Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cateva Subiecte Fizio
Cateva Subiecte Fizio
Canalele controlate de liganti sintetizati in celula sunt: canale controlate de proteine G(metabotropici) sau
canale controlate de neurotransmitatori.
Cuplarea neurotransmitatorului cu canalul ionic poate realiza:
4. Pompe ionice
Sunt cel mai activ sistem de transport ionic. Activitatea lor este aproape continua fiind putin dependenta de
starea de activitate a celulei. Sunt proteine complexe in structura membranelor incluse intr-o familie de
ATP-aze de tip P deoarece mecanismul de transport implica fosforilarea unui reziduu aspartil din structura
lor. Pompele ionice asigura gradientul de concentratie ionica la nivelul membranei celulare. Din punct de
vedere functional transportul prin pompe contracareaza transportul prin canale ionice. Activarea pompelor
realizeaza repartizarea inegala a Na, K, Ca, Cl.
c. Pompa de sodiu potasiu: expulzeaza Na din celula si introduce K, numita ATP-aza Na-K dependenta.
Pompa este un complex format din doua subunitati diferite:
o subunitatea alfa este o molecula proteica politopa cu 10 segmente transmembranare. Are activitate
catalitica, pe suprafata intracelulara are un situs de legare pentru Na si unul pentru ATP, iar pe cea
extracelulara un situs pentru K si unul pentru ouabaina.
o
subunitatea beta este glicoproteica si are rol de reglare a activitatii de transport si de fixare a
pompei in structura membranei celulare.
- efluxul de Na si influxul de K sunt dependente de hidroliza ATP
- transportul ionic nu se poate realiza decat atunci cand Na si ATP se afla in interiorul celulei iar K in
exterior
- ouabaina este inhibitorie numai atunci cand se afla in exteriorul membranei unde se leaga competitiv.
- pentru fiecare molecula de ATP, 3Na sunt transportati in exterior si 2K in interior.
b. Pompele de Ca: Sunt localizate in membrana celulara si in peretele RE, reprezentand un depozit de Ca.
Prin activarea pompelor e scazuta concentratia de Ca citosolic si se produce cresterea citoplasmica.
Componenta functionala are un capat carboxiterminal care exercita un efect inhibitor asupra activitatii
pompei avand rol in mentinerea concentratiei citosolice a Ca. Cresterea concentratiei citosolice a Ca peste
valoarea normala determina interventia calmodulinei. care ii blocheaza efectul inhibitor. Pompa de Ca din
peretele RE are rolul de a transporta acest cation de la concentratia mica din citosol inspre concentratia
mai mare din lumenul RE. Mecanismul de transport este controlat de fosfolamban, care regleaza activitatea
pompei de Ca din reticulul sarcoplasmic. Cand e defosforilat e inhibitor, cand e fosforilat este blocat.
c. Pompa de clor: participarea ionilor de clor este la nivelul sinapselor inhibitorii din SNC. Nu au sistem
propriu de control. Anionii intracelulari cu molecula mai mare nu pot strabate membrana citoplasmatica,
atunci ionii de clor nu patrund in celula datorita excesului de sarcini negative. Aceste sarcini negative se
opun si efluxului de K. Mentinerea si dinamica potentialului electric de membrana e data de mobilitatea
redusa a anionilor intracelulari si lipsei unui sistem de transport corespunzator.
5. Transportori ionici
Sunt molecule proteice transmembranare care leaga ionul sau alte particule dintr-o parte a membranei, le
transporta prin membrana si le elibereaza de partea opusa a membranei celulare. Este un sistem care
integreaza excitabiliatea fiecarei celule in raport cu statusul metabolic propriu al organismului. Functia
transportorilor membranari este de conectarea a transportului ionic cu metabolismul celular, echilibrul
osmotic si echilibrul acidobazic.
7. Receptori metabotropi
Receptorii metabotropici sunt monomeri cuplati cu proeina G de transducere, producatoare de efecte
postsinaptice lente. Canalele ionice afectate nefiind in vecinatatea receptorului, actiunea asupra
permeabilitatii se realizeaza mai lent.In timp ce receptorii ionotropici determina raspunsuri postsinaptice
prompte si de scurta durata, receptorii metabotropici, fiind mai lenti, servesc la modularea excitabilitatii
sinaptice, indispensabila reactiilor adecvate postsinaptice. Fixeaza neurotransmitatorul dar nu produc direct
un raspuns celular. Fixarea neurotransmitatorului pe receptor activeaza sau inhiba proteinele asociate
canalelor ionice, moduland activitatea lor. Exemple de receptori: muscarinici, pentru glutamat, histamina,
dopamina, neuropeptide, serotonina, epinefrina
8. Sinapsa electrică
Prezenta unor canale apoase deschise care conduc direct impulsul electric intre celulele succesive.
Majoritatea acestor canale sunt reprezentate de structuri proteice denumite jonctiuni de comunicare (gap)
care permit deplasarea libera a ionilor. Aceste jonctiuni sunt mai bine reprezentate la nivelul musculaturii
netede si a miocardului.
9. Sinapsa chimică
Sinapsele chimice sunt alcatuite din terminatiile axonale ale neuronului presinaptic si elementele
postsinaptice separate de fanta sinaptica. In regiunea presinaptica se afla terminatii axonale eliberatoare de
mediatori chimici specifici continute in vezicule, iar in regiunea post sinaptica, receptori si canale ionice
generatoare de reactii electro-chimice si raspunsuri specifice celulare.
Fanta sinaptica are 20-30nm si asigura, prin filamente dense, adezivitatea, unidirectionalitatea, ghidajul si
difuziunea substantei mediatoare eliberate.
Receptorii postsinaptici preiau mesajele transmise determinand transmiterea informatiei si raspunsul
corespunzator din partea teritoriului postsinaptic. Semnalele electrice transmembranare modulate in
frecventa sub forma de influx nervos sunt transmise cu o latena de 0.3-0.5 ms. Ionii de Ca participa la
scindarea veziculelor cu modulator chimic, eliberand neurotransmitatorul.
Ajuns la nivelul terminatiilor axonale, potentialul de actiune, ca manifestare electrica membranara
autopropagata, determina eliberarea neurotransmitatorului in fanta sinaptica, combinarea cu receptorii
membranari postsinaptici, cresterea sau scaderea permeabilitatii ionice selective si transformarea
potentialului postsinaptic de repaus in PPSE sau PPSI.
Sinapsele chimice se particularizeaza prin perioada mare de latenta, participarea ionilor de Ca la eliberarea
substantei mediatoare si restabilirea manifestarilor electrice membranare generatoare de raspunsuri
specifice postsinaptice celulare. Sinapsele se impart in excitatorii si inhibitorii. In functie de neuromediator
pot fi: adrenergice, colinergice, histaminergice, dopaminergice, peptidergice, serotoninergice.
16. Fototransducţia
Atat bastonasele cat si conurile contin substante chimice care se descompun in prezenta luminii si care in
cursul acestui proces stimuleaza fibrele nervoase care parasesc globul ocular. Substanta chimica folosita
de bastonase se numeste rodopsina, iar cele folosite de conuri sunt pigmenti colorati.
Rodopsina:
Descompunere:
Segmentul extern al bastonasului contine rodopsina in concentratie 40%. Aceasta este combinatia dintre
scotopsina si pigmentul retinal (11cisretinal). Descompunerea rodopsinei se produce intr-o fractiune de
secunda atunci cand absoarbe energie luminoasa. Cauza este fotoactivarea electronilor componentei
retinal, fenomen ce duce la transformarea formei cis in all-trans. All-trans se separa de scotopsina si rezulta
bathorodopsina. Aceasta se degradeaza la lumirodopsina, apoi in metarodopsina 1 si in final, in
metarodopsina 2 (forma activa). Aceasta se descompune in scotopsina si alltrans retinal. Metarodopsina 2
induce modificari electrice la nivelul bastonaselor.
Resinteza:
Reconvertirea intregii cantitati de alltrans retinal in 11cis retinal: necesita energie metabolica si este
catalizat de retinal izomeraza. Cand se formeaza 11cis retinal, acesta se recombina cu scotopsina pentru a
forma rodopsina.
