Mecanica Fluidelor, Masini Si Actionari Hidraulice, Fundamente Teoretice, Aplicatii PDF

ARGUMENT
PROLOG
Epuizarea volumelor anterioare m-au determinat să restructurez

materialul de lucru, adăugând probleme noi alcătuind volumul de faţă.
Inedit în capitolul 10 am abordat problema fiabilităţii, exploatării,
întreţinerii şi reparaţiilor maşinilor hidraulice precum şi anumite elemente de
tehnica securităţii muncii.
În capitolul Acţionări s-au prezentat succint elementele importante de
acţionare fără a insista asupra unor demonstraţii, domeniul fiind acoperit de
manualele elaborate de autor anterior.
Am prezentat in prima parte a fiecărui capitol, elementele teoretice
fundamentale specifice, iar in continuare aplicaţii concrete.
Şi aici s-a încercat o abordare mai simplă a părţii teoretice, dându-se
acele demonstraţii la care să acceadă facil studentul sau proiectantul care va
dori sa rezolve, imediat, o aplicaţie practica, folosindu-se de relaţiile
matematice ce rezultă.
Menţionez lucrările [1], [4], [9], [11], [12]. Din experienţa didactică a
rezultat ca înţelegerea fenomenelor din Mecanica fluidelor seminarizarea unor
elemente teoretice este mai benefica atunci când aceste elemente sunt aşezate
lângă aplicaţiile directe.
Lucrarea se adresează studenţilor de la facultăţile tehnice în programa
cărora sunt cuprinse disciplinele de mecanica fluidelor si hidraulica, precum şi
inginerilor specialişti care lucrează în domeniul exploatării echipamentelor
hidraulice.
In final am dat tabele si anexe, utile pentru rezolvarea aplicatiilor din
lucrare precum si în activitatea de proiectare.
Nu în ultimul rând am dorit ca materialul să aibă valenţe nu numai
informative ci şi formative.
Fără a avea nici cea mai mică pretenţie de exhaustivitate aştept cu
interes sugestii pentru viitoare benefice adăugiri.
Mulţumesc în mod deosebit prof. dr.ing. V. Bălăşoiu pentru sugestiile
competente privind fiabilitatea, exploatarea, întreţinerea sistemelor de acţionare
hidraulice, care au dus la acceptarea din partea domniei sale a elaborării
capitolului 10 utilizând valoroasa lucrare [7].
Îmi exprim cele mai respectuoase mulţumiri pentru recomandările
făcute de colegi si in mod special pentru cele venite din partea referentului
ştiinţific prof.dr.ing. ALEXANDRU BAYA.
Timişoara Ioan P@durean

O RECENZIE APARTE
Lucrarea „Mecanica Fluidelor, Maşini şi Acţionări Hidraulice” se

extinde pe 305 pagini inclusiv bibliografia şi tabele anexe. Se adresează cu
precădere studenţilor din facultăţile tehnice de profil, dar este utilă şi inginerilor
, respectiv tehnicienilor care activează în acest domeniu.
Spre deosebire de lucrările similare apărute până în prezent, la noi în
ţară, autorul Ioan Pădurean, a elaborat lucrarea într-o viziune nouă,
originală şi modernă.
În acest sens fiecare capitol conţine o succintă parte teoretică, uşor
asimilabilă, urmată de aplicaţii concrete, elucidând superior fenomenele
curgerii fluidelor în instalaţiile hidrotehnice şi maşinile hidraulice. S-a evitat cu
bună ştiinţă folosirea unui instrument matematic complex asigurând astfel o
legătură intimă, directă între teoria sofisticată şi aplicaţiile practice.
S-au selecţionat cu deosebită atenţie problemele cele mai reprezentative
pentru fiecare capitol. Cele cu grad sporit de dificultate au fost complet
rezolvate, justificând soluţiile propuse şi verificând riguros exactitatea
calculelor numerice.
De asemenea au fost propuse spre rezolvare multiple probleme similare,
specifice cazurilor punctuale, la care s-au dat doar enunţul şi rezultatul numeric
final. În general toate problemele au fost ilustrate printr-o grafică adecvată şi
asociate unor aspecte economice concrete.
Deosebit de utile pentru utilizatori sunt tabelele anexă ce conţin
coeficienţi de temperatură, debit, viteză, rugozitate, pierderi locale şi
longitudinale, unităţi de măsură, etc.
Inedite şi deosebit de utile sunt problemele tratate în capitolele 9 şi 10 pri-
vind Sistemele de Acţionare Hidraulică precum şi problemele de fiabilitate, ex-
ploatare, întreţinere şi reparaţii ale maşinilor şi sistemelor de acţionare hidraulică.
În concluzie cursul conţine un material bine sistematizat şi sintetizat,
simplu, concis, clar şi exact, tratând cu deosebită competenţă repausul şi
mişcarea fluidelor, precum şi interacţiunea între acestea şi maşinile hidraulice.
În calitate de referent de specialitate, după lecturarea
manuscrisului, felicit autorul Ioan Pădurean, cadru didactic la Catedra de
Maşini Hidraulice din Universitatea „Politehnica” din Timişoara, şi
recomand cu plăcere editarea lucrării.
Timişoara Ioan Fitero

Prof.univ.dr.ing.
CUPRINS 3
CUPRINS
CUVANT INAINTE....................................................................................1
CUPRINS …..................................................................................................3
CAPITOLUL I Analiza dimensională

1.1. Definiţia şi conţinutul analizei dimensionale .............................. 9
1.2. Mărimi fizice ............................................................................... 9
1.3.Sisteme de unităţi ...................................................................... 10
1.4. Teoremele analizei dimensionale .............................................. 10
1.5. Similitudinea hidraulică ............................................................ 16
Aplicaţii propuse la analiza dimensionala.........................................18
CAPITOLUL II. Proprietăţile fizice ale fluidelor

2.1.Greutatea specifică ..................................................................... 22
2.2.Densitatea – masa specifică ....................................................... 22
2.3.Compresibilitatea şi elasticitatea................................................ 23
2.4.Vâscozitatea ............................................................................... 23
2.5.Tensiunea superficială................................................................ 25
2.6.Tensiunea de aderenţă ................................................................ 25
2.7.Capilaritatea ............................................................................... 26
2.8.Cavitaţia în lichide ..................................................................... 26
Aplicaţii propuse la proprietăţile fizice ale fluidelor....................27
CAPITOLUL III. Hidrostatica

3.1. Repausul absolut şi relativ ........................................................ 34
3.2. Presiunea şi legea hidrostaticii .................................................. 34
3.2.1. Starea de tensiune în fluidele în repaus ............................ 34
3.2.2. Presiunea hidrostatică ...................................................... 35
3.2.3. Legea hidrostaticii ........................................................... 35
3.2.4. Exprimarea presiunilor ..................................................... 36
4 MECANICA FLUIDELOR SI MASINI HIDRAULICE
3.3. Forţe de presiune ....................................................................... 36

3.3.1. Forţe de presiune pe suprafeţe plane ................................ 37
3.3.2. Forţe de presiune pe suprafeţe curbe................................ 38
3.4. Plutirea corpurilor ..................................................................... 39
3.5. Repausul relativ al lichidelor .................................................... 41
3.5.1. Vas în mişcare rectilinie şi uniform accelerată ............... 41
3.5.2. Vas cu mişcare de rotaţie în jurul unei axe verticale
cu viteză unghiulară constantă ..................................................................... 42
Aplicaţii propuse la hidrostatică....................................................44

A.1. Aplicaţii la legea hidrostaticii ................................................. 44
A.2. Aplicaţii la forţele de presiune ................................................ 60
A.3. Aplicaţii la plutirea corpurilor ................................................. 76
A.4. Aplicaţii la repaosul relativ ..................................................... 82
CAPITOLUL IV. Cinematica fluidului

4.1.Introducere în studiul mişcării fluidelor.
Noţiuni de hidrocinematică .................................................................... 90
4.2. Descrierea stării de mişcare a fluidelor ..................................... 90
4.2.1. Sistemul de reprezentare Lagrange .................................. 90
4.2.2. Sistemul de reprezentare Euler ........................................ 92
4.3.Clasificarea mişcării fluidelor ................................................... 95
4.4.Noţiuni de bază în cinematica fluidelor .................................... 97
4.5.Analiza mişcării unui element de volum ................................... 99
4.6.Ecuaţia de continuitate ............................................................ 100
4.6.1. Ecuaţia de continuitate în cazul general ...................... 101
4.6.2. Ecuaţia de continuitate pentru firul fluid .................... 102
Aplicaţii la cinematica fluiduluI…………….…………..…………....104

CUPRINS 5
CAPITOLUL V. Ecuaţiile fundamentale ale dinamicii fluidului

5.1.Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării fluidelor ideale –
ecuaţiile Euler …………………………………....……………….….113
5.1.1. Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării fluidelor ideale sub
forma Gromeko-Lamb .................................................................. 114
5.1.2. Integrarea ecuaţiilor mişcării ............................................ 115
5.2.Ecuaţia lui Bernoulli ..................................................................... 117
5.2.1. Interpretarea energetică a ecuaţiei lui Bernoulli –
ecuaţia energiei .. ........................................................................... 117
5.2.2. Interpretarea geometrică a ecuaţiei lui Bernoulli .............. 118
5.2.3. Pierderi hidraulice – disipaţia vâscoasă ............................ 119
5.2.4. Ecuaţia lui Bernoulli în mişcarea nepermanentă ............... 120
5.3.Ecuaţiile diferenţiale ale mişcării fluidelor vâscoase –
ecuaţiile Navier – Stokes .................................................................... 121
5.4.Teoremele impulsului ................................................................... 123
5.5.Aplicaţii ale teoremei impulsului .................................................. 125
5.5.1. Forţa de interacţiune lichid-perete .................................... 125
5.5.2. Acţiunea unui jet de fluid asupra unui perete fix .............. 127
5.5.3. Acţiunea unui jet de fluid asupra unui perete curb
mobil ....................................................................................128
Aplicaţii la ecuaţiile fundamentale ale dinamicii
fluidului ........................................................................................131
CAPITOLUL VI Curgerea lichidelor prin conducte

6.1. Mişcări laminare .......................................................................... 154
6.1.1. Natura regimului de mişcare a fluidelor.
Experienţele lui Raynolds. Existenţa a două regimuri de mişcare 154
6.1.2. Mişcarea laminară în conducte circulare drepte –
Distribuţia vitezei…………………….…………………….....….155
6.1.3. Calculul debitului...............................................................157
6.1.4. Variaţia forţei specifice de frecare ................................... .158

6.1.5. Calculul pierderilor hidraulice în mişc. laminară ............. .159
6.2. Mişcări turbulente ........................................................................ 160
6.2.1. Descrierea mişcării turbulente .......................................... 160
6.2.2. Ecuaţia de mişcare Raynolds ............................................ 161
6.2.3. Pierderea hidraulică în mişcarea turbulentă ...................... 162
6.2.3.1 Experienţele lui Nikuradse .................................... 162
6.2.3.2 Formule de calcul pentru coeficientul λ ................. 163
6.2.4. Pierderi hidraulice locale .................................................. 164
6.3.Calculul hidraulic al conductelor sub presiune ............................. 167
6.3.1. Calculul conductelor simple .............................................. 167
6.3.2. Calculul conductelor lungi ................................................ 168
6.3.3. Calculul hidraulic al unei conducte compuse
din tronsoane ................................................................................ 169
Aplicaţii la curgerea lichidelor prin conducte ............................171
CAPITOLUL VII Curgerea lichidelor prin orificii şi ajutaje

7.1.Curgerea lichidelor prin orificii .................................................... 198
7.1.1. Generalităţi asupra orificiilor ............................................ 198
7.1.2. Clasificarea orificiilor ....................................................... 199
7.1.3. Orificiul mic ...................................................................... 199
7.1.3.1. Orificiul liber ............................................................ 199
7.1.3.2. Orificiul înecat ......................................................... 201
7.1.4. Orificiul mare .................................................................... 202
7.2. Curgerea lichidelor prin ajutaje ................................................... 203
7.3. Durata golirii unui rezervor ......................................................... 206
Aplicaţii la curgerea lichidelor prin orificii şi ajutaje.................208

CUPRINS 7
CAPITOLUL VIII Maşini Hidraulice

8.1.Turbomasini ................................................................................... 227
8.1.1.introducere, definiţie, clasificare, parametrii funcţionali 227
8.1.3.Turbopompe .................................................................... 229
8.1.4 Turbine hidraulice ........................................................... 236
8.2 Maşini volumice............................................................................. 242
8.2.1 Generalităţi ...................................................................... 242
8.2.2. Pompe volumice............................................................. 244
8.2.3. Motoare volumice .......................................................... 249
CAPITOLUL IX Acţionări şi sisteme hidraulice

9.1. Structura, funcţiile şi tipologia schemelor şi sistemelor hidraulice
de acţionare .................................................................................. 254
9.1.1. Proiectarea sistemelor hidraulice de acţionare, elaborarea şi
materializarea schemei de acţionare
9.1.2. Structura circuitelor de acţionare hidraulică .................. 255
9.2. Noţiuni despre elementele şi sistemele de acţionare hidraulică.
Semne convenţionale ................................................................... 256
9.3. Pompe şi motoare volumice .......................................................... 264
9.3.1 Noţiuni teoretice de bază.................................................... 264
9.3.2. Pompe cu pistoane axiale .................................................. 265
9.4. Distribuitoare electrohidraulice..................................................... 266
9.4.1. Distribuitoare hidraulice cu sertar cilindric liniar.
Noţiuni teoretice de baza............................................................. 266
9.5. Supape hidraulice de presiune....................................................... 268
9.6. Drosele şi regulatoare de debit ...................................................... 270
9.6.1 Noţiuni teoretice de baza.................................................... 270
9.6.2 Drosele hidraulice .............................................................. 270
9.6.3 Regulatoare de debit........................................................... 271
Aplicatii la masini hidraulice si actionari....................................273
CAPITOLUL X Etape de proiectare, fiabilitate,

exploatare şi întreţinere ............................................... 282
10.1. Etapele de proiectare a unei instalatii de actionare .................... 282
10.2 . Fiabilitatea sistemelor de acţionare hidraulică. probleme
de montaj, întreţinere, reparare şi reguli
de tehnica securităţii muncii ..................................................... 283
10.2.1. Generalităţi ...................................................................... 283
10.2.2.Defecţiuni în sistemele hidraulice .................................... 284
10.2.3.Cauzele defecţiunilor sistemelor
şi elementelor hidraulice ................................................. 286
10.2.4.Defecţiunile elementelor hidraulice ................................. 286
10.2.5.Indici de fiabilitate ai sistemelor hidraulice ..................... 288
10.2.6.Calculul fiabilităţii sistemelor hidraulice de acţionare .... 288
10.2.7.Măsuri pentru mărirea fiabilităţii sistemelor hidraulice ... 289
10.2.8.Probleme de montaj, exploatare, întreţinere, reparare
şi reguli de tehnica securităţii muncii ......................................... 290
Bibiografie ................................................................................................. 294

Anexe ………..............................................................................................296
ANALIZĂ DIMENSIONALĂ 9
CAPITOLUL I
ANALIZA DIMENSIONALĂ
1.1. DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL ANALIZEI

DIMENSIONALE
Analiza dimensională studiază structura relaţiilor fizice, găsind

regulile după care se stabilesc formele generale ale acestor relaţii şi modul
în care aceste reguli se aplică în ştiinţă.
Analiza dimensională are la bază ideea că fenomenele naturale sunt
guvernate de legi obiective pe care omul le poate cunoaşte, precum şi faptul
că aceste legi pot fi exprimate – conform principiului cauzalităţii – cu
ajutorul unor relaţii fizice, care pot fi transformate în relaţii matematice.
Relaţiile fizice sunt relaţii între mărimi fizice, iar cele matematice
sunt relaţii între numere matematice.
1.2. MĂRIMI FIZICE
Mărimea fizică este o noţiune care reflectă cantitativ şi calitativ un

anumit aspect al fenomenului fizic studiat: cantitativ, prin posibilitatea
asocierii unui număr abstract, valoarea mărimii, iar calitativ, prin faptul că
această asociere se face în raport cu o proprietate de referinţă de aceeaşi
natură, denumită unitate de măsură:
x = X • u , unde (1.1.)
x = mărimea fizică;
X = valoarea mărimii;
u = unitatea de măsură.
Mărimile fizice se împart în mărimi fundamentale şi mărimi
derivate; corespunzător existând unităţi de măsură fundamentale şi derivate.
Prin definiţie, rezultă că între unităţile de măsură fundamentale nu
există legături, ele fiind independente, sunt alese convenţional, şi nu se
definesc cu ajutorul altor mărimi şi unităţi, servind la alcătuirea unui anumit
sistem de unităţi de măsură.
10 MECANICA FLUIDELOR, MASINI ŞI ACŢIONĂRI HIDRAULICE
1.3. SISTEME DE UNITĂŢI
În ţara noastră s-a adoptat Sistemul Internaţional de unităţi de

măsură (SI) care cuprinde şapte unităţi de măsură fundamentale, din care
hidraulica operează cu trei: lungime (metrul), masă (kilogram), timp
(secundă).
Celelalte mărimi fizice şi unităţi de măsură din hidraulică şi
mecanica fluidelor se definesc cu ajutorul mărimilor şi unităţilor de măsură
fundamentale (tabelul 1.2.). În tabelul 1.1. sunt prezentate cel şapte mărimi
fundamentale şi unităţile lor de măsură.
Pe lângă sistemul SI mai este tolerat sistemul tehnic MKfS (metru,
kilogram – forţă, secundă) prezentate în tabelul 1.3. şi CGS (centimetru,
gram, secundă).
Tabelul 1.1
Unitatea de măsură Mărimea fizică
Metrul (m) Lungime
Kilogramul (kg) Masă
Secunda (s) Timp
Amperul (A) Intensitatea curentului electric
Gradul Kelvin (K) Temperatura
Candela (cd) Intensitatea luminoasă
Molul (mol) Cantitatea de substanţă
1.4. TEOREMELE SPECIFICE ANALIZEI

DIMENSIONALE
Analiza dimensională studiază structura relaţiilor fizice, cu scopul

de a găsi regulile după care se stabilesc formulele generale ale acestor
relaţii.
În problemele de hidraulică se folosesc trei teoreme ale analizei
dimensionale.
În cele ce urmează se vor prezenta aceste teoreme.
Tabelul 1.2
Unităţi de măsură ale sistemului internaţional
folosite în hidraulică
Mărimea Unitatea
Denumirea Dimensiunea Denumirea Notaţia
1 2 3 4
1. Unităţi fundamentale
Lungimea L metru m
Masa M kilogram kg
Timpul T secundă s
Temperatura absolută (Kelvin) 0 grade Kelvin K
2. Unităţi complementare
Unghi plan — radian rad
3. Unităţi derivate de spaţiu şi de timp
Aria L2 metru pătrat m2
Volum, capacitate L3 metru cub m3
metru pe
Viteza LT-1 m/s
secundă
metru pe
Acceleraţia LT-2 secundă la m/s2
pătrat
Frecvenţa T-1 herţ Hz
secundă la
Frecvenţa de rotaţie T-1 s-1
puterea - 1
radian pe
Viteza unghiulară T-1 rad/s
secundă
radian pe
Acceleraţia unghiulară T-2 secundă la rad/s2
pătrat
4. Unităţi derivate ale mărimilor mecanice

kilogram pe
Densitatea L-3M kg/m3
metru cub
metru cub pe
Volum specific L3M-1 m3/kg
kilogram
kilogram –
Moment de inerţie dinamic L 2M metru la kg-m2
pătrat
Momentul de inerţie al ariei metru la
4
figurii plane (axial, polar şi L puterea a m4
centrifugal) patra
kilogram –
Cantitatea de mişcare (impuls) LMT-1 metru pe kg-m/s
secundă
kilogram –
2 -1 metru la kg-
Momentul cantităţii de mişcare L MT
pătrat pe m2/s
secundă
Forţa LMT-2 Newton N
Momentul forţei, momentul Newton-
L2MT-2 N-m
cuplului de forţe metru
Newton-
Impulsul forţei LMT-1 N-s
secundă
Presiunea, tensiunea
L-1MT-2 Pascal Pa
(mecanică)
Modulul de elasticitate
longitudinală
Modulul de elasticitate
L-1MT-2 Pascal Pa
transversală
Modulul de compresiune
volumetrică
Newton pe
Tensiunea superficială MT-2 N/m
metru
Tabelul 1.2 (continuare)

1 2 3 4
Lucrul mecanic
L2MT-2 Joule J
Energia
Puterea L2MT-3 Watt W
pascal-
Vâscozitatea dinamică L-1MT-1 Pa-s
secundă
metru pătrat
Vâscozitatea cinematică L2T-1 m2/s
pe secundă
kilogram pe
Debit de masă MT-1 kg/s
secundă
metru cub pe
Debit de volum L3T-1 m3/s
secundă
Cele mai importante unităţi ale sistemului MKfS sunt:
Tabelul 1.3
Unităţi de măsură ale sistemului MKfS
Mărimea Unitatea
Denumirea Dimensiunea Denumirea Notaţia
1 2 3 4
1. Unităţi fundamentale
Lungimea L metru m
kilogram-
Forţa F kgf
forţă
Timpul T secundă S
2. Unităţi derivate
Frecvenţa T-1 herţ Hz

1 2 3 4
radian pe
Viteza unghiulară T-1 rad/s
secundă
radian pe
Acceleraţia unghiulară T-2 secundă la rad/s2
pătrat
metru pe
Viteza LT-1 m/s
secundă
metru pe
Acceleraţia LT-2 secundă la m/s2
pătrat
Aria L2 metru pătrat m2
Volumul L3 metru cub m3
kilogram-
forţă-
kgf-
Masa FT2L-1 secundă la
s2/m
pătrat pe
metru
kilogram-
Greutatea specifică FL-3 fortă pe kgf/m3
metru cub
kilogram-
forţă-
secundă la
kgf-
Densitatea FT2L-4 pătrat pe
s2/m4
metru la
puterea a 4-
a
kilogram-
2 forţă-metru- kgf-m-
Moment de inerţie FT L
secundă la s2
pătrat

1 2 3 4
kilogram-
Lucrul mecanic şi energia FL kgf-m
fortă-metru
kilogram-
Puterea FLT-1 fortă-metru kgf-m/s
pe secundă
kilogram-
Tensiunea (presiunea) FL-2 fortă pe kgf/m2
metru pătrat
kilogram-
fortă- kgf-
Vâscozitatea dinamică FTL-2
secundă pe s/m2
metru pătrat
metru pătrat
Vâscozitatea cinematică L2T-1 m2/s
pe secundă
I. Teorema omogenităţii. Pentru ca o relaţie fizică să fie

reductibilă la o relaţie între numere, ea trebuie să fie
omogenă din punct de vedere dimensional în raport cu un
sistem coerent de unităţi de măsură.
II. A doua teoremă. Pentru ca o relaţie fizică, omogenă în

raport cu un anumit sistem de unităţi de măsură, să nu-şi
modifice forma la schimbarea sistemului de unităţi de
măsură, este necesar ca dimensiunile mărimilor derivate
în ambele sisteme să se exprime sub formă de ecuaţii
dimensionale monome.
III. A treia teoremă. Teorema produselor (π).
O relaţie fizică de forma:

y = f(x1,x2,…,xk,…,xn) (1.2.)
poate fi scrisă ca o relaţie între (n+1-k) complexe adimensionale, dacă se
adoptă un sistem fundamental de unităţi de măsură propriu fenomenului,

format din mărimile x1,x2,…,xk .
Relaţia între complexele adimensionale ia forma:
Π y = f ( Π x k +1 , Π x k + 2 , K , Π x n ) (1.3.)
în care:
xi
Π xi = αi , (1.4.)
x1 x 2 K x kγ i
βi
x1, x2,…, xk sunt mărimile principale, iar exponenţii αi, βi,…,γi se

determină din condiţia adimensionalităţii :
[ xi ]
[ Π xi ] = αi βi γi
= L0 M 0T 0 = 1 (1.5.)
[ x1 x 2 K x k ]
În hidraulică, numărul de unităţi de măsură fundamentale este de
regulă, k = 3; ele pot fi alese în mod arbitrar dintre mărimile care descriu
fenomenul în următoarele condiţii:
- să fie independente între ele;
- să poată exprima univoc celelalte mărimi derivate.
1.5. SIMILITUDINEA HIDRAULICĂ
Teoria similitudinii hidraulice ca şi componentă a similitudinii fizice

formează baza teoretică a metodei modelării hidraulice şi împreună cu
analiza dimensională foloseşte la interpretarea şi generalizarea rezultatelor
experimentale de hidraulică.
Definiţie: Două fenomene hidraulice n (fenomenul din natură) şi m
(fenomenul realizat pe model) sunt similare dacă fac parte din aceeaşi clasă
de fenomene şi dacă între mărimile omoloage care descriu aceste fenomene
există relaţii de proporţionalitate:
(xi )m
= S xi (1.6.)
(xi )n
S x i este scara mărimilor de dimensiune [xi] .
Condiţiile de similitudine se stabilesc pe baza teoremelor de
similitudine.
I. Prima teoremă a similitudinii arată că la două fenomene

similare sau la o clasă de fenomene similare toate
complexele adimensionale omoloage sunt identice:
Πn = Πm (1.7.)
II. A doua teoremă a similitudinii se referă la condiţiile
necesare şi suficiente ca două fenomene să fie similare şi
are următorul enunţ : un fenomen (m) este similar cu un
fenomen (n) dacă şi numai dacă cele două fenomene fac
parte din aceeaşi clasă de fenomene şi au criteriile
determinante identice.
Criteriile folosite în reprezentarea matematică a fenomenelor fizice

se pot obţine prin aplicarea teoremei II.
Forma adimensională se poate obţine folosind metoda transformării
Ruark, utilizând relaţii de forma:
xi = xi' ⋅ xi'' (1.8.)
xi' - mărimi dimensionale constante care intră în condiţiile de
unicitate a fenomenului
xi'' - mărimi adimensionale.
APLICAŢII
ANALIZA DIMENSIONALĂ
1. Probleme
1. Să se arate în ce unităţi de măsură se exprimă mărimile fizice η, C, γ,
ρ, β şi ν în sistemele S.I. şi MKfS.
2. Presiunea măsurată la un tub barometric cu mercur este 700 torr. Cât

este presiunea respectivă exprimată în atmosfere tehnice, atmosfere fizice,
bar şi SI.
3. Să se determine dimensiunile constantei k din legea atracţiei

m1m 2
universale: f = k
r2
în sistemele de unităţi de măsură SI şi MKfS.
4. Să se verifice omogenitatea următoarelor relaţii fizice:

p v2
a) z + += const ;
γ 2g
b) F = γzA ;
1 2
c) s = gt + v0t + s0 ;
2
d) F = ρAv 2 ;
e) v = 2 gH ;
p
f) h = ;
γ
în care mărimile au următoarea semnificaţie:
z, s, s0, H, h sunt lungimi, v – viteză, g – acceleraţia gravitaţională, A –
arie, t – timp, F – forţă, γ – greutate specifică, ρ – masă specifică, p = F/A –
presiune medie.
APLICAŢII ANALIZA DIMENSIONALĂ 19
5. Puterea unei pompe centrifuge se calculează cu formula

γ QH
P =
η
Ştiind că: densitatea lichidului pompat, ρ = 1 t/m3; debitul Q = 60 l/s;
înălţimea de pompare H = 25 m; randamentul total al pompei, η = 0,75, se
cere:
1). să se calculeze puterea pompei exprimată în kW, kgf-m/s şi CP;
2). să se calculeze şi să se exprime în kWh, J, kgf-m energia consumată
de pompă pe timp de un an de funcţionare fără întrerupere.
6. Viteza de propagare C a sunetului într-un fluid depinde de densitatea

η şi de modulul de elasticitate al fluidului, Ef . Să se stabilească relaţia prin
care se exprimă viteza de propagare a sunetului în mediul respectiv.
7. La un manometru s-a măsurat o presiune p = 0,43 kgf / cm2. Se cere:

1).să se exprime această presiune folosind următoarele unităţi de
măsură: N / m2; tf / m2; kgf m2.
p
2.)să se calculeze înălţimea h după formula h = , în care γ este
γ
3
greutatea specifică (γ = 1000 kgf / m ) folosind, pe rând, sistemele de unităţi
SI şi MKfS.
8. O pompă cu puterea Pp = 120 CP acţionată de un motor electric

lucrează 10 ore / zi cu un randament η = 0,87. Care este costul energiei
electrice absorbite de la reţea în timp de o lună (30 zile) cunoscând că preţul
energiei electrice este c = 1200 lei / kWh (cu TVA) ?
9. Se consideră că rezistenţa R la înaintarea unui corp sferic într-un

fluid în repaus depinde de: viteza corpului v (m/s), densitatea fluidului ρ
(kg/m3), vâscozitatea cinematică ν (m2/s), diametrul sferei d (m). Se cere să
se stabilească, cu ajutorul analizei dimensionale, relaţioa fizică
corespunzătoare.
10. Să se stabilească dimensiunile mărimilor fizice η, C, γmed, ρmed, β, Re,

G în sistemele SI şi MKfS. Mărimile fizice enumerate se definesc prin
următoarele relaţii:
dv
a )τ = η
dy
b )ν = C RJ
G
c )γ med =
V
M
d ) ρ med =
V
∆ V
e) = − β∆ p
V
η
f )ν =
ρ
vd
g ) Re =
ν
h )G = γV
unde notaţiile au următoarele semnificaţii fizice:
τ este efort unitar tangenţial; v – viteza; R – rază hidraulică (lungime); J
– pantă hidraulică (adimensională); v, ∆V – volume; G – greutate; β -
coeficient de compresibilitate; η coeficient de vâscozitate; C – coeficientul
lui Chezy; ρ - densitate; γ - greutate specifică; ν – viscozitate cinematică; G
– greutate; Re – numărul Reynolds; ∆p – presiune; d – diametru (lungime);
M – masă.
11. Perioada de oscilaţie a unui pendul, T, depinde de masa m, lungimea

l, acceleraţia gravitaţională g, şi unghiul θ. Să se determine prin aplicarea
teoremei produselor, relaţia fizică ce descrie fenomenul.
12. Presiunea măsurată la un tub barometric cu mercur este de 700 torr.

Cât este presiunea respectivă exprimată în atmosfere tehnice, atmosfere
fizice, bar şi SI ?
APLICAŢII ANALIZA DIMENSIONALĂ 21
2.Rezolvări
3. Rezolvare:
Ecuaţia dimensională a constantei k este:
[ f ][ r 2 ]
[k ] = ;
[ m 1 ][ m 2 ]
în sistemul SI: [k] = L3M −1T −2 ;

în sistemul MKfS: [k] = L4 F −1T −4.
6. Rezolvare:
Din datele problemei rezultă că viteza de propagare a sunetului
C = f(η, Ef)
Alegând ca unităţi de măsură fundamentale η şi Ef rezultă πC
contant, în care, conform ecuaţiei,
C
π C = x1 x 2 .
ρ E
Valorile exponenţilor x1 şi x2 se obţin din sistemul de ecuaţii rezultat
din condiţia ca πC să fie un complex adimensional, deci:
LT-1 = (ML-3)X1 (MLT-2L-2)X2 ,
1 = – 3x1 – x2 ,
1
x 1 = -
1 = – 2x2 , 2
1
x 2 =
2
0 = x1 + x2 ,
iar viteza de propagare a sunetului în mediul respectiv este:
Ef
C = const.
ρ
CAPITOLUL II
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE FLUIDELOR
2.1. GREUTATEA SPECIFICĂ
Se defineşte greutate specifică a unui corp omogen raportul dintre

greutatea şi volumul corpului.
G
γ = (2.1.)
V
Pentru fluidele neomogene, greutatea specifică se defineşte ca o
caracteristică punctuală, printr-o operaţie de trecere la limită:
∆G
γ = lim , (2.2.)
∆V → 0 ∆ V
în care ∆G este greutatea unei particule şi ∆V volumul ei. Valoarea

greutăţii specifice variază cu presiunea şi temperatura.
2.2. DENSITATEA – MASA SPECIFICĂ
Se defineşte densitatea unui corp omogen cu raportul între masa şi

volumul acelui corp.
m
ρ =
V (2.3.)
La fluide neomogene:
m
ρ = lim
∆V → 0 V (2.4.)
Între densitatea şi greutatea specifică există relaţia:
γ = ρ⋅g. (2.5)
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE FLUIDELOR 23
2.3. COMPRESIBILITATEA ŞI ELASTICITATEA
Se defineşte compresibilitate proprietatea fluidelor de a-şi modifica

volumul sub acţiunea unei variaţii de presiune exterioară.
∆V = − βV∆β (2.6.)
Coeficientul de compresibilitate β este o constantă fizică a fiecărui
lichid. Ca măsură a compresibilităţii unui lichid se foloseşte inversul
coeficientului de compresibilitate.
1 (2.7.)
ε=
E
numit coeficient de elasticitate.
În cazul lichidelor β este foarte mic; pentru apă fiind
β H O = 5,12 ⋅10−10
2
m 2 / N la 0º C şi presiuni până la 106 Pa., practic
lichidele putând fi considerate incompresibile.
2.4. VÂSCOZITATEA
Se defineşte vâscozitatea ca fiind proprietatea fluidelor de a se opune

curgerii.
Acest fenomen de origine moleculară fiind datorat forţelor de
legătură dintre molecule şi mişcării moleculelor. De acest fenomen se ţine
seama prin introducerea unor eforturi tangenţiale de vâscozitate. Forţele
datorate vâscozităţii se manifestă ca forţe de frecare internă, care au tendinţa
să frâneze mişcarea.
Vâscozitatea unui lichid este caracterizată prin coeficientul de
vâscozitate, numit vâscozitate dinamică.
După legea lui Newton, efortul unitar tangenţial datorit vâscozităţii,
la mişcare plană are expresia:
σ = η (∆v/dy) (2.8.)
unde:
σ - efortul unitar tangenţial datorat vâscozităţii;
η - vâscozitatea dinamică
∆v/dy - derivata vitezei după direcţia y, normală la planul în care se
ia σ. Această derivată reprezintă viteza unghiulară de deformaţie a
unghiului drept.
Fig.2.1. Distribuţia eforturilor tangenţiale şi a vitezelor:

a) schema mişcării
b) distribuţia eforturilor tangenţiale şi a vitezelor
Fluidele care se comportă după această lege se numesc fluide

newtoniene.
Raportul între coeficientul de viscozitate şi densitatea fluidului
poartă denumirea de vâscozitate cinematică.
η
ν = (2.9.)
ρ
Denumirea cinematică vine de la faptul că în formula dimensională a
coeficientului apar numai lungimea şi timpul:
[η ] FL − 2 T (2.10.)
[ν ] = = = L2 T −1
[ ρ ] FL − 4 T 2
În SI unitatea de măsură pentru vâscozitatea cinematică este m2/s.

PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE FLUIDELOR 25
2.5. TENSIUNEA SUPERFICIALĂ
O picătură de apă pe sticlă nu se împrăştie ci rămâne adunată. La

contactul cu aerul se formează o suprafaţă de separaţie datorită faptului că
forţele moleculare dinspre interiorul picăturii sunt sensibil mai mari decât
cele dinspre exterior (aer) şi în interacţiune cu forţele gravitaţionale dau
picăturii de pe placă o formă caracteristică. În absenţa câmpului
gravitaţional picătura va avea formă sferică. Suprafaţa de separaţie este
alcătuită din straturi de molecule atrase spre interior şi ele apar ca o
membrană în stare de tensiune, din care cauză fenomenul se numeşte prin
termenul de „tensiune superficială”.
Cantitativ fenomenul se face prin mărimea:
∆F
σ = (2.11.)
∆L
unde :
σ este tensiunea superficială;
∆F este forţa de legătură superficială pe lungimea ∆L.
Fenomenul de tensiune superficială este prezent ori de câte ori un

lichid este în contact cu un gaz sau un perete solid, cu densităţi diferite,
respectiv forţe de atracţie moleculară diferite.
2.6. TENSIUNEA DE ADERENŢĂ
Forma de acţiune între moleculele fluidului şi cele ale corpului solid

în contact se manifestă prin adeziunea fluidului la suprafaţa solidă.
Tensiunea de aderenţă apare la suprafeţele de separaţie între lichide
nemiscibile sau a lichidelor cu pereţii solizi. În funcţie de mărimea forţelor
de atracţie, respectiv de respingere, apar diferite forme de udare a pereţilor
solizi.
2.7. CAPILARITATEA
Fenomenul de ascensiune sau de coborâre a lichidelor în spaţii foarte

mici poartă denumirea de capilaritate. După Borelli şi Jurin, denivelarea h
rezultă dintr-o relaţie de forma:
h · d = const. (2.12.)
unde d este diametrul tubului capilar (fig.2.2.)
Fig.2.2. Denivelarea produsă în tuburi capilare:

a) ascensiunea capilară
b) coborârea capilară
2.8. CAVITAŢIA IN LICHIDE
Fenomenul de formare, la presiuni mai mici decât cea de vaporizare,

transport şi surpare a unor bule (cavităţi) pline cu vapori de lichid, gaz sau
aer la presiuni mai mari decât cea de vaporizare se numeşte cavitaţie.
Fenomenul de surpare – implozie a acestor bule are implicaţii în
funcţionarea maşinilor hidraulice, având totodată efecte fizico – chimice şi
mecanice asupra suprafeţelor pe care le surpă. În anexă se dau pv pentru apă.
APLICAŢII PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE FLUIDELOR 27
APLICAŢII
PROPRIETĂŢILE FIZICE ALE FLUIDELOR
1. Formule de calcul pentru proprietăţile fizice ale

fluidelor
1.1. Greutatea specifică (γ):

G
γ = [N/m3] (A.1.)
V
Variaţia greutăţii specifice a lichidelor cu temperatura se determină
cu ajutorul relaţiei aproximative a lui Mendeleev:
γ1
γ2 = (A.2.)
1 + α (t 2 − t 1 )
în care:
γ2 este greutatea specifică la temperatura t2;
γ1 este greutatea specifică la temperatura t1;
α este coeficientul de dilataţie volumică 1 / º C.
Greutatea specifică a unui amestec de lichide se determină din
relaţia:
V γ + V 2γ 2 + K + V nγ n
γ am = 1 1 (A.3.)
V1 + V 2 + K + V n
în care:
V1, V2, …, Vn – volumele componenţilor amestecului;
γ1, γ2, …, γn – greutăţile specifice ale componenţilor.
1.2.Masa specifică (ρ):

m
ρ = [kg/m3] (A.4.)
V
Variaţia mesei specifice cu temperatura se exprimă prin relaţia:
ρ = ρ0 [1- 0,00025 (t-t0)] (A.5.)
în care,
ρ0 este masa specifică la temperatura standard t0 .
1.3. Vâscozitatea (ν):
Coeficientul de vâscozitate dinamică raportat la masa specifică

reprezintă vâscozitatea cinematică, adică
η
ν = [m2/s] . (A.6.)
ρ
Vâscozitatea cinematică variază cu temperatura conform relaţiei:
ν0
νt = 2
[m2/s] (A.7.)
1 + 0 ,0337 t + 0 ,00022 t
în care,
ν0 este coeficientul de viscozitate cinematică a lichidului la
temperatura standard;
t – temperatura în º C .
Transformarea vâscozităţii din grade Engler (º E) în m2/s, st sau cst

se face cu ajutorul formulei empirice a lui Ubbelohde:
6 ,31 2
ν = [ 7 ,32 ° E − ] ⋅ 10 − 6 [m /s] (A.8.)
°E
Vâscozitatea cinematică a unui amestec de lichide care au
vâscozităţile cinematice ν1, ν2, …, νn şi participă la amestec cu procentele
α1, α2, …, αn se poate determina aproximativ, cu ajutorul relaţiei:
ν α + ν 2α 2 + K + ν nα n
ν am = 1 1 (A.9.)
100
1.4. Fluiditatea (f):
Este proprietatea opusă vâscozităţii, exprimată prin coeficientul de

fluiditate:
1 [m2/Nxs] (A.10.)
f =
η
1.5. Compresibilitatea:
1
β = [m2/N] (A.11.)
E
în care:
β – coeficient de compresibilitate;
E – modulul de elasticitate.
dp
E=− [N/m2] (A.12.)
dv/ V
1.6. Capilaritatea:
Este fenomenul de ridicare sau coborâre a nivelului lichidelor în

tuburi de diametru mic sau între plăci puţin distanţate.
Înălţimea capilară la care lichidul se ridică într-un tub capilar, este
dată de relaţia lui Jurin:
2σ cos θ
h= (A.13.)
rγ
în care,
r este raza tubului;
θ– unghiul de contact;
σ – tensiunea interfacială definită ca raportul dintre forţa tangenţială
F exercitată pe un element de arie (care poate face parte din suprafaţa de
separaţie a două fluide) şi lungimea l.
F
σ= [N/m] (A.14.)
l
Presiunea capilară se exprimă sub forma Laplace:
1 1
p c = σ ( ± ± ) [N/m2] (A.15.)
r1 r2
în care,
r1 şi r2 sunt razele de curbură pentru două secţiuni principale.
2. Probleme la proprietăţile fizice ale lichidelor
1. Să se calculeze densitatea unui lichid, fiind cunoscuta densitatea

relativă a acestuia în raport cu apa ρr = 1.212. Rezultatul să se exprime în
sistemul MKfS.
2. Un rezervor conţine V1 = 27420 l ţiţei de greutate specifică γ1 = 842

kgf/m3 şi V2 = 18960 l ţiţei de greutate specifică γ2 necunoscută. Grautatea
specifică a amestecului este γ = 863 kgf/m3.Să se calculeze γ2.
3. Care este volumul petrolului la temperatura t = 500C dacă în condiţii

standard (t0 = 150C şi p0 = 1 at) petrolul ocupă 13.4 m3 şi are greutatea
specifică γp = 870 kgf/m3.
4. Pentru acidizarea unei sonde s-a introdus într-un rezervor de volum

V = 4 m3 soluţie formată din 35 % HCl de greutate specifică γ1 = 0,908
tf/m3 şi 65 % apă de greutate specifică γ2 = 1 tf/m3. Se cere greutatea
specifică a amestecului.
5. Un vas de 32 litri este plin cu petrol la presiunea atmosferică. Să se

determine volumul suplimentar de petrol necesar să se pompeze în vas cu
o pompă ce dezvoltă 10 atmosfere. Coeficientul de compresibilitate al
petrolului este β = 180·10-10 m2/kgf.
6. Să se determine forţa capilară F şi înălţimea de ridicare a apei

(datorita capilarităţii) într-un tub de rază r = 1 cm dacă tensiunea
superficială este σ = 0.0077 kgf/cm.
7. Într-o conductă circulară rectilinie cu raza r0 = 5 cm un lichid cu

vâscozitatea dinamică η = 15 x 10-3 kgfxs /m2 se mişcă în regim laminar cu
viteza 1 la distanţa r de ax, dată de formula:
 r2 
v r = v max  1 − 2  , unde vmax = 0,3 m/s.
 r0 
Să se determine legea de variaţie a tensiunilor tangenţiale în secţiunea
transversală şi valoarea maximă a acestora.
8. Cu cât a scăzut masa specifică a unui petrol încălzit la t = 70 º C,

dacă în condiţii standard (p0 = 1 at. Şi t0 = 15 º C) greutatea specifică a
petrolului este γ1 = 800 kgf / m3 ?
9. Un rezervor conţine V1 = 25.3 m3 petrol de greutate specifică γ1 =

850 kgf/m3 şi V2 = 13.2 m3 de petrol cu greutate specifică γ2 necunoscută.
Greutatea specifică a amestecului γam = 885 kgf/m3. Se cere greutatea
specifică γ2.
10. Să se determine vâscozitatea cinematică ν şi vâscozitatea dinamică η

a apei la temperatura t = 370C.
11. Să se determine forţa capilară F şi înălţimea de ridicare a apei

(datorită capilarităţii) într-un tub de rază r = 1 cm dacă tensiunea
superficială este σ = 0,0077 kgf / cm.
36
12. Dacă greutatea specifică a apei de mare este la suprafaţă din
35
aceea a apei dulci, cât este ea la 8 000 m adâncime ştiind că presiunea
variază cu adâncimea după legea p = γz, iar β ≅ 48·10-10 m2/kgf.
13. Să se compare densitatea apei cu densitatea aerului la temperatura t

= 20°C şi presiunea atmosferică normală pN = 760 mmHg, prin
determinarea raportului densităţilor celor două fluide. Densitatea aerului
uscat în condiţii standard (t = 15°C, ps = pN = 760 mmHg) este paer, s =
1,226 kg/m3, iar densitatea apei la 20°C este ζapă = 998,23 kg/m3.
14. Pentru determinarea vâscozităţii unui ulei se foloseşte vâscozimetrul

Engler, la care se înregistrează 20 º E. Se cere să se calculeze coeficienţii
de vâscozitate ν şi η în sistemul tehnic, ştiind că gulei = 900 kgf / m3.
15. Să se determine greutatea specifică a petrolului γ2 la temperatura t2 =

50 º C, dacă la temperatura t1 = 15 º C greutatea specifică γ1 = 0,850 kgf /
dm3 .
3. Soluţii şi rezolvări
1. Răspuns: ρ1 = 123.6 kgf·s2/m4.

