MANUAL DE SCALE CLINICE

CUPRINS:

Introducere – prezentarea generală a manualului de scale clinice (Daniel David)

Capitolul 1 – Scale şi chestionare de evaluare a tabloului clinic

1.1. Profilul Distresului Emoţional (PDE)
1.1.1. Introducere
1.1.2. Ce măsoară scala?
1.1.3. Descrierea itemilor
1.1.4. Administrare şi cotare
1.1.5. Fidelitate şi validitate
1.1.6. Etalonare
1.2. Scala de depresie Hamilton (The Hamilton Rating Scale for Depression -
HRSD)
1.2.1. Introducere
1.2.2. Ce măsoară scala?
1.2.3. Descrierea itemilor
1.2.4. Administrare şi cotare
1.2.5. Fidelitate şi validitate
1.2.6. Etalonare
1.3. Chestionarul de Autoevaluare a Sănătăţii Mentale (CASM)
1.3.1. Introducere
1.3.2. Ce măsoară chestionarul?
1.3.3. Descrierea itemilor
1.3.4. Administrare şi cotare
1.3.5. Fidelitate şi validitate
1.3.6. Etalonare

Capitolul 2 – Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice

2.1. Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice generale
2.1.1. Chestionarul schemelor cognitive Young – forma scurtă 3 (Young
Scale Questionnaire – S3, YSQ – S3)
2.1.1.1. Introducere
 2.1.1.2. Ce măsoară scala?
2.1.1.3. Descrierea itemilor
2.1.1.4. Administrare şi cotare
2.1.1.5. Fidelitate şi validitate
2.1.1.6. Etalonare
2.1.2. Scala de atitudini şi convingeri 2 (Attitudes and Belief Scale 2 -
ABS 2)
2.1.2.1. Introducere
2.1.2.2. Ce măsoară scala?
2.1.2.3. Descrierea itemilor
2.1.2.4. Administrare şi cotare
2.1.2.5. Fidelitate şi validitate
2.1.2.6. Etalonare

2.2. Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice specifice

2.2.1. Scala de atitudini disfuncţionale, Formele A şi B (Disfunctional
Attitudes Scale, Versions A and B – DAS, A/B)
2.2.1.1. Introducere
2.2.1.2. Ce măsoară scala?
2.2.1.3. Descrierea itemilor
2.2.1.4. Administrare şi cotare
2.2.1.5. Fidelitate şi validitate
2.2.1.6. Etalonare
2.2.2. Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane
(Unconditional Self Acceptance Questionnaire - USAQ)
2.2.2.1. Introducere
2.2.2.2. Ce măsoară scala?
2.2.2.3. Descrierea itemilor
2.2.2.4. Administrare şi cotare
2.2.2.5. Fidelitate şi validitate
2.2.2.6. Etalonare
2.2.3. Scala de atitudini şi convingeri, Forma scurtă (Attitudes and
Beliefs Scale, Short Version - ABSs)
2.2.3.1. Introducere
2.2.3.2. Ce măsoară scala?
2.2.3.3. Descrierea itemilor
2.2.3.4. Administrare şi cotare
2.2.3.5. Fidelitate şi validitate
2.2.3.6. Etalonare
2.2.4. Scala de Iraţionalitate pentru copii şi adolescenţi (The Child and
Adolescent Scale of Irrationality – CASI)
2.2.4.1. Introducere
2.2.4.2. Ce măsoară scala?
2.2.4.3. Descrierea itemilor
2.2.4.4. Administrare şi cotare
2.2.4.5. Fidelitate şi validitate
2.2.4.6. Etalonare
2.2.5. Scala de convingeri raţionale pentru copii, Formele B şi C
(Children's Survey of Rational Beliefs, Versions B and C – CSRB,
B/C)
2.2.5.1. Introducere
2.2.5.2. Ce măsoară scala?
2.2.5.3. Descrierea itemilor
2.2.5.4. Administrare şi cotare
2.2.5.5. Fidelitate şi validitate
2.2.5.6. Etalonare
2.2.6. Inventarul ideilor (Idea Inventory - II)
2.2.6.1. Introducere
2.2.6.2. Ce măsoară scala?
2.2.6.3. Descrierea itemilor
2.2.6.4. Administrare şi cotare
2.2.6.5. Fidelitate şi validitate
2.2.6.6. Etalonare
2.2.7. Chestionarul stilului atribuţional pentru copii (Children
Attributional Style Questionnaire – CASQ)
2.2.7.1. Introducere
2.2.7.2. Ce măsoară scala?
2.2.7.3. Descrierea itemilor
 2.2.7.4. Administrare şi cotare
2.2.7.5. Fidelitate şi validitate
2.2.7.6. Etalonare
2.2.8. Chestionarul de convingeri personale (Survey of Personal Beliefs –
SPB)
2.2.8.1. Introducere
2.2.8.2. Ce măsoară scala?
2.2.8.3. Descrierea itemilor
2.2.8.4. Administrare şi cotare
2.2.8.5. Fidelitate şi validitate
2.2.8.6. Etalonare
2.2.9. Scala de convingeri şi atitudini generale, Forma scurtă (General
Attitudes and Beliefs Scale, Short Version – GABS - SV)
2.2.9.1.Introducere
2.2.9.2. Ce măsoară scala?
2.2.9.3. Descrierea itemilor
2.2.9.4. Administrare şi cotare
2.2.9.5. Fidelitate şi validitate
2.2.9.6. Etalonare