Rol vitamina A: Vitamina A formeaza mereu molecule noi de retinal, cand este necesar. Vitamina A este
folosita pentru adaptarea pe termen lung la diferite intensitati de lumina.
Stimularea bastonaselor:
Cand bastonasul este expus la lumina, potentialul de receptor rezultat este diferit de potentialele de
receptor ale tuturor celorlalti receptori senzoriali. Stimularea bastonasului determina cresterea negativitatii
potentialului membranar intern, fenomen echivalent cu o stare de hiperpolarizare, interiorul membranei
bastonasului devenind mai negativ decat normal. Atunci cand rodopsina se descompune, conductanta
membranei bastonasului pentru ionii de sodiu scade la nivelul segmentului extern realizandu-se
hiperpolarizarea.
Cand membrana bastonasului nu e stimulata de lumina, este foarte permeabila pentru ionii de Na. Astfel, la
intuneric, electronegativitatea este redusa (la interior) fiind de -40mV.
La expunerea la lumina rodopsina incepe sa se descompuna reducand conductanta interna pentru sodiu,
astfel numarul ionilor de Na care ies este mai mare decat al celor care intra. Acest fapt determina
hiperpolarizarea, potentialul fiind de -70-80 mV.
Durata potentialului de receptor: Atinge valoarea maxima dupa 0.3 secunde si dureaza mai mult de o
secunda. In conuri se realizeaza de 4 ori mai rapid. Potentialul de receptor este proportional cu logaritmul
intensitatii luminoase.
Cascada excitatiei:
In mod normal un foton induce un potential de receptor de 1mV. 30 de fotoni vor activa 50% din bastonas.
1. Fotonul activeaza un electron in regiunea 11cis retinal a rodopsinei formand metarodopsina 2 (rodopsina
activa)
2. Rodopsina activata activeaza numeroase molecule de transducina
3. Transducina activeaza moleculele de fosfodiesteraza
4. Fosfodiesteraza activata hidrolizeaza numeroase molecule de GMPc inchizand canalele de Na de care
acesta era legat.
5. Rodopsin kinaza inactiveaza rodopsina activa deschizand canalele de Na si ciclul se reia.
Conurile:
Proteinele din conuri denumite fotopsine sunt usor diferite de scotopsina. Pigmentii (pentru rosu, albastru,
verde) sunt combinatii intre fotopsine si retinal. Absorbtia maxima a luminii la cele trei tipuri de conuri se
produce la 570, 445 si 535 nm, iar la nivelul bastonaselor este de 505nm.
Astigmatismul: Reprezinta o tulburare de refractie oculara care conduce la focalizarea imaginii dintr-un
plan, la o distanta diferita de distanta la care este focalizata imaginea din planul perpendicular. Defectul
este cauzat de o curbura corneana prea accentuata intr-un plan al ochiului. Razele de lumina care patrund
in regiunile periferice ale unui plan al cristalinului nu sunt deviate la fel de mult ca razele care patrund in
regiunile periferice ale celuilalt plan. Puterea de acomodare nu poate compensa niciodata astigmatismul
deoarece fiecare dintre cele doua planuri ale cristalinului necesita un grad diferit de acomodare. Se
corecteaza cu lentile care combina atat corectia sferica cat si cea cilindrica pentru axa respectiva (lentile
cilindrice).
Discromatopsia este data de absenta unui dintre pigmenti, totusi individul vede aproape toate culorile
utilizand doar doi pigmenti.
Absenta pigmentului rosu protanopie
Absenta pigmentului verde deuteranopie
Absenta pigmentului albastru tritanopie.
Vederea monocromata implica absenta conurilor si este foarte rara.
Exista doua teorii care incearca sa explice vederea colorata:
a) Teoria tricromatica:
Se bazeaza pe posibilitatea perceptiei tuturor nuantelor culorilor prin amestecarea in diferite combinatii ale
celor trei culori fundamentale
Cel putin doua tipuri de celule cu conuri trebuie excitate
Intensitatea excitatiei fiecarui pigment este comparata de catre creier.