Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Creativitatea Şi Improvizaţie in Muzică
Creativitatea Şi Improvizaţie in Muzică
4. 1 Creativitatea
Fiind un factor atât de important în creativitate este de multe ori identificată cu aceasta
chiar şi de personalitaţi ştiinţifice de notorietate. Pe lângă imaginaţia care este un proces
psihic de elaborare a unor imagini noi, Ana Stoica-Constantin identifică o serie de factori
interni pe care îi ordonează în trei grupe:
Relaţia dintre creativitate şi inteligenţă a fost privită sub mai multe aspecte în ceea ce
priveşte raportul dintre ele. La începutul anilor ’30 ea a fost considerată ca fiind specifică
persoanelor cu abilitaţi cognitive deosebite. În urma cercetărilor ulterioare s-a afirmat că o
persoană creativă nu trebuie să fie neapărat şi inteligentă. În momentul de faţă specialiştii sunt
mult mai precauţi în stabilirea clară a demarcaţiei “până unde operezează gândirea logică şi în
care moment devine gîndire creatoare.”4[59]
Cert este că inteligenţa este o condiţie a creativităţii, dar nu singură, ci aşa cum s-a
arătat este o rezultantă a unui complex de factori cognitivi, aptitudinali şi de personalitate.
Prin stimularea şi dezvoltarea creativitaţii muzicale se pot imbunatăţii prin transfer
trăsături ale personalităţii: plăcerea de a fi active, voinţa, toleranţa, tendinţa spre investigaţie.
În mod special atunci când mediul în care a crescut copilul şi a învăţat nu a acordat suficientă
atenţie stimulării creativităţii si încrederii in sine.
În cadrul improvizaţiei momentul de căutare, deliberare, este foarte redus fiind înlocuit
de un flux de imagini realizate pe baza unor stereotipuri din fondul existent.
teoretic, sau în unele manifestări folclorice în freejazz sau în unele creaţii ale secolului
nostru. Se precizează însă că o improvizaţie absolut liberă nu poate exista decât în plan
teoretic, ea neputând fi izolată total de orice tradiţie muzicală sau experienţă muzicală
întipărită în subconştient în momentul improvizatoric.
improvozaţie realizată după legi, prestabilite, sau dupa un model, fiind specifică
În muzica cultă toate tradiţiile antice atestă existenţa poetului care improvizează cu
vocea cântâdu-şi creaţia poetică sau se acompaniază improvizând la liră sau alt instrument.
Improvizaţia este atestată din secolele IX-XI la început sub formă cântării libere după
anumite legi ale “cantus”-ului, apoi dezvoltându-se treptat atingînd forma improvizaţiei
libere. Este amintită ulterior forma de “discantus” in sec. XIII reprezentînd improvizarea unei
voci superioare deasupra cantus-firmusului. Se păstrează de-a lungul întregii renaşteri şi îşi
găseşte o nouă înflorire în Italia anilor 1700. Va fi preluată şi de muzica instrumentală cu
predilecţie la orgă sau clavecin, un exemplu în acest sens îl constituie preludiile
improvizatorice de Couperin.
Tradiţia improvizatorică va înflori în Italia din “cinquecento” prin Claudio Merulo,
Andreea şi Giovanni Gabrielli, clavecinişti de la San Marco care practicau improvizaţia
spontană pe diverse teme. Arta lor a culminat prin operele ilustrului Girolamo Frescobaldi.
În Europa s-a constituit un aleatorism moderat născut din îmbinarea unor părţi de
interpretare spontană cu unele care sunt consemnate în partitură asemenea multor creaţii
româneşti din ultimele decenii. Statutul ei de manifestare aparte este dat de faptul că nu are o
entitate stabilă, fiind supusă schimbărilor odată cu fiecare interpretare. Se cunosc totuşi şi
forme reuşite când protagoniştii au fost interpreţi experimentaţi în formele inprovizatorice.
Esteticianul Liviu Rusu remarcă legătura între esenţa copilăriei, jocul şi artă.”Atât jocul cât şi
arta au în vedere o activitate dezinteresată care tinde spre lumea externă şi se bazează pe un
sentiment al triumfului, al împlinirii al plăcerii.”9[64]
Punctând doar câteva momente din evoluţia improvizaţiei se poate observa că aceasta
este specifică atât pentru muzica cea mai simplă până la genurile cele mai elevate de muzică.
Una din formele sub care se poate cultiva spiritul creator în educaţia muzicală este
jocul muzical de improvizaţie. Acesta se înscrie în categoriile de improvizaţie amintite mai
sus: