7.

Instrumente de evaluare
Pentru ca metodele de evaluare, fie că sunt tradiţionale sau complementare, să ofere
informaţii pertinente cu privire la performanţele şcolare, este necesară folosirea unor instrumente
adecvate de evaluare, elaborarea unor probe care să servească cel mai bine obiectivelor anterior
precizate (proba = orice instrument de evaluare, proiectat, administrat,corectat de către profesor).
Instrumentul de evaluare este o probă, o grilă, un chestionar, un test de evaluare care
„colectează” informaţii, „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultatele luate în
considerare. Cu cît instrumentele de măsurare: probe orale, scrise, practice,extemporale, lucrări
de sinteză, teste etc. sunt mai elaborate, cu atît informaţiile sunt mai concludente.
Instrumentul de evaluare se compune, de regulă, din mai mulţi itemi. Sunt însă situaţii
când o probă de evaluare (un instrument) se compune dintr-un singur item (o singură întrebare,
cerinţă, problemă etc.), îndeosebi atunci când răspunsul pe care trebuie să-l formuleze elevul este
mai complex.
Cel mai pertinent instrument de evaluare este testul docimologic.
Testul docimologic este o proba standardizată,ce asigura o obiectivitate mai mare in
procesul de evaluare. Testele docimologice sînt doar acele teste pedagogice care continuă şi
prelungesc evaluarea pînă la acordarea efectivă a unui calificativ sau a unei note, şi care
ierarhizează,clasifică elevii după performanţele obţinute, după prestaţia de moment sau
cumulativă (I.Holban, 1995, I. T.Radu,1999).
Elementele definitorii ale testului docimologic sînt :
 realizează măsurarea în condiţii foarte asemănătoare situaţiilor experimentale;
 înregistrarea comportamentului declanşat la subiect este precisă şi obiectivă;
 comportamentul înregistrat este evaluat statistic prin raportare la cel al unui
grup determinat de indivizi;
 scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat, prin raportarea la grupul de
referinţă.
Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul ca ele presupun o muncă
meticuloasă de pregătire, iar secvențele procedurale sunt foarte stricte. Ele permit standardizarea
condiţiilor de examinare, a modalităţilor de notare, aducînd un spor de obiectivitate. În același
timp, testele docimologice prezintă o triplă identitate: identitatea de conţinut (acelaşi conţinut
pentru toţi elevii ), identitatea condiţiilor de aplicare şi identitatea criteriilor de apreciere
(aceleaşi criterii).
Tipuri de teste:
de cunoştinţe - de capacităţi -
măsoară un anumit conţinut deja parcurs,vizînd au în vedere aptitudinile generale şi specifice
cunoştinţele, priceperile, deprinderile şi ale elevului, indiferent dacă
abilităţile referitoare la acel conţinut. anumite conţinuturi au fost sau nu parcurse
criteriale – normative –
presupun aprecierea rezultatelor elevului în rezultatele elevului sînt evaluate în raport cu
raport cu criteriile de performanţă stabilite cele ale unui grup de referinţă.
anterior
formative – sumative –
urmăresc periodic progresul şcolar şi oferă sînt administrate la sfîrşitul unei perioade
feed-back-ul necesar profesorului. lungi de instruire: trimestru,an şcolar, ciclu
de învăţămînt
obiective – subiective –
presupun o notare obiectivă a elevilor au un grad inferior de fidelitate al notării.
iniţiale – finale-
nivelul performanţelor este evaluat înaintea nivelul este măsurat la încheierea programului
unui program de instruire. de instruire
 standardizate – nestandardizate -
 itemii testelor au calităţi tehnice proiectate de profesor
superioare;
 indicaţiile privind administrarea şi
corectarea testelor sînt atît de
precise,încît procedeele sînt aceleaşi
(standard) pentru diferiţi utilizatori;
 normele prevăd criterii pe vîrste, la nivel
naţional sau regional;
 sînt oferite forme echivalente şi
compatibile de teste;
 un ghid al testului este elaborat pentru
administrarea, corectarea, evaluarea
calităţilor lui şi pentru interpretarea şi
utilizarea rezultatelor
Un test poate face parte din mai multe categorii.
De exemplu: un test de cunoştinţe poate fi în acelaşi timp normativ, punctual şi obiectiv