2. Răspuns: γ2 = 894 kgf/m3.
3. Răspuns: V2 = 13.72 m3.
4. Rezolvare:
Determinând volumul pe acre îl ocupă fiecare component şi
înlocuind în relaţia (A.3.) se obţine:
V1 = 0,35 x V = 0,35 x 4 = 1,4 m3 ;
V2 = 0,65 x V = 0,65 x 4 = 2,6 m3 .
V γ + V2γ 2 1,4 ⋅ 908 + 2,6 ⋅ 1000 N
γ am = 1 1 = = 9500 3
V1 + V2 4 m
5. Răspuns: ∆V = - 5.76·10-5 m3.
6. Răspuns: F = 4.73·10-3 N şi h = 1.54·10-2 m.
7. Răspuns:
2 η v max
τ = r
r 02
τ max = 1 , 76 N / m 2
8. Rezolvare:
Folosind relaţia (A.2.) rezultă:
γ1 800 kgf
γ2 = = = 768
1 + α ( t − t 0 ) 1 + 768 ⋅ 10 ( 70 − 15 )
−6
m3
γ −γ2 ∆γ 800 − 768 kg
∆ρ = ρ1 − ρ 2 = 1 = = = 32 3
g g 9 ,81 m
2
9. Răspuns: γ2 = 9350 N/m .
10. Răspuns: ν = 0.72·10-6 m2/s şi η = 7.15·10-4 Ns/m2.
11. Rezolvare:
Folosind relaţiile (A.13.) şi (A.14.) rezultă:
F = l σ = 2πrσ = 2px1x10-2x0,0077 = 4,73x10-3 N
2π 2 ⋅ 0 ,0077
h= = = 1,54 ⋅ 10 − 2 m
r γ a 1 ⋅ 10 ⋅ 10
−2 3
12. Raspuns: γ=10486 N/m2

ρ apa 998,23
13. Răspuns: = = 828,4.
ρ aer 1,205
14. Răspuns:
ν = 1,46x10-4 m2/s.
η = 13,08 kg /mxs
N
15. Răspuns: γ 2 = 8120
m3
CAPITOLUL III
HIDROSTATICA
3.1. REPAUSUL ABSOLUT ŞI RELATIV
Hidrostatica sau statica lichidelor se ocupă cu studiul lichidelor în

repaus şi cu interacţiunea lichidelor cu corpurile cu care vin în contact.
Starea de repaus se apreciază raportând lichidul la un sistem de
referinţă, şi poate fi absolută sau relativă, după cum raportarea se face la un
sistem de referinţă inerţial, respectiv neinerţial.
Un corp fluid se află în repaus faţă de un sistem de referinţă dacă în
orice punct al său viteza este nulă în raport cu sistemul de referinţă ales.
3.2. PRESIUNEA ŞI LEGEA HIDROSTATICII
3.2.1. STAREA DE TENSIUNE ÎN FLUIDELE ÎN REPAUS
Într-un fluid în repaus, particulele de fluid acţionează unele asupra

altora şi asupra pereţilor creând o stare de tensiune care se exprimă cu
ajutorul efortului unitar.
Efortul unitar este o mărime vectorială care, într-un punct A se
→
defineşte ca limita raportului între forţa ∆ F care se exercită asupra unei
suprafeţe ∆S şi aria acestei suprafeţe ∆S tinde către punctul A.
→
→
∆F
p = lim (3.1.)
∆S → A ∆S
Starea de tensiune într-un punct este caracterizată prin totalitatea
eforturilor unitare definite în raport cu acel punct şi are următoarele
proprietăţi:
a) – eforturile unitare sunt eforturi normale, de compresiune;
b) – în acelaşi punct, intensitatea efortului unitar este aceeaşi după
toate direcţiile.
HIDROSTATICA 35
3.2.2. PRESIUNEA HIDROSTATICĂ
Presiunea hidrostatică este o mărime scalară prin care la un fluid în

repaus se exprimă gradul de comprimare dat de starea de tensiune într-un
punct, fiind egală cu intensitatea efortului unitar.
→ ∆F
p = p = lim (3.2.)
∆S → A ∆ S
Conform proprietăţii b) a stării de tensiune, la fluidele în repaus

presiunea hidrostatică este funcţie numai de coordonatele punctului.
3.2.3. LEGEA HIDROSTATICII
Legea hidrostaticii prezintă următoarele forme:

● Forma diferenţială:
dp
dπ + =0 (3.3.)
ρ
π- potenţialul forţelor masice;
p - presiunea hidrostatică;
ρ- densitatea (masa specifică).
● Forma diferenţială:
- pentru fluide compresibile ( ρ ≠ const .)
dp
π + ∫ = const. (3.4.)
ρ
- pentru fluide incompresibile ( ρ = const.)
p
π+ = const (3.5.)
ρ
În cazul fluidelor incompresibile în câmp gravitaţional uniform
relaţia (3.5.) devine:
p
+ z = const (3.6.)
ρ⋅g
z – cota geodezică a punctului faţă de un plan de referinţă
orizontal – energia specifică de poziţie;

p
- înălţimea piezometrică – energia specifică de presiune.
ρ⋅g
Aplicând legea hidrostaticii în formula (3.6.) între două puncte 1 şi 2
aflate în acelaşi fluid în repaus se obţine următoarea relaţie de calcul a
presiunii într-un punct, cunoscând presiunea într-un lat punct:
p1 = p2 + ρ ⋅ g ( z2 − z1 ) (3.7.)
Consecinţe ale legii hidrostaticii:
- presiunea variază liniar cu adâncimea;
- un plan orizontal este în acelaşi timp şi un plan izobar;
- modificarea presiunii într-un punct al unui fluid omogen se
transmite integral în toate punctele domeniului ocupat de acel
fluid aflat în repaus (principiul lui Pascal).
3.2.4. EXPRIMAREA PRESIUNILOR
Se poate face prin utilizarea a două scări de măsură:

- scara absolută sau barometrică cu originea vidul absolut şi:
- scara relativă sau manometrică având ca origine presiunea
atmosferică.
Între cele două scări de măsură a presiunilor există relaţia:
prel = pabs – (pat)abs (3.8.)
2
Unitatea de măsură a presiunii în SI este N/m sau Pa (Pascal; 1 Pa=
1N/m2). În tehnică se mai folosesc unităţi de măsură din afara SI:
- atmosfera tehnică: 1 at = 1 kgf/cm2 = 9,80665 • 104 Pa;
- barul: 1 bar = 105 Pa;
- atmosfera fizică: 1 atm = 101325 Pa;
- torul: 1 torr = 1 mm Hg = 1/760 atm = 133,33 Pa;
- milimetru coloană apă: 1 mm H2O = 9,80665 Pa.
3.3. FORŢE DE PRESIUNE
Forţele de presiune sau forţele hidrostatice sunt acele forţe cu care

fluidele în repaus acţionează asupra frontierelor rigide în contact.
HIDROSTATICA 37
3.3.1. FORŢE DE PRESIUNE PE SUPRAFEŢE PLANE
zc
zG
Fig. 3.1. Forţa de presiune pe o suprafaţă plană
Forţa de presiune pe o suprafaţă plană (fig. 3.1.) se calculează cu

relaţia:
F = pG • S (3.9.)
→
F – modulul forţei de presiune F ;
pG – presiunea în centrul de greutate G al suprafeţei S;
S – aria suprafeţei plane.
→
Forţa de presiune F este perpendiculară pe suprafaţa S şi are sensul
de la lichid către suprafaţă.
În fig. 3.1. s-a considerat următorul sistem de axe:
x0x’ – planul de sarcină (relativ) sau manometric;
0x – intersecţia planului de sarcină cu planul suprafeţei S;
0y – axa perpendiculară pe 0x (conţinută în planul S);
0z – axa perpendiculară pe planul de sarcină, pozitivă în jos.
→
Punctul de aplicaţie C al forţei de presiune F se numeşte centru de
presiune şi are coordonatele xC şi zC în planul x0z:

I xy
xC =
S x (3.10.)
I I
zC = x
= zG + Gx
S x S x
Ixy – momentul centrifugal al suprafeţei S în raport cu axele 0x şi 0y;
Sx – momentul static al suprafeţei S faţă de axa 0x;
Ix – momentul de inerţie axial al suprafeţei S în raport cu axa 0x;
zG – coordonata centrului de greutate G al suprafeţei S după axa 0y;
IGx – momentul de inerţie axial al suprafeţei S în raport cu o axă
paralelă cu 0x care trece prin G (moment propriu de inerţie).
În anexa 3.1. se dau elementele geometrice ale unor suprafeţe plane
uzuale.
În cazul particular al gazelor sunt pentru suprafeţe orizontale, deci
când p = const. pe toată suprafaţa plană S expresia (3.9.) devine:
F = p•S, (3.11.)
iar centrul de presiune C coincide cu centrul de greutate G.
3.3.2. FORŢE DE PRESIUNE PE SUPRAFEŢE CURBE

→ → →
se calculează (fig. 3.2.) prin componentele F x , F y , F z ale căror
module sunt:
Fx = pGx•Sx (3.12.)
Fy = pGy•Sy (3.13.)
Fz = ρgV (3.14.)
În sistemul de coordonate cu x0y – planul de sarcină şi 0z – axa
perpendiculară pe x0y, pozitivă în jos (adâncimea sub planul de sarcină).
SxSy – proiecţiile suprafeţei curbe S pe planele cu normalele 0x,
respectiv 0y;
pGx, pGy – presiunile în centrele de greutate ale suprafeţelor plane Sx,
respectiv Sy;
ρ – densitatea fluidului care acţionează asupra lui S;
V – volumul de presiune, cuprins între suprafaţa curbă S şi proiecţia
ei Sz pe planul de sarcină x0y.
HIDROSTATICA 39
Fig. 3.2. Forţa de presiune pe o suprafaţă curbă
Principiul lui Arhimede este o consecinţă directă a acţiunii forţei

hidrostatice pe suprafeţe curbe închise: asupra unui corp cufundat într-un
→
fluid acţionează o forţă verticală F A dirijată în sus, având modulul egal cu
→
cantitatea fluidului dislocuit. Forţa F A se numeşte forţă arhimedică, iar
punctul ei de aplicaţie este centrul de greutate al volumului de fluid
dislocuit, considerat omogen.
3.4. PLUTIREA CORPURILOR
→
Un corp de greutate G pluteşte, dacă, fiind lăsat liber pe suprafaţa
unui lichid, se cufundă astfel încât o parte a suprafeţei lui laterale rămâne în
contact cu gazul de la suprafaţa lichidului (fig. 3.3.).
a) Condiţia de plutire
→ → →
G+ F = 0 (3.15.)
axă de plutire
Fig. 3.3. Elementele principale ale unui plutitor
Punctul de aplicaţie al primei forţe este centrul de greutate G al

plutitorului, iar al celei de a doua forţe – numit centru de carenă – este
centrul de greutate C al volumului de lichid dislocuit (fig. 3.4.a)).
HIDROSTATICA 41
Fig. 3.4. Plutirea şi stabilitatea unui plutitor:

a) condiţia de plutire; b) condiţia de stabilitate
b) Stabilitatea unui plutitor la oscilaţii mici (< 15%) faţă de una din
axele orizontale (vezi fig. 3.3.) este asigurată dacă metacentrul M se află
deasupra centrului de greutate G (vezi fig.3.4.b)).
d = r ± || CG || > 0 (3.16.)
unde:
d – distanţa metacentrică (d = || MG ||);
r = I / W – raza metacentrică (r = || MC || = || MC’ ||);
I – momentul de inerţie axial al ariei de plutire, limitate de linia de
plutire, în raport cu axa faţă de care plutitorul oscilează;
W – volumul de carenă;
În relaţia (3.16.) semnul se alege astfel: plus, dacă C se află deasupra

lui G şi minus, dacă C se află sub G (ca în fig. 3.4.)
3.5. REPAUSUL RELATIV AL LICHIDELOR
Un fluid se află în repaus relativ când este în echilibru hidrostatic

faţă de un sistem de axe în mişcare în raport cu un alt sistem de axe
considerat fix.
În cazul repausului relativ, pe lângă câmpul gravitaţional uniform,
mai intervin şi alte forţe masice.
Se vor examina două cazuri de echilibru hidrostatic relativ:
3.5.1. VAS ÎN MIŞCARE RECTILINIE ŞI UNIFORM

ACCELERATĂ PE UN PLAN ORIZONTAL
Expresia legii echilibrului:

a p
x+z+ = const . (3.17.)
g ρg
Poziţia liniilor izobare şi a celor potenţiale în secţiunea din fig. 3.5.
este dată de ecuaţia:
a
z=− x+C, (3.18.)
g
ceea ce arată că sunt drepte înclinate faţă de orizontală, perpendiculare pe
direcţia rezultantei forţelor masice.
Fig.3.5. Rezervor cu lichid Fig.3.6. Vas cu lichid antrenat în

antrenat în mişcare uniform mişcare de rotaţie în jurul unei
accelerată axe verticale cu viteză unghiulară
constantă
3.5.2. VAS ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE ÎN JURUL UNEI AXE

VERTICALE CU VITEZĂ UNGHIULARĂ CONSTANTĂ
Expresia legii echilibrului:

p ϖ 2r 2
z+ − = const. (3.19.)
ρg 2g
Suprafaţa liberă, respectiv suprafeţele echipotenţiale sunt paraboloizi
de rotaţie de ecuaţie:
HIDROSTATICA 43
r 2ϖ 2
z= +C (3.20.)
2g
coordonata cilindrică r = x 2 + y 2 (vezi fig.3.6.)
În ambele situaţii, valorile constantelor de integrare, unice în tot
domeniul ocupat de fluid, se determină din condiţii la limită.
Valoarea constantei C se obţine scriind că volumul lichidului rămâne
acelaşi înainte şi după rotaţie.
APLICAŢII
HIDROSTATICĂ
A.1. APLICAŢII LA LEGEA HIDROSTATICII
1. Formule de calcul
Se utilizează legea fundamentală a hidrostaticii, sub formă integrală,

cu constanta explicitată:
p = p0 + ρgh , (R.1.1)
unde:
p – presiunea în punctul M;
p0 – presiunea în punctul M0;
h – diferenţa de nivel între cele două puncte (conform cu fig. A.1.).
M0
h
Fig. A.1.
APLICAŢII HIDROSTATICĂ 45
2. Probleme
h2
1. Să se determine presiunea
1
relativă l apunctul de priză A dacă
înălţimea coloanei de mercur în
h1
piezometru este h2 = 250 mm. apă A
Punctul A este dispus la distanţa h1 mercur
= 400 mm sub suprafaţa de
separaţie apă-mercur (ρm = 13600 Fig. 1.
kg/m3). (Fig. 1)
2. Să se găsească diferenta de
presiune între punctele A şi B
(fig. 2) care sunt situate la acelaşi
nivel în doi cilindri plini cu apă,
dacă diferenţa de nivel a
mercurului în manometrul
diferenţial este h = 15 cm.
Temperatura apei este t = 200C iar
greutatea specifică a mercurului
este dată de relaţia:
γ 0 Hg Fig. 2
γ Hg = unde γ0Hg =
1 + 1.815 ⋅ 10− 4 t
13600 kgf/m3.
pat
3. La ce adâncime h este M
montat tubul unui manometru
h
metalic M, ştiind că aparatul

indică ps = 0.4 at (fig..3) ?
p
Fig.3
4. Să se determine depresi-unea pd a
aerului din cilindrul A ştiind că
denivelarea mercurului din vacuummetru
este h = 0.3 m (fig. 4).
5. În două vase comunicante deschise

(fig. 5), se găsesc lichide de greutăţi pd
specifice diferite: γ1 = 800 kgf/m3 şi γ2 =
1200 kgf/m3. Să se determine înălţimile A pat
h1 şi h2 ştiind că diferenţa de nivel este h
= 0.3 m.
h
x x
γ
Fig.4
h
γ1
h1
γ2
h2
A A’
Fig. 5
6. Pentru compararea indi-

caţiilor date de două tuburi
piezo-metrice, unul cu apă şi
celălalt cu mercur, se foloseşte
aparatul din (fig..6.) Să se
determine h2 ştiind că h1 = 30
cm.
7. .Să se determinde
diferenţa de presiune δp = p1 –
p2 între două secţiuni ale unei
conducte prin care se scurge
apă, cunoscând indicaţia Fig. 6
manometrului diferenţial cu
mercur h = 350 mm. (fig. 7)
Fig. 7 Fig. 8
8. . Unui vas închis plin cu aer i se ataşează două tuburi cu mercur ca în

(fig. 8.) Să se determine înălţimea coloanei de mercur h2 din tubul închis,
ştiind că în tubul deschis înălţimea coloanei este h1 = 30 cm, iar presiunea
atmosferică în acea zi este echivalentă cu 735 mm Hg.
9. Să se determine presiunea p care se dezvoltă

într-un amplificator hidrostatic cu diametrele D =
50 cm şi d = 10 cm (fig..9), ştiind că uleiul trimis
sub pistonul mare are suprapresiunea ps = 5 ats, iar
randamentul mecanic al transmisiei este η = 0.85.
10. Să se determine presiunea la suprafaţa apei

din rezervorul din (fig. 10 )ştiindu-se că în tubul
vertical apa se ridică până la nivelul h = 2.5 m, faţă
de suprafaţa liberă din rezervor, iar temperatura
apei este de 100C.
Fig. 10
Fig.11
11. Un rezervor cilindric cu diametrul D = 0,4 m, în care se găseşte apă
(densitatea ρ = 1 000 kg/m3) până la înălţimea a = 0,3 m, este suspendat de
un reazem prin intermediul unui piston plonjor cu diametrul d = 0,2 m (fig.
11). Să se calculeze valoarea presiunii p0 a pernei de aer de la suprafaţa apei
din rezervor, ştiind că greutatea proprie a rezervorului este G = 490 N. Se
neglijează frecarea dintre piston şi rezervor.
12. Presiunea în conducta de gaz A fig. 12 se măsoară cu un

micromanometru cu alcool (greutatea specifică a alcoolului: γ = 790
kgf/m3). Tubul este înclinat cu unghiul α = 150 faţă de orizontală. Să se
determine: a) presiunea p în conductă, câbd deplasarea meniscului citită pe
scala B este lc = 215 mm; b) cu cât se deplasează meniscul din tub, când în
conducta de gaz presiunea creşte cu δp ≈ 1 mm Hg. Se dau diametrele D =
100 mm şi d = 5 mm.
Fig. 12
13. Pentru măsurarea presiunii p0 a aerului dintr-un recipient, se ataşează

acestuia trei tipuri de tuburi cu mercur (fig. 13). Dacă se cunoaşte
denivelarea h1 = 420 mm şi presiunea atmosferică pat = 736 mm Hg, să se
determine presiunea p0, precum şi denivelările h2 şi h3. Densitatea
mercurului este ρHg = 13600 kg/m3.
aer vid
1
p0
h
3
h
2
h
5
4
ρH ρH ρH
Fig. 13
14. Presa hidraulică din l L

(fig. 14) este alcătuită din O
doi cilindri prevăzuţi cu F
două pistoane de diametre d
şi D. Se cere să se calculeze F
diametrul D astfel încât
aplicând la mânerul
pârghiei o forţă F să se D d
obţină la discul presei o
forţă utilă dată F1 .
Fig.14Fig.
Aplicaţie numerică: l =
100 mm, L = 300 mm, d = 60 mm, F = 110 N, F1 = 8000 N. Se neglijează
frecările şi greutatea pistoanelor.
pv
2
15. Un tub închis este umplut cu apă
apoi este răsturant şi coborât cu capătul
său deschis sub nivelul liber al apei
dintr-un rezervor (fig. 15). Să se
determine înălţimea H a apei în tub când H
temperatura apei ia valorile: + 50C, +
1
200C, + 800C. Densitatea apei şi
presiunea vaporilor de apă saturaţi
ρ
funcţie de temperatură sunt date în
anexele 1.2 şi 1.11.
Fig. 15
16. Să se determine
presiunea relativă în A aer
recipientul A dacă h1 = 100
mm şi h2 = 200 mm, ρmercur = 4
13600 kg/m3. (fig. 16) 2
h2
aer
h1
3
mercur 1
Fig. 16
17. Două vase deschise conţinând lichide nemiscibile cu greutăţi

specifice diferite (γa = 7000 N/m3 şi γb = 12000 N/m3) sunt puse în legătură
ca în (fig. 17). Să se determine înălţimile ha şi hb dacă denivelarea măsurată
este ∆h = 40 cm.
∆h
γa
a
ha
γb
hb
A A’
Fig. 17
18. La un recipient cu gaz rarefiat se conectează un manometru cu

rezervor (fig. 18). Manometrul conţine mercur şi apă, iar indicaţia sa este ∆h
= 80 mm. Raportul secţiunilor tubului şi rezervorului este s:S = 1:144. Se
cere presiunea gazului rarefiat din recipient, cunoscând greutăţile specifice
ale mercurului şi apei, γHg = 133377 N/m3 şi γH2O = 9810 N/m3.
Pa
H1
S
s
H
∆h
A A
19. Într-un tub în formă de U se

toarnă mercur şi apă. Suprafaţa de
Apă
separaţie a lichidelor este dispusă sub
hm h
suprafaţa liberă a mercurului la hm = 8 2

cm. Să se determine diferenţa de nivel 1
h între suprafeţele libere ale lichidelor
din cele două ramuri. (fig. 19) mercur
ρm = 13600 kg/m3. Fig. 19
20. Unui rezervor plin de apă până la înălţimea H = 3 m şi aflat sub

presiune i se ataşează un manometru metalic la capătul superior, un tub
piezometric la bază şi un manometru multiplu cu mercur (fig. 20). Dacă se
ştie că denivelările dintre mercur şi apă sunt aceleaşi la toate tuburile, h =
0.4 m, să se determine indicaţiile tubului piezometric şi manometrului
metalic. Presiunea atmosferică este pa = 1 at. vρm =13600 kg/m3
Pa
M
PM
Apă
h
apă
H
4
z
A 2 A
h
h
3 1
Fig. 20 mercur
21. Să se determine densi- ρaer

tatea ρ1 a lichidului introdus în
ramura din dreapta a piezome-
trului (fig. 21) ştiind că în ra-
mura din stânga s-a introdus
1 4
apă. Se cunosc: densitatea apei
ρ = 998 kg/m3, denivelările h =
12 cm, h1 = 7.5 cm, punctele 2 h h1
şi 3 din tubul interior cu aer
2 3
sunt la acelaşi nivel.
ρ ρ1
Fig. 21
22. La un rezervor conţinând un gaz cu presiunea p0 (fig. 22) este legat

un tub cufundat într-un vas cu mercur. Se cere:
a) să se determine presiunea p0 în rezervor dacă mercurul s-a ridicat în
tub la înălţimea h = 23 cm;
b) să se găsească înalţimea h la care se ridică mercurul în tub, dacă
vacuumul în rezervor reprezintă 3 m col H2O, iar presiunea atmosferică este
101325 Pa (ρm = 13600 kg/m3).
P0
h
h
p
mercur
Fig.23
Fig 22
23. Presiunea aerului în camera unui cheson depinde de adâncimea

scufundării lui.(fig. 23). Să se determine:
a) presiunea relativă a aerului în camera chesonului la adâncimea de h =
30 m;
b) adâncimea admisibilă de scufundare a chesonului cu condiţia ca
presiunea relativă să nu de păşească 2.5 bar.
Masa specifică a apei de mare este 1020 kg/m3.
24. În scopul măsurării presiu-

nii p0 a aerului comprimat dintr-un
recipient, se utilizează un manome-
tru alcătuit dintr-un rezervor R (cu
mercur) de diametrul D şi un tub
vertical transparent T cu diametrul d
(fig. 24). Iniţial, când presiunea din
recipient este egală cu presiunea a-
tomosferică, manometrul este umput
cu mercur până la gradaţia 0 de pe
scala aparatului. Dacă se cunosc D =
60 mm, d = 6 mm, ρHg = 13 600
kg/m3, se cere să se scrie relaţia de
calcul a presiunii p0 funcţie de de-
nivelarea H citită pe scala apara- Fig.24
tului.
Aplicaţie numerică: să se determi-

ne presiunea p0 dacă H = 1 600 mm. 3
P0
25. Un manometru este conectat la
un recipient ce conţine apă, la o priză z
practicată la h = 1m.(fig. 25) Să se
determine:
a) suprapresiunea pe fundul rezer- p 2
vorului dacă indicaţia manometrului H
este 1.6 bar; P1
h
b) indicaţia manometrului dacă pre-
siunea absolută la suprafaţa liberă este 1
pabs = 1.8 bar, presiunea atmosferică Fig.25
101325 Pa şi H = 1.5 m.
26. Un tub în formă de U umplut

cu mercur este conectat la un
h1
pA 1
rezervor ce conţine apă. Să se
determine presiunea relativă la
suprafaţa apei din rezervor. Se dau:
h1 = 150 mm, h2 = 250 mm, ρm =
h2
13600 kg/m3. (fig. 26) apă
2
mercur
Fig.26
27. Să se calculeze diferenţa de presiune între punctele A şi B, dacă se
cunosc denivelările citite la manometrul din (fig. 27) şi anume: hA = 890
mm, h1 = 559 mm, h2 = 381 mm, h3 = 432 mm, hB = 330 mm.
Se dau: ρH2O = 1000 kg/m3 şi ρHg = 13600 kg/m3.
ρ
B
A
h
2 4
h
h
h
ρ
Fig. 27
28. Un micromanometru cu două lichide constă dintr-un tub în formă de

U cu diametrul d = 5 mm, care leagă două rezervoare cu diametrele D = 50
mm. Aparatul este umplut cu două lichide nemiscibile cu mase specifice
apropiate: soluţie apoasă de alcool etilic ρ1 = 870 kg/m3 şi petrol ρ2 = 830
kg/m3. (fig. 28)
Să se stabilească legătura între diferenţa de presiune ∆p = p1 – p2
măsurată de micromanometru şi deplasarea h a meniscului suprafeţei de
separaţie a lichidelor faţă de poziţia corespunzătoare lui ∆p = 0. Să se

determine ∆p pentru h = 250 mm.
Să se determine de câte ori se micşorează indicaţia aparatului la un ∆p
dat, dacă la aparat vor lipsi rezervoarele.
ρ1 ρ2
D D
d
ρ2
h
ρ1
Fig. 28
1. Răspuns:pA-pat=37265 Pa.
2. Răspuns: ∆p = 18450 N/m2.
3. Răspuns: h = 4 m.
4. Răspuns: pd = 0.408 at.
5. Răspuns: h1 = 0.9 m şi h2 = 0.6 m.
6. Răspuns: h2 = 2.21 cm.
7. Răspuns: δp = 4.41 mm H2O.
8. Răspuns: h2 = 435 mm Hg.
9. Răspuns: p = 107 at.
10. Răspuns: p = 1.26·105 N/m2.
11. Răspuns: pat – p0 = 0,274·105 N/m2 = 0,274 bar (scara vacuumetrică).
12. Răspuns: a) p = 10374 kgf/m2, b) δlc = 0.0655 m.
13. Răspuns: p0 = 0.422 bar, h2 = 420 mm, h3 = 316 mm.
14. Răspuns: D = 255.8 mm.
15. Răspuns: H (5) = 9.91 m, H(20) = 9.78 m, H(80) = 5.32 m.
16. Rezolvare:
Conform relaţiei (R.1.1) avem:
p1 = p at 
p 2 = p1 − ρ m gh1 

p3 = p 2 + ρgh1  ⇒
p 4 = p 3 − ρ m gh2 

p A = p4 
p A − p at = ρgh1 − ρ m h(h1 + h2 ) ,
p A − p at = 1000 ⋅ 9.80665 ⋅ 0.1 −
,
− 13600 ⋅ 9.80665(0.1 + 0.2)
p A − p at = −39030 Pa.
17. Răspuns: ha = 0.96 m şi hb = 0.56 m.
18. Răspuns: p = 0.103 at.

19. Rezolvare:
Conform cu (R.1.1) avem:
p 2 = p at = p1 − ρ m ghm 
 ⇒ ρ m ghm = ρghm + ρgh ⇒
p1 = p at + ρghm + ρgh 
h (ρ − ρ) 0.08(13600 − 1000)
h= m m , h= = 1.008 m, h = 1.008 m.
ρ 1000
20. Răspuns: pM = 167523 N/m2 şi h1 = 10.077 m.
21. Răspuns: ρ1 = 1596.8 kg/m3.
22. Răspuns: a)p0=70650 Pa; b)h=0,221 m.
23. Raspuns: a) p-pat=300082 Pa; b)hadm=24993m.
 d2 
24. Răspuns: p0 = ρHggH 1 + 2  = 1,348·105 H N/m2 = 1,348 H bar.
 D 
p0=2,157 bar.
25. Răspuns: a)p1=179613 Pa; b)pm=73772 Pa.
26. Răspuns: pA-pat=29420 Pa.
27. Rezolvare:
Se alege un plan arbitrar de referinţă şi conform cu (R.1.1) avem:
p A = p1 + ρ H 2O g ( z1 − z A ) 
p1 = p2 + ρ Hg g ( z2 − z1 ) 

p2 = p3 + ρ H 2O g ( z3 − z2 )  ⇒
p3 = p4 + ρ Hg g ( z4 − z3 ) 

p4 = pB + ρ H 2O g ( z B − z4 )
p A − pB = g[ ρ Hg ( z2 − z 2 + z 4 − z3 ) + ρ H 2O ( z1 − z A + z3 − z2 + z B − z4 )] ,
p A − p B = g[ ρ Hg ( h1 + h3 ) − ρ H 2O ( h A + h2 − hB )]
p A − p B = 9.81[13600(0.559 + 0.432) − 1000(0.890 + 0.381 − 0.330)]
p A − p B = 1.23 bar.
hc
28. Răspuns:1) ∆p =156,5 Pa; 2) h f = ;
30526
A.2. APLICAŢII LA FORŢE DE PRESIUNE
Rezultanta presiunii pe suprafeţe plane are direcţia perpendiculară pe
suprafaţă, sensul de la lichid la suprafaţa S, şi relaţia se calcul:
F = ρgzG S , (R.2.1)
iar punctul de aplicaţie este:
 I xy
Xc = z S
 G
 , (R.2.2)
Z = Z + I xG
 c G
zG S
unde:
Ixy – momentul de inerţie centrifugal faţă de axele x şi y măsurat în
planul suprafeţei S;
zG – centrul de greutate al suprafeţei.
Observaţie:
Axa x este la suprafaţa liberă şi originea; Ixy = 0 pentru o suprafaţa ce
are o axă de simetrie; IG este moment de inerţie faţă de axa orizontală
paralelă cu axa x ce trece prin centrul de greutate
În cazul suprafeţelor curbe rezultanta presiunii se calculează ca
proiecţie pe cele trei zone:
 Fx = ρgzGx Ax

 Fy = ρgzGy Ay ⇒ F = Fx2 + Fy2 + Fz2 . (R.2.3)

 Fz = −γV = − ρgV
unde: zGx – proiecţia centrului de greutate pe XOY; zGy – proiecţia
centrului de greutate pe XOZ; V – volumul cuprins între suprafaţa curbă,
verticalele duse prin conturul exterior al suprafeţei curbe şi suprafaţa liberă
a lichidului.
Observaţie:Calculul volumului V prin metoda hasurilor.

Componenta verticală Fz are intotdeauna sensul de la lichid la perete
putând fi de jos în sus sau invers. Când avem situaţii în care suprafaţa curbă
prezintă porţiuni pe care sensul componentei verticale este de jos în sus şi
porţiuni pe care sensul este de sus în jos, se haşurează volumele ce intervin
în calcul, cu haşuri înclinate într-un sens sau altul potrivit cu sensul
componentei verticale pe porţiunea respectivă de suprafaţă.
Volumele dublu haşurate se exclud din calcule ele anulându-se
reciproc.
2. Probleme
1. . Un orificiu circular cu diametrul p0
D = 40 cm din peretele unui rezervor cu
apă, este închis cu un capac semisferic
având raza R = 20 cm.
Să se calculeze: T
a) forţa T necesară pentru ridicarea H
capcului la o sarcină H = 2 m, dacă
greutatea capacului este G = 200 N, iar
presiunea la suprafaţa liberă este cea R
atmosferică;
b) la ce valoare a lui H capacul se D
deschide singur, dacă presiunea relativă
la suprafaţa liberă este – 0.2 bar.
Fig. 1
2. Să se determine forţa de împingere repartizată pe metru liniar, asupra

unui baraj, cunoscând adâncimea apei h = 4 m şi unghiul de înclinare a
paramentului amonte φ = 600 (fig. 2). Cum depinde forţa de unghiul φ?
Fz x
F R
z
h
Fx
φ φ
Fig. 2 Fig.3
3. Să se determine mărimea şi direcţia forţei datorită presiunii apei pe o

porţiune cu lăţimea egală cu 1 m dintr-o stavilă care reprezintă un sfert
dintr-un cilindru de rază R = 1.5 m. (fig. 3)
4. Pentru reglarea nivelului apei într-un rezervor se foloseşte o clapetă

plană cu dimensiunile a = 1 m şi b = 2 m, articulată în O (fig. 4). Să se
determine cota z a articulaţiei O, astfel încât la nivelul h = 5 m clapeta să se
deschidă.
ΦD
h
h
H
F O
a
Φd
Fig..4
Fig. 5
5. .. Pe fundul unui rezervor cu benzină, se află o vană cu diametrul d =
2 cm, fixată printr-o tijă de un plutitor cu diametrul D = 10 cm (fig. 5).
Cunoscând greutatea totală a plutitorului, tijei şi vanei G = 100 kgf şi
greutatea specifică a benzinei γ = 0.75 gf/cm3, să se determine nivelul limită
H, la care începe deschiderea vanei. Lungimea tijei este l = H – h = 60 cm.
6. Să se
determine forţa de Fx
R
h
suprapresiune pe un α
perete având forma
unui sfert de cilindru
(fig. 6), dacă se
Fy F
cunosc adâncimea
h=R=2 m şi lungimea Fig. 6
cilindrului l = 1 m.
Observaţie: Dacă faţa udată ar fi cea convexă, mărimile forţelor ar
rămâne acelaşi, dar s-ar schimba sensul lui Fh, deci direcţia şi sensul lui F.
7. . Să se determine raportul h/b

(fig. 7) astfel ca momentul de
răsturnare M1 luat în raport cu punctul
C să fie egal cu jumătatea momentului
γb
de redresare M2. Greutatea specifică a
betonului din baraj este γb = 2250 F1
h
kgf/m3.
G
8. . Să se determine forţa de
suprapresiune pe un capac emisferic şi
centrul de presiune. Se dau raza
capacului R = 2 m şi adâncimea b
h=10m a centrului capacului (fig. 8).
Fig. 7
Fh2
h
Fh1
Fig. 9
Fig. 8
9. . O deschidere circulară, de diametru 2R, în peretele înclinat cu 450

al unui rezervor, se închide cu o trapă emisferică. Să se determine
componenta normală Fn şi cea tangenţială Ft ale forţei de suprapresiune
(necesare pentru dimensio-narea îmbinării) şi poziţia centrului de presiune.
(fig. 9) Se dau: R = 2 m şi h = 10 m.
10. . O semisferă plină cu Hg este supusă presiunii corespunzătoare unei
coloane de Hg egală cu h = 15 cm. Care va fi componenta verticală a forţei
care o exercită mercurul pe suprafaţa sferei de rază r = 5 cm.(fig. 10.)
h
r
Fig. 10
11. Să se detremine forţa de suprapresiune asupra unui perete

semicilindric, faţa convexă fiind complet udată, iar cea concavă numai pe
jumătate (fig. 11). Se dau diametrul d = 3 m şi lungimea peretelui l = 1 m.
Fh1
Φd
Fx2
Fx1
F
α
Fh2
Fig. 11
12. Să se determine forţa hidrostatică ce acţionează peretele unui

rezervor, sfert de semisferă plin cu apă, dacă R = 3 m.
O
x
Fx
y
Fy Fig. 12
z Fz
13. O stavilă dreptunghiulară cu

lungimea a = 5 m şi lăţimea b = 5 m
este articulată în punctul O şi O
rezemată în A. Fiind date H1 = 4 m,
H2 = 2 m, α = 600, să se determine: z1
a) reacţiunile dezvoltate în a
reazemele A şi O; H1 T
F1
b) forţa T necesară pentru z2 H2
deschiderea stavilei.
Observaţie: se neglijează
greutatea proprie a stavilei. F2
α
14. Lungimea unui baraj este 5m. Fig.13
Adâncimea apei înainte de baraj h =
1.8 m iar coeficientul de frecare între
baraj şi sol este µ = 0.4.
Să se verifice stabilitatea barajului la răsturnare şi alunecare, dacă masa
specifică a materialului din care este realizat barajul este:
a) ρb = 2500 kg/m3;
b) ρb = 1800 kg/m3.
z
0.9 m
z1
h
h1 A
G z F1
F z2 h2
2m
F2
β
O x
Fig. 15
1.3 m
Fig 14
15. La ce adâncime trebuie să se găsească punctul de articulaţie A al
unei stavile plane, astfel ca pentru h1 > 4.2 m ea să se deschidă automat dacă
h2 = 1.8 m; β = 300; b = 3 m. (fig. 15)
Observaţie: se neglijează greutatea stavilei.
16. Să se determine x
componentele orizontală şi x
verticală ale acţiunii apei z O
asupra unei stavile cilindrice
(fig. 16) precum şi poziţiile H
z
dreptelor suport ale acestora. T Fz
Să se determine forţa T Fx r
necesară pentru a deschide
stavila neglijând greutatea ei.
Se cunosc: H = 3 m, R = 2 m, B Fig. 16
= 2 m.
z
17. Să se determine mărimea şi
direcţia forţei hidrostatice pe o x
Fz F
stavilă cilindrică cu diametrul D = zC2 Fx φ
1.5 m. Lăţimea stavilei se consideră
egală cu unitatea. (fig. 17)
Fig. 17
18. Să se determine înălţimea
minimă h a lichidului în amonte,
astfel ca stăvilarul din (fig. 18).
a
să se dechidă. Se cunosc: a = 1.5 h O
m; α = 600 şi lăţimea stăvilarului
l = 3 m. α
Fig. 18
19. O clapetă dreptunghiulară de dimensiuni b = 2 m şi l = 3 m închide
ieşirea apei dintr-un rezervor(fig. 19). Adâncimea mar-ginii de jos a
clapetei este h = 4 m. Să se determine: a) la ce adâncime h’ se situează axa
O a clapetei, astfel ca momentul iniţial necesar pentru deschiderea clapetei
să invingă numai frecările în articulaţia O; b) momentul forţei de frecare M,
diametrul axului fiind d = 0.15 m, iar coeficientul de frecare µ = 0.2.
Φd
h’
h
b
Fig. 19
20. Un cilindru cu raza r = 25 p0

x
cm şi lungimea l=100 cm închide O
un orificiu în capacul inferior al
unui rezervor. (fig. 20) z
Dimensiunile orificiului fiind a x
b = 30 x 100 cm să se determine: H
a) forţa cu care acţionează
apa asupra cilindrului dacă H = 3
m iar p0 = pat; r
b) la ce adâncime cilindrul
începe să deschidă orificiul, dacă
greutatea lui este G = 600 N iar a
presiunea relativă la suprafaţa
liberă p0 = - 0.2 bar. Fig. 20
p0
x
21. . Un orificiu circular în peretele O
vertical al unui rezervor închis ce
conţine apă, este închis cu un capac z
sferic. Raza sferei R = 0.5 m; unghiul α
= 1200; adâncimea centrului de greutate H
al orificiului H = 1 m. Să se determine
α
forţa care acţionează asupra capacului
dacă presiunea relativă la suprafaţa
liberă este egală cu 1.5 bar. (fig. 21)
R
Fig. 21
22. . Un rezervor cilindric cu diametrul D = 1200 mm,are un capac

troconic terminat cu un tub vertical deschis. Diametrul tubului fiind 300
mm, înălţimea părţii tronconice H1 = 900 mm, iar nivelul lichidului fiind H
= 1.8 m se cere să se determine forţa care solicită îmbinarea capacului
troconic cu rezervorul. Masa specifică a lichidului din rezervor este 1120
kg/m3. (fig.22)
z T
t
z1
H H
h1
z2
F1 h1
H1 F2
D
Fig. 23
Fig. 22
23. . Să se determine forţa cu care apa acţionează asupra unei stavile
plane dreptunghiulare (fig. 23) precum şi centrul de presiune. Adâncimea
apei în bieful superior este h1 = 3 m, iar in cel inferior h2 = 1.2 m. Să se
determine forţa de ridicare
iniţială dacă grosimea stavilei
este t = 0.08 m, greutatea
specifică a materialului din
care este confecţionată
stavila este γ = 1.18·104
h
N/m3, iar coeficientul de

frecare în canale µ = 0.5. Fh R
24. . În fig. 24 este Fx

e
reprezentată schema unui

vechi proiect de invenţie a
unui motor. Autorul credea
că, pe baza principiului lui
Arhimede, trebuie să apara
un moment care roteşte Fig. 24
cilindrul orizontal în sensul x
săgeţii curbate. Să se arate
eroarea în raţionament, calculându-se acest moment.
25. Să se determine rezultanta forţelor de suprapresiune pe 1 m din

lăţimea unui perete despărţitor (fig. 25) şi punctul ei de aplicaţie, cunoscând
adâncimile h1 = 4.5 m şi h2 = 2.50 m, precum şi unghiul de înclinare α =
450.
h1
h2
Fig. 25
1. Rezolvare:
a)T = Fz + G
 πD 2 1 4 3
Fz = ρgVol = ρg  H− πR 
 4 23 
 2 
Fz = ρg  πR 2 H − πR 3 
 3 
 2 
Fz = ρgπR 2  H − R 
 3 
 2 
Fz = 9806.65 ⋅ π ⋅ 0.22  2 − 0.2 
 3 
Fz = 2300 N
T = 2300 + 200 = 2500 N
b) neglijăm greutatea ⇒ Fp + Fz = 0 ⇒
Fp = πR 2 (−0.2 ⋅ 105 ) ,
 2 
− 0.2 ⋅ 105 πR 2 + ρgπR 2  H − R  = 0 ,
 3 
2
ρgπR 2 H = ρgπR 3 + 0.2 ⋅ 105 ⋅ π ⋅ R 2 ,
3
2 0.2 ⋅ 105 2 0.2 ⋅ 105
H= R+ = 0.2 + = 2.173 m.
3 ρg 3 9806.65
2. Răspuns: Fs = 9250 kgf şi nu depinde de φ.
3. Rezolvare:
R R2 1.5 2
Fx = ρg Rl = ρg l = 1000 ⋅ 9.80665 1 = 11032 N
2 2 2
 πR 2   π

