Omagiu şi gratitudine

Distinsei doamne Margareta Vârban

Care a reconfigurat cântul operistic

în raţiunea de a fi a întregii sale vieţi

îndreptându-şi întreaga carieră didactică

spre modelarea frumuseţii

sufletelor tinerelor talente.

 Margareta Vârban, cu vocea sa generoasă şi caldă, a
pătruns în eternitatea lumii întregi. A fost şi va rămâne o stea
călăuzitoare, un jar aprins scânteietor din a cărei umbre de lumină
s-au născut generaţii întregi de talente.

Un chip blând, un suflet generos şi o inimă imensă!

Acestea sunt virtuţile inegalabile care îi înnobilează sufletul, o
zeiţă a bunătăţii, promotoare a unui ideal uman acela al asemănării
în iubire cu Cel Care pe toate le-a făcut.

Cu vocea sa clară, curată, puternică şi egală a creat

roluri care vor rămâne în memoria vie a lumii, personaje care au
preluat forţa din fragilitatea acestui suflet sensibil şi foarte
puternic în acelaşi timp.

Cu o prezenţă scenică remarcabilă, ea a conferit

rolurilor forţă emoţională şi profund dramatism. Soprana sa aflat
într-o evidentă formă a maturităţii interpretative, etalându-şi
vocea amplă şi caldă, pe parcursul întregii cariere muzicale,
interpretând roluri precum Aida (din Opera Aida), Tosca (din Opera
Tosca), Maestra novicelor (din Opera Sora Angelica), Mercedes (din
Opera Carmen), Cio-Cio-San (din Opera Madama Butterfly), Poesis (Din
Opera Geniu Pustiu), Anca (din Opera Năpasta), Abigaile (din Opera
Nabuco), Amelia (din Opera Bal Mascat), Senta (din opera Vasul
Fantomă), Santuzza (din Opera Cavaleria Rusticană)

Nu ne rămâne decât să ovaţionăm acest minunat exemplu de

devotament al unui Om adevărat în toată deplinătatea cuvântului şi
să lăsăm moştenire generaţiilor viitoare această memorie vie al unui
Om minunat care este Margareta Vârban!
 O distribuie a Aidei de la mijlocul

lunii aprilie 1972:

Margareta Vârban

Ion Lazăr

Milka Nistor

Vasile Cătană

Mircea Moisa”

(despre sezonul musical clujean din anul

1972, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera
Română din Cluj, Volumul II, Editura
CHRMIDES, Bistriţa, 2010, p. 240)
 Distribuţia în Sora Angelica din anul1972:

Sora Angelica – Maria Mureşan

Stareţa – Georgeta Orlovschi
Principesa – Milka Nistor
Maestra novicelor – Margareta Vârban
Sora Genoviefa – Sara Buţiu
Sora Osmina – Vasilica Năstăsescu
Sora Dolcina – Anamaria Răzor Egri

„Garnitura interpreţilor se releva prin omogenitate,

fiecare fiind convingător, muzical şi cu o voce
calitativă, spiritul de echipă acţionând de aşa natură
încât să nu existe decalaje între deţinătorii rolurilor,
adică foarte buni.”

(în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj, Volumul

II, Editura CHRMIDES, Bistriţa, 2010, p.242,)
 „Tenorul Vasili Tretiak din nou îşi va face
remarcată clasa în Aida, ...şi în Carmen.
[...] După zece zile, tenorul ucrainean se va
reîntoarce, tot pentru cele două opere
menţionate, cu diferenţa că rolul Aidei îi va
reveni Margaretei Vârban.”

(în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din

Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,
2010, p.249, 1972)
 Premiera comporta o importanţă strategică: între altele,
Opera Română intra în constelaţia instituţiilor care susţineau
Toamna muzicală clujeană. “Prin includerea spectacolului în
Toamna muzicală clujeană se realizează cooptarea încă a unei
instituţii de artă la succesul concertant autumnal”.
(în:Haghel Erika., Model Mioritic şi trepte ale istoriei.
Premiere la Opera Română, în “Făclia”, XXX, 8982, 5 octombrie
1975, p. 2)