Capitolul 3 – Scale de evaluare a performanţei psihoterapeuţilor

3.1. Scala de evaluare în terapia cognitivă (Cognitive Therapy Rating Scale –
CTRS)
3.1.1. Introducere
3.1.2. Ce măsoară scala?
3.1.3. Descrierea itemilor
3.1.4. Administrare şi cotare
3.1.5. Fidelitate şi validitate
3.1.6. Etalonare
3.2. Scala de evaluare în terapia raţional-emotivă şi comportamentală (Rational
Emotive Behavior Therapy Rating Scale – REBTRS)
3.2.1. Introducere
3.2.2. Ce măsoară scala?
3.2.3. Descrierea itemilor
 3.2.4. Administrare şi cotare
3.2.5. Fidelitate şi validitate
3.2.6. Etalonare

Bibliogafie
Anexe
Capitolul 1 – Scale şi chestionare de evaluare a tabloului clinic
1.1. Profilul Distresului Emoţional (PDE)
1.1.1. Introducere
Ceea ce experienţiem ca mulţumire, tristeţe, îngrijorare, bucurie, furie, frică
sau regret rezultă din combinaţia inedită dintre felul în care gândim, modul în care ne
comportăm şi modificările biofiziologice care au loc în corpul nostru atunci când ne
confruntăm cu o situaţie de viaţă. Emoţiile reprezintă aşadar variabile dependente sau
etichete cu care noi descriem o suită de modificări survenite la mai multe nivele
(David şi colab., 2000). În procesul apariţiei unei emoţii, intensitatea acesteia va fi
determinată de nivelul activării fiziologice, pe când calitatea ei (ex., faptul că o
numim „frică” şi nu „tristeţe”) va rezulta din specificul componentelor cognitive
implicate (Singer şi Schachter, 1962; David şi colab., 2000).
Deşi la nivelul simţului comun afectivitatea este resimţită ca un conglomerat
de trăiri aflate într-o complexă intreracţiune, cercetătorii au arătat că întrega varietate
de emoţii resimţite se reduce la câteva dimensiuni de bază. Astfel, în urma mai multor
studii, Watson şi Tellegen (1985) au concluzionat că afectul are o structură ce
cuprinde două dimensiuni necorelate între ele: emoţiile pozitive şi emoţiile negative.
Emoţiile pozitive sunt indicate de măsura în care o persoană experienţiază plăcere şi
mulţumire, în timp ce emoiţiile negative sunt indicate de gradul de neplăcere
experienţiată (distresul psihologic).
Pe baza unei vaste experienţe clinice, Albert Ellis (1962, 1994) a formulat
modelul binar al distresului (David, Schnur şi Belloiu, 2002), împărţind pentru prima
dată emoţiile negative în două categorii – emoţii negative funcţionale şi emoţii
negative disfuncţionale. Funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea unei emoţii negative
este dată de: 1) experienţa subiectivă asociată emoţiei, (2) credinţele asociate şi (3)
consecinţele comportamentale ale emoţiei respective (Ellis şi DiGiuseppe, 1993).
Această categorizare se bazează pe diferenţele calitative care există între emoţii cu
aceeaşi valenţă – diferenţă dată în principal de credinţele subiacente acestora - şi nu
pe variaţiile în intensitate (Ellis 1994; Ellis şi Harper, 1975). Altfel spus, o intensitate
mai mare a „tristeţei” nu se numeşte „deprimare”, diferenţa dintre cele două trăiri
emoţionale fiind dată de credinţele specifice care le determină (ex., credinţe raţionale
pentru emoţiile negative funcţionale şi credinţe iraţionale pentru emoţiile negative
disfuncţionale).
 Diferenţele la nivel subiectiv între emoţiile negative funcţionale şi emoţiile
negative disfuncţionale au fost investigate în mai multe studii; rezultatele indică
existenţa unor diferenţe cantitative şi calitative între cele două tipuri de emoţii
(Kassinove, Eckhardt şi Endes, 1993; David şi colab., 2004; Opriş şi Macavei, 2005).
Profilul Distresului Emoţional (PDE) este un instrument elaborat pentru a
servi la evaluarea dimensiunii subiective a emoţiilor negative funcţionale şi
disfuncţionale.

