30/04/2021 Formidabilul Jurjac şi fascinantul Pynx - Dilema veche

Rosencrantz & Co.

Formidabilul Jurjac şi fascinantul Pynx

Oana STOICA

Distribuie cu: Aparut in Dilema veche, nr. 834, 13 - 19 februarie 2020

● Jurjac, text și regie: Daniel Chirilă, scenografie: Daniela Dragulescu, muzică şi interpretare: Paul-
Ovidiu Coșovanu, Tiberiu Enache, Alex Cătănoiu. Coproducţie Teatrul de Animație „Țăndărică“ în
parteneriat cu Teatrul LUNI. Teatrul LUNI de la Green Hours.

https://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/formidabilul-jurjac-si-fascinantul-pynx 1/3
30/04/2021 Formidabilul Jurjac şi fascinantul Pynx - Dilema veche

Sistemul de învăţămînt românesc, deficitar pe multe fronturi, a rămas în urmă şi la tehnici pedagogice.
Capacitatea de a apropia elevii de cultura clasică, de exemplu, se reduce la nivelul abilităţilor personale ale
profesorilor în loc să facă parte dintr-o strategie naţională care să promoveze şi să valorizeze metode
inovatoare de educaţie (cultura contemporană este într-o situaţie şi mai proastă, fiind prezentată în treacăt).
Fiecare dascăl se descurcă dacă şi cum poate, iar copiii la fel. Astfel, cultura clasică se învaţă cam cu forţa,
Eminescu, Creangă şi Caragiale nu le sînt tocmai simpatici elevilor, iar restul creatorilor cu atît mai puţin.
Revizitarea clasicilor (largo sensu, adică artiştii şi gînditorii precontemporani) într‑un format atractiv, care să
îi facă accesibili tinerilor de astăzi, rămîne în sarcina educaţiei non-formale.

George Enescu apare de curînd în două creaţii parţial complementare, ambele menite să apropie geniul
muzical al României de noile generaţii: spectacolul Jurjac al Trupei Frilensăr, la Teatrul LUNI de la Green
Hours, şi cartea lui Dan Coman Enescu. Caiete de repetiţii, din recenta colecție „Biografii romanțate“ de la
Editura Polirom, unde au mai apărut încă trei volume (Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare de
Moni Stănilă, Caragiale. Scrisoarea pierdută de Bogdan-Alexandru Stănescu, Maria Tănase. O fîntînă pe un
drum secetos de Simona Antonescu). Spectacolul Jurjac face parte din proiectul „Poveștile României“, fiind
încorporat în programul Teatrului de Animație „Țăndărică“ – „Teatru în școli“, în cadrul căruia sînt create
spectacole special pentru liceeni (dar nu numai), în care sînt prezentate, într-o modalitate de educație
informală, personalități marcante din istoria României. Trupa Frilensăr, despre ale cărei spectacole (Înaintea
erei noastre, Mălăieş în călcăieş, Mioritza) am mai scris, şi-a dezvoltat un discurs scenic propriu: revizitarea
unor poveşti/mituri sau crearea unor basme contemporane, într-un format dramatic atractiv printr-o
combinaţie de umor, absurd şi muzică. Într-un fel, Frilensăr se apropie stilistic în teatru de ceea ce face Ada
Milea în muzică: are aceeaşi charismă, aceeaşi aplecare spre reinterpretarea clasicilor într-o cheie
contemporană ficţională cu accente sociale, aceleaşi tuşe absurde, dar, desigur, cu o amprentă personală.
Frilensăr înseamnă Daniel Chirilă, dramaturg şi regizor, şi un grup de actori care mînuiesc cu îndemînare
comicul şi jonglează subtil cu subtextul şi metatextul. În Jurjac, cei trei performeri – Paul-Ovidiu Cosovanu,
Tiberiu Enache, Alex Cătănoiu – fac şi un tur de forţă muzical (live cu pian, chitară, cajon etc.) căci un
spectacol despre Enescu nu putea fi decît muzical.