„Pentru Vasile Herman această premieră apare ca un “binom

sudat sub aspectul ideilor patriotice. Atât în prima cât ţi în a
doua creaţie, soliştii vocali, ale căror partide se integrează
organic în <<pasta>> instrumentală şi a benzilor de magnetofon,
rostesc texte din cronici, poeţi clasici şi contemporani, balade
populare...
Al doilea spectacol fusese Aida, parcă venind să sublinieze
tradiţia deschiderii sezonului. Protagonişti, Margareta Vârban şi
Ion Lazăr.”
(1975, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj,
Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa, 2010, p.292)
 „Într-o montare nouă, opera Carmen din seara
de 27 0ctombrie a marcat centenarul premierei
mondiale. Semnatarii montării erau Petre Sbârcea,
Alexandru Szinberger, Silviu Bogdan, Emil Maxim şi
Alexandru Schneider.
Rolurile apăreau repatizate astfel:
Georgeta Orlovschi – Carmen
Ion Lazăr – Don José
Vasile Cătană – Escamillo
Angela Nemeş – Michaela,
Margareta Vârban – Mercedes
Mircea Moisa – Zuniga
Alexandru Köpeczi – Morales
Titus Pauliuc – Dancairo
Ştefan Popescu – Remendado
Rodica Toma – Frasquita.
În spectacol erau angrenaţi şi elevi ai
Liceului coregrafic, pentru a amplifica scenele
animate. Este de observat faptul că în roluri
mici, roluri episodice, apar solişti de prim plan,
ceea ce era de natură să contribuie la ţinuta
artistică relevantă a spectacolului vizionat de
cronicarul revistei Muzica, bucurându-se astfel de
o notabilă apreciere.”

(1976, Elian, Edgar., Premiera operei “Carmen” de Bizet la Opera Română, în:
Muzica, XXXVI, 1, 1976, pp. 36-37; p. 293)
 „Madama Butterfly din 10 martie 1976 a oferit
iubitorilor operei temeiuri de inedite satisfacţii,
căci a favorizat mai multe debuturi notabile.
Margareta Vârban a susţinut rolul titular, cu o
siguranţă vocală în devenire. După Aida, iată un
nou personaj căruia îi conferă viaţă.”

(1976, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din

Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,
2010, p. 298)
 „Un eveniment intens ovaţional s-a realizat în
decembrie 1976, susţinut de: Niculina Mirea Curta,
Emil Gherman, Mircea Miosa, Margareta Vârban,
Traian Popescu.

Garniturile aveau o puternică încărcătură de

profesionalism şi farmec artistic.

[...]

O iniţiativă deosebită s-a consumat la 20

septembrie, când s-a oferit , sub formă de concert
viitoarea premieră: Geniu pustiu de Gheorghe
Dumitrescu, creaţie întinsă, cu numeroase personaje.
Soliştii versiunii de concert – Ion Tordai,
Margareta Vârban, Mugur Bogdan, Sonia Postelnicu,
Vasile Dan, Ion Iercoşan, Mircea Moisa, Gheorghe
Tirea, Virgil Dobârtă. Un public nu prea numeros a
asistat la performanţa aflată sub conducerea
muzicală a lui Alexandru Taban.”

(1976, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din

Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,
2010, p. 308)
 Inspirată după Mihai Eminescu, opera Geniu Pustiu de
Gheorghe Dumitrescu a avut premiera la 16 martie 1977, fiind, aşa
cum se afirma în Făclia, „o montare grandioasă de aspect
cinematografic, abordată într-un limbaj modern”. Romanul
autobiografic al poetului a constituit sursa principală,
completată cu alte pagini ale creaţiei literare, permiţându-i
autorului libretului, compozitorul, să contureze o acţiune
evocatoare, cu miez, într-o articulare ce favoriza muzica.
De fapt, asamblarea spectacolului – dirijor Emil Maxim, care
pregătise şi corul, Viorel Gomboşiu, direcţia de scenă, Silviu
Bogdan, scenografia, Alexandru Schneider, coregrafia – a durat
mult şi s-a constituit în etape , una dintre ele consumându-se la
4 martie: un soi de repetiţie generală cu public, la care a
asistat şi compozitorul cu soţia sa. Acest moment le-a salvat
viaţa, căci în respectiva seară cutremurul care a zguduit
Capitala a dărâmat blocul în care locuiau, fiul lor, Tudor
Dumitrescu, pianist foarte dotat, student la Conservator,
găsindu-şi moartea sub dărâmături...
Cum era spectacolul? „un şir de tablouri muzicale emană
gândurile poeziei eminesciene”, nota Emiliu Dragea. Scrisă în
două părţi, Geniu pustiu, aduce în scenă peisajul de colind,
scene – metafore, în care sunt plasate, în variate construcţii
dramatice, eroii, personaje principale, locurile legendare.”
Sfera dominantă a muzicii şi a montării era lirismul, într-o
multitudine de nuanţe. „Spectacolul este admirabil prins în cadru
dramatic, realitate şi ideal (aşa cum declara Viorel Gomboşiu).
Regizorul a surprins într-un mod deosebit de plastic viziunea
romantică a vieţii şi idealul lui Eminescu”. Imaginea oferită
avea contururi ceţoase, poate ca şi poezia însăşi, cu
ascunzişuri, sensuri neduse răspicat până la ultimul detaliu,
favorizând fantezia, imaginaţia, gândirea fiecărui spectator.

