BISERICA ORTODOXĂ ŞI ECUMENISMUL

Organizaţia ce reprezintă Ecumenismul este Consiliul Ecumenic al Bisericilor, la care

din 1948, au participat foarte puţini reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe.
Primul semnal ortodox la această iniţiativă de unire a creştinilor l-a dat Patriarhul
ecumenic Athenagoras în 1950, care, printr-o enciclică, îndeamnă Bisericile Ortodoxe să
participe cu prudenţă la Consiliul Ecumenic. Dar poziţia Ortodoxiei faţă de ecumenism s-a
luat la Conferinţa Panortodoxă de la Rodhs din 1961. După această conferinţă mai multe
Biserici Ortodoxe au intrat în CEB cu conştiinţa că Ortodoxia „nu mai poate adăuga ceva
la esenţial la cea ce are deja, ci pentru a arăta şi celorlalţi creştini adevărata cale către
unitate şi de asemenea, că Biserica Ortodoxă este singura adevărată Biserică”. Biserica
Ortodoxă Română participă la cea de-a treia Adunare CEB, care a avut loc la New Delhi
din 1961. La această conferinţă s-a renunţat la o orientare doctrinară protestantă şi s-a
realizat afirmarea comună a relaţiilor fundamentale treimice a creştinismului.
Continuarea dialogului s-a desfăşurat apoi la Vancoouver în 1983 şi Canberra în 1991.
Pe lângă unele progrese pe linia apropierii între creştini, aici s-au evidenţiat şi unele critici
faţă de anumite grupuri de interese politice şi religioase ce urmăreau să folosească această
mişcare pentru atingerea propriilor lor scopuri, ceea ce a făcut ca Bisericile Ortodoxe să
privească cu scepticism dorinţele de unitate a creştinilor.
Biserica Ortodoxă Română şi-a expus punctul de vedere în legătură cu ecumenismul,
cum ar fi:
- problema centrală a ecumenismului este eclesiologia.
- unirea dintre Bisericile Ortodoxe şi cele vechi orientale.
- ansamblul Bisericilor Ortodoxe are dreptul şi datoria să convoace cât mai
repede un Sinod Ecumenic.
O observaţie critică la participarea Bisericii Ortodoxe Române la întrunirile ecumeniste
este aceea că nu s-a făcut o consultare prealabilă a marilor duhovnici, precum şi a
laicatului.
După toate aceste întruniri, Biserica Ortodoxă Română a constatat că nu se realizează
nici un avans spre unitate, ba, dimpotrivă se adânceşte prăpastia dintre ortodocşi şi
protestanţi pe măsură ce aceştia din urmă se îndepărtează tot mai mult de învăţătura
Bisericii lui Hristos prin multe practici, sincretism religios, hirotonirea femeilor,
relativizarea teologiei, practici sexuale aberante, etc.
Biserica Ortodoxă nu se retrage din acest organism, pentru că prin misiunea încredinţată
ei de Mântuitorul Iisus Hristos are misiunea de a mărturisi Adevărul înaintea lumii non-
ortodoxe (vezi rev. „Roost” Nr. 12/2004, p. 33).

Pr. Teodor Cios

Vezi cartea Taina dreptei credinţe, Ed. Buna vestire Beiuş, 2005.