PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A VÂRSTNICULUI

→ Definiţie:
~ Prinvârstn i c se înţelege persoana trecută de 65 de ani.
~ 75-85 ani → bătrân.
~ Peste 85 de ani → longeviv.
→ Probleme specifice vârstnicului:
~ Osteoporoză. Tulburări psihice – demenţe. Probleme cardiovasculare.
~ Incontinenţă urinară / fecală.
~ Tulburări de metabolism prin diminuarea funcţiilor anabolice.
~ Diminuarea necesarului caloric la 20 g/ kg corp.
~ Scade necesarul lipidic, creşte necesarul de proteină vegetală, de lapte.
~ Scade toleranţa termică, scad funcţiile senzitive şi senzoriale.
→ Particularităţi de îngrijire:
~ Primirea şi amplasare bolnavului. Asigurarea odihnei.
~ Asigurarea alimentaţiei. Supravegherea tranzitului intestinal.
~ Comportament faţă de vârstnic.
~ Supravegherea bolnavului şi ajutorul asistentei în stabilirea diagnosticului.
→ Caracterele fiziologice şi patologice ale vârstnicului:
~ Scăderea forţelor fizice ale organismului.
~ Reducerea până la dispariţie a capacităţii de acomodare.
~ Scăderea reactivităţii organismului faţă de noxele mediului înconjurător.
~ Diminuarea capacităţii de regenerare a ţesutului.
~ Reducerea sau dispariţia imunităţii active faţă de infecţii.
~ Sensibilitate faţă de pierderile de proteine şi tulburări hidroelectrolitice.
~ Frecvenţa bolilor degenerative – ateroscleroză, boli arteriale, osteoporoză etc.
→ Primirea pe secţie şi amplasarea bolnavului vârstnic:
~ Se primeşte cu amabilitate şi răbdare.
~ Datorită deficienţelor de vorbire sau auz, de mers, de deplasare, asistenta trebuie
să aibă o grijă deosebită, sporită faţă
de aceşti bolnavi.
~ Li se face cunoştinţă cu ceilalţi bolnavi, li se va prezenta secţia.
~ Amplasarea se va face în saloane liniştite. Nu trebuie lăsaţi neînsoţiţi.
~ Se evită aşezarea lor lângă fereastră sau pe direcţia curenţilor de aer.
~ Camera va fi bine aerisită, bolnavii vor fi bine înveliţi.
~ Transportul adecvat – cu targa, cărucior sau pat, susţinut, supravegheat.
→ Comportarea faţă de bolnav:
~ Atitudine înţelegătoare faţă de bolnav şi de obiceiurile acestuia.
~ Se aplică îngrijiri care să aibă la bază respect, stimă.
~ Se face obligatoriu pregătirea psihică şi fizică a bolnavului pentru explorări şi
examinări.
→ Igiena:
~ Se asigură igienă corespunzătoare zilnică şi periodică.
~ La nevoie se face toaletă la pat.
~ Baie de 2 ori pe săptămână.
~ Se vor bărbieri zilnic bărbaţii.
~ Femeile sunt pieptănate, coafate.
~ Se asigură toaleta unghiilor.
~ Se asigură igiena protezelor dentare.
~ Înviorarea circulaţiei se face prin masaj – şi pentru prevenirea escarelor.
→ Asigurarea odihnei:
~ Patul v avea rezemători laterale şi înălţime uşor accesibilă.
~ Pentru prevenirea escarelor se vor folosi saltele antidecubit şi se vor verifica
frecvent regiunile predispuse escarelor.
~ Prezenţa cvasipermanentă a asistentei în preajma bolnavului crează o stare d
confort şi siguranţă.
→ Alimentaţia bolnavului:
~ Pentru evitarea inapetenţei se vor satisface preferinţele culinare, mesele vor fi
mici şi dese.
~ Se introduc proteine, săruri minerale şi lichide necesare bolnavului.
~ Dacă bolnavul nu consumă lichide se instalează foarte repede deshidratarea →
pliu cutanat → ceea ce impune
rehidratare de multe ori pe cale artificială – perfuzie.
→ Supravegherea tranzitului, diurezei, stării generale şi a funcţiilor vitale:
~ Constipaţia se tratează cu dietă, hidratare, laxative uşoare sau clismă
evacuatoare
~ Stările de incontinenţă se tratează ca atare şi s raportează medicului.
~ Inapetenţa → se stimulează apetitul cu alimente preferate, prezentate estetic.
~ Se observă tulburările de comportament, de orientare.
~ Se evaluează interesul bolnavului faţă de mediu exterior.
~ Se vor folosi toate mijloacele de îngrijire pe care le poate avea la dispoziţie
pentru satisfacerea nevoilor fundamentale,
reechilibrare şi vindecarea bolnavului