Rotaru Maria Miruna, anul III, Română-Germană

Bibliografie

I.L.Caragiale.1983. „Momente, schițe, notițe critice”, editura Minerva, București.

„CINYRAS, in fabulos history, a King of Cyprus...” Bell, Andrew. 1768. „Encyclopaedia
Britannica”, 50-51, United-Kingdom (1768-1901): Encyclopaedia Britannica, Inc.
Eagleman, David. 2017. „Incognito. Viețile secrete ale creierului”, Editura: Humanitas.
Petrescu, Răzvan. 2013. „Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini”, Editura: Curtea Veche.S

Surse din mediul online:

Schița (literatură). Disponibil la https:\\ro.wikipedia.org\wiki\Schița_(literatură), accesat
31.12.2019.
„Schița este o specie a genului epic, în proză, de dimensiuni reduse, cu o acțiune restrânsă la
care participă un număr mic de personaje, în care se redă o întîmplare scurtă și simplă,
caracteristică pentru un individ sau pentru viața socială (din italiană schizzo).[1]”
Relația dintre știință și religie. Disponibil la https\\ro.wikipedia.org\wiki\Relația_
dintre_religie_și_știință. , accesat 01.12.2019.
„Relația dintre religie și știință a fost un subiect de studiu încă din antichitatea clasică, fiind
abordată de către filosofi, teologi, oameni de știință etc. Perspectivele din diferite regiuni
geografice, culturi și epoci istorice sunt diverse, unele caracterizând această relație ca fiind
una de conflict, altele descriind-o ca una de armonie, în timp ce altele presupun doar o mică
interacțiune dintre religie și știință. Măsura în care știința și religia pot încerca să înțeleagă și
să descrie fenomene similare poate fi uneori menționată ca o parte a problemei de demarcație.

Știința și religia urmăresc, în general, cunoașterea universului folosind metodologii diferite.

Știința recunoaște rațiunea, empirismul și dovezile, în timp ce religiile recunosc revelația,
credința și sacralitatea. În ciuda acestor diferențe, cele mai multe inovații științifice și tehnice,
înainte de revoluția științifică, au fost realizate de către societăți organizate pe tradiții
religioase. O mare parte a metodei științifice a fost dezvoltată inițial de către oamenii de
știință islamici, și mai târziu de către cei creștini. Hinduismul a îmbrățișat motive istorice și
empirismul, considerând că știința aduce cunoștințe legitime, dar incomplete despre lumea
(înconjurătoare). Gândirea confucianistă a avut puncte de vedere diferite despre știință de-a
lungul timpului. Cei mai mulți budiști consideră știința ca fiind complementară cu
convingerile lor.”