Pentru a realiza o evaluare relevantă şi eficace, instrumentele de evaluare (extemporale, t

eze, teste) trebuie să îndeplinească anumite cerinţe, să întrunească anumite “calităţi
tehnice“. Principalele calităţi ale unui instrument de evaluare sunt: validitatea, fidelitatea,
obiectivitatea şi aplicabilitatea .
 Validitatea este dată de precizia, acurateţea cu care instrumentul/testul măsoară ce şi-a
propus să măsoare. Pentru ca instrumentul de evaluare să fie valid autorul trebuie în
primul rând să stabilească ce îşi propune să evalueze, să măsoare şi apoi să stabilească
sarcinile de lucru care se dau spre rezolvare elevilor.
 Fidelitatea reprezintă acea calitate a unui test de a produce rezultate constante (sau foarte
apropiate) în urma aplicării sale repetate în condiţii identice, aceluiaşi grup de elevi.
 Obiectivitatea
reprezintă gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori independenţi asupr
a
răspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. Testele cu gradul cel mai ridicat de obi
ectivitate sunt cele standardizate.
 Aplicabilitatea desemnează calitatea testului de a fi administrat şi interpretat cu uşurinţă.
Elaborarea de către profesor a unui instrument de evaluare este o activitate deosebit de
complexă ce presupune parcurgerea mai multor etape:
1) precizarea obiectivelor şi a conţinuturilor ce urmează a fi verificate;
2) analiza conţinutului ce urmează a fi evaluat pentru a stabili elementele esenţiale;
3) precizarea comportamentelor în care se exprimă analiza conţinuturilor esenţiale
(reproducere, aplicare, capacitate dea efectua operaţii logice ş.a.);
4) alcătuirea propriu zisă a probei, prin formularea itemilor în concordanţă cu obiectivele şi
conţinuturile, stabilirea baremelor de corectare

O importanţă deosebită prezintă formularea itemilor. Prin item înţelegînd întrebarea,

formatul acesteia şi răspunsul aşteptat, elemente strict necesare şi aflate în strînsă
interdependenţă. În teoria şi practica evaluării se întîlneşte o bogată gamă de itemi, a
cărei cunoaştere poate ajuta efectiv cadrul didactic în elaborarea instrumentelor de evaluare.
Tipuri de itemi:
a) itemi obiectivi;
 b) itemi semiobiectivi
c) itemi subiectivi.

ITEMII OBIECTIVI solicită din partea elevului evaluat selectarea unui răspuns corect din
două sau mai multe variante de răspuns. Pot fi utilizaţi la toate disciplinele, sunt adecvaţi pentru
măsurarea unor obiective diverse de evaluare (cunoaşterea unor informaţii factuale, aplicarea
cunoştinţelor în contexte diferite), dar vizează preponderent capacităţi de ordine productivă,
verifică un număr mare de elemente de conţinut într-un timp relativ scurt, asigură obiectivitate în
apreciere şi notare, punctajul acordîndu-se integral în cazul răspunsului corect.
În categoria itemilor obiectivi includem:
1) itemi cu alegere duală;
2) itemi de asociere /de tip pereche;
3) itemi cu alegere multiplă.

