Polarizarea dinamica definitie, baze morfofunctionale Legea polarizarii dinamice Un neuron primeste semnale la nivelul dendritelor si a corpului celular

ar si le transmite, sub forma de potentiale de actiune, de-a lungul neuronului, intr-o singura directie anterograd, catre terminatiile presinaptice. Bazele morfofunctionale ale polarizarii dinamice: Dendritele acestea prezinta receptori specifici pentru diversi mediatori sinaptici. Cuplarea mediatorilor la receptori are ca rezultat modificarea potentialului de membrana la nivelul dendritei si generarea unui potential postsinaptic excitator sau inhibitor. In schimb, dendritele nu prezinta vezicule cu mediatori sinaptici, astfel incat ele nu pot transmite semnale, ci doar le primesc. Soma neuronala membrana acesteia contine un numar redus de canale canale voltaj-dependente de Na+ (1 canal per m2), astfel incat la acest nivel are loc transmiterea lenta, electrotonica, a potentialelor postsinaptice, dar ele nu se pot suma. Hilul neuronal prezinta cea mai mare densitate de canale voltaj-dependente de Na+ (pana la 200 canale per m2). Segmentul initial al axonului Are o lungime de aproximativ 25m. Este un segment, gros, nemielinizat, ce prezinta o densitate foarte mare de canale voltaj-dependente de Na+si K+. Singurul segment al neuronului ce prezinta mai multe canale de Na+ este hilul axonal. Hilul neuronal si segmentul initial al axonului sunt considerate ca fiind o unitate functionala, la nivelul careia sunt sumate toate potentialele postsinaptice excitatorii sau inhibitorii si odata depasit un anumit prag de depolarizare, are loc generarea PA. Canalele de Na+ de la acest nivel se deschid in avalansa, datorita unui mecanism de feedback pozitiv. Teaca de mielina in cazul in care este prezenta, joaca rol major in transmiterea rapida si unidirectionala a PA catre terminatiile axonale. Teaca de mielina este un invelis cu rol de izolator electric, formata din mai multe straturi suprapuse, a caror componenta principala este o substanta de natura lipidica numita mielina. Teaca de mielina inveleste membrana axonala (axolema), fiind discontinua, dispusa sub forma de segmente cu lungimi de pana la 1,5mm. Intreruperile tecii se numesc noduri Ranvier si au o lungime de 1-2m. La nivelul nodurilor Ranvier, lipsa tecii de mielina precum si densitatea mare de canale de Na+ permite transmiterea saltatorie a PA de la un nod la altul. Transmiterea are loc unidirectional deoarece unda de depolarizare, odata ajunsa la un nod Ranvier, se poate propaga doar spre urmatorul nod, cel de la care a pornit fiind in stare refractara. Un alt aspect ultrastructural cu rol important este prezenta in cantitate mare la nivelul hilului, a segmentului initial si a nodului Ranvier a unei proteine numite ankyrina. Aceasta prezinta situsuri de legare pentru actina si spectrina, componente ale membranei celulare, precum si pentru diverse proteine integrale membranare, precum canale ionice, pompe ionice sau transportori. La nivelul axonului, are rolul de a ancora canalele de Na+ la membrana, asigurand densitatea mare a acestora. Butonii terminali la nivelul butonilor terminali sunt stocate veziculele de mediator sinaptic. Membrana butonilor terminali prezinta o densitate mare de canale voltaj-dependente de Ca2+. Deschiderea acestora este determinata de sosirea undei de depolarizare la nivelul butonilor. Influxul de Ca2+ ce urmeaza determina fuzionarea veziculelor sinaptice cu membrana butonilor si eliberarea mediatorilor in fanta sinaptica.