Fz = ρgVol = ρg  R ⋅ R ⋅ l − l  = ρglR 2 1 − 
 4   4
 π
Fz = 1000 ⋅ 9.80665 ⋅ 1 ⋅ 1.52 1 −  = 4735 N
 4
F = Fx2 + Fz2 = 110322 + 47352 = 12005 N
Fz 4735
tgϕ = = ⇒ ϕ = 23013'45"
Fx 11032
4. Răspuns: z = 0.485 m.
5. Răspuns: H = 0.6426 m.
6. Răspuns: F = 3.72 tf.
7. Răspuns: h / b = 1.5.
8. Răspuns: F = 127 tf, centrul de presiune este situat pe sferă iar
înclinaţia este dată de unghiul α pentru care tg α = 0.133.
9. Răspuns: Fn = 11.8 tf, φ = 50.
10. Răspuns: Fz = 122.24 N.
11. Răspuns: F = 37,8 N, trece prin centru şi are direcţia dată de α =
27040’.
12. Răspuns: F = 186.547·103 N, iar direcţia forţelor este dată de α = β
= 61045’47” respectiv γ = 4202’65”.
13. Răspuns: a)Ra= 217670 N ; Ro =122043 ; b) T =217670 N.
14. -
15. Rezolvare:
h1 h1 h12
F1 = ρ a g b = ρ a gb
2 cos β 2 cos β
4 .2 2
F1 = 1000 ⋅ 9.80665 ⋅ 3 = 299626.27 N
2 cos 30 0
h2 h h22
F2 = ρ a g g 2 = ρ a gb
2 cos β 2 cos β
1.82
F1 = 1000 ⋅ 9.80665 ⋅ 3 = 55033.396 N
2 cos 300
2 h1 2 h2
z1 = ; z1 = ; (∑ M )A = 0
3 cos β 3 cos β
 h + h − h1   h 
F2  z2 − 2  − F1  z1 − =0
 cos β   cos β 
Fh Fh Fh Fh
F2 z2 − F1 z1 − 2 2 + 2 1 − 2 + 1 = 0
cos β cos β cos β cos β
F2 z2 cos β − F1 z1 cos β − F2 h2 + F2 h1 = h( F2 − F1 )
F2 h2 + h1 (2 F1 − 3F2 )
h=
3( F1 − F2 )
55033.396 ⋅ 1.8 + 4.2(2 ⋅ 299626.27 − 3 ⋅ 55033.396)
h= = 2.62 m
3(299626.27 − 55033.396)
16. Răspuns:T=0.
17. Răspuns: F=14028 N; φ=38o8΄51΄΄.
18. Răspuns: h = 3.90 m.
19. Răspuns: a) h’ = 3.11 m, b) M = 270 kgfm.
20. Răspuns: a) Fz = 7001 N;b)H= 2456m.
21. Răspuns:Fz=802N.
22. Răspuns: Fz=16770N.
23. Rezolvare:
F = F1 − F2 ,
h1
F1 = ρ a gzG1S1 = ρ a g h1b
2
I yy h bh3 2 1 2h
zc1 = zG1 + = 1+ 1 = 1
zG1S1 2 12 h1 h1b 3
32
F1 = 1000 ⋅ 9.80665 4 = 176519.7 N
2
2⋅3
zc1 = =2m
3
h
F1 = ρ a gzG 2 S 2 = ρ a g 1 h2b
2
1.22
F2 = 1000 ⋅ 9.80665 4 = 28243.152 N
2
F = F1 – F2 = 148277 N
2h2 2 ⋅ 1.2
zc 2 = = = 0 .8 m zc = zc1 – zc2 = 1.2 m
3 3
T = G + F fr
G = γ·Vol = γ·H·t·b =1.18·104·3.5·0.08·4
G = 13216 N
Ffr = µ(F1 – F2) = 0.5·148277 = 74138.5N
T = G + Ffr = 13216 + 74138.5 = 87355 N
24. Răspuns: M=0.
25. Răspuns: F = 9860 kgf, z = 1.8 m, zc = 2.56 m.
A.3. APLICAŢII LA PLUTIREA CORPURILOR
Condiţia de plutire este:

G+F =0. (R.3.1)
Condiţia de stabilitate a unui plutitor este:
d = r ± || CG || > 0, (R.3.2)
unde:
d – distanţa metacentrică (d = || MG ||);
r = I / W – raza metacentrică (r = || MC || = || MC’ ||);
I – momentul de inerţie axial al ariei de plutire, limitate de linia de
plutire, în raport cu axa faţă de care plutitorul oscilează;
W – volumul de carenă.
2. Probleme
1. Un cilindru cu diametrul D = 50 cm şi înălţimea H = 20 cm (fig.1)

este confecţionat din lemn (ρl = 800 kg/m3) pluteşte în apă astfel încât axa
lui este dirijată vertical. Se cere:
-să se verifice stabilitatea cilindrului;
-să se găsească înălţimea cilindrului la care el începe să-şi piardă
stabilitatea.
h H z
l
d
D
Fig.2
Fig. 1
2. Un plutitor cilindric cu diametrul D = 30 mm, (fig. 2) produce

deschiderea automată a unui ventil la depăşirea unui anumit nivel. Să se
determine înălţimea apei care produce automat deschiderea ventilului dacă
diametrul ventilului este de d = 100 mm, lungimea tijei l = 400 mm, masa
sistemului mobil 3 kg.
3. În apă pluteşte un cilindru din lemn de înălţime h şi diametru d

(fig.3.). Să se determine la ce valoare a raportului d/h el îşi pierde
stabilitatea în poziţia cu axa verticală.
Φ
d
h’
h
Fig. 3 i. Fig.4.
4. Să se calculeze denivelarea h a apei sub clopotul din (fig. 4), dacă se

ştie că greutatea clopotului este G = 2.94 tf, diametrul clopotului D = 4.2 m,
iar grosimea peretelui este
neglijabilă. r
5. Să se determine pascajul r1
unui con (fig.5) din lemn care
pluteşte în apă. Se dau: ρl = 800 hc
kg/m3; hc = 3 m. h
6. Densimetrul
(aerometrul) din fig. 6 este
alcătuit dintr-un tub cu
diametrul d = 10 mm şi un Fig. 5
rezervor cu volumul V = 12
cm3. Dacă se cunoaşte masa
densiometrului m = 15 g, să se calculeze adâncimea h cu care acesta se
scufundă în alcool (densitate ρ = 795 kg/m3). Presupunând că lungimea

tubului este L = 200 mm, se cere determinarea intervalului de densitate în
care poate fi folosit aparatul.
Fig. 7
Fig. 6
7. În camera de nivel constant a unui carburator (fig. 7), benzina

(densitate ρ = 700kg/m3) este pompată printr-o conductă cu diametrul d = 4
mm la presiunea p = 0,3 bar (sc.man.)
Plutitorul sferic (omogen) de masă m = 25 g (partea imersată a acestuia are
masa m' = 12 g) acţionează cuiul
poantou, care controlează accesul
benzinei, prin intermediul unei pârghii ulei
articulate în O.
Braţele pârghiei au dimensiunile a = 40 ceară
mm şi b = 15 mm.
Dacă se consideră că nivelul benzinei
apă
se menţine constant, să se calculeze
raza r a plutitorului.
8. Într-un vas umplut cu apă şi

ulei ρu = 900 kg/m3 este scufundată o Fig.8
bucăţică de ceară având ρc = 960
kg/m3. Să se determine volumul bucăţii de ceară scufundat în ulei şi cel
rămas în apă. (fig. 8)
3.Soluţii şi rezolvări
1. Răspuns: h = 77.7 mm.

2. Rezolvare:
Conform relaţiei (R.3.1) se obţine:
Fzplutitor = Fzventil + G 

πD 2
Fzplutitor = ρg ( z − l )
4 
 ⇒
πd 2

Fzventil = ρg z 
4

G = mg 
πD 2 πd 2 πd 2
ρg z − ρg l = ρg l + mg
4 4 4
 πD 2 πD 2  πd 2
z ρg − ρg  = mg + ρg l
 4 4  4
m D 2l 3 0.32 ⋅ 0.4
z= + = +
π D 2 − d 2 1000 π (0.32 − 0.12 ) 0.32 − 0.12
ρ (D2 − d 2 )
4 4
z = 0.498 m.
3. Răspuns: d/h = 1.13>1.
4. Răspuns:h =0,212m Fig.P.3.3
5. Rezolvare:

Fz = Gc 

1 2 
Fz = ρ a g πr1 h  ⇒ ρ a r12 h = ρ l r 2 hc
3 
1 2 
Gc = ρ l g πr hc 
3 
r hc h
= ⇒ r = r1 c
r1 h h
hc2
ρ r h = ρ r 2 hc ⇒ ρ a h 3 = ρ l hc3 ⇒
a 1
2
l 1
2
h
ρl 3 ρ
h=3 hc = hc 3 l
ρa ρa
800
h = 33 = 2.785
1000
h = 2.785 m
6. Răspuns: ρmax=1250kg/m3; ρmin=541 kg/m3.

7. Răspuns: r = 30,4 mm.
V V
8. Răspuns: uleic = 0,4 ; apa =0,6.
Vceara Vceara
A.4. APLICAŢII LA REPAUSUL RELATIV
Expresia legii echilibrului este:

a p
x+z+ = const. (R.4.1)
g ρg
Ecuaţia care defineşte poziţia liniilor izobare şi a celor potenţiale
este:
a
z=− x+C . (R.4.2)
g
Expresia legii echilibrului se obţine ca:
p ω 2r 2
z+ − = const. (R.4.3)
ρg 2 g
Suprafaţa liberă, respectiv suprafeţele echipotenţiale sunt paraboloizi
de rotaţie de ecuaţie:
r 2ϖ 2
z= +C . (R.4.4)
2g
2. Probleme
1. Un vas cu baza pătrată de latură a = 200 mm, cu greutatea proprie

G = 4 kgf, conţine apă până la nivelul h = 150 mm şi alunecă pe un plan
orizontal datorită unei forţe Ft = 25 kgf (fig. 1). Să se determine înălţimea H
a vasului, necesară pentru conservarea cantităţii de lichid iniţia. Coeficientul
de frecare dintre fundul vasului şi planul orizontal este µ = 0.3.
Φa
Ft
H
h
Ff
Fig. 1 G’
2. O cutie de formă cubică

(fig. 2) cu latura de 1 m deschisă la a
partea superioară şi umplută până la
jumătate cu apă este plasată pe un φ
plan înclinat care face cu orizontala
un unghi de 300. Cutia singură are g-a
masa m = 50 kg şi coeficientul de g
frecare faţă de planul înclinat µ =
0.3. Să se determine acceleraţia
cutiei şi unghiul pe care suprafaţa Fig. 2
apei îl face cu orizontala.
3. Să se determine ΦD
turaţia minimă necesară
pentru golirea completă a
unui vas tronconic în rotaţie. B B’
Se dau D = 200 mm, d = 100
H
mm, h = 50 mm (fig. 3).
A A’
ω
Φd
4. Rezervorul conic
Fig. 3
de rază R şi înălţime H (fig.
4) iniţial plic cu apă începe
să se rotească in jurul axei proprii. Să se calculeze viteza unghiulară ω, astfel
încât suprafaţa liberă a lichidului să devină tangentă la suprafaţa laterală a
rezervorului la partea lui superioară. Să se determine, în această situaţie,
volumul de apă Vp, care se pierde din rezervor.
z
A
B
C
H
θ
z0
r
Fig. 4
5. Un tub în formă de U, conţinând un lichid (fig. 5), este folosit ca

accelerometru. Să se determine acceleraţia corespunzătoare unei diferenţe de
nivel în ramurile tubului δh = 5 cm, distanţa dintre tuburi fiind l = 30 cm.
δh
l
Fig. 5
Fig. 6
6. Un accelerometru
constă dintr-un tub de forma z
literei U, umplut cu apă, cu l
distanţa dintre cele două ramuri
verticale l = 250 mm (fig. 6). Să
se afle acceleraţia măsurată la un
monent dat, dacă diferenţa de a
nivel dintre cele două ramuri este
h = 20 mm. a h
g α
7. Se consi-deră un vas
cilindric care se roteşte în jurul
axei verticale (fig. 7). Să se
x
determine raza punctului de pe
suprafaţa liberă care are aceeaşi Fig.7
cotă în repaus absolut ca în
repaus relativ.
8. Un vas cilindric cu diametrul d = 0.8 ∆z = 0.9 m

m, umplut cu apă se roteşte în jurul axei sale
verticale cu o viteză unghiulară constantă. (fig.
8)
Să se determine viteza unghiulară de rotaţie şi d
turaţia pentru ca diferenţa de nivel între
lichidul de la pereţi şi punctul cel mai de jos al
suprafeţei libere să nu depăşească 0.9 m.
9. Rezervorul de benzină al unui Fig. 8

avion (fig. 9) are dimensiunile lxLxH
şi conţine benzină în cantitate egală cu o
treime din volumul lui. Să se determine
acceleraţia constantă a avionului a în
următoarele cazuri:
- suprafaţa liberă a benzinei atinge
fundul rezervorului;
- suprafaţa liberă trece de punctul A
întrerupând curgerea benzinei din
rezervor. Fig. 9
ω
10. Un tub în formă de U
(fig. P.4.8) cu dimensiunile din
figură se roteşte în jurul unei axe
verticale care trece prin A. Să se
determine turaţia astfel încât apa
300
să înceapă să se vaporizeze la
capătul închis deasupra lui A.
Temperatura apei este 200C
pentru care corespunde o valoare
de 2337 Pa, pentru presiunea A
vaporilor de apă saturaţi (pat = 600
101325 Pa).
Fig. P.4.8
11. Un vas cilindric (fig.11) cu diametrul d = 600 mm şi înălţimea H =

300 mm este deschis la partea superioară unde există un guler cu lăţimea de
50 mm perpendicular pe perete. Iniţial în cilindru există apă până la
înălţimea h = 200 mm. Cilindrul se pune în mişcare de rotaţie în raport cu
axa sa verticală. Să se calculeze turaţia cilindrului astfel încât apa să atingă
marginea gulerului.
z
r1
H
h
d
Fig. 11
gH V 3
4. Răspuns: ω = şi p = .
R V 4
2
5. Răspuns: a = 1.635 m/s .
6. Răspuns: a = 0.7848 m/s2.
d
7. Răspuns: R =
2 2
8. Rezolvare:
ω 2r 2
gz − = const.
2
r=0
z=z
CAPITOLUL IV
CINEMATICA FLUIDELOR
4.1. INTRODUCERE ÎN STUDIUL MIŞCĂRII FLUIDELOR

NOŢIUNI DE HIDROCINEMATICĂ
În mecanica fluidelor şi în hidraulică, mişcarea fluidelor se

reprezintă ca mişcarea sistemului de particule care alcătuiesc masa de fluid
considerată.
Hidrodinamica studiază atât aspectul cinematic, cât şi cel dinamic al
mişcării, determinând câmpul vitezelor şi al presiunilor precum şi energia
respectiv puterea curentului de apă.
4.2. DESCRIEREA STĂRII DE MIŞCARE A

FLUIDELOR
Mişcarea sistemului de particule fluide se exprimă folosind două

sisteme de reprezentare a mişcării fluidelor: sistemul de reprezentare
Lagrange şi sistemul de reprezentare Euler.
Mişcarea fluidelor se poate studia fie umărind mişcarea unei
particule materiale, ce se indentifică cu particula geometrică din spaţiu, prin
aşa-numita descriere materială sau substanţială – reprezentarea Lagrange,
fie studiind ce se întâmplă într-un punct fix din spaţiu când particula fluidă
trece prin acel punct – reprezentarea Euler.
4.2.1. SISTEMUL DE REPREZENTARE LAGRANGE
În acest sistem variabilele sunt, prin definiţie ataşate perticulelor

fluide.
Dependenţa funcţională între variabile se exprimă astfel (fig. 4.1 ):
CINEMATICA FLUIDELOR 91
z
A v
A”
r A’
y
O
Fig. 4.1
x=x(x0, y0, z0, t) ;

y=y(x0, y0, z0, t) ; (4.1)
z=z(x0, y0, z0, t) .
∂x ∂y ∂y
vx = ; vy= ; v z= (4.2)
∂t ∂t ∂t
∂2x ∂2y ∂ 2z
ax= 2 ; ay= 2 ; az= 2 (4.3)
∂t ∂t ∂t
p=p(x0, y0, z0, t) (4.4)
Mişcarea particulei este cunoscută dacă se stabileşte legea de
variaţie în timp a coordonatelor ce caracterizează poziţia particulei. La
timpul t, coordonatele punctului x,y,z, depind de poziţia iniţială x0, y0, z0 şi
de timpul t.
Variabilele independente sunt:
t – timpul
x0, y0, z0 – coordonatele particulei la momentul iniţial.
Ceilalţi parametrii sunt variabile dependente:
x, y, z – coordonatele particulei fluide;
vx, vy, vz – componenetele vitezei particulei fluide;

ax, ay, az – componenetele acceleraţiei particului fluide;
p – presiunea în punctul în care se află particula la momentul
respectiv
4.2.2 SISTEMUL DE REPREZENTARE EULER
În acest sistem, mărimile fizice cu care se descrie mişcarea fluidelor

nu mai sunt ataşate particulelor fluide în mişcare, ci punctelor A din
domeniul în care se află fluidul în mişcare, deci ca variabile independente
apar (fig 4.2):
z x, ,y, z – coordonatele
v
punctelor din domeniul
v A (x,y,z)
ocupat de fluid, respectiv r
(raza vectoare);
r t – timpul.
linie de curent Variabilele depen-
dente se exprimă astfel ca
y funcţii de puncte, definind
0 pentru fiecare mărime un
t = constant
câmp scalar sau vectorial
după natura mărimii
respective.
x Fig. 4.2
Variabilele dependente din sistemul Euler sunt:

v - viteza locală care este vectorul vitezei ataşat punctului A din
spaţiu şi egal cu viteza particulei care se află în acel punct (fig 4.2);
p – presiune din punctul de coordonate x, y, z.
În sistemul Euler dependeţa funcţională se exprimă astfel:
vx=vx(x, y, z, t);
vy=vy(x, y, z, t);
(4.5)
vz=vz(x, y, z, t);
p=p(x, y, z, t).
În sistemul Euler vitezele locale sunt reprezentate ca un câmp

vectorial. În multe cazuri acest câmp derivă dintr-o funcţie de potenţial. În
acest caz se scrie:
r ∂ϕ r ∂ϕ r ∂ϕ r
v = ∇ϕ = i+ j+ k (4.6)
∂x ∂y ∂z
în care funcţia ϕ(x,y,z,t) se numşte potenţialul vitezelor locale. Mişcările
care admit această reprezentare se numesc mişcări potenţiale.
r
În general viteza va fi funcţie de punct (vectorul r ) şi de timp.
r
r rr d r dx r dy r dz r r r r
v = v( r , t ) = = i+ j + k = vx i + vy j + vzk (4.7)
dt dt dt dt
în care vx, vy, vz sunt componenetele vitezei după cele trei direcţii ale
sistemului de axe de coordonate :
dx
vx=vx(x, y, z, t)= ;
dt
dy
vy=vy(x, y, z, t)= ; (4.8)
dt
dz
vz=vz(x, y, z, t)= .
dt
Viteza variază local cu timpul şi în spaţiu la trecerea de la un punct

la altul.
Prin derivarea în raport cu timpul a componenetelor vitezei ca funcţii
compuse de timp vor rezulta componenetele acceleraţiei date în relaţiile
(4.9).
r r r
Înmulţind succesiv cu i , j, k şi adunând componentele se obţine
relaţia (4.10) sau, în mod succesiv, relaţia (4.11).
dv x ∂v x ∂v ∂v ∂v
a x = v& x = = + vx x + vy x + vz x
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
dv y ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
a y = v& y = = + vx + vy + vz , (4.9)
dv ∂v ∂v ∂v ∂v
a z = v& z = z = z + v x z + v y z + v z z
r v r r r
r r& ∂v ∂v ∂v ∂v ∂v r r
a=v= + vx + vy + vz = + (v ⋅ ∇ )v (4.10)
∂t ∂rx r ∂y ∂z ∂t
∂v ∂v r r
= + (v ⋅ ∇ )v . (4.11)
∂t ∂t
Expresia :
d ◊ ∂◊ r
= + (v ⋅ ∇ )◊ (4.12)
dt ∂t
se numeşte operatorul derivată substanţială.
Termenul al doilea din memebrul drept al relaţiei (4.11) se mai poate
r r
exprima din dublul produs vectorial v × (∇ × v ) cunoscâdu-i expresia
analitică:
r r r r r r r r r r
v × (∇ × v ) = ∇(v ⋅ v ) − v(v ⋅ ∇ ) = ∇(v ⋅ v ) − (v ⋅ ∇ )v (4.13)
deci
(vr ⋅ ∇ )vr = −vr × (∇ × vr ) + ∇(vr ⋅ vr ) , (4.14)
r r r r r r r r
∇(v ⋅ v ) = ∇(v ⋅ v 0 ) + ∇(v 0 ⋅ v ) = 2∇(v ⋅ v 0 ) ,
unde indecele 0 s-a introdus pentru sublinierea mărimii neafectate de
operatorul de derivare.
 v2 
r r 1 r r
2
1
2
( )
∇(v 0 ⋅ v ) = ∇(v ⋅ v ) = ∇ v 2 = ∇  (4.15)
 2 
atunci:
  2
 v2 
(vr ⋅ ∇ )vr = − vr × rotvr + ∇ v = ∇
r r
 + rotv × v (4.16)
 2   2 
Expresia acceleraţiei se scrie:
r r
r r& dv ∂v  v2  r r
a=v= = + ∇  + ω × v (4.17)
dt ∂t  2 
r r
în care ω = ∇ × v este vectorul vârtej sau turbion.
4.3 CLASIFICAREA MIŞCĂRII FLUIDELOR
Mişcarea unui fluid este cunoscută când în fiecare moment se

cunoaşte poziţia particulei de fluid, viteza, presiunea şi masa sa specifică.
În general într-un punct în spaţiu definit de coordonatele x, y, z, viteza şi
presiunea variază în timp.Este cazul mişcării nepermanente în care câmpul
r r r
de viteze variază în timp v = v( r , t )
Proiecţiile acceleraţiei pe cele trei axe se exprimă în acest caz prin
relaţiile (4.9).
r rr
Dacă aceste mărimi nu variază în timp, deci v = v(r ) , mişcarea este
permanentă sau staţionară.Înseamnă că fiecare particulă care ajunge în
punctul considerat are aceaşi viteză şi presiune ca şi particulele care au
trecut anterior prin acel punct.
vy=vy(x,y,z);
Vx=vx(x,y,z); ⇒ vz=vz(x,y,z); (4.18)
p=p(x,y,z)
În expresia componentelor acceleraţiei după cele trei direcţii relaţiile
(4.9) derivata locală a vitezei este nulă:
∂v x ∂v y ∂v z
= = = 0, (4.19)
∂t ∂t ∂t
Din punct de vedere al variaţiei în spaţiu a câmpului vitezelor avem:
- mişcări tridimensionale - în care viteza are componente după
toate axele:
r r r r
v = v x (x, y, z, t )i + v y (x , y, z, t ) j + v z (x , y, z, t )k (4.20)
- mişcarea bidimensională - în care viteza poate fi descrisă cu
ajutorul a două variabile spaţiale
● mişcarea plană se studiază în planul x0y (vz=0), câmpul de viteze în

regim nepermanent este determinat de cele două componente vx(x,y,t) şi
vy=(x,y,t).
●Componentele acceleraţiei după cele două direcţii sunt:
dv x ∂v x ∂v x ∂v
ax = = + vx + x vy
dt ∂t ∂x ∂y (4.21)
dv y ∂v y ∂v y ∂v y
ay = = + vx + vy
dt ∂t ∂x ∂y
●Mişcarea axial simetrică (în pâlnii, difuzoare, conducte, turbine, pompe)

este tot o mişcare bidimensională:
r r r r r
v = v r (r, z, t )e r + v z (r, z, t )e z (4.22)
-mişcarea monodimensională - unde viteza poate fi descrisă cu
ajutorul unei singure variabile spaţiale.
Considerând că viteza se dezvoltă în lungul axei Ox:
r r
v = v x (x, y, z, t )i ; iar vy=vz=0. (4.23)
Acceleraţia are o singură componenetă :
dv x ∂v x ∂v x
ax = = + vx . (4.24)
dt ∂t ∂x
După criteriul condiţiilor de contact mişcarea poate fi :

• mişcare sub presiune ;
• mişcări cu suprafaţă liberă.
După criteriul fizic mişcarea poate fi:
• mişcări laminare;
• mişcări turbulente.
4.4. NOŢIUNI DE BAZĂ ÎN CINEMATICA FLUIDELOR
- Traiectoria este curba descrisă de o particulă fluidă

- Linia de curent este curba la care vitezele locale, la un moment dat, sunt
tangente în fiecare punct.
Liniile de curent formează deci o familie de curbe a căror ecuaţie
diferenţială este:
dx dy dz
= = . (4.25)
vx vy vz
Ecuaţia (4.25) exprimă condiţia de paralelism între vectorul
r
d r (dx , dy, dz ) , elementul de linie de curent şi viteza din centru elementului.
- Tub de curent este suprafaţa tubulară generată de liniile de curent care se
sprijină pe o curbă închisă (fig 4.3). Un exemplu de tub de curent este
suprafaţa interioară a unei conducte prin care curge un fluid.
- Tub elementar de curent este
suprafaţa tubulară cu dimensiunile
transversale foarte mici, formată din
totalitatea liniilor de curent care trec
prin conturul unei suprafeţe elementare
dA (fig 4.4).
- Fir de curent este linia fluidă din
interiorul unui tub elementar de curent.
- Suprafaţa de curent este suprafaţa
formată de liniile de curent care trec
Fig. 4.3 printr-o curbă dată.
- Curent este masa de fluid în mişcare delimitată de un tub de curent.

- Debitul firului de curent este o mărime fizică prin care se exprimă
cantitativ transportul de fluid care se efectuează de-a lungul unui tub
elementar de curent. Se defineşte (fig 4.4) considerând o secţiune fixă în
spaţiu, de arie dA. În timpul ∆t prin ea trece un volum de fluid:
n
dA v
tub elementar
de curent
vdt
Fig. 4.4
r r
∆V = v∆tdA cos(v, n ) . (4.26)
Mărimea:
∆V r r r r
dQ = lim = vdA cos(v, n ) = v ⋅ n ⋅ dA , (4.27)
∆t
poartă numele de debitul firului sau al tubului elementar de curent.
- Debitul unui tub de curent se compune din suma debitelor firelor de
curent.
Dacă secţiunea tubului de curent este A, debitul prin această secţiune
este dat de relaţia :
r r
Q = ∫ v ⋅ n ⋅ dA . (4.28)
A
Această relaţie arată că debitul Q este fluxul vectorului viteză locală

r
v prin secţiunea A.
În afară de debitul de volum se mai folosesc, în special la curgerea
gazelor, debitul de masă şi debitul de greutate:
Q m = ρ Q; G = γ Q . (4.29)
4.5. ANALIZA MIŞCĂRII UNUI ELEMENT DE VOLUM
În cinematica corpurilor solide se demonstrează, în general, că

mişcarea unui corp se compune dintr-o translaţie şi o rotaţie. Mişcarea unui
fluid este mai complexă la cele două adăugându-se şi o mişcare de
deformaţie. Deci fiecare particulă fluidă în mişcare suferă o schimbare de
r r
poziţie, de orientare şi de formă. Dacă v(r , t ) este câmpul vitezelor în
r
punctul M ( r ) , (fig 4.5) un punct oarecare a unui domeniu D de fluid şi
r r r
v1 ( r1 , t 1 ) este câmpul vitezelor în punctul M 1 ( r + dr ) , la momentul t1, viteza
în punctul M1 poate fi scrisă sub forma :
r r r
r r r r ∂v ∂v ∂v
v1 = v + dv = v + dx + dy + dz . (4.30)
∂x ∂y ∂z
z
M1 (x1,y1,z1) V1 = V + d V
r1 V
M (x,y,z)
r
x
0
y Fig. 4.5
Se va scrie :
 ∂ ∂ ∂ r r r
 dx + dy + dz  v = (d r ⋅ ∇ )v . (4.31)
 ∂x ∂y ∂z 
Se scrie:
r r r r r r r r r r
d r × (∇ × v ) = ∇(d r ⋅ v ) − v(d r ⋅ ∇ ) = ∇(d r ⋅ v ) − (d r ⋅ ∇ )v , (4.32)
(drr ⋅ ∇ )vr = ∇(drr ⋅ vr ) − drr × (∇ × vr ) , (4.33)
Se cunoaşte că:
r
ω = ∇ × v este vectorul vârtej sau turbionar.
Deci:
r r r r r r r r r r r
v1 = v + ∇(d r ⋅ v ) − d r × (∇ × v ) = v + ∇(d r ⋅ v ) + ω × d r . (4.34)
r
Se notează cu v d - viteza de deformare:
r 1r r r r r r r
v d = ω × d r + ∇(d r ⋅ v ) = v r + ∇(d r ⋅ v ) , (4.35)
2
iar viteza în punctul M1 va fi:
r r r r
v1 = v + v r + v d . (4.36)
Cele trei mişcări fundamentale pot fi schematizate în fig 4.6
Translaţie Rotaţie Deformaţie
Fig. 4.6
4.6. ECUAŢIA DE CONTINUITATE
Ecuaţia de continuitate exprimă principiul conservării masei.

Variaţia într-un interval de timp determinat a masei de fluid conţinută într-
un volum dat trebuie să fie egală cu diferenţa dintre masa care intră şi masa
care în acest interval de timp în volumul considerat.
Acest lucru se exprimă analitic sub forma unei ecuaţii, numită ecuaţia de
continuitate.
4.6.1 ECUAŢIA DE CONTINUITATE ÎN CAZUL GENERAL
Se consideră o suprafaţă închisă, fixă în spaţiu, de forma unui

paralelipiped infinit mic cu muchiile egale cu dx, dy, dz (fig 4.7). Un curent
de fluid traversează această suprafaţă închisă.
 ∂ (ρVx ) 
ρv x + ∂x  dydz
ρvxdydz  
y
dz
dy
dx
x
0
Fig. 4.7
Masa de fluid care intră în unitatea de timp după direcţia Ox este

ρvxdydz, dydz este suprafaţa perpendiculară pe componenta vx a vitezei.
Masa de fluid care iese în unitatea de timp prin peretele opus este
 ∂ 
ρv x + ∂x (ρv x )dx  dydz .
∂ (ρv x )
Diferenţa lor este: − dxdydz .
∂x
Deoarece se face schimb de masă după cele trei direcţii Ox, Oy şi
Oz; diferenţa dintre masa care intră şi cea care iese în unitatea de timp din
interiorul suprafeţei considerate este:
∂ (ρv x ) ∂ (ρv y ) ∂ (ρv z )

− dxdydz − dxdydz − dxdydz . (4.37)
∂x ∂y ∂z
şi este compensată de variaţia în unitatea de timp a masei din interiorul
∂ρ
paralelipipedului dxdydz .
∂t
Rezultă forma generală a ecuaţiei continuităţii valabilă pentru
mişcarea nepermanentă a fluidelor compresibile:
∂ρ ∂ (ρv x ) ∂ (ρv y ) ∂ (ρv z )
+ + + = 0, (4.38)
∂t ∂x ∂y ∂z
sau vectorial:
∂ρ r
+ ∇ ⋅ (ρv ) = 0 . (4.39)
∂t
Ecuaţiile (4.38) şi (4.39) se scriu pentru mişcarea permantă:
r
∇ ⋅ (ρv ) = 0 . (4.40)
Pentru fluide incompresibile, ecuaţia de continuitate ia forma:
r
∇⋅v = 0. (4.41)
4.6.2 ECUAŢIA DE CONTINUITATE PENTRU FIRUL FLUID
În acest caz, suprafaţa considerată este un tub de curent delimitat de

două secţiuni normale situate la distanţa dl (fig 4.8).
∂ (ρv s )
ρ⋅ v ⋅S + dl
∂l
ρ·v·S dl
Fig. 4.8
Masa care intră în unitatea de timp în volulmul delimitat de tubul de

∂
curent=ρVS, masa care iasă= ρVS + (ρVS)dl (deoarece secţiunea S
∂l
variază în lungul firului). Excesul masei ieşite asupra celei intrate în unitatea
∂
de timp, − (ρVS)dl este compensat de variaţia în unitatea de timp a masei
∂l
∂
din interior (ρS)dl .
∂t
Ecuaţia de continuitate pentru firul de curent:
∂ (ρS) ∂ (ρVS)
+ = 0. (4.42)
∂t ∂l
Pentru fluidele incompresibile (ρ=const.) relaţia devine:
∂S ∂ (VS)
+ = 0. (4.43)
∂t ∂l
∂S
Dacă mişcarea este permanentă = 0:
∂t
Q=VS=const. (4.44)
deci debitul Q este constant în lungul firului şi este egal cu produsul dintre
viteză şi secţiune.
APLICAŢII
CINEMATICA FLUIDELOR
1. Scurte consideraţi privind operaţiile cu vectori

Fată de sistemul de axe xoyz (fig. A.1.1) fie vectorii:
a = a x i + a y j + a z k
 z

b = b x i + b y j + b z k
Produs scalar: a
( )
a ⋅ b = ab cos a ,b ; b
a ⋅ b = a x bx + a yb y + a zbz . k
i x
- comutativ: a ⋅ b = b ⋅ a ; j 0
- dacă: a ⋅ b = 0 ⇔ a ⊥ b ;
y
- notăm: l0 - versor
( ) ( )
a ⋅ l0 = a ⋅ 1 ⋅ cos a , l0 = a cos a , l0 = pr 0 a
l
Fig. A.1.1
Produs vectorial:
( )
a × b = ab sin a , b ;
i j k
a × b = ax ay a z = i(a y b z − a z b y ) + j(a z b x − a x b z ) + k (a x b y − a y b x )
bx by bz
- anticomutativ: a × b = − b × a ;
- dacă: a × b = 0 ⇔ a || b .
Într-un spaţiu metric produsului vectorial i se poate asocia
semnificaţia de arie orientată construită pe cei doi vectori.
Produs mixt:
( ) ( ) ( )
c⋅ a ×b = a ⋅ b×c = b⋅ c×a ;
a ⋅ (b × c ) = 0 ⇒ condiţie de perpendicularitate şi condiţie de coplanaritate
APLICAŢII CINEMATICA FLUIDULUI 105
ax ay az
( )
a ⋅ b × c = bx by bz ;
cx cy cz
( )
a ⋅ b×c într-un spaţiu metric reprezintă volumul orientat al
paralelipipedului construit pe cei trei vectori
Dublul produs vectorial:

( ) ( ) ( )
a × b × c = ac b − ab c ;
∇ - “Nabla” – operatorul lui Hamilton, operator vectorial de derivare ⇒ se
comportă ca un factor algebric şi ca un derivator
∂ ∂ ∂
∇=i + j +k ;
∂x ∂y ∂z
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∇ϕ = gradϕ = i +j +k ;
∂x ∂y ∂z
∂a ∂a ∂a
∇ ⋅ a = diva = x + y + z ;
∂x ∂y ∂z
i j k
∂ ∂ ∂
∇ × a = rot a = ;
∂x ∂y ∂z
ax ay az
∇a = grada ;
dϕ =
∂ϕ
∂x
dx +
∂ϕ
∂y
dy +
∂ϕ
∂z
(  ∂ϕ
dz = idx + jdy + kdz  i )
+j
∂ϕ
+k
∂ϕ 
 = d l ⋅ ∇ϕ
∂z 
 ∂x ∂y
d l = element de linie;
du = d l ⋅ ∇u ;
Pentru φ = constant ⇒ dφ = 0 ⇒ dl |ϕ = const . ⊥ ∇ϕ .
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
- derivata după o direcţie: = cosα + cos β + cos γ ,
∂l ∂x ∂y ∂z
unde α, β, γ reprezintă cosinuşii directori ai direcţiei considerate.
∂ϕ ∂ϕ
=
∂l ∂x
( )
i ⋅ l0 +
∂ϕ
∂y
( )
j ⋅ l0 +
∂ϕ
∂z
( )
k ⋅ l0 = l0gradϕ .
Se consideră o suprafaţă de φ = constant (fig. A.1.2). Rezultă că

gradientul unei funcţii scalare este un vector care arată în mărime, direcţie şi
sens variaţia maximă a funcţiei pe unitatea de deplasare a punctului curent.
∇ϕ
l0
∂ϕ
φ = constant ∂l
Fig. A.1.2
Dacă divergenţa unui vector de câmp este nulă, atunci câmpul se

numeşte solenoidal.
diva = 0 ⇒ câmp solenoidal adică linia de câmp este o linie închisă,
nu avem singularităţi;
rot a = 0 ⇒ câmp irotaţional.
i j k
∂ ∂ ∂  ∂a ∂a   ∂a ∂a   ∂a ∂a 
∇×a = 0 = = i z − y  + j x − z  + k y − x  ;
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
ax ay az
∂a z ∂a y ∂a x ∂a z ∂a y ∂a x
= ; ; =
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
a ⋅ d l = a x dx + a y dy + a z dz = dψ = d l ⋅ ∇ψ ⇒ a = ∇ψ ;
B
- circulaţia lui a : ∫ a ⋅ d l = ∫ dψ = ψ B − ψ A ;
A
B
În cazul în care a este o forţă, ∫ a ⋅ dl
A
reprezintă un lucru mecanic.
În cazul câmpului irotaţional, lucrul mecanic pe o curbă închisă este nul ⇒

câmp de forţe conservativ.
a = ∇ψ ⇒ vectorul de câmp derivă dintr-o funcţie de potenţial ψ
Ecuaţia unei linii de âmp este: dl × a = 0 .
Convertirea integralelor de volum în integrale de suprafaţă se face
prin transformate Gauss-Ostrogradski:
∫ ∇ ⊗ ◊dV ⇔ ∫ n ⊗ ◊da .
v s
2. Probleme
1. O conductă care transportă ulei are un tronson cu secţiunea

variabilă, de la diametrul D1 = 40 cm la diametrul D2 = 30 cm, urmat de o
ramificaţie cu diametrele D3 = 15 cm şi D4 = 20 cm. Dacă V1 = 1,5 m/s şi
V4 = 3,5 m/s, să se determine debitele Q3 şi Q4 şi vitezele V2 şi V3 .
2. Un tub de curent se îngustează astfel încât, în mişcare staţionară,

acceleraţia longitudinală medie rămâne constantă. Să se determine modul de
variaţie a diametrului acestui tub de curent, în lungul curgerii.
3. Admiţând aceeaşi viteză medie în toate cele trei ramificaţii din

figura, să se determine aria A2 şi debitele Q1 şi Q0 cunoscându-se A0 = 0,8
m2, A1 = 0,45 m2, Q2 = 80 l/s.
4. Distribuţia de viteze într-o conductă cilindrică în cazul unei mişcări

laminare axial simetrice este dată de
  r 2 
v = v max 1 −   
  R  
unde R-raza conductei.
Să se calculeze viteza medie pe secţiune
5. 11.Să se stabilească dacă ecuaţia continuităţii pentru mişcarea

plană permanentă a unui fluid incompresibil este verificată de câmpul de
viteze:
r r r r r
V = i u + j v = i (16 y − 12 x ) + j (12 y − 9 x )
şi să se determine debitul pe unitatea de lungime, în sensul axei x , care
trece prin segmentul de dreaptă mărginit de punctele A(1,0) şi B(1,1).
6. O conductă de diametru D = 200 mm are o zonă de strangulare de

diametru d = 30 mm. Prin conductă curge un debit Q = 30 l/s de petrol
 
 ρ p = 810 kg / m 3  . Să se determine debitul masic QM , viteza medie V în
 
conductă şi viteza Vs în secţiunea strangulată.
7. La un jet de lichid de secţiune transversală A1 şi debit Q1 se

alipeşte un al doilea, din acelaşi lichid, de debit Q2 . Să se determine
secţiunile A2 a jetului al doilea şi A0 a jetului rezultant în toate secţiunile
transversale.
8. Câmpul de viteze al unei mişcări plane permanente este dat de
expresiile:
u = 3y , v = 2 .
Să se determine viteza şi acceleraţia în punctul A(3,5) şi să se scrie ecuaţia
liniei de curent care trece prin acest punct.
9. În mişcarea turbulentă dezvoltată într-o conductă circulară de rază

r0 , distribuţia vitezei este dată de expresia
1
 y 9
u = u max   ,
 r0 
în care y = r0 − r este distanţa de la peretele conductei. Să se determine
viteza medie şi factorul de corecţie al energiei cinetice.
10. Se dă câmpul plan nestaţionar de viteze:

1
u = 3 − xy + t 2 , v = y 2 + 2t .
2
Să se demonstreze că acest câmp corespunde mişcării plane a unui fluid
incompresibil şi să se determine componentele vitezei şi acceleraţiei în
punctul A(1,1) la timpul t = 2 s.
11. Printr-o conductă cu diametrul de 50 mm curge hidrogen cu un

debit masic de 1,36 ⋅ 10 −2 kg/s. Cunoscând într-o secţiune că temperatura
este 5°C iar presiunea absolută 2,75 bar să se determine cât este viteza
 
medie pe secţiune  RH 2 = 4126,1 J / kg ⋅ K  .
 
12. Pentru câmpul staţionar tridimensional de viteze:

u = −x , v = 2 y , w = 9 − z
să se determine linia de curent ce trece prin punctul A(2,1,2).
13. Mişcarea unui fluid incompresibil este dată prin componentele

vitezelor
Q x Q x
u= ’ y= ’ w=0; (Q ∈ R)
2π x + y
2 2
2π x + y 2
2
Să se determine liniile de curent şi sensul de parcurgere al acestora.