1.1.2. Ce măsoară scala?

Profilul Distresului Emoţional (PDE) este o scală cu 26 de itemi care măsoară
emoţiile negative disfuncţionale şi emoţiile negative funcţionale din categoriile
„frică” şi „tristeţe/deprimare”.
Scala permite atât calcularea unui scor general de distres, cât şi a scorurilor
separate pentru „frică funcţională”, „frică disfuncţională”, „tristeţe/deprimare
funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”.
Scala a fost concepută în 2005 (Opriş şi Macavei, 2005) pornind de la itemii
Profilului Distresului Emoţional, varianta scurtă (Profile of Mood Disorders, Short
Version - DiLorenzo, Bovbjerg şi Montgomery, 1999). Acestor itemi li s-au adăugat
cuvinte care descriu emoţii identificate cu ajutorul unui dicţionar de sinonime. Cei 26
de itemi care formează varianta finală a scalei au rezultat în urma unei validări cu
experţi şi a mai multor studii experimentale menite să stabilească relevanţa lor şi
subscalele în care se încadrează.
Eficienţa instrumentului este sporită de faptul că permite atât estimarea unei
valori globale a distresului, cât şi calcularea unor scoruri separate pentru emoţiile
negative funcţionale şi disfuncţionale, precum şi pentru „frică funcţională”, „frică
disfuncţională”, „tristeţe/deprimare funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”.
Comparativ cu alte scale, PDE conţine un număr relativ mic de itemi formulaţi într-un
limbaj accesibil, fiind uşor de administrat şi cotat.

1.1.3. Descrierea itemilor

PDE conţine 26 de adjective care descriu emoţii negative (Anexa 1). Cei 26 de
itemi se grupează în şase subscale:
(1) 6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria
„tristeţe/deprimare”.
 (2) 8 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria
„tristeţe/deprimare”.
(3) 6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „frică”.
(4) 6 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „frică”.
(5) 12 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale (categoriile
„tristeţe/deprimare” şi „frică”).
(6) 14 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale (categoriile
„tristeţe/deprimare” şi „frică”).

Tabel.... Distribuţia itemilor PDE pe subscale.

Tristeţe/Deprimare Frică
Funcţionale Disfuncţionale Funcţionale Disfuncţionale
trist item 2 nefolositor item 5 preocupat item 10 anxios item 8
mâhnit item 15 deprimat item 12 îngrijorat item 6 îngrozit item 16
amărât item 7 deznădăjduit item 26 neliniştit item 24 panicat item 20
melancolic item 3 fără speranţă item 4 încordat item 14 înspăimântat item 11
necăjit item 13 depresiv item 9 alarmat item 19 înfricoşat item 25
supărat item 21 distrus item 22 tensionat item 1 nervos item 17
îndurerat item 18
disperat item 23

Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor la fiecare din cei 26 de itemi sunt:

DELOC FOARTE MEDIU MULT FOARTE
PUŢIN MULT

Nici itemii scalei şi nici variantele de răspuns nu sunt numerotate, eliminând astfel
posibilitatea de biasare a răspunsurilor ca urmare a valorii numerice ataşate.