Spectacolul se concentrează pe prima parte din viaţa lui Enescu – de unde şi titlul, apelativul primit de
compozitor în copilărie, Jurjac, de la guvernanta franceză, mademoiselle Lydie Cedre –, pe caracteristicile
sale de copil-minune, studiile universitare la vîrste fragede, primele compoziţii şi recunoaşterea
https://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/formidabilul-jurjac-si-fascinantul-pynx 2/3
30/04/2021 Formidabilul Jurjac şi fascinantul Pynx - Dilema veche

internaţională. Perioada următoare din viaţa compozitorului ar fi fost greu de redat într-o cheie aproape
parodică întrucît şi situaţia politică, a României şi a lumii, a trecut prin schimbări dramatice, şi compoziţiile lui
Enescu au devenit complexe, şi faima sa a fost sinusoidală, şi viaţa l-a lovit de mai multe ori, şi iubirea cu
Maruca Cantacuzino a fost dificilă şi agonizantă. De altfel, şi cartea lui Dan Coman se subţiază cînd Jurjac
ajunge la maturitate şi devine Pynx, cînd faima sa trece oceanul şi începe lunga şi complicata relaţie cu
Maruca Cantacuzino, al cărei portret controversat este plin mai degrabă de umbre decît de lumini. În carte
se cam pierde pe-acolo conturul personajelor, iar spectacolul îl abandonează de tot pe Enescu matur, se
concentrează pe drumul copilului către virtuozitate artistică, pe forţa lui de a-şi deschide singur calea.
Practic, show-ul se opreşte acolo unde interesul pentru geniul lui Enescu este stîrnit deja şi de unde poate
începe documentarea personală a spectatorului. Dar, pînă acolo, spectacolul este delicios. Creat ca
un playlist cu mici inserturi teatrale, Jurjactrece prin mai toate genurile muzicale, de la muzică populară şi
lăutărească (Împărate, împărate) la rock, jazz, pop, hip-hop, altoite cu detalii şi motive muzicale din creaţiile
enesciene, în special Rapsodiile Române. Mai mult însă, aceste amprente recognoscibile din compoziţiile lui
Enescu, lăsate pe muzici „profane“ variate, sînt destinate să îl demitizeze pe muzician, să îi rîcîie patina
statuară şi să îl aducă aproape de generaţiile tinere, transferîndu-i genialitatea şi succcesul din paradigma
epocii sale în termenii contemporani. Şi aşa Enescu pare cool şi muzica lui e epică, suficient cît să priceapă
tinerii că povestea e marfă. Cei trei actori îl joacă alternativ pe Enescu, fiecare cu perspectiva sa, dar
personajul nu se compune concret din interpretarea teatrală (îi imită accentul moldovenesc şi franţuzesc, iar
pe Tiberiu Enache îl ajută frizura, astfel că printr-o scuturare energică a capului arată ca într-una dintre
fotografiile clasice ale compozitorului), ci din cea muzicală, plină de nerv, uneori pasională, alteori
melancolică, cu trimiteri la vedetele de ieri şi de azi ale showbiz-ului (precum Michael Jackson). Poate părea
că personajul şi muzica lui sînt vulgarizate, căci este o linie subţire de demarcaţie între demitizare şi
simplificare grosieră, dar spectacolul este ţinut bine în perimetrul deconstrucţiei imaginii vetuste şi
intimidante a geniului şi al reconstrucţiei ei în expresie contemporană.

Jurjac reimaginează muzical (o jumătate din) biografia lui Enescu, suficient cît să facă din muzician un
personaj formidabil şi să aducă contextul în care acesta a evoluat şi conţinutul creaţiei sale în accepţiuni
contemporane, familiare tinerei generaţii. Un spectacol care merită prezentat în continuare în şcoli sau
pentru un public tînăr.

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Marius Sumlea

https://dilemaveche.ro/sectiune/arte-performative/articol/formidabilul-jurjac-si-fascinantul-pynx 3/3