(Mişcarea nu este definită în originea sistemului de coordonate).
14. 2 Să se arate că următorul câmp bidimensional de viteze:
y v
u = − 2 , v = 2 descrie o curgere de fluid incompresibil şi că
b a
2 2
x y
elipsa 2 + 2 = 1 este o linie de curent.
a b
4.Soluţii şi rezolvări
1. Răspuns: V2 =2,667 m/s; V3 =4,41 m/s; Q3 =0,078 m3 /s; Q4 =0,110
m3 /s.
2. Răspuns:
4Q
d0 =
πv 0
1
−
d v0 v0  ax  4
= = = 1 + 2  .
d0 v ax + v 02  v0 
3. Răspuns: Q1 =102,86 l /s; Q2 =182,86 l/s; A2 =0,35 m2.
v
4. Răspuns: v med = max .
2
4
5. Răspuns: Q=4 m /s.
6. Răspuns: QM =24,30 kg/s; V = 0,955 m/s; Vs =42,441 m/s.
7. Răspuns: A2= (Q2 /Q1) A; A0 = [(Q1 +Q2 )/Q1 ] A.
8. Rezolvare:
∂u ∂v
Se constată că ecuaţia continuităţii + = 0 este verificată, deci
∂x ∂y
câmpul de viteze dat corespunde mişcării plane a unui fluid
incompresibil.
Viteza fluidului în punctul A(3,5) are componentele
u = 3 ⋅ 5 = 15 m/s, v = 2 m/s,
iar acceleraţia-componentele
du ∂u ∂u
ax = =u +v = 3 y ⋅ 0 + 2 ⋅ 3 = 6 m/s2,
dt ∂x ∂y
dv ∂v dv
ay = =u +v = 3y ⋅ 0 + 2 ⋅ 0 = 0 .
dt ∂x ∂y
dx dy
Ecuaţia diferenţială a liniilor de curent = se scrie în cazul
u v
problemei sub forma
dx dy
=
3y 2
şi are soluţia (obţinută prin separarea variabilelor)
3
2x = y 2 + C .
2
Se observă că liniile de curent sunt parabole. Pentru punctul A(3,5)
constanta are valoarea C=31,5 şi linia de curent este parabola
3 73
2x = y 2 + .
2 2
9. Răspuns: um =(81/95 ) umax; α= 1,037.
10. Răspuns: a x = −6,5 m/s2; a y = 6,5 m/s2.
11. Răspuns: v med = 8 m/s; Q = 62,84 l/s; m& = 54.037 kg/s.
12. Răspuns: ecuaţiile liniilor de curent care trec prin punctul A:
x 2 y=4
7x+2z-18 =0
13. Răspuns: y=Cx.
14. Rezolvare: Ecuaţia continuităţii a curgerii unui fluid incompresibil
∂u ∂v
+ =0
∂x ∂y
∂u ∂v
este verificată, deoarece = 0 şi = 0.
∂x ∂y
Liniile de curent se obţin prin integrarea ecuaţiei diferenţiale
dx dy dx dy
= , deci = ,
u v y x
− 2
b a2
care admite integrala primă
x2 y2
= = const.
a2 b2
Familia de curbe obţinută este o familie de elipse care conţine elipsa din
enunţul problemei.
ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE DINAMICII FLUIDULUI 113
CAPITOLUL V
ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE DINAMICII
FLUIDULUI
Dinamica studiază legătura dintre forţele exterioare şi mişcarea

fluidului provocată de acestea.
5.1 ECUAŢIILE DIFERENŢIALE ALE MIŞCĂRII

FLUIDELOR IDEALE-ECUAŢIILE EULER
Considerând o particulă de fluid infinitezimală de formă

paralelipipedică desprinsă din masa de fluid în mişcare, având laturile dx,
v(v x , v y , v z ) sub acţiunea forţelor
v
dz, dz şi care se deplasează cu viteza
r
exterioare Fe (fig.5.1).
z
 ∂p dx   ∂p dx 
dydz p −  v dydz p + 
 ∂x 2   ∂x 2 
A
y
dz
dy
dx
x
Fig. 5.1
Pentru particula elementară de fluid se scrie legea fundamentală a

r r
dinamicii: ∑ Fe = ma .
Forţele exterioare sunt:
r
- forţe masice de forma: fρdV ;
- forţe de presiune, normale la cele şase feţe ale paralelipipedului
proporţionale cu suprafaţa, reprezentate în fig.5.1 pentru direcţia Ox.
Proiecţia ecuaţiei mişcării după cele trei direcţii este:
1 ∂p dv x ∂v x ∂v x ∂v ∂v
fx − = = + vx + x vy + x vz ;
ρ ∂t dt ∂t ∂x ∂y ∂z
1 ∂p dv y ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
fy − = = + vx + vy + vz ; (5.1)
1 ∂p dv z ∂v z ∂v z ∂v ∂v
fz − = = + vx + z vy + z vz .
Ecuaţiile (5.1) fiind cunoscute sub denumirea de ecuaţiile Euler din
hidrodinamică. Forma vectorială a ecuaţiilor (5.1) este:
r 1 r
dv
f − ∇p = . (5.2)
ρ dt
Mişcarea unui fluid incompresibil (ρ=const.) este cunoscută când în
fiecare punct şi în fiecare moment se cunosc viteza v(v x , v y , v z ) şi
r
presiunea fluidului.
Rezolvarea oricărei probleme probleme de mişcare a unui fluid ideal
incompresibil este posibilă prin utilizarea celor trei ecuaţii Euler (5.1) şi a
ecuaţiei de continuitate:
r
∇⋅v = 0. (5.3)
5.1.1 ECUAŢIILE DIFERENŢIALE ALE MIŞCĂRII

FLUIDELOR IDEALE SUB FORMA GROMEKO-LAMB
Conform [4] pentru a pune în evidenţă în ecuaţiile (5.1)

componentele vectorului vârtej pe cele trei axe făcând transformările
aferente se obţine sub formă vectorială:
r 1 r
∂v v2 r r
f − ∇p = +∇ + rotv × v . (5.4)
ρ ∂t 2
5.1.2 INTEGRAREA ECUAŢIILOR MIŞCĂRII
În ipotezele forţelor masice conservative:

r
f = −∇π , (5.5)
se obţine:
dx dy dz
 p v 2  ∂v x ∂v y ∂v z
d π + + + dx + dy + dz + 2 ω x ωy ωz = 0 . (5.6)
 ρ 2  ∂t ∂t ∂t
v x vy vz
Dacă mişcarea este permanentă relaţia (5.6) ia forma:
dx dy dz
 p v2 
d π + +  + 2 ω x ωy ωz = 0 . (5.7)
 ρ 2 
v x vy vz
Ecuaţia (5.7) are soluţia (5.8) pentru toate formele de mişcare pentru
care determinantul se anulează:
p v2
π+ + = const. (5.8)
ρ 2
sau în câmpul gravitaţional:
p v2
gz + + = const. (5.9)
ρ 2
În funcţie de condiţiile de anulare a determinantului avem
următoarele cazuri:
1. v x = v y = v z = 0 (5.10)
Este cazul echilibrului hidrostatic.
Ecuaţia fundamentală a hidrostaticii în câmpul gravitaţional fiind:
p
gz + = const. (5.11)
ρ
2. ω x = ω y = ω z = 0
Este o mişcare irotaţională sau potenţială viteza derivă dintr-un

potenţial (ϕ-ponţialul vitezei).
r
v = ∇ϕ . (5.12)
În întreg domeniul potenţial de mişcare avem:
p v2
π+ + = const. (5.13)
ρ 2
În câmpul gravitaţional ecuaţia (5.13) poartă denumirea de ecuaţia
lui Lagrange având forma (5.9).
dx dy dz
3. = = (5.14)
vx vy vz
Ecuaţiile (5.14) sunt ecuaţiile liniilor de curent, care în mişcarea
permanentă se identifică cu traiectoria particulei.
Ecuaţia (5.9) îşi exprimă valabilitatea de-a lungul unui fir de fluid.
Ecuaţia poartă denumirea de ecuaţia lui Bernoulli. În cazul ecuaţiei
Lagrange constanta este valabilă în întreg domeniul de mişcare; în cazul
ecuaţiei Bernoulli constanta variază de la fir în fir.
dx dy dz
4. = = (5.15)
ω x ω y ωz
Ecuaţiile (5.15) sunt ecuaţiile liniilor turbionare (tangente la vectorul
vârtej). Într-un curent rotaţional, în mişcare permanentă, în ipoteza forţelor
p v2
masice conservative suma π + + este constantă pe o linie turbionară şi
ρ 2
diferă de la o linie turbionară la alta.
ωx ω y ωz
5. = = =a (5.16)
vx vy vz
vor rezulta ecuaţiile (5.14) deci ecuaţiile liniilor de curent. Este vorba de o
p v2
mişcare elicoidală. Suma π + + = const. de-a lungul unei linii
ρ 2
elicoidale.
5.2 ECUAŢIA LUI BERNOULLI
Ecuaţia Bernoulli se obţine prin integrarea ecuaţiilor Euler după o

linie de curent, exprimă faptul că, în mişcarea permanentă şi rotaţională a
fluidului ideal în câmpul gravitaţional:
p v2
gz + + = const. (5.17)
ρ 2
de-a lungul unui fir de fluid.
5.2.1 INTERPRETAREA ENERGETICĂ A ECUAŢIEI LUI

BERNOULLI. ECUAŢIA ENERGIEI
Fiecare din termenii ecuaţiei (5.17) reprezintă o energie specifică (pe

unitatea de masă):
- gz-este o energie potenţială de poziţie;
p
- - este o energie potenţială de presiune:
ρ
v2
- -este o energie cinetică.
2
Ecuaţia lui Bernoulli exprimă legea conservării energiei în cursul
mişcării şi se mai scrie:
p v2
z+ + = const. (5.18)
ρg 2g
unde fiecare termen reprezintă o energie specifică (pentru unitatea de
greutate):
p
z+ -energia potenţială
ρg
şi
v2
-energia cinetică.
2g
5.2.2 INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A ECUAŢIEI LUI

BERNOULLI
Observând că fiecare termen din (5.18) are dimensiunea unei

lungimi putem da o interpretare geometrică acestei ecuaţii:
Considerăm un fir de fluid de secţiune descrescătoare (fig.5.2).
Linia energetică
v12/2g
v2/2g
v22/2g
Linia
piezometrică
p/γ
p2/γ
H1
p1/γ
H2
2
v2
z2
z
1
z1
v1
Plan de referinţă
Fig. 5.2
p1 p 2
, -sunt înălţimile piezometrelor puse în evidenţă cu ajutorul a două
γ γ
v2 v2
pizometre; iar 1 , 2 -sunt înălţimile cinetice în cele două secţiuni.
2g 2g
În fig.5.2 se observă că energia specifică totală se menţine constantă
si se conserva în lungul firului:

p1 v12 p v2
z1 + + = z2 + 2 + 2 . (5.19)
γ 2g γ 2g
Linia energetică este orizontală şi paralelă cu planul de referinţă.

Linia piezometrică-care uneşte nivelele energiei potenţiale în lungul
p
firului, z + -este descedentă în cazul de faţă când secţiunea tubului este
γ
descrescătoare şi energia cinetică creşte în lungul curentului.
5.2.3. PIERDERI HIDRAULICE-DISIPAŢIA VÂSCOASĂ
În cazul fluidelor reale, ecuaţia lui Bernoulli nu se poate aplica

riguros nici chiar în lungul unei linii de curent, deoarece energia specifică
totală rămâne constantă. Datorită frecărilor cu pereţii solizi şi frecărilor
interioare, o parte din energie se transformă ireversibil în căldură devenind
pentru firul fluid o energie pierdută care, raportată la greutate, poartă
numele de pierdere hidraulică (pierdere de sarcină). Energia specifică totală
scade în lungul curentului.
Ecuaţia energiei pentru două secţiuni 1 şi 2 în lungul firului fluid se
scrie:
p α v2 p α v2
z 1 + 1 + 1 1 = z 2 + 2 + 2 2 + h p1− 2 , (5.20)
γ 2g γ 2g
unde hp1-2 reprezintă pierderea hidraulică sau lucrul mecanic consumat de
greutatea unitară de fluid care se deplasează din secţiunea 1 în secţiunea 2.
Figura 5.3 reprezintă bilanţul energetic pentru o vână de fluid real. În acest
caz hp1-2 = H1 – H2.
Linia energetică
hp
α1v12/2g
hp1-2
αv2/2g
α2v22/2g
Linia
piezometrică
p/γ
p2/γ
H1
p1/γ
H2
v2
z2
z
v1
z1
Fig. 5.3
5.2.4 ECUAŢIA LUI BERNOULLI ÎN MIŞCARE

NEPERMANENTĂ
În mişcare nepermanentă ecuaţia lui Bernoulli devine:

p v2 dv
π+ + + ∫ dl = const. (5.21)
ρ 2 dt
iar în câmp gravitaţional:
p v2 ∂v
gz + + + ∫ dl = const. (5.22)
ρ 2 ∂t
5.3 ECUAŢIILE DIFERENŢIALE ALE MIŞCĂRII

FLUIDELOR VÂSCOASE ECUAŢIILE NAVIER-STOKES
Fluidele reale-vâscoase opun rezistenţă la schimbarea formei.
Apariţia forţelor de vâscozitate şi luarea lor în considerare va duce la
stabilirea ecuaţiior mişcării fluidelor reale în mod similar cu a fluidelor
ideale, adăugând la suma forţelor exterioare şi forţele de vâscozitate.
Astfel ecuaţia vectorială (5.2) ia forma:
r r r
dv
ρf − ∇p + f v = ρ . (5.23)
dt
Apar tensiuni de natura celor întîlnite la corpurile elastice acestea fiind
proporţionale cu viteza de deformaţie.
Pentru particula fluidă în mişcare (fig.5.4) conform [4] (V. Anton,
Popovici, Fitero), expresia celor nouă componente ale tensiunilor vâscoase
sunt: z
∂ (τ zx )
τ yz + dy
∂y
τyx
∂p y
py py + dy
vz ∂ (τ yx ) ∂y
τ yx + dy
∂y
y
vy
τyz vx dz dx
dy
Fig. 5.4
∂v x  ∂v ∂v y 
p x = 2η ; τ xy = τ yx = η x + ;
∂x  ∂y ∂x 
∂v y  ∂v y ∂v z 
p y = 2η ; τ yz = τ zy = η + ; (5.24)
∂y  ∂z ∂y 
∂v z  ∂v ∂v 
p z = 2η ; τ zx = τ xz = η z + x ,
∂z  ∂z ∂x 
unde px, py, pz sunt eforturile normale după cele trei direcţii, iar τ este
efortul tangenţial. În cazul fluidului incompresibil: ∇.v = 0 , componentele
tensiunilor tangenţiale devin:
f vx = η∆v x ;
f vy = η∆v y ; (5.25)
f vz = η∆v z ,
sau vectorial:
r r
f v = η∆v . (5.26)
Cu acestea ecuaţia (5.22) devine:
r r
r dv
ρf − ∇p + η∆v = ρ , (5.27)
dt
sau:
r 1 r
r dv
f − ∇p + νΖ∆v = , (5.28)
ρ dt
iar scalar:
1 ∂p dv
fx − + ν∆v x = x ;
ρ ∂x dt
1 ∂p dv
fy − + ν∆v y = y ; (5.29)
ρ ∂y dt
1 ∂p dv
fz − + ν∆v z = z .
ρ ∂z dt
Ecuaţiile (5.28), (5.29) sunt ecuaţiile Navier-Stokes

Găsirea soluţiilor acestor ecuaţii este problema fundamentală şi
deosebit de dificilă, obţinându-se soluţii numai pentru cazuri particulare,
pentru cazuri mai complexe găsindu-se numai soluţii aproximative.
5.4 TEOREMELE IMPULSULUI
Prima teoremă a impulsului:

d r r
dt
∑ mv = ∑ Fe , (5.30)
exprimă faptul că variaţia momemtană în unitatea de timp a impulsului unui

sistem de puncte materiale este egală cu rezultanta forţelor exterioare.
r
- mv este impuls sau vector cantitate de mişcare;
r
- ∑ Fe este ansamblul forţelor exterioare aplicate masei de fluid
conţinută în suprafaţa de control ABCD (fig.5.4) şi anume:
- forţa de greutate;
- forţe de presiune (normale pe secţiunea curentului şi dirijate din
exterior spre fluid);
- forţe de presiune exercitate de pereţii care limitează curentul Fp−l ,
normale la pereţi.
A doua teoremă, teorema momentului cinetic se exprimă astfel:
r
d
dt
∑ ( )
(rr × mvr ) = ∑ rr × Fe , (5.31)
şi se enunţă în felul următor: variaţia momentană în unitatea de timp a

momentului cinetic al unui sistem de puncte materiale este echivalentă cu
suma momentelor forţelor exterioare care acţionează asupra sistemului.
Se ia în considerare un fir de fluid în mişcare permanentă în
secţiunea căruia vitezele, presiunea şi masa specifică rămân constante în
timp (fig.5.5).
Din domeniul de fluid D se delimitează o suprafaţă de control care la
momentul t este delimitat de suprafeţele ( S1 U S 2 U S p ), iar la momentul
(t+dt) de suprafeţele ( S1' U S 2' U S p ).

v2dt
v1dt S2
n2
v2
S’1 S’2
v1
n1 Sp
S1 r1 r2
Fig. 5.5
r
Variaţia d I a impulsului în intervalul de timp dt se poate exprima
prin diferenţa impulsului masei de fluid conţinută în suprafaţa respectivă de
control la cele două momente t şi t + dt.
Deoarece mişcarea este permanentă, impulsul masei de fluid
conţinută între secţiunile S1' şi S2 rămâne constant în timp. Deci variaţia
impulsului în intervalul de timp dt este dată de diferenţa dintre impulsul
masei conţinută între secţiunile S 2 − S 2' şi impulsul masei conţinută între
secţiunile S1 − S1' şi anume:
r r r
d I = ρS 2 v 2 dtv 2 − ρS1 v1dtv1 . (5.32)
sau:
r
dI r r r r
= ρS 2 v 2 v 2 − ρS1 v1 v1 = ρQ(v 2 − v1 ) . (5.33)
dt
Ţinând cont de (5.29) rezultă:
r
(r r
)
ρQ v 2 − v1 = ∑ Fe . (5.34)
Teorema momentului cinetic pentru un segment de fir fluid se
stabileşte similar ţinând cont de relaţia (5.31) şi exprimând momentul
cinetic şi momentul forţelor exterioare faţă de punctul O (fig.5.4).
Se obţine:
r r r r r r
ρQ( r2 × v 2 − r1 × v1 ) = ∑ r × Fe , (5.35)
adică suma momentelor forţelor exterioare care acţionează asupra unui
segment de fir fluid delimitat de o suprafaţă de control este egală cu
momentul impulsului masei care trece în unitatea de timp prin secţinea de
ieşire, mai puţin momentul impulsului masei care trece în unitatea de timp
prin secţiunea de intrare.
5.5 APLICAŢII ALE TEOREMEI IMPULSULUI
5.5.1 FORŢA DE INTERACŢIUNE LICHID-PERETE
Se consideră o vână de fluid sub presiune care într-un cot îşi

r r
schimbă direcţia de la v 1 la v 2 (fig.5.6).
r
Fluidul acţionează asupre peretelui cu o forţă FL−p şi comform
principiului acţiunii şi reacţiunii, peretele va reacţiona cu o forţă egală şi de
sens contrar.
r r
FL−p = −Fp −L . (5.36)
r
Ţinând cont de modul cum am definit forţele exterioare ∑ Fe , în
r
paragraful anterior şi deci ţinând cont şi de forţele de greutate G , a
r r
volumului din domeniul de fluid D, de forţele P1 , P2 de presiune exercitate
r r
pe secţiunile S1, S2 a căror versori normali n 1 , n 2 sunt întotdeauna
îndreptaţi spre exteriorul suprafeţei, prima teoremă a impulsului se poate
scrie :
r r r r r r
FL − p = ρQ(v1 − v 2 ) + P1 + P2 + G , (5.37)
unde: - Q - este debitul de fluid care trece prin suprafeţele S1, S2 ;
r r
- P1 , P2 - forţele de presiune pe suprafeţele S1, S2 , P1=p1S1, P2=p2S2,
unde p1, p2 sunt presiuni relative;
r
- G - greutatea volumului de fluid din domeniul delimitat de D.
Valoarea forţei cu care lichidul acţionează asupra cotului se
determină proiectând relaţia (5.37) pe un sistem de axe de coordonate bine
alese.
FL − P P1
S2
− ρQV1
n2
− ρQV 2
P2 ρQV 2 V2 p2S2
n1 FP − L
V1
S1
p1S1
Fig.5.6
5.5.2 ACŢIUNEA UNUI JET ASUPRA UNUI PERETE FIX
Se consideră un jet de fluid care loveşte un perete fix (fig.5.7).

V2
2
2
y
1
x V1 α
V1
0
Fig. 5.7
Prima teoremă a impulsului se scrie:
r r r r r
FL − P = ρQ(v1 − v 2 ) + P1 + P2 , (5.38)
sau:
r r r r r
FL− P = ρQ(v1 − v 2 ) − p1S1 n 1 − p 2 S 2 n 2 , (5.39)
r
unde s-a neglijat G ≅ 0 .
Deoarece jetul este în atmosferă iar presiunile p1=p2=pct=0, sunt
presiuni relative, acţiunea lichidului asupra peretelui se va scrie:
r r r
FL − P = ρQ(v1 − v 2 ) . (5.40)
Ecuaţia Bernoulli între secţiunile de intrare şi ieşire ne dă:
v1 = v2 = v. (5.41)
Vitezele se scriu:
r rr
v1 = i v . (5.42)
r r
(
v 2 = v i cos α + j sin α )
r r
unde i , j sunt versorii axelor Ox, Oy iar expresia forţei va deveni:
r
[ r r
FL − P = ρQv (1 − cos α )i − sin α j . ] (5.43)
Cazurile particulare sunt prezentate în (fig.5.8), (fig.5.9), (fig.5.10).
y
a S2 v2
2 2
x
0 1
v1 FL − px
1
S1 Sp
2 2
FL − px | π = ρQv
α=
2 S2 v2
Fig. 5.8
5.5.3 ACŢIUNEA UNUI JET DE FLUID ASUPRA UNUI

PERETE CURB MOBIL
Presupunem că peretele curb mobil este paleta unei turbine

r
hidrauluice care se deplasează cu viteza tangenţială u (fig.5.11).
După direcţia tangenţială componenta forţei va avea expresia:
FL − Px = ρQ(v − u )(1 − cos α ) . (5.44)
2
y
b v
S2 2
Sp
x
0
S1 1
FL − px
v
1
FL − px | π = 2 ρQv
α=
2
Fig. 5.9
S2 v
y
2 2
x
0
1
v
FL − px
1
S1 Sp
FL − px | π = ρQv
α=
2
Fig. 5.10
y
w
2
2
x
0
1
v w α
u FL − px
1 Sp
Fig. 5.11
r
w - este viteza faţă de sistemul mobil
r
v - este viteza faţă de sistemul fix
r r r
Relaţia între viteze este v = u + w .
APLICAŢII ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE DINAMICII 131
APLICAŢII
ECUAŢIILE FUNDAMENTALE ALE DINAMICII
FLUIDULUI
1. Ecuaţia lui Bernoulli generalizată (Ecuaţia transferului de

energie cinetică).
Se aplică unui tronson de vână fluidă sau volum de control între
secţiunea de intrare şi ieşire.
p1 α1v12 p α v2
z1 + + = z 2 + 2 + 2 2 + hp1-2 , (R.5.1)
ρg 2g ρg 2g
Unde:
z1, z2 - energia specifică potenţială de poziţie
p1 p 2 - energia specifică potenţială de presiune
,
ρg ρg
α1v12 α 2 v 22 - energia specifică cinetică
,
2g 2g
α1, α2 - coeficienţi de neuniformitate ai vitezei. În regim turbulent α1 = α2 ≈1
hp1-2 - energia specifică pierdută prin disipaţii hidraulice.
2. Ecuaţia de continuitate:
∇ ⋅ V = 0 ⇒ Q = V1S1 = V2S2....= V·S
V1, V2...V – viteza medie în secţiunile S1, S2...S.
3. Teorema impulsului
Relaţia vectorială aplicată unui volum de control în mişcarea
permanentă este:
( )
FL − P = ρQ V1 − V2 − p1S1 n 1 − p 2 S 2 n 2 + G , (R.5.2)
cu următoarele notaţii:
v1 , v 2 - viteze medii;
S1, S2 – suprafeţe transversale corespunzătoare secţiunilor de intrare
şi de ieşire;
p1, p2 – presiuni relative, forţa apare ca urmare a diferenţei între
presiunea din interiorul volumului de control şi presiunea exterioară;
n 1 , n 2 - versorii normalelor la S1 respectiv S2 luaţi către exteriorul
suprafeţelor S1 şi S2;
G - greutatea lichidului din volumul de control.
Etape:
1. Se alege o suprafaţă de control;
2. Se alege un sistem de coordonate;
3. Se exprimă mărimile ce intervin în relaţia dată;
4. Se scrie expresia F L − P ;
5. Se proiectează relaţia dată pe sistemul de axe ales.
2. Probleme
1. Măsurarea unui debit de benzină (masa specifică ρb = 730 kg/m3) cu

valori cuprinse între 200 Mg/h este necesar să se dimensioneze un ajutaj
1
2
D
D
2
1
Fig. 1
Venturi (cu raportul secţiunilor 1:10), neglijându-se pierderile hidraulice.
Diferenţa maximă de presiune ce poate fi măsurată este de 1 bar (fig. A.2).
•
m min = 200 Mg/h
•
m max = 400 Mg/h
2
 D2  S
  = 1 = 2
D  10 S1
 1 
p1 –p2 =1 bar;
ρb =730 kg/m3;
D1 = ?, D2 = ?
2. În figura 2 este reprezentat schematic un ajutaj tip lance utilizat la

stingerea incendiilor. Dacă se cunosc diametrele D=70 mm, d=25 mm,
I1 D I2
Rc
d
F1 G F2
1 2
Fig. 2
coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ=0,04 (aplicat secţiunii 2) şi

debitul de apă Q=15 l/s, să se calculeze forţa cu care lichidul acţionează
asupra ajutajului. Coeficienţii de neuniformitate a profilului de viteze se vor
considera α1=α2≅1 şi β1=β2≅1.
Se negllijeaza greutatea fluidului din interiorul ajutajului.
2
θ
I2
Rx
x
O
Q I1 Fx
Fig. 3
3. Să se determine forţa orizontală cu care un jet de apă caracterizat prin

debitul Q şi viteza v acţionează asupra unui obstacol cilindric, în funcţie de
unghiul θ (fig. 3).
Să se stabilească valoarea unghiului θ pentru care această forţă este
maximă.
4. Două rezervoare comunică între ele printr-o conductă de diametre

diferite. Considerând că h1=4 m, h2=0,8 m; d1=10 cm, d2=5 cm, γ=1 tf/m3 şi
admiţând că mişcarea este staţionară, se cer următoarele (fig. 4).
debitul de fluid ce se scurge în rezervorul II;
înălţimea, h, până la care se ridică fluidul în tubul piezometric.
I 0
0
h
II
h1
z
d1
d2
y h2
x
Fig. 4
5. Să se determine înălţimea la care este menţinut în echilibru un con cu

vârful în jos, având dimensiuni mici, masa m şi unghiul la vârf 20, de către
un jet de apă vertical, având în secţiunea de lansare diametrul D şi viteza v
(Fig. 4). Se neglijează greutatea fluidului şi pierderile de sarcină.
I2
2 2
z
2θ
− I2
1
I1 I1
z
F
0 Rc
0 y
v
D
Fig. 5
6. Să se determine în funcţie de unghiul θ forţa cu care apa acţionează
asupra unei ramificaţii pozate în plan orizontal (fig. 6) considerând vitezele
egale după ramificaţie (v2=v3). Dacă unghiul θ poate varia între 15 şi 90°, să
se precizeze valoarea lui θ pentru care forţa este maximă. Se neglijează
pierderile de sarcină, iar coeficienţii de neuniformitate a vitezelor se
consideră unitari.
y
I I
D D2
θ x
F
2
F2
y 1
R
I
θ R
3 F3 Fig. 6
R D3
O x
Aplicaţie numerică: D1=1 m; D2=0,6 m; D3=0,5 m; p1=4 bar; v1=1,8 m/s;

ρ=1000 kg/m3.
7. Un jet de aer (densitate ρ=1,2 kg/m3) este lansat cu viteza v=30 m/s
printr-o fantă orizontală cu înălţimea h=10 mm şi lungimea foarte mare.
Jetul acţionează asupra unei plăci pătrate cu latura a=900 mm suspendate
prin articulaţia A de un ax orizontal (fig. 7).
Să se calculeze unghiul θ de înclinare a plăcii faţă de verticală, dacă
se cunosc distanţa măsurată de la axul articulaţiei la planul de simetrie al
fantei b=600 mm şi greutatea plăcii Gp=45 N.
θ
b
a
2
h
1
3
n a
A
I2
Rn
I1
Fn
b I3
Gp
Fig. 7
8. Într-un punct A dintr-o conductă ce transportă apă diametrul este 100

mm, presiunea 0,7 bar şi viteza medie 1,2 m/s. Într-un punct B situat cu 2 m
deasupra punctului A diametrul este 50 mm iar presiunea 0,15 bar. Să se
determine direcţia în care curge apa (fig. 1).
2
d2
1
z2
A
d1 N N
1 Fig. 1
d1 = 100 mm;
p1 = 0,7 bar;
V1 = 1,2 m/s;
d2 = 50 mm;
p2 = 0,15 bar;
z2 = 2 m;
9. Într-un rezervor, apa se scurge printr-un difuzor vertical, care are

muchiile la intrare rotunjite şi un unghi mic de conicitate. Să se considere la
ce înălţime H1 (măsurată de la suprafaţa liberă a apei din rezervor), în
difuzor, presiunea absolută este nulă, cunoscându-se următoarele: d1=100
mm; d2=150 mm; H2=1,15 m (fig. 9).
0 0
H1
d1
1 1
H2
2 z 2
d2
Fig. 9
10. O placă plană este normală la direcţia unui jet liber de apă. Muchia ei
superioară separă acest jet în două ramuri de debite Q1 şi Q2, a doua ramură
fiind înclinată cu unghiul α faţă de direcţia jetului. Viteza iniţială a jetului
este v0=30 m/s, debitul total Q=36 l/s, iar debitul de-a lungul plăcii este
Q1=12 l/s. Să se determine forţa F a jetului asupra plăcii şi unghiul α de
înclinarea a ramurii 2. Greutatea lichidului şi frecările pe placă se neglijează
(fig. 10).
y
•
v2
v
•
v α
v x
•
v1 v
Fig.10
11. Un furtun de incendiu cu diametru d

= 75,6 mm, are la capătul lui un tub
tronconic (ajutaj). Pierderile de sarcină la
trecerea apei prin el sunt hp = 0,5 m, debitul
de apă ce trece prin furtun este Q = 7 l/s. 3 3
Ajutajul este dispus vertical. H
Cât trebuie să fie presiunea relativă a
apei la intrarea în ajutaj ca jetul ce iese din
el să se ridice la înălţimea H = 15 m ? Să se
determine de asemenea diametru de ieşirea
al ajutajului. Rezistenţa aerului se
neglijează. Se neglijează diferenţa de cotă 2 2
datorită lungimii ajutajului (fig. P.11).
d = 75,6 mm; 1 1
hpaj = 0,5 m;
Q = 7 l/s.
a) p1 – pat = ?
b) d2 = ? Fig. 11
12. Să se determine componenta axială a acţiunii apei asupra unei

porţiuni de conductă unde diametrul se micşorează brusc de la d1 = 300 mm
la d2 = 200 mm. Manometrul plasat înaintea reducţiei arată presiunea p =
1,5 bar iar debitul este Q = 0,28 m3/s (fig. P.12). Pierderile prin această
1
n1 2
n2
d1
d2
x
O
V2
V1 2
1
Fig. P.12
reducţie sunt:
2
1 S v
hp = 1 − 2  2
2  S1  2g
d1 = 300 mm;
d2 = 200 mm;
p1 = 1,5 bar;
Q = 0,28 m3/s;
13. Să se calculeze acţiunea ape asupra unui cot de 90° dispus într-un
plan orizontal, cunoscându-se diametrul conductei d = 200 mm, debitul
Q = 120 l/s şi presiunea apei la intrare p = 3 bar. Se neglijează pierderile. Să
se determine numai componentele în plan orizontal (fig. P.13).
d = 200 mm;
Q = 120 l/s;
p1 = 3 bar = p2;
hp1-2 = 0;
FL-px = ?
FL-py = ?
2
O V2
d y
n2
1 1
n1 V1
Fig. P.13
14. Apa curge printr-un cot de 90° dispus în plan orizontal care
realizează o creştere a diametrului de la 450 mm la 600 mm. Presiunea
relativă la intrarea în cot este 1,5 bar, iar debitul este 600 l/s (fig. P.14).
Să se determine componentele în plan orizontal ale forţei care acţionează
asupra cotului:
a) dacă se neglijează pierderile
2
b) dacă pierderile sunt 0,6 v1 , unde v1 este viteza medie la intrarea în
2g
cot.
d1 = 450 mm
d2 = 600 mm;
p1 = 1,5 bar;
Q = 600 l/s; y
FL-px = ? 2
FL-py = ?
hp1-2 = 0 V2
hp1-2 = v2 O d2
0,6 1 x
2g
n2
1 1
Fig. P.14
n1 V1
d1
15. Dintr-un rezervor apa curge printr-un tub cu secţiunea variabilă cu

o divergentă mică la ieşire şi care are dimensiunile: d1 = 100 mm şi d2 = 150
mm (fig. 15).
Să se determine:
a) sarcina H la care presiunea absolută în secţiunea cu diametrul d1
devine p1 = 0,5 bar, dacă presiunea la suprafaţa liberă în rezervor este p0
egală cu presiunea atmosferică;
b) presiunea relativă la suprafaţa liberă în rezervor la care presiunea
absolută în secţiunea cu diametru d1 devine p1 = 0,8 bar la H = 1,25 bar.
Se neglijează pierderile iar pat = 101325 Pa.
p0
0 0
H
d2
d1 1 2
1 2
Fig. 15
16. Să se calculeze acţiunea

curentului de apă din porţiunea
curbă AB asupra masivului
ancoraj M al unei conducte
forţate (fig. 16.). Se vor neglija
eforturile transmise prin pereţii
conductei în secţiunile A şi B.
Datele de calcul: p1 = 15 atm, D
= 2,5 m; α = 45°; L = 2,0 m; Rc =
5 D; Q = 80 m3/s
Fig. 16
17. Dintr-o conductă cu diametrul D0, aşezată vertical, iese un jet de apă
cu un debit Q. Jetul de apă izbeşte un disc orizontal AB cu diametrul mare
D, aşezat central sub capătul conductei, la distanţa h. (fig. 17)
Aplicaţie numerică:
1000 0,2 2
F = G + 1,02 ⋅ = (G + 530) kgf = 9,81(G + 530)N.
9.81 0,785 ⋅ 0,12
Calculul lui G este complicat şi el se neglijează când V0 este mare, sau se
calculează aproximativ.
2) Dacă h creşte, forţa F creşte, ceea ce se demonstrează astfel:
- dacă h creşte este evident că creşte G şi deci şi F;
- dacă h creşte şi s-ar lua suprafaţa de control astfel ca G să rămână
acelaşi, secţiunea de intrare ar fi mai jos de capătul conductei şi viteza de
intrare în suprafaţa de control ar creşte deoarece
V1 = V02 + 2g∆g
şi, odată cu ea, I1 = βρQV1.
3) Dacă se modifică suprafaţa de control, aceasta fiind o modificare
subiectivă, forţa F nu se va modifica. Viteza V1 rămâne neschimbată, G
creşte, însă va scădea presiunea p1 ceea ce compensează creşterea greutăţii.
18. Să se calculeze acţiunea unui jet de apă asupra unei cupe de turbină
Pelton, în cazul în care cupa este fixă (fig. 18). Jetul iese dintr-un orificiu
circular cu viteza V0 având un debit Q.
Aplicaţie numerică: V0 = 100 m/s; Q = 200 l/s; α = 60°; R = 29 990 N.
Fig. 18
Fig. 17
benzina
Aer
Fig.P.19
19. Să se calculeze depresiunea creată (în milimetri coloană de mercur) în

secţiunea centrală a ajutajului de aer a unui carburator (fig 19), dacă aerul
este aspirat direct din atmosferă cu un debit Q = 0,15 m3/s. Diametrul
secţiunii minime a ajutajului este D = 40 mm, diametrul tubului de benzină d
= 10 mm, iar γaer = 1,29 kgf/m3.
20. Un jet de apă loveşte o cupă de turbină Pelton, care se află în

mişcare de rotaţie cu viteza U = ωr. Jetul iese dintr-un orificiu circular cu o
viteză V0 şi un debit Q
(fig. 20).
Se cere:
să se stabilească forţa de izbire a jetului în
funcţie de ω ;
să se stabilească puterea dezvoltată de
turbină în funcţie de ω ;
să se determine viteza unghiulară la care
se realizează puterea maximă şi să se
calculeze puterea maximă. Fig. P.20
Aplicaţie numerică: V0 = 100 m/s; Q =

200 l/s; α = 60°; r = 0,5 m.
Fig. 21b
Fig 21a
21. Să se determine acţiunea unui jet de fluid orizontal asupra unui

perete convex (fig 21.b) şi asupra unui perete concav (fig. 21.a) dispuşi
normal pe direcţia jetului, cunoscându-se: masa specifică ρ = 101,7
kgf·s2/m4; viteza fluidului V = 50m/s; diametrul ajutajului d = 50 cm; β =
60°.
22. Un rotor Segner constă din două

tuburi radiale cu diametrul d = 20 mm, îndoite
la acpete, formând coturi cu raza R = 400 mm
(fig 22). apa care se scurge în atmosferă curge
dintr-un vas în repaus având nivelul h = 2 m
deasupra planului de rotaţie. Să se determine:
a) momentul de reacţiune pentru n = 250
rot/min; b) variaţia momentului şi a debitului
Fig. 22
de lichid în funcţie de viteza unghiulară ω a
tubului. Rezistenţele hidraulice în tub se
determină cunoscând coeficientul total de rezistenţă ζ
= 2.
23. Să se calculeze vacuumul, în milimeri

coloană de mercur, creat în planul (A – A') al unei
trompe de vid (fig. 23.), dacă D = 180 mm şi d = 6
mm, iar debitul de apă Q = 12 dm3/min şi diferenţa
de nivel între planele (B – B') şi (C – C') se
neglijează.
Fig. 23
24. Un capac circular cu marginea ramforsată la 90°

(fig. 24) se află în echilibru sub acţiunea unui jet de apă
de direcţie verticală, coaxială cu capacul. Cunoscând că
viteza apei la ieşirea din conducta verticală este v = 5
m/s, diametrul conductei este d = 20 cm şi masa
specifică a fluidului ρ = 101,7 kgf·s2/m4, se cere
înălţimea de echilibru h, dacă greutatea capacului este G
= 15 kgf.
25. Diametrul unei conducte forţate variază pe o

anumită porţiune de la d1 = 1,5 m la d2 = 1 m. Să se Fig. 24
determine forţa axială preluată de fundaţia porţiunii de
trecere, cunoscând presiunea la intrare măsurată cu un manometru, p1 = 4
bar şi debitul Q = 1,8 m3/s. Se neglijează pierderile pe porţiunea convergentă
(fig. 25).
d1 = 1,5 m;
d2 = 1 m;
p1 = 4 bar;
Q = 1,8 m3/s;
hp1-2 = 0;
Fl-px = ?
Fig. 24
3.Solutii si rezolvari
1. Rezolvare:
La un ajutaj Venturi viteza (debitul) rezultă din măsurarea căderii de
presiune dintre secţiunea de intrare “1“ şi secţiunea contractată “2“.
Diametrii acestor secţiuni caracterizează ajutajul ca debitmetru. Se studiază
mişcarea lichidului între secţiunea 1 şi 2 scriind ecuaţia transferului de
energie (Bernoulli generalizată) între aceste două secţiuni.
p1 v12 p v2
+ + z1 = 2 + 2 + z 2 + hp1-2 ,(R.2.1)
ρg 2g ρg 2g
z1 = z2 = 0,
hp1-2 = 0.
v 22 − v12 p1 − p 2 v2  v2  p − p2
= ⇒ 1  22 − 1 = 1
2g ρb ⋅ g 2 v  ρb
 1 
2 p1 − p 2 , (R.2.2)
v12 = 4
⋅
 D1  ρb
  −1
D 
 2 
v1 – este viteza medie în secţiunea “1“ pentru debitul volumic Q este:
1. Q = v1S1 ⇒ v = Q = 4Q . (R.2.3)
1 S 2
1 π ⋅D
1
Înlocuind în (R.2.2) avem:
(R.2.4)
4Q 2 p −p 4Q
1 2
= ⋅ ⇒ D1 =
π ⋅D2 D 
4 ρ 2 p −p
 1  b 1 2
1 π ⋅
  −1 D 
4 ρ
D  b
 2   1 
  −1
D 
 2 
Dimensionarea se face pentru debitul volumului maxim ce
rezultă din debitul masic.
•
m 400 ⋅ 10 3
Q max = max = = 0,15221 m 3 /s
ρb 730 ⋅ 3600
4 ⋅ 0,15221
D1 = = 0,341 m
2 10 5
π ⋅
10 2 − 1 730
Se rotunjeşte D1 al o valoare STAS superioară cea mai apropiată:
D1 STAS = 350 mm
D 350
⇒ D2 = 1 = = 110,7 mm
10 10
Concluzii:
La un ajutaj Venturi forma suprafeţelor de curgere şi celelalte
dimensiuni sunt reglementate de STAS 7347/1,2,3,4 – 83 sau ISO
R 781.
2. Răspuns: Rc=1440 N; F= - Rc.
3. Răspuns: θ =0
4. Răspuns: a) Q=15,6 l/s;
b) h =3,798 m.
5. Răspuns:
2
 
v2 1  mg 
z= −   Răspuns: Rx =2,019 105 N ; Rc= 2,171
2g 2g  πD 2

 βρ 4 v(1 − cos θ ) 
105 N; Ry =7,972 105 N; θ=680 27’ ; F =- Rc .
6. Răspuns: θ =160 44’
7. Rezolvare:
8. Energia specifică totală în A este:
2
 E  = z + p1 + α1v1
 spt  1 ρg
 A 2g
1) Energia specifică totală în B este:

E
 p α v2
 =z + 2 + 2 2
 sp  2 ρg 2g
 t B
z1 = 0
α1 ≈ 1 ≈ α 2
v2 = ? ⇒ V1S1 = V2S2 – ec. de continuitate

S1 d2  100 
2
v 2 = v1 = v1 12 = 1,2  = 4,8 m/s
S2 d  50 
2
(Espt )A = 0 + 1030,7⋅ 9,80665

⋅105
+
1,2 2
2 ⋅ 9,80665
= 7,21 [J/N = m]
(E spt )B = 2 + 100,15 ⋅105

+
4,8 2
3 ⋅ 9,80665 2 ⋅ 9,80665
= 4,7 [J/N = m]
Deci (E sp ) > (E sp ) ceea ce înseamnă că apa va curge de la A spre B.

t A t B
Concluzie:
Diferenţa de energie cu care soseşte lichidul în B reprezintă pierderea prin
disipaţii hidraulice pe traseul de la A la B.
9. Răspuns: H1 =1,12 m

 Fx = 46,5 kgf

10. Răspuns:  Fy = 0

α = 30°
11. Răspuns: a) p1 – pat =150787 Pa; b) d2 =22,8 m.
12. Răspuns: FL-Px=585 daN
13. Răspuns: FL-py = FL-px=-9883,2 N; FL-P=13977N.
14. Răspuns:
1) FL-px = -43851N;
2) FL-py = 26118N.
15. R---
16. Răspuns: R = 619 360 N.
17. Răspuns:
γ Q2
1) F = G + βρQV0 = G + β .
g A0
18. Răspuns: R =29990N;
19. Răspuns: hd = 79,2 mmHg.
20. Răspuns:1) R = βρQ(1 + cos α) (V0 – ωr); 2) P = βρQ(1 + cos α) (V0

– ωr)ωr; 3)Pmax = 765 000 W.
21. Răspuns: a)Rx = 7 357,5 N; b) Rx = 2 460N.
22. Răspuns:
a) M = 0,562 kgf · m
π 2 2gh R 2 2
b) Q = d + ω = a + bω 2
2 1+ ζ 1+ ζ
 2gh + R 2 ω 2 2gh + R 2 ω 2 
M = 2RρA  − Rω =
 1+ ζ 1+ ζ 
 
= A + Bω 2 − Cω D + Eω 2
23. Răspuns: hA vac = 184 mm Hg.
24. Răspuns: h=1,265 m.
25. Rezolvare:
Pentru calculul forţei de interacţiune dintre lichid şi pereţi se
utilizează relaţia vectorială dedusă din aplicarea teoremei
impulsului unui volum de control în mişcare:
r r r
F = ρ ⋅ Q(β v − β v ) − p s n − p s n + G .
1 1 2 2 1 1 1 2 2 2
(R.2.5)
L−p
Se alege volumul de control marcat pe figură cu o linieîntreruptă.
Relaţia s-a stabilit pentru normalele la suprafaţa de control luate
spre exterior. Se ia un sistem de axe de coordonate cu axa Ox ca
fiind axa conductei n1 , n 2 versorii normalelorFaţă de sistemul
ales, ecuaţia (R.2.5) devine:
FL−p
x
r
y
r
z
r
( r
)r r r r
⋅ i + FL−p ⋅ j + FL−p ⋅ k = ρ ⋅ Q β1v1 i − β 2 v 2 i + p1s1 i − p 2 s 2 i − Gk
i. (R.2.6)
Ne interesează doar componenta axială, după axa Ox:
F = ρ ⋅ Q(β1v1 − β 2 v 2 ) + p1s1 − p 2 s 2 . (R.2.7)
L−p
x
În relaţia (R.2.7) se vor determina mărimile v1, v2 şi p2.
Coeficienţii β1, β2 de neuformitate ai vitezei se aproximează cu 1
fără a comite o eroare prea mare.
β1 = β2 ≈ 1.
Presiunea p2 rezultă din ecuaţia transferului de energie între

secţiunea 1-1 şi 2-2.
p1 v12 p 2 v 22
+z + = + z2 + + hp1-2 , (R.2.8)
ρg 1 2g ρg 2g
z1 = z2 = 0,
hp1-2 = 0,
p 2 p1 v12 − v12 ,
= +
ρg ρg 2g
v12 − v12
p 2 = p1 + ρ . (R.2.9)
2
În relaţia (R.2.9) p1 şi p2 sunt presiuni relative. Din ecuaţia debitului
calculăm mai întâi vitezele medii v1 şi v2.
4Q 4 ⋅1,8 =1,019 m/s
v1 = =
π ⋅ d1 π ⋅1,5 2
2
4Q 4 ⋅1,8 =2,29 m/s

v2 = =
π ⋅ d 2 π ⋅12
2
v12 − v12 1,019 2 − 2,29 2

p 2 = p1 + ρ = 4 ⋅105 + = 397.897 Pa
2 2
F = ρ ⋅ Q(v1 − v 2 ) + p1s1 − p 2s 2 =
L−p
x
π ⋅1,5 2 π ⋅12
= 103 ⋅1,8(1,019 − 2,29) + 4 ⋅105 ⋅ − 397897 = 392.063 N ≅ 39,2 tf
4 4
Concluzii:
Forţa rezultată este considerabilă, ceea ce necesită un sistem de
fixare în consecinţă.
154 MECANICA FLUIDELOR, MAŞINI ŞI ACŢIONĂRI HIDRAULICE
CAPITOLUL VI
CURGEREA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE
6.1 MIŞCĂRI LAMINARE
6.1.1 NATURA REGIMULUI DE MIŞCARE A FLUIDULUI.