Itemii cu alegere duală impun alegerea răspunsului corect din două variante propuse, de
tipul: adevărat /fals, corect /greşit, da /nu. Sunt utilizaţi la majoritatea obiectelor de învăţământ,
fiind uşor de formulat, evaluează în special cunoştinţele factuale, pot acoperi un volum mare de
informaţii, asigură obiectivitate în apreciere, dar prezintă şi riscul ca elevul să aleagă răspunsul
corect din întâmplare (există 50% şansa ca răspunsul să fie dat întâmplător /ghicit).
În formularea itemilor cu alegere duală se cere respectarea unor cerinţe:
 trebuie să vizeze fapte, situaţii, probleme dihotomice, care nu admit decât unul din cele
două răspunsuri oferite;
 să testeze un singur element de conţinut;
 să fie formulaţi clar şi precis, într-un limbaj adecvat vârstei, pe cât posibil sub forma unor
propoziţii afirmative;
(Ex.: Suma numerelor 21 și 30 este egală cu 50 - F;
Subiectul este parte principală a propoziției – A)

Itemi cu alegere multiplă solicită elevul să aleagă răspunsul corect din mai multe variante
de răspuns oferite. Ca şi itemii cu alegere duală pot fi utilizaţi la toate obiectele de învăţământ,
pot evalua abilităţi şi obiective diverse, de la simpla recunoaştere a unor informaţii factuale, pînă
la evaluarea unor contexte familiare sau noi. O condiţie importantă ce trebuie respectată în
formularea lor este ca toate răspunsurile oferite să fie plauzibile, altfel se reduce numărul de
alternative şi creşte posibilitatea de a stabili răspunsul corect la întâmplare.
(Ex.: Care dintre animalele enumerate trăiește în savană?
A. ursul B. leul C. cangurul )

Itemi de tip pereche /de asociere. Reprezintă, de fapt, un caz particular de itemi cu alegere
multiplă. Sunt alcătuiţi din două categorii de informaţii distribuite pe două coloane. Informaţiile
din prima coloană reprezintă premisele, iar cele din a doua coloană răspunsurile, sarcina elevului
fiind aceea de a le asocia corect. Se utilizează în mod deosebit pentru a evalua în ce măsură
elevii pot identifica relaţiile corecte dintre diferitele informaţii: fapte, nume, date,
evenimente,rezultate, expresii ale unor legi ş.a. Este indicat ca numărul de răspunsuri şi premise
să fie diferit şi să li se precizeze elevilor dacă un răspuns poate fi ales o dată sau de mai multe
ori. (Ex.: Suma numerelor 4 și 7 28
Cîtul numerelor 42 și 6 7
Produsul numerelor 7 și 4 11 )
Caracteristica esenţială a itemilor obiectivi este: obiectivitatea ridicată în evaluarea
rezultatelor învăţării; nu presupun o schemă de notare detaliată, pentru fiecare răspuns corect
acordîndu-se punctajul integral. Principalul lor dezavantaj este că evaluează acele rezultate ale
învăţăturii situate în zona inferioară a domeniului cognitiv(cunoştinţe, priceperi, capacităţi de
bază elementare). Conţin premise pentru formularea unor răspunsuri întâmplătoare, fără
cunoaşterea soluţiei corecte. Pentru a preveni o astfel de situaţie se poate introduce cerinţa de a
modifica varianta falsă, astfel încît aceasta să devină adevărată.

ITEMI SEMIOBIECTIVI solicită din partea elevului să elaboreze efectiv răspunsul.

Acesta de regulă este un răspuns scurt care permite evaluarea unui număr mare de concepte,
priceperi, capacităţi. Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte:
1) itemii cu răspuns scurt;
2) itemii de completare;
3) întrebările structurate.