1.1.4. Administrare şi cotare

Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta
autoadministrare), cât şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori
este posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari
de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor
trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane
evaluate.
Materiale necesare
 Scala cu instrucţiunile de completare şi itemii;
 Creion.
 Condiţii de administrare
 Mediu securizant şi ferit de zgomote;
 Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi
odihnită;
 Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat
completarea în condiţii bune a scalei;
 În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru
a oferi confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare
Scala se administrează fără limită de timp.
După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt
asigurate, persoanei examinate i se spune:
Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoţiile pe care oamenii
le au în diverse situaţii. Citiţi cu atenţie fiecare cuvânt, apoi încercuiţi varianta care
corespunde cel mai bine întrebării: CUM V-AŢI SIMŢIT ÎN ULTIMELE DOUĂ
SĂPTĂMÂNI?
Această instrucţiune apare şi pe lista cu itemii, subiectul putând să o recitească
ori de câte ori doreşte pe parcursul evaluării.
În plus, persoana examinată este încurajată să întrebe examinatorul dacă nu
înţelege sensul vreunui item. Examinatorul va răspunde la astfel de întrebări prin
înşirarea listei de adjective din categoria în care se găseşte itemul cu probleme (a se
vedea Tabelul ...). Spre exemplu, dacă subiectul întreabă „Ce înseamnă anxios?”,
examinatorul va răspunde „Acest cuvânt are un sens apropiat de al cuvintelor
„îngrozit”, „panicat”, înspăimântat”, „înfricoşat”, „nervos””. Printr-un astfel de
răspuns standard, se înceară (1) evitarea răspunsurilor la întâmplare, (2) evitarea lipsei
răspunsurilor la mai mulţi itemi, precum şi (3) evitarea sugerării unor răspunsuri în
funcţie de expectanţele şi/sau cunoştinţele examinatorului (ex. „Anxios înseamnă
înfricoşat, panicat, preocupat, supărat”).
Subiecţii sunt rugaţi să îşi evalueze emoţiile pe o scală cu cinci variante
(deloc, foarte puţin, mediu, mult, foarte mult) şi să coloreze cerculeţul din dreptul
variantei de răspuns alese, încercând să nu omită nici unul din cei 26 de itemi.
Ex. Răspunsul subiectului la itemul „Tensionat (ă)” este „Foarte puţin”.
 DELOC FOARTE MEDIU MULT FOARTE
PUŢIN MULT

Tensionat (ă)

Pentru a corespunde cerinţelor diferitelor situaţii şi studii, instrucţiunile se pot

referi la diverse intervale de timp (de la „două săptămâni”, cum apare în instrucţiunile
standard, la „în acest moment” sau „în cursul săptămânii trecute”).
PDE este recomandat atât pentru evaluarea distresului în cazul subiecţilor
adulţi fără psihopatologie, cât şi în cazul subiecţilor adulţi cu diverite forme de
psihopatologie (excepţie condiţiile medicale care afectează capacitatea de introspecţie
asupra propriilor stări emoţionale).

Cotarea răspunsurilor
Cotarea pentru cei 26 de itemi se face direct, însumând răspunsurile la fiecare
item, alocându-se de la 1 la 5 puncte după cum urmează: Deloc = 1, Foarte puţin = 2,
Mediu = 3, Mult = 4, Foarte mult = 5.
Pe lângă scorul global de distres – obţinut prin însumarea scorurilor la cei 26
de itemi, se mai pot calcula scoruri pe cele 6 subscale, prin însumarea scorurilor la
itemii care le compun (a se vedea Tabelul…).

1.1.5. Fidelitate şi validitate

Fidelitate
Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a
măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în
condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995).
Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza
consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).
Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei
măsoară aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la
aplicări diferite în timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală.
Fidelitatea PDE a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă
internă Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 703 subiecţi, valoarea Alfa fiind
de 0,94. Această valoare indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce indică faptul
că itemii testului evaluează acelaşi construct.
 Validitate
Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care
acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la
măsura în care inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test
sunt corecte (Messick, 1995).

Validitatea relativă la construct

Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă
constructul pe care îl măsoară.
În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o
componentă a validării relative la constructul măsurat. Ea apreciază „gradul în care
rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare
despre care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes,
apud Silva, 1993).
Vezi PDE si POMS
Validitatea relativă la conţinut
Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor
testului/scalei pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului
pe care dorim să îl măsurăm.

Validitatea relativă la un criteriu

Un test este valid relativ la criteriu dacă pe baza scorurilor sale se pot lua
decizii corecte sau se pot face prognoze coreste asupra persoanelor examinate. Pentru
a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor compara scorurile sale cu
valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).

