d 2 ue du e (t )
ui (t ) = Lc  C d  + Rc  C d  + u e (t ) (3)
dt 2 dt
în care Cd este complianţa senzorului cu diafragmă, iar pd presiunea la nivelul diafragmei.
Din raţiuni practice, este de preferat considerarea volumului (şi nu a presiunii) la nivelul diafragmei ca
mărime de ieşire; de aceea, linearizând ecuaţia (2), considerând micile variaţii, se poate scrie ecuaţia
liniarizată:
d 2 (V ) d (V )
pi = M  + R + E  V (4)
2 dt
dt
Considerând condiţii iniţiale nule (V(0) = 0), aplicând transformata Laplace în relaţia (4), rezultă:
V ( s) 1 E/M
H ( s) = =  (5)
pi ( s) E s + ( R / M )  s + ( E / M )
2
Expresia (5) reprezintă o funcţie de transfer specifică unui model inerţial de ordin 2, în care pulsaţia
R
proprie (de rezonanţă) este:  N = E / M iar factorul de amortizare  = .
2 E M
Se poate studia răspunsul tranzitoriu şi răspunsul în frecvenţă al sistemului cateter-senzor prin intermediul
circuitului electric analog (Fig. 2) şi a funcţiei de transfer (relaţia (5)).

Date de intrare:
l = 0,25 + 0,003N* [m];
r = 0,30 + 0,0025 N* [mm];
E = (2,55 + 0,01 N*)1014 [N/m5];
 = (2,55 + 0,01 N*)10-3 [Pas]
 = 1035 kg/m3;
Existenţa unor bule de aer în lichid face sistemul mai complicat (cateterul prezintă în vecinătatea acestora
rezistenţa Rc şi inertanţa Lc, iar în zonele mai îndepărtate rezistenţa Rcd, respectiv inertanţa Lcd);
corespunzător, în circuitul echivalent, se conectează un condensator suplimentar în paralel (Lcd şi Rcd sunt
neglijabile în raport cu Rc şi Lc) (Fig. 3).

Fig. 3. Circuit analog simplificat pentru sistemul cateter-senzor,

cu existenţa unei bule de aer în cateter.

Pentru a calcula noile valori ale frecvenţei proprii şi ale factorului de amortizare pentru cazul în care o
bulă de aer de 5 mm lungime se formează de-a lungul cateterului rigid, se consideră complianţa
(capacitatea) rezultată prin plasarea în paralel a încă unei complianţe Cb:
V Vb
Ct = Cd + Cb = (1/E) + Cb sau Ct = + (6)
pd pb
Se pot determina noile valori ale frecvenţei proprii şi factorului de amortizare, presupunând că singurul
parametru care se modifică este V/p. Astfel:
Ea E
 N ,b =  N  ; b =   (7)
E Ea
în care Ea = 1/Ct, complianţa bulei de aer fiind Cb = 3,3810-14 m5/N.
Studiul răspunsului tranzitoriu prin răspunsul în frecvenţă al sistemului cateter-senzor (prin intermediul
funcţiei de transfer modificate) ar trebui să indice reducerea frecvenţei proprii (în prezenţa bulei de aer).
Această scădere a frecvenţei poate produce probleme, provocând o mai mare distorsionare şi crescând
ponderea armonicilor superioare ale formelor de undă ale presiunii sângelui.
Cerinţe:
1. Să se traseze caracteristicile de frecvenţă (diagramele Bode) H ( j   ) = f1 ( ) şi  ( ) = f 2 ( )
obţinute prin substituţia s = j din funcţia de transfer (relaţia (5)) utilizând valorile numerice calculate cu
datele de intrare. Domeniul de frecvenţă considerat: [0; 2500] s-1.
2. Să se traseze caracteristicile de frecvenţă (diagramele Bode) H ( j   ) = f1 ( ) şi  ( ) = f 2 ( )
obţinute prin substituţia s = j din funcţia de transfer (relaţia (5)) utilizând, succesiv, modificări cu 
20% ale densităţii  (ceilalţi parametri - neschimbaţi), respectiv modificări cu  20% ale vâscozităţii 
(ceilalţi parametri - neschimbaţi). Domeniul de frecvenţă considerat: [0; 2500] s-1. Să se interpreteze
modul în care aceste modificări influenţează pulsaţia proprie şi factorul de amortizare ale sistemului de
măsurare.
3. Să se traseze caracteristicile de frecvenţă (diagramele Bode) H a ( j   ) = f 3 ( ) şi  a ( ) = f 4 ( )
obţinute prin substituţia s = j din funcţia de transfer modificată (în funcţia de transfer specifică unui
model inerţial de ordin 2, obţinută din relaţia (5), se înlocuiesc expresiile frecvenţei proprii şi factorului
de amortizare cu valorile date de relaţia (7)). Domeniul de frecvenţă considerat: [0; 2500] s-1. Să se
interpreteze modul în care aceste modificări influenţează pulsaţia proprie şi factorul de amortizare ale
sistemului de măsurare.