Itemii cu răspuns scurt solicită elevii să formuleze un răspuns scurt din punct de vedere
al conţinutului, cât şi al formei, întinderii. Menţionăm că aceşti itemi, prin răspunsul scurt pe
care-l solicită nu stimulează dezvoltarea unor capacităţi superioare.
(Ex.: Care este sinonimul cuvîntului bucurie?- veselie)

Itemi de completare reprezintă o variantă a itemilor cu răspuns scurt. Solicită elevii să

formuleze un răspuns care să completeze o afirmaţie incompletă sau un enunţ lacunar pentru a-i
conferi valoare de adevăr.
(Ex.: Cel mai lung râu din Moldova este …………………)
Itemii de completare nu sunt adecvaţi pentru evaluarea capacităţilor intelectuale
superioare (analiză, sinteză, capacitatea de rezolvare de probleme, evaluare), iar prin răspunsurile
foarte scurte pe care le solicită, dacă sunt folosiţi în exces şi exclusiv, pot chiar frîna dezvoltarea
acestora.
(Ex.: la tema ,,Mediile de viață ale plantelorʺ se formulează întrebări
Numiți mediile de viață ale plantelor.
Enumerați condițiile de viață ale plantelor din mediul terestru.)
Observăm că întrebările structurate permit testarea unei
varietăţi de cunoştinţe, competenţe, abilităţi, gradarea complexităţii şi dificultăţii sarcinii,
crearea condiţiilor ca evaluarea să ofere şansele unor răspunsuri corecte pentru toţi elevii, dar şi
să discrimineze performanţele la vîrf. În elaborarea întrebărilor structurate trebuie respectate
cîteva cerinţe:
 întrebările să fie ordonate în ordinea dificultăţii răspunsurilor solicitate;
 subîntrebările să solicite, de regulă, răspunsuri deschise, dar posibil de formulat într-un
timp relativ scurt;
 răspunsurile la o sub întrebare să nu fie condiţionate de corectitudinea răspunsurilor
anterioare;
 subîntrebările trebuie să fie în concordanţă cu materialele pe marginea cărora sunt
formulate;
 prezentarea clară a obiectivelor evaluate;
 concomitent cu formularea întrebării să se elaboreze şi schema de evaluare.

ITEMII SUBIECTIVI (CU RĂSPUNS DESCHIS) se mai numesc şi itemi cu răspuns

construit, dezvoltat, elaborat. Prin intermediul lor se evaluează rezultatele complexe ale învăţării,
capacităţi, competenţe care apar ca efecte cumulate în timp (analiză, sinteză, argumentare,
exprimare, organizare a unui discurs). Corectarea şi notarea lor prezintă un grad mai redus de
obiectivitate; se poate realiza fie analitic (acordarea unui număr de puncte pentru diferite
elemente ale răspunsului aşteptat), fie holistic (global), prin formularea unei judecăţi de
ansamblu asupra răspunsului în conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de
performanţă.
În categoria itemilor subiectivi se înscriu:
1) rezolvarea de situaţii - problemă;
2) eseul structurat;
 3) eseul liber

Rezolvarea de situaţii problemă îl pune pe elev într-

o situaţie nouă, inedită, pentru care nu are o soluţie predeterminată.
Etape :
 prezentarea problemei;
 înţelegerea problemei;
 documentarea în vederea identificării informaţiilor necesare în rezolvarea problemei;
 formularea şi testarea ipotezelor;
 stabilirea strategiei rezolutive;
 prezentarea şi interpretarea rezultatelor.
Deşi are o mare valoare formativă, deşi testează capacităţi superioare greu de evaluat prin
alte tipuri de itemi, rezolvarea de probleme implică o anumită subiectivitate în evaluare, mai ales
în cazul problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil.
Dacă activitatea a fost organizată în echipă, notarea trebuie individualizată, ţinându-se cont de
rolul şi sarcinile concrete rezolvate de fiecare membru al echipei.