1.1.6. Etalonare

Structura eşantionului
Interpretarea rezultatelor
 2.1.1. Scala de atitudini şi convingeri 2 (Attitudes and Belief Scale 2 -
ABS 2)
2.1.1.1. Introducere
Conform teoriei avansate de A. Ellis (Ellis şi Dryden, 1997), la baza
tulburărilor emoţionale stă tendinţa individului de a face evaluări absolutiste şi rigide
a evenimentelor percepute. Aceste evaluări (pretenţii absolutiste) iau forma lingvistică
a lui „trebuie”, „este obligatoriu”, „este absolut necesar” („demandingness”- DEM) .
Din aceste cogniţii absolutiste centrale derivă un nucleu de credinţe iraţionale
(„irrational beliefs” - IB):
 convingeri catastrofice (un eveniment este evaluat ca fiind mai mult de 100%
negativ), (awfulizing – AWF);
 toleranţă scăzută la frustrare (o persoană crede că nu poate fi deloc fericită
dacă apare ceva ce „nu trebuie să apară în nici un caz”), („low frustration
tolerance” – LFT);
 evaluarea globală negativă / auto-deprecierea (etichetarea propriei persoane, a
celorlalţi, a vieţii ca fiind „mizerabile”, dacă lucrurile nu merg aşa cum îşi
doreşte individul), („self-downing” – SD).
Aceste procese se leagă între ele, fiind „feţe diferite ale aceleiaşi monede”
(Ellis şi Dryden, 1997).
Corespondentul raţional al convingerilor iraţionale constă în:
 convingeri de tip preferenţial ca „Mi-aş dori să fie astfel, dar nu trebuie să se
întâmple aşa doar pentru că vreau eu” (varianta raţională pentru DEM).
Credinţele de tip „trebuie” pot apărea atât în formă raţională, cât şi iraţională;
astfel, „trebuie” condiţional este o convingere care susţine emoţii şi
comportamente adaptative, indicând condiţiile care se cer a fi îndeplinite
pentru a obţine ceva (ex., „Pentru a lua note mari la şcoală, trebuie să
studiezi”). Pe de altă parte, „trebuie” absolutist face parte dintre convingerile
iraţionale (ex., „Trebuie să reuşesc în tot ce fac”) (Ellis, 2002).
 evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment (varianta raţională
pentru AWF)
 toleranţa la frustrare (varianta raţională a lui LFT)
 acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi evaluarea comportamentelor
specifice (varianta raţională a lui SD) .
 Predispoziţia spre patologie este dată de patternurile de gândire absolutistă vis
a vis de sine, ceilalţi şi viaţă. Conform acestei teorii, dacă o persoană deţine un pattern
de gândire absolutistă, iar viaţa îi confirmă aceste aşteptări iraţionale, atunci persoana
trăieşte emoţii pozitive. Dacă, însă, aşteptările persoanei sunt infirmate de condiţiile
de viaţă (ceea ce este cu atât mai probabil cu cât aceste sunt mai iraţionale), se
dezvoltă emoţii negative blocante / disfuncţionale ca depresia, anxietatea,
sentimentele de culpă şi agresivitatea. Pe de altă parte, prezenţa credinţelor raţionale
(flexibile), de genul „Mi-aş dori ca lucrurile să decurgă astfel, dar nu e obligatoriu să
se întâmple chiar aşa”, chiar în condiţiile unor condiţii de viaţă adverse, generează
emoţii negative adaptative, stenice.
Aşadar, credinţele iraţionale:
 sunt cogniţii evaluative (adică relevante pentru scopurile individului), cu
semnificaţie personală, de natură absolutistă, dogmatică;
 duc la emoţii negative dezadaptative / disfuncţionale;
 sunt iraţionale deoarece sunt rigide şi blochează atingerea scopurilor.
 Corespondentul raţional al acestor credinţe:
 sunt cogniţii evaluative cu semnificaţie personală, de natură preferenţială,
nonabsolutistă;
 duc la emoţii pozitive sau negative adaptative;
 sunt raţionale deoarece sunt flexibile şi nu se interpun în calea atingerii
scopurilor individului. (Ellis şi Dryden, 1997).
Maultsby (1984) defineşte o credinţă iraţională prin faptul că este incorectă
din punct de vedere logic, este inconsecventă cu realitatea obiectivă şi blochează
atingerea scopurilor individului. Prin contrast, credinţele raţionale se bazează pe
realitatea empirică, facilitează atingerea scopurilor persoanei şi respectă principiile
logicii (Maultsby apud DiGiuseppe, 1996).