Emiliu Dragea, La Opera Română, premieră absolută “Geniu

pustiu” (“Poesis”) de Gheorghe Dumitrescu, în: “Făclia”,
XXXII, 9442, 3 aprilie 1977, p. 2
 „A încercat o tratare modernă, a reuşit mult, dar
...densitatea exagerată a mobilurilor care însoţesc regia
plasează totuşi spectacolul într-o nuanţă post-romantică, cu
efecte moderne, capabile însă de a trezi interesul. În
turnura sa scenică, pictorul Silviu Bogdan a fixat o
constelaţie de semne şi simboluri scenografice”.
Sensul filosofic al operei şi al punerii în scenă este
sesizat şi în Tribuna. “Din dorinţa de a reduce
semnificaţiile romanului la sublim, regizorul Viorel Gomboşiu
a realizat identitatea Toma Nour-Eminescu într-un personaj
care e un amestec de ideal şi realitate”.
Coregrafia juca un rol esenţial în derularea
evenimentelor scenice: „Alexandru Schneider a nuanţat cu
referinţe sensibile spaţiul scenic”.
Distribuţia:
Poetul – Ion Lazăr
Dabija Vodă – Mircea Radu Sâmpetrean
Studentul – Virgil Dobârtă
Alt Student – Daniel Eufrosin
Poesis – Margareta Vârban
Poesis-Gând – Clarisa Prodan, Rodica Toma
Pictorul – Mugur Bogdan, Alexandru Fărcaş
Sofia – Corina Circa
Bătrânul actor – Ion Iercoşan, Iuliu Jurje
Crai Codru - Daniel Eufrosin
Cerşetor – Gheorghe – Tirea
Proletarul – Gheorghe Călătan
Alt proletar – Daniel Eufrosin
Al treilea proletar – Vasile Dan
„Interpreţii au format distribuţii omogene, evidenţiind
efectul de integrare în ansamblul muzical –dramatic”1. S-au
remarcat deţinătorii tuturor rolurilor, cu prioritate cei ai
rolurilor principale: Ion Lazăr, Margareta Vârban, Rodica
Toma, Mircea Radu Sâmpetrean, Mugur Bogdan, Alexandru Fărcaş.

(1977, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj,

Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010, p. 311)
 Margareta Vârban –
„dovadă deplină a maturităţii artistice”

Năpasta lui Sabin Drăgoi a îmbrăcat straie noi cu

ocazia reluării din 28 decembrie 1977. “Montarea, la 49
ani de la premieră, apare ca o datorie de onoare pe care
Opera Română din Cluj şi-o îndeplineşte faţă de o mare
creaţie a repertoriului naţional”. Sunt rândurile Ilenei
Mihaela Almăşan, preluate probabil de la factorii ce au
colaborat în edificarea acestui eveniment, care în
penuria primei părţi a stagiunii avea dimensiuni şi mai
impunătoare. Realizatori Ilie Balea regie, Silviu Bogdan
scenografie şi Emil Maxim la pupitrul dirijoral. În
distribuţie, Margareta Vârban – Anca, Ion Tordai –
Dragomir, Mugur Bogdan – Gheorghe, Ion Iercoşan – Ion,
Daniel Eufrosin – Un unchiaş. [...]
Margareta Vârban, “face o dovadă deplină a
maturităţii sale artistice, realizând o interpretare
strălucită, de o expresivă mişcare scenică”. [...]Barbu
Casiu, în revista Steaua (2 (369) 1978, p. 61) mărturisea
că Margareta Vârban şi Ioan Tordai erau în cea mai bună
manieră a “belcanto-ului”.

(1978, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj,

Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010, p. 320)
 În luna martie a anului 1978, <<reapare pe afiş
„Balet Minkus – Prokofiev”. Aida se juca cu
Margareta Vârban şi Ion Lazăr.>>

(1978, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din

Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010,
p. 324)

„La 31 mai 1978, David Ohanezian a îmbrăcat costumul

lui Amonasro, în Aida, alături de Margareta Vârban,
Milka Nistor şi Paramon Maftei, cu Ion Iancu la
pupitrul dirijoral.”
(Ibidem, p. 326)

Anul 1979 aduce ca noutate a spectacolelor o

alternare într oere şi operete. “Distribuţii şi
distribuţii, realmente interesante. În Aida,
Margareta Vârban şi Ion Lazăr..”

(Ibidem, p. 335)

Stagiunea de primăvară din anul 1979 “era un efort

constant din partea instituţiei de a nu se lăsa
doborâtă din cauza declinului forţat, când fără
mijolace suficiente, cu restricţii insurmontabile,
trebuia să facă faţă astfel că afişul să nu sufere
prea mult.[..]
Ultimele două decade ale sezonului au oferit un
spectacol cu Aida, cu concursul tenorului Szilagy
Francisc de la Opera Maghiară, rolul principal
revenindu-i Margaretei Vârban. Amneris era Ana
Manciulea.”

(Ibidem, p. 441)
„Dacă s-ar încerca un studiu relativ al celor mai
îndrăgite spectacole, asupra celor mai iubite
opere, nu credem că s-ar ajunge la clasificări
fără drept de apel, căci gustul generaţiilor se
modifică, în cadrele aceloraşi repere, mai exact
titluri.... Oricum, când afişul invita la
vizionarea operei Tosca cu Margareta Vârban şi
Paramon Mafttei, se puteau fixa preferinţe
durabile.[..]”
(1978, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din
Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa,2010,p. 326)

Stagiunea de primăvară a anului 1980 nu aducea

nici un invitat , “doar forţele proprii fiind în
situaţia de a alimenta rolurile. [...] Tosca
oferea o distribuţie cunoscută, motiv pentru a o
reasculta, cu Margareta Vârban, Ion Lazăr şi
Vasile Cătană.”
(1980, Ibidem, p. 351)

“Tosca din 29 martie 1982 a prilejuit o nouă

confirmare a sopranei Margareta Vârban; evoluând
împreună cu Constantin Ene de la Opera
bucureşteană şi cu Dan Şerbac, ea a conferit
rolului forţă emoţională şi profund dramatism.
Soprana se afla într-o evidentă formă1, etalându-şi
<<vocea generoasă şi caldă>>”
(Borza Elena, Margareta Vârban, în: “Făclia”,
XXXVII, 108220, 9 ianuarie 1982, p. 2)
 „În luna octombrie a anului 1978 programul
Operei Române cuprindea titluri extrem de
interesante. “Ţara Surâsului întrunea sufragiile
publicului, ceea ce-i facilitează programarea destul
de susţinută. În Madama Butterfly a cântat cu
adâncă vibraţie Margareta Vârban. Vasile Bărbieru a
abordat personajul Horea din opera ce evocă
evenimentele răscoalei din Munţii Apuseni.”

(1978, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din

Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010,p.
332)
 Margareta Vârban
„vocea sa clară”

Debuturile îşi aveau însemnătatea lor în economia

stagiunii, dar şi în menţinerea unui titlu în atenţie fiind
reconfortantă pentru cunoscători în materie, oferind
posibilitatea de a viziona o operă dragă cu un alt
interpret. De altfel se ştie că într-un oraş nu prea mare,
chiar dacă Clujul şi-a multiplicat considerabil populaţia,
existau fani, admiratori ai operei, care o frecventau cu
asiduitate, cunoscând pe dinafară muzica: ştiau să reproducă
motive, teme, recunoşteau imediat orice fragment şi nu o
dată, în cercuri de prieteni, subiectul discuţiei era felul
în care s-a prezentat cutare artist în cutare seară, ca să
nu mai invocăm premierele. Pentru aceşti operomani,
melomani, un debut în rol avea o semnificaţie şi o forţă
nebănuită de atractivitate spre sala de spectacol, cum
afirmam, ei cunoscând bine muzica respectivă.
Şi mai interesant apărea reprezentaţia în care nu un
solist sau doi debutau, ci întreaga garnitură apărea nouă
sau aproape întreagă, cum s-a întâmplat în seara de 19
octombrie 1979, când rolurile din Bal Mascat au fost
susţinute de către Ion Tordai – Riccardo, Alexxandru Fărcaş
– Renato, care nu aborda pentru prima oară acest rol,
Margareta Vârban – Amelia, Milka Nistor – Amelia, Mircea
Radu Sâmpetrean – Samuel Ribbing, Ion Trifa – Tom Horm,
Alexandru Agache – Silvano şi Petru Ghilea – Un
judecător.[...] Cu o nouă distribuţie, a avut aerul unei
“premiere”, scria Enea Borza despre acest spectacol
condus de la pupitrul dirijoral de Alexandru Taban. Cum au
fost receptaţi interpreţii? Margareta Vârban, “cu vocea sa
clară, curată, puternică şi egală”...>>

(1979,în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj,

Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010,pp. 344-345)
 În cadrul serilor wagneriene din 1981 la Opera Română,
<<exista şi un generic: “Aici timpul se preface-n
spaţiu”. Astfel “în sala reînnoită, reînvie o
tradiţie”. [...] Uvertura la opera “Rienzi”; Aria lui
Daland din Vasul fantomă – Mircea Radu Sâmpetrean; Balada
Sentei din aceeaşi operă – Margareta Vârban [...]>>1.
“Sunt lucruri care nu pot fi înţelese decât dacă ai
simţul umorului. Astfel, pentru a răspunde cerinţei
forurilor locale s-a organizat un ciclu de spectacole,
între 22 aprilie şi 8 mai 1981, dedicate celor 60 de ani
de la crearea partidului comunist român, aşadar creaţiile
cu tematică religioasă erau ca şi interzise, neputând fi
scrise pe un afiş.”
(1981, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj,
Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010,p. 361)

“O seară de operă italiană a avut loc la 23 noiembrie

1981, concepută de Ilie Balea, cu fragmente din creaţii
celebre, în susț inerea valoroşilor solişti ai
instituţiei. La pupitru – Ion Iancu, foarte sigur şi
foarte versat, orchestra aflându-se plasată pe scenă.
Ce a cuprins acel program şi cine l-a susţinut? Aşadar,
fragmente din Căsătoria secretă, Elixirul dragostei,
Bărbierul din Sevilla, Bal mascat, Rigoletto, Don Carlos,
Gioconda, Manon Lescaut, Tosca, Turandot şi Cavaleria
rusticana. Participau Viorel Baciu, Mugur Bogdan,
Margareta Vârban, Titus Pauliuc, Niculina Mirea Curta,
Milka Nistor, Gerogeta Orloschi, Ştefan Popescu, Rodica
Toma, Lucia Krişca (studentă).”
(1981, Ibidem, p. 371)
„Dirijorul Victor Dumănescu din nou colaborează cu instituţia
clujeană, apărând la pupitru în Giselle.
Margareta Vârban susţine rolul Madamei Butterfly.”
(1984, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 422)

„În ediţia Festivalului „Cântarea României”

Opera Română s-a prezentat cu baletul
Luceafărul de ziuă şi opera Dreptul la viaţă.
Un „Recital de muzică românească” a
fost susţinut de către Margareta Vârban,
Georgeta Orlovschi, Ştefan Popescu şi Ion Iercoşan.
(1984, Ibidem, p. 432)