EXPERIENŢELE LUI REYNOLDS. EXISTENŢA A DOUĂ REGIMURI
DE MIŞCARE
Începând din 1839 Hagen face studii asupra curgerii apei în tuburi.
Concluzile la care ajunge Hagen sunt că: viteza şi debitul de lichid ce trec
prin tub depind de temperatură şi că aspectul mişcării apei la ieşirea din tub
depinde de valoarea vitezei.
Structura mişcării în conducte a fost însă evidenţiată de experienţele
lui Reynolds, pe conducte de sticlă cu diametrul d ∈ [5 ÷ 25] mm. Instalaţia
este schematizată în fig.6.1.
Desfăşurarea experienţei: se deschide treptat robinetul 3, pornind de
la un regim hidrostatic. La viteze mici, lichidul colorat nu se amestecă cu
lichidul din jur (fig.6.2.a)-mişcare laminară. Prin deschiderea treptată a
robinetului 3 firul colorat ia o formă ondulatorie (fig.6.2.b) iar la viteze mai
mari se produce un amestec al lichidului colorat cu lichidul înconjurător-
regim în care apar oscilaţiile vitezei care produc ondulaţii şi apoi pulsaţii ale
firelor-regim numit turbulent.
Repetând experienţele cu un alt lichid, cele două regimuri de mişcare
sunt legate de alte domenii de viteze. Se observă de asemenea că regimul de
mişcare este influenţat de diametrul d şi de natura lichidului caracterizat
prin vâscozitatea cinematică ν.
Drept criteriu de similitudine pentru a caracteriza regimul de mişcare
al fluidelor, a fost introdus numărul lui Reynolds:
vd
Re = . (6.1)
ν
Pe baza experienţelor s-a stabilit că valoarea critică a numărului Re
CURGEREA LICHIDELOR PRIN CONDUCTE 155
la trecerea de la regim laminar, la regim turbulent este Recr=2320.
5
1 3
2 6
Fig. 6.1
1-rezervor de apă de nivel constant;

2-tub de sticlă;
3-robinet de reglare a debitului apei;
4-rezervor cu lichid colorat;
5-robinet de reglare a debitului lichidului colorat;
6-vas etalonat.
6.1.2 MIŞCAREA LAMINARĂ ÎN CONDUCTE CIRCULARE

DREPTE. DISTRIBUŢIA VITEZEI
Fie o conductă circulară de rază R0 prin care curge unfluid

incompresibil în mişcare laminară (fig.6.3).
Se va desprinde din domeniul fluid o particulă de forma unui
cilindru coaxial cu conducta de rază ,,r” şi lungime ,,l”, ce se deplasează cu
viteză diferită de cea a particulelor din jur. Viteza este constantă în lungul
curentului, variind numai cu raza.
Mişcare
laminară
Mişcare
turbulentă
c
Fig. 6.2
2πrlτ
τ R0
R0
p1s1 p2s2
x
r
τ
2πrlτ
l
Fig. 6.3
Ecuaţia echilibrului dinamic rezultă din egalarea rezultantei forţelor

de presiune − (p1 − p 2 )πr 2 cu rezultanta forţelor de frecare 2πrlτ .
Conform legii lui Newton:
dv
τ = −η , (6.2)
dr
va rezulta:
(p1 − p 2 )πr 2 − 2πrlτ = 0 , (6.3)
sau:
(p1 − p 2 )πr 2 + 2πrlη dv = 0 , (6.4)

dr
de unde:
p1 − p 2
dv = − rdr . (6.5)
2ηl
Prin integrare se obţine:
p1 − p 2 2 2
v=−
4ηl
(
R0 − r . ) (6.6)
Distribuţia vitezelor este parabolică (fig.3.4).
p1 − p 2 2 Viteza maximă este

v=
4ηl
(
R0 − r2 ) la r=0:
p1 − p 2 2
v max = R0 . (6.7)
4ηl
R0
vmax Se mai poate scrie:

  r 
2

v = v max 1 −    . (6.8)
  R 0  
vmax/2 Fig. 6.4
6.1.3 CALCULUL DEBITULUI
Debitul elementar dQ care trece printr-o secţiune inelară, la raza r,

de grosime dr (fig.6.5) este: dQ = vdS = 2πrdrv , unde v este dată de relaţia

(6.8).
dr
Debitul total fiind:
R0   r 
2
 r
Q = ∫ 2πv max 1 −    rdr , ( 6.9)
0   R 0  
rezultă: R0
2
πv max R p − p2
Q= 0
= 1 πR 04 . (6.10)
2 8ηl
Fig.6 .5
Viteza medie pe secţiune s-a definit ca un raport între debit şi

secţiune:
Q v p − p2 2
v= = max = 1 R0 , (6.11)
2
πR 0 2 8ηl
deci în mişcarea laminară viteza medie este jumătate din viteza maximă.
6.1.4 VARIAŢIA FORŢEI SPECIFICE DE FRECARE
Legea frecării în conducte circulare în mişcarea laminară, este:

dv p − p 2
τ = −η = 1 r. (6.12)
dr 2l
Forţa specifică de frecare creşte cu raza, fiind zero în axa conductei
şi maximă la perete (fig6.6).
p1 − p 2
τ max = R0 . (6.13)
2l
Cu relaţia (6.11) se mai scrie:
8ηv
τ p = τ max = . (6.14)
d
τp = τmax
p1 − p 2
R0
τ= r
r
2l
Fig. 6.6
deci frecarea la perete depinde numai de vâscozitatea fluidului.
6.1.5 CALCULUL PIERDERILOR HIDRAULICE ÎN

MIŞCAREA LAMINARĂ
Pierderea hidraulică într-o conductă orizontală de diametru constant

este:
p1 − p 2
h pd = . (6.15)
γ
Explicitând (p1-p2) din relaţia (6.11) rezultă:
8ηlv 32ηlv
h pd = = . (6.16)
R 02 ρg ρgd 2
Punând în evidenţă numărul Reynolds rezultă:
64 l v 2
h pd = . (6.17)
vd d 2g
ν
Formula generală de calcul a pierderilor hidraulice pe o conductă de
diametru constant, valabilă pentru toate regimurile de mişcare este:
l v2
h pd = λ , (6.18)
d 2g
unde λ este coeficientul pierderilor hidraulice longitudinale sau distribuite
datorită frecării, care depinde în general de regimul de mişcare din conductă

şi de numărul Reynolds.
Relaţia:
64
=λ, (6.19)
Re
poartă numele de relaţia Hagen-Poiseulle.
6.2. MIŞCĂRI TURBULENTE
6.2.1 DESCRIEREA MIŞCĂRII TURBULENTE
În mişcarea turbulentă există un schimb de substanţă între straturile

adiacente, deci pe lângă mişcarea principală există şi componente
transversale ale vitezei.
Măsurând viteza într-un punct fix din spaţiu se constată fluctuaţii ca
în (fig.6.7).
t0 t0 +T
Fig. 6.7
Viteza la un moment dat este numită viteză instantanee.
În intervalul de timp ,,T” se defineşte viteza medie:

t +T
r 1 0 r
T t∫0
v= vdt . (6.20)
r r r
Viteza instantanee se scrie: v = v + v' .
Se definesc:
- intensitatea turbulenţei (gradul de turbulenţă):
2 2 2
1 v 'x + v 'y + v 'z
Tu = r , (6.21)
v 3
Tu∈[0,3%-8%];
- coeficientul de corelaţie:
v1' x v '2 x
R 1− 2 = ; (6.22)
' 2 ' 2
v 1x v 2x
- scara turbulenţei:
∞
L q = ∫ R 1− 2 dq . (6.23)
0
6.2.2 ECUAŢIA DE MIŞCARE REYNOLDS
În mişcarea turbulentă, din cauza fluctuaţiei vitezei, apar între

straturile de fluid tensiuni tangenţiale suplimentare. Efortul tangenţial este
compus dintr-o tensiune principală, datorită vâscozităţii şi o tensiune
suplimentară, datorită pulsaţiilor:
r r r
τ = τ0 + τ t . (6.24)
Aceste tensiuni suplimentare se numesc tensiuni aparente sau
turbulente.
În cadrul ecuaţiei de mişcare a fluidelor vâscoase newtoniene, în
regim turbulent, va apare un termen în plus în ecuaţia de mişcare Navier-
Stokes:
r
r r 1
∂v r
∂t
( ) ρ
r
+ v ⋅ ∇ v = f − ∇ p + ϑ∆v − ∇ ⋅ vv' .( ) (6.25)
Ecuaţia (6.25) se numeşte ecuaţia lui Reynolds şi se obţine şi prin

medierea tuturor mărimilor ce apar în ecuaţia Navier-Stokes.
6.2.3 PIERDEREA HIDRAULICĂ ÎN MIŞCAREA

TURBULENTĂ
În mişcarea laminară pirderea hidraulică nu depinde de proprietăţile

suprafeţei interioare ale conductei. În mişcarea turbulentă natura pereţilor
joacă un rol important.
Într-o conductă dreaptă de secţiune circulară, de lungime l şi
diametru d, în mişcarea turbulentă, pierderea de sarcină se exprimă tot cu
relaţia lui Darcy ca şi la mişcarea laminară:
l v2
h p1−2 = λ . (6.26)
d 2g
Din ecuaţia Bernoulli rezultă:
p1 − p 2
h p1− 2 = . (6.27)
ρg
Problema determinării coeficientului λ este problema
fundamentală a calculului conductelor.
6.2.3.1 Experienţele lui Nikuradse
Pentru a pune în evidenţă influenţa rugozităţii Nikuradse a realizat

conducte cu asperităţi artificiale lipind de pereţii conductei, boabe de nisip
de diferite granulaţii.
r
Ca parametru de rugozitate s-a considerat raportul 0 , unde r0 este
k
raza conductei şi k este diametrul bobului de nisip.
Rezultatele au fost sintetizate în diagrama din (fig.6.8).
1.1
Poiseuille
1.0
0.9 IV V
I
0.8 r0/k = 15
0.7 r0/k = 30.6

lg(100 λ)
0.6 II
r0/k = 60
0.5 III
λ = Re/64
r0/k = 126
0.4
Blasius r0/k = 252
0.3 r0/k = 507
Laminar Turbulent 2
3
0.2
2.6 2.8 3.0 3.2 3.4 3.6 3.8 4.0 4.2 4.4 4.6 4.8 5.0 5.2 5.4 5.6 5.8 6.0
Recrit lg ReD
Fig. 6.8
Analizând diagrama lui Nikuradse se poate concluziona:

- pentru Re<2320, punctele se suprapun pe dreapta lui Poiseuille
64
λ= , corespunzătoare regimului laminar;
Re
- în mişcarea turbulentă, Re>2320 există regimuri de curgere pentru
care λ depinde numai de numărul Re. Conductele la care există asemenea
regim se numesc conducte hidraulic netede-zona II.
- pentru Re>105, λ depinde numai de asperităţi iar pierderea
k
hidraulică este proporţională cu pătratul vitezei (legea pătratică), λ = λ  .
d
Conductele în care există un asemenea regim de curgere se numesc
conducte hidraulic rugoase.
6.2.3.2 Formule de calcul pentru coeficientul λ
• Pentru Re<2320 punctele măsurate se suprapun pe dreapta lui

Poiseuille şi λ se va calcula cu relaţia:

64
λ= ; (6.28)
Re
• Pentru conducte hidraulic netede şi Re<3,2⋅106 se foloseşte relaţia
lui Prandtl:
1
λ
(
= 2 lg Re λ − 0,8 , ) (6.29)
Pentru Re<105 se foloseşte relaţia lui Blasius:

1
λ= 4
, (6.30)
100 Re
Pentru Re<107 se utilizează relaţia lui Konakov:
1
= 1,8 lg Re − 1,5 ; (6.31)
λ
• Pentru conductele hidraulic rugoase se utilizează relaţia lui
Karman:
1 d d
= 2 lg + 1,44 = 2 lg 3,71 ; (6.32)
λ k k
• Pentru domeniul de tranziţie de la hidraulic neted la hidraulic
rugos, a fost stabilită relaţia lui Colbrooke-White:
1  2,51 k 
= −2 lg  + . (6.33)
λ  Re λ 3,71d 
Această relaţie este valabilă în întreg domeniul turbulent.
6.2.4 PIERDERI HIDRAULICE LOCALE
Aceste pierderi apar din cauza schimbărilor bruşte de secţiune sau

direcţie, de existenţa organelor de închidere, de diverse alte organe numite
organe locale iar energia consumată pentru a învinge aceste rezistenţe
poartă numele de pierdere hidraulică locală care în forma propusă de
Weissbach are expresia:
v 2m
h ploc =ζ , (6.34)
2g
unde ζ- este coeficientul de rezistenţă locală;
vm- viteza medie a curentului în aval de rezistenţă.
Pierderi locale la variaţii de secţiune
Considerăm o creştere bruscă a secţiunii curentului de fluid de la

valoarea S1 la valoarea S2 va rezulta relaţia lui Borda-Carnot:
(v1 − v 2 )2
h ploc = ; (6.35)
2g
sau:
v12
h ploc = ζ 1 ; (6.36)
2g
v 22
h ploc = ζ 2 ; (6.37)
2g
unde:
2
 S 
ζ 1 = 1 − 1  ; (6.38)
 S2 
şi:
2
S 
ζ 2 =  2 − 1 . (6.39)
 S1 
sunt coeficienţii specifici de pierdere locală.
OBSERVAŢIE-Intrarea într-un rezervor foarte mare
- Se consideră S2>>S1 şi va rezulta că:
2
 S 
ζ 1 = 1 − 1  ≅ 1
 S2 
ceea ce semnifică disiparea întregii energii cinetice a fluidului.

La intrarea într-o conductă ζ i = 0,5 iar dacă marginile de intrare a
conductei este uşor rotunjită atunci ζ i = 0,2 ÷ 0,25 , iar la o rotunjire mai
mare ζ i = 0,05 ÷ 0,01 .
La difuzoare şi confuzoare se recomandă ca unghiul de confuzor
sau difuzor să aibă valori în domeniul (7°÷9°).
În cazul coturilor de secţiune circulară se scrie:
  d   α°
3, 5
ζ c = 0,13 + 0,16   . (6.40)

  Rc   90
Fig. 6.9
În cazul cotului de 90°, ζ c = 1,3 .

Lungimea echivalentă este lungimea unui tronson de conductă
dreaptă, de acelaşi diametru şi pe care se produc aceleaşi pierderi ca în cazul
rezistenţei locale:
v2 l v2
ζ = λ ech , (6.41)
2g d 2g
de unde:
d
l ech = ζ . (6.42)
λ
6.3 CALCULUL HIDRAULIC AL CONDUCTELOR SUB

PRESIUNE
Prin conductă sub presiune se înţelege conducta a cărei secţiune

transversală este umplută complet cu lichid.
6.3.1 CALCULUL CONDUCTELOR SIMPLE
Se numeşte conductă simplă o conductă fără derivaţii şi care are un

diametru constant.
Se consideră o conductă de diametru constant alimentată în regim
permanent de un rezervor sub presiune p 0 ≠ p at (fig.6.10).
p0
0 0
1
d
H
2
l v2
Fig. 6.10 2
Aplicând ecuaţia Bernoulli între secţiunile 1 şi 2:

v 02 p 0 v 22 p 2
+ +H= + + ∑ h p 0−2 . (6.43)
2g ρg 2g ρg
Cu observaţia că v 0 ≅ 0 , şi p 2 = p at rezultă:
p 0 − p at v2  l n

+H= 1 + λ + ∑ ζ i  , (6.44)
ρg 2g  d 1 
va rezulta viteza:
 p − p at 
2g H + 0 
 ρg .
v= n
(6.45)
l
1+ λ + ∑ ζi
d 1
πd 2
Debitul este: Q = v .
4
Considerând necunoscute H sau d, rezultă:
8  n
  Q2
H = 2 1 + ∑ ζ 1 d + λl 5 ; (6.46)
π g  1  d
8  n
  Q2
d5 = 
π 2 g 
1 + ∑1 i 
ζ  d + λ l  . (6.47)
 H
6.3.2 CALCULUL CONDUCTELOR LUNGI
Prin conducte lungi înţelegem conductele la care pierderile

hidraulice locale sunt mult mai mici decât cele longitudinale, deci:
n
l
λ >> ∑ ζ i . (6.48)
d i =1
Se poate considera că o conductă este lungă dacă raportul

l
> 200 ÷ 400 .
d
p 0 − p at l v2
+H=λ ; (6.49)
ρg d 2g
deci:
 p − p at 
2g H + 0 
 ρg ;
v= (6.50)
l
λ
d
vor mai rezulta:
πd 2 2gHd
Q= ; (6.51)
4 λl
dacă p 0 = p at :
8 Q2
H= λ l ; (6.52)
π2g d 5
8 Q2
d5 = λ l . (6.53)
π2g H
6.3.3 CALCULUL HIDRAULIC AL UNEI CONDUCTE

COMPUSE DIN TRONSOANE
Fie o conductă compusă din tronsoane, alimentată de un rezervor cu

nivel constant (fig.6.11).
Aplicând ecuaţia energiei între suprafaţa liberă şi ieşirea din
conductă, rezultă pentru ,,n” tronsoane:
v2  
4
p 0 − p at
nj
 lj nj
 d 
+ H = n 1 + ∑  λ j + ∑ ζ ij  n  ; (6.54)
ρg 2g  j=1  d j i =1  d j  
  
debitul va rezulta ca fiind:
 p − p at 
2g 0 + H 
 ρg
2
πd 
Q= n
4
. (6.55)
4 n  lj nj
 d 
1+ ∑λ j + ∑ ζ ij  n 
 d  d
j=1  j i =1  i 
p0
0 0
H
l1; d1
l2; d2
l3; d3
Fig. 6.11
APLICAŢII CALCULUL CONDUCTELOR SUB PRESIUNE 171
APLICAŢII
CALCULUL CONDUCTELOR SUB PRESIUNE
1. Relaţii de calcul
Mişcarea permanentă a fluidelor prin conducte poate fi laminară sau

turbulentă.
1. Mişcarea laminară : dacă Re ≤ ReCr = 2320
2. Mişcarea turbulentă : dacă Re ≥ ReCr
Pentru studiul mişcării se utilizează relaţia transferului de energie
pentru un tub de curent între secţiunile 1 şi 2 deci:
p1 α v2 p α v2
+ z 1 + 1 1 = 2 + z 2 + 1 2 + h p1− 2
ρg 2g ρg 2g
unde: v1, v2 – sunt vitezele medii în conductă în secţiunile 1, 2
p1, p2 – presiunile în secţiunile 1, 2
α1, α2 – coeficienţii de neuniformitate ai vitezei (coef. lui Coriollis). În
regim turbulent α ≈ 1.
hp1-2 – pierderile de sarcină care pot fi distribuite ( longitudinale) hpd
sau locale hpl
l v2
hpd = λ - Formula lui Darcy
d 2g
v2
hpl = ζ - Formula lui Weissbach.
2g
Metodica de calcul a coeficientului de pierdere λ
- În general se cunosc următoarele elemente :

- diametrul interior al conductei
Q
- viteza medie pe secţiune vmed =
5
- natura şi temperatura fluidului pentru determinarea vâscozităţii
cinematice ν.
Fig. A.1
Se calculează numărul Reynolds :

v ⋅d
Re = med . (R.6.1)
ν
Dacă Re ≤ Recr = 2320 mişcarea este laminară.
1. Coeficientul λ se calculează
64
λ= . (R.6.2)
Re
2. În mişcarea turbulentă
k
λ = λ(Re, ). (R.6.3)
d
Regimul turbulent de mişcare poate fi de trei tipuri în funcţie de
raportul dintre grosimea δ a substratului limită laminar şi înălţimea
(rugozitatea) echivalentă a asperităţii conductei.
Fig. A.2. Diagrama lui Moody

k
Se va calcula criteriul CT = Re λ .
d
Pentru calculul lui CT va trebui cunoscut coeficientul λ. Se admite
iniţial o valoare a lui λ ∈ [0,02 – 0,04].
2.1. Mişcarea turbulentă în conductă hidraulic netedă

Dacă:
k
δ > k şi Re λ < 9,4 ; (R.6.4)
d
Se utilizează relaţiile :
0,3164
Blassius: λ = 4 ; Re < 105 ; (R.6.5)
Re
1
Prandtl: = 2lg(Re λ ) – 0,8; Re < 3,2 · 106; (R.6.6)
λ
1
Konakov: = 1,8 lgRe – 1,52; Re < 107; (R.6.7)
λ
2.2. Mişcarea turbulentă în conductă în regim de tranziţie de la
neted la rugos
δ ≈ k şi deci :
k
9,4 < Re λ < 200 ; (R.6.8)
d
În acest caz se utilizează relaţia :
1  2,51 k 
= -2lg  +  ; Colebrook – White (A.1) (R.6.9)
λ  Re λ 3,71d 
2.3. Mişcarea turbulentă în conductă hidraulic rugoasă

δt< k şi deci:
k
Re λ > 200 ; (R.6.10)
d
Se va folosi relaţia:
1 d
= 2lg + 1,14 ; Karman – Nikuradse (R.6.11)
λ k
cu valoarea obţinută pentru λ se verifică criteriul CT şi dacă este cazul se

recalculează λ. Pentru formula Colebrook – White este nesesar un calcul
iterativ iar ca valoare iniţială se poate calcula λ0 din formula Karman –
Nikuradse.
Coeficientul de rezistenţă al sistemului
Pierderea toatală de sarcină pe un traseu se obţine prin însumarea

pierderilor longitudinale şi locale :
hptot = ∑ h pl + ∑ h ploc . (R.6.12)
Când conducta este formată din mai multe tronsoane, cu diametre
diferite şi fiecare tronson are mai multe pierderi locale se scrie :
m n
hptot = ∑h
j=1
plj + ∑ p loci
i =1
sau (R.6.13)
m l j v 2j n
v
hptot = ∑λj
j=1
⋅ + ∑ζi i ;
d j 2g i =1 2g
(R.6.14)
Din ecuaţia de continuitate rezultă

v1 s1 = … = v isi = v jsj = v n sn . (R.6.15)
Relaţia (14) devine :
m lj  S 
2
 
2
 v2
 + ∑ ζ i  Sn
n
hptot = ∑ λ j  n   n ; (R.6.16)
 j=1 d j  S j 
 i =1
S
 j

  2g
 
Deci :
2 2
m lj  S  n S 
ζsist = ∑ λ j  n  + ∑ ζ i  n  ; (R.6.17)
j=1 d j  S j  i =1
S
 j


2. Probleme tip şi metode de rezolvare
Probleme de exploatare
1) Se dau d, Q şi se cer v şi ∑ hp
vd
Se determină : v = 4Q/πd2 şi Re = precizându-se regimul de
ν
mişcare.
Se calculează coeficientul λ şi pierderea hidraulică.
2) Se dau d şi v şi se cer Q şi ∑ hp
πd 2
Se determină Q = S·
4
şi ∑ hp după ce s-a determinat
coeficientul λ (vezi relaţiile anterioare).
3) Se dau d şi ∑ hp şi se cer v şi Q
Se calculează λ cu relaţia Karman – Nikuradse. Se determină viteza
din formula pierderilor longitudinale, iar debitul din ecuaţia de continuitate.
k
Se determină criteriul Re λ . Dacă acesta este mai mare de 200 viteza şi
d
debitul au fost bine calculate, dacă CT < 200 se calculează λ cu relaţiile
pentru regimul de mişcare respectiv şi se recalculează viteza. Cu acestea se
recalculează CT şi se fac atâtea iteraţii, până se obţine precizia dorită pentru
viteză.
Probleme de proiectare
1) Se dau Q şi ∑ hp şi se cer d şi v
Se admite o valoare pentru diametru. Se calculează v, λ şi ∑ hp . Se
repetă operaţia pentru mai multe valori d şi se reprezintă dependenţa
∑ hp = f(d) în conformitate cu fig.A.3.
Pentru valoarea (∑ hp )dat ⇒ dnec, care se rotunjeşte la o valoare
STAS superioară.
2) Se dau Q şi v şi se cer d şi ∑ hp
Din ecuaţia de continuitate se calculează dSTAS. Menţinând fix
debitul, se recalculează viteza şi apoi, după calculul lui λ se determină

pierderile ∑ hp . Dacă viteza se menţine constantă se recalculează debitul şi
pierderile cu relaţiile anterioare.
Σ hp
(Σ hp)dat
d
0 dnec
Fig. A.3
3) Se dau v şi ∑ hp şi se cer d şi Q
Din expresia pierderilor rezultă :
λl
d= n
. (R 6.18)
2g
v2
∑ hp − ∑ i =1
ζi
Se admite pentru λ o valoare ∈ [0,02 – 0,04] şi se calculează

diametrul cu (18). Dacă se menţine v = const. şi diametrul este cunoscut se
poate calcula λ. Se recalculează pierderile hidraulice.
3. Probleme rezolvate şi propuse

1. Ce lungime L trebuie să aibă
conducta din figura P.20 (d = 80 mm, ∆c =
0,16 mm) pentru a se menţine la nivelul
constant în rezervor (a = 10 cm), dacă Q =
20 l/s? Se dau ζ1 = 0,5 (intrare), ζ2 = 0.2
(cot), v = 0,01 stokes.
2. Printr-o conductă cu diametrul d = Fig. 1

156 mm curge un debit Q = 72 m3/h de ţiţei
cu vâscozitatea cinematică, ν = 1·10-5 m2/s.
Cunoscând rugozitatea conductei k = 1 să se determine lungimea
echivalentă a unui sorb cu ventil de sens se are coeficientul de pierderi ζ
=10.
d = 156 mm;
Q = 72 m3/h;
ν = 1 · 10-5 m2/s;
k = 1;
ζ =10;
lech = ?
3. Printr-o conductă cu diametrul d = 100 mm se transportă ţiţei la

temperatura 15°C. Să se determine :
a) natura regimului de curgere la o viteză v = 0,5m/s;
b) viteza la care are loc trecerea regimului turbulent în
regim laminar pentru ţiţei.
Se dă vâscozitatea ţiţeiului ν = 2,84 · 105 m2/s
4. Să se determine coeficientul pierderii locale de sarcină ζ şi lungimea

hidraulic echivalentă ale unei vane amplasate într-o conductă de diametru D
= 150 mm prin care curge petrol (γ = 0,85 ·γH2O) cu viteza V = 2,5 m/s, dacă
presiunea măsurată în amonte de vană este p = 3 at, iar panta hidraulică a
conductei este J = 0,033.
5. Să se determine diferenţa de presiune între intrarea şi ieşirea unei

conducte orizontale cu diametrul d = 200 mm şi lungimea 2000 m ştiind că
prin ea curge un debit de apă Q = 3 l/s. Se dau temperatura apei t = 10°C(ν
= 1,31 · 10-6 m2/s) şi rugozitatea echivalentă a pereţilor k = 0, 5 mm.
d = 200 mm;
l = 2000 mm;
Q = 3 l/s;
t = 10°C ⇒ ϑ = 1,31 · 10-6 m2/s;
p1 – p2 = ∆p = ?
6. Dintr-un rezervor de nivel constant, apa curge în atmosferă prin

intermediul unei conducte de lungime L=3,5 km şi având rugozitatea
echivalentă k=0,5 mm (fig.P.2).
Cunoscându-se că, sarcina conductei este H=200 m, debitul
transportat este Q=61 m3/h, se cere să se determine diametrul conductei d.
(Se neglijează toate pierderile hidraulice locale, iar ν = 1,01 ⋅ 10 −6 m2/s).
H
L;d
Fig. 6
7. Dintr-un rezervor deschis R curge apă printr-o conductă compusă din

trei tronsoane, având lungimile L1=200 m, L2=300 m, L3=100 m şi
diametrele corespunzătoare d1=200 mm, d2=150 mm şi, respectiv d3=100
mm. Ştiind că sarcina hidraulică a conductei este H=25 m, vâscozitatea
cinematică a apei este ν = 1,31 ⋅ 10 −6 , iar rugozitatea echivalentă a conductei
este k=0,15 mm, se cere să se calculeze (fig.7):
a) debitul de apă, Q, vehiculat prin sistem;
b) coeficientul de pierdere hidraulică longitudinală echivalentă,
λe, al unei conducte de lungime Le=800 m şi diametru de=150
mm, care să transporte acelaşi debit de apă, Q.
(Se neglijează toate rezistenţele hidraulice locale din circuit).
L1; d1
L2; d2
L3 ; d 3
Fig. 7
8. O reţea de termoficare constă din câte două conducte de dus şi întors,

fiecare pereche având respectiv diametrele d1=404 mm şi d2=309 mm,
lungimile l1=1000 m şi l2=800 m, iar rugozităţile echivalente k1=k2=0,5 m
(fig.8)
Să se determine repartiţia debitelor între conducte, cunoscând
debitul total V=1000 m3/h şi faptul că pierderile locale reprezintă acelaşi
procent k din cele liniare în ambele cazuri.
l1, Φd1
l2, Φd2
Fig. 8
9. Pe o conductă orizontală, care transportă apă, cu lungimea 50 m este

instalat un piezometru diferenţial. Diferenţa nivelelor mercurului în tuburile
piezometrului este h = 52 mm. Să se determine coeficientul de pierderi λ
considerând că pe porţiunea indicată nu avem pierderi locale. Se cunosc:
diametrul conductei d = 100 mm, debitul Q = 8 l/s, δ m = 13600 kg/m3 (fig.
9).
l = 50 mm;
h = 52 mm;
d = 100 mm;
Q = 8 l/s; pdr
δ m = 13600 kg/m3;
h
λ=?
pst
mercur h0
1 2
d
l
1 2
Fig. 9
10. Să se determine (fig. 10):

a) cum se distribuie debitul de apă Q=25 l/s între două conducte în
derivaţie având respectiv lungimile l1=30 m, l2=50 m, iar
diametrele d1=50 mm şi d2=100 mm;
b) pierderile de presiune în conducte, cunoscând coeficienţii de
rezistenţă liniară λ1=0,04 şi λ2=0,03.
l2, Φd2
l1, Φd1
Fig.10
11. Un lichid cu masa specifică ρ=900 kg/m3 şi cu vâscozitatea
cinematică ν = 4 ⋅ 10 −5 m2/s curge printr-o conductă orizontală cu diametrul
d=50 mm şi lungimea 160 m dintr-un rezervor închis în care se află aer cu
suprapresiunea de 0,7 bar. Să se determine debitul cunoscând cota suprafeţei
libere h=2 m (fig. 10) Coeficientul de pierdere la intrare ζ=0,5.
h d
Fig10
12. Printr-o conductă cu diametrul d0=100 mm şi lungimea l=6500 m

curge un debit Q0=50 l/s petrol cu greutatea specifică γ=0,9 kgf/dm3. Se cer
următoarele (fig.12).
a) presiunea dezvoltată de pompă ştiind că la consumator presiunea
este p2=2 at, iar conducta este orizontală;
b) lungimea l1 pe care trebuie înlocuită conducta cu diametrul d0 cu
o conductă cu diametrul d1=150 mm pentru ca debitul să devină
Q1=1,5Q0, de la aceeaşi presiune dezvoltată de pompă.
Coeficientul de rezistenţă hidraulică se admite acelaşi pentru fiecare
conductă şi are valoarea λ=0,01.
p1 p2
p
l1
Fig. P.12
13. Să se detemine debitul de ulei care trece prin instalaţia cu

caracteristicile: H=18 m, l=150 m, d=50 mm, k=1 mm, ρ=920 kg/m3,
η = 4 ⋅ 10 −3 Pa.s. (Se neglijează pierderile locale). (Fig.13)
d
H
Fig. 13
14. P.8. Să se determine debitul de apă transportat la temperatura de

15°C şi presiunea în punctul superior al unei conducte în sifon realizată din
ţeavă de oţel (ks=0,1 mm) cu diametrul 50 mm şi lungimea 10 m. Diferenţa
de nivel între rezervoare H=1,2 m, iar înălţimea punctului superior al
sifonului faţă de nivelul apei din primul rezervor h=1 m. Distanţa de la
d
h
Fig.14
începutul conductei până la cot este 3 m (fig.14). Coeficienţii de rezistenţă:

la intrare ζ 1=0,5 iar al cotului 0,45 ( ϑ −15°C = 1,145 ⋅ 10 −6 m2/s).
15. Apa curge dintr-un rezervor în altul la o diferenţă de nivel constantă

printr-o conductă de secţiune variabilă, diametrele şi lungimile tronsoanelor
fiind l1=20 m, d1=100 mm, l2=30 m, d2=150 mm, iar coeficienţii de pierderi
sunt λ1=λ2=0,03. Să se determine (fig.15):
a) debitul de apă Q dacă H1=4 m, H2=2 m;
b) diferenţa de nivel între rezervoare ∆H=H1-H2, dacă debitul de apă în
conductă este Q=14 l/s.
Se dă coeficientul de pierdere la intrare ζI=0,5.
l1 l2
H1 d2
d1
H2
Fig. 15
16. Printr-o conductă cu diametrul d = 50 mm se transportă apă. Să se

determine :
a) debitul la care regimul turbulent de mişcare devine laminar dacă
temperatura apei este 15°C.
b) natura regimului de curgere la un debit Q = 110 cm3/s şi temperatura
5°C.
d = 50 mm
a) t = 15°C ⇒ ϑ = 1,145 · 10-6 m2/s
Qlam = ?
b) t = 5°C ⇒ ϑ = 1,516 · 10-6 m2/s
Q = 110 cm3/s
Re = ?
17. Apa curge în atmosferă printr-o conductă orizontală scurtă pe care

este fixată o vană, sarcina sub care lucrează fiind constantă H = 16 m.
Diametrele tronsoanelor conductei sunt egale su d1 = 50 mm şi d2 = 70 mm.
Coeficientul de rezistenţă al vanei este ζ v = 4 (fig. 17)
Să se determine debitul prin conductă, luând în considerare numai
pierderile locale.
H = 16 m;
d1 = 50 mm;
d2 = 70 mm;
ζ v = 4;
Q=?
I I
H
4 II
d1
d1
1 2 3
II
Fig. 17
18. Într-o conductă cu diametrul d = 25 mm curge apă cu un debit Q =
0,042 l/s. Să se determine:
a) dacă se schimbă regimul de curgere al apei la creşterea temperaturii
de la 5 la 45°C.
b) La ce temperatură apa va curge la un număr Reynolds agal cu cel
critic inferior ?
d = 25 mm
Q = 0,042 l/s
a) t = 5°C ⇒ ϑ = 1,516 · 10-6 m2/s
t = 45°C ⇒ ϑ = 0,6 · 10-6 m2/s
Re = ?
b) t = ? Re = Recr
19. Pentru determinarea vâscozităţii unui ţiţei cu masa specifică δ = 888

kg/m3 s-a efectuat în laborator trecerea lui printr-un tub calibrat de sticlă cu
diametrul de 0,3 cm şi lungimea l = 1 m. Debitul de ţiţei măsurat a fost Q =
170 cm3/min, iar pierderile hp = 45,5 cm coloană de ţiţei.
Să se determine vâscozitatea dinamică şi cinematică a ţiţeiului
considerat.
ρ = 888 kg/m3;
d = 0,3 cm;
l = 1 m;
Q = 170 cm3/min;
hp = 45,5 cm;
ν = ? η= ?
20. La capătul unei conducte cu diametrul d = 100 mm care debitează în

atmosferă suprapresiunea este egală cu 3 bar înaintea vanei de închidere
finală. Viteza de curgere a ţiţeiului (δ = 880 kg/m3) care este transportat
prin această conductă este 2 m/s.
Să se determine coeficientul de pierdere al vanei şi lungimea ei
echivalentă dacă panta i = 0,04 pentru conducta dreaptă.
d = 100 mm
p1 – pat = 3 bar;
ρ = 880 kg/m3;
V = 2 m/s;
i = 0,04;
ζv=?
lech = ?
1 1
d 2 2
Fig. 21
21. P.15. Să se determine diferenţa de nivel necesară ca printr-o
conductă de oţel (k = 1,5 mm) cu lungimea de 500 m şi diametrul d = 700
mm să treacă un debit Q = 0,65 m3/s de apă (ν = 1.01 · 10-6 m2/s). Se
neglijează pierderile locale (fig. 21.)
k = 1,5 mm;
l = 500 m;
d = 700 mm;
Q = 0,65 m3/s;
ν = 1.01 · 10-6 m2/s;
H=?
22. Într-un rezervor se introduce un debit constant Q, iar pentru a evita

revărsarea apei din rezervor este montat un tub de evacuare cu diametrul d =
150 mm şi lungimea totală 8m având coefientul de pierdere λ = 0,025 (fig
22). Să se determine:
a) la ce sarcină H debitele care intră şi ies din rezervor sunt egale cu Q =
0,05 m3/s ;
b) ce debit Q trebuie să fie introdus în rezervor ca să fie montat la H = 2m.
1 1
H
d
2
Fig. 22
Se dau coeficientul de rezistenţă la intrare ζ i = 0,5 şi coeficientul de
rezistenţă al unui cot ζ c = 0,45
d = 150 mm;
l = 8 m;
λ = 0,025;
ζ i = 0,5;
ζ c = 0,45;
Q = 0,05 m3/s;
H=?
b) H = 2 m;
Q=?
23. Printr-o conductă se transportă ţiţei cu vâscozitatea cinematică

ν = 0,3 · 10-4 m/s. Să se determine:
a) diametrul minim d al conductei la care ţiţeiul va curge într-un regim
laminar dacă Q = 8,13 l/s.
b) ce debit Q de ţiţei va curge printr-o conductă cu diametrul d = 150 mm
dacă numărul Reynolds este Re = 5000.
ν = 0,3 · 10-4 m2/s
a)Q = 8,13 l/s
dmin = ?
b) Re = 5000
d = 150 mm
Q=?
24. Să se determine înălţimea H necesară apei din rezervorul de

alimentare (din fig.24) pentru a se asigura, în sistemul de conducte dat,
debitele de consum Q1 = 35 l/s (în punctul A) şi Q4 = 50 l/s (în punctul C).
Presiunea relativă din punctul C este p0 = 0. Sistemul de conducte are, între
punctele A şi B, o conductă în paralel. Lungimile, diametrele şi coeficienţii
de rezistenţă hidraulică sunt:
d1 = 225 mm; λ1 = 0,031;
l1 = 300 m; d2 = 125 mm; λ2 = 0,038;
l2 = 150 m; d3 = 150 mm; λ3 = 0,032;
l3 = 250 m; d4 = 175 mm; λ4 = 0,042.
Fig. P.24
25. Pe o conductă de diametru d = 65

mm care transportă apă (v = 10-6 m2/s) cu
debitul Q = 40 l/s este conectată o derivaţie
de lungime l2 = 19 m, având acelaţi
diametru (fig. 25). Dacă l1 = 13,5 m, iar ζ =
12,3, conductele având rugozitatea
echivalentă ∆e = 0,24 mm, să se determine
debitele în cele două ramuri în paralel.
Fig. 25
26. Să se determine pierderea hidraulică
pe un tronson de conductă cu diametrul de 200 mm şi lungimea 2500 m
dacă acesta transportă un debit de apă de 25 l/s la temperatura de 10°C (ν =
1,31 · 10-6 m2/s). Se dă rugozitatea echivalentă a peretului conductei k = 0,5
mm.
d = 200 mm;
l = 2500 m;
Q = 25 l/s;
t = 10°C, ν = 1,31 · 10-6 m2/s;
k = 0,5 mm;
hp = ?
1. Răspuns: L = 1,666 m.
2. Răspuns: lech = 42,1 m.
3. Rezolvare:
a)Natura regimului de curgere este determinată de numărul Re:
V⋅d
Re = , (R.6.19)
ν
0,5 ⋅ 0,100
Re = = 1760,6 ≤ 2320 = Recr
2,84 ⋅10 −5
Regimul este laminar.
b) Dacă Recr = 2320 din relaţia (1) rezultă viteza:
ν ⋅ Re cr 2,84 ⋅ 10 −5 ⋅ 2320
V= = = 0,659 m/s
d 0,1
4. Răspuns: L=1069,45 m. ζ =110,795;λ=0,01554.
5. Rezolvare:
Scriem ecuaţia transf. de energie între secţ. de intrare şi de ieşire :
p1 v12 p 2 v 22
z1 + + = z2 + + + h p1− 2 , (R.6.31)
ρg 2g ρg 2g
z1 = z2 = 0 – cond.orizontală.
v1 = v2 = v – secţiune constantă.
l v2
h p1− 2 = λ ⋅
d 2g
Ecuaţia (R.6.31) devine :
l v2
∆p = λ ⋅ δ ⋅ . (R.6.32)
d 2
Calculăm viteza pentru ca apoi să identificăm regimul de curgere cu
numărul lui Reynolds.
4Q 4 ⋅ 3 ⋅ 10 −3
V= = 2
= 9,55 · 10-2 m/s,
πd 2
π ⋅ 0,2
V⋅d 9,55 ⋅ 10 -2 ⋅ 0,2