2.1.1.2. Ce măsoară scala?

ABS2 (The Attitudes and Belief Scale 2) măsoară convingerile iraţionale
 pretenţiile absolutiste;
 catastrofarea;
 toleranţa scăzută la frustrare;
 evaluarea globală negativă;
şi raţionale descrise în teoria lui A. Ellis
  preferinţele;
 evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment;
 toleranţa la frustrare;
 acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi evaluarea comportamentelor
specifice.

Această scală a fost concepută de către DiGiuseppe, Leaf, Exner şi Robin în

1988 şi este o măsură validă a constructelor centrale în REBT – terapia raţional
emotivă şi comportamentală (DiGiuseppe, Robin, Leaf, şi Gormon, 1989). Eficienţa
instrumentului este sporită de faptul că permite calcularea unor scoruri separate pe
diferite tipuri de credinţe iraţionale, precum şi estimarea unor valori globale de
raţionalitate / iraţionalitate. Mai mult, comparativ cu alte teste clinice, conţine un
număr relativ mic de itemi (72) formulaţi într-un limbaj accesibil, fiind uşor de
administrat şi cotat; în situaţiile în care nu este posibilă administrarea integrală, scala
permite selectarea itemilor care evaluează doar un anumit tip de credinţe iraţionale,
putându-se calcula un scor individual pentru aceştia.
În concluzie, ABS2 este unul dintre cele mai eficiente instrumente de
evaluarea a credinţelor iraţionale / raţionale, disponibile la ora actuală.

2.1.1.3. Descrierea itemilor

Scala cuprinde 72 de itemi (de la 5-76) dispuşi într-o matrice (4x3x2) alcătuită
din trei factori:
(1) primul factor se numeşte „procese cognitive” („cognitive processes”) şi are
patru nivele, reprezentând patru procese de gândire iraţională:
 pretenţiile absolutiste / imperativul „trebuie” („demandingness” - DEM)
 evaluarea globală negativă a propriei persoane („self downing” - SD)
 toleranţa scăzută la frustrare („low frustration tolerance” - LFT)
 gândirea catastrofică („awfulizing” - AWF);
(2) cel de-al doilea factor se numeşte „arii de conţinut” („content / context”) şi are
trei nivele, reprezentând convingeri legate de
 aprobare,
 realizare şi
 confort;
 (3) cel de-al treilea factor se numeşte „mod de frazare” („irrationality /
rationality”) şi are două nivele, reprezentând modul de formulare a itemilor:
 iraţional şi
 raţional.
Fiecare item este structurat în funcţie de cei trei factori. De exemplu, itemul 6:
„Dacă oameni importanţi pentru mine nu mă plac, asta îmi arată că sunt o persoană
lipsită de valoare” este:
 frazat iraţional (IR);
 are un conţinut care se referă la aprobarea celorlalţi (aprobare);
 vizează procesul cognitiv de evaluare globală negativă a propriei persoane
(SD).

Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor sunt:

A – puternic împotrivă
B – parţial împotrivă
C – neutru
D – parţial de acord
E – puternic de acord

Utilizând doar factorul „procese cognitive” (ca şi factor de varianţă), rezultă 4

subscale:
DEM – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi);
SD – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi);
LFT – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi);
AWF - 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi).

În acelaşi fel, utilizând ca şi factor de varianţă „modul de frazare” rezultă 2

subscale:
Raţionalitate (RB) – 36 itemi;
Iraţionalitate (IB) – 36 itemi.

2.1.1.4. Administrare şi cotare

Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât şi în grup.
În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15
persoane. Se recomandă administrarea individuală ori de câte ori este posibil. Când
grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească,
păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate.

Materiale necesare
 Itemii scalei;
 Foaia de răspuns;
 Instrument de scris.