La Facultatea de Filologie, sub genericul „Armonii autumnale”,

artiştii Operei au susţinut concertul ce oferea arii din opere,
operete şi lieduri. Imediat un „recital vocal
„ cu arii româneşti şi universale.
După opera Don Giovanni, în Tosca, avându-l
pe Corneliu Calistru la pupitru, dirijor de la Iaşi,
au evoluat:
Margareta Vârban
Emil Gherman
Dan Serbac
realizând un memorabil spectacol.
(1986, Ibidem, p. 453)
 „Stagiunea s-a inaugurat , sub aceste auspicii,
la 15 octombrie 1990, cu Aida,
inclusiv cu invitaţi de la Bucureşti:
Florin Farcaş – Radames
David Ohanezian – Amonasro
Margareta Vârban – Aida
Ana Oros – Amneris
Titus Pauliuc – Ramfis
Mircea Moisa – Regele
Rodica Balteş – Preoteasa.
Era o distribuţie care a încălzit sala;
la pupitru s-a aflat Emil Maxim, Rodica Popescu
Moisa semna regia şi Silviu Bogdan, scenografia.
Semnificaţia primulu8 spectacol
din noua stagiune nu poate să nu cuprindă şi faptul că …
se face într-un climat de
libertate, spunea Emiliu Dragea.
(1990, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 524)
 „Stagiunea jubiliară dedicată dirijorului Anton Ronai,
s-a deschis la 2 octombrie 1994 cu Aida,
interpreţi fiind Margareta Vârban, Ana Oros,
Valeriu Turcu, Dan
Serbac, Mircea Moisa, Marius Chioreanu.
La pupitru fiind Emil Maxim. Atmosferă
de grandioasă sărbătoare, aplauze nesfârşite…”
(1994, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 591)

“Când David Ohanezian a revenit la Cluj pentru a susţine în

Aida rolul lui Amonasro, a fost invitat Francisc Szilagy de
la Opera Maghiară. Au apărut în scenă Margareta Vârban, cu
vocea sa amplă şi Ana Manciulea.”
(1982, Ibidem, p. 379)

În programul de toamnă al Operei Române din Cluj din anul

1982 menţionează “un alt invitat în Radames din Aida:
Anatol Covali, în bună formă vocală, parteneri fiind
Margareta Vârban, Ana Manciulea şi Mugur Bogdan.”
(1982, Ibidem, p. 386)

“În Aida, la 19 n oiembrie 1982, a evoluat cu vervă tenorul

Nodar Andguladze, personajul Radanes în tălmăcirea sa având
forţă dramatică şi patos erioc. Companioni – Margareta
Vârban, Ana Manciulea, Vasile Cătană.”
(1982, Ibidem p. 387)
„Victor Dumănescu s-a aflat la cârma spectacolului Aida,
din 13 aprilie 1984, cu doi oaspeţi:
mezzosoprana Rodica Mitrică de la Opera din Bucureşti
şi tenorul Richard Riffel, din R.F. Germania,
în compania Margaretei Vârban.”
(13 aprilie 1984, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 413)

„În Aida s-a simţit emulaţia artistică odată cu

prezenţa tenorului italian Giancarlo Derri-Radames,
Titus Pauliuc-Regele,
Margareta Vârban-Aida,
Ana Oros-Amneris,
Vasile Câtană-Amonasro
şi Ion Iercoşan-Marele Preot.
(1989, Ibidem, p. 505)
 “Madama Butterfly a înregistrat un spectacol foarte
aplaudat cu Margareta Vârban, Emil Gherman şi Liliana
Bizineche. La pupitru – Emil Aluaş, căci se căutau şi
dirijori. S-a schimbat ora de începere a reprezentaţiilor:
la 18:30 în zilele de lucru şi la 19 duminica.”
(1983, în: Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj,
Volumul II, Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010, p. 399)

“Din fericire la Opera Română din Cluj se mai întâmplau şi

minuni...S-a repus pe afiş Năpasta, redată cu acurateţe.
Evenimentele sunt la început de drum, mai rare şi de mai
mică amplitudine. Tosca, cu Nicoale Urziceanu în Scarpia;
Margareta Vârban deţinând rolul titular.”
(1983, Ibidem p. 404)

Tânărul tenor de la Chişinău, Nicolae Busuioc a cântat în

Cavalleria rusticana, în echipă cu
Margareta Vârban,
Carmen Oprişan, Vasile Bărbieru, Gerogeta Orlavschi,
dirijor fiind Emil Maxim.
(1991, Dorina Tudoroiu, Oaspeţi la Opera Română, În
„Adevărul de Cluj”, III,
491, 30 octombrie, 1991, p.2)

În luna ianuarie a anului 1993 rolurile din opera lui P.