Eseul este un tip de item în care persoana evaluată trebuie să elaboreze un răspuns liber,
personal, care să se conformeze unor cerinţe. În funcţie de gradul de detaliere a cerinţelor ce
trebuie respectate în formularea răspunsului,distingem:
1) eseul structurat;
2) eseul semistructurat,
3) eseul liber.
Eseurile acoperă o gamă largă de obiective, dar o arie relativ mică de conţinuturi. Se
utilizează frecvent în evaluarea la ştiinţele socio-umane (compuneri, demonstraţii “cu teză”,
descrieri etc.). Solicită un timp mai mare pentru rezolvare, dar şi pentru corectare şi apreciere.
Evaluează obiective de maximă complexitate (abilitatea de a actualiza, reorganiza cunoştinţele
într-un mod original, de a interpreta informaţiile şi a exprima un punct de vedere personal, de a
utiliza un limbaj nu numai corect, dar şi elevat).
FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în
funcţie de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit), pe care sunt formulate diverse
exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei, de regulă după predarea
de către profesor a unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia, în clasă, de către elevi.
În aceste condiţii, fişa de evaluare se foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului
de către profesor, pe baza căruia el poate face precizări şi completări, noi exemplificări etc., în
legătură cu conţinutul predat.

Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării

sistematice a comportamentului şi activităţii elevilor, în această situaţie evaluarea având un rol
sumativ.

CHESTIONARUL, folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi, precum

şi ca metodă de cercetare psihopedagogică, poate fi folosit şi ca instrument de evaluare, mai ales
atunci când profesorul doreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplina
predată sau stilul lui de predare şi de evaluare.

Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea

lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi manual, ceea ce
înseamnă că, pe această cale, putem obţine informaţii şi despre nivelul lor de motivaţie la o
anumită disciplină.
 Nu este însă mai puţin adevărat că, prin intermediul chestionarului, se pot obţine şi
informaţii referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral, cât şi în scris),
cu toate că, în practică, sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor
informaţii mai relevante (testul, de exemplu, fiind bazate o mare varietate de itemi, asigură o
apreciere mult mai riguroasă decât chestionarul).

Cînd doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor
probleme esenţiale, dintr-o lecţie, dintr-o temă sau dintr-un capitol, profesorul poate recurge la
chestionar.

Pe baza răspunsurilor primite de la elevi, el poate face nu doar aprecieri privind gradul de
însuşire a unor cunoştinţe, ci şi precizări, completări, dezvoltări etc., care să conducă la o mai
bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă.

Întrebările sînt itemi de evaluare/ examinare orală. În contextul evaluărilor şcolare

curente, cadrul didactic foloseşte adesea întrebările, pe care le adresează oral elevilor.
Răspunsurile acestora sînt, de asemenea, de cele mai multe ori, orale. Întrebările, fie de verificare
a lecţiei anterioare sau a temei pentru acasă, fie de trecere la predarea noilor conţinuturi, fie de
consolidare, de transfer etc. reprezintă, de fapt, pentru a folosi un concept consacrat în teoria şi
practica pedagogică, itemi de evaluare orală. Tehnica, în asemenea împrejurări, este aceea a
formulării răspunsurilor orale.

Exerciţiul practic. Un exerciţiu practic cere elevilor să afişeze o serie de abilităţi practice.
Evaluarea ar putea fi bazată pe rezultatul final al activităţii (produsul) sau pe efectuarea activităţii
(procesul) sau pe o combinaţie a acestor două.

Drept instrumente de evaluare servesc referatul , proiectul, portofoliul, investigația și

probele practice(lucrări de laborator, lucrări de control ș.a.).

În concluzie, trebuie să remarcăm legătura indisolubilă dintre itemii de evaluare, tehnicile de

evaluare şi instrumentele de evaluare. Instrumentul se compune din itemi care solicită tehnici de
declanşare/prezentare/redactare a răspunsurilor.
8. Bibliografie:

http://www.didactic.ro/materiale/81285_referat-metode-alternative-de-evaluare
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/13007_metode-si-instrumente-de-
evaluare-a-performantelor-scolare-in-invatamantul-primar
http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_cu
rs_7_%20Teoria%20evaluarii.pdf
http://www.scribd.com/doc/40423116/6/FORME-DE-EVALUARE
http://www.scribd.com/doc/6752230/Dan-Potolea-Marin-Manolescu-Teoria-Si-
Practica-Evaluarii-Education-Ale