Condiţii de administrare
 Mediu securizant şi ferit de zgomote;
 Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;
 Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat
completarea în condiţii bune a foii de răspuns;
 În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a
oferi confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare
Scala se administrează fără limită de timp.
După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt
asigurate, persoanei examinate i se spune:
Această scală măsoară credinţele şi atitudinile pe care o persoană le are faţă de
sine, ceilalţi şi viaţă.
Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii. Alegeţi apoi pentru fiecare afirmaţie, unul
dintre următoarele răspunsuri care corespunde cel mai bine atitudinii dvs. faţă de
situaţiile descrise.
Astfel, veţi alege:
răspunsul A. dacă sunteţi PUTERNIC ÎMPOTRIVĂ
răspunsul B. dacă sunteţi PARŢIAL ÎMPOTRIVĂ
răspunsul C. dacă sunteţi NEUTRU
răspunsul D. dacă sunteţi PARŢIAL DE ACORD sau
răspunsul E. dacă sunteţi PUTERNIC DE ACORD

Alegeţi UN SINGUR RĂSPUNS pentru fiecare afirmaţie!

Nu lăsaţi ca răspunsul dvs. la un item să influenţeze răspunsul dvs. la un alt item.
Nu există răspunsuri corecte sau incorecte; suntem interesaţi doar de atitudinile
dvs. în situaţiile descrise mai jos.
Notaţi pe foaia de răspuns, pentru fiecare afirmaţie în parte, litera care corespunde
răspunsului ales de dvs.

Note:
 Itemii scalei sunt formulaţi la genul masculin; adaptarea itemilor la sexul
persoanei căreia i se administrează scala este necesară;
 Itemii 1-4 pot fi adăugaţi de cercetător/clinician. Aceştia: (a) sunt itemi de
„încălzire” şi (b) nu se iau în calcul la cotarea scalei;
 Recomandăm utilizarea a 8 itemi care să măsoare credinţele iraţionale (4 itemi:
DEM, AWF, LFT, SD) şi credinţele raţionale (4 itemi) specifice fiecărei situaţii
relevante pentru cercetarea sau intervenţia clinică în care se foloseşte ABS2.
Aceşti itemi se interpretează separat şi această interpretare se coroborează cu
scorurile la ABS2. Nu este însă obligatorie construirea itemilor specifici pentru
utilizarea ABS2!

Cotarea răspunsurilor
Cotarea se face pentru 36 dintre itemi direct şi pentru 36 invers.
Cotare directă: A=0, B=1, C=2, D=3, E=4
Cotare inversă: A=4, B=3, C=2, D=1, E=0

Altfel spus, itemii cotaţi direct sunt cei formulaţi iraţional, pe când cei cotaţi
invers sunt formulaţi raţional. Rezultă că un scor global (Total) mic înseamnă credinţe
iraţionale puţine, iar un scor mare credinţe iraţionale multe. Scorurile se por face şi
separat, pentru iraţionalitate şi raţionalitate. În plus, se pot calcula diferite scoruri
rezultate din combinaţii pe scale şi subscale.
Scorul pentru fiecare subscală se realizează prin însumarea scorurilor itemilor
care o compun. Numărul minim de puncte ce poate fi realizat este zero (adică la toţi
itemii direcţi = frazaţi iraţional s-a răspuns cu „puternic împotrivă” şi la toţi itemii
inverşi = frazaţi raţional s-a răspuns cu „puternic de acord”). Numărul maxim de
puncte este 288 (72 itemi x 4 puncte).
 Aşadar, scorurile luate în discuţie în această lucrare ca şi măsură a credinţelor
subiecţilor sunt:
(1) Total (măsură a iraţionalităţii);
(2) IB (credinţe iraţionale);
(3) RB (credinţe raţionale);
(4) DEM (imperativul „trebuie”);
(5) SD (evaluarea globală negativă a propriei persoane);
(6) LFT (toleranţa scăzută la frustrare);
(7) AWF (gândirea catastrofică).