Re = = = 14.580.
ν 1,31 ⋅ 10 −6 m 2 s
La această valoare a lui Re regimul este turbulent. Mai trebuie să vedem
dacă conducta este hidraulic netedă sau hidraulic rugoasă. Pentru aceasta
se foloseşte criteriul :
k
Re λ unde pentru λ se acceptă o valoare în domeniul 0,02 – 0,04.
d
k 0,5 ⋅10 −3
Re λ = 14580 0,04 = 7,29 < 9,4
d 0,2
In acest caz folosim relaţia lui Prandtl pentru calculul coeficientului λ,
conducta fiind hidraulic netedă.
1
= 2 lg(Re λ ) – 0,8. (R.6.33)
λ
Relaţia (R.6.33) fiind implicită admitem pentru λ din membrul drept
valoarea iniţială de 0,04 după care calculul decurge iterativ până ce
diferenţa dintre doi λ consecutivi este mai mica de 2%.
1
λ
[ ( ) 2
]
= 2lg 14580 0,04 − 0,8 ⇒ λ1 = 0,0266 ;
1
λ2 = = 0,02822 ;
[ ( )
2lg 14580 0,0266 − 0,8
2
]
1
λ3 = = 0,02798 ;
[2lg(1458 )
0,02822 − 0,8 ]
2
1
λ4 = = 0,0280 .
[2lg(1458 )
0,02798 − 0,8 ]
2
Deci : λ = 0,028.
l v2 2 ⋅10 −3 3 9,55 2 ⋅10 −4
⇒ ∆p = λ ⋅ δ ⋅ = 0,028 10
d 2 0,2 2
∆p = 1277, 4 Pa
Concluzii:
Diferenţa de presiune acoperă de fapt pierderile pe tronsonul de
conductă.
6. Răspuns: d=100 mm.
7. Răspuns: a) Q=30,25 l/s; b) λe =0,030431761.
8. Răspuns: V1 = 624 ,2 m3 /h.
9. Rezolvare:
Coeficientul λ intră în expresia pierderilor longitudinale care se pot
exprima din ec. transferului de energie între secţiunea 1-1 şi 2-2.
p1 v12 p v2
z1 + + = z 2 + 2 + 2 + h p1−2 , (R.6.20)
δg 2g δg 2g
z1 = z 2 = 0
v = v1 = v2 (conductă de secţiune constantă).
l v2
h p1− 2 = λ ⋅
d 2g
Q 4Q
V= =
S πd 2
Deci ecuaţia (R.6.20) devine
p1 − p 2 l 16Q 2
=λ ⋅ 2 4
δg d π d ⋅ 2g
π 2 d 5 (p1 − p 2 )
⇒λ= . (R.6.21)
8δρl 2
În relaţia (R.6.23) nu cunoaştem diferenţa de presiune pe care

trebuie s-o determinăm funcţie de denivelarea de la piezometrul cu Hg.
Presupunem că nu ne mai reţine ecuaţia acestui piezometru diferenţial,
dar se poate deduce uşor. Notăm cu pst – presiunea la suprafaţa de
separaţie a ramurii din stânga şi similar pdr pentru cealaltă ramură. Astfel
avem :
p1 = pst + ρgh0, (R.6.24)
p2 = pdr + ρg(h0 + h), (R.6.25)
pst = pdr + ρmgh (R.36.26)
Facând diferenţa între relaţiile (R.6.24) şi (R.6.25) şi ţinând cont de
relaţia (R.6.26) rezultă:
p1 – p2 = pst – pdr + ρgh = ρmgh – ρgh = (ρm – ρ)gh. (R.6.27)
Deci:
π 2 d 5 (ρ m − ρ)gh
λ= ,(R.6.28)
8δρl 2
π 2 ⋅ 0,15 (13600 − 1000)9,80665 ⋅ 0,05 2
λ= = 0,02477.
8 ⋅ 50 ⋅1000 ⋅ 8 2 ⋅10 −6
Concluzii : Între secţiunea 1-1 şi 2-2 energia disipată s-a consumat
integral din energia potenţială de presiune.
10. Răspuns: a) Q1 =4,05 l/s
1. Q2 =20,9 l/s
b) hp =5,47 m H2O
11. Răspuns: Q =2,309 l/s.
12. Răspuns: p1 =1,385 106 N/ m2; l1 =415 m.
13. Răspuns: Q=2,99l/s.
14. Răspuns: Q=3,589 l/s; ps –pat = - 14866 Pa.
15. Răspuns: a) Q=0,017187 m3/s;
b) ∆H =1,327m.
16. Raspuns:a) Q = 104,3 cm3/s; b) Re = 1847,7 < Recr
17. Rezolvare:
Studiem mişcarea lichidului între secţiunea I-I şi II-II cu ajutorul ec.
transf. de energie (Bernnoulli).
p I v 2I p II v 2II
zI + + = z II + + + h pI− II , (R.6.40)
ρg 2g ρg 2g
zI = H ; v1 ≈ 0
v i2
zII = 0 ; hpI-II = ∑ ζ i
2g
pI = pII = pat
v2 v2
⇒ H = II + ∑ ζ i i . (R.6.41)
2g 2g
Pierderile locale sunt următoarele:
intrarea din rezervor în conductă:

v i2 Q
hp1 = ζ 1  v1 =  , ζ1 = 0,5. (R.6.42)
,
2g  S1 
destindere bruscă de la diametrul d1 la d2:
2
 S  v i2  Q
hp2 = 1 − 1   v1 =  . (R.6.43)
 S 2  2g  S1 
micşorare bruscă de conductă de la d2 la d1:
 S  v2  Q
hp3 = 0,5 1 − 1  i  v1 =  . (R.6.44)
 S2  2g  S1 
pierdere locală în vană:
v12  Q
hp4 = ζ v , v1 =  . (R.6.45)
2g  S1 
Însumând pierderile şi ţinând cont că VII = V1 avem :
v12   S  
2
 S1 
H= 1 + 0,5 + 1 −  + 0,51 − 1  + 4 ⇒
2g   S2   S2  

16 ⋅ Q 2   S1  
2
H= 5,5 + 1,51 −   . (R.6.46)

( ) 2
πd12 ⋅ 2g   S2  
Din relaţia (R.6.46) rezultă debitul :
πd12 2gH
Q= 2
, (R.6.47)
4  S 
5,5 + 1,51 − 1 
 S2 
π ⋅ 0,05 2 2 ⋅ g ⋅16
Q= 2
= 0,01437 m3/s
4   50  2 
5,5 + 1,51 −   
  70  
Concluzii:Dacă tronsoanele de conductă dreaptă şi diametru constant
sunt scurte se pot neglija pierderile distribuite în raport cu cele locale.
18. Raspuns:a)Re45 = 3,559 regim turbulent; Re5 = 1412 regim laminar;
b) t = 23,5°C.
m2
19. Răspuns: ν = 3,137 ⋅10 −6 ; η = 2,78 · 10-3 Pa · s.
s
20. Răspuns: ζ v =170,45 ; lech = 869, 05 m.
21. Răspuns: H=2,476m.
22. Răspuns: a)H= 1,52 m;b)Q = 57, 3 l/s.
23. Răspuns: a)dmin =150 mm; b)Q = 17,7 l/s.
24. Răspuns: H=21,6 m.
25. Răspuns: Q1 = 26,126 l/s şi Q2 = 13,874 l/s.
26. Răspuns: hp =10,533m.
CAPITOLUL VII
CURGEREA LICHIDELOR PRIN
ORIFICII ŞI AJUTAJE
7.1 MIŞCAREA LICHIDELOR PRIN ORIFICII
7.1.1 GENERALITĂŢI ASUPRA ORIFICIILOR
Prin orificii se înţeleg deschideri practicate în pereţii rezervoarelor

sau a construcţiilor hidrotehnice, prin care se evacuează lichidul sub forma
unui jet continuu, datorită presiunilor din amonte. Marginile ascuţite ale
orificiilor exercită un efect de convergenţă asupra firelor extreme de fluid,
conducând la o mişcare treptată a secţiunii transversale a jetului. Din
tendinţa firelor de lichid de a-şi păstra direcţia de mişcare, rezultă o curbare
şi o diminuare continuă a secţiunii jetului după ieşirea din orificiu (fig.7.1).
H
Fig. 7.1.
Curbarea încetează la o distanţă mică de orificiu (≅0,5d) în secţiunea
CURGEREA LICHIDELOR PRIN ORIFICII ŞI AJUTAJE 199
S1, unde traiectoriile particulelor devin paralele.

În secţiunea S1 presiunea este egală cu cea a mediului înconjurător,
iar vitezele au o distribuţie uniformă.
S
Raportul ψ = 1 se numeşte coeficient de contracţie.
S
7.1.2 CLASIFICAREA ORIFICIILOR
Se face după următoarele criterii:

a) după forma secţiunii orificiului: circulare, semicirculare, eliptice,
dreptunghiulare, triunghiulare etc;
b) după mărimea orificiului:
- orificii mici, când H≥5a, unde a este înălţimea orificiului;
- orificii mari, când H<5a;
c) după caracteristica nivelului amonte:
- orificii cu nivel constant sau sarcină constantă;
- orificii cu nivel variabil;
d) după condiţiile de evacuare a jetului:
- orificii libere, când jetul evacuat trece în aer;
- orificii înnecate, dacă jetul se evacuează într-un mediu
lichid.
Problemele de bază în studiul curgerii lichidelor prin orificii sunt
cele legate de calculul vitezei şi debitului.
7.1.3 ORIFICIUL MIC
7.1.3.1 Orificiul liber
Se consideră curgerea, printr-un orificiu liber mic care funcţionează

sub o sarcină constantă H (fig.7.2).
0 Scriind ecuaţia
Bernoulli între secţiunile
0-1 şi luând în consi-
derare că: p 0 = p1 = p at ,
H
p0
α 0 v02
≅ 0,
2g
v12
h p0 = ζ ,
2g
1 de unde rezultă relaţia
(7.1):
Fig.7.2 p0 α 0 v 02 p1 α 1 v12
+ z0 + = + z1 + + h p 0 .(7.1)
γ 2g γ 2g
Va rezulta:
v12
H = (1 + ζ ) , (7.2)
2g
de unde:
1
v1 = 2gH , (7.3)
1 + ζ1
1
Mărimea ϕ = se numeşte coeficient de viteză, şi ţinând cont
1+ ζ
S1
de coeficientul de contracţie ψ = şi Q=v1S1 se poate scrie:
S
v1 = ϕ 2gH , (7.4)
Q = ϕψS 2gH , (7.5)
Mărimea α = ϕψ se numeşte coeficient de debit.

Debitul se mai scrie:
Q = αS 2gH . (7.6)
Recomandările din literatură pentru lichide cu vâscozitate mică şi
numere Reynolds mari sunt: ϕ=0,97 , ψ=0,63 , α=0,61.
Pierderea în orificii se determină din:
v12
h p0 = ζ , (7.7)
2g
1
şi ţinând cont de ϕ = rezultă:
1+ ζ
1
ζ= −1, (7.8)
ϕ2
cu o valoare medie ϕ=0,97 rezultă ζ=0,062.
Pierderea în orificiu se scrie:
h p 0 = ζϕ 2 H = 1 − ϕ 2 H .( ) (7.9)
7.1.3.2 Orificiul înnecat
Considerăm cazul când jetul iese în mediu lichid ca în (fig.7.3).

Scriind ecuaţia Bernoulli între suprafeţele 0-2 rezultă:
p0 α 0 v02 p2 α 2 v 22
+ z0 + = + z2 + + h p 0−2 . (7.10)
γ 2g γ 2g
α 0 v02 α 2 v 22
Ţinând cont că ≅ ≅ 0 , p0=p2=pat şi că pierderile
2g 2g
hidraulice compun din pierderea în orificiu şi pierderea prin destinderea
jetului rezultă:
v12
h p 0−2 = (1 + ζ ) ; (7.11)
2g
sau
v12
H = (1 + ζ ) , (7.12)
2g
de unde:
1
v1 = 2gH = ϕ 2gH . (7.14)
1+ ζ
0
2
Fig. 7.3
Se observă în cazul orificiului înnecat expresiile vitezei şi debitului

sunt identice cu cele pentru orificiul liber, iar coeficienţii ϕ şi ψ au aceleaşi
valori.
7.1.4 ORIFICIUL MARE
Se consideră un orificiu dreptunghiular ca în (fig 7.4).

Debitul elementar dQ pe o suprafaţă elementară va fi:
dQ = αbdz 2gz . (7.14)
z1 z
dz
z2
Fig. 7.4
Debitul ce trece prin orificiu este:

z2
Q = b 2g ∫ α z dz . (7.15)
z1
În cazul deversorului (fig.4.5) se scrie debitul Q:

2
Q= αbz 2 2gz 2 , (7.16)
3
unde: α=0,7÷0,9.
7.2 CURGEREA LICHIDELOR PRIN AJUTAJE
Un ajutaj este un tub cu lungimea l=(3÷5)d ataşat unui orificiu

(fig.7.6).Se considera sarcina constanta H. Se constata ca lichidul la iesirea
din rezervor sufera o contractie in sectiune minima S1; urmeaza apoi o
destindere astfel ca la
iesirea din ajutaj jetul se
reataseaza la peretii z2
ajutajului .
Scriind ecuatia
transferului energiei intre
sectiunile 0 si 2 rezulta :
Fig. 7.5
α 0 v 02 p 0 α v2 p
+ + z 0 = 2 2 + 2 + z 2 + ∑ h p 0− 2 , (7.17)
2g γ 2g γ
α 0 v 02
şi ţinând cont de z0=H, z2=0, ≅ 0 , p0=p2=pat , α2≅1, rezultă:
2g
v 22
H= + ∑ h p 0−2 .
2g
Pierderile se scriu:
v2 (v − v2 )
2
∑h p 0−2 = h porifiu + h pdestindere = 0,063 1 + 1

2g 2g
; (7.18)
şi apar - hporificiu – pe porţiunea 0-1;

- hpdestidere – pe porţiunea 1-2;
Se scrie ţinând cont de recomandările[2]
v 22 v 22
H= + 0,504 ; (7.19)
2g 2g
de unde
1
v2 = 2gH = ϕ aj 2gH ; (7.20)
1,504
Q = v 2S 2 = ϕ ajS 2 2gH = α ajS 2 2gH . (7.21)
Se observă că:
αaj=ϕaj=0,815. (7.22)
Observaţie: În cazul unui ajutaj cilindric comparativ cu un orificiu

cu aceleaşi dimensiuni, funcţionând sub aceeaşi sarcină H, debitul ajutajului
este mai mare cu 34 %.
7.3 DURATA GOLIRII UNUI REZERVOR
Se consideră rezervorul din (fig.7.7) în care intră debitul de

alimentare Qa=const. şi iese debitul q = αs 2gz , S(z) fiind secţiunea
transversală.
z
Qa
S(z)
dz
z
O
q
Fig. 7.7
Pentru a determina timpul de golire conform (*) se scrie egalitatea

între cantitatea de lichid ce iese din vas şi modificarea cantităţii de lichid din
vas:
Qadt=qdt+S(z)dz. (7.23)
Rezultă:
S(z )dz
z2
tg = ∫Q
z1 a −q
. (7.24)
Considerând cazul cel mai simplu când Qa=0, durata golirii până la
cota z0 va fi :
S(z )dz
z2
tg = ∫ αs
z1 2gz
. (7.25)
Considerând o golire completă rezultă:
S(z )dz
z1
tg = ∫ αs
0 2gz
. (7.26)
APLICAŢII
CURGEREA LICHIDELOR PRIN ORIFICII ŞI
AJUTAJE
1. Consideraţii teoretice şi relaţii utilizate la rezolvarea

problemelor
1. Orificiul mic liber: H > 5a (înălţimea orificiului)
Sc
H
Fig. A7.1
Q = αS 2gH
α – coeficient de debit ⇒ α = φ·Ψ
1
ϕ= (coeficient de viteză);
1+ ζ
Sc
ψ= (coeficient de contracţie).
S
APLICAŢII CURGEREA LICHIDELOR PRIN ORIFICII ŞI AJUTAJE 209
2. Orificiul mic înecat: H > 5a

0
2
H
S
Sc
Fig. A7.2
Q = αS 2gH unde:
α = ϕψ .
3. Orificiul mare: H < 5a
z1 z
H z2 dz
FigA.7.3
Q=
2
3
(
αb 2g z 32 / 2 − z 13 / 2 ) unde
α = ϕψ .
4. Deversor dreptunghiular:
2
Q= αbz 2 2gz 2
3
z2 α = 0.7 … 0.9
Fig A.7.4
5. Curgerea prin ajutaje: Q = α ajS 2 2gH

0 α aj = ϕ aj = 0.815
ajutaj cilindric
l = (3…5) d 1
v2 = 2gH
2
H 1 1 
1+ ζ 2
+  − 1
ψ ψ 
d
v 2 = ϕ aj 2gH
1 2
Fig. A.7.5
6. Curgerea sub sarcină variabilă:
Qa
dz
S(z)
zi
z
zf
s q
Fig. A.7.6
Q a dt = qdt + Sdz
q = αs 2gz
zf
S(z)dz
t= ∫Q
zi a −q
2. Probleme
1. Un tub vertical cu diametrul d = 50 mm şi
lungume l = 10 m cu capătul de sus deschis,
umplut în întregime cu apă, începe, după
deschiderea orificiului lui inferior, să se golească în
atmosferă (fig. 1). Să se determine timpul golirii
depline a tubului, admiţând că regimul de curgere a
fluidului în cursul întregului proces de golire este
turbulent, cu coeficientul pierderilor de sarcină
liniare constant, λ = 0,025.
2. Să se stabilească timpul de golire al unui Fig. 1

rezervor cilindric circular a cărui secţiune
transversală este un cerc cu diametrul D=2 m şi lungimea L=8 m. Golirea se
face printr-un orificiu mic, în perete subţire, cu secţiunea A0=2 dm2.
3. Apa curge dintr-un rezervor

deschis, printr-un orificiu mic cu
diametrul d = 12 mm practicat pe fundul
acestuia, la o sarcină constantă
H = 1,5 m. Un recipient cu capacitatea de
20 l, dispus sub jet s-a umplut în 53 s. Să
se determine: H
a) coeficienţii de debit, viteză şi d
contracţie ai jetului, dacă diametrul
acestuia în secţiunea contractată este
de dC = 9,6 mm.
b) timpul de umplere al aceluiaşi d0
recipient pentru H=1m (fig. 3).
d = 12 mm;
H = 1,5 m;
∆V = 20 l;
∆t = 53 s;
dC = 9,6 mm; Fig. 3
H = 1 m.
4. Să se calculeze diferenţa de nivel între rezervoarele din figura 4 astfel

încât prin difuzorul de legătură să se scurgă debitul Q=10 l/s. Se cunosc
diametrele de intrare şi ieşire ale difuzorului, d1=50 mm şi d2=100 mm şi
lungimea acestuia, l=90 mm. În calcul se neglijează vitezele de mişcare a
apei în cele două rezervoare.
H
d1
d2
l
Fig. 4
5. Dintr-un rezervor închis apa se scurge simultan printr-un orificiu şi

printr-un ajutaj conic convergent, ambele situate la adâncimea h=1 m.
Suprapresiunea ps şi adâncimea h se presupun constante. Diametrul
orificiului este egal cu diametrul ajutajului: d=3 cm. Debitul Q2 care se
h
Φd
Φd
Fig. 5
scurge prin ajutaj este cu ∆Q = 2 l/s mai mare decât Q1 care se scurge prin
orificiu (fig.5).
Să se determine suprapresiunea ps, cunoscând coeficienţii de debit
α1=0,62 (pentru orificiu) şi α2=0,96 (pentru ajutaj).
6. Printr-un ajutaj cilindric orizontal ataşat unui rezervor cu apă se

scurge un debit Q=5,6 l/s. Dimensiunile ajutajului sunt: diametrul d=3,8 cm;
lungimea l=15 cm; înălţimea apei deasupra ajutajului este H.
Să se determine valoarea înălţimii H, precum şi vacuumul produs în
secţiunea contractată.
7. Să se compare debitele
scurse prin două ajutaje ca formă,
unul cilindric exterior şi unul
divergent cu unghiul la vârf θ=6°.
Înălţimea apei deasupra centrului
h2
secţiunii de intrare în ajutaje este

H=3 m, lungimea ajutajelor, l=35
cm, iar diametrul secţiunii iniţiale
d=10 cm.
8. Să se determine timpul de A1
golire a vasului din figura 8 ştiind
h1
că: A1=2 m2; A2=5 m2; h1=2 m;

h2=3,2 m. Golirea se face printr-
un orificiu mic de fund, în A2
peretele subţire, având secţiunea
A0=50 cm2.
A0
Fig.8
9. Apa curge dintr-un vas dechis printr-un orificiu mic, în perete subţire,
având diametrul d = 15 mm sub o sarcină constantă H = 1 m în atmosferă.
Cunoscând debitul de apă ce iese din rezervor Q = 486 cm3/s, diametrul
jetului în secţiunea contractată dC = 12 mm, să se determine:
a) coeficientul de pierderi ς al orificiului;
b) pierderile de sarcină la curgerea prin orificiu (fig.9).

d = 15 mm;
H = 1 m;
Q = 486 cm3/s;
dC = 12 mm;
H
10. Într-un rezervor închis se d
menţine o sarcină constantă H = 1
m, iar presiunea relativă la
suprafaţa apei este p0 = 0,32 bar.
Să se determine:
d0
a) diametrul unui orificiu
plasat pe fundul rezervorului
care asigură evacuarea unui Fig. 9
debit Q = 1 l/s.
p0
b) cum trebuie modificată 0 0
presiunea relativă p, pentru ca
debitul de apă printr-un
orificiu cu diametrul d = 10
mm să fie 0,5 l/s (fig.10).
Coeficientul de debit al H
d
orificiului α0 = 0,61.
H = 1 m;
α0 = 0,61;
p0 = 0,32.
d0
a) Q = 1 l/s, d = ?
b) d = 10 mm, p0r = ? 1 1
Fig. 10
11. Un rezervor este împărţit cu doi pereţi în compartimente. În primul

perete există un orificiu cu suprafaţa S1 = 0,4 dm2, în al doilea un orificiu cu
suprafaţa S2 = 0,85 dm2, iar în fundul ultimului compartiment un orificiu cu
suprafaţa S3 = 0,5 dm2. Să se determine:
a) debitul de apă ce curge din rezervor la un nivel constant H1 =
3 m şi nivelele H2 şi H3, în celelalte două compartimente
dacă a = 0,6 m;
b) cât trebuie să fie suprafeţele orificiilor în pereţi, pentru ca
debitul Q = 10,4 l/s şi S3 = 0,4 dm2 în compartimentele
rezervorului să se stabilească nivelele H1 = 2,7 m şi H2 = 1,8
m (fig. 11).
Coeficientul de debit se consideră α = 0,61
S1 = 0,4 dm2;
S2 = 0,85 dm2;
S3 = 0,5 dm2;
a) H1 = 3 m, a = 0,6 m
b) Q = 10,4 l/s , S3 = 0,4 dm2
H1 = 2,7 m, H2 = 1,8 m, α = 0,61;
H
S1 H
H
S2
a
Fig. 11 S3
12. Apa trece din rezervorul A în rezervorul B printr-o conductă al cărei

diametru este d = 80 mm şi lungimea totală L = 2 l = 10 m. Din rezervorul B
apa curge în atmosferă printr-un ajutaj cilindric de acelaşi diametru d1 = 80
mm (αaj = 0,815). Coeficienţii de rezistenţă ai cotului, ventulului şi la
intrare, sunt egali cu ςc = 0,3 , ςv =4, iar ςi = 0,5. Coeficientru de pierdere
longitudinală λ = 0,03. Să se determine care este sarcina H necesară să fie
menţinută în rezervorul A pentru ca nivelul în rezervorul B să fie h = 1,5 m
(fig. 12).
d = 80 mm ςc = 0,3 d1 = 80 mmςi = 0,5 h = 1,5
L = 2 l = 10 m ςv =4 αaj = 0,815 λ = 0,03 H=?
A
0 0
A H
l;d
ςv
l;d 1
ςc 1
d1
Fig.12
B
13. Să se determine timpul cerut ca nivelul suprafeţei libere din partea

dreaptă să crească cu 0,6 m dacă situaţia iniţială este ca în figură. Aria
secţiunilor celor două compartimente este S1 = 1,5 m2, S2 = 1,8 m2 (fig. 13).
∆z2 = 0,6 m;
S1 = 1,5 m2;
S2 = 1,8 m2;
d = 75 mm;
α = 0,9;
t=?
z1 , z2
dz2 1.8 m
z1
z2
O
x
d
S1 S2
Fig. 13
14. Un rezervor tronconic cu dimensiunile R1 = 4 m, R2 = 2 m şi H =

10 m este umplut cu apă până la cota H1 = 9 m. În parte inferioară este
practicat un orificiu cu diametrul d = 20 mm.
Să se determine timpul în care nivelul în rezervor scade până la cota
H2 = 5 m, cunoscând că rezervorul nu este alimentat (fig 14).
Coeficientul de debit al orificiului se consideră α = 0,61.
R1 = 4 m;
R2 = 2 m;
H = 10 m;
H1 = 9 m;
H2 = 5 m;
d = 20 mm;
α = 0,61.
z
R1
r
A
dz
S(z)
H
z
d
H2
Fig. 14
R2
15. Un rezervor sferic cu raza R = 2 m se goleşte printr-un orificiu de

secţiune S = 0,1 m2, iar prin orificiul superior se face aerisirea şi
completarea vidului cu aer. Să se determine timpul de golire completă a
rezervorului. Se consideră coeficientul de debit constant α = 0,61 (fig.15).
R = 2 m;
S = 0,1 m2;
α = 0,61;
tg = ?
y
r
dz
z
R
O
r
S
Fig. 15
16. Să se determine timpul de golire al

unui rezervor cilindric cu dimensiunile Φ =
2 m şi L = 5 m în poziţiile (fig. 16)
Φ
L
a) rezervorul aşezat vertical;
b) rezervorul aşezat orizontal.
orificiu
Orificiul de golire are secţiunea a = 1 dm2.
Fig.16. a
y
L
x
R x
Φ
orificiu a
Fig.16.b
17. Un rezervor are precticat în perete lateral un orificiu dreptunghiular

cu înîlţimea a = 5 cm şi lăţimea b = 10 cm (fig.17). Se cer următoarele:
a)debitul Q1 de alimentare a
rezervorului de la reţea, astfel
încât nivelul lichidului în
rezervor să se menţină la
valoarea h = 6 m;
b) debitul compensator Q2 necesar
menţinerii nivelului de lichid în
rezervor la valoarea h = 0,08 m.
Coeficientul de rezistenţă locală
în ambele cazuri se consideră ζ =
0,5, iar coeficientul de contracţie ε Fig. 17
= 0,62.
18. Să se determine debitele care ies prin două ajutaje cu aceleaşi

caracteristici (S, l), dar cu poziţii diferite (ca în fig. 18). Date numerice: d =
60 mm, l = 200 mm, h = 1 m şi a = 200 mm.
h1
h
d
1
a
d
2
l
Fig. 18
1. Răspuns:T=2sec.
Tvertical = 322 s
2. Răspuns: .
Torizontal = 548 s
3. Rezolvare:
a) Regimul fiind staţionar, H este constant.
Debitul prin orificiu va fi:
Q = α ⋅ S 2gH , (R.7.1)
unde:
α – coeficient de debit;
φ – coeficient de viteză;
ψ – coeficient de contracţie;
ς – coeficient de pierderi locale;
S – secţiunea orificiului;
ceea ce determină:
α=φ·ψ, (R.7.2)
respectiv:
1
ϕ=
1+ ς . (R.7.3)
unde:
S
ψ= c , (R.7.4)
S
pentru care SC – secţiunea contractată.
Dacă vasul se umple în timpul ∆t rezultă debitul prin orificiu:
∆V 20
Q= = = 0,377 l/s .
∆t 53
Din relaţia (R7.1):
Q 4Q 4 ⋅ 0,377 ⋅10 −3
α= = 2 = = 0,615
S 2gH πd 2gH π ⋅12 ⋅10 −6 2g ⋅1,5
Din relaţia (R7.4) avem:
Sc d c2 9,6 2
ψ= = = = 0,64
S d 2 12 2
Din relaţia (R7.2) avem:
α 0,615
ϕ= = = 0,961
ψ 0,64
b) Cunoscând coeficientul α rezultă debitul
π ⋅12 ⋅10 − 6
Q = α ⋅ S 2gH = 0,615 2 ⋅ g ⋅1 = 3,08 ⋅10 − 4 m 3 /s
4
Deci timpul de umplere al vasului inferior va fi:
∆V 20 ⋅10 −3
∆t = = = 64,93 sec
Q 3,08 ⋅10 −4
Concluzii:
Se subliniază aspectul curgerii sub sarcină constantă prin orificiu
mic. Relaţiile de definire ale celor trei coeficienţi. Calculul debitului
măsurat cu vasul tarat.
4. Răspuns: H=0,67 m
5. Răspuns: ps =0,254 at.
6. Răspuns: H = 1,86 m
i. hvac = 138 m
7. Răspuns: Q1 =0,049 m3 /s;Q2 =0.0509 m3/s; v1/v2=1,825
8. Răspuns: T = 1280 s .
9. Raspuns: a) ς=0,06215 ;b)hp = 0,0585 m (J/N)
10. Răspuns:a)d=0,15 m;b)por=44652 Pa.
11. Răspuns:
a) Q=13,718 l/s;b)S1=4,058*10-3m2; S2=4,118*10-3m2.
12. Raspuns: H=9,515m.
13. Rezolvare:
Alegem un sistem cartezian de coordonate xyzO cu planul xOy identic
cu suprafaţa iniţială a apei în compartimentul al doilea. Variaţia volumului
de lichid din rezervorul 2 dv2/dt trebuie să fie egală cu debitul de lichid
trecut prin orificiu din rezervorul 1. Deci:
dv 2 (R.7.5)
= α ⋅ s 2g(z1 - z 2 )
dt
sau:
S 2 dz 2
= α ⋅ s 2g(z1 − z 2 )
dt
separăm variabilele:
S2dz2 (R.7.6)
dt =
α ⋅ s 2g(z1 − z 2 )
z1 şi z2 sunt variabile. Între ele avem o relaţie de legătură ce
condiţionează egalitatea volumelor transvazate dintr-o parte în cealaltă:
S2z2 = S1(1,8-z1) (R.7.7)
Înlocuind valorile numerice în (R.7.11) avem:
1,8 ⋅ S1 − S2 z 2 1,8 ⋅1,5 − 1,8 ⋅ z 2
z1 = = = 1,8 − 1,2 ⋅ z 2
S1 1,5
Variabila z2 creşte de la “0“ la 0,6.
0,6 S 2 dz 2 0,6 S 2 dz 2
⇒t= ∫ = ∫ =
0 α ⋅ s 2g(z1 − z 2 ) 0 α ⋅ s 2g(1,8 − 1,2 ⋅ z 2 − z 2 )
0,6 S 2 dz 2 S2 dz 2
= ∫ = ∫
0 α ⋅ s 2g(1,8 − 2,2 ⋅ z 2 ) α ⋅ s 2g 1,8 − 2,2 ⋅ z 2
Se face schimbarea de variabilă:
u = 1,8 – 2,2·z2 ⇒ du = −2,2dz ⇒ dz = − du
2 2 2,2
z2 = 0 ⇒ u = 1,8
z2 = 0,6 ⇒ u =0,48
0,48  S2du  4 ⋅1,8 0,48 du
t = ∫ − =−
∫ =
1,8  2,2 ⋅ α ⋅ s 2gu  2,2 ⋅ 0,9 ⋅ π ⋅ 0,0752 2g 1,8 u
=−
4 ⋅1,8
2,2 ⋅ 0,9 ⋅ π ⋅ 0,0752 2g
( ) (
⋅ 2 ⋅ 0,48 − 1,8 = −92,9286 0,48 − 1,8 = 60,29 sec )
14. Răspuns: t=649,3 sec

15. Răspuns tg=99,23sec.
16. Răspuns: a) t g = 528.64 s ; b)tg = 709.5 s.

17. Răspuns: a)Q1 = 30,2 l/s; b) Q= 3,84 l/s.
18. Rezolvare:
Coeficientul de debit al ajutajului este αaj = 0.82.
Pentru ajutajul 1 se obţine:

π ⋅ 0.062
Q1 = α ajA 2gh1 = 0.82 3.96
4
Q1 = 9.16 l/s.
h1 = h – a = 1 – 0.2 = 0.8 m.
Pentru ajutajul 2 se obţine:

Q 2 = α ajA 2g(h + l) ;
π ⋅ 0.062
Q 2 = 0.82 2 ⋅ 9.81 ⋅ 1.2 ;
4
Q2 = 11.24 l/s.
h + l = 1.2 m.
Q = Q1 + Q2 = 9.16 + 11.24 =
= 20.4 l/s
MASINI HIDRAULICE 227
CAPITOLUL VIII
MAŞINI HIDRAULICE
8.1.TURBOMASINI
8.1.1.INTRODUCERE, DEFINIŢIE, CLASIFICARE,

PARAMETRII FUNCŢIONALI
Energia hidraulica este energia unui fluid incompresibil .

Maşinile hidraulice sunt maşini de forţa, în care are loc
transformarea energiei hidraulice in energie mecanica si invers.
Generatoare hidraulice sunt maşinile hidraulice care transformă
energia mecanică în energie hidraulică (pompe şi ventilatoare).
Motoarele hidraulice transformă energia hidraulică în energie
mecanica (turbinele hidraulice).
Transformatoarele hidraulice sunt maşini în care apar transformări
ale energiei mecanice, cu anumiţi parametrii, în energie mecanică, cu alţi
parametrii, prin intermediul energiei hidraulice, sau a energiei hidraulice tot
în energie hidraulică, cu alţi parametrii, prin intermediul energiei mecanice .
Pentru caracterizarea funcţionării turbomasinilor, corespunzător sensului de
curgere a fluidului prin maşina se va nota cu i intrarea si cu e ieşirea
acesteia.
Funcţionarea generatoarelor hidraulice este caracterizata de următori
parametrii energetici :
1) Debitul, definit prin cantitatea de fluid ce trece prin sectiunea de
ieşire in unitatea de timp. Debitul se exprima in unităţi de volum (Q), de
greutate (G) sau de masa (M) raportate la unitatea de timp .
2) Înălţimea de pompare,care este energia specifica totala primita
de lichid la trecerea sa prin maşină şi deci este diferenţa dintre energia
specifica totala a lichidului de la ieşirea si intrarea in maşina.
Energia specifica totala a lichidului se poate exprima prin energia
totala E raportata la greutatea fluidului G sau la masa M .
E p αv 2  J 
e = = + z+  = m (8.1)
G ρg 2g  N 
E p αv 2 J N ⋅m
y= = +z+  kg = kg  (8.2)
M ρg 2g  
Deci:
 p αv 2   p αv 2 
H =  z + +  −z + +  (8.3)
 ρg 2 g  e  ρg 2 g  i
 p αv 2   p αv 2 
Y =  gz + +  −  gz + +  (8.4)
 ρ 2  e  ρ 2 i
Se observa legătura intre cele doua forme:
Y = gH (8.5)
3) Puterea utila Pu este puterea transferata lichidului:
Pu = ρgQH (8.6)
4) Puterea absorbita P reprezintă puterea aplicata maşinii pentru a
realiza pomparea lichidului.
5) Randamentul η , caracterizează eficienta transformării
energetice:
P
η= u (8.7)
P
Funcţionarea motoarelor hidraulice este caracterizata de următorii
parametrii energetici:
1) Debitul reprezintă in acest caz, cantitatea de lichid care trece prin
sectiunea de intrare in unitatea de timp.
2) Căderea turbinei este energia specifica totala cedata de lichid, la
trecerea sa prin maşina si deci este diferenţa dintre energia specifica totala a
lichidului de la intrarea si ieşirea din maşina:
 p αv 2   p αv 2 
H =  z + +  −  z + +  (8.8)
 ρg 2 g  i  ρg 2 g  e
 p αv 2   p αv 2 
Y =  gz + +  −  gz + +  (8.9
 ρ 2 i  ρ 2  e
3) Puterea utila Pu este puterea dezvoltata de maşina
.4) Puterea disponibila sau puterea hidraulica este puterea cedata de
lichid la trecerea prin maşina:
P = ρgQH = ρQY (8.10)
5) Randamentul:
Pu
η= (8.11)
P
In cazul mişcărilor rotative un parametru important este turaţia
n,care determina valorile debitului si transferului de energie. Un alt
parametru care se introduce in cazul turbomasinilor este diametrul
rotorului.
8.1.3 TURBOPOMPE
8.1.3.1 Clasificarea turbopompelor
Turbopompele se clasifica cu ajutorul numărului caracteristic:

2πn Q 2πn Q
k= = (8.12)
(gH )
3/ 4
y3/ 4
unde toate mărimile sunt introduse in sistemul internaţional, iar turaţia in
rot/sec.
Se mai utilizează pentru clasificare si turaţia caracteristica nq si
turaţia specifica ns care se mai numesc si rapiditate cinematica respectiv
rapiditate dinamica. Aceste mărimi se obţin din criteriile de similitudine prin
eliminarea diametrului. Astfel:
n Q
nq = (8.13)
H 3/ 4
n P
ns = (8.14)
H 5/ 4
Considerând lichidul de lucru apa si exprimând mărimile in unităţi
SI (cu excepţia puterii ), rezulta următoarea relaţie de legătura intre aceste
mărimi:
n sCP = 3,65nq = 133k (8.15)
In cazul exprimării puterii in kw turaţia specifica se notează nsKW si:
n sCP = 1,16n sKW (8.16)
In tabelul 8.1 sunt prezentate tipurile constructive ale pompelor in funcţie de
nsCP , k si nq
Tab. 8.1
Se observa din tabel, ca pompele centrifuge acoperă un larg domeniu
de funcţionare:k =0,2-2,6 sau nsCP =40-500 , respectiv nq =11-135 .
8.1.3.3. Variante constructive
Organele componente
Toate generatoarele analizate in acest capitol sunt maşini
rotitoare,deci au ca organe mecanice comune:
(1) lagăre,arbori, cuplaje
(e) cutii de etanşare la trecerea arborelui prin corpul pompei
(p) placi de baza sau alte construcţii metalice sau de beton care asigura
fixarea pompei si a motorului.
Organele cu funcţie hidraulica pot fi grupate astfel:
(R) rotoare, sediul transformării lucrului mecanic de acţionare in
energie hidraulica a fluidului.
(C) organe de conducere, realizează conducerea curentului de fluid intre
racordul de aspiraţie si rotor ,sau intre rotor si racordul de refulare.
- C1 racord sau camera de aspiraţie.
- C2 statoare paletate.
- C3 inele statorice nepaletate
- C4 colectoare.
-C5 canale laterale sau periferice.
Pe figuri sunt marcate aceste organe cu notaţiile de mai sus. In rotor
fluidul primeşte energie din exterior. In organele de conducere energia
se conserva (disipaţiile transformate in căldura se cedează in exterior),
deci pot avea loc doar transformări din energie potenţiala in energie
cinetica sau invers.
Din multitudinea soluţiilor constructive, care ilustrează tipurile de
turbopompe prezentate in tab.8.1., s-au ales pentru exemplificare doua
tipuri, o pompa centrifuga monoetajata si o pompa axiala.
Pompa centrifuga
Fig.8.1
In fig. 8.1 este prezentata o pompa centrifuga cu rotor normal, in

construcţie clasica, cu posibilitate de antrenare directa de la un motor
electric sau termic, prin intermediul unui cuplaj sau a unei transmisii.
Pompa axiala
In fig.8.2 este reprezentata schematic o pompa axiala.

8.1.3.4. Curbe caracteristice
Funcţionarea unei pompe este determinata daca se cunosc
următoarele curbe caracteristice :
H = f (Q), P = f (Q),η = f (q) (8.17)
la turaţie constanta.
Curbele caracteristice pot fi determinate teoretic si experimental.
Fig.8.2
Determinarea teoretica a curbei caracteristice H=f(Q)
Se considera o pompa centrifuga care funcţionează la o turaţie

constanta. Admiţând cazul intrării normale care asigura un transfer energetic
maxim, ecuaţia fundamentala are forma :
gH t∞ = u 2 vu 2 (8.18)
La rotorul cu număr infinit de palete, curentul de lichid urmăreşte
direcţia paletelor. La ieşire unghiul după care curentul relativ părăseşte
rotorul este β 2 .
gH t∞ = u 2 vu 2 = u 2 (u 2 − v m 2 ctgβ 2 ) (8.19)
Q
vm 2 = (8.64)
πD2 b2
Q
gH t∞ = u 2 vu 2 = u 2 (u 2 − ctgβ 2 ) (8.20)
πD2 b2
Deci, intre înălţimea de pompare
corespunzătoare numărului infinit de
palete, si debit exista o dependenta
liniara ce depinde de unghiul ß2,
fig8.3.Este recomandabila obţinerea
pe cale experimentala a
caracteristicilor energetice ale unei
pompe fig.8.4.
Fig .8.3.
.
Fig.8.4
8.1.3.4.1 Caracteristicile turbopompelor la diferite turaţii
Se presupun cunoscute caracteristicile energetice ale unei pompe .

Pentru determinarea caracteristicilor ei la alta turaţie exista doua soluţii :
• Încercarea ei in staţiune la turaţia dorita
• Utilizarea relaţiilor de similitudine ale turbopompelor in
vederea transpunerii rezultatelor la alta turaţie .
Fig.8.5 Fig.8.6
Se cer curbele H=f(Q) si P=f(Q) la o turaţie n2 care se presupune

mai mica decât n1 .
n2 2
H 2 = H1 ( ) (8.21)
n1
Qq n1
= (8.22)
Q2 n2
n2 3
P2 = P1 ( ) (8.23)
n1
Înlocuind raportul turaţiilor in relaţiile inaltimii de pompare si puterii
se obţine :
H
H 2 = 21 Q22 (8.24)
Q1
P1 3
P2 = Q2 (8.25)
Q13
adică doua puncte aparţinând curbelor n1 si n2 sunt puse in corespondenta

prin intermediul unei parabole de gradul doi respective o cubica, cu vârful in
originea sistemului de coordonate.
Se obişnuieşte sa se reprezinte curbele de funcţionare ale unei
pompe, la diferite turaţii sub forma unei diagrame universale. Aceasta
reprezintă dependentele H=f(Q) pentru diferite turaţii, peste care s-au
suprapus curbele de egal randament si au ca parametru diametrul rotorului
D.
Fig.8.7
8.1.4 TURBINE HIDRAULICE
8.1.4.1 Noţiuni generale. Clasificarea turbinelor hidraulice.