Mascagni Cavalleria rusticana erau deţinute de:
Margareta Vârban-Santuzza
Carmen Oprişan-Lola
Viorel Săplăcan-Turridu
Dan Serbac-Alfio
Georgeta Orlovschi-Mama Lucia.
În prima parte a serii dirija Emil Maxim, iar în a oua
Gheorghe Dumănescu.
(1993, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 562)
 „Cavaleria Rusticana din 22 decembrie 1971 i-a dat prilej
afirmării unei soprane necunoscute, Margareta Vârban în
Santuzza. <<Cântăreaţa dispune de o voce amplă, a cărei
strălucire se evidenţiază pe sunetele acute şi cele de
trecere spre registrul acut >>”
(1971, Emil Mureşan, Carnet muzical, în: „Făclia”, XXVI,
7819, 30 decembrie 1971, p. 2

Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj, Volumul II,

Editura CHRMIDES, Bistriţa,2010, P. 235)

În anul 1987 „cu Margareta Vârban în Santuzza şi Ionel

Voineag în Turridu s-a
prezentat cu succes Cavaleria Rusticana.
(1987, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 460)

În anul 1988 soprana Margareta Vârban alături de tenorul

Zurab Sotkilava de la
Teatrul Mare din Moscova, s-a pus în scenă opera Tosca.
Tot în acelaşi an s-a repus pe afiş şi Cavaleria rusticanna,
„prilejuind convingătoare evoluţii din partea Margaretei
Vârban-Neda şi a lui Nicolae Urziceanu, de la Operaa din
Bucureşti, în Alfio.”
(1988, Ibidem, pp. 486, 490)

Stagiunea din iunie - iulie 1989 a cuprins spectacole

numeroase, începând cu
Nabucco, Cavalleria rusticana cu tenorul italian Giacarlo
Derri în Turridu,
Santuzza fiind interpretată de Margareta Vârban.
(1989, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 498; XXX. Stagiunea estivală a Operei
Române. În „Făclia”, XLIV, 13242, 7 iulie 1989, p. 2 )
 „În Cavalleria rusticana, alături de
Margareta Vârban-Santuzza,
Gheorghe Mogoşan-Alfio, Mihaela Ungureanu-Lola,
Viorel Săplăcan-Turridu.
La pupitru Emil Maxim.”
(1994, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 579)

„La 45 ani de la crearea Şcolii Populare de Artă,

Opera Română a oferit spectacolul
Cavalleria Rusticana, cu Margareta Vârban,
Viorel Săplăcan şi Gheorghe Mogoşan.”
(1999, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 709)
 „Distribuţia operei Bal Mascat,
una de excepţie, a adus pe scenă
tot ce are mai valoros Opera Română la ora aceasta:
Minhai Zamfir-Ricardo
Dan Şerbac-Renato
Margareta Vârban-Amelia
Georgeta Orlovschi-UrliKa
Mircea Moisa-SDamuel Ribbing
Titus Pauliuc-Tom Horn
Dana Pătru-Oscar
Alexandru Köpeczi-Silvano
Valeriu Turcu-Un judecător.”
(18 martie 1984, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 411)
 „Opera Turandott de G. Puccini
era reprezentată de către artiştii craioveni,
aflaţi sub conducerea lui Emil Maxim, directorul Teatrului Liric,
dar spectacolul s-a aflat pe umerii
Margaretei Vârban în rol titular
şi al invitatului Corneliu Murgu.”
(1999, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 711)
 Margareta Vârban în Abigaile
„a convins publicul prin linia cântului său viguros”.
(1986, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, pp. 442-443)
 „Mihai Zamfir a atacat o partidă mai preţioasă
Manrico din Trubadurul de care s-a achitat ca un
veritabil tenor de clasă,
în compania Margaretei Vârban,
Anei Oros şi lui Alexandru Agache.
Evident, o seară demnă de petrecut în incinta operei.
Dirijorul Corneliu Calistru cocheta cu instituţia clujeană,
acceptând invitaţiile
repetate de a se afla la pupitru.”
(1987, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 458)

În anul 1990 Constantin Ene revine pentru un alt Trubadurul,

în care a evoluat cu aceeaşi linie scenică, alături de
Dan Şerbac, Ion Iercoşan,
Margareta Vârban,
mezzosoprana Adriana Alexandru.
(1990, Ibidem, p. 507)