Tabelul....Scala de atitudini şi convingeri 2 – codurile itemilor pentru cotare

Item Raţionalitate/ Conţinut Proces

Iraţionalitate
5 IR CONFORT LFT
6 IR APROBARE SD/GE
7 R APROBARE AWF
8 IR CONFORT SD/GE
9 IR APROBARE SD/GE
10 IR REALIZARE LFT
11 R CONFORT AWF
12 IR REALIZARE AWF
13 R APROBARE DEM
14 R APROBARE SD/GE
15 IR REALIZARE DEM
16 R CONFORT LFT
17 R REALIZARE SD/GE
18 IR REALIZARE AWF
19 R APROBARE LFT
20 R REALIZARE SD/GE
21 R CONFORT AWF
22 IR CONFORT LFT
23 IR REALIZARE SD/GE
24 R REALIZARE DEM
25 R CONFORT LFT
26 IR APROBARE LFT
27 IR APROBARE AWF
28 IR REALIZARE LFT
29 R APROBARE DEM
30 R REALIZARE AWF
31 R REALIZARE SD/GE
32 R CONFORT SD/GE
33 IR REALIZARE DEM
 34 IR CONFORT AWF
35 R CONFORT DEM
36 R APROBARE AWF
37 IR APROBARE DEM
38 R REALIZARE AWF
39 IR REALIZARE LFT
40 R APROBARE LFT
41 R REALIZARE DEM
42 IR REALIZARE AWF
43 IR CONFORT DEM
44 R APROBARE SD/GE
45 R CONFORT AWF
46 R REALIZARE LFT
47 IR CONFORT LFT
48 R APROBARE DEM
49 IR CONFORT AWF
50 IR APROBARE LFT
51 R APROBARE AWF
52 IR APROBARE DEM
53 IR CONFORT AWF
54 R REALIZARE LFT
55 R REALIZARE DEM
56 IR CONFORT DEM
57 R APROBARE LFT
58 R CONFORT LFT
59 IR APROBARE AWF
60 IR CONFORT SD/GE
61 R REALIZARE LFT
62 IR REALIZARE SD/GE
63 IR APROBARE DEM
64 R CONFORT DEM
65 IR REALIZARE SD/GE
66 IR APROBARE SD/GE
67 IR APROBARE LFT
68 IR CONFORT SD/GE
69 R CONFORT DEM
70 R REALIZARE AWF
71 IR CONFORT DEM
72 R APROBARE SD/GE
73 R CONFORT SD/GE
74 IR REALIZARE DEM
75 IR APROBARE AWF
76 R CONFORT SD/GE

2.1.1.5. Fidelitate şi validitate

Fidelitatea scalei
 Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a
măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în
condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995).
Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza
consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988).
Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei
măsoară aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la
aplicări diferite în timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală.
Fidelitatea ABS 2 a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă
internă Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 409 subiecţi, valoarea Alfa fiind
de 0,85. Această valoare indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce indică faptul
că itemii testului evaluează acelaşi construct.
Tabelul ... Coeficienţii α Cronbach pentru subscalele ABS 2 şi scorul total (N=409)

Scala Coeficient α Număr de itemi

Total .85 72 itemi
AWF 18 itemi
DEM 18 itemi
SD 18 itemi
LFT 18 itemi

Studiile psihometrice efectuate pe populaţie americană indică o consistenţă

internă adecvată utilizării instrumentului; astfel coeficienţii alfa pentru cele patru
procese şi trei subscale de conţinut variază între .92 şi .86. Majoritatea subscalelor
discriminează între grupurile clinice şi cele de control (fără psihopatologie)
(DiGiuseppe şi colab., 1989).
Studiile efectuate anterior pe populaţie românească indică o consistenţă
internă adecvată.
Datele obţinute în urma unui studiu efectuat pe un eşantion de 350 vorbitori de
limba română indică valori comparabile cu cele obţinute în investigaţia iniţială
efectuată pe populaţie americană, adecvate utilizării în condiţii bune a scalei
(Macavei, 2002).
Tabelul ... Coeficienţii α Cronbach pentru subscalele ABS 2 şi scorul total (N=350)

Scala Coeficient α Număr de itemi

Total .87 72 itemi
AWF .67 18 itemi
DEM .60 18 itemi
SD .79 18 itemi
LFT .72 18 itemi

Validitate
Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care
acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la
măsura în care inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test
sunt corecte (Messick, 1995).

Validitatea relativă la construct

Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă
constructul pe care îl măsoară.
În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o
componentă a validării relative la constructul măsurat. Ea apreciază „gradul în care
rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare
despre care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes,
apud Silva, 1993).
Vezi ABSs si DAS
Validitatea relativă la conţinut
Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor
testului/scalei pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului
pe care dorim să îl măsurăm.

Validitatea relativă la un criteriu

 Un test este valid relativ la criteriu dacă pe baza scorurilor sale se pot lua
decizii corecte sau se pot face prognoze coreste asupra persoanelor examinate. Pentru
a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor compara scorurile sale cu
valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).

2.1.1.6. Etalonare

Structura eşantionului
Interpretarea rezultatelor