Turbinele hidraulice sunt motoare hidrodinamice destinate
transformării energiei hidraulice a cursurilor de apa in energie stereo-
mecanica.
Aşa cum se cunoaşte de la similitudinea turbomasinilor
caracterizarea unei maşini hidraulice, indiferent ca este pompa sau turbina,
se face prin criteriul de similitudine dimensional numit turaţie specifica
(turaţia unei maşini asemenea cu cea data, care la căderea de H=1m da o
putere de 1kW sau 1 CP). Acest criteriu corelează forma rotorului turbinei
cu căderea H.
Astfel, actualmente tipurile constructive de turbine consacrate de
tehnica moderna sunt:
-turbina Pelton cu ns=3…36 ; (H=200…2000 m)
-turbina Francis cu ns=60…350 ; (H=50…600 m)
-turbina Deriaz cu ns=120…300 ; (H=120…300 m)
-turbina Kaplan cu ns=300…900 ; (H=12…60 m)
-turbina bulb cu ns=700…1400 ; (H=2..12 m)
Alte clasificări posibile, se refera la direcţia curentului relativ, la axa
de rotaţie a turbinei, a poziţiei de funcţionare sau al principiului de
funcţionare ca turbomasina .
După direcţia curentului sunt:
-turbine axiale (Kaplan, bulb)
-turbine radial-axiale (Francis, Deriaz)
-turbine tangenţiale (Pelton)
După poziţia axului, oricare tip poate fi încadrat in :
-turbina cu ax vertical
-turbina cu ax orizontal
8.1.4.2 Elemente constructive si funcţionale ale turbinelor

hidraulice
Turbina Pelton
Este tipul de turbina specific căderilor mari si a debitelor mici. Din

punct de vedere al principiului de funcţionare este o maşina hidraulica cu
actiune totala.
Rotorul este compus dintr-un disc metalic pe a cărui periferie sunt
fixate la pas constant un număr de cupe a căror forma permite realizarea
unei forte maxime din interacţiunea cu jetul dat de injector, ale cărui parţi
active cu rol de reglare a debitului si formare a jetului sunt duza injectorului
si acul injectorului
In cazul necesitaţii opririi rapide a turbinei se acţionează prin tăierea
si devierea jetului cu ajutorul deflectorului si apoi va urma închiderea
treptata a acului injector pentru evitarea socului hidraulic.
Ca dimensiune principala a rotorului se considera diametrul D care
este tangent la linia mijlocie a vanei jetului; diametrul jetului este d0.
Paleta turbinei Pelton asigura preluarea forţei de impuls. Unghiurile
de intrare si ieşire asigura funcţionarea corecta si sunt in jur de 4…70 .
Profilul suprafeţelor interioare este definitoriu pentru obţinerea
randamentelor ridicate.
Injectorul este atât organ de reglare, cat si locul de transformare a
energiei potenţiale a curentului, care mai exista in aceasta zona, in energie
cinetica si de constituire a unui jet cat mai compact.
In fig 8.8 este prezentata o turbina tip Pelton, cu doua injectoare
principale si un injector de frânare.
Fig.8.8
Turbina Francis
Acest tip funcţionează la căderi mijlocii si mari H=50…600m si la
debite mijlocii pina la câteva zeci de m3/s . Puterile maxime ajung pina in
jur de 700MW pe unitate, fiind limitate de posibilităţile tehnologice de
realizare a rotoarelor cu dimensiuni mari . Turbinele Francis sunt
turbomasini cu reacţiune (parţiala), la care alimentarea se face pe toata
periferia rotorului . Curentul de apa intra pe direcţie radiala si iese pe
direcţie axiala. Sediul transformărilor energetice este rotorul 1, echipat cu o
reţea de palete 1a, in număr de 12…19, torsionate spaţial . Intre ele se
formează canale interpaletare intre care circula fluidul capabil de energie
hidraulica .
Fig.8.9
Alimentarea se face de la conducta forţata prin intermediul
aparatelor de conducere de tip camera in spirala 2, reţea de palete statorice
3, aparat director 4, iar evacuarea se face prin tubul de aspiraţie 5 .
In figura 8.9 este prezentata o Turbina Francis cu ax vertical .
Turbina Kaplan
Face parte din tipul turbinelor axiale, funcţionând la căderi mici, si

debite mari si foarte mari, ajungând la sute de m3/s .(fig.8.10.)
Fig.8.10
Elementele constructive principale sunt, in sensul curgerii apei,
camera spirala “1”, de secţiune meridiană poligonala si cu unghiul de
infasurare al spiralei de maxim 1800, statorul “2” echipat cu coloane
statorice profilate diferit in zona spiralei fata de zona in care aceasta nu
înfăşoară rotorul, aparatul director “3”, rotorul “4” compus dintr-un butuc, o
reţea de palete “4a” si ogiva “4b” si tubul de aspiraţie “6”, in general cotit .
Turbinele axiale, cu rotor de tip Kaplan, au posibilitatea modificării
paletelor rotorice, poziţionate la unghiul φ, in timpul funcţionarii prin
intermediul unui mecanism special aflat in interiorul butucului si comandat
din exterior prin coloana de distribuţie aflata in interiorul arborelui tubular .
8.1.4.3 Curbe caracteristice de funcţionare
Caracteristicile energo-cavitationale ale turbinelor hidraulice

reprezintă funcţii de legătura intre parametrii caracteristici ai maşinii.
Reprezentările geometrice ale acestor funcţii sunt suprafeţe spaţiale.
Curbe caracteristice primare
Aceste dependente rezulta prin intersecţia suprafeţelor spaţiale cu
plane perpendiculare pe una din axe, fiind definite de valorile parametrice
ale unora din mărimile caracteristice funcţionale sau geometrice
Astfel considerând H1=H , Q1=Q , D1=D , P1=P , ρ1=ρ si n1=n , iar
H2=1 m , D2=1 m respectiv Q2=Q11 , P2=P11 si n2=n11 rezulta:
nD Q P
n11 = ; Q11 = 2 ; P11 = 2 (8.25).
H D H D H H
H=ct, ao=ct H=ct, ao=ct, ϕ =ct
Fig 8.11 Fig.8.12

Caracteristicile universale ale turbinelor
Fig 8.13
Obţinerea unor informaţii complete asupra parametrilor funcţionali
ai turbinelor, in întregul domeniu de funcţionare, este uşurata de diagrama
universala de funcţionare. Aceasta oferă in planul (n11,Q11) curbe de egal
randament , egal coeficient de cavitaţie, dar si curbe de funcţionare de egala
deschidere a aparatului director a0=const si de egala poziţie a paletelor
rotorice φ=const
8.2 MAŞINI VOLUMICE
8.2.1 GENERALITĂŢI
Maşinile volumice au drept caracteristică comună un proces de

aspiraţie – refulare discontinuu, volum cu volum. În cele mai multe cazuri
funcţionează cu ulei hidraulic, dar pot vehicula si alte lichide . Pompele
volumice pot dezvolta presiuni până la 500 si chiar 700 bar .
Înălţimea de pompare sau presiunea dată de pompă
Prin definiţie înălţimea de pompare a unei pompe este diferenţa

dintre energia specifica de la ieşire si cea de la intrare :
v 2 − v12 p 2 − p1
H= 2 + + z 2 − z1 (8.26)
2g ρg
In lichidele incompresibile ρ1 = ρ 2 = ρ .
p 2 − p1 ∆p
H= = (8.27)
ρg ρg
si
∆p = ρgH (8.28)
ceea ce justifica intru-câtva si denumirea de pompe hidrostatice .
Debit, cilindree.
Cilindreea reprezintă volumul refulat de pompă într-un ciclu.

Majoritatea pompelor fiind antrenate prin mişcări de rotaţie, cilindreea
înseamnă volumul refulat într-o rotaţie.
Legătura între debit şi cilindree este:
n ω
Qt = V g = V g (8.29)
60 2π
unde Qt este debitul teoretic în m3/s, n turaţia în rot/min si Vg cilindreea sau
volumul geometric in m3 .
Putere, moment, randamente .
Puterile teoretice, mecanica si hidraulica sunt egale :

M t ω = Qt ∆pt (8.30)
Pabs = Pu + Pp (8.31)
Randamentul este :
Pu
η= (8.32)
Pabs
Pierderile de putere mecanice PPmec se produc prin frecare uscată,

semilichida şi lichidă a pieselor maşinii în mişcare relativă. Pierderile de
putere hidraulice se produc datorită frecării lichidului de pereţii solizi sau a
frecării lichidului în interior. Pierderile de putere hidraulice se datoresc
scăpărilor de lichid între zona de presiune şi cea de depresiune a maşinii.
η = η vη mη h (8.33)
Q Qt − Q p Qp
ηv = = = 1− (8.34)
Qt Qt Qt
∆p ∆pt − ∆p p ∆p p
ηh = = = 1− (8.35)
∆pt ∆p t ∆pt
Mt
ηm = (8.36)
M t + ∑ M fr
Momentul efectiv care se aplică la arborele pompei este mai mare
dacât cel teoretic datorită pierderilor prin frecare.
8.2.2. POMPE VOLUMICE

8.2.2.1 Pompe cu piston
În fig.8.14 este reprezentată schema constructivă a unei astfel de

pompe cu piston plonjor şi mecanism bielă-manivelă. Distribuţia se
realizează cu doua supape, una de aspiraţie si una de refulare.
Cilindreea pompei (volumul de lichid refulat la o cursă) este :
πD 2 n
Vg = h (8.37)
4 60
iar debitul teoretic :
n πD 2 n
Qt = V g = h (8.38)
60 4 60
Debitul mediu efectiv este mai mic din cauza pierderilor la etanşarea
pistonului sau la supape :
Q = η v Qt ; (η = = 0,93...0,96) (8.39)
Fig.8.24
Pompe cu pistoane axiale

Acestea sunt cele mai utilizate din clasa pompelor cu piston .
Presiunea maxima poate atinge 350 daN/cm2 si debitele variază intre 8 si
580 l/min
Se întâlnesc mai des trei principii constructive :
-pompe cu corp înclinat ;
-pompe cu disc înclinat ;
-pompe cu disc fulant ;
Cele cu corp inclinat sau disc inclinat au o construcţie asemănătoare ,

diferenţa constând doar in elementul care este inclinat , discul sau corpul cu
pistonase .
In figura 8.15 este prezentata construcţia unei pompe cu pistonase
axiale cu corp inclinat .
Debitul teoretic mediu al pompei cu pistonase axiale se calculează
ţinând cont de volumul geometric al unui pistonaş:
πd 2
V g1 = h. (8.40)
4
h = D sin α = 2 R sin α (8.41)
Volumul geometric total este
πd 2
: V g = zV g1 = zR sin α (8.42)
2
cu care se obţine debitul teoretic mediu :
Fig.8.15
πd 2
Qtmed = nV g = n zR sin α (8.43)
2
Pentru calcule curente se utilizează relaţii obţinute cu ajutorul
debitului mediu:
M t ω = ∆pt Qt (8.44)
πd 2
M t ⋅ 2πn = ⋅ nzR sin α ⋅ ∆pt (8.45)
2
d 2 zR sin α ⋅ ∆pt
Mt = (8.46)
4
Pompe cu pistoane radiale
Pompele cu pistoane radiale realizează presiuni pana la 210 bar si debite

cuprinse intre 0,02…0,75m3/min
.
Fig.8.16
Intre rotorul “1” si statorul “3” exista o excentritate e , datorita căreia
fiecare piston radial “2” executa o cursa h=2e . distribuţia se face prin
canalele “5” de aspiraţie si “6” de refulare practicate in axul central “4” .
Contactul pistonaşelor la suprafaţa de ghidare se realizează datorita forţelor
centrifuge fig. 8.16. Volumul geometric al pompei poate fi modificat prin
modificarea excentricităţii.
Debitul teoretic mediu este :
n n πd 2
Qt = Vg = ⋅ ⋅ hz (8.47)
60 60 4
πd 2 n
Qt = ⋅ ez ⋅ (8.48)
2 60
.
8.2.2.2 Pompe cu palete alunecătoare
Pompele cu palete alunecătoare (glisante) se folosesc in acţionari

hidraulice pentru debite de maximum 200l/min si presiune de 60…70 bar .
Exista doua tipuri de baza :
-cu aspiraţie si refulare centrala, fig. 8.17;
-cu aspiraţie si refulare exterioara, fig.8.18;
Ca si la maşinile cu pistonase radiale, rotorul acestor maşini este dispus
excentric in carcasa . In rotor sunt prevăzute locaşuri pentru palete, care
conţin de fapt palete alunecătoare . Datorita forţelor centrifugale care se
produc in timpul puneri rotorului in mişcare de rotaţie, paletele sunt
proiectate spre periferie, sprijinindu-se tot timpul pe suprafaţa interioara a
carcasei . Spaţiul de lucru se crează intre palete si carcasa si blocul rotitor .
De la punctul mort interior pina la punctul mort superior celulele
determinate de doua palete cresc, iar de la punctul mort superior pina la
punctul mort interior, scad.
Fig.8.17 Fig.8.18.
Acest efect este utilizat pentru aspiraţia lichidului in prima parte a
cursei si pentru refularea lui in partea a doua a cursei .
8.2.2.3. Pompe cu roti dinţate
Maşinile hidrostatice cu angrenaje sunt simple si compacte din punct

de vedere constructiv, prezintă siguranţa in funcţionare si au un domeniu
larg de presiuni si debite, respectiv pina la 180 bar si 600 l/min .
Variantele cele mai utilizate sunt pompele cu angrenare exterioara si cele cu

angrenare interioara.
.
Fig.8.19
In fig.8.19. este prezentata construcţia clasica a unei pompe cu roti
dinţate care cuprinde doua pinioane in angrenare .
Lichidul este transportat volum cu volum de către golurile dinţilor,
spre orificiul de refulare, etanşarea spaţiului de înalta presiune de cel de
joasa presiune facondu-se prin contactul dinţilor in zona de angrenare .
8.2.3. MOTOARE VOLUMICE
Motoarele hidraulice volumice se utilizează in scopul transformării

energiei hidrostatice a lichidului in energie mecanica . După mişcarea
realizata la arbore, motoarele pot fi :
• cu mişcare de rotaţie continua ;
• cu mişcare de rotaţie oscilanta;
• cu mişcare de tip liniar.
Marea majoritate a pompelor volumice descrise anterior sunt
reversibile, adică pot funcţiona fora modificări esenţiale, prin alimentare cu
presiune, ca motoare .
Pe lingă acestea se mai întâlnesc motoare oscilante si liniare .
8.2.3.1.Motoare hidraulice oscilante
Fig.8.20.
Pentru antrenarea unor sarcini in muscari de rotaţie incomplete
si in ambele sensuri, se utilizează motoare hidraulice oscilante . Aceste
motoare se realizează mai ales in doua forme constructive :
• cilindrii cu pistoane având o cremaliera pe tija si o roata
dinţata pentru transformarea muscarii rectilinii in mişcare
de rotaţie ;
• motoare oscilante cu palete.
Sub acţiunea presiunii, pistoanele transmit prin cremaliera forte la
roata dinţata, care produce un moment de rotaţie .
Daca se notează diferenţa de presiune ∆p = pi − p e si cu Dd
diametrul divizor al rotii dinţate , momentul total transmis rotii este :
D D πd 2 2
M t = Ft ⋅ d = 2 F1 p ⋅ d = ⋅ Rd ⋅ ∆p (8.49)
2 2
Qtot = 2Q1 pist (8.50)
M t ω = Qt ∆p (8.51)
de unde rezulta viteza unghiulara :
2Q 4Q pist
ω= 2t = 2 (8.52)
πd Rd πd Rd
Fiind echilibrat prin existenta celor doi cilindri simetrici , motorul
poate realiza momente mari , pana la 50.000 daNm
Motoare hidraulice oscilante cu paleta
Daca se necesita momente si unghiuri oscilante cu palete care

prezintă avantajul unei compactitati deosebite . Mişcarea oscilanta se obţine
prin introducerea succesiva a uleiului sub presiune pe o parte sau cealaltă a
unei palete radiale încastrate intr-un butuc rotoric central fig 8.21 .
Fig.8.31.
Forţa care acţionează asupra unei palete oscilante este :
D−d
F = (R − r )b∆p = b∆p (8.53)
2
unde b este lăţimea rotorului .
Se considera ca aceasta forţa acţionează in mijlocul paletei la raza :
R−r R+r D+d

RF = r + = = (8.54)
2 2 4
Deci momentul va fi :
D−d D + d D2 − d 2
M t = F ⋅ RF = b∆p ⋅ = b ⋅ ∆p (8.55)
2 4 8
Debitul necesar realizării unei viteze periferice medii (la mijlocul
paletei ) , respectiv a vitezei unghiulare ω este:
D2 − d 2
Qt = b ⋅ω (8.56)
8
8.2.3.2. Motoare hidraulice liniare
Motoarele hidraulice liniare sau cilindrii de forţa transforma energia

de presiune a lichidului de lucru in energie mecanica de translaţie transmisa
mecanismelor acţionate .
Construcţia unui motor liniar cuprinde, fig.8.32: cilindrul 1, pistonul
2, tija pistonului 3, capacul cilindrului 4, etanşarea pistonului 5, etanşarea
tijei 6 si prinderea 7 .
Fig.8.22.
Elemente de calcul
La calculul unui motor hidraulic liniar se parcurg următoarele etape :

a) calculul hidraulic de dimensionare, prin care se determina
sectiunea, respectiv diametrul pistonului si al tijei astfel incit sa asigure o
anumita viteza de deplasare ; aici trebuie ţinut cont daca motorul este cu tija
bilaterala sau unilaterala :
πd 2
S1 = (8.57)
4
π (D 2 − d 2 )
S1 = (8.58)
4
b)calculul hidraulic de verificare a secţiunii, prin care se determina

presiunea de alimentare astfel incit forţa utila Fu sa învingă ansamblul
forţelor rezistente :
Fu = ∑ R (8.59)
sau :
p i S1 − p e S 2 − ∑ R = 0 (8.60)
unde p1 si pc sunt presiunile de alimentare la intrare si evacuare, iar ∑R
este suma forţelor rezistente :
∑ R = FS + ∑ F fr .et + ∑ F fr .ghid ± Fi (8.61)
in care :
-Fs este sarcina utila de transportat ;
-Ffr.et sunt forte de frecare in etanşări ( la piston ) ;
-Ffr.ghid sunt forte de frecare in ghidaje ( la tije ) ;
-Fi este forţa de inerţie;
Presiunea pi rezulta din:
4(FS + ∑ F fr .et + ∑ F fr . ghid ± Fi + p e S 2 )
pi = (8.62)
πD 2
c)calculul de rezistenta al cilindrului considerat ca un recipient
închis ; se considera ca intre diametrul D si grosimea peretelui cilindrului
exista relaţia D / δ c ≥ 16 , ceea ce permite a scrie:
pa ⋅ D
δC = (8.63)
2σ a
unde σ a =(500…800) daN/cm2 ; se verifica tija motorului la flambaj,
sarcina critica la flambaj exprimîndu–se cu relaţia:
π 2 EI
Fecr = (8.64)
lf
in care lungimea de flambaj lf depinde de tipul elementelor de prindere
ale tijei si corpului.
CAPITOLUL IX
ACŢIONĂRI ŞI SISTEME HIDRAULICE
9.1. STRUCTURA, FUNCŢIILE ŞI TIPOLOGIA

SCHEMELOR ŞI SISTEMELOR HIDRAULICE DE
ACŢIONARE
9.1.1. PROIECTAREA SISTEMELOR HIDRAULICE DE

ACŢIONARE, ELABORAREA ŞI MATERIALIZAREA
SCHEMEI DE ACŢIONARE
Avantajele pe care le prezintă sistemele hidraulice de acţionare au

dus la o largă răspândire a acestui gen de acţionare în construcţia utilajelor
fixe sau mobile, unde îndeplinesc o arie largă de funcţii atât în cadrul lanţurilor
cinematice generatoare tehnologice cât şi a celor auxiliare. Este remarcat
faptul că sistemele hidraulice se folosesc frecvent în majoritatea domeniilor
industriale de la cele mai simple până la cele mai complexe utilaje, pentru o
enumerare nelimitativă a acestora ar cuprinde: maşini unelte şi prese, maşini
agricole, maşini şi utilaje de construcţii şi de ridicat şi transportat, maşini şi
instalaţii de foraj şi intervenţii, utilaje miniere, echipamente hidraulice,
aviaţie şi construcţii navale, robotică industrială etc.
Marea diversitate a sistemelor de acţionare hidraulică ce pot
interveni în raport cu cerinţele acţionării, cât mai largi a proceselor şi
utilajelor tehnologice dă un caracter de complexitate activităţii de calcul şi
proiectare a acestor sisteme.
Proiectarea şi realizarea unor sisteme de acţionare hidraulică de
calitate reprezintă o problemă interdisciplinară la care trebuie să îşi aducă
contribuţia de înaltă calitate inginerul constructor de utilaje, inginerul
proiectant de sisteme de acţionare hidraulică sau pneumatică; inginerul
specializat în proiectarea şi execuţia elementelor hidraulice sau pneumatice
şi eventual inginerul automatist specializat în sisteme de comandă automată.
Deşi sistemele de acţionare hidraulică au structuri diverse, particulare
obiectului şi utilajului acţionat, calculul şi proiectarea lor se poate desfăşura
ACŢIONĂRI ŞI SISTEME HIDRAULICE 255
pe baza unei metodici unice şi sistematice, valabilă pentru orice sistem care să
parcurgă următoarele etape: elaborarea temei de proiectare; elaborarea
schemei de acţionare şi de montaj cu determinarea opţiunilor esenţiale;
alegerea şi dimensionarea componentelor din schema de acţionare;
materializarea schemei cu elemente hidraulice sau pneumatice; stabilirea
sistemului de montaj a comenzilor electrice pentru elementele hidraulice;
calculul de verificare a performanţelor funcţionale ale întregului sistem de
acţionare; elaborarea documentaţiei de execuţie care să conţină:
descrierea modului de funcţionare; indicaţii de montaj şi de servire a
sistemului; reguli de pornire, verificare şi transport; indicaţii de exploatare
întreţinere şi recondiţionare; catalog pentru piese de schimb, etc.
9.1.2. Structura circuitelor de acţionare hidraulică
În prezentarea circuitelor de acţionare hidraulică se folosesc următoarele
tipuri de scheme:
• scheme de principiu, care redau succesiunea operaţiunilor ce compun
ciclul de lucru
• scheme funcţionale, care cuprind totalitatea elementelor ce compun
instalaţia cu conexiunea dintre ele; acestea cuprind:
• circuitele de acţionare (de alimentare a motoarelor), ce se reprezintă cu
o linie groasă;
• circuitele de comandă, ce se reprezintă cu o linie subţire;
• circuitele de semnalizare, care emit semnale de avertizare;
• scheme de montaj, care cuprind amplasamentul elementelor
componente şi legătura dintre ele în cadrul utilajului.
Schema de montaj este foarte importantă (în special la maşini mari şi
cu multe motoare) pentru a realiza trasee de conducte cât mai scurte. O
optimizare reală fără acest plan nu este posibilă. Aceasta trebuie să cuprindă
şi deplasările necesare (de lucru, rapide, revenire, etc.).
În cadrul instalaţiilor complexe (cu mai mult de două motoare), pentru
o mai bună înţelegere a funcţionării, în afară de schema funcţională şi de
montaj se execută şi ciclograma elementelor componente, în care se
reprezintă succesiunea în timp a stărilor de funcţionare ale fiecărui element
component. De asemenea se proiectează şi planul de amplasare a conductelor.
Ciclograma elementelor componente (planul de funcţionare) cuprinde
următoarele date: numărul de identificare al motoarelor (care trebuie să
corespundă cu cel din planul de dispunere) denumirea acestor motoare şi
dimensiunile lor, indicatorul poziţiei motorului, forţele şi vitezele pe care

trebuie să le realizeze motoarele (avans tehnologic – avans rapid – retragere
rapidă), comenzile şi felul controlului diferitelor deplasări, numerotarea
deplasărilor (identică cu cea din planul de dispunere). Spaţiul (deplasarea)
este indicat pe ordonată iar timpul pe abscisă.
9.2. NOŢIUNI DESPRE ELEMENTELE ŞI SISTEMELE

DE ACŢIONARE HIDRAULICĂ. SEMNE
CONVENŢIONALE
Un sistem global de acţionare este compus dintr-o serie de elemente

electrice, hidraulice şi mecanice, care transformă printr-o serie de
conversiuni de energie, intermediare, mărimea electrică de intrare yi (tensiunea
U şi curentul I) într-o mărime de ieşire ye, mărimea mecanică sub forma unui
cuplu M sau forţă F, la mecanismul de ieşire Me, mărime ce se produce cu o
anumită turaţie n sau viteză V (fig.9.1).
Fig.9.1
În figura 9.1 sunt prezentate doar elementele de structură mai
importante, schema urmând a fi completată cu încă o serie de elemente de
comandă şi auxiliare ca de exemplu: supapă de siguranţă, regulator de debit,
rezervor, filtru etc. Structura completă a unui sistem, modul de combinare şi

selecţie a elementelor componente, depinde de scopul şi funcţiile ce
urmează a le îndeplini instalaţia hidraulică de acţionare, de tipul maşinii
acţionate, de parametrii şi performanţele tehnice ale acestora.
Normele internaţionale SR- ISO 1219, respectiv STAS 7145-86
precizează simbolurile convenţionale utilizate în reprezentarea unui circuit
hidraulic.
Schema hidraulica este o asociaţie de diferite simboluri care stabilesc
clar relaţiile funcţionale existente intre diferitele componente ale aceluiaşi
sistem. Rolul lor este multiplu:
• ajută la nivelul de concepţie, prin simplificarea reprezentării, la o analiză
rapidă a soluţiilor puse în discuţie şi alegerea celei optime;
• este un limbaj universal care permite tehnicienilor de aceeaşi formaţie
profe-sională sau de formaţii diverse să se înţeleagă şi să colaboreze în
domeniul proiectării, fabricaţiei şi montajului, întreţinerii şi exploatării
utilajelor diverse.
Evidenţa tipului, rolului, locului şi funcţiei pe care o îndeplineşte
fiecare element de acţionare, distribuţie, comandă, reglaj şi auxiliare în
cadrul schemelor hidraulice de acţionare este asigurată prin simboluri, sau
semne convenţionale stabilite prin standarde şi norme naţionale sau
internaţionale în schema de acţionare hidrostatica / pneumatica (conform
STAS 7145 – 86).
• echipamentul este reprezentat în poziţie de repaus;
• fiecare element este pus în evidenţă printr-un cod potrivit (cifre, litere
sau combinaţii ale acestora) permiţând identificarea precisă şi lectura
comodă a condiţiilor funcţionale;
• fiecare element este reprezentat prin simboluri normalizate, destul de
simple, iar în cazul unor elemente speciale, prin asocierea simbolurilor
elementare;
• fiecărui element din circuit îi corespunde un simbol şi reciproc;
• notaţii suplimentare înscrise în schemă scot în evidenţă: puterea, viteza de
rotaţie sau translaţie, natura curentului electric de comandă, debitul pentru
fiecare pompă la presiunea de lucru şi turaţia de antrenare, caracteristicile
geometrice ale motoarelor hidraulice liniare, rotative sau oscilante,
capacitatea rezervorului şi tipul lichidului utilizat, fineţea de filtrare,
dimensiunile canalizaţiilor (conductelor rigide sau flexibile), presiunile de

reglaj şi protecţie etc.
Aceste date permit stabilirea rapidă a unor concluzii primare privind
proiectarea, punerea în exploatare, intervenţia rapidă pentru sau în cazul
modificării condiţiilor de exploatare, reglaj sau la avarii.
Prezentul standard stabileşte semnele convenţionale folosite la
reprezentarea în scheme a elementelor de acţionare hidrostatică sau
pneumatică. Semnele convenţionale prevăzute în prezentul standard nu
sunt limitative. în cazul în care este necesar să se utilizeze semne
convenţionale suplimentare faţă de cele prevăzute în standard, acestea
trebuie sa fie explicate printr-o legendă în desen.
Semnele convenţionale ale elementelor de acţionare hidrostatică
sau pneumatică se compun din combinarea semnelor convenţionale de bază şi
semnele convenţionale funcţionale. Prezentul standard este în concordanţă
cu ISO 1219. Analiza şi reprezentarea echipamentelor hidraulice şi
pneumatice de acţionare se va face în corelare cu standardele:
-STAS 6965/1 – 85 – Terminologie;
-STAS 6965 / 2 – 87.– Parametrii principali, Terminologie şi
-STAS 9816 – 80 – Parametrii principali, Terminologie şi simboluri.
Aceste standarde stabilesc definiţiile principalilor termeni utilizaţi în

domeniul acţionărilor hidrostatice / pneumatice cât şi definiţiile principalilor
termeni referitori la parametrii principali utilizaţi în acest domeniu.
În continuare se vor prezenta (selectiv) simbolurile grafice ale
elementelor ce intră în structura sistemelor hidrostatice / pneumatice de
acţionare în conformitate cu STAS 7145-86.
9.3. POMPE ŞI MOTOARE VOLUMICE
9.3.1 Noţiuni teoretice de bază
Fluidul de lucru sub presiune necesar sistemelor hidraulice de

acţionare este furnizat în exclusivitate de generatoarele volumice (pompe
volumice), a căror debite, sunt teoretic independente de presiunea în circuitul
în care refulează. motoarele volumice asigură convertirea energiei de
presiune în energie mecanică pentru mişcarea de translaţie, rotaţie sau
oscilantă. Din acest motiv, maşinile hidraulice volumice se mai numesc şi
maşini hidrostatice. Dubla transformare a energiei mecanice prin intermediul
energiei hidraulice se realizează în transmisii hidrostatice, maşini formate
dintr-o pereche pompă – motor.
Performanţele pompelor moderne din sistemele de acţionare
hidrostatică ating presiuni de valori uzuale pn = 25 ÷ 50 (max 56 - 70) MPa
la turaţii np = 1000 ÷ 5000 rot /min şi debite Q = 10 ÷ 8000 l /min. Puterile
maxime realizate de aceste pompe sunt de N = 3500 kW şi randamente
energetice totale de 0,92 - 0,94 la cele mai bune realizări, toate acestea
printr-o tehnologie adecvată.
Motoarele hidraulice se caracterizează prin funcţionarea lor stabilă la
turaţii nmin = 1 – 5 rot / min şi nmax = 4000 – 5000 rot / min, pentru presiuni şi
debite similare pompelor eliminându–se astfel transmisiile mecanice
intermediare.
Transmisiile volumice se utilizează cu mare eficienţa la momente de
100 – 2500 daN, turaţii cuprinse în domeniul 100 – 500 rot / min, şi puteri până
la 3500 kW. Extinderea servosistemelor electrohidraulice utilizate în sistemele
de reglare automat a maşinilor şi utilajelor fixe şi mobile a dus la obţinerea

unor cupluri de 1 – 200 daN şi domeniul turaţiilor de 0,1 - 2500 rot/ min.
Pompa poate fi cu debit constant sau reglabil în funcţie de modul de
concepţie şi construcţie, această caracteristică fiind dată de dependenţa Q =
f(np). Dacă la aceeaşi turaţie de antrenare putem obţine o plajă de variaţie a
debitului prin acţionarea asupra unui organ de reglare, se permite obţinerea
unor debite diferite pentru o aceeaşi turaţie de antrenare. În sistemele
hidraulice de acţionare de o largă utilizare sunt pompele cu pistoane axiale
şi în linie, cu pistoane rotative, cu palete cu simplă sau multiplă acţiune, cu
roţi dinţate cu angrenarea exterioară sau interioară, cu şuruburi, etc.
9.3.2. Pompe cu pistoane axiale
Au căpătat o largă răspândire în realizarea transmisiilor hidrostatice

datorită capacităţii de reglare a debitului, randamentelor ridicate şi
raportului mic între momentul de inerţie şi momentul motor, fiind adecvate
funcţionarii la presiuni şi turaţii ridicate. Raportul masă / putere la maşinile
reglabile creşte de la 3 ÷ 12 Kg / Kw odată cu creşterea turaţiei (până la 2000÷
3000 rot / min) iar pentru cele nereglabile masa maşinilor pentru aceeaşi
putere fiind de 2 ÷ 3 ori mai mica .
De asemenea motoarele cu pistonaşe axiale, faţă de motoarele
electrice de aceeaşi putere au masa şi momentul de inerţie mult mai reduse.
Fig.9.2. Pompa cu pistoane axiale cu disc fulant
9.4. DISTRIBUITOARE ELECTROHIDRAULICE
9.4.1. Distribuitoare hidraulice cu sertar cilindric liniar.

Noţiuni teoretice de baza
Distribuitoarele hidraulice fac parte din categoria elementelor de

reglare şi control a energiei hidraulice înmagazinată în mediul fluid de
lucru.
Distribuitoarele hidraulice sunt elemente hidraulice care au rolul
funcţional de a stabili, la o comandă exterioară lor, o anumită distribuţie a
lichidului de lucru pe circuitele deservite.
Distribuitoarele hidraulice au rolul de a dirija discret sau continuu
lichidul de lucru de la sursa de presiune la organul de lucru sau spre alte
elemente ale sistemului precum şi de a permite evacuarea acestuia spre
rezervor, după realizarea sarcinii de lucru, în conformitate cu ciclul
motoarelor alimentate. Închiderea sau deschiderea circuitelor interioare şi
realizarea diferitelor scheme de distribuţie se obţin în funcţie de comenzile

aplicate distribuitorului din exteriorul acestuia.
Elementele componente ale distribuitoarelor desprinse din funcţiile
acestora sunt: elementul de distribuţie şi elementul de comanda. Elementul
de distribuţie este partea de distribuitor care are rolul de a realiza, în
interiorul sau, legăturile intre circuitele exterioare, corespunzător semnalului
de comanda. Elementul de comanda este partea de distribuitor care are rolul
de a acţiona în urma unei comenzi primite din exterior asupra elementului
de distribuţie.
Comenzile externe pot fi manuale, mecanice, pneumatice, hidraulice
şi electro-magnetice, cu acţiune directa sau etajata (pilotata). Distribuitoarele
hidraulice cu comanda electromagnetica sunt, de regula, cu electromagneţi
de cc, de tip plunjer acţionând prin împingere. Comanda pilotată se poate
realiza electrohidraulic, electropneumatic, pneumohidraulic, sau pneumatic-
pneumatic.
Elementul de distribuţie al unui distribuitor se compune din trei părţi principale
(fig.9.3): corpul de distribuţie (1) care constituie partea fixă a elementului de
distribuţie, organul de distribuţie (2), care în funcţie de numărul de poziţii de
lucru, stabileşte legăturile interioare între orificiile active, P, A, B, T, şi
partea de comandă (3), care serveşte la închiderea părţii de conducere şi
drenarea de debit prin orificiile de drenaj .
Fig.9.3. Schema structurală a unui distribuitor

9.5. SUPAPE HIDRAULICE DE PRESIUNE.
NOŢIUNI TEORETICE DE BAZĂ
Supapele hidraulice de presiune sunt elemente de reglaj ale

instalaţiilor de acţionare hidraulică care servesc la influenţarea presiunii prin
modificarea secţiunii de trecere, precum şi la cuplarea şi decuplarea unor
circuite la atingerea unor presiuni de comandă prereglate.
Supapele hidraulice de presiune au rolul de a menţine (limita)
presiunea la o valoare constantă în sistem, de a realiza succesiunea automata
(prin nivel de presiune) a unor faze din ciclul de lucru, sau de a o reduce în
conformitate cu cerinţele programului prestabilit.
După starea contactului hidraulic la poziţia de repaus a supapei (data
de arcul acesteia), supapele de presiune sunt: normal închise, care în poziţia de
repaus întrerup contactul hidraulic între intrare şi ieşire (fig.9.5.a) şi asigură
reglarea presiunii pe circuitul de intrare în supapa şi normal deschise, care
în poziţia de repaus stabilesc contactul hidraulic (fig.9.5.b) şi care asigură
reglarea presiunii pe circuitul de ieşire din supapă. La atingerea, în circuitul
de comandă, a presiunii corespunzătoare arcului supapei, contactul hidraulic
se schimbă de semn faţă de starea iniţiala. La supapele de presiune cu
comandă internă, circuitul de comandă este alimentat din circuitul de
intrare în supapă (la cele normal - închise NI) sau din circuitul de ieşire din
supapă (la cele normal - deschise ND). La supapele de presiune cu
comanda externă, alimentarea acestui circuit se face dintr-un punct
oarecare al schemei, punct care urmează să condiţioneze starea de presiune a
circuitului supapei
La supapele de presiune cu drenaj intern, cavitatea arcului este
conectată la circuitul de ieşire la rezervor. La supapele cu drenaj extern,
cavitatea arcului este golita de scurgerile de ulei ce se pot infiltra, printr-o
conductă suplimentară de drenaj (fig.9.5.b). Simbolul general al unei supape
(fig.9.5), conţine un pătrat corespunzător carcasei (corpului) în interiorul
căruia este reprezentată o săgeată corespunzătoare obturatorului mobil. În
jurul pătratului sunt reprezentate racordurile (comanda şi drenajul) şi
resortul.
In fig.9.5.c. se prezintă schematic o supapa de presiune, ale cărei elemente
structurale caracteristice sunt: elementul de sesizare şi de reglare a presiunii
(1), şi elementul de referinţă (arcul supapei) (2). Elementul de sesizare al
presiunii îl constituie de regula suprafaţa elementului de sesizare a presiunii

pe care se aplică presiunea din sistem, realizându-se astfel
deschiderea / închiderea orificiului de trecere I - E, fapt care va conduce la
scăderea / creşterea presiunii, apărând oscilaţii până la stabilizarea orificiului,
corespunzător echilibrului dintre forţele de interacţiune dintre lichidul de lucru
şi elementul de reglare pe de o parte şi forţa elementului elastic, pe de altă
parte.
Din punct de vedere constructiv şi funcţional se diferenţiază în:
- supape normal închise (care limitează presiunea pe circuitul de
intrare în supapă) (fig.9.5.a.) şi supape normal deschise (de reducţie - care
limitează presiunea pe circuitul de ieşire din supapa) (fig.9.5.b.);
- supape cu comanda directa (pentru presiuni şi debite mici - Dn 6,
Dn 8, (Dn10)) (fig.9.5.a,b);
- supape cu comandă pilotată (locala sau de la distanta), utilizate
pentru presiuni şi debite mari sau pentru realizarea unor caracteristici statice
superioare (Dn 10 ; Dn 16 ; DN 20 ; Dn 32) (fig.9.5.d);
- supape de siguranţă şi de deversare (de limitare a presiunii ,
supape de succesiune, supape de conectare şi de deconectare , supape de
trecere , supape diferenţiale ;
- supape de frânare şi de echilibrare, supape de reducţie şi supape
de raport de presiune ;
- supape cu închidere cilindrica (cu sertar) şi supape cu închidere
conica sau sferica ;
- supape cu reglare discreta, la care presiunea este reglată la o
mărime de referinţă data, prestabilita şi supape cu reglare continua , la care
presiunea este reglata continuu prin reglarea forţei din arc sau a unei forte de
înlocuire prin comanda electrica exterioara (supape de presiune proporţionale
şi servovalve de presiune).
Fig.9.5
Fig.9.5.d
9.6. DROSELE ŞI REGULATOARE DE DEBIT
9.6.1 Noţiuni teoretice de baza
În instalaţiile hidraulice de acţionare hidraulică dispozitivele pentru

reglarea debitului au rolul de reglare a vitezei de deplasare a motoarelor
hidraulice liniare sau a frecvenţei de rotaţie a motoarelor hidraulice rotative.
Reglarea debitului se face prin strangularea circuitului într-o rezistenţă
hidraulică simplă denumită drosel sau printr-o combinaţie dintr-o rezistenţă şi
o supapă de presiune, denumită regulator de debit cu două sau trei căi.
În categoria rezistenţelor sunt cuprinse droselele fixe, reglabile şi de
întârziere, regulatoarele de debit cu două sau trei căi şi divizoarele de debit.
9.6.2 Drosele hidraulice
Droselele şi droselele de cale (fig.9.6.a,b.) sunt elemente hidraulice

(rezistenţe) care servesc la influenţa vitezei de mişcare a organelor de
execuţie, prin modificarea secţiunii de trecere a debitului de fluid prin
element. Debitul trecut prin drosele este dependent de diferenţa de presiune
dintre partea de intrare şi ieşire din strangulare, precum şi de vâscozitatea
lichidului de lucru (nu asigura menţinerea constantă a debitului reglat, în
raport cu variaţia sarcini (presiunii) Droselele, în majoritatea lor au la baza o
rezistenţa de tip diafragmă cu secţiune de trecere variabilă. Droselele capilare
(fiind dependente de vâscozitate, depind implicit şi de temperatură, ceea ce le
fac nefavorabile în scopul reglării vitezei motoarelor hidraulice şi stabilităţii

acesteia.
.
Fig. 9.6.a. Drosel cu supapă de ocolire
Fig.6.5.b. Drosel de traseu
9.6.3 Regulatoare de debit
Regulatoarele de debit sunt elemente care asigură menţinerea

constantă a debitului pe un circuit la o valoare prereglată manual sau
mecanic, în condiţii de sarcină variabilă.
Regulatoarele de debit reprezintă o combinaţie dintre o rezistenţă
reglabilă şi o supapă de presiune normal deschisă de stabilizare (regulatorul
cu 2 căi) fig. 9.6.c sau normal închisă (reglatorul cu 3 căi) de stabilizare şi
servesc la reglarea vitezei de mişcare a organelor de execuţie prin
modificarea continuă a secţiunii de trecere a curentului de fluid.
Regulatoarele de debit, spre deosebire de drosele, se caracterizează prin faptul
că reglează debitul independent de variaţia sarcinii asupra mecanismului
acţionat hidraulic respectiv independent de diferenţa de presiune (∆PSRQ)
existentă la locul de strangulare
Regulatoarele de debit sunt elemente hidraulice care au rolul de a
regla debitele în instalaţiile hidraulice şi care, spre deosebire de rezistenţele
hidraulice simple (drosele), menţin constantă valoarea debitul reglat,
indiferent de variaţia sarcinii asupra mecanismului acţionat hidraulic. În
principiu, regulatorul de debit limitează debitul furnizat de pompa motorului

hidraulic la o valoare prescrisă prin intermediul unei rezistenţe hidraulice.
Debitul pompei se alege mai mare decât debitul maxim necesar motorului
hidraulic, iar debitul excedentar este evacuat printr-o supapă de reglare a
presiunii.
Fig. 9.6.c Regulator de debit cu doua căi

APLICATII
MASINI HIDRAULICE ŞI ACŢIONĂRI
1.MAŞINI HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE
1.1Relaţii de calcul
Expresia puterii unei turbine este:
P=ρgQHη,
În care ρ este densitatea lichidului, Q şi H sunt debitul şi căderea netă, iar η
este randamentul turbinei.
Criteriul important de clasificare a turbinelor este turaţia specifică
P1/ 2
n s =n 5 / 4 , cu n [rot/min], H [m], P [CP].
H
Pentru construcţia caracteristicilor universale, se utilizează debitul dublu

unitar şi turaţia dublu unitară,
Q nD1
Q11= , n11= ,
D12 H H
D 1 fiind diametrul maxim de intrare al rotorului.

Dacă se dau puterea nominală (instalată) P [kW] şi căderea netă de calcul Hc
[m] a turbinei, diametrul nominal al rotorului se determină cu relaţia,
P
D1= , D [m].
9,81ηQ11 H c H c
2. ACŢIONĂRI HIDROSTATICE
2.1 Relaţii de calcul

Debitul mediu al unei pompe cu z pistonaşe radiale de diametru d are
expresia,
πd 2 zen0
Q= ηv (9.1)
2
În care ( n 0 =n/60 n [rot / min ] ,iar e este excentricitatea (distanţa dintre
axele rotorului şi tatorului.