„Cele câteva titluri se rulau cu repeziciune,

alternând cu Traviata, Capra cu trei Iezi şi obişnuitele
recitaluri coregrafice ale elevilor. Apoi Trubadurul,
Liliacul, Idumeneo, în realizarea studenţilor.
Din distribuţia operei lui
Alexandru Zirra-Ligia Fărcaş,
Margareta Vârban,
Henrietta Almaşi, Maria Filip, George Petean, Ştefan
Zelei, Daniela Mureaşan Chişbora.”
(1999, Ibidem, p. 703)
 La 16 aprilie 1988, pe scena operei din Bucureşti a fost pusă în
scenă opera Tosca, unde în distribuţie s-au aflat
Margareta Vârban şi tenorul Ion Pojar.
(1988, în: Octavian Lazăr Cosma,Opera Română din Cluj, Volumul II,
Editura CHRMIDES, Bistriţa, 2010, p. 480)

În opera Tosca din anul 1994 alături de Dan Serbac şi Viorel

Săplăcan, „experimentata Margareta Vârban realiza un joc degajat.”
(1994, Ibidem, p. 576)

„La 21 februarie 1994 au urmat Bărbierul bin Sevillia, Tosca,

Voievodul ţiganilor, în scenă cu Rodica Toma, Valeriu Turcu,
Margareta Vârban, Ana Oros, Titus Pauliuc, Rodica Balteş, Mircea
Moisa. La pupitru Emil Maxim. Era o reluare primită cu căldură.”
(1994, Ibidem, p. 578)

În anul 1992 Margareta Vârban a evoluat în Tosca, alături de

tenorul Mihai Zamfir şi Dan Serbac.
(1992, Ibidem, p. 553)
 „O seară memorabilă s-a consumat la 3 iunie 1990, când i s-a adus
un bine meritat omagiu mezzosopranei Suzana Coman Bosica, în matineu
şi seara, cu participanţii Lya Hubic, Livia Liseanu Silaghi,
actriţa Ligia Moga, David Ohanezian, Vasile Bărbieru,
Margareta Vârban,
Ana Oros, Georgeta Orloschi, Ion Pojar, Dan Serban.”
(1990, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 519)
 „Constantin Ene de la Opera din Bucureşti a fost invitat să susţină
partida Manmrico din Trubadurul, în compania Margaretei Vârban
şi Anei Oros. Se menţine şi titulatura anterioară folosită
pentru recitaluri: Treptele afirmării, apoi pe rol, Giselle, Aida,
Ana Lugojana.[…] Pentru ziua naţională a României s-au organizat
două concerte. […] Al doilea a fosto seară de gală cu
concursul unui număr impresionant de solişti.”
Printre aceştia se numără Ion Iercoşan, Ion Lazăr, Marius Truiculescu,
Margareta Vârban, Felicia Filip, Maria Slătinaru, Ionel Voineag.
(1990, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, pp. 525-526)
 În anul 1991 Opera Română propune opera Don Carlos;
„a două distribuţie avea componenţa Mircea Moisa, Iuliu Jurje,
Ion Ţibrea, Margareta Vârban, Doina Neculce
Sâmpetrean, Robert Nagy. „În opera Aida, distribuţia i-a inclus pe
Margareta Vârban,
Ana Oros, Valeriu Turcu,, Marius Truiculescu, Titus Pauliuc.
La pupitru s-a aflat Emil Maxim”
(1991, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, pp. 529, 537)
 Margareta Vârban
- O stea pentru eternitate -
În seara din 28 mai 1989, a fost sărbatorită Lya Hubic
printr-un program denumit „Corifei ai artei lirice”
care avea menirea să readucă în atenţie
personalităţi prestigioase, cu o
listă impresionantă de invitaţi printre care
se numără şi soprana Margareta Vârban.
(1989, în: Octavian Lazăr Cosma,
Opera Română din Cluj, Volumul II, Editura CHRMIDES,
Bistriţa, 2010, p. 495)
 Bunul Dumnezeu să vă răsplătească bunătatea,

să vă binecuvânteze,

să vă dăruiască sănătate şi lungime de zile.

„Fiecare din zilele tale să fie o frumoasă zi de primăvară.

Viaţa ta să se asemene unui râu limpede şi lin
ce curge prin grădini înverzite şi pline de flori!”