Pompele cu pistonaşe axiale pot fi cu disc înclinat sau cu blocul cilindrilor
înclinat; pentru cele două tipuri expresiile debitului mediu sunt respectiv
π
Q11= d2zDn0tgγ (9.2)
4
π
Q11= d2zD1n0tgγ (9.3)
4
În care D este diametrul cilindrului care conţine axele pistonaşelor,
respectiv D1 este diametul cercului pe care sunt articulate bielele
pistonaşelor.
Unghiul γ este delimitat de axul blocului cilindrilor cu normala la
discul înclinat, respectiv cu axul motorului de antrenare. În cazul pompei cu
debit reglabil, se modifică unghiul γ în domeniul γ∈[Q, γmax], cu
γmax=20…25°. Pentru valori negative al lui γ, se inversează sensul curgeii în
circuitul exterior.
Debitul mediu al unei pompe cu z palete culisante de grosime δ, cu
simplă acţiune, are expresia :
Q=2ben0(πD-zδ)ηv (9.4)
APLICATII 275
în care b este lungimea axială a paletelor, e – excentricitatea rotorului faţă

de statorul cu diametrul D, iar δ este grosimea paletelor. Reglarea debitului
se realizează prin variaţia lui e.
Debitul mediu al unei pompe cu roţi dinţate cu angrenare exterioară
se poate calcula cu formula axproximativă
Q=6,5bm2zn0ηv (9.6)
sau cu formula exactă
2 π 2 cos 2 α 

Q=2πbm  z + 1 − n0η v (9.7)
 12 
În care b este lungime roţilor, z – numărul de dinţi pe roată, iar m şi α sunt
respectiv modulul şi unghiul angrenării.
3. Probleme
1 Să se dimensioneze o turbină Pelton cunoscând căderea de calcul

HC=630 m şi puterea instalată P=65 MW.
2 Să se determine forţa totală şi momentul

care solicită carcasa spirală a unei turbine în
planul paralel median. Diametrul la intrare este
d=6,5m, raza centrului secţiunii de intrare este
R0=7,2m, suprapresiunea la intrare este ps=3 ats,
debitul de apă Q=180m2/s, puterea utilă la
arborele turbinei P=68000 CP, iar turaţia este
n=88,2 rot/min; (fig.2)
Fig.2
3. O turbopompă antrenată de un motor electric care consumă din

reţea o putere Pm=7,45kW realizează înălţimea de pompare H=12m, la
turaţia n=725 rot/min şi randamentul η=0,89. Cunoscând randamentul
motorului η≈1 (pentru cuplaj elastic), să se determine turaţia specifică a
turbopompei şi funcţie de ea, tipul pompei, ştiind că funcţionează la regimul

nominal (regim pentru care a fost proiectată pompa).
4. O turbopompă vehiculează apă caldă între două rezervoare cu

suprafaţă liberă. Se cunosc : diferenţa dintre nivelurile libere din cele două
rezervoare Hg=23m; diametrul conductelor (reală plus echivalentă)
L=500m; coeficientul lui Darcy λ=0,045.
Să se determine înălţimea de pompare corespunzătoare debitului
Q=20 l/s.
5. Să se determine puterea necesară antrenării unei pompe centrifuge

montate în instalaţia din fig 5, dacă debitul şi randamentul pompei sunt
Q=50 l/s, respectiv η=0,8. Se cunosc: presiunile aerului în rezervoarele de
aspiraţie şi refulare p1=105 N/m2 (sc. man.), respectiv p2=2,4*105 N/m2 (sc.
man.); diametrul conductei D=200 mm; lungimea totală (reală plus
echivalentă) L=15 m; coeficientul lui Darcy λ=0,04; diferenţa dintre
nivelurile apei din cele două rezervoare h=10 m.
Fig.5
6. O pompă centrifugă absoarbe dintr-o fântână un debit de apă

Q=40l/s, iar nivelul apei se stabileşte la cota h1=5m măsurat de la axa
pompei în jos (fig 6)
Să se dermine: a., diametrul conductei de aspiraţie, ştiind că
lungimea ei este l1=8 m, iar depresiunea la intrarea în pompă nu trebuie să
depăşească 7 m H2O; b.,puterea necesară, ştiind că robinetul din conducta
de refulare este complet deschis. Dimensiunile conductei de refulare sunt:
APLICATII 277
lungimea l2=5 m, diametrul

d2=150 mm, iar centrul
secţiunii de ieşire a conductei
este aşezat la cota h2=0,6 m,
măsurată de la axa pomepi în
sus. Randamentul pompei este
η=0,7.
În calcul se consideră
coeficientul de rezistenţă
liniară în conducte λ=0,03,
coeficientul de rezistenţă în
fiecare cot =0,4 iar pentru sorb
ξ0=5.
Fig 6
7. Într-o staţie de încercări, apa din rezervorul A (unde se menţine o

depresioune constantă pd ≈ 8 m H2O) trece în
rezervorul deschis B aşezat mai jos, printr-o
conductă de lungime l=10 m şi diametru d = 50
mm, datorită pompei 1 (fig.7). Din rezervorul B
apa se întoarce în rezervorul A cu ajutorul pompei
2 printr-o conductă de aceleaşi dimensiuni. Să se
determine: a) sarcinile pe care trebuie să le
dezvolte fiecare pompă astfel ca în sistem să
circule debitul Q = 6 l/s, cunoscând diferenţa de
nivel a apei din rezervoare h = 5 m, suma
coeficienţilor de rezistenţe locale în conducte ∑ζ
= 6,5 şi coeficientul de rezistenţă liniară λ = 0,03;
b) depresiunea p′d în rezervorul A astfel ca
pompele să aibă sarcini egale. Fig.7
8. O pompă cu z=9 pistonaşe radiale cu diametru d=20 mm şi cu

ecentricitatea e=8 mm are turaţia n=1450 rot./min. şi realizează creşterea
presiunii ∆p=250 bar.
a) Să se afle randamentul volumic al pompei, dacă debitul măsurat

este Q=63 l/min.
b) Să se calculeze randamentul total şi randamentul mecano-
hidraulic al pompei dacă momentul măsurat la arbore este M=19
daN m.
9.O pompă cu z=7 pistonaşe axiale de diametru d=30mm ,ale căror

axe sunt situate pe un cilindru cu diametrul D=100mm , are discul înclinat
cu unghiul γ=20o .Turaţia pompei fiind n=970 rot/min şi creşterea presiunii
lichidului ∆p=150 bar ,să se determine debitul şi puterea pompei.
Se estimează ηv=0,95 şi η=0,90.
10. O pompă cu z=9 palete culisante, având diametrul statorului

D=100 mm, lungimea axială b=35 mm, excentricitatea rotorului faţă de
stator e=5 mm şi turaţia n=1450 rot/min, realizează creşterea de presiune
∆p=60 bar. Grosimea paletelor fiind δ=12 mm, să se determine debitul şi
puterea de antrenare a pompei. Se estimează randamentele ηmh=0,9 şi
ηv=0,88.
1. Rezolvare. Fiind o turbină de putere mare, se adoptă axul verical şi
z0=4 injectoare. Estimând randamentul global η=0,87, se obţine debitul de
calcul al turbinei
P 65000
Q= = = 12,088m 3 / s
9,81Hcη 9,81* 630 * 0,87
iar pe fiecare injector
Q1=Q/zo=12,088/4=3,022 m3/s
APLICATII 279
Din ecuaţia de continuitate
πd 02
Q1=ψ 2 gH
4
cu coeficientul vitezei ψ≈0,97, rezultă diametrul jetului la ieşirea din
ajutajul injectorului.
4Q1 4 * 3,022
do = = = 0,0944m ≅ 94mm
πψ 2 gH π * 0,97 19,62 * 630
iar diametrul de ieşire al ajutajului este
d=(1,15…1,25)d0=108…117,5 mm.
Se adoptă d=115 mm.
Turbina are randamentul maxim atunci când raportul dintre

diametrul rotorului, socotit până la intersecţia axului jetului cu cupa şi
diametrul jetului este D1/d0=13…18, deci D1=(13…18)*94=1222…1692
mm.
Valoarea finală a diametrului D1 se adoptă după alegerea turaţiei.
Turaţia dublu unitară se alege în funcţie de cădere din tabelul 14.2
n1` = 38,5 cu care se determină turaţia:
n1` H c 38,5 360
n= = = 790,8 − 571rot / min
D1 1,222 − 1,692
Se adoptă cea mai mare turaţia sincronă din acest interval, n=600
rot/min, căreia îi corespunde diametrul:
n1` H c 38,5 630
D1 = = = 1,611m ≅ 1610mm
n 600
Rapiditatea turbinei fiind
n P 600 1,36 * 65000
ns = = = 56,52
H H 630 5 / 4
2. Răspuns: F=1094,3 tf; M=7325 tf*m

3. Rezolvare. Turaţia specifică este:
Q1 / 2
ns = 3,65n 3 / 4
H
unde debitul Q rezultă din expresia puterii pompei:
ρgQH
P=
µ
Puterea P consumată de pompă (măsurată la arbore) se calculează
funcţie de puterea Pm consumată de motorul electric de antrenare (dată
în enunţul problemei) cu relaţia:
P = η mηt Pm
Rezultă succesiv expresiile debitului Q şi turaţiei specifice ns:
1/ 2
 Pmη mηtη 
Pm η m η t η  
Q = ;  ρgH 
ns = 3,65n
ρ gH H 3/ 4
Numeric, turaţia specifică ns este:
1/ 2
 7,45 *10 3 * 0,90 *1* 0,89 
 
 1000 * 9,81*12  = 92,4rot / min
ns = 3,65 * 725 3/ 4
12
Conform clasificării pompelor după turaţia specifică Pompa este
centrifugă cu rotor normal.
4. Răspuns: H=32,8 m.
5. Răspuns: P=15,12 kW
6. Raspuns: a., d1=151 mm
APLICATII 281
b., P=4526 W
7. Raspuns:a) H1 = 9m;H2 = 3m b) pd/γ=h=5mH2O.
8. Răspuns: a) ηv=0,96; b) η = 0.91 ; ηmhn = 0.948 .
9. Răspuns: a) Q=2,76 l/s;b) P=46,1 kW
10. Răspuns: Q=19,466 l/min; P=4665 W
CAPITOLUL X
ETAPE DE PROIECTARE
FIABILITATE
EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE
10.1. ETAPELE DE PROIECTARE A UNEI INSTALATII

DE ACTIONARE
Pentru proiectarea unui sistem de acţionare se parcurg in principiu
următoarele etape:
Alegerea modului de acţionare. Acţionarea poate fi realizata in mai
multe feluri :
- cu motor hidraulic liniar;
- cu motor hidraulic rotativ si mecanism şurub – piuliţa;
- cu motor hidraulic rotativ si mecanism pinion – cremaliera.
Alegerea acţionarii depinde de masa sarcinii si de fortele care se
opun miscarii .
Proiectare schemei instalaţiei de acţionare. Se elaborează mai
multe scheme de acţionare din care se alege cea care răspunde cel mai bine
cerinţelor de natura tehnica si economica ale instalaţiei. Schema se
reprezintă utilizind simboluri convenţionale ale elementelor si aparatelor
hidrostatice .
Alegerea diametrului interior al motorului hidraulic sau
capacitate motorului rotativ. In aceasta se determina tipul de motor liniar
sau rotativ, volumul geometric, se calculează diametrul conductelor de
legatura si se alege diametrul lor nominal.
Calculul caderii de presiune. Aceste calcule se bazează pe
estimarea configuraţiei instalaţiei cu lungimea reala a conductelor precum si
tipul si numărul rezistentelor locale. Se calculează pierderile liniare si locale
de presiune intre motor si pompa.
Calculul puterii de antrenare al pompei. Pe baza calculelor
anterioare se determina pompa necesara vehiculării lichidului de lucru in
instalaţie . Se determina, de asemenea, motorul electric necesar antrenării ei
ETAPE DE PROIECTARE FIABILITATE EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE 283
Calculul rezervorului hidraulic, calculul si alegerea

acumulatorului. Pe baza relaţiilor de dimensionare se determina mărimea
rezervorului instalaţiei. Rezervorul se poate construi sau se alege ca si
acumulatorul din cataloage .
Calcule mecanice de verificare. Principalele elemente constructive
se verifica daca rezista solicitărilor . Sunt verificate tijele motoarelor liniare,
conductele, elementele de prindere, etc.
Consultare cataloagelor de elemente hidraulice tipizate. Toate
elementele hidraulice care compun instalaţia se aleg din cataloagele firmelor
producătoare, inclusiv panoul hidraulic, daca este posibil .
10.2 . FIABILITATEA SISTEMELOR DE ACŢIONARE

HIDRAULICĂ [7]
PROBLEME DE MONTAJ, ÎNTREŢINERE, REPARARE
ŞI REGULI DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII [7]
10.2.1. Generalităţi
Prin fiabilitate (siguranţă în funcţionare – reability, fiability) se

defineşte capacitatea unui element sau sistem de a funcţiona fără defecţiuni
cu o probabilitate prestabilită un interval de timp determinat fără să
depăşească erorile tolerate. Sistemele şi elementele lor componente se pot
afla în stare de funcţionare (bună) sau în stare de nefuncţionare (defectă).
Legat de aceste două stări, în teoria siguranţei de funcţionare se pot
defini două noţiuni: defectarea şi nedefectarea.
Defectarea sau ieşirea din funcţionare repezită pierderea totală sau
parţială a capacităţii de funcţionare a unui sistem (element) sau modificarea
acelor proprietăţi ale acestuia care determină o variaţie importantă a
mărimilor de ieşire în raport cu valorile admisibile ale acestora. Defectarea
constituie un eveniment opus în raport cu funcţionarea fără defecţiuni
(nedefectarea). Condiţiile de funcţionare şi nefuncţionare, pentru fiecare
sistem (element) sunt dependente de regimul de exploatare.
Ţinând seama de nedefectarea, ieşirea din funcţiune a unui sistem
(element) poate fi analizată din două puncte de vedere:
a) al apariţiei defecţiunilor accidentale.

Pentru punerea lui în funcţionare este necesară repararea sau
înlocuirea organului deteriorat. La analiza ieşirii din funcţiune datorită
defecţiunilor accidentale se introduce noţiunea de fiabilitate funcţională.
b) al căderii preciziei sistemului (elementului) datorită fenomenelor
de uzură, îmbătrânire. Pentru a-i reda precizia funcţională este necesară
reglarea sau repararea acestuia. Pentru cazul în care sistemul (elemetul) nu
mai asigură precizia dorită, considerând aceasta tot o defecţiune, se
introduce noţiunea de fiabilitate tehnologică.
Durabilitatea sistemelor hidraulice se estimează ca fiind suma totală a
timpurilor de funcţionare efectivă.
10.2.2.Defecţiuni în sistemele hidraulice
Cu toată respectarea instrucţiunilor privitor la supravegherea corectă

a sistemelor (elementelor) hidraulice precum şi la măsurile profilactice, sunt
de neevitat anumite surse de deranjamente cauzate de uzură şi alte
întâmplări neprevăzute. Aceasta face necesară stabilirea unor investigaţii
pentru depistarea lor. Diagnosticarea cauzelor defecţiunilor dintr-un circuit
se poate face uşor pe baza schemelor funcţionale şi constructive, dacă se
cunoaşte construcţia principală a elementelor şi legăturilor dintre ele.
Evenimentul care constă în trecerea din starea de funcţionare în cea
defectă se numeşte defectare sau ieşire din funcţiune, iar consecinţa –
defecţiunea.
Defecţiunile sistemelor şi elementelor se pot clasifica după
următoarele criterii:
a) după caracterul remedierii

- defecţiuni definitive, care necesită repararea sistemului
(elementului) pentru restabilirea capacităţii de funcţionare,
- defecţiuni intermitente, care apar ca urmare a modificărilor
accidentului şi reversibile ale regimurilor de funcţionare,
b) după dependenţa dintre defecţiuni
- defecţiuni primare,
- defecţiuni secundare, apărute ca rezultat al unei alte
defecţiuni;
c) după uşurinţa de depistare

- defecţiuni evidente,
- defecţiuni ascunse,
d) după modul de apariţie
- defecţiuni bruşte, care provoacă modificarea bruscă a
caracteristicilor sistemelor (elementelor),
- defecţiuni treptate, care apar în urma deprecierii treptate a
stărilor sistemelor (elementelor),
e) după cauzele care le-au provocat:
- defecţiuni accidentale datorate unei proiectări sau execuţii
neîngrijite,
f) după condiţiile apariţiei:
- defecţiuni apărute în condiţii normale,
- defecţiuni apărute în condiţii anormale.
g) după consecinţe:
- defecţiuni primejdioase sau neprimejdioase,
- defecţiuni însemnate sau minore.
h) după mojlocul de eliminare a defecţiunilor:
- prin schimbarea piesei defecte,
- prin reglare,
- prin curăţire.
i) după posibilitatea de prognoză:
- defecţiuni neprognozabile,
- defecţiuni prognozabile în funcţie de timp sau un
parametru de lucru.
j) după provenienţă:
- din proiectare,
- din execuţie,
- din exploatare.
k) după frecvenţa apariţiei defecţiunilor:
- defecţiuni unice,
- defecţiuni sistematice.
l) după poosibilitatea eliminării cauzei:
- eliminabilă, simplă sau complexă,
- neeliminabilă.
10.2.3.Cauzele defecţiunilor sistemelor şi elementelor hidraulice
În cazul sistemelor de acţionare hidraulică ale utilajelor, procesele

dăunătoare pot fi clasificate, după viteza de desfăşurare, în trei grupe:
a)cu viteză rapidă (durează câteva secunde, având o evoluţie
periodică),
b)cu viteză medie (au o durată de câteva minute sau ore),
c)cu viteză mică, se desfăşoară în timpul funcţionării
sistemului (elementului) între două reparaţii medii sau
capitale.
Din analiza cantitativă comparativă a defectelor se obţin diagrame în
care se dau procentul relativ sau procentul cumulat în funcţie de tipul
elementului hidraulic: 1- etanşări (44%); 2- distribuitoare sau servovalve
(30%); 3 – elemente mecanice (10%); 4 – elemente electrice (8%); 5 –
supape (5%); 6 – filtre (3%).
10.2.4.Defecţiunile elementelor hidraulice
Cauzele defectării datorate exploatării elementelor şi sistemelor de

acţionare hidraulică sunt numeroase, ele depinzând în principal de regimul
lor de funcţionare în exploatere. Cele mai caracteristice sunt: impurificarea
uleiului, variaţia temperaturii, cavitaţia, oboseala, uzura.
Impurificarea uleiului contribuie în mare măsură la micşorarea
siguranţei în funcţionare a sistemelor hidraulice. Conform unor date
furnizate de firma VICKERS, 65% din defecţiunile sistemelor hidraulice s-
au datorat uleiului (ulei de calitate necorespunzătoare, poluarea cu aer, apă,
particule solide, etc. a acestuia).
Particulele abrazive din fluid pot pătrunde în sistem din exterior şi
conduc la uzuri, rizuri, gripări. Pot apărea datorită:
- conductelor murdare la montaj,
- filtrării necorespunzătoare.
Temperatura este unul din factorii care influenţează siguranţa în
funcţionare a sistemelor hidraulice. Încălzirea uleiului, modifică compoziţia
chimică (îmbătrânirea accelerată a uleiului), carbonizarea posibilă a uleiului
în anumite puncte (particulele de carbon sunt abrazive), vâscozitatea şi
proprietăţile lubrefiante ale acestuia, având ca efect creşterea pierderilor
volumice, deci micşorarea randamentului.
Temperatura de funcţionare corectă trebuie să fie între 35÷60°C, în

funcţie de vâscozitatea uleiului pentru obţinerea randamentelor optime şi a
pierderilor minime în conducte.
Încălzirea uleiului provine din:
- ciclul reglat necorespunzător cu transformarea energiei în
căldură,
- volum de ulei insuficient, normal trebuie să fie de 3÷5 ori
debitul pompei pe minut,
- temperatura ambiantă prea ridicată.
Cavitaţia în elementele hidraulice afectează funcţionarea normală şi
de regulă duce la ieşirea prematură din funcţionare a acestora. Cavitaţia este
sesizată când pompa este zgomotoasă şi uleiul devine tulbure, apar mici
bule care nu reuşesc să se degajeze din ulei, apar unde de şoc în circuit,
dispare stabilitatea supapelor şi nu se mai realizează o funcţionare ciclică a
pompei.
Cauzele cavitaţiei sunt:
- viteză de rotaţie a pompei prea ridicată,
- tubul de aspiraţie este prea îngust sau prea lung,
- diferenţă prea mare între pompă şi rezervor (maxim 0,5 m
sau de preferinţă pompa sub nivelul rezervorului),
- uleiul are vâscozitatea prea ridicată,
- filtrul are suprafaţa insuficientă sau este înfundat,
- tubul de aspiraţie este înfundat.
Suprapresiunile. Pompele sunt construite pentru o presiune maximă
dată. Suprapresiunile provoacă suprasolicitări, putând conduce la frecări
fără ungere şi gripări.
Oboseala. Defecţiunile conductelor şi îmbinărilor constau fie în
deteriorarea etanşării îmbinărilor, fie în distrugerea cauzată de solicitarea la
oboseală ca efect al presiunilor uleiului, temperaturii acestuia. Evaluarea
oboselii se poate face pe baza determinării limitelor de rezistenţă la
oboseală.
Uzura care apare în urma funcţionării în timp a elementelor
hidraulice, influenţează performanţele acestora (precizia, sensibilitatea,
stabilitatea, randamentul). Studierea fenomenelor de uzură din elementele
hidraulice conduce la rezolvarea unor probleme legate de siguranţa în
funcţionare a acestora.
10.2.5.Indici de fiabilitate ai sistemelor hidraulice
În teoria statistică a fiabilităţii se analizează de regulă timpul de

funcţionare fără defecţiuni, adică timpul scurs până la apariţia defecţiunii
care determină ieşirea din funcţionare a sistemului.
Teoria matematică a siguranţei foloseşte metodele teoriei
probabilităţilor şi statisticii matematice.
Siguranţa în funcţionare a unui sistem sau element este determinată
atunci când se cunoaşte unul din cei trei parametrii ai timpului de
funcţionare fără defecţiuni:
a) funcţia siguranţei în funcţionare se defineşte ca:
p (t ) = Prob {T > t} (10.1)
adică probabilitatea ca timpul T de funcţionare fără defecţiuni a
elementului să fie mai mare decât timpul prescris, t.
Nesiguranţa in funcţionare este definită prin probabilitatea ieşirii
din funcţiune a sistemului (elemetului) într-o perioadă dată
q (t ) = Prob {T ≤ t} (10.2)
b) densitatea distribuţiei timpului de funcţionare fără defectare este
dată de expresia:
dp(t )
f (t ) = − (10.3)
dt
c) intensitatea defecţiunilor se defineşte ca fiind raportul
f (t ) 1 dp(t )
λ (t ) = =− ⋅ (10.4)
p(t ) p(t ) dt
Rezolvarea ecuaţiei (10.4) pentru condiţia iniţială p(t)=1 dă pentru
funcţia de nesiguranţă a elementului:
[ ]
t
p(t ) = e ∫0
− λ (t )dt
= exp − ∫0 λ (t )dt
t
(10.5)
Cu relaţia (10.5) si având curba p(t) se poate calcula probabilitatea
funcţionării fără defecţiuni a sistemului în intervalul de timp (0,t), de
asemenea, având o probabilitate dată, p, se poate calcula timpul de
funcţionare fără defecţiuni a elementului.
10.2.6.Calculul fiabilităţii sistemelor hidraulice de acţionare
Calculul fiabilităţii unui sistem de acţionare hidraulică se face pe

baza unei scheme logice, care se obţine astfel:
- se examinează modul de funcţionare a sistemului în

intervalul de timp dat, specificându-se conţinutul noţiunii
de funcţionare fără defecţiuni,
- se stabilesc defectele care pot afecta sistemul sau
elementele sale, estimându-se influenţa acestor defecte
asupra funcţionării sistemului,
- se stabileşte modelul logic al sistemului pentru
funcţionarea fără defectare
Pentru aceasta, se examinează comportarea sistemului la defectarea
fiecăruia din elementele componente. De obicei, la defectarea unuia din
elemente se defectează întregul sistem, dar există şi cazuri când sistemul
continuă să funcţioneze pentru o anumită combinaţie de elemente bune şi
defecte.
Pentru sistemele de acţionare hidraulică unde elementele sunt legate
în serie ieşirea din funcţionare a unuia duce la defectarea întregului sistem.
Funcţia de fiabilitate are expresia:
n ti
n − ∑ ∫0 λ j (t )dt
PS (t j ) = ∏ p j (ti ) = e j =1
(10.6)
j =1
Pentru legarea în paralel a elementelor, numai defectarea tuturor

elementelor duce la defectarea sistemului şi probabilitatea defectării în cazul
conexiunii paralele a elementelor unui sistem este egală cu produsul
probabilităţilor de defectare a elementelor componente.
k
Q p (t ) = ∏ q j (t ) (10.7)
j =1
iar funcţia de fiabilitate devine:

k
 n

Pp (t ) = 1 − ∏ 1 − ∏ pi (t ) (10.8)
j =1  i =1 
10.2.7.Măsuri pentru mărirea fiabilităţii sistemelor hidraulice
De regulă, pentru asigurarea unei fiabilităţi ridicate mai ales pentru

sistemele complexe se adoptă soluţia supradimensionării sau dublării unora
din elementele cu fiabilitate scăzută. În astfel de situaţii este posibilă:
- prevederea unor supape de siguranţă,
- asigurarea unei izolaţii bune împotriva vibraţiilor forţate,

evitarea loviturilor de berbec şi a pulsaţiilor de presiune,
- prevederea de dispozitive de sesizare a avariei şi opriere a
sistemului.
În faza de elaborare a tehnologiei şi în etapa de execuţie pentru
mărirea fiabilităţii se recomandă:
- verificarea riguroasă a pieselor de uzură şi a mecanismelor
esenţiale ce asigură precizia dimensională, de formă
geometrică şi de precizie relativă ridicată,
- respectarea tehnologiei şi a tratamentului termic adecvat,
- respectarea condiţiilor de montaj,
- realizarea unor probe de anduranţă.
În faza de exploatare şi întreţinere, pentru mărirea fiabilităţii, se
recomandă:
- asigurarea unei deserviri corespunzătoare determinată de
cunoaşterea posibilităţilor maşinilor şi a părţilor mai
sensibile sau cu o pondere mai ridicată asupra fiabilităţii
tehnologice,
- respectarea riguroasă a normelor de întreţinere indicate în
cartea maşinii,
- deservirea sistemului de către muncitori cu experienţă
îndelungată instruiţi în mod special,
- înlocuirea preventivă a subansamblelor cu fiabilitate
redusă,
- optimizarea tehnologiilor de reparare şi întreţinere.
10.2.8.Probleme de montaj, exploatare, întreţinere, reparare

şi reguli de tehnica securităţii muncii
Asigurarea bunei funcţionări a unui sistem hidraulic reclamă

satisfacerea unui ansamblu de condiţii tehnice la montarea şi respectqarea
unei profilactice adecvate de întreţinerea şi exploatare. Montajul instalaţiei
se pot face în strictă conformitate cu desenele şi condiţiile tehnice impuse de
proiectant.
Funcţionarea corectă a mecanismelor hidraulice este condiţionată de
întreţinerea corectă a graficului de pompare şi a circuitelor de acţionare.
Înainte de punerea în funcţiune a instalaţiei de acţionare hidraulică sau
pneumatică, se verifică dacă legăturile între elemente s-au executat conform
schemei de acţionare. La punerea în funcţiune a instalaţiei, sunt câteva

reguli generale şi ele trebuie respectate strict deoarece în caz contrar
efectele sunt dintre cele mai neplăcute. Dintre acestea se menţionează:
- curăţirea instalaţiei de impurităţile de la montaj,
- menţinerea curăţeniei în instalaţie prin asigurarea filtrării
lichidului hidraulic şi evitarea impurificării sale prin
diferite căi de contaminare,
- eliminarea oricăror pierderi de lichid, însoţit în cele mai
multe cazuri de pătrunderea de aer în instalaţie,
- menţinerea în funcţiune a tuturor aparatelor de măsurare şi
control, de siguranţă şi de reglaj, eliminarea şi înlocuirea
aparatelor defecte uzate,
- menţinerea reglajelor la parametrii stabiliţi la punerea în
funcţionare şi a tuturor comenzilor electrice, blocajelor
care asigură funcţionarea optimă a circuitelor,
- cunoaşterea în detaliu a modului de funcţionare a
instalaţiei şi a aparaturii cu care este dotată,
- evitarea improvizaţiilor sau a simplificărilor, chiar dacă,
aparent satisfac,
- alimentarea cu lichide de lucru şi verificarea periodică a
nivelului de lichid,
- conectarea la reţea electrică,
- pornirea instalaţiei (la mersul în gol) şi aerisirea acesteia,
- reglarea instalaţiei (la presiuni şi debite),
- menţinerea temperaturii lichidului în limite prescrise (max.
45÷60°C).
Pentru exploatarea în condiţii corespunzătoare a unei instalaţii
hidraulice se impune:
- folosirea unui lichid cu conţinut redus de impurităţi,
- evacuarea la timp a depunerilor de pe fundul rezervoarelor,
- schimbarea periodică a lichidului. La schimbare, nu este
permisă amestecarea uleiului vechi cu cel nou (durata
funcţională a unui amestec cu 10% ulei vechi se reduce cu
75%).
La întreţinerea echipamentelor şi instalaţiilor hidraulice trebuie:
- să se procure şi să se studieze documentaţia,
- să se studieze manualele, cataloagele, prospectele
întocmite de proiectanţi, etc.,
- să se studieze modul de realizare pe teren a instalaţiei

conformă cu documentaţia tehnică,
- să se studieze construcţia, modul de funcţionare,
particularităţile fiecărui element, etc.,
- să se întreţină atent, în cele mai bune condiţii de
exploatare.
În timpul exploatării sistemelor hidraulice, pentru a se evita
funcţionarea anormală şi eventualele accidente trebuiesc respectate anumite
reguli ca:
- exploatarea acestora numai de către personal ce cunoaşte
bine funcţionarea şi „Normele de tehnica securităţii
muncii”. Este preferabil ca la o instalaţie să se lucreze cu
un singur om, care o va cunoaste bine şi va răspunde de ea,
- înainte de punerea în mişcare a organelor de lucru,
operatorul instalaţiei trebuie să se asigure că aceasta se
poate face normal, fără a provoca deteriorări sau accidente,
- este interzisă staţionarea altor persoane în raza de acţionare
a organelor de lucru acţionate hidraulic, sau sub acestea
chiar dacă sunt oprite într-o anumită poziţie de funcţionare
(distribuitorul hidraulic fiind poziţia neutră),
- la orice manevră care cere deplasări pe distanţe lungi, se
recomandă a fi făcute după blocarea cilindrilor sau a
organelor acţionate de aceştia, în poziţia de transport,
- este interzis să se lucreze cu instalaţii de acţionare
hidraulică în care se găseşte aer (neaerisite),
- dotarea instalaţiilor hidraulice complexe cu echipamente
de protecţie ca: limitatoare de cursă, supape de blocare în
poziţie, relee de presiune, butoane de oprire, de avarie,
etc.,
- protecţia pieselor în mişcare cu apărători,
- întocmirea unor instrucţiuni precise de exploatare,
întreţinere şi securitatea muncii,
- respectarea documentaţiei însoţitoare a instalaţiei este
obligatorie pentru personalu ce o deserveşte.
Supravegherea unui grup sau sistem hidraulic se face la punerea în
funcţiune sau la funcţionare.
La punerea în funcţiune:
- se umple rezervorul cu ulei hidraulic,
- se eliberează supapele de limitare a presiunii,

- se verifică sensul de rotaţie al motorului electric,
- se porneşte prin impulsuri de câteva secunde până începe
să curgă ulei prin şurubul de perforare sau racorduri,
- se strânge şurubul de perforare sau racordurile,
- se roteţte pompa 10 minute urmărind instalaţia şi nivelul
de ulei, care se completează dacă e necesar,
- se ridică presiunea progresiv
La urmărire
- după 50 h de funcţionare se goleşte rezervorul, se curăţă
filtrul, şi se examinează particulele colectate, se spală
rezervorul cu petrol, se reface plinul cu ulei nou,
- după 500 h de funcţionare operaţia de spălare se repetă, de
asemenea după fiecare 1500 – 2000 de ore de funcţionare
adăugând şi analiza uleiului.
În cazul întreţinerilor periodice ale sistemelor hidraulice se fac
următoarele operaţii:
a) zilnic se verifică:
- nivelul de lichid din rezervor,
- încălzirea elementelor componente,
- etanşarea racordurilor.
b) săptămânal, se va face curăţirea exterioară a instalaţiei
c) lunar se verifică:
- starea conductelor flexibile,
- starea uleiului,
- reglarea supapelor de siguranţă,
- nivelul de îmbâcsire a filtrului,
d) trimestrial, se verifică:
- starea garniturilor cilindrilor
- elementele de protecţie
- valoarea pierderilor de debit prin drenaj
- caracteristicile lichidului de lucru
- se înlocuiesc elementele finite filtrante.
e) anual, se efectuează următoarele operaţiuni:
- curăţirea rezervorului,
- înlocuirea pieselor uzate intens solicitate (garnituri,
conducte flexibile),
- înlocuirea lichidului de lucru
294 BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE
1. Ancuşa, V. – Culegere de probleme de mecanica fluidelor, IPTVT,

1983;
2. Ancuşa, V. – Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice, Vol. II,
I.P.T.V.T., 1980;
3. Anton, L.E. şi Baya, Al. – Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice,
Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1998;
4. Anton, V., Popoviciu, M. Fitero, I.,. – Hidraulică şi maşini
hidraulice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978;
5. Bălăşoiu, V.-Acţionări hidraulice si pneumatice, curs, Vol.I, Lito.
I.P.T. 1990.
6. Bălăşoiu, V., Pădurean I. – Echipamente şi sisteme hidraulice de
acţionare. Compendium, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara,
2004.
7. Bălăşoiu, V. – Echipamente hidraulice de acţionare. Fundamente,
echipamente şi sisteme, fiabilitate, Editura Eurostampa, Timişoara,
2001.
8. Cioc, D. – Hidraulică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983;
9. Cioc, D. ş.a. – Hidraulica. Culegere de probleme, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1973;
10. Creţu, I. ş.a. – Probleme de hidraulică, Editura Tehnică, Bucureşti,
1973;
11. Florea, J. ş.a. – Mecanica fluidelor şi maşini hidropneumatice.
Probleme, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982;
12. Iamandi, C. ş.a. – Hidraulica instalaţiilor. Elemente de calcul şi
aplicaţii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985;
13. Kiselev, P.G. – Îndreptar pentru calcule hidraulice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1988;
14. Kuzman, A.F.-Echipamente hidropneumatice de automatizare, curs,
Vol.I, Lito. I.P.T.,1986.
15. Pădurean, I. – Statica fluidului, Editura Eurostampa, Timişoara,
2000;
16. Pădurean, I.-Cinematica si dinamica fluidului, Editura Eurostampa,
Timisoara, 2000.
BIBLIOGRAFIE 295
17. Pădurean, I., Padurean, E. – Mecanica fluidului, Editura Eurostampa,

Timişoara, 2001;
18. Pădurean, I.-Mecanica fluidului şi maşini hidraulice. Fundamente
teoretice şi aplicaţii, Editura Eurostampa, Timisoara, 2001.
19. Taşcă, D. şi Băcanu, I. – Culegere de probleme de hidraulică
tehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1962.
ANEXA 1
Alfabetul grec
Α α Β β Γ γ Δ δ Ε ε Ζ ζ Η η Θ θ
alfa beta gamma delta epsilon dzeta eta theta
Ι ι Κ κ Λ λ Μ μ Ν ν Ξ ξ Ο ο Π π
iota kapa lambda miu niu xi omicron pi
Ρ ρ Σ σ Τ τ Υ υ Φ φ Χ χ Ψ ψ Ω ω
ro sigma tau ypsilon fi hi psi omega
ANEXA 2
Valorile vâscozităţii cinematice pentru apă
t, 0C ν 10-6, m2/s
0 1.78
5 1.52
10 1.31
12 1.24
15 1.14
20 1.01
30 0.81
40 0.66
50 0.55
ANEXA 3
Densitatea apei şi a aerului la presiunea de 760 mm Hg, în funcţie de
temperatură
Temperatura t[0C] -10 0 4 10 20 50 80 100

Densitatea apei - 999.9 1000 999.7 998.2 988.1 971.8 958.4
[kg/m3]
Densitatea 1.342 1.293 1.274 1.247 1.205 1.093 1.000 0.946
aerului [kg/m3]
ANEXA 4
Unităţi de lungime
ANEXE
ANEXA 5
Unităţi de arie
297
298
ANEXA 6
Unităţi de volum
ANEXA 7
Unităţi de unghi plan

MECANICA FLUIDELOR SI MASINI HIDRAULICE
ANEXE 299
ANEXA 8
Unităţi de viteză
ANEXA 9
Unităţi de masă
ANEXA 10
Unităţi de forţă
ANEXA 11
Unităţi de presiune
ANEXA 12
Coeficientul de elasticitate şi modulul de elasticitate
Natura lichidului Coeficientul de Modulul de elasticitate

compresibilitate β·1010 ε·10-10 [N/m2]
[m2/N]
Apă 5.120 0.195
Glicerină 2.550 0.392
Mercur 0.296 3.378
Petrol 8.660 0.115
ANEXA 13
Presiunea de vaporizare a apei pure, în funcţie de temperatură
Temperatura Presiunea de vaporizare Temperatura Presiunea de vaporizare

t[0C] pv [N/m2] t[0C] pv [N/m2]
1 656 50 12340
3 757 55 15750
5 872 60 19920
10 1227 65 25020
15 1705 70 31180
20 2338 75 38560
25 3168 80 47370
30 4493 85 57820
35 5624 90 70130
40 7377 95 84550
ANEXA 14
Unităţi de lucru mecanic şi de energie

ANEXE
ANEXA 15
Unităţi de putere
301
ANEXA 16
Densitatea unor fluide la presiunea de 760 mm Hg
Natura lichidului Densitatea Natura gazului Densitatea

ρ [kg/m3] ρ [kg/m3]
Acetona 791 Acetilena 1.1709
Acid acetic 1049 Amoniac 0.7714
Acid sulfuric 1834 Argon 1.7839
Alcool etilic 789.5 Azot 1.2505
Alcool metilic 792 Bioxid de carbon 1.9748
Benzen 879 Clor 3.22
Cloroform 1489 Clorură de metil 1.307
Eter etilic 714 Etan 1.356
Glicerină 1260 Heliu 0.1785
Mercur 13600 Hidrogen sulfurat 1.5392
Nitroglicerină 1600 Metan 0.7168
Tetraclorură carbon 1595 Neon 0.899
Toluen 866 Oxid de carbon 1.2500
Ulei ungere 871 Oxigen 1.4289
Ulei transformator 866 Ozon 2.22
ANEXA 17
Tabelul de corespondenţă între vâscozitatea cinematică exprimaă în grade

Engler şi în cm2/s
ANEXA 18
Relaţii uzuale pentru determinarea momentelor centrifugale şi de inerţie

ANEXE
303
304
ANEXA 18 (continuare)
Relaţii uzuale pentru determinarea momentelor centrifugale şi de inerţie

MECANICA FLUIDELOR SI MASINI HIDRAULICE
ANEXE 305
ANEXA 19
Valorile numerice ale coeficienţilor de viteză φ, de contracţie ψ, de debit α
şi de deversare m
α α
α α α
ANEXA 20
Valorile numerice ale coeficienţilor ξ pentru rezistenţele locale frecvente

ANEXE 307
ANEXA 21
Coeficienţii ψ, φ şi α pentru un orificiu mic cu muchie ascuţită în funcţie de

Re  d 2gH * /
ψ, φ, α
ANEXA 22
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la o ramificaţie de 900 cu

separarea curenţilor
ANEXA 23
Rugozitatea absolută echivalentă k pentru conducte şi canale

ANEXE 309
ANEXA 23 (CONTINUARE)
ANEXA 24
Formule de calcul şi valori pentru coeficientul α la diferite tipuri de ajutaje

şi orificii
α
ANEXE 311
ANEXA 25
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la intrarea în conductă

ANEXA 26
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la intrarea rotunjită în

conductă
ANEXE 313
ANEXA 27
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la intrarea teşită în conductă
ANEXA 28
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la un cot cu pereţi netezi (k =
0, ReD > 2·106, λ = 0.02)
ANEXA 29
Coeficientul de pierdere locală ζ la ieşirea convergentă din conductă

ANEXE 315
ANEXA 30
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la lărgirea bruscă de secţiune

ANEXA 31
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la îngustarea bruscă de
secţiune
ANEXE 317
ANEXA 32
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la lărgirea cvontinuă de

secţiune (difuzor)
ANEXA 33
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la un cot de 900 cu aripioare de

dirijare (conductă cu secţiune dreptunghiulară
ANEXE 319
ANEXA 34
Coeficientul de pierdele locală de sarcină ζ la vana cu sertar

ANEXA 35
Coeficientul de pierdere locală de sarcină ζ la vana sferică

Mecanica Fluidelor, Masini Si Actionari Hidraulice, Fundamente Teoretice, Aplicatii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mecanica Fluidelor, Masini Si Actionari Hidraulice, Fundamente Teoretice, Aplicatii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARGUMENT

Epuizarea volumelor anterioare m-au determinat să restructurez

Timişoara Ioan P@durean

Lucrarea „Mecanica Fluidelor, Maşini şi Acţionări Hidraulice” se

Timişoara Ioan Fitero

CAPITOLUL I Analiza dimensională

CAPITOLUL II. Proprietăţile fizice ale fluidelor

CAPITOLUL III. Hidrostatica

3.3. Forţe de presiune ....................................................................... 36

Aplicaţii propuse la hidrostatică....................................................44

CAPITOLUL IV. Cinematica fluidului

Aplicaţii la cinematica fluiduluI…………….…………..…………....104

CAPITOLUL V. Ecuaţiile fundamentale ale dinamicii fluidului

CAPITOLUL VI Curgerea lichidelor prin conducte

6.1.4. Variaţia forţei specifice de frecare ................................... .158

CAPITOLUL VII Curgerea lichidelor prin orificii şi ajutaje

Aplicaţii la curgerea lichidelor prin orificii şi ajutaje.................208

CAPITOLUL VIII Maşini Hidraulice

CAPITOLUL IX Acţionări şi sisteme hidraulice

CAPITOLUL X Etape de proiectare, fiabilitate,

Bibiografie ................................................................................................. 294

1.1. DEFINIŢIA ŞI CONŢINUTUL ANALIZEI

Analiza dimensională studiază structura relaţiilor fizice, găsind

1.2. MĂRIMI FIZICE

Mărimea fizică este o noţiune care reflectă cantitativ şi calitativ un

1.3. SISTEME DE UNITĂŢI

În ţara noastră s-a adoptat Sistemul Internaţional de unităţi de

1.4. TEOREMELE SPECIFICE ANALIZEI

Analiza dimensională studiază structura relaţiilor fizice, cu scopul

4. Unităţi derivate ale mărimilor mecanice

Tabelul 1.2 (continuare)

Cele mai importante unităţi ale sistemului MKfS sunt:

Tabelul 1.3 (continuare)

Tabelul 1.3 (continuare)

I. Teorema omogenităţii. Pentru ca o relaţie fizică să fie

II. A doua teoremă. Pentru ca o relaţie fizică, omogenă în

III. A treia teoremă. Teorema produselor (π).

O relaţie fizică de forma:

adoptă un sistem fundamental de unităţi de măsură propriu fenomenului,

x1, x2,…, xk sunt mărimile principale, iar exponenţii αi, βi,…,γi se

1.5. SIMILITUDINEA HIDRAULICĂ

Teoria similitudinii hidraulice ca şi componentă a similitudinii fizice

I. Prima teoremă a similitudinii arată că la două fenomene

Criteriile folosite în reprezentarea matematică a fenomenelor fizice

2. Presiunea măsurată la un tub barometric cu mercur este 700 torr. Cât

3. Să se determine dimensiunile constantei k din legea atracţiei

4. Să se verifice omogenitatea următoarelor relaţii fizice:

5. Puterea unei pompe centrifuge se calculează cu formula

6. Viteza de propagare C a sunetului într-un fluid depinde de densitatea

7. La un manometru s-a măsurat o presiune p = 0,43 kgf / cm2. Se cere:

8. O pompă cu puterea Pp = 120 CP acţionată de un motor electric

9. Se consideră că rezistenţa R la înaintarea unui corp sferic într-un

10. Să se stabilească dimensiunile mărimilor fizice η, C, γmed, ρmed, β, Re,

11. Perioada de oscilaţie a unui pendul, T, depinde de masa m, lungimea

12. Presiunea măsurată la un tub barometric cu mercur este de 700 torr.

în sistemul SI: [k] = L3M −1T −2 ;

2.1. GREUTATEA SPECIFICĂ

Se defineşte greutate specifică a unui corp omogen raportul dintre

în care ∆G este greutatea unei particule şi ∆V volumul ei. Valoarea

2.2. DENSITATEA – MASA SPECIFICĂ

Se defineşte densitatea unui corp omogen cu raportul între masa şi

2.3. COMPRESIBILITATEA ŞI ELASTICITATEA

Se defineşte compresibilitate proprietatea fluidelor de